Guvernanta globala

Guvernanta globala sau guvernarea lumii este interactiunea politica a actorilor transnationali care vizeaza rezolvarea problemelor ce afecteaza mai mult decit un stat sau o regiune, atunci cind nu exista nici o putere de impunere in contextul globalizarii. Problema moderna a guvernantei globale exista in contextul globalizarii. Ca raspuns la accelerarea interdependentelor la scara mondiala, atit intre societatile umane cit si intre omenire si biosfera, guvernarea lumii desemneaza regulamentele destinate unei scari globale. In timpul anilor 90, multi studenti ai politicii globale au inceput sa foloseasca notiunea de guvernanta globala. In acelasi timp, problema schimbarilor globale, sursele sale si implicatiile, au crescut pentru a deveni problema proeminenta in teoria relatiilor internationale. Incetarea oficiala a Razboiