Stud. Arh.

Negres Daniela
Arhitectura, Anul IV
Grupa 402
Casetelul Corvinilor
Cetatea Hunedoarei

Castrulregal

Prima fortificatie de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea cercetatorilor în

secolul XIV (Gheorghe Anghel), desi exista specialisti care atribuie castrul regal primei jumatati
a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Aceasta prima fortificatie
avea o forma elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascutite, marcate de piatra de talie.

Zidurile, cu grosimi de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si piatra de
râu, direct pe stânca nativa. Cercetarile anterioare primului razboi mondial au aratat faptul ca în
zona nordica au existat doua încaperi de forma triunghiulara, unul dintre acestea fiind probabil
un turn donjon, cu analogii în zona franceza si germana a secolelorXIII-XIV.

Castelul din secolul XV

Ioan de Hunedoara initiaza, dupa 1440, constructii de mare amploare vizând

transformarea cetatii într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua curtine în jurul
vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevazute cu creneluri la partea
superioara.

Aceste ziduri de curtina erau flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o
noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul
Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor), cu exceptia turnului pictat (Turnul Buzdugan),
erau prevazute cu un parter din zidarie plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara
fiind utilizate ca si camere pentru puscasi iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit
si/sau zone de aparare. De notat faptul ca turnul Capistrano cuprinde singurul semineu gotic
(restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de
aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive geometrice si guri de tragere, cu
corespondente tipologice în spatiul german.
Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul
vechi de poarta, turnul nou de poarta) erau prevazute cu intrari carosabile si niveluri de aparare,
gândite atât pentru arme cu coarda cât si pentru arme de foc. Intrarile propriu-zise în castel se
faceau prin intermediul unor poduri, sustinute de piloni de piatra, ultimele tronsoane ale
podurilor fiind mobile.
Un punct de interes în castel îl reprezinta fântâna, sapata în spatiul dintre curtina veche si cea
noua.
Se admite, în general, faptul ca prima etapa de constructie a castelului se încheie înainte de
1446, moment la care Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul regatului Ungariei, modifica
planurile de edificare ale castelului, în sensul cresterii ponderii constructiilor civile.
Una dintre cele mai interesante constructii datate în aceasta perioada o reprezinta capela,
plasata pe latura estica a castelului. Nava de forma dreptunghiulara, este precedata de un
pronaos, deasupra caruia este sprijinita pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribuna. Particularitatile
constructive ale altarului, regasite la alte constructii ecleziastice din zona sunt legate de
arhitectura gotica locala.
Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei si
scara spirala si reprezinta un exemplu unic în spatiul transilvanean de arhitectura civila de un
rafinament ridicat. Ambele sali au un plan dreptunghiular, fiind divizate în doua nave cu cinci
piloni octogonali din marmura, cu nervuri în cruce si console ornamentate, cu chei de bolta în
stil gotic, faza târzie. Functionalitatea acestor sali ne este sugerata de corespondentele
tipologice din mediul teuton, respectiv de sala de mese la ocazii festive pentru Sala Cavalerilor
si de sala de festivitati pentru Sala Dietei. O nota distincta este data de amplasarea pe partea
vestica a salii Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinita pe console, element unicat pentru
arhitectutura civila transilvaneana, cua analogii în spatiul german.
O alta constructie unica de factura militara este reprezentata de galeria si turnul Nje Boisia (Nu
te teme), denumire impusa probabil sub influenta mercenarilor sârbi, aflati în garnizoana
castelului. Turnul propriu-zis, alcatuit din 5 niveluri de aparare, este prevazut cu deschideri
pentru arme de foc. Legatura cu castelul este asigurata prin intermediul unei galerii suspendate,
lunga de peste 33 m, galerie ce se sprijina pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic.
A doua faza de constructie

înceteaza o data cu moartea lui Ioan de Hunedoara si cu începerea luptelor pentru ocuparea
tronului regatului maghiar. Probabil ca, dupa 1458, se initiaza lucrari, în zona nordica a
castelului, rezultând asa numita aripa Matia, compusa din logii, pictura cu subiect laic existenta
aici fiind un unicat. Se admite, în general, faptul ca finalizarea lucrarilor la castel înceteaza în
jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare si
fast.

