Sunteți pe pagina 1din 11

1. Definiti auditul in general si identificati elementele fundamentale ale acestuia.

R: Prin audit, in general, se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate. Se retin elementele principale care definesc auditul, in general, a caror absenta poate pune in discutie daca o activitate este sau nu audit si anume: - examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala: - scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; -opinia exprimata asupra unei informatii trebuie sa fie responsabila si independenta, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare are anumite responsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta; -examinarea trebuie sa se faca nu oricum ci dupa anumite reguli dinainte stabilite , cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate. 2. Ce este auditul financiar ? Definiti auditul financiar ca activitate a profesiei contabile si prezentati elementele fundamentale ale definitiei Prin Audit financiar se intelege orice investigatie cu caracter de control, analiza, verificare, cercetare sau studiu in contabilitatea unei entitati , efectuata de un profesionit contabil competent si independent ,daca celelate elemente fundamentale ale definitie auditului in general sunt reunite. Altfel spus auditul financiar este auditul in general, cu precizarea ca obiectul examinarii il constituie informatia financiar-contabila, iar persoana competenta si independenta tb sa fie profesionist contabil. Elemente generale : -examinarea este strict profesionala -obiectul auditului il constituie orice informatie financiar-contabila; - este realizat de un profesionist contabil competent si independent, membru al unui organism profesional recunoscut; - scopul emiterea unei opinii motivate, responsabile si independente cu privire la caliatea informatiei contabile - examinarea trebuie sa se faca dupa standarde profesionale emise de o autoritate profesionala independenta. 3.Definiti auditul statutar si precizati elememtele fundamentale ale definitie. Auditul statutar reprezinta examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati, in ansamblul lor, in scopul emiterii unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare si a performantelor financiare inregistrate de entitate prin raportare la standardele nationale sau internationale de audit. Intre auditul statutar si auditul financiar este o diferenta de la parte la intreg : Auditul statutar este acel audit financiar efectuat asupra situatiilor financiare in ansamblul lor, iar ctiteriul de caliate il contituie standardele nationale si intenationale de audit. Trei trasaturi fundamentale: - caracterul legal (singurul tip de audit reglementat prin legi nationale si directive europene); - independenta absoluta a auditorului; - autonomia organismului din care face parte auditorul. Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt: - examinarea profesionala; - obiectul examinarii il constituie situatiile financiare in ansablulu lor (bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare); - profesionistul contabil competent si independent autorizat sa presteze servicii de audit statutar. -scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata. -criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele nationale sau internationale de audit. 4. Abordari privind metodologia auditului statutar. R: Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar: - abordare pe faze si etape si - abordare pe cicluri de control. A. Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape. 1. Faza initiala este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit si se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la sediul auditorului. 2. Faza controlului propriu zis este faza controlului intern si a verificarii conturilor si se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren. 3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit si se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului. B. Abordarea pe cicluri de control Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind 3 faze succesive: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si controlul conturilor: -cumpararifurnizori, imobilizari corporale si necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie, imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri proprii, personal si sociale, impozite si taxe, alte pasive, alte active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile. 5. Faze si etape in executarea unei misiuni de audit, de baza. R:1. Faza initiala; - acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; - orientarea si planificarea auditului. 2. Faza executarii lucrarilor; - aprecierea controlului intern; - controlul conturilor; - examenul situatiilor financiare. 3. Faza finala. - evenimente posterioare inchiderii exercitiului; - utilizarea lucrarilor altor profesionisti; - alte lucrari; - raportul de audit; - documentarea lucrarilor de audit. 6. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.

