Plcinta codreneasc e var dulce (chiar dac-i srat) cu plcinta crea de Valea Chioarului, pe care drumeii o gsesc de cumprat

n pasul Mesteacn. Amndou sunt bine nfipte cu un pliu n Maramure i cu unul n Slaj i niciuna nu seamn cu neamul lor de la poalele Igniului ori cu cele de pe valea Izei, mult mai corpolente i mai dulci (i aici m refer la aluat, nu la umplutur, care poate fi oricum). Plcinta codreneasc e bun tare. E subire la trup (nu att de subire ca aceea de pe Mesteacn), nu se coace-n mult oloi i e perfect a doua zi dimineaa, cu o finje de lapte acru alturi, asta dac printr-o minune scap de la mas i rmne pn a doua zi dimineaa. Lucrurile-s destul de simple: mai nti trebuie s punei o can de ap n mijlocul unui vas cu fin. n ap, o nuc de drojdie i o pictur de zahr, care s pun drojdia n micare mai iute.

ntr-un sfert de ceas, maiaua s-a umflat. Poate fi amestecat cu fina.

Se ia aluatul la frmntat, adugndu-se ap, puin cte puin, pn se obine consistena normal (aici e loc de sare, cam o jumtate de linguri). Aluatul trebuie s fie moale i elastic, s poat fi rupt cu lingura dar s nu curg repede.

Pn dospete aluatul (30-40 de minute, sub un tergar, la loc mai cald), putei s pregtii umplutura. n cazul de fa, brnz srat, cu mrar.

Dup ce i-a dublat volumul, aluatul e numai bun.

Se ntinde fain-frumos cu sucitorul.

n mijloc, plcinta primete o lingur zdravn de umplutur i civa stropi de ulei (despre care ndrznesc a spune c-s la libera alegere).

Plcinta se strnge apoi n pliuri mrunte.

Se turtete/ntinde cu sucitorul.

Se frige ntr-o lespede cu fundul gros, uns cu ulei. Dou minute pe o parte, dou pe cealalt.

Dup care, te bucuri.

Sigur c a putea mnca patru-cinci pe nemestecate i nc fierbini, ca lupul din poveste, dar sta n-ar fi un lucru nelept.

Zicei voi, nu-s faine?