Sunteți pe pagina 1din 3

O scrisoare pierdută

Încadrare

- Ion Luca Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura
română.
- „O scrisoare pierdută” este cea de-a treia comedie scrisă de Ion Luca Caragiale; a
apărut şi a fost pusă în scenă în anul 1884, considerată drept o capodoperă a
dramaturgiei româneşti.
- Este o comedie, specie a genului dramatic deoarece stârneşte râsul prin surprinderea
unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate cu un final fericit;
conflictul este realizat prin contrastul dintre esenţă şi aparenţă; sunt prezente forme
ale comicului: umorul, ironia, comicul de situaţie, limbaj, caracter, nume.

Tema

- Pune în evidenţă viaţa publică şi de familie a unor politicieni aflaţi cu foarte puţin
timp înaintea alegerilor de deputaţi în camera parlamentară, în penultima decadă a
secolului al XIX-lea.

Titlul

- Sugerează contrastul dintre esenţă şi aparenţă, scrisoarea fiind pretextul dramatic al


comediei.

Conflictul

- Are loc între avocatul Nae Caţavencu şi cei care se află în fruntea partidului de
guvernămânat: prefectul Ştefan Tipătescu, Zaharia Trahanache şi soţia acestuia, Zoe
Trahanache.
- Apare instrumentul conflicului, a şantajului: scrisoarea de dragoste.
Discursul narativ

- „O scrisoare pierdută” este considerată în primul rând o comedie de moravuri, în


care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului, fiind inspirată din
farsa electorală a anului 1883, dar şi de viaţa de familie a politicienilor vremii.
- Textul dramatic este structurat pe 4 acte, pe scene care se dezvoltă sub forma
schimbului de replici între personaje, care sunt prezentate la începutul piesei;
didascaliile au rolul de a pune în evidenţă intervenţiile directe ale autorului.
- Timpul şi spaţiul sunt specifice reprezentării scenice: sfârşitul secolului al XIX-lea,
anul „de graţie” 1883, în capitala unui judeţ de munte, numită enigmatic „Urbea X”.

Construcţia subiectului

- Construcţia subiectului dramatic este complexă şi organizată pe patru acte şi se


derulează clasic pe momentele subiectului.
Actul I:
- Expoziţiunea cuprinde lista de personaje (cu specificarea funcţiei fiecăruia în urbe),
indică locul acţiunii (un orăşel de munte) în timpul alegerilor; prezintă spionajul lui
Pristanda la casa lui Caţavencu aflând de intenţia publicării unei scrisori în ziarul
său, anticipând intriga.
- Intriga o constituie pierderea unei scrisori de dragoste adresată Zoei de Tipătescu pe
care femeia o pierde, soţul ei fiind chemat de Nae Caţavencu pentru a-i arăta
documentul compromiţător.
- Desfăşurarea acţiunii cuprinde agitaţia din jurul scrisorii: găsirea ei de Cetăţeanul
turmentat, şi furată de Caţavencu, pentru a fi folosită în scop de şantaj; sunt
introduse în scenă personajele Farfuridi şi Brânzovenescu care se tem de trădare, iar
Zoe se foloseşte de tot arsenalul feminin pentru a-i convinge pe cei doi bărbaţi din
viaţa ei să îl susţină pe Caţavencu.
Actul II:
- Continuă desfăşurarea acţiunii cu abuzul făcut de Tipătescu, care îi cere lui Pristanda
să-l aresteze pe Caţavencu şi să-i facă o percheziţie, însă Zoe îi cere să-l elibereze
imediat şi să-i susţină candidatura, în timp ce Trahanache caută să găsească un
instrument de contraşantaj; soseşte o telegramă de la centru prin care Dandanache a
fost ales pentru colegiul II.
Actul III:
- Prezintă adunarea electorală cu discursurile lui Farfuridi şi Caţavencu.
- Punctul culminant: anunţarea noului candidat, ambuscada dintre tabere, pierderea
scrisorii de către Caţavencu şi găsirea ei de Cetăţeanul turmentat.
Actul IV:
- Creşte tensiunea dramatică, scrisoarea ajunge la Zoe, Caţavencu este de negăsit,
Dandanache mărturiseşte cum a ajuns candidat, folosindu-se de o altă scrisoare, ce
nu a restituit-o.
- Deznodământul îl readuce pe Caţavencu în scenă umil, şi la rugămintea Zoei
conduce manifestaţia de simpatie pentru noul deputat.

Particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic:

- Principalul mod de expunere este dialogul prin care eroii îşi dezvăluie intenţiile,
sentimentele, opiniile
- Stilul este caracterizat prin oralitate: gesturi, mimică, intonaţie, accent, pauză, ritm,
forme populare sau familiare, interogaţii, exclamaţii, sintaxa simplă a frazei.
- Alături de dialog, apare şi monologul dramatic prin discursurile electorale ale lui
Farfuridi şi Caţavencu.

Personajele

- Sunt create într-o viziune clasică în sensul că se încadrează într-o tipologie comică
având o dominantă de caracter; Ibrăileanu spunea că „fac concurenţă stării civile”,
iar Pompiliu Constantinescu distinge nouă tipuri de personaje în cadrul comediilor,
dintre care în „O scrisoare pierdută” întâlnim tipul încornoratului (Trahanache), al
primului-amorez (Ştefan Tipătescu), cochetei şi adulterei (Zoe), demagogului
(Caţavencu, Farfuridi, Dandanache), al cetăţeanului (cetăţeanul turmentat), servilului
(Pristanda).
- Modalitătile de caracterizare sunt cele specifice genului dramatic, fundamentale sunt
patru, toate indirecte şi anume: prin acţiune, prin intermediul celorlalte personaje,
prin limbaj şi prin nume.

Mijloacele de realizare a comicului

- Comicul de limbaj: se realizează prin caracterizarea indirectă.


- Comicul de caracter: pune în evidenţă defectele general-umane.
- Comicul de moravuri: vizează familia şi politica.
- Comicul de situaţie: susţine tensiunea dramatică prin întâmplări neprevăzute.
- Comicul de intenţie: atitudinea scriitorului faţă de personaje.
- Comicul de nume.

Prin toate mijloacele utilizate, prin tema abordată, piesa este o comedie, deoarece provoacă
râsul, dar atrage atenţia asupra defectelor societăţii.