sonet de Joachim du Bellay din "Les Regrets", 1558 Sonetul 31 (Sonnet XXXI) Ferice ca Ulise cine-au mblat prin

lume, Ori ca Iasn cea ln de aur au fost scos, De s-au ntors la urm, cu minte i folos n ara lor s-i treac zbavele antume! Cnd revedea-voi oare stucul meu duios, i coul casei mele ce nu-nceta s-afume, i biata mea ograd din jur ce chiar i-acum e Pmntul vieii mele, ba nc mai vrtos? Mai bun-mi pare vatra ce moii mei durar Ca mndrele palate din Dealul Palatin, i marmora nu-mi place ct gresia uoar; Mai priitor ca Rmul mi-e plaiul angevin, i mult vestit e Tibrul, dar nu-i ca a mea Loar, i blnd-i briza mrii, dar nu-i c-al meu cmin. (traducere de Paul Abucean)