ISTORIE BISERICEASC UNIVERSAL CURS 10 18.05.

2011

BISERICA ORTODOX RUS N MILENIUL AL II-LEA

BIBLIOGRAFIE COTAN, Claudiu O istorie a Bisericilor Ortodoxe Slave, Editura Vasiliana 98, 2009 capitolul 1 (Biserica Ortodox Rus) RICCARDI, Andrea Secolul martiriului. Cretinii n veacul XX, ediie, traducere i note de dr. Veronica Turcu, Editura Enciclopedic, Bucureti, 2004 Crestinarea rusilor s-a produs in anul 988 evenimentul fiind legat de numele lui Vladimir. Observm c la sfarsitul mileniului I, tipul de cretinare este diferit de cel din secolul I: asistm la un proces invers care porneste de la conducator ajungnd pn la omul de rand (n primul secol, predica apostolic din agora era cea care producea convertirea de la paganism la crestinism). Aadar, se poate afirma c spre sfarsitul mileniului I, avem de-a face cu o politizare a crestinrilor. Totui, aceti cretinii nu sunt pregatiti aa cum trebuie, fapt care este evident in cazul sarbilor, bulgarilor si rusilor. Dei aceste populaii beneficiaza de o catehizare in masa, ne aflm mai degraba in fata unei crestinari fortate, pentru ca nu sunt expuse toate motivele care sa marcheze trecerea spre crestinism. Prin urmare, catehizarea nu conduce spre concretizarea tuturor ideilor crestine in sanul poporului1. Cretinarea are loc ca urmare a interesului manifestat de cneazul Vladimir pentru a accede in familia princiara bizantina si contractnd n acest sens o casatorie cu Ana, sora lui Vasile al II-lea Macedoneanul, motiv pentru care trebuia sa devina crestin. Spre diferen de cazul bulgar, Vladimir nu era interesat de o recunoastere statala. n 1448 survine proclamarea autocefaliei Bisericii Ruse (contextul este inainte de caderea Constantinopolului 1453 i dupa sinodul de la Ferrara-Florenta 1439), aadar se produce extrem de rapid dup momentul ncretinrii2. Isidor de Kiev participase la sinodul de la Ferrara-Florena i fiind un partizan unionist, nu mai este primit atunci cnd se ntoarce n ar, devenind cardinal n Biserica Romano-Catolic. Iona de Cazan este ales succesor al su ca mitropolit al Kievului si al intregii Rusii, dar acest fapt este confirmat intr-un sinod local rus de abia in 1459. Pana la momentul acela, toti episcopii care se ocupau de crestinii rusi si care rezidau la Kiev, Novgorov, Moscova, fusesera confirmai n funcie de ctre patriarhul de la Constantinopol. Odata cu mitropolitul Iona de Cazan acest lucru nu se mai intampla. Prin urmare, este vorba despre o declarare unilaterala a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse, care a fost ulterior recunoscut tacit de ctre Patriarhia de la Constantinopol n condiiile n care se gsea sub stpnirea otoman.

De remarcat faptul ca procesul de crestinare nu se produce nici in cativa ani si nici chiar in cateva secole cum se intmpl, spre exemplu, la Efes, in cazul prezenei timp de trei ani a Sfantului Apostol Pavel. 2 Biserica Ortodoxa Romana primeste autocefalia la sfarsitul secolului al XIX-lea (1885), desi nfiinarea este legat de predica Sfntului Apostol Andrei.
1

