Sunteți pe pagina 1din 6

1.1.

Fundamentele stiintifice ale contabilitatii

Aparitia si evolutia contabilitatii ca stiinta, domeniu al practicii sau limbaj de comunicare n lumea afacerilor este strns legata de dezvoltarea omenirii, n general, si de progresul economico-social, n special. Contabilitatea are o istorie multiseculara, fiind considerata de marele poet Goe the una din cele mai sublime creatii ale spiritului omenesc pe care fiecare bun gospo dar ar trebui sa o foloseasca n gospodaria sa . Primele forme ale contabilitatii se confunda cu aparitia colectivitatii umane, c u nceputurile activitatilor economice, cnd schimburile si tranzactiile au cunoscut o asemenea amploare nct nu mai putea fi memorate, necesitnd consemnarea lor pe diversi suporti (exemplu: peretii grotelor, case, piei de animale, copaci, tablite de lut, papir us, etc.). Tehnica contabila a cunoscut evolutii continue, de la simple nsemnari pe suport material s-a ajuns ntr-o prima faza la contabilitatea n partida simpla si ulterior la cea n partida dubla. Contabilitatea n partida simpla se limita numai la nregistrarea raportului cu tert e persoane, cu referire la o anumita componenta de avere fara a avea corespondent n alt element care sa arate originea sau provenienta. Astazi prin contabilitatea n part ida simpla sunt urmarite n principal ncasarile respectiv platile. Contabilitatea n partida dubla trateaza simultan averea entitatii din doua puncte de vedere: al existentei reale, ca valori de ntrebuintare (utilitati) si al propriet atii provenientei, originii sau sursei (resurse). Cu toate ca istoria mentioneaza mai multi gnditori care au contribuit la perfectionarea stiintei contabilitatii, este considerat parinte al contabilitati i italianul Luca Paciola care prin lucrarea sa Summa di arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita prezenta principiile fundamentale ale contabilitatii n partida dub la. n Romnia, primele lucrari de contabilitate apar abia n secolul al XIX-lea,mai exact o prima lucrare, care trateaza contabilitatea n partida dubla, este Pravila Komertiala a lui Emanoil Ion Nechifor (Brasov 1837). Alti autori romni care prin operele lor au contribuit la dezvoltarea contabilitatii au fost I.C. Pantu, Teodor Stefanescu, Aleandru Sorescu; C.G. Dumitrescu, Dumitru Voina, Ion Evian, etc.

1.2. Evolutia contabilitatii ca arta, stiinta si tehnica de gestiune

Domeniul larg de investigare al contabilitatii concretizat n obtinerea de informa tii cu privire la administrarea averii si relatiile unitatii cu exteriorul nu si are corespondent n nici o alta disciplina stiintifica. Prin intermediul contabilitatii se realizeaza caracterizarea n etalon monetar a patrimoniului si a rezultatelor activitatii desfasurate. n decursul evolutiei sale, contabilitatea a fost considerata arta, stiinta si teh nica de gestiune. Cei care au considerat contabilitatea arta au pornit de la premisa ca numai persoane nzestrate cu anumite nsusiri sunt n masura sa utilizeze eficient instrumentele si t ehnicile specifice contabilitatii cum ar fi documentarea, evaluarea, bilantul, contul, in ventarierea, etc. Cei care au considerat contabilitatea stiinta au pornit de la premisa ca aceasta are un obiect de studiu propriu, o metoda de cercetare si o terminologie proprie prin care se diferentiaza de celelalte discipline economice. n plus, contabilitatea, explica, demonstreaza si argumenteaza, ceea ce permite ntelegerea logica a principiilor si a procedeelor d e lucru ale acesteia. Contabilitatea este considerata si tehnica de gestiune pentru ca presu pune nregistrarea si tinerea de socoteli bazate pe registre, situatii si alti suporti tehnici. Ca teorie stiintifica contabilitatea reprezinta un sistem de principii, reguli s i norme care explica si informeaza, iar ca tehnica constituie un ansamblu coerent de pro cedee si instrumente prin intermediul carora se constata si nregistreaza resursele economi ce, precum si utilizarea acestora.

