Facultatea de tiine Economice POLITICI FINANCIARE PUBLICE

CURS MASTER Lector univ. dr. Gheorghia Dinc

 Reprezint starea ctre care tinde economia, n vederea alocrii optime a resurselor. Echilibrul general economic este expresia generalizat a echilibrului material al economiei naionale, a echilibrului forei de munc i a echilibrului valoric. Echilibrul valoric cuprinde: echilibrul monetar echilibrul financiar

Tema nr. 5 Echilibrul financiar al societii

 Echilibrul financiar presupune egalitatea ntre resursele financiare care pot fi mobilizate la nivel macroeconomic i resursele necesare pentru aciunile economice, sociale sau de alt natur. Instrumentele folosite pentru proiectarea echilibrului financiar servesc la dimensionarea resurselor financiare, la precizarea destinaiilor acestora, la fundamentarea echilibrului, la modalitatea de acoperire a deficitului sau de valorificare a excedentului de resurse.

1. Echilibrul financiar la nivel microeconomic are urmtoarele caracteristici: echilibrul trebuie realizat pe feluri de activiti i pe categorii de fonduri; situaia normal la nivel microeconomic este aceea n care se obine profit (V>Ch) echilibrul financiar la nivel de ntreprindere se poate exprima cu ajutorul relaiei: V= Ch + P P = profit

 n practic, echilibrul financiar pe ansamblul ntreprinderii se poate realiza: numai pe seama resurselor proprii pe seama resurselor proprii i a eventualelor fonduri de la bugetul public pe seama resurselor proprii, a eventualelor fonduri de la bugetul public i a mprumuturilor contractate de pe pia. dezechilibrul ntreprinderii se manifest prin incapacitatea acesteia de a-i onora obligaiile pe care le are fa de stat, furnizori, bnci i salariai.

 Echilibrul financiar la nivel macroeconomic poate s vizeze: totalitatea resurselor financiare ale societii i destinaiilor acestora; resursele financiare aparinnd unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei uniti administrativ- teritoriale i destinaia acestora. Echilibrul financiar public instrumentul utilizat: Bugetul General Consolidat, care cuprinde, conform operaiunii de consolidare, veniturile i cheltuielile tuturor categoriilor de bugete

 Echilibrul financiar al societii Instrumentul utilizat: SISTEMUL CONTURILOR NAIONALE Sistemul conturilor naionale evideniaz fluxurile directe, materiale i financiare, bunurile produse i serviciile prestate n cadrul economiei naionale, relaiile existente n sferele produciei, consumului i formrii capitalului, constituirii veniturilor n interiorul rii, precum i relaiile cu strintatea.

Notaii: S = oferta agregat D = cererea agregat Y = Produsul Intern Brut IM = importuri X = exporturi C = consumul privat I = investiiile G = consumul guvernamental T = impozitele i taxele E = economisirea sectorului neguvernamental = Y T C Ecuaia de baz a veniturilor n sistemul conturilor naionale este: S=D Y + IM = C + I + X + G Y + IM T = C + I + X + G T (Y T C) I (X - IM) = (G T)

 ECUAIA SOLDURILOR (E I) (X - IM) = (G T) Soldul economiilor soldul contului soldul sectorului curent sectorului neguvernamental guvernamental Obiectivul central al politicii financiare cu cele dou componente ale sale, politica fiscal i, respectiv, cea bugetar trebuie s fie acela al echilibrrii cererii agregate cu oferta agregat i nu de a echilibra bugetul. Soldul bugetului i, implicit, politica

 Conceptul de bunstare implic un standard de via decent, normal att la nivelul individului, ct si la nivelul unei colectiviti. El se refer la o anumit stare a aspiraiilor oamenilor corelate cu disponibilitile acestora de a le acoperi. Bunstarea este o componenta eseniala a situaiei umane, reflectnd un model al sistemului de nevoi, corespunztor contextului economico social in care se integreaz fiecare om, din perspectiva proprietii, tipului i nivelului de consum, strii material - financiare, ierarhiei sociale i culturale etc. Bunstarea apare ca o stare optimal la care

