Sunteți pe pagina 1din 3

Pământul s-a oprit

publicat la 17 Februarie 2006

de Marian Apostol (AIM)

Pământul s-a oprit

O anomalie majoră a mişcării de rotaţie a Pământului pune pe jar cercetătorii.

15 februarie 2006 - De patru săptămani Pământul se roteşte fără a mai avea excentricitatea
binecunoscută de specialişti sub numele de Mişcarea Chandler. Oare planeta a ajuns la o
răscruce în destinul său? De ce survine această oprire neanunţată a mişcării Chandler, care a
fost constantă şi predictibilă timp de peste 100 de ani?

După cum se ştie, mişcarea Chandler este generată de atracţia diferenţială exercitată de Lună
şi Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această atracţie apare datorită faptului că
orbitele acestor corpuri cereşti sunt în planuri diferite, având anumite unghiuri faţă de planul
ecuatorial planetar. Astfel, Soarele şi Luna apar alternativ deasupra şi apoi sub planul ecuatorial.
Din această cauză, o parte a planetei este forţată să se rotească puţin mai repede sau mai încet
faţă de cealată parte, în funcţie de poziţiile Soarelui şi a Lunii, generând o mişcare de balans
rotativ.

Mişcarea Chandler are o periodicitate de 7 ani în care s-au observat două extreme (un minim şi
un maxim) la distanţă de 3,5 ani. Începând din octombrie 2005, planeta intra în faza de minim a
mişcării Chandler ce trebuia să dureze 14 luni, acoperind întregul an 2006 şi puţin din 2007.

Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referinţă al măsurării mişcării Chandler a început să
descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai strânsă, astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în
mod real orice schimbare a coordonatelor x şi y folosite pentru a determina modificarea zilnică a
locaţiei axei de rotaţie a planetei.

În imaginea alăturată, se poate observa cum cele două grafice, reprezentând variaţia
coordonatelor x şi y ale acestei locaţii, arată că această mişcare de balans s-a oprit.

Consultând arhivele ce conţin valorile măsurate ale acestei mişcări de-a lungul anilor, s-a
constatat că aceasta este prima dată în istoria cunoscută a planetei când balansul axei de rotaţie
a Pământului a încetat. Această anomalie durează deja de o lună şi continuă să sfideze legile
pe care le-a respectat în ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns într-un punct crucial în existenţa sa.

Este clar însă că această "pauză" nu va putea dura la nesfârşit. Realităţile cosmice şi geofizice
ne fac să credem că acum se naşte o nouă mişcare Chandler, guvernată de alte legi şi probabil
având alte caracteristici. Un ciclu cu totul nou.
Oprirea curentă este rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează forţele cunoscute ale
Lunii şi Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete. Şi din moment ce mişcările
orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să "suspectăm" că Pământul este cel care s-a
schimbat. Ce reprezintă această schimbare?

Ar putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în Oceanul Indian. Ca
urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârşitul lunii decembrie 2004 (odată cu
celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure cu magnitudine peste 6 grade Richter în acea
zonă, într-un interval de numai câteva săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul
fragil în care se aflau. Este clar că poziţia locală a acestora s-a modificat, ducând la apariţia
unor noi vectori generaţi de mişcarea de rotaţie a Pământului, afectând în acest fel balansul
Chandler.

O altă posibilă cauză este inversarea polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se
apropie de punctul de nord al axei de rotaţie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor
măsurători de ultimă oră realizare de specialiştii canadieni. Această tendinţă a început încă
din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem aştepta deci ca această viteză să crească în
continuare.

Probabil că aceşti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea mişcării Chandler, însă poate mai
există şi alţii.

Situaţia prezentă este alarmantă, pentru că nu ştim la ce ne putem aştepta. Se poate presupune
că urmează o nouă fază în această "piesă de teatru" pe care ne-o prezintă planeta. Probabil că
va începe o nouă mişcare Chandler care va tinde să se stabilizeze. Nu ştim însă cât timp va
dura această fază intermediară, şi nici ce implicaţii va avea asupra noastră.

