Prima mentiune documetara a asezarii de la Hune-

doara dateaza din anul 1278, în legatura cu lista de decima papala, Hunedoara fiind mentionata
printre cele mai importante asezari din arhidiaconatul de Hunedoara, alaturi de Deva, Hateg sau
Santamaria-Orlea.
Anterior, numele de Hunedoara apare în documente (1265, 1276) in legatura cu arhidiaconatul de
Hunedoara, o structura ecleziastica, subordonata episcopiei Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia.

Actul de donatie din 1409.

O data cu stingerea din viata a familiei Corvin, arhiva acesteia a fost transferata, in Germania, la
Anspach de catre George de Brandenburg, o parte din documente ajungand la sfarsitul
secolului XVIII la Buda in cadrul celebrei Arhivum Camerae. Printre aceste documente a existat
si actul de donatie din 18 octombrie 1409, prin care regele Sigismund de Luxemburg (1384-
1437), doneaza posesiunea regala Hunedoara (lat. possessionem nostram regalem Hwnyadwar)
lui Voicu si familiei sale, aici fiind mentionat si numele lui Ioan, ca si fi al lui Voicu. In acest fel,
Hunedorenii deveneau, alaturi de familia Candea, cele dintai familii romanesti din comitatul
Hunedoarei care aveau proprietati cu drept nobiliar.

Document emis de Ioan de Hunedoara.

O serie de documente cu referire la Hunedoara trateaza probleme referitoare la prima atestare a
cetatii (1443), confirmari de privilegii, linii de mostenire ale cetatii, donatii, acte de zalogire etc