56

Pana la 1448, coordonatele vietii crestine au fost implinite intr-o anumita masura, gasim o motivatie pentru viata monahala, incepe sa se contureze un monahism puternic (concretizat prin manastirea Sfantul Pantelimon la muntele Athos, Lavra Pecerska, figurile marcante de sfinti din aceasta perioada sunt Nil Sorki, Paisie Velicicovski, Serghie de Radonej, Iosif de Borokulansk?). Avem un monahism care urmeaza regulile Sfantului Teodor Studitul unde exista o diviziune explicita intre munca si studiu dar care evolueaza in secolele XI-XII spre un tip de monahism bazat in exclusivitate pe ascultare, dar in cazul cretinilor rui munca si studiul incep sa dispara in detrimentul unei ascultri duse la extrem. Tot in prima jumatate a mileniului al II-lea, consemnm o perioada destul de grea atat din punct de vedere politic cat si din punct de vedere religios pentru statul rus invazia ttar de la Gingis Han pn la Timur Lenk (1220/1240 1480), asistm la subordonarea unei importante parti a Rusiei de catre tatari. Toti hanii s-au preocupat de permanentizarea acestei situatii, iar o serie de ari au reusit chiar sa temporizeze invaziile tatare si de la Ivan al III-lea se ncepe recastigarea teritoriilor (~1480), dar dupa obtinearea autocefaliei. Din fericire pentru crestinii din spatiul rus hanii ttari manifest o toleranta religioasa pentru c nu erau musulmani, ci pagani i nu au artat vreun interes pentru impunerea unei religii pagane, ci spre bunurile materiale acaparate. Nu putem marca un reductionism in privinta credintei in spatiul rusesc. In secolul XV marcam domnia lui Ivan al III-lea pe care il vom gasi in perioada anilor 1462-1505, urmat ulterior de Ivan IV, tarul cu una dintre perioadele cele mai interesante pentru istoria crestinismului rus. Este organizat un sinod ce descopera niste ramasite pagane asupra crestinismului rus, el guverneaza un prim sinod celebru Stoblak (cunoscut i ca sinodul celor 100 de capete) care s-a desfurat la Moscova in 1551. Vom descoperi abordate doua directii: o directie liturgica, se incearca o uniformizare a cultului din crestinismul rus, dar nu este neaparat o uniformizare corecta (facerea semnului Sfintei Cruci cu doua degete, uniformizare in privinta icoanelor si a obiectelor de cult); construiete Catedrala Vasili Blajeni in Moscova care marcheaza ideea de uniformizare pe care Ivan al IV-lea cel Groaznic incearca sa o supuna; la nivel organizatoric se incearca o subordonare a clericilor in privinta judecatii, ce trebuia realizata in fata unei instante bisericesti si nu a unei instante laice; observam carente la nivelul crestinismul rus; initiativa vine de la puterea politica si de aceea initiativa este cel putin in parte gresita; la 100 de ani distanta ntlnim corecturile la ideile de uniformizare lansate de Ivan cel Groaznic. La 150 de ani distanta de la obtinerea autocefaliei ei isi declara si primesc recunoasterea rangului de patriarhat in 1589 in timpul unei vizite diplomatice realizata de patriarhul Ieremia al II-lea in Rusia. Scopul de facto al acestei vizite era incercarea de obtinere a unor ajutoare Constantinopolul fusese cucerit de turci, iar patriarhiile orientale aveau o situaie financiar grav, astfel nct singurul sustinator era puterea politic a Rusiei. Din secolul XVII se dovedete c si Tarile Romane pot ajuta bisericile din spatiile islamizate. La 26 ianuarie 1589, la initiativa arului Fiodor, cu binecuvntarea patriarhului Ieremia al II-lea, Patriarhia Moscovei este trecuta automat pe locul al cincilea al pentarhiei Ortodoxe (din pentarhie dispruse Roma n urma schismei de la 1054, iar Constantinopolul e urmat de Alexandria, Antiohia i Ierusalim).

