TRATAREA RROMILOR IN ROMANIA

Dintre toate tarile europene, Romania este, fara indoiala una care
adaposteste cel mai mare numar de minoritati.
Chiar daca intre oameni exista diferente de sex, de religie, de
infatisare, chiar daca gandesc si simt diferit , au preocupari si pasiuni
diferite, oricat de diferiti ar fi oameni intre ei, tuturor li se recunosc
aceleeasi drepturi si indatoriri in cadrul unei societatii democratice, in care
valoarea principala este libertatea individului.
Uneori, diferentele dintre oameni nu se nasc din insusirile lor, ci din
prejudecatile celorlalti fata de ei.
Natiunea romana s-a format in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.
Statul national unitar roman a aparut dupa primul razboi mondial, in 1918, in
urma unirii Transilvaniei cu Romania. In Romania traiesc mai multe
minoritati etnice: maghiarii, germanii, rromii, sarbii, bulgarii, grecii, evreii,
turcii, tatarii, rusi, polonezi.
Poporul roman ia tratat pe toti ca si cum ar fi de-ai lor, nu a facut
diferete intre unul si altul fiind un popor primitor si de buna credinta, astfel
incat minoritatile sa se simta ,,ca la ei acasa’’, sa nu se simta exclusi,
neaveniti in comunitatea in care au intrat..
Romania fiind un popor democratic, le-a creat minoritatilor toate
conditiile oferindu-le scolii in care pot studia in limba lor materna, posturi de
radio si televiziune pe canalul national.
Toate acestea denota ca poporul roman isi respecta semeni chiar daca
nu vorbesc aceeasi limba, nu au aceleasi obiceiuri, nu au aceeasi religie sunt
oameni si sunt tratati ca semeni lor (romani).
Dupa unguri, rromi reprezinta urmatoarea minoritate ca numar in tara
noastra.
Generatia de rromi in formare se caracterizeaza printr-un nivel scolar
mult mai scazut decat cel al generatiei precedente. Astfel 40% dintre copiii
de 8 ani nu au mers niciodata la scoala sau au incetat sa o mai frecventeze
la un moment dat. Un studiu foarte minutios asupra frecventei scolare a
copiilor rromilor in varsta de 10 ani scoate in evidenta faptul ca 51,3 %
dinte ei merg regulat la scoala, 15,5 % nu merg decat ocazional, 14,2 % au
abandonat scoala, iar 18,9% nu s-au dus niciodata la scoala.
Rata absenteismului creste rapid incepand de la varsta de 9 ani –
acesta este pragul corespunzator virstei la care copiii pot incepe sa lucreze si
sa contribuie la venitul familial. Atunci cind chiar parintii lor se confrunta cu
grave probleme de insertie profesionala si de somaj, patrunderea ulterioara a
acestor copii pe piata muncii este grav ipotecata, iar meseriile traditionale
nu mai permit resorbtia unei miini de lucru aflate in continua crestere.
Numeroase familii de rromii traiesc intr-o asemenea saracie, incat
pana si copiii sant siliti sa contribuie la ajutorarea grupului. Foarte adesea ,
ei sint tentati sa adopte cai usoare de castig ( cersetorie, furtisag, trafic
marunt). Toate acestea fac sa creasca temporar veniturile familiale, dar
diminueaza in acelasi timp sansele copilului de integrare normala in viata
moderna.
Nivelul scazut de educatie are multiple consecinte, nu numai in
privinta locurilor de munca, ci si in materie de manifestare culturala si
spirituala a unei comunitati care cauta astazi sa-si revendice specificitatea si
altfel decat prin marginalizare economica si sociala. Lipsa educatiei
afecteaza comunicarea cu societatea (prin intermediul literaturii, al
expresiei plastice….) si franeaza modernizarea populatiei rromilor.
Coexistenta unei populatii nationale majoritare cu o populatie
minoritara lipsita de referintele traditionale la o notiune fondatoare necesita
nu doar numeroase eforturi institutionale, ci si dezvoltarea unei inteligente
si a unei constiinte civice.
Incontestabil, cresterea nivelului scolar este una din dificultatile
majore care stau in fata rromilor. Guvernul Roman se preocupa de cativa ani
de rezolvarea acestei probleme.
Ministerul Educatiei Nationale a aprobat un program experimental de
formare pentru studentii rromi, program care a demarat in anul scolar
1990-1991, propunandu-si sa pregateasca viitori pedagogi, profesori
cunoscatori ai nevoilor culturale si educationale ale copiilor rromi si
capabili sa comunice cu acestia in romani. Dintre elevii inclusi in program,
55 studiaza in scolile normale din Bucuresti, Bacau si Tirgul Mures. Studiul
limbii romani le este asigurat (3 ore de curs pe saptamina), iar dupa
bacalaureat, acesti elevi trebuie sa predea in localitatii cu populatie
majoritara de rromi.
Editura Didactica si Pedagogica a elaborat un manual destinat acestei
categorii de elevi. De asemenea, in 1992, Editura Kriterion din Bucuresti a
editat un dictionar roman- romani, conceput de Gheorghe Sarau. Studiul
limbii romani este important pentru a permite unei culturi prin excelenta
orale sa se perpetueze si mai ales, pentru a-i permite sa lase marturii scrise
despre traditia rroma.