R:Acceptarea mandatului. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si se refera la: - cunoasterea globala a intreprinderii; - examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; - examenul competentei; - contactul cu fostul auditor sau cenzor; - decizia de acceptare a mandatului; - fisa de acceptare a mandatului. Contractarea lucrarilor de audit. Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii. ISA 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o Scrisoare de misiune de audit sau in orice alt tip de contract adecvat, care tb sa cuprinda: obiectul auditului, responsabilitatea conducerii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare, intinderea lucrarilor de audit, forma oricarui raport, riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice doc contabil. 7. Orientarea si planificarea auditului. In ac etapa profesionistul contabil obtine inf. cu privire la particularitatile intreprinderii,zonele sale de risc, domeniile si sitemele semnificative,inf necesare prevenirii lucrarilor inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit.Principalele lucrari din aceasta etapa sunt: 1. Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii cunoasterea particularitatilor intreprinderii, folosind ca si tehnici : discutii cu conducatorii si personalul intreprinderii, examinarea unor documente interne si externe, vizitarea intreprinderii 2. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative tb identificate zonele de risc si stabilite elementele sau sectiunile asupra carora tb concentrata actiunea de audit 3. Redactarea planului de misiune (planului de audit) 4. Elaborarea programului de munca 8.Planul de misiune: continut, rol. Dupa cunoasterea particularitatilor intreprinderii, profesionistul contabil are posibilitatea sa isi orienteze misiunea in functie de domeniile si sistemele semnificative; aceasta orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare si deci asupra programarii si planificarii misiunii. Planul de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenantii de-a lungul intregii misiuni de audit. Cuprinde 7 capitole, dupa cum urmeaza: I. Prezentarea intreprinderii: Denumirea Sediul social; Capitalul social si actionarii; Inregistrare; Scurt istoric Consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta. II. Informatii contabile: Bugete si conturi previzionale; Particularitatile sistemului contabil; Principiile contabile. III. Definirea misiunii: Natura misiunii: conturi anuale, conturi consolidate, previziuni; Alti auditori, experti sau cenzoir cu misiuni in intreprindere IV.Sisteme si domenii semnificative: Prag de semnificatie; Functii si conturi semnificative; Zone de risc identitate; Controale semnificative pe care ne putem sprijini V.Orientarea programului de lucru: Aprecierea controlului intern; Lucrari deosebite; Confirmari de obtinut; Inventare fizice; Asistenta de specialitate necesare; Documente de obtinut. VI. Echipa si bugetul VII. Planificarea: Repartizarea lucrarilor; Datele interventiilor pe etape; Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi emise. 15. Planul de audit si programele de lucru: rol, continut, forme de prezentare. R: Planul de misiune este programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenientii de-a lungul intregii misiuni de audit. Redactarea planului de misiune si, pe aceasta baza, a programului de munca presupune: -alegerea membrilor echipei in functie de experienta si cunostintele lor in sectorul de activitate al intreprinderii; -repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale in tara si in strainatate etc.); -utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, de alti auditori externi sau experti; -coordonarea cu auditorii de la societatile surori si de la societatea-mama; -solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate in orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.); -calendarul sedintelor AGA si CA; -termenul de depunere a raportului.

IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind in functie de talia intreprinderii, complexitatea auditului. Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate. Continutul planului de misiune: I. Prezentarea intreprinderii:Denumirea, Sediul social, Capital social si actionari, Inregistrare, Scurt istoric, Consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta II. Informatii contabile:Bugete si conturi previzionale, Particularitatile sistemului contabil, Principiile contabile; permanente; comparabilitati plurianuale III. Definirea misiunii:Natura misiunii: conturi anuale, consolidate; previziuni, Alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in intreprinder IV. Sisteme si domenii semnificative:Prag de semnificatie, Functii si conturi semnificative, Zone de risc identificate, Controale semnificative pe care ne putem sprijini V. Orientarea programului de lucru:Aprecierea controlului intern, Lucrari deosebite, Confirmari de obtinut (interne si externe), Inventare fizice, Asistenta de specialitate necesara (informatica, fiscalitate etc.), Documente de obtinut VI. Echipa si bugetul VII. Planificarea:Repartizarea lucrarilor, Datele interventiilor pe etape, Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi emise (cu datelelimita) 11. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati? Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt : a) Existenta unui plan de organizare,cuprinzand : definirea cat mai precisa a sarcinilor (fiecare trebuie sa stie ce trebuie sa faca); definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarhii a carei autoritate e indiscutabila; circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficient de precise si elaborate pentru a exclude neglijenta si fantezia. b) Competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ales la nivelul directiunii; deciziile pe care le iau responsabilii compartimentelor, bune sau rele, se repercuteaza asupra compartimentelor pe care le conduc c) Existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la: producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma, de exemplu, a unui manual de proceduri; arhivarea informatiilor: memoria unei intreprinderi este un element esential al controlului intern care,de altfel, conditioneaza toate controalele ulterioare. 10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati? Obiectivele controlului intern sunt A. protejarea activelor intreprinderii : 1. definirea responsabilitatilor limitele competentelor si responsabilitatilor celor ce gestioneaza patrimoniul intreprinderii sunt stabilite prin actul de numire, in cadrul contractului sau statului societatii. Pt restul personalului competentele si responsabilitatile sunt stabilite in cadrul organigramei sau regulamentului intern. 2. separarea sarcinilor si functiilor este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare fara a exista posibilitatea ca aceasta sa fie descoperita. 3. descrierea functiilor fisa postului 4. procedura acordarii imputernicirilor reprezinta modalitatea stabilirii persoanelor care pot angaja intreprinderea si modalitatile de verificare, in functie de natura angajamentului ce urmeaza a se da. B. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile se recomanda ca procedurile de organizare a contabilitatii sa fie colectate si grupate intr-un manual de proceduri, care sa cuprinda : 1. modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative tb sa asigure in orice moment posibilitatea de a stabili originea informatiei sau de o gasi in documentul centralizator. 2. organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii 3. organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia este necesar ca normele privind organizarea si efectuarea inventarierii sa fie adoptate si detaliate in functie de specificul fiecarei intreprinderi. 4. respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile 5. controalele de baza ale activitatii contabile au in vedere verificarea contabilizarii operatiilor ec-financiare ale intreprinderii. C. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii are ca scop stabilirea modalitatilor de indeplinire corecta si la timp a dispozitiilor intreprinderii. D. promovarea eficacitatii exploatarii 12. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati. R: Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel inct sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate iregularitate - avnd posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi. Separarea si delegarea atributiilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza patrimonial intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca: - pentru un numar redus de personae, pentru a nu se dilua raspunderea; - asigurand specializarea acestor personae imputernicite; - asigurand independenta persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului; - asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respectiv dreptul de a impune luarea anumitor masuri. 9. Evaluarea controlului intern: continut, etape. R: In aceasta etapa auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern.Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. In aceasta etapa auditorul se afla in fata unor decizii extrem de importante: alegerea procedurilor de examinat in functie de organizarea intreprinderii, de natura riscurilor, de importanta soldurilor si operatiilor; decizia de a stabili daca procedurile retinute trebuie sa faca obiectul unei evaluari a controlului intern; alegerea tehnicilor de descriere si evaluare; decizia de a se sprijini pe procedurile existente; alegerea tehnicilor de sondaje;

