Sunteți pe pagina 1din 4

Depre un ctitor de scoala Au trecut multi ani de cand, proaspat absolvent, indrazneam sa bat la portile Universitatii Tehnice de astazi,

altadata Institutul Politehnic, pentru un post de asitent, pozitiile care, pentru perspectiva, mi se parea deosebit de interesanta. Cu toata recomandarea profesorului Emil Gaiginschi, om de mare exigenta si probitate,sub indrumarea caruia lucrasem proiectul de diploma, recomandarea pentru angajare la catedra de Masini Termice sau la o sectie a filialei de cercetare a Academiei Romane, cu profil de Termotehnica si Masini Termice, originea sociala familiei de profesori- ma facea inapt pentru asemenea posturi. Insistentele profesorului de Fizica Emil Luca, indreptate catre prietenul sau, profesorul Nicolae Popinceanu, seful Catedrei de Organe de Masini, au avut efect, concomitent cu unele relaxari in conditiile epocii. Pana la urma, dupa 5 luni de asteptare am fost angajat in Catedra de Organe de Masini.Atributii: biblioteca de catedra, remarcabila atunci, adresele de rutina si emotiile orelor de proiect si seminar pe care le-am invins datorita bunavointei si prieteniei oferite de profesorii Ion Crudu, Dragos Serban, Alexandru Rohr. Catedra, in putinii ani, si-a schimbat des titlul: Catedra de Organe de Masini, Organe de Masini si Mecanisme, Mecanica, Mecanisme si Organe de Masini si din nou Organe de Masini si Mecanisme, apoi Organe de Masini si Utilaje. Indiferent de titlu, entitatea disciplinei Organe de Masini s-a pastrat prin importanta intrinseca a disciplinei in pregatirea inginerilor si a fost determinata si de personalitatea profesorului Nicolae Popinceanu. Fost discipol al marelui profesor si rector Cezar Parteni-Antoni, profesorul Nicolae Popinceanu, nascut in satul Mihoveni-Suceava intr-o familie de gospodari, a gasit resursele morale si puterea sa treaca peste adversitatile de diferite culori si calibre si sa se impuna ca un veritabil conducator de scoala, intr-o vreme in care stiinta si tehnica romaneasca trecea de la intamplare la industrializarea concreta. Desi lucrase destul timp in industrie si nu oriunde, relatiile cu subalternii si studentii erau eminamente academice si dramuite; fara controale spectaculoase si stresante, fara certuri, fara sanctiuni; inconsecventa, de orice natura era tratata cu raceala si apoi cu uitare pentru totdeauna. A stiut, in anii care au urmat razboiului, sa imbine stiinta cu practica si sa conduca proiectarea unor nenumarate instalatii de incalzire, instalatii chimice, spre invidia confratilor. Cel ce se afirma in tinerete (1937) ca aparator al stundentilor care urmau cursuri ingineresti era un aprig sustinator al relatiei cercetare-invatamant-productie , idee politizata in aparenta, in realitate importata din societatea si experienta occidentala. A fost vremea unor mari investitii care s-au dovedit, in timp, profitabile din multe puncte de vedere: uzinele de rulmenti din Brasov, Barlad, Alexandria, Ploiesti, Suceava si Targoviste ca furnizori din otel. Romania era pe locul 6 in clasamentul mondial al producatorilor de rulmenti (200 milioane rulmenti/an), cu un venit apreciabil adunat din piete favorabile numeroase (Asia, Orientul Mijlociu, Africa s.a.). O strategie clara, imbinarea pretentiilor de calitate cu cele de cantitate, pretentiile cerute de piata au permis accesul la informatie si mai ales o justificare si un indemn pentru preocuparile declansate in catedra de profesorul Nicolae Popinceanu. Domeniile de cercetare abordate in Scoala de Organe de Masini de la Iasi au fost relativ diverse, desi in relatie: rulmenti, roti dintate, vibratii, zgomot, tribologie, defapt domenii de interes si practic recunoscut.