În orice caz, putem avea în faţa noastră evidenţa profeţiei celebrului Edgar Cayce despre
inversarea polilor. În anii 1930, el a afirmat că va avea loc o inversare a polilor şi un nou ciclu
va începe odată cu intrarea în noul mileniu, ce poate culmina cu evenimente catastrofice pe
întreaga planetă.

Se pare că ne aflăm chiar în "miezul" profeţiei, în plină desfăşurare a ei. Pentru că această
oprire a mişcării Chandler nu are cum să fie definitivă, urmează deci să apară o încercare a
planetei de a-şi regăsi balansul pierdut momentan. Probabil că perioada care vine se va întinde
pe mai mulţi ani. Stabilizarea balansului planetar va fi însă precedată de încercări mai mult sau
mai puţin "disperate" cauzate de acumularea tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea
acestor tensiuni şi canalizarea lor spre refacerea mişcării Chandler este posibil să se facă
violent.

Specialiştii care au cercetat arhivele valorilor balansului planetar au constatat că Pământul a


avut o manifestare din ce în ce mai zbuciumată (din acest punct de vedere) la fiecare trecere a
graficului de balans prin zona Groenlandei - Atlanticul de Nord. Cei care susţin profeţiile lui
Edgar Cayce au un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care
"alimentează" balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare, ajungându-se în acest moment la
o ieşire completă din ritmul binecunoscut de 100 de ani încoace.

Ce înseamnă toate acestea?

Mai mulţi clarvăzători afirmă că toate aceste schimbări abrupte care au apărut în ultima vreme
sunt dovada clară că Pământul se schimbă. Caracteristicile mişcării de balans, aşa cum au fost
ele cunoscute până acum, au început deja să se schimbe. Toate energiile care s-au adunat până
acum în tensiunile interne planetare, încep să se manifeste vizibil. Consecinţele acestor
schimbări vor apare în cateva luni. Dacă vor fi dezastruoase sau nu, încă nu se poate spune.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de
alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este
http://aim.pro.tc/?a=175 şi este publicat la Active Information Media.

Ce putem face?

Dacă privim lucrurile strict din punct de vedere materialist, s-ar putea spune că nu ne rămâne
decât să aşteptăm. Nu sunt de acord. Putem face ceva, acţionând pentru ca aceste schimbări
iminente să se facă gradual, fără violenţă.

Putem determina viitorul

Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este teama de viitor. Mai ales când acesta poate fi
nefavorabil, cum este în cazul acesta. Există însă o descoperire uluitoare, prea puţin
mediatizată, şi care ne poate face responsabili pentru viitorul noastru. Pentru ca îl putem
schimba.

Apollo 13 a intrat în istorie ca misiunea cea mai dificilă a NASA. Celebra fraza "Houston, avem
o problemă", rostită de cosmonauţii din staţie, a rămas în istorie. Pierderea controlului asupra
modulului punea în pericol succesul misiunii şi exista riscul ca acesta să aterizeze pe sol,
făcându-se praf şi omorând pe cei trei cosmonauţi.

Salvarea a venit prin rugăciune. Milioane de oameni şi-au îndreptat ochii către Dumnezeu şi s-
au rugat (în tăcere sau cu voce tare) cu speranţa că cei trei astronauţi se vor întoarce teferi
acasă. Chiar Senatul S.U.A. a adoptat o rezoluţie în privinţa rugăciunii. Întreaga planetă s-a
rugat. Rezultatul a fost cel scontat, Apollo 13 reuşind să amerizeze în oceanul Pacific, iar cei trei
americani au fost astfel salvaţi. Nimic în afara rugăciunii nu poate explica schimbarea de
traiectorie a modulului american.

Similar, preconizatele evenimente generate de re-balansarea planetei pot să nu fie în mod


necesar violente. Puterea rugăciunii sincronizate a milioane de oameni, a întregii planete, poate
determina o manifestare graduală, liniştită a acestei noi echilibrări. Stă în puterea noastră. Noi
suntem singurii responsabili de viitorul pe care-l vom trăi. Suntem pregătiţi?