decizia finala, in functie de rezultatele sondajelor, in legatura cu programul de control al conturilor. Etapele : a) intelegerea si descrierea sistemelor semnificative; b) confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate; c) evaluarea riscurilor de eroare; d) verificarea functionarii controlului intern; e) evaluarea preliminara; teste de permanenta; f) evaluarea finala si incidenta asupra misiunii. 40. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie? R: Prin prag de semnificatie se intelege nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, ct si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii. Stabilirea unor praguri de semnificatie permite: - orientarea mai buna si planificarea misiunii; - evitarea lucrarilor inutile; - justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Pentru determinarea pargului de semnificatie este necesara parcurgerea a 2 faze, cuprinzand, in total, 5 etape: 1)Faza de planificare a profunzimii testelor, cu 2 etape: a) Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie; b) Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie pe segmente. 2)Faza de evaluare a rezultatelor, in care se disting trei etape: a)Estimarea valorii totale a prezentarilor eronate din segment; b)Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentarilor eronate; c)Compararea estimarii valorii cumulate a erorilor cu valoarea preliminara sau revizuita a pragului de semnificatie. 41. Riscul de audit: componentele si relatiile intre acestea. R:Riscul de audit reprezinta riscul ca auditorul sa exprime o opinie incorecta prin faptul ca erori semnificative exista in situatiile financiare. El se divide in trei: - riscul inerent (RI) - riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insuficient; - riscul legat de control (RC) - riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate; - riscul de nedetectare (RN) - riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Relatia dintre acestea se poate prezenta sub forma urmatoare: RA = Ri x RC x RN 42. Ce este riscul legat de control? R: Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. Riscul legat de control nu poate fi in intregime eliminat, avnd in vedere limitele inerente oricarui sistem contabil si de control intern. In general, auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci cnd: - sistemele contabile si de control intern nu sunt aplicate corect; - sistemul contabil si de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente. 43. Ce este riscul inerent? R: Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecati profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: - experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbari intervenite in cursul exercitiului la nivelul conducerii; - presiuni exercitate asupra conducerii si alte imprejurari de natura a incita la prezentarea unor situatii financiare inexacte (numar mare de intreprinderi falite in sectorul de activitate); - natura activitatilor desfasurate de intreprindere (uzura morala a tehnologiei, echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri neadecvate); - factori influentnd sectorul din care face parte intreprinderea: conditii economice si concurentiale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile; - situatii financiare care pot sa contina anomalii: conturi continnd ajustari privind exercitiile anterioare sau estimari; - vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari; - inregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfrsitul exercitiului. 44. Ce este riscul de nedetectare? R: Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit. Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. De exemplu, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel inct sa fie redus ct mai mult riscul de audit si, invers, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducnd astfel riscul de audit. Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu ct pragul de semnificatie este mai mare cu att riscul de audit este mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul constata ca pragul de semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci auditorul va putea: - sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;

- sa reduca riscul de nedescoperire modificnd natura, calendarul si intinderea controalelor proprii. 13. Definiti auditul intern si controlul intern, si relatia dintre acestea. R: Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii. Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern. Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si, in acest caz, auditorul intern face parte din structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta dect cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati. Controlul intern reprezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective. Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare procedurilor de control intern din entitatea respectiva si se realizeaza prin compartimente distinct care fac parte din structura si sistemul de control intern al aceleiasi entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila. 14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern? R: Obiectivele auditului intern sunt: -verif conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si management acestuia, in conf cu prevederile legale; - evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii; - evaluarea gradului de adecvare a datelor/inf financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate; - protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identif metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel. 16. Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere. R: Elemente probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia; aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabileste in raport cu numarul de elemente probante colectate. Caracterul just se aprecieaza in raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cnd elementele probante adunate, de origine si de natura diferite sunt concordante. In acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care il obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, cnd elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante intre ele, poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare in scopul rezolvarii contradictiei. Pe parcusul misiunii sale, auditorul urmareste obt elementelor probante care sa ii permita sa dea certificarea asupra situatiilor financiare, utilizand diverse procedee si tehnici adecvate. Daca auditorul nu este in masura sa obtina elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie fara rezerve. 17. Tehnica sondajului in audit. R:Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Sondajele pe care le realizeaza auditorul in cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite: -sondaje asupra atributiilor efectuate in general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, cd auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpararilor sondaje asupra valorilor efectuate, in general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase. Auditorul poate folosi in general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din urma, insa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Etape: I. definirea precisa a obiectivelor; II. precizarea naturii elemetelor si a limitei de timp cuprinse in sondaj; III. executarea propriu-zisa a sondajului: alegerea tehnicilor, determinarea marimii esantionului, selectionarea esantionului, studiul esantionului, evaluarea rezultatelor, concluziile sondajului. 18. Tehnica observarii fizice. R Observarea fizica este cel mai sigur mijloc de verificare a existentei reale a unor elemente de activ . Observarea fizica vizeaza elemente de activ tangibile, cum ar fi: stocuri, bani si alte elemente pastrate in caserie, imobilizari corporale. El verifica modalitatea de efectuare a inventarierii si respectarea procedurilor scrise. Cea mai buna metoda de a face acest lucru este de a asista la operatiunea de inventariere sau la o parte a acesteia. In urma acestei verificari, auditorul se va asigura ca: toate elementele sunt corect inventariate; toate elementele inventairate sunt corespunzatoare calitativ . Dupa ce a obtinut aceste asigurari, auditorul va mai verifica urmatoarele elemente: daca elementele inventariate apartin intreprinderii; daca activele sunt corect evaluate. 19. Confirmarea externa (directa). R: Este o procedura care consta in a cere unui tert avnd legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determ conditiile si intinderea acestei proceduri. Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii: sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba; sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare. O limita importanta a acestei tehnici este data de faptul ca tertii nu raspund intotdeauna la intrebarile puse de auditor, sau raspund, dar incomplet.