PARTICULARITATI ALE INVATAMÂNTULUI PENTRU

RROMI

Daca pâna anul trecut datele referitoare la invatamântul rrom (pe care
Directia Generala Invatamânt pentru Minoritati Nationale le insera anual in
brosura "Invatamântul cu predarea in limbile minoritatilor nationale") se
rezumau la studiul limbii materne rromani ca obiect de studiu, iata ca –
gratie atentiei de care se bucura in ultima vreme problemele scolarizarii
copiilor rromi la nivel guvernamental si nonguvernamental – a devenit
necesara editarea unui ghid aparte in care sa fie incluse mai multe date si
informatii utile in procesul educativ cu copiii si tinerii rromi.
Este de remarcat faptul ca un numar de 1.680 de elevi studiaza in anul
scolar 1998/1999 limba materna rromani, ceea ce reprezinta un efectiv dublu
fata de cel din anii anteriori.
Pe de alta parte, se observa cresterea numarului de gradinite si clase
cu copii rromi, structurate in localitati cu populatie preponderent rroma, la
initiativa ONG-urilor, a Bisericii si, din pacate destul de rar in raport cu
acestea, la cea a autoritatilor locale, inclusiv a celor scolare.
Aparitia unor clase cu elevi rromi si in localitati si scoli in care rromii
nu sunt prezenti preponderent a generat o serie de pareri controversate,
vazându-se in astfel de formule de scolarizare "retete" clare de "segregare" a
copiilor rromi de ceilalti.
Pornind insa de la situatia reala, anume aceea ca multi copii rromi – in
conditiile in care nu frecventeaza gradinita – intâmpina, la clasa I, dificultati
foarte mari, incepând, de pilda, cu mânuirea creionului, cu integrarea lor in
colectivitate, cu intelegerea unor notiuni si cuvinte parcurse in anii de
invatamânt prescolar, se impune in mod necesar o nuantare a muncii
invatatorului cu astfel de copii, in masura in care cerintele programei scolare
si timpul limitat afectat procesului instructiv-educativ permit aceasta daca la
aceste dificultati se mai adauga si faptul ca unii dintre elevii rromi – cei din
colectivitati compacte cu rromi – la venirea lor in clasa I nu cunosc decât
limba materna rromani, atunci decalajul fata de copiii vorbitori de limba
româna (maghiara etc.) se accentueaza. In astfel de conditii, solutiile de a-i
ajuta pe copiii din clasa I sunt limitate, fie:
 1. Elevii rromi sa frecventeze anterior gradinite. Eventual, copiii rromi
vorbitori doar ai limbii rromani sa fie ajutati de educatoare ca prin limba
materna rromani sa acceada la lexicul minimal românesc (maghiar etc.) – in
functie de comunitatea lingvistica si culturala pe lânga care s-au aculturat.
2. La clasa I, invatatorii de la clasele cu elevi rromi sa aiba cunostinte
elementare de vocabular rrom pentru a-i ajuta pe copiii care nu cunosc limba
in care se preda in scoala sa-si insuseasca – in faza incipienta - bagajul
lexical minimal.
3. Sa se organizeze in continuare clase cu elevi rromi in scop
compensator si pe durata determinata (pâna cel mult la terminarea clasei a
IV-a), astfel incât elevii sa poata recupera in ritm propriu materia predata la
clasele I-IV.
Astfel, studierea limbii materne rromani va fi si ea extinsa cu mai
multa usurinta, elevii beneficiind – acolo unde este posibil – de cadre
didactice din propria etnie, ceea ce va permite cunoasterea istoriei si a
traditiilor rrome.
In acest context, facem precizarea ca Ministerul Educatiei Nationale
nu recomanda separarea copiilor rromi de ceilalti copii peste vointa
parintilor lor. Dar, acolo unde parintii solicita inscrierea copiilor in clase
pentru rromi cu caracter compensator pe perioada ciclului primar, optiunea
acestora poate fi onorata.
In astfel de situatii, scoala va proceda la organizarea de consultatii
(prin remunerarea cadrelor didactice in regim de "plata la ora" inainte sau
dupa programul scolar, in spatii adecvate in scoala sau puse la dispozitie de
autoritatile locale), in care copiii rromi vor beneficia, pe lânga sprijinul
didactic necesar si de alte facilitati (gustari, masa, caldura, imbracaminte),
cu concursul organizatiior caritabile invitate sa colaboreze in acest scop de
catre forurile locale (consiliul local, scoala, inspectorat scolar).
Modelul a fost experimentat de organizatiile nonguvermanetale si de
diferite institutii confesionale in reteaua oficiala de stat, bucurându-se de un
deosebit succes: Scoala "RUT" de pe lânga Biserica Baptista din Ferentari –
Bucuresti, Asociatia Femeilor Tiganci din Banat, in cadrul "Centrului
educativ-cultural" din Timisoara, Fundatia pentru o Societate Deschisa in
mai multe localitati din tara (Gradinita Bobesti din judetul Ilfov, de pilda),
Organizatia "Caritas" din Satu Mare – in cadrul mai multor localitati din
Satu Mare si Baia Mare, Fundatia Vassdas din Cluj-Napoca – in trei judete
(Cluj, Alba, Salaj) s.a.
Prin urmare, o "segregare" de acest tip, vremelnica si compensatorie,
in beneficiul copiilor rromi este mai mult decât necesara, astfel incât, dupa
1-2-3-4 ani, copiii rromi sa poata trece in clase mixte fara dificultate.
 ACTIVITATILE LEGATE DE COMERT

