- Ion Luca Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română. - „O scrisoare pierdută” este cea de-a treia comedie scrisă de Ion Luca Caragiale; a apărut şi a fost pusă în scenă în anul 1884, considerată drept o capodoperă a dramaturgiei româneşti. - Este o comedie, specie a genului dramatic deoarece stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate cu un final fericit; conflictul este realizat prin contrastul dintre esenţă şi aparenţă; sunt prezente forme ale comicului: umorul, ironia, comicul de situaţie, limbaj, caracter, nume.
Tema
- Pune în evidenţă viaţa publică şi de familie a unor politicieni aflaţi cu foarte puţin timp înaintea alegerilor de deputaţi în camera parlamentară, în penultima decadă a secolului al XIX-lea.
Titlul
- Sugerează contrastul dintre esenţă şi aparenţă, scrisoarea fiind pretextul dramatic al
comediei.
Conflictul
- Are loc între avocatul Nae Caţavencu şi cei care se află în fruntea partidului de guvernămânat: prefectul Ştefan Tipătescu, Zaharia Trahanache şi soţia acestuia, Zoe Trahanache. - Apare instrumentul conflicului, a şantajului: scrisoarea de dragoste. Discursul narativ
- „O scrisoare pierdută” este considerată în primul rând o comedie de moravuri, în
care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului, fiind inspirată din farsa electorală a anului 1883, dar şi de viaţa de familie a politicienilor vremii. - Textul dramatic este structurat pe 4 acte, pe scene care se dezvoltă sub forma schimbului de replici între personaje, care sunt prezentate la începutul piesei; didascaliile au rolul de a pune în evidenţă intervenţiile directe ale autorului. - Timpul şi spaţiul sunt specifice reprezentării scenice: sfârşitul secolului al XIX-lea, anul „de graţie” 1883, în capitala unui judeţ de munte, numită enigmatic „Urbea X”.
Construcţia subiectului
- Construcţia subiectului dramatic este complexă şi organizată pe patru acte şi se
derulează clasic pe momentele subiectului. Actul I: - Expoziţiunea cuprinde lista de personaje (cu specificarea funcţiei fiecăruia în urbe), indică locul acţiunii (un orăşel de munte) în timpul alegerilor; prezintă spionajul lui Pristanda la casa lui Caţavencu aflând de intenţia publicării unei scrisori în ziarul său, anticipând intriga. - Intriga o constituie pierderea unei scrisori de dragoste adresată Zoei de Tipătescu pe care femeia o pierde, soţul ei fiind chemat de Nae Caţavencu pentru a-i arăta documentul compromiţător. - Desfăşurarea acţiunii cuprinde agitaţia din jurul scrisorii: găsirea ei de Cetăţeanul turmentat, şi furată de Caţavencu, pentru a fi folosită în scop de şantaj; sunt introduse în scenă personajele Farfuridi şi Brânzovenescu care se tem de trădare, iar Zoe se foloseşte de tot arsenalul feminin pentru a-i convinge pe cei doi bărbaţi din viaţa ei să îl susţină pe Caţavencu. Actul II: - Continuă desfăşurarea acţiunii cu abuzul făcut de Tipătescu, care îi cere lui Pristanda să-l aresteze pe Caţavencu şi să-i facă o percheziţie, însă Zoe îi cere să-l elibereze imediat şi să-i susţină candidatura, în timp ce Trahanache caută să găsească un instrument de contraşantaj; soseşte o telegramă de la centru prin care Dandanache a fost ales pentru colegiul II. Actul III: - Prezintă adunarea electorală cu discursurile lui Farfuridi şi Caţavencu. - Punctul culminant: anunţarea noului candidat, ambuscada dintre tabere, pierderea scrisorii de către Caţavencu şi găsirea ei de Cetăţeanul turmentat. Actul IV: - Creşte tensiunea dramatică, scrisoarea ajunge la Zoe, Caţavencu este de negăsit, Dandanache mărturiseşte cum a ajuns candidat, folosindu-se de o altă scrisoare, ce nu a restituit-o. - Deznodământul îl readuce pe Caţavencu în scenă umil, şi la rugămintea Zoei conduce manifestaţia de simpatie pentru noul deputat.
Particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic:
- Principalul mod de expunere este dialogul prin care eroii îşi dezvăluie intenţiile, sentimentele, opiniile - Stilul este caracterizat prin oralitate: gesturi, mimică, intonaţie, accent, pauză, ritm, forme populare sau familiare, interogaţii, exclamaţii, sintaxa simplă a frazei. - Alături de dialog, apare şi monologul dramatic prin discursurile electorale ale lui Farfuridi şi Caţavencu.
Personajele
- Sunt create într-o viziune clasică în sensul că se încadrează într-o tipologie comică având o dominantă de caracter; Ibrăileanu spunea că „fac concurenţă stării civile”, iar Pompiliu Constantinescu distinge nouă tipuri de personaje în cadrul comediilor, dintre care în „O scrisoare pierdută” întâlnim tipul încornoratului (Trahanache), al primului-amorez (Ştefan Tipătescu), cochetei şi adulterei (Zoe), demagogului (Caţavencu, Farfuridi, Dandanache), al cetăţeanului (cetăţeanul turmentat), servilului (Pristanda). - Modalitătile de caracterizare sunt cele specifice genului dramatic, fundamentale sunt patru, toate indirecte şi anume: prin acţiune, prin intermediul celorlalte personaje, prin limbaj şi prin nume.
Mijloacele de realizare a comicului
- Comicul de limbaj: se realizează prin caracterizarea indirectă.
- Comicul de caracter: pune în evidenţă defectele general-umane. - Comicul de moravuri: vizează familia şi politica. - Comicul de situaţie: susţine tensiunea dramatică prin întâmplări neprevăzute. - Comicul de intenţie: atitudinea scriitorului faţă de personaje. - Comicul de nume.
Prin toate mijloacele utilizate, prin tema abordată, piesa este o comedie, deoarece provoacă râsul, dar atrage atenţia asupra defectelor societăţii.