Am convingerea ca cele mai substantiale realizari s-au desfasurat in sfera contactelor cu rostogolire. De aici au inceput cercetarile pentru definirea portantei rulmentilor, pentur optimizarea constructiva, optimizarea ungerii, monitorizarea vibro-acustica. Asemenea preocupari au determinat declansarea unor relatii de interes reciproc intre intreprinderi si catedra, relatii generate cu talent, intelegere si perspectiva de profesor. Pe acest suport, conceput si realizat pentru intelepciune, au aparut laboratoare cu masini pentru incercarea rulmentilor, a rotilor dintate, diferite alte sisteme de incercare a organelor de masini, camere anecoice la Iasi si Barlad (URB) si multe lucrari in reviste de specialitate consacrate, monografii, conduse de profesorul Nicolae Popinceanu sau de cei care l-au urmat. Scoala de RULMENTI (laboratoare de vibratii, tribologie etc.) inseamna initiativa, convingere, oameni, masini, uzine, investigatii si patrunderi in noi domenii. Sursele de inspiratie stiintifica erau de cea mai buna calitate: G. Niemann si revista Konstruktion, profesorul cunoscand perfect limba germana. Dealtfel cursul de Organe de Masini pe care il tinea studentilor din anul al III- lea era plin de probleme, de informatii si de finalitate, calitati dobandite prin experienta didactita, stiintifica, dar si prin legaturi cu practica industirala. Noutatile patrundeau in curs, proiect si apoi laborator, in urma unor discutii indelungate cu colaboratorii, cu considerarea tuturor informatiilor accesibile. A fost in tot timpul activitatii de invatamant membru al Consiliului Profesoral al Facultatii de Mecanica, alaturi de profesori renumiti prin prestigiu, putere de convingere si exemplu. Fara sa aibe ambitii sau obligatii politice, pe care sunt convins ca nu le-a avut nici in anii tineretii, argumentarile si atitudinile din Consiliul Profesoral erau memorabile si greu de invins. Pe un asemenea fond, acordarea titlului de doctor docent, a conducerii de doctorat au insemnat mult ca orizont pentru cei tineri pe atunci, in fond, continuatori de metoda si rigoare. Trecand dincolo de efectele locale sa mergem mai departe: cele 29 de doctorate conduse cu succes inseamna, in primul rand, Scoala de Rulmenti de la Iasi, dar si intelegere si sprijin profesional pentru institutiile mai tinere din Cluj, Bacau, Galati, Suceava, Pitesti. Desigur, anii petrecuti impreuna intr-o colectivitate aparent relaxata, dar impulsionata de prestigiul si miscarea catre nou a sefului pot aduna o anecdotica plina de invataminte pentru cei care urmeaza. Societatea nu este un orfelinat, in care copiii sa se miste dupa regulamente. Sfaturile profesorului Popinceanu mai rezista si regret ca multora nu le-am dat ascultare. Ramane constuctia de scoala de stiinta. Scoala de Stiinta poate fi continuata, dar nu poate fi daramata de vreme.