STATUL BUNSTRII VERSUS ECONOMIA BUNSTRII

Consideraii privind statul bunstrii Teoriile economice referitoare la intervenia statului n economie sunt mprite. Pentru libertarieni de la clasicii Hume si Adam Smith, in secolul al XVIII-lea, la Hayek si Friedman important este doar piaa libera, cu raionalitatea eficienei care deriva din libertatea individual ce nu trebuie ngrdit prin intervenia statului. La extrema cealalt, pentru marxiti, corectitudinea si egalitatea social nu pot

 ntre acestea, la mijloc, ca teorii mai echilibrate, sunt plasate cele doua viziuni liberale, utilitarismul si justiia sociala promovate de Rawls, ca teorii care consider c eficiena si corectitudinea politicilor sociale pot fi mai bine reprezentate prin coexistena principiului pieei libere cu implicarea statului in economie. Pentru politicile sociale ale unei societi echilibrate, o opiune clar este intre variantele de mijloc care ine de mai muli factori. Dintre acetia o importanta deosebit comport cele doua elemente eseniale pentru politicile sociale,

Primii economiti clasici considerau ca distribuia venitului nu poate fi modificat. Ei susineau ca ncercrile de diminuare a srciei prin intervenia statului in economie sunt eforturi inutile care nu pot sa duc dect la reducerea venitului naional. La sfritul secolului al XIX-lea, msurile luate de liderii politici din Europa de Vest au produs o schimbare istorica a rolului statului in economie. Prin legile consacrate asigurrilor sociale de ctre cancelarul Bismark in Germania, chiar daca obiectivul propriu-zis al acestuia nu a fost lupta mpotriva srciei i a inegalitilor sociale, ci un obiectiv mai degrab politic, ct i sistemul britanic de

 n prezent, expresia statul bunstrii desemneaz statul capitalist, (in special occidental) de dup cel de-al II-lea rzboi mondial, care s-a constituit intr-o modalitate specifica de guvernare, pe baza consensului social, prin mbinarea eficienei sistemului economiei de piaa cu solidaritatea social si umanismul politicilor sociale redistributive. Statul bunstrii presupune intervenia guvernului, prin aciunile sale, asupra forelor pieei pentru a-i proteja pe ceteni de evenimentele neprevzute si pentru a le asigura un nivel de trai minim. In modelele coerente ale rilor occidentale de state ale bunstrii, statul tinde s formeze mpreuna cu celelalte instituii productoare de bunstare individual sistemul pieei, familia i instituiile nonprofit

n grija statului bunstrii intra pensiile publice, asigurrile in caz de accident si de boala, asigurrile de omaj, asigurrile de sntate, programele alimentare si ajutoarele bneti acordate anumitor categorii ale populaiei. Aceste politici au fost introduse progresiv ncepnd cu 1980. In Germania trei legi importante vor marca deceniul 1880-1890 si anume: legea asigurrilor de boala a muncitorilor din industrie in 1883; legea privind asigurarea pentru accidentele de munca in 1884 si legea din 1889 privind asigurrile de invaliditate si btrnee. n Marea Britanie legile ce au pus in aplicare reforma preconizat de Beveridge sunt: legea din 1945 privind alocaiile familiale; legea din 1946 privind accidentele de munca i asigurrile

 n prezent, fiecare stat are in aplicare politici sociale specifice, adaptate la situaia intern a fiecruia, cu scopul atingerii unor obiective sociale. Sistemul de beneficii si servicii sociale constituie mpreun cu sistemul de taxe i impozite, principala prghie cu care opereaz statul in domeniul proteciei sociale (politicilor sociale). Obiectivele politicilor sociale, menionate de Barr (1998) sunt: eficiena in folosirea resurselor; distribuirea acestora n acord cu echitatea sau cu justiia si pstrarea

 Serviciile sociale sunt instrumente de realizare a unor obiective sociale, de natura redistributiv. Cele mai importante servicii sociale sunt: In domeniul educaional: colarizarea gratuit sau subvenionat a copiilor pn la o anumita vrst. In domeniul sntii: serviciile pot fi gratuite sau de tip asiguratoriu. Pentru cele de tip asiguratoriu serviciile oferite pot reflecta nu numai nevoia individului dar si nivelul contribuiei. In domeniul proteciei sociale: copiii

 In domeniul asistentei sociale: o servicii de prevenire a srciei, respectiv a excluziunii sociale; o servicii de consiliere in vederea creterii capacitilor de raportate la mediul social al unor categorii defavorizate; o servicii acordate celor n nevoie: cantina de ajutor social, instituii de asistena sociala, centre de zi de recuperare i/sau supraveghere. Serviciile sociale pot fi de tip asiguratoriu sau pot avea un caracter noncontributoriu. Serviciile sociale ce nu se acorda in baza unei contribuii anterioare pot fi universaliste se acorda gratuit tuturor indivizilor, categoriale acordate numai anumitor categorii de indivizi

 Consideraii privind economia bunstrii Bunstarea economica este o parte a bunstrii umane si reflecta starea condiiilor naturale de capital si de cultura care asigura integritatea vieii biologice, satisfacerea trebuinelor materiale, sociale i spirituale, ce permit manifestarea permanenta si in ascensiune a personalitii umane. Bunstarea economica reprezint ansamblul condiiilor de existenta material/economic a oamenilor, ca si

 Bunstarea economica implica un anumit tip de distribuie a veniturilor, potrivit cruia oamenii sa dispun de un venit optim care permite accesul la bunurile materiale, serviciile si informaiile, care le definesc personalitatea. n evoluia societii se nregistreaz grade diferite de bunstare, apreciate di perspectiva elementelor constitutive a msurii in care oamenii beneficiaz de utilitatea lor. n prezent, se cunosc doua sisteme economice, unul in care statul ia majoritatea deciziilor economice

Studiile efectuate arata ca nici o societate moderna nu se ncadreaz perfect intruna din cele doua categorii menionate. Mai degrab, s-ar spune ca toate societile au la baza o economie mixt. Naiunile au respins rnd pe rnd sistemul economiei de comanda ncepnd s-si ndrepte atenia asupra economiei de pia, descoperind fora pieei ca instrument de alocare a resurselor. Statul ndeplinete un rol esenial, prin faptul ca asigura un climat n care pieele

 Prosperitatea unei economii moderne depinde de gsirea echilibrului si de mprirea responsabilitilor ntre piee i stat. ntr-o economie de pia ideal, toate bunurile si serviciile s-ar schimba in mod voluntar pe piaa, la preul pieei, in realitate insa, nici o economie nu poate funciona exclusiv pe baza principiului minii invizibile. Mai mult, orice economie sufer de imperfeciuni, care determin apariia unor fenomene negative, cum ar fi poluarea, omajul sau srcia i bogia extrem. Din aceasta cauza, nici un stat din lume, indiferent cat de conservator ar fi, nu-i ia

 n economiile moderne, statul intervine sub diverse forme pentru a remedia defeciunile aprute in mecanismul de funcionare a pieei, insa, indiferent de activitile pe care le desfoar, statul ndeplinete, intr-o economie de pia, trei funcii importante: cea de cretere a eficienei prin corectarea deficienelor mecanismului pieei cum ar fi monopolurile si poluarea excesiv; cea de promovare a echitaii prin redistribuire veniturilor ctre anumite

 cea de asigurare a stabilitii si dezvoltrii macroeconomiei - prin folosirea impozitelor, cheltuielilor guvernamentale si reglementarilor monetare in vederea reducerii omajului si a inflaiei si pentru ncurajarea creterii economice. Conform teoriei minii invizibile a lui Adam Smith piaa este singura n msur sa aloce eficient toate resursele existente intr-o societate daca si numai daca sunt respectate urmtoarele condiii:

 Informarea perfecta a productorilor si a consumatorilor n raport cu toate bunurile si serviciile necesare respectiv produse intr-o societate. Competiie perfect presupune libertatea si oportuniti egale de acces la si de abandon a diferitelor piee, fr ca un singur agent economic sa poate influenta, singur, preul pieei. Lipsa eecurilor pieei bunuri publice, externaliti, alte tipuri de distorsiuni.