Sunteți pe pagina 1din 28

DEFINITIE:

ENZIMA (ferment-din fr. enzyme) este un compus organic de natur proteic, prezent n celule vii, care dirijeaz procesele de sintez i de degradare din organismele animalelor, plantelor i microorganismelor, producnd i pstrnd energie. Fr enzime , procesele biochimice s-ar desfura cu viteze foarte mici.

IMAGINI ENZIME

SCURT ISTORIC:
Reactii enzimatice au fost folosite din timpurile cele mai vechi pentru fabricarea vinului, a otetului, a berii si a branzei. Lavoisier (1789) a facut un bilant de materiale al fermentatiei, aratind ca oxigenul, hidrogenul si carbonul din zahar se regasesc in alcoolul si bioxidul de carbon ce iau nastere. Payen si Persoz(1833) au izolat, prin precipitarea cu etanol, prima enzima, amilaza Un moment istoric deosebit de important este recunoasterea clara, de catre Berzelius, in 1835, a caracterului catalictic al reactiilor enzimatice, precum si a rolului esential pentru viata animalelor si a plantelor jucat de aceste reactii. In anul 1940,cercetatorul american Edward Howell a facut, in acelasi domeniu, o si mai mare descoperire: cercetand substantele vitale propriu-zise si anume, ENZIMELE, a dovedit ca ele sunt purtatori vietii din orice organism viu,fiind deci si materia vie din alimentele noastre

ROLUL IN CADRUL ORGANISMELOR:


Descompunerea moleculelor mari;

Accelereaz procesele metabolice; Coordoneaz unele etape ale ciclului metabolic.

STRUCTURA ENZIMELOR
Enzimele sunt substante de natur proteic. Acestea reprezint macromolecule, compuse din lanuri polipeptidice, avnd o mas molecular ntre 10.000 - 1.000.000.

MECANISMUL REACTIEI:
Enzima formeaz cu substratul un produs intermediar reactiv, cu o via scurt. Sub aceast form intermediar, substratul intrat n reacie sufer modificri electronice sub aciunea centrilor activi ai enzimei, rezultnd produsul de reacie.

REGULAREA ACTIVITATII ENZIMATICE:


-FACTORI-

TEMPERATURA
La creterea temperaturii crete i activitatea enzimatic. La temperaturi ns prea mari, enzimele ncep s se descompun i activitatea enzimatic se micoreaz.

INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA ACTIVITATII ENZIMATICE

PH-ul
Activitatea enzimatic este n strns legtur cu pH-ul mediului n care se afl. De exemplu, pepsin, o enzim digestiv, este n condiii optime la pH cuprins ntre 1,5 - 2.

Concentratia substantei
La crestea concentratiei substantei si activitatea enimatica creste.

INFLUENTA PH-ULUI ASUPRA ACTIVITATII ENZIMATICE

TIPURI DE ENZIME:
Dupa reactivitate Dupa natura substratului

DUPA REACTIVITATE:
Apoenzima-enzim, care devine activ numai la unirea cu anumite substane de natur non-proteic; Coenzima-sau cofactor - substan de natur non-proteic, ce-i confer activitate enzimatic apoenzimei; Holoenzima-macromolecula rezultat n urma unirii coenzimei cu o apoenzima.

Dupa natura substratului:


Toate reactiile enzimatice sunt reactii de transfer al unor grupe de atomi de la un donor la un acceptor. Astfel hidrolizele sunt reactii de transfer al unor grupe acil, glicozil etc. cedate de substrat, catre apa ca acceptor iar reactiile de oxido-reducere sunt reacti de transfer de hidrogen sau electroni termenul de transferare se foloseste insa, in nomenclatura curenta mai ales pt. transaminari, transmetilari, transacetilari.

Dupa o clasificare mai noua(Union of Biochemistry Commission of Enzymes 1961) enzimele sunt impartirte in sase clase,fiecare divizata la randul ei in mai multe sub clase, fiecare enzima este desemnata din patru cifre ex. 1111(hidrogenaza alcolului) este o oxidoreductoza (clasa 1) actioneaza asupra grupei CHOH adonorului(subclasa 1) cu DPN sau TPN ca acceptor(subsubclasa 1) si este primul termen din aceasta ultima subdiviziune.