57

De la 1448 pana la 1589 asistm la dezvoltarea unei teorii in mediul monahal rus denumit cea de-a treia Rom. Trebuia gasit un nou centru al Bisericii Rasaritene identificat cu Moscova care trebuia sa se lege de primele mari centre ale crestintii (Roma cazuse pentru ca devenise pgn, iar Constantinopolul datorit pactului eretic cu Biserica Romano-Catolic de la Ferrara-Florenta). Privit n sens eshatologic, teoria afirma ca Moscova, cel de-al treilea centru, nu va cadea niciodata. Teoria a fost dezvoltat de monahul Filotei de Pskov. La mijlocul secolului al XVII-lea, dup obinerea autocefaliei se ajunge din nou la un moment de cotitur, impunndu-se necesitatea realizrii de corecturi in conformitate cu crestinismul de origine greaca. Notm existena unor carturari rusi, in masura sa faca astfel de operatii. Teologii care traduseser textele liturgice tinuser cont i de ce vedeau la faa locului si in functie de specificitatea crestinismului au inlocuit formulele clasice preluate din lucrarile traduse din limba greaca. In secolul al XVII-lea incepe sa apara necesitatea corecturii, iar cel care incearca aceasta corectura pe plan liturgic este patriarhul Nikon (1652-1657) care provenea din clerul de mir3 si are initiativa corecturii liturgice, fiind vizate urmtoarele probleme: facerea semnului Sfintei Cruci doar cu doua degete, crucea cu opt brae, numele Iisus grafiat cu un singur i, inconjurarea bisericii in sensul invers al acelor de ceasornic, Aliluia se canta de doua ori. Astfel, un fel de comisie liturgica in frunte cu patriarhul Nikon vine s propun rezolvarea situatiei si din pacate se ncearc o impunere cu fora a msurilor identificate. O astfel de metoda in cadrul unui popor concentrat pe tipul de crestinism primit din tata in fiu ce nu era disponibila la un spirit reformator, mai ales ca n condiiile folosirii fortei, a condus la segregarea bisericii ortodoxe ruse in preajma mijlocului secolului al XVII-lea. Astfel se desprinde miscarea raskolnica (raskol=miscare schismatica). Patriarhul Nikon este obligat sa demisioneze in 1657 si in 1666 are rol un sinod la Moscova unde participa Patriarhul Alexandriei si Patriarhul Antiohiei, celelalte patriarhii fiind reprezentate, fiind condamnat persoana patriarhului Nikkon (deoarece incercase sa impuna reforma cu forta), iar reforma sa adoptata intru totul. Dupa 1666-1667 lucrurile nu se rezolva, 90% accepta hotararea sinodala, dar mai exist i o factiune care se pare ca la sfarsitul secolului XX numara 3 milioane de credinciosi. Acetia neglijeaz reforma liturgic, preluand cultul asa cum il primisera pana in secolul XVII. De asemenea, n sanul Raskor exista o aripa mai moderata si unii care influentati de lumea protestanta au indepartat ideea de ierarhie si de taina (popovti si bespopovti). Miscarea mai are nc adepi (bespopovi = fara preoi) care se regasesc pana in prezent intr-un numar impresionant considerand ca nu trebuie sa se supuna nici unei ierarhii si ca nu au nevoie de vreo taina. Este o intelegere fara consecventa a crestinismului. Daca s-ar fi creionat altfel crestinarea poporului rus, am fi putut ajunge la altfel de manifestari. La 50 de ani distanta, la inceputul secolului al XVIII-lea, apare un mare tar rus, Petru I cel Mare care a beneficiat de o educatie perfecta, este foarte pregatit din punct de vedere lingvistic, sta langa un scotian catolic si langa un elvetian protestant. Aceste lucruri aduc din punct de vedere lingvistic un bagaj excelent, ns in ceea ce privete organizarea bisericii are o influen dezastruoas. De la 1589 pana la 1700, Biserica Rus este condus de 11 patriarhi. Desi era tar din 1682, doar din 1700 ncepe s se ocupa i de politica interna ce are o coordonata importanta pe directia relatiei dintre biserica si stat.
3