Elementele care pot face obiectul confirmarii directe sunt: imobilizarile (confirmarea existentei titlurilor de proprietate, a unor eventuale ipoteci); creantele si datoriile (confirmarea soldurilor conturilor clientilor si furnozorilor, a scadentelor, a dobanzilor, a garantiilor pentru imprumuturi); valorile de exploatare ( stocurile apartinand intreprinderii si aflate la terti si stocurile apartinand tertilor si depozitate la intreprinderea auditata); titluri de participare si de plasament; bancile (confimrarea soldurilor si a operatiunilor realizate de banca pentru intreprindere, cautiuni, garantii); personalul (imprumuturi si avansuri); angajamente in afara bilantului si pasive eventuale (asigurari, avocati, experti fiscali). 20. Examenul situatiilor financiare. Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare. Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: - faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere; - faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute. Tehnicile de examinare se bazeaza pe: - stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; - comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; - compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. 21. Elementele posterioare inchiderii exercitiului. R: Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incidentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului, att asupra situatiilor financiare ct si asupra raportului sau, distingndu-se trei etape: Fapte descoperite pana la data raportului de audit auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea de elemente probante suficiente si adecvate care jusitifce faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau. Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute masurile care se impun. In cazul in care conducere intreprinderii corecteaza situatiile financiarem auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit. Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecte situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.Daca insa auditoul a luat cunostinta dupa publicarea situatiilor financiare de existenta unui eveniment, care daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. 35. Continutul raportului de audit. R Raportul de audit trebuie sa contina: - relatia contractuala de executare a misiunii de audit; - observatiile reiesite din diverse verificari; - informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege; - oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii; - mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. 36. Rolul raportului de audit. R: Raportul de audit are un triplu rol: - instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; - instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiilor financiare prezentate de o entitate; - instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate. 26. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar. R: Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului. Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : Raportul auditorului independent; Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost auditate. Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului; Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale de Audit sau la normele nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor.

Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile. Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila. - alte responsabilitati de raportare daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare, acestea trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului, care urmeaza dupa paragraful opiniei; - semnatura auditorului raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila insotita de semnatura auditorului; - data raportului raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit; - adresa auditorului raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile auditorului 34. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar. R: Acest paragraf cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate. Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada de acoperire prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politicilor contabile semnificative si la alte note semnificative.Raportul tb sa mentioneze ca situatiile financiare sunt in sarcina conducerii entitatii si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra ac situatii financiare. 33. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit. R: Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor. Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit, indicnd ca ele au fost indeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale. Intinderea lucrarilor da posibilitatea pentru auditor sa puna in opera procedurile de audit judecate ca necesare in conditiile concrete date. Cititorul are in fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut conform normelor si practicilor in materie; daca aceasta nu rezulta in mod clar, se presupune ca normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului. Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunnd: - examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute in situatiile financiare; - evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare; - evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare; - revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare. Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare: Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile nationale).Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si realizat in scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta in a exprima, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el consta, de asemenea, in a evalua principiile si metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru inchiderea situatiilor financiare, ct si in a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora.Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei noastre. 32. Paragraful opiniei: tipuri de opinie. Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile. Intr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: dau o imagine fidela sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative . Exizta 4 tipuri de opinie: - opinia fara rezerve; - opinia cu rezerve; - opinia defavorabila; - imposibilitatea de a exprima o opinie. 30. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare. R: Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns la concluzia ca: a) situatiile financiare au fost intocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile si ofera sub toate aspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii; b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat in conformitate cu prevederile si reglementarile legale in vigoare; c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect mentionate. Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela, pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200 precum si rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul inchis la aceasta data, in conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate. 31. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare. R: In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugnd un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului. Aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva. Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea: Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia asupra notei X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, ct si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinatsi, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte.

29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare. R: Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve. Motive: cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau lipseste ceva; cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor; cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini. Rezervele se prezinta inaintea paragrafului de opinie. In astfel de cazuri, paragraful opiniei se formuleaza astfel: Exemplu de rezerve datorate limitarii intinderii lucrarilor: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200, caci noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinnd seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi am putut controla cantitatile prin alte proceduri. Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare, daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, ct si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare. Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entitatii auditate : Astfel, cum este explicat in nota X anexata, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiare. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si al unei cote de . pentru cladiri si . pentru utilaje, trebuie sa se ridice la suma de . pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie 200 . In consecinta, amortismentele cumulate trebuie sa se ridice la . mil. lei, iar pierderile exercitiului si pierderile cumulate la . mil. lei. Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei asupra conturilor anuale, a faptelor mentionate in paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, ct si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data, si sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 27. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare. R: Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale. Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative , regulile si principiile contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA. Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate : erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri. O astfel de opinie datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiare. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de . pentru cladiri si . pentru utilaje, trebuia sa se ridice la suma de ., pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie 200 . In consecinta, amortismentele cumulate trebuiau sa se ridice la . mil. lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate la . mil. lei. Dupa parerea noastra, datorita incidentei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, contului de profit si pierdere, pentru exercitiul incheiat la aceasta data, si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 28. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare. R: Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite: unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor; altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern. Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare. 22. Rolul si importanta dosarului exercitiului. Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: - mai buna organizare si control ale misiunii; - documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; - inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori; - justificarea opiniei emise si redactarea raportului. In mod uzual dosarul cuprinde: planificarea misiunii; supervizarea lucrarilor; aprecierea controlului intern; obtinerea de elemente probante; 24. Structura dosarului exercitiului. In mod uzual dosarul cuprinde: planificarea misiunii: programul general de lucru; note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de altii; datele si duratele vizitelor, locurile de interventie; compunerea echipei; datele pentru emiterea raportului; bugetul de timp; supervizarea lucrarilor: note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate;

aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea, programul lucrarilor, executarea lucrarilor, concluziilor lucrarilor, continutul raportului; aprecierea controlului intern: evaluarea punctelor tari, punctelor slab si a zonelor de risc; foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor efectuate; comentarii asupra anomaliilor descoperite; obtinerea de elemente probante: program de control; foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor efectuate, eventuale comentarii, concluzii; documente sau copii de documente de la intreprindere sau terti, jusitificand cifrele examinate; detalii asupra lucrarilor efectuate asupra situatiilor financiare: comparatii si explicatii ale variatiilor, concluzii; sinteza generala a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distincta a punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de certificare; foi de lucru cu privire la faptele delictuale. Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni (parti) pentru a usura utilizarea sa. In general se foloseste o impartire in 10 sectiuni (parti) simbolizate de la A la J, astfel: - EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata Acceptarea misiunii; - EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata Sinteza misiunii si rapoarte; - EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata Orientare si planificare; - ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata Evaluarea riscului legat de control; - EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata Controale substantive; - EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata Utilizarea lucrarilor altor profesionisti; - EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata Verificari si informatii specifice; - EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata Lucrarile de sfrsit de misiune; - EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata Interventii cerute prin reglementari diverse; - EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata Controlul conturilor consolidate.