Chiar daca, in perioada comunista, practicarea meseriilor traditionale

a fost descurajanta, unele activitati s-au mentinut totusi la limita legalitatii.
In noul context economic, cateva dintre ele au sanse bune de revigorare, cel
putin pe termen mediu. Dar in foarte multe cazuri, populatia rromilor si-a
pierdut priceperile necesare. In plus activitatile aflate in decalaj fata de
sistemul modern de productie contribuie la accentuarea procesului de
marginalizare a rromilor. Numarul persoanelor care practica aceste profesii
constituie o problema suplimentara.
Meseriile nu raman rentabile decit daca sint practicate de un numar
redus de persoane. Data fiind cresterea considerabila a populatiei de rromi,
numarul meseriasilor depaseste astazi in mod vizibil numarul profesiilor
traditionale si necalificate pe care le poate oferi societatea. Cererea este,
asadar mai mare decat oferta.
Meseriile traditionale prezinta si un alt risc, care deriva din caracterul
lor inchis. Intr-adevar, intr-o societate moderna, in care acest tip de activitati
se afla in declin, oamenii ar trebui sa aiba posibilitatea reconversiei
profesionale. Dar o astfel de mobilitate presupune un anumit nivel de
educatie si stapanirea bazelor tehnicii moderne. Or, pregatirea rromilor
pentru meseriile traditionale are loc in mediul familial, neimplicand trecerea
prin scoala, nici insusirea cunostintelor tehnice sau stiintifice care reprezinta
fundamentele sistemului modern de productie. In acest sens, mestesugurile
traditionale ale rromilor sunt victimele propriului lor caracter inchis si al
dificultatii de a se adapta tehnicilor si structurilor moderne.
Meseriile traditionale ale rromilor sunt strans legate de negot. In
ciuda tuturor neajunsurilor, unii nu au ezitat sa-si reia ocupatiile de acest tip,
incurajati fiind si de un sistem economic care reabiliteaza activitatile
comerciale. Mai peste tot s-au inviorat activitatile de recuperare de
materiale: comertul cu lucruri de ocazie, colectarea de fier vechi, de haine
vechi, de sticle goale …..Se reia cu succes culesul plantelor medicinale, al
fructelor de padure, al ciupercilor, al urzicilor. Odata cu liberarizarea
economiei si cu dezvoltarea economiei de piata, numerosi rromi au evoluat
rapid spre activitati comerciale la scara mica. Ei ofera bunuri si servicii
care nu se gasesc in magazinele de stat.
Rromi vand tigari, flori, seminte, lame de ras, inele, cercei, oale si
tigai din aluminiu si alte obiecte marunte.
Majoritatea rromilor traiesc, asadar, tranzitia la marginea societatii si
adesea la limita legalitatii. Nivelul de trai al celor mai multi dintre ei a
continuat sa scada dramati, distantandu-I astfel tot mai sensibil de restul
populatiei. Chiar daca exista o noua patura de proaspat imbogatiti, precum si
un insemnat numar de rromi de conditie medie, numarul celor sarmani si
flamanzi ramane covarsitor.