1.3. Tendinte si directii privind evolutia contabilitatii

Evolutia ascendenta a activitatii economice la nivel mondial, precum si dezvolta rea tranzactiilor dintre entitati a impus adaptari, perfectionari si noi directii de actiune. Daca avem n vedere rolul si functiile contabilitatii la nceputul mileniului trei putem distinge urmatoarele tendinte mai semnificative: - bilantul devine principala situatie de reflectare a averii entitatii, iar cont ul de profit si pierderi a rezultatelor activitatii; - contabilitatea este att o stiinta sociala, ct si o stiinta aplicativa cu valente economice; - limbajul contabil se caracterizeaza prin trei dimensiuni importante: sintactic a, semantica, pragmatica. Sintaxa contabila consta n ansamblu de reguli si proceduri ce trebuie respectate

pentru nregistrarea evenimentelor si tranzactiilor realizate de o entitate. Semantica limbajului contabil trateaza semnificatia semnalelor transmise de contabilitate si se refera la corespondenta dintre obiectul descris, adica avere a entitatii si sistemul sau modelul contabil. Aspectul pragmatic se refera la dialogul realizat prin intermediul informatiilor contabile dintre diferiti utilizatori ai produselor contabile.

1.4. Elementele definitorii ale contabilitatii si legatura cu alte discipline

Cercetarile n domeniu au demonstrat ca disciplina numita contabilitate reprezinta att o stiinta ct si un domeniu al practicii racordata sistemului informational eco nomic. n calitatea sa de componenta a acestui sistem, contabilitatea ofera cea mai mare p arte a informatiilor necesare luarii deciziilor economice. Ca tehnica speciala contabilitatea urmareste nregistrarea curenta a operatiilor economice n diferite documente justificative, registre si situatii financiare pri n intermediul carora utilizatorii sunt informati cu privire la activitatea unei entitati. Astfel a aparut o prima definire a contabilitatii: socoteala scrisa a actelor si faptelor savrsite la un moment dat . Elementele definitorii ale contabilitatii ca stiinta sunt: obiectul de cercetare , metoda de cercetare, terminologia folosita si utilitatea sociala. Obiectul de studiu al contabilitatii este reprezentat de latura valorica (n expre sie monetara) a activitatii desfasurata, sub forma utilitatilor si a resurselor expr imate valoric. Metoda contabilitatii consta ntr-un ansamblu de procedee, norme, principii si reguli prin intermediul carora sunt evidentiate n forma valorica utilitatile si r esursele unei entitati. Contabilitatea are utilitate n viata economico-sociala, favoriznd cunoasterea economica, financiara si gestionara a activitatii desfasurata de o entitae sub a spectul bunurilor economice, a creantelor (drepturilor), a datoriilor, veniturilor, chel tuielilor si rezultatelor activitatilor. Ca stiinta, contabilitatea face parte din sistemul stiintelor economice, incluznd teoria economica, economia aplicata economia sociala. n prezent, datorita caracterului sau practic, contabilitatea a devenit unul din instrumentele importante de gestiune a afacerilor, fiind considerata pe buna dre ptate o disciplina stiintifica, permanenta si universala, furniznd cea mai mare parte a i nformatiilor necesare luarii deciziilor. Putem considera, astfel, contabilitatea o stiinta sociala de gestiune care are r olul de a consemna si gestiona fapte si evenimente economice reale si de a furniza perio dic

informatii complete si pertinente asupra pozitiei si performantelor financiare a le entitatii. Chiar daca poate fi considerata o disciplina de sine statatoare, contabilitatea nu-si poate realiza obiectul de cercetare dect n strnsa legatura cu alte discipline: matematica , drept, finante, informatica, analiza economica, economia, etc.

1.5 Continutul informatiei contabile

definitie, calitati, utilizatori

Informatia, in general, reprezinta o comunicare, un element nou de cunoastere de care un obiect, eveniment, tranzactie, proces, fenomen, activitate, etc., n functie de care cei care sunt chemati sa ia decizii stabilesc masurile ce trebuie luate n viitor pentru a activitatea pe care o conduc sa fie eficienta. Din punct de vedere al contabilitatii, prezinta importanta deosebita informatiil e economice. Din aceasta categorie face parte si informatia contabila. Aceasta est e obtinuta prin procedee si metode proprii de prelucrare a datelor economice. Este consider ata pe buna dreptate cea mai reala, exacta, operativa si completa informatie, reprezentnd sup ortul deciziilor manageriale. Pentru ca informatia contabila sa fie utila n procesul de luare a deciziilor, tre buie sa ndeplineasca o serie de caracteristici calitative importante, cum sunt: - inteligibilitatea (informatia trebuie sa fie nteleasa cu usurinta); - credibilitatea (informatiile trebuie acceptate de catre noi, bazndu-ne pe faptu l ca ele sunt neutre, obiective); - relevanta (informatia trebuie sa fie necesara celor care o folosesc, sa scoata n evidenta esenta fenomenului, fara a intra n detalii nesemnificative); - comparabilitatea.

Informatiile contabile se adreseaza unui numar important de utilizatori n functie de care putem realiza urmatoarea ordine de prioritate: 1) investitorii: - actionari - asociati 2) angajatii 3) furnizorii si alti creditori comerciali 4) clientii 5) institutiile de credit (bancile)

6) guvernul si institutiile sale 7) publicul (cetatenii)

1.6. Evidenta economica: notiune, sarcini, cerinte

Prin evidenta, n general, se ntelege consemnarea n cadrul unor nscrisuri ntr-o anumita ordine a evenimentelor, tranzactiilor si operatiilor ce au avut loc cu s copul de a servi necesitatilor de informare n vederea luarii unor decizii viitoare. Principala forma a evidentei este evidenta economica, ce se realizeaza cu ajutor ul contabilitatii.

Cele mai importante sarcini ale evidentei economice sunt: - nregistrarea fenomenelor, evenimentelor, tranzactiilor ce au avut loc; - caracterizarea evenimentelor si a tranzactiilor; - obtinerea de informatii economice ce au un grad ridicat de eficienta. Pentru realizarea acestor sarcini, evidenta economica trebuie sa ndeplineasca urmatoarele: - sa fie organizata pe baza unor principii si norme fundamentale stiintifice; - sa fie clara, simpla, concreta si nentrerupta; - sa reflecte real fenomenele si procesele economice; - sa poata fi adaptata la progresul continuu al activitatii economice.

1.7. Formele si etaloanele evidentei economice

Formele principale ale evidentei economice sunt: - evidenta operativa, presupune urmarirea permanenta si nregistrarea evenimentelo r si tranzactiilor n momentul si la locul producerii lor; - evidenta statistica, urmareste nregistrarea fenomenelor si evenimentelor de mar e amploare, de masa (exemplu recensamntul); - evidenta contabila (contabilitatea), presupune evidentierea fenomenelor si pro ceselor economice, a evenimentelor si tranzactiilor pe baza de documente justificative l egale, n mod unitar prin folosirea obligatorie a etalonului monetar (valoric). Etaloanele evidentei economice reprezinta unitati de masura a averii (patrimoniu lui) unei entitati. Cele mai reprezentative etaloane ale evidentei economice sunt: - etalonul natural (cantitativ); - etalonul munca, exprima volumul de munca consumat n procesul de productie sub forma de ore/munca;

- etalonul valoric (banesc, evidentei economice folosit urilor, creantelor, datoriilor si a c la nivelul unei entitati. Valoarea se calculeaza dupa valoare = cantitate pret

monetar), este cel mai reprezentativ etalon al n contabilitate ntruct permite exprimarea unitara a bun tuturor evenimentelor si tranzactiilor ce au avut lo relatia:

1.8. Obiectivele si functiile contabilitatii

Obiectul principal al contabilitatii l constituie culegerea, prelucrarea, transmi terea si stocarea informatiilor cu privire la evenimente, tranzactii, activitati, etc. , ce au avut loc ntr-o perioada determinata, ce sunt utile investitorilor, salariatilor, statului, etc. Pornind de la acest obiectiv, contabilitatii i revin si alte obiective considerat e operationale sau de baza, cum ar fi: - prelucrarea, verificarea, transmiterea si stocarea informatiilor; - furnizarea n mod permanent a informatiilor necesare luarii deciziilor; - obtinerea de informatii, necesare elaborarii situatiilor financiare anuale (bilant, cont de profit si pierderi, etc.) Realizarea acestor obiective este posibila doar daca contabilitatea ndeplineste urmatoarele functii: - functia de nregistrare; - functia de informare; - functia de control; - functia de analiza a activitatii; - functia juridica; - functia previzionala, are n vedere estimarea evolutiei viitoare a unor evenimente, pornind de la situatia constatata.