Dupa moartea copiilor si, hotrte mpreun cu soia sa s se clugreasc. 58

El a considerat ca biserica trebuie sa fie condusa de un sufragan, mitropolitul de Novgorod sau din alt loc si desfiinteaza n 1721 prin lege Sfantul Sinod, Biserica Rus fiind administrat de un sinod diligent care era condus de un reprezentant al arului. Pe perioada celor 200 de ani in care Biserica a functionat fara sinod si fara patriarh, observam soliditatea ei prin subordonarea fata de ar. Tarii incep sa doneze mai mult pentru biserica i chiar Petru I se ocupa de ridicarea unor scoli pentru pregatirea monahilor sau a unor preoti de mir. Exist multi istorici care vorbesc despre o extragere a Bisericii Ruse din Evul Mediu prin aceste reforme dure ale tarului Petru cel Mare. Acesta nu a mai trait mult si in 1725 trece la Domnul. Pentru ca avusese anterior succese in planul diplomatiei externe, arul Petru are si unele tentative de unire, reprezentnd un pivot al corespondentei dintre teologii non-jurori si Patriarhia Ecumenica. A facut vizite cu un interesant continut religios la Sorbona pentru a coaliza masa protestanta cu masa ortodoxa. Petru cel Mare a fost un anticatolic dar n acelai timp era foarte deschis la toate ideile protestante; astfel, ideea de desfiintare a sinodului este o idee protestanta. La nivelul organizarii bisericeti avem de-a face cu un tipar protestantizat, deoarece n Biserica Romano-Catolica nu gasim un laic care sa isi asume conducerea bisericii, fapt care se intampla in Biserica Anglicana. Sinodul Permanent avea putini episcopi fata de cati pstoreau Biserica Rusa La inceputul secolului al XVIII-lea, Biserica Ortodoxa Rusa produce o marturisire de credinta dar este deschisa spre protestantism / spre catolicism. La inceputul secolului XX, Biserica Ortodoxa Rusa recapatase autonomia in raport cu puterea de stat, in secolul XIX nu mai sunt figuri importante precum Petru cel Mare sau Ecaterina a II-a ci avem ari in relatie cu principalii mitropoliti rusi si conlucreaza pentru explozia prozelitismului ortodox. Ei reusesc sa aiba succese misionare in Finlanda si in Japonia, sunt singurele momente in care Ortodoxia are o expansiune prozelitista. Urmare a acestei politici de dezinhibare a Bisericii in raport cu statul, se punea ideea unei reinvieri a patriarhatului rus. Prin anii 1905-1906 se vehicula ideea unui sinod care s abordeze aceast problem. In 1917 vine revolutia care distruge conducerea tarista si instaureaza la putere partidul socialist (bolsevic) al lui Lenin astfel nct in luna ianuarie are loc un sinod prin care Biserica Rusa revine la patriarhat, fiind ales patriarh Tihon (1917-1925) de numele sau legandu-se actele de martiraj in Biserica Ortodoxa Rusa. Patriarhul Tihon s-a opus politicii atee comuniste pana n anul 1923 cand, la presiuni politice imense4, se consemneaz o declaratie a sa care lasa loc unei idei prin care transmite o posibil concordanta intre biserica si politica dusa de partidul comunist5. Desi Biserica Ortodox Rus numra n 1917 40.000 de comunitati, 100.000 de preoti, 1.000 de manastiri populate de 100.000 de calugari si calugarite, n 1939 avem de-a face doar ramasite, se pare ca mai erau deschise 100 de biserici si mai erau activi 4 episcopi (in 1917 erau 67 de eparhii cu peste 50 de episcopi). Dupa 1988, in timpul lui Gorbaciov, are loc o relaxare a comunismului agresiv. n perioada 1918-1988, exista si perioade mai bune. n timpul celui de-al doilea razboi mondial, Biserica Rus insufleteste ofensiva mpotriva germanilor care s-a soldat in timpul celei de-a doua parti a conducerii lui Stalin printr-o relaxare fata de biserica.
Patriarhului Tihon ii fusese impus un domiciliu fortat. n Biserica Ortodox Romn nu se poate vorbi de un afront la nivel nalt. Cazuri ca Nicolae Popovici sau ali civa episcopi (care nu erau bine vzui de ctre Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne n 1948) sunt destul de izolate.
4 5