Castelul în secolul XVI

De aceasta perioada se leaga putine constructii civile, identificate în zona turnului vechi de
poarta cu ocazia ultimelor lucrari de restaurare.
Castelul în secolul XVII

În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifica în spiritul vremii, parti din castel,
modificari dictate atât de necesitati civile cât si militare. Se construieste pe latura estica, peste
fundatii mai vechi, un corp de cladire, denumit Palatul mare dinspre oras, compus din doua
niveluri, respectiv camere de locuit si o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este
reamenajata, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei,
rezultând încaperi cu functionalitati diverse. De mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat
în urma acestei interventii, se pastreaza urmele unei picturi în fresca, ce prezinta nobili si
reprezentari de fortificatii ale vremii. Si aspectul interior al capelei a fost modificat substantial în
vremea lui Gabriel Bethlen. Astfel, sunt înlaturate boltile gotice, ferestrele sunt trasformate într-
unele rectangulare prin îngroparea partii lor superioare în molozul de egalizare din pod; de
asemenea este deschis un pasaj de legatura între aripa Bethlen si aripa Matia. Lucrarile de
factura militara sunt reprezentate de construirea Turnului Alb si a Terasei de Artilerie. Turnul
mentionat este de forma semicirculara, prevazut cu 3 niveluri de aparare, sprijinite pe bârne de
lemn si deschideri pentru arme de foc. Terasa de artilerie functiona ca o platforma deschisa
pregatita pentru arme grele de foc.
Tot în secolul al XVII-lea se construieste curtea exterioara (curtea husarilor), spatiu care
adapostea locuintele administatorului, ale functionarilor, casa ogarilor si depozitele pentru hrana
si fânat.
Castelul în secolul XIX

Acest moment coicide cu derularea celor mai importante lucrari de

restaurare în castel în paralel cu constructia fatedei palatului mare dinspre oras si a

acoperisurilor actuale, acoperite cu tigla glazurata, mult mai înalte decat cele originale. Terasei
de artilerie i se adauga un sir de creneluri si un turnulet de supraveghere, cu scopul cresterii
gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatra
sunt înlaturate si înlocuite cu piese noi, dupa regulile specifice acestei perioade istorice.

Ancadramente

Pe baza acestor elemente, istorici de arta, arhitecti, arheologi au datat faze de constructie
ale monumentului, având în vedere reperele de ordin stilistico-istoric pe care ancadramentele le
contin. Cele mai vechi ancadramente, de forma semicirculara, cu muchia tesita spre interior,
specifice goticului timpuriu, se pot observa pe laturile de sud si est ale monumentului.O alta
serie de ancadramente de factura gotica târzie se localizeaza la nivelul superior al palatului
mare si al intrarii capelei, unele dintre acestea fiind veritabile opere de arta gotica târzie.
Perioada renascentista aduce cu sine simplificarea acestor elemente, importante fiind
ancadramentele de fereastra de pe fatada nordica a palatului administrativ.

Blazoane

Marea majoritate a acestor elemente sunt specifice secolului XV si reprezinta blazonul

familiei Corvin în diverse ipostaze (blazon civil, blazon militar, blazonul regatului în vremea
Corvinilor), la care se adauga cel al familiei Szilagyi, sotia lui Ioan de Hunedoara. Acestora li se
adauga blazonul familiei Anjou si cel al lui Pavel Chinezul, comite al Timisoarei.

Chei de bolta

Cheile de bolta completeaza nervurile de piatra, dispuse în cruce si sprijinite pe stâlpi si

console, fiind tipice doar marilor sali cu destinatii civile (Sala Cavalerilor, Sala Dietei), a capelei
si a turnului Capistrano. Gama tipologica a acestora este diversa: de la elemente florale sau
compozitii geometrice la blazoane nobiliare.

Fresce

Fresca pastrata pâna în prezent a fost completata pâna la începutul secolului XX de o