CELE 6 CLASE DE ENZIME SUNT:


1.Oxido-reductaze
2.Tranferaze 3.Hidroraze 4.Liaze 5.Izomeraze 6.Ligaze(sintetaze)

Corpul nostru produce enzime atunci cand sanatatea nostra este echilibrata. Ele efectueaza toata munca din corp. Ele sunt responsabile cu lupta impotriva infectiilor, cu digestia, cu refacerea corpului functiile lor sunt infinite. Ele lucreaza non-stop si nu obosesc niciodata sau nu-si inceteaza lucrul daca sanatatea este echilibrata. Cand sanatatea nu este in echilibru, atunci este o deficienta enzimatica. Enzimele pot fi usor extrase din alimente nutritive usor de digerat, care sunt alimente crescute intr-un sol sanatos, nefertilizat, si care sunt preparate special prin mixare, germinare, fermentare si cantitati mici de suc, nu prin gatire. Aceste enzime extind energia vitala a corpului catre o stare totala de bine. Consumarea alimentelor sanatoase este cea mai eficienta cale de a suplimenta rezerva de enzime existenta in corp, pentru a imbunatati sistemul digestiv

NOMENCLATURA:
Numele enzimelor se formeaza adaugandu-se sufixul -aza la nr. reactiilor provocate sau substraturilor lor, exceptie fac numele istorice al unor enzime cum ar fi emulsina, pepsina si zimaza etc.

Enzimele se pot gasi in special in alimentele negatite precum: germenii de grau, laptele de vaca crud (tolerat numai de cei cu ficatul sanatos), galbenusul de ou de gaina, sucurile de legume,legumele si zarzavaturile tinere, afinele, caisele, ceapa, ciresele si visinele, coacazele negre, morcovii,prunele, rosiile, salata verde, sfecla rosie,spanacul, usturoiul, mierea, lucerna (care contine un numar de 8 enzime esentiale), carnea si pestele etc. Aceste substante au un rol foarte bine determinat, fiecare actionand asupra unui anumit component din alimente, neputandu-se inlocui una pe cealalta. Prin urmare, o cantitatea insuficienta, sau absenta unei singure enzime poate determina imbolnavirea.

BOLI METABOLICE: Sunt numeroase boli metabolice, cauzate de absena unei enzime sau funcionarea proast a unei enzime n corpul uman.

Enzime anticancer
Cteva studii recente efectuate n cadrul universitilor Johns Hopkins din SUA i Tsukuba din Japonia arat c inducia unor enzime speciale din corp, capabile s neutralizeze i s nlture substanele cancerigene, are anse mari s devin o metod eficace de reducere a riscului de cancer. Cercettorii vor ncerca s pun la punct medicamente care s mreasc acest efect, dar testele necesare pentru stabilirea efectului pe termen lung i a siguranei fac din aceste planuri ceva de ordinul viitorului.

Pentru a-i putea exercita efectul duntor asupra ADN-ului celulelor n care ptrund, substanele cancerigene trebuie s fie mai nti activate. n urm cu civa ani, oamenii de tiin au descoperit c anumite enzime ale corpului omenesc (numite enzime de faza II-a ) pot detoxifia compuii cancerigeni nainte s fie activai. Dr. Paul Talalay a aprut pe primele pagini ale ziarelor cnd a descoperit c o substan nutritiv din broccoli, numit sulforafan , poate determina creterea nivelurilor acestor enzime protectoare, iar cercetrile ulterioare au identificat multe alte astfel de substane.

Enzime digestive si flora intestinala Enzimele sunt fermenti de natura proteica si structura coloidala complexa, specifici plantelor si animalelor, necesare pentru digestie deoarece au roluri importante in transformarea alimentelor in substante primare necesare nutritiei, precum minerale, vitamine, aminoacizi. Acestea actioneaza in mod asemanator cu niste catalizatori, avand capacitatea de a determina o reactie chimica complexa fara ca ele sa fie alterate sau distruse in cursul acestui proces. Enzimele pot fi insa distruse de factori precum anumite conditii termice. In transformarile biochimice care au loc in organismul uman, actioneaza doua tipuri de enzime, si anume: enzime endogene, sub forma de fermenti secretati de glandele digestive; au rol de reglare a digestiei; enzime exogene sau enzime propriu-zise, care trebuie procurate din mediul exterior, prin consumul de alimente de origine vegetala sau animala.

Coenzimele respiratiei. Este cunoscut rolul important al reactiilor de oxidare cu oxigen molecular, pentru producerea energiei necesare functiilor vitale ale organismelor. Nu exista nici o enzima capabila sa transfere direct unei molecule de oxigen hidrogenul eliminat de substraturile curente din organismele vii. Pentru a se combina cu oxigenul, este necesara interventia unui sistem complex de enzime si coenzime. Enzimlele fac parte din clasa oxido-reductazelor (dehidrogenaze si oxidaze). Hidrogenul cedat de substrat este intai acceptat ce DPN (codehidraza I), asociate dupa caz cu o enzima specific adaptata substratului. Soarta coenzimelor hidrogenate care se formeaza depinde de conditiile anaerobe sau aerobe in care are loc reactia. In conditii anaerobe, hidrocodehidraza cedeaza hidrogenul unui acceptor din mediul de reactie.

PREZENTARE REALIZATA DE : Ghemut Ancuta Madalina Popa Adela

CLASA XI-A

S-ar putea să vă placă și