59

Avem de-a face cu o mica crestere la nivelul sutelor de biserici. Sintagme precum crestinismul este opiu pentru popor au condus la desfiintarea intregului monahism rus, inchiderea bisericilor si transformarea lor in depozite si locuri de distractie pentru tineri. Sub Hruciov au loc persecuii grave, unul din punctele de pe agenda sa fiind desfiinarea Bisericii Ruse. S-a luptat la nivelul fiecarei familii incat in timpul relaxarii lui Gorbaciov avem de-a face cu o decrestinare profund. Aceasta perioada de 30 de ani este la fel de dura cu cei 20 de ani din timpul lui Lenin. Acesti doi oameni (Lenin i iniial Stalin, Hruciov) au fost dusmanii bisericii in cei 80 de ani de comunism. Politica de relaxare din timpul lui Gorbaciov se poate exprima prin cuvantul perestroika (=reformare) care a dus la posibilitatea bisericii de a ridica noi locasuri de cult si la primele canonizari ale unor sfinti rusi care au luptat impotriva comunismului. Gorbaciov trebuie exclus din tipologia conducatorului comunist. Patriarhul Tihon I este canonizat si in anul 1989 de catre Biserica Ortodoxa Rus, dupa ce fusese recunoscut ca sfant de Biserica Ortodoxa Rusa din Exil in anii 70, desi planeaza unele banuieli asupra sa. La noi, Biserica s-a asociat puterii de stat in toate privintele, s-a condamnat orice venea din Occident iar lupta pentru pace (promovat de comunism) era la loc de cinste intre preocuparile clerului. Dupa 1988 s-au depus eforturi mari de recrestinare a rusilor si asistm acum la catehizarea acestui popor, incepand s se vad rezultatele. Astazi, la un recensamant, 90% din populatia rusa se declara a fi crestin-ortodoxa. Federatia Rusa are 145,000,000 credinciosi dar probabil si procentul este gresit daca il comparam cu ce se intampla n Biserica Ortodoxa Romana. Nu toti cei care au ajuns sa traiasca in libertate dupa 1990 au avut posibilitatea de a se boteza si putem intalni rusi care se declara atei. S-au facut eforturi pentru contracararea decrestinarii masive din perioada comunista. Astfel, de la 50 de biserici care mai erau deschise la sfarsitul anilor 80 s-a ajuns in 2-3 ani la cateva sute de biserici iar in anul 2000 a existat chiar un tren care a strabatul intreaga Federatie Rusia Trenul Botezului unde se organizau botezuri in grup in rauri (aceasta idee de a savarsi Taina Sfantului Botez in rau era reminiscenta de la Vladimir). Suntem in fata unei biserici aflate in plina expansiune care incearca sa recupereze ceea ce a avut la sfarsitul secolului al XIX-lea. n februarie 2011 are loc o intalnire premergtoare a comisiei pregatitoare pentru cea de-a cincea conferin panortodoxe. Georgica Mihaita a participat din partea BOR si se pare ca a deranjat prin ceea ce a spus6, Romania neraliindu-se pozitiei ca fiecare biserica sa primeasca autocefalia de catre Patriarhia Ecumenica, fiind probleme legate de spatiul pe care se lupta mai multe biserici (spatiul Estonia, Letonia, Lituania, Moldova). Romanii s-au exprimat impotriva grecilor, autocefalia nu se acorda in exclusivitate de Patriarhia Ecumenica ci de catre biserica care a infiintat comunitatea respectiva ocupndu-se de ea un timp mai indelungat. S-au conturat doua tabere (vezi asianews.it): tabra Patriarhiei de Constantinopol (din care fac parte Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Bulgariei ca si Patriarhia Serbiei); tabara Patriarhiei Moscovei (din care fac parte Georgia, Cehia, Polonia, Patriarhatul Romaniei despre care se afirma: nu si-a ascuns pretentiile hegemonice in special in spatiul ortodox din diaspora).
6

Celelate Biserici Ortodoxe au fost de asemenea deranjate de faptul c a fost trimis un laic i nu un ierarh. 60