compozitie picturala, alcatuita dintr-o însiruire de blazoane (blazoanele Corvinilor si ale
prietenilor acestora), completata de scene mitologice sau de vânatoare. Aceasta fresca apartine
stilistic secolului XV.
Realizari singulare pentru secolul XV ramân fatadele exterioare ale turnurilor buzduganului,
tobosarilor si vechi de poarta. Aceste motive decorative dispuse în spirala sau oblic, pictate cu
alb si rosu-caramiziu, sunt asemanatoare ca si maniera cu realizari ale santierelor ordinului
teuton din Prusia.
Fresca pastrata în Sala Dietei, apartine secolului XVII, respectiv modei renascentiste târzii. Ea
cuprinde reprezentari de personaje nobiliare, înalti prelati bisericesti, precum si imagini ale celor
mai importante fortificatii ale Transilvaniei. Aceasta realizare este completata de o serie de
decoruri florale, identificate pe intrarile spre galeria Huniazilor.
Pictura în fresca de la etajul aripii nordice (aripa Matei) dateaza din a doua jumatate a secolului
al XV-lea si este singura pictura de acest gen, cu caracter laic din spatiul transilvanean.
Înfatiseaza povestea dobândirii stemei familiei Huniazilor de catre Ioan de Hunedoara fiind
compusa din patru scene, dispuse pe peretele cu ferestre al loggiei, deasupra si între cele trei
deschideri semicirculare
Prima scena, de la dreapta la stânga, prezinta doua figuri umane, una de barbat foarte prost
conservata, ce are mâna dreapta ridicata în pozitie de chemare si o figura femnina ce reprezinta
o fetita ce are în mâna dreapta un mar cu o cruce deasupra, are privirea îndreptata spre barbat,
aceasta scena sugerând momentul în care cei doi se cunosc, iar marul ce-l poarta femeia indica
importanta acestui personaj, deoarece acest mar este considerat ca simbol al regatului maghiar.
Pe coloana ce desparte primele doua deschideri se mai poate observa cu greutate o silueta ce
poate fi una umana.
Cea de-a doua scena înfatiseaza aceleasi doua personaje, barbatul tinând în mâna dreapta un
inel, iar mâna stânga pe inima. În ceea ce priveste silueta feminina, ea este prezentata acum
mai matura, nemaiavând privirea îndreptata spre barbat si tinând mâna stânga ridicata. Acesta
este considerat momentul în care barbatul îi jura femeii credinta cu mâna pe inima, dându-i în
acelasi timp acesteia un inel cu diamant, aceasta având un gest de refuz.
Pe cea de-a doua coloana apare reprezentat un corb ce tine în plisc o banda ce probabil purta
pe ea o inscriptie.
Cele doua personaje apar si în cel de-al treilea cadran, barbatul având de aceasta data capul
descoperit, cu amândoua mâinile îndreptate spre femeie redând gestul de respingere, iar
femeia e înfatisata însarcinata, lucru sugerat de faptul ca poarta pe cap o scufie, iar în mâna
stânga tine o veriga mare pe care sunt plasate doua inele, simbol al casatoriei promise de catre
barbat, care acum refuza sa-si uneasca destinul cu aceasta. Coloana care desparte ultimele
doua cadrane ale frescei, poarta pe suprafata sa interioara chipul unui copil ce poarta în mâna
un mar identic cu cel purtat de personajul feminin în primul cadran si arata cu degetul mâinii
drepte spre personajul masculin din ultimul cadran, indicându-l pe acesta ca si urmas al celuilalt
barbat, ce este considerat a fi Sigismund de Luxemburg. Deasupra capului acestui personaj se
afla o banda pe care se considera ca era scris „Johannes”.
Ultimul cadran prezinta o scena de vânatoare de mistreti, unde apare un personaj masculin ce
poarta o lance de vânatoare, personaj ce este identificat cu Matia Corvin.
Pe peretele dinspre loggie a Camerei de aur se afla o alta fresca ce reprezenta o serie de
blazoane ale unor mari demnitari ai regatului maghiar, pictura distrusa în totalitate la sfârsitul
secolului XIX si începutul secolului XX, când s-a încercat decaparea stratului pictural de pe
suportul de caramida foarte degradat.

Inscriptii

Una dintre cele mai importante inscriptii din castel se afla in sala cavelerilor, mai precis pe
capitelul celei de-a doua coloane. Inscriptia, inscrisa intr-o platbanda, este in limba latina, scrisa
cu caractere gotice. Continutul ei este: Hoc opus fecit fieri Mag(nifi)c(us) Johannes de
Hunyad regni Hung(ar)i(ae) gub(e)r(n)a(t)or A(nn)o D(omin)i MCCCCLII. (Aceasta lucrare a
facut-o mandrul si maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul
Domnului 1452). Aceasta modalitate a decorarii salilor cu ajutorul unor inscriptii reflecta o
atmosfera tipica modei apusene.
Faimoasa ramâne inscriptia care decoreaza la exterior latura sudica a capelei. Textul este în
limba araba veche si multa vreme a fost tradus „Apa aveti dar suflet nu”. Renumitul turcolog
Mihail Guboglu traduce inscriptia astfel: Cel care a scris-o se cheama Hasan, prizoniei la ghiauri
în cetatea de lânga biserica. Caracteristicile inscriptiei o plaseaza la jumatatea secolului XV.
Bibliografie :

Dincolo de ruine: cetati medievale

De Al Husar
Institutul European, 2003

Istoria arhitecturii în Romînia

De Grigore Ionescu
Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963