RISCURILE IDENTIFICARII UNEI ETNII CU O CLASA

SOCIALA

Potrivit recensamintelor oficiale, comunitatea rromilor a trecut de la

229.986 de membri in 1997, la 409.723 in 1992, ceea ce corespunde unei
cresteri de circa 80%, in timp ce populatia totala a tarii nu a crescut decit cu
5,6%:21.559.416 locuitori in 1977 fata de 22.760.449 in 1992.
Familiile traditionale de tigani sunt relativ mari. In medie, o familie
de rromi numara circa 6,6 persoane, nivelul mediu national in Romania fiind
de 3,1 membri.
Numarul mare de copii la tigani se datoreaza si varstei la care au loc
casatoria si primele nasteri. Fetele se casatoresc in general in jurul virstei de
17 ani (22 de ani este virsta medie pentru restul populatiei), iar baietii, spre
18 ani.
Nunta traditionala a tiganilor nu are loc nici la biserica, nici la
primarie, si nu constitue o legatura recunoscuta de autoritatile statului.
Nunta este sarbatorita exclusiv in sinul comunitatii, iar sotii nu fac demersuri
pentru oficializarea legaturii lor. Casatoria de tip traditional pare a fi inca
raspandita, intrucit pe ea se intemeiaza circa 40% din cuplurile populatiei
adulte. Tinara generatie perpetueaza acest comportament si se observa chiar
o usoara crestere a acestei tendinte.
 Daca Romania doreste cu adevarat sa se ridice la nivelul
democratiilor autentice, ea va trebui sa accepte in sfarsit problema rromilor
sub toate aspectele, chiar si sub acelea mai putin onorabile. Este o chestiune
de onestitate, de moralitate, dar si de responsabilitate politica, deoarece
problema rromilor este una din problemele delicate care ameninta
stabilitatea interna a tarii, care ii prejudiciaza reputatia in strainatate.
Trebuie spus ca Romania nu este un caz particular in Europa Centrala
si de Rasarit, si ca situatia rromilor romani este, din multe puncte de vedere,
asemanatoare cu cea din alte tari din regiune.

ANEXA 1

PRINCIPALELE MINORITATI DIN ROMANIA

1956 % 1966 % 1977 % 1992 %

Romani 14.966.114 8 16.740.31 8 19.001.72 8 20.352.98 8
5,7 0 7,6 1 8,2
0 9,4
Unguri 1.587.675 9, 1.619.59 8, 1.706.87 7,
1.620.19 7,
1 2 5 4 9 9 1
Germani 384.708 2, 382.59 2, 358.73 1, 119.43 0,
2 5 0 2 7 6 5
Rromi 104.216 0, 64.19 0, 229.98 1, 409.72 1,
6 7 4 6 1 3 8
Ucrainien 60.479 0, 54.70 0, 55.41 0, 66.83 0,
i 4 5 3 7 3 3 3
Sarbi 46.517 0, 44.23 0, 42.35 0, 29.08 0,
3 6 2 8 2 0 1
Croati - - - - - - 4.18
0
Sloveni - - - - - - - -
Rusi 38.731 0, 39.48 0, 32.14 0, 38.68 0,
2 3 2 7 1 8 2
Evrei 146.264 0, 42.88 0, 25.68 0, 9.10
 8 8 2 6 1 7
Turci 14.329 0, 18.04 0, 23.30 0, 29.53 0,
1 0 1 3 1 3 1
Tatari 20.469 0, 22.15 0, 23.10 0, 24.64 0,
1 1 1 7 1 9 1
Slovaci 23.331 0, 22.22 0, 22.03 0, 20.67 0,
1 1 1 7 1 2 1

ANEXA 2

RROMI IN TARILE EUROPEI CENTRALE SI DE RASARIT

Estimarea Uniunii Rromilor 1991

Romania 2.500.000
Ex- Iugoslavia 1.000.000
Ungaria 600.000
Polonia 30.000
Bulgaria 800.000
Rep. Ceha 700.000
Rep. Slovaca 800.000

BIBLIOGRAFIE

1. Tiganii din Romania o minoritate in tranzitie – Emmanuelle Pons

- Compania Altfel – 1999.

2. Directia Centrala de Statistica, Bucuresti, in M. Berindei, ,, Les minorites

nationales en Roumanie, L’Alternative, nr.20, ianuarie 1983.

3. Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Cadrul legislativ si

institutional pentru minoritatile nationale din Romania, Bucuresti, 1994.