23. Rolul si importanta dosarului permanent. R: Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate in fiecare an. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi. Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de recunoastere a intreprinderii. Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie: sa fie tinut la zi; sa elimine informatiile perimate; sa nu contina documentele voluminoase ale intreprinderii; 25. Structura dosarului permanent. R:Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportnd un sumar al continutului. Tinerea la zi se efectueaza pe sumar, indicnd data introducerii documentului.Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt: fisa de prezentare; scurt istoric al intreprinderii; organigrame; persoanele care angajaeaza intreprinderea; note asupra organizarii sectorului de activitate, productie; note asupra statului; procese verbale ale CA si AG; lista actionarilor sau asociatilor; structura grupului; contracte, asigurari. Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza: - PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata Generalitati; - PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata Documente privind controlul intern; - PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente; - PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata Analize permanente; - PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata Fiscal si social; - PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata Juridice; - PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata Interventii externi; 47. Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili? R: Misiunile de audit cu scop special se pot referi la: - situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele international de raportare financiara si de normele nationale; - raporturi asupra unor conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare; - raport privind respectarea clauzelor contractuale; - raport asupra situatiilor financiare consolidate. Misiunile conexe : -Misiuni de examen limitat al situatiilor financiare. Urmareste concluzionare de catre auditorpe baza de proceduri care nu presupun punerea in lucru a tuturor diligentelor pe care le-ar presupune un auditca nu a fost descoperit niciun fapt de importanta semnificativa care l-ar face sa aprecieze ca situatiile financiare nu au fost stabilite in toate aspectele semnificative conform unei referinte contabile identificate. Nu include evaluarea sistemului contabil si de control intern, controlul conturilor, confirmarea de solduri ale tertilor, observarea si inspectia care sunt proceduri specifice auditului. Ofera o asigurare moderata ca informaiile un sunt viciate de animalii semnificative (auditul o asigurarea ridicata, dar un absoluta). Opinia se exprima sub forma unei asigurari negative, adica un au fost constatate fapte in neconformitate cu criteriile corespunzatoare acestei examinari.

-Misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de procedure convenite. Auditorul nu exprima nicio asigurare. Se intocmeste un raport simplu asupra faptelor constatate i utilizatorii raportului sunt cei care evalueaza procedurile puse in lucru si constatarile facute de auditor si trag propriile concluzii din lucrarile auditorului. Rap se adreseaza exclusiv partilor care au convenit procedurile de pus in lucru, caci ter ii, care ar putea ignora motivul alegerii acestor proceduri, risca sa interpreteze eronat rezultatele. -Misiuni de compilare a informatiilor financiare. Nu se exprima nicio asigurare. Profesionistul intocmeste conturi sau situatii financiare. Utilizatorii informaiilor au incredere in cunotiinele i competen ele profesionistului contabil. 37. Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare? R: In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit. 38. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit? R: Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: - Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS) - normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba siguranta ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene . Ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivnice tehnici. Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru (orientarea si planificarea, aprecierea controlului intern, obtinera elementelor probante, documentarea lucrarilor); - norme de raportare (opinii fara rezerve,opinii cu rezerve, opinie defavorabila, imposibilitatea eprimarii unei opinii) - norme generale de comportament (independenta,competenta,secret profesional,calitatea muncii,aceptarea si respectarea misiunilor) 39. Ce sunt si ce rol au normele contabile? R:Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare: - standarde internationale de raportare financiara; - standarde sau norme contabile nationale; - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind: - Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS); - Standardele Internationale de Contabilitate (IAS); - standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; - alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC. Rolul normelor contabile este de a asigura comparabilitatea in timp si spatiu a relevantei si credibilitatii a inf ctble 45. Conceptul de independenta in audit. R: Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera, indiferent de natura serviciului profesional prestat. In cazul executarii, insa, a unor misiuni de audit prin care se furnizeaza o asiguarare in ce priveste credibilitatea situatiilor sau informatiilor financiare in fata publicului, independenta devine cea mai sigura garantie ca profesionistul contabil si-a indeplinit misiunea in conditii de integritate si cu obiectivitate. Independenta are doua componente fundamentale: independenta de spirit (rationamentul profesional) este caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite acest rationament profesionale, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu pridenta profesionala; independenta in aparenta (comportamentul)- se caracterizeaza prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata ar putea ajunge la concluzia normala ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului sau ale unui membru au fost compromise. Independenta este potential amenintata in urnatoarele situatii: interes propriu; slabirea autocontrolului; renuntarea la propriile convingeri; manifestari de familiarism; actiuni de intimidare. 46. Controlul de calitate in audit. Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale , care vizeaza analiza modului de organziare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme. Obiective: Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor; Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea caontactelor dintre colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional. Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea. Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata prin doua metode: controale colegiale mmbrii activi ai profesiei sunt desemnati drept colegi care efectueaza controlul;

10

controale prin personal angajat sunt persoane angajate de o organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare care gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate.

15. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare. R.Programul de control depinde de rezultatele etapelor precedente de audit si de caracteristicile intrepinderii, astfel ca numai in functie de fluxurile de informatii si de fiabilitatea lor, isi stabileste progamul de control care poate fi : -restrans, cd controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare ca inregistrarilor contabile sunt fiabile; -extins,cd nu se poate sprijini pe controlul intern;volumul sondajelor va fi mai mare si ac tb sa se faca atat asupra soldurilor cd si asupra rulajelor. Programul de control poate fi stabilit pe foie de lucru speciala, care contine urmatoarele rubrici : -lista controalelor efectuate; -intiderea esantionului; -indicarea datei la care a fost efectuat controlul -o referinta pt foia de lucru -probleme intalnite 1. Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit? Necesitatea Codului consta in : 1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor; 2. conservarea increderii publicului in profesie; 3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia; 4. confirmarea de autoritate a lucrarilor efectuate de profesionistii contabili; 5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din care face parte. 8.Care este structura Codului etic national al profesionistilor contabili din Romnia? Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza: - partea A tuturor profesionistilor contabili; - partea B numai profesionistilor contabili liber- profesionisti; - partea C numai profesionistilor contabili angajati. 2. Care sunt principiile fundamentale ale eticii in audit inscrise in Codul etic? 1. Integritatea si obiectivitatea; 2. Competenta profesionala, grija si sarguinta; 3. Confidentialitate; 4. Profesionalism; 5. Respectul fata de normele tehnice si profesionale. 9. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati, salariati. Obligatiile etice ale EC si CA salariati, sunt : - sa aiba o conduita morala si profesionala corespunzatoare functiei si postului care il detine. - sa respecte sistemul relational de subordonare impus prin ROI ( regulament de organizare interioara ) si ROF ( regulament de organizare si functionare ) - sa respecte programul de lucru - sa-si indeplineasca sarcinile ce ii revin prin fisa postului 15.Programul de control: rol, continut, forme de prezentare. Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit peo foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare: o Lista controalelor de efectuat cat mai bine detaliate pt a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii; o Intinderea esantionului volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; o Indicarea datei la care a fost efectuat controlul; o O referinta pentru foaia de lucru; o Problemele intalnite se folosete pt supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor.

11