Prof. Dr. Ing. N. G. Popinceanu conducator de doctorat Intalnirea mea cu Dl. Prof. Dr. Ing. N. G. Popinceanu a avut loc in urma cu 35 de ani, cu ocazia unei sesiuni stiintifice la Institutul Politehnic Cluj- Napoca, la care erau prezenti mai multi dascali din domeniul disciplinei Organe de Masini si anume: Prof. Dr. Ing. G. Manea, Prof. Dr. Ing. A. Chisiu, Prof. Dr. Ing. B. Horovitz. Statura sa impozanta fizic s-a dovedit prin interventiile sale, dublata de o statura cu competenta stiintifica deosebita. Duelul incitant, la obiect, cu ceilalti competitori, ne-a dezvaluit noua celor tineri pe atunci, o alta fata a dascalului clasic mai putin cunoscuta in obisnuitele prezentari de lucrari in cadrul sesiunilor stiintifice.Ne-a surprins virulenta discutiilor stiintifice dar am recunoscut obiectivitatea cu care erau purtate, am remarcat dorinta de a argumenta afirmatiile facute cu propriile cercetari si am constatat buna cunoastere a temelor, acompaniata de o aprofundata documentare. Originalitatea ideilor expuse a transformat dezbaterea intr-un camp de lupta. Aveam senzatia ca ruptura dintre competitori este definitiva. Pauza intre lucrari a aratat ca profesorii ce-si disputau ideile nu erau dusmani ci buni colegi si ca dezbaterea stiintifica nu afecta relatia dintre ei. La cativa ani dupa acest episod am batut drumul Iasului si ma aflam la portile catedrei de Organe de Masini de la Institutul Politehnic Gh. Asachi pentru a solicita inscrierea mea la doctorat in specialitatea Organe de Masini, la care Dl. Prof. Dr. Ing. N.G. Popinceanu a primit drept de conducere. Am facut parte din prima generatie de doctoranzi a profesorului, alaturi de colegii, V. Merticaru, M. Jascanu si L. Hostiuc. Intre anii 1967 si 1972 am lucrat alaturi de profesorul Popinceanu pentru elaborarea tezei de doctorat. Aceasta perioada a fost deosebit de solicitanta pentru mine, daca iau in consideratie multiplele activitati in care eram antrenata. Pregatirea doctoratului sub indrumarea profesorului Popinceanu a insemnat pentru mine o importanta etapa din viata, de perfectionarea in cercetarea stiintifica, in care am fost confruntata cu exigentele scolii iesene create la catedra de Dl. Prof. si in acelasi timp a fost un prilej de a cunoaste calitatile umane ale Domniei sale. Multiplele mele deplasari la catedra din Iasi, cu lungile discutii stiintifice, disponibilitatea si interesul acordat conturarii ideilor si al programului de cercetare au evidentiat un tip de conducator de doctorat mai putin intalnit, caracterizat de generozitatea care insotea competenta sa stiintifica, intelegerea, bunatea si colegialitatea deosebita. Mi-a ramas o placuta amintire getul Dlui. Prof. dr. Doc. N.G.Popinceanu de a se deplasa de Cluj pentru a vedea la fata locului laboratorul in care lucram, stadiul cercetarilor si rezultatele obtinute. Faptul in sine era deosebit pentru ca a venit numai cu acest scop si nu ocazionat de o alta actiune, deci aceasta cerea un sacrificiu de timp din partea profesorului. Nu am considerat deplasarea la Cluj doar o actiune de edificare a unui conducator asupra cercetarii facute de un doctorand, ci finalitatea acestei deplasari a fost deosebit de importanta intrucat a insemnat incheierea unui program experimental epuizant, cu foarte multe incercari pe angrenaje. Conducatorul stiintific prof. dr. Doc. Ing. N.G. Popinceanu a aratat cu acest prilej fermitate si responsabilitate in hotararea luata dar si incredere in munca doctorandului. Dupa incheierea doctoratului prof. dr. Doc. Ing. N.G.Popinceanu a continuat sa manifeste interes fata de dezvoltarea fostilor doctoranzi prin considerarea lor ca si colaboratori la sesiuni stiintifice , citandu-i in propriile sale lucrari stiintifice si mai tarziu prin invitarea in comisiile de doctorat in calitatea de referenti. Dl. Prof. dr. Doc. Ing. N.G. Popinceanu a fost si indrumator a celor mai tineri in formarea lor academica. Sunt memorabile participarile sale la seminariile anuale ale disciplinei Organe de Masini, unde, prin interventiile sale a militat pentru seriozitatea in pregatirea inginerilor.

Competenta sa, obiectivitatea in aprecieri, spiritul de animator al dezbaterilor stiintifice au fost calitati care s-au evidentiat de fiecare data cand a onorat cu prezenta sesiunile si conferintele stiintifice. Nu pot trece cu vederea, in aceasta evocare, pasiune pentru ceea ce inseamna istoria si cultura romaneasca cu accent pe cea a Bucovinei si Moldovei. Bun cunoscator al Iasiului a fost o foarte buna si ospitaliera gazda, atat pentru mine dar si pentru colegii mei, cu prilejul de vizita a orasului. Ne-a prezentat cele mai frumoase locuri din Iasi si ne-a vorbit cu multa dragoste despre ele, cu ocazia participarii la un seminar de Organe de Masini la Iasi. In incheierea acestei succinte evocari se cuvine sa subliniez ceea ce ne-a lasat prin exemplu sau, ca repere ale unui dascal in domeniul stiintelor tehnice: competenta ca rezultat al unei munci serioase si perseverente,exigenta fata de noi si fata de cei pe care-i formam, intelegerea fata de cei aflati in dificultate, omenia, dragostea pentru valorile culturale, istorice si artistice ale poporului din care provenim, precum si dorinta permanenta de autodepasire. Cele cateva randuri, doresc sa prezinte inca o ocazie de multumiri portume aduse acestui mare om si dascal. Prof. cons. Dr. Ing. JICHISAN MATIESAN DORINA Catedra Organe de Masini si Tribologie Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca