Sunteți pe pagina 1din 2

Cum am scapat de friguri Ca cetatean al acestei tari, vreau sa spun cum am scapat eu de friguri care ma apucau numai in perioada

secerisului de griu, cind erau caldurile cele mai mari. Eu in loc sa merg la seceris, caci aveam vreo 12-13 ani, aceasta se intimpla in anii 19391940, ramineam acasa si aveam un capac de scindura pe care-l puneam deasupra fintinii din gradina si-l puneam in mijlocul curtii si ma faceam ghem si tremuram de nu mai stiam de mine. Tatal meu, vazind ca nu vreau ca sa iau chinina, a vorbit cu bunicul (tata mare), fost medic veterinar (pensionar), ca sa ma cheme si sa-mi dea dinsul cu forta pastila de chinina. A doua zi de dimineata m-a chemat bunicul pina la el, insa eu nestiind ce pusese la cale, mam dus, fiind cu casele vecini. Si cum am ajuns linga prispa (sala), bunicul fiind pe sala si eu jos, a pus mina pe mine, mi-a dat pastila de chinina si cana de apa ca s-o iau. Eu fiind foarte activ am aruncat pastila in gura sub limba si apoi am aruncat-o in palma si, vrind ca sa iau apa, chiorul m-a vazut si avea biciul linga el si m-a luat la bice. De acolo am scapat cu fuga. Dupa masa, pe la orele 17:00, m-am dus la bunica (mama mamei) care era vaduva din primul razboi mondial si negasind-o acasa m-am dus dupa dinsa la gradina pe care o avea la circa 100-150 de metri la marginea satului. Gasind-o acolo pe partea dinspre drum, unde sapa un sant ca sa ridice parapetul cu salcioara gard viu ca sa nu mai intre vitele in gradina, unde am ajutat-o si eu, tot discutind, i-am povestit de friguri, si ce mi-a facut bunicul cu chinina, unde dinsa a inceput sa rida. Apoi mi-a zis: Maica, lasa ca te voi scapa eu, insa trebuie sa ma ajuti si pe mine la santul asta, apoi sa-mi cosesti si mie un falog de lucerna pentru vaca si pentru oi, dupa care m-a trimis sa-i iau vaca de la vacar si dupa aceea m-a luat la girla, aceasta curgea linga gradina punindu-ma de-am adunat niste flori galbene (galbinele aurite) sau cred ca untisor. Culoarea lor era asa de frumoasa ca aurul si am adunat nu sint sigur o mina numai din floare si mergind acasa pe vatra focului le-a pus intr-o strachina de pamint in care a pus sare cit ai apuca cu trei degete, pe care le-a pisat cu un pisalog de usturoi. Odata pisate, nu stiu, le-a descintat ori nu, ca apoi mi le-a pus pe mina stinga, locul ceasului de mina, si mi le-a legat cu o cirpa ca sa stea acolo. Apoi mi-a atras atentia ca sa nu le dau jos pina a doua zi. Dinsa fiind in ceata la masina de treierat si avind treaba acasa, m-a trimis ca sa-i tin eu locul acolo. Dimineata cind m-am trezit am gasit bandajul cazut, insa pe mina am gasit o basica foarte mare plina de apa.

Ducindu-ma la masina de treierat, lucrind la spatele masinii, a venit la mine vataful (seful cetei) si m-a trimis sa ii min caii la o targa pentru tras jache de la spatele masinii, pentru ca stapinul cailor era la un proces. Cum a venit caldura mare, acestia au inceput sa dea din cap (se fereau de muste) si cu lantul de la capastru mi-a rupt acea basica. Nu ma intrebati ce usturime a fost pe mine cind a ajuns transpiratia pe carnea vie de la basica. Insa nu am regretat niciodata, deoarece de atunci si pina in prezent nu am mai stiut ce sint frigurile, raminind pentru mine numai o amintire pe care nu o pot uita pina la moarte. D. Popescu

S-ar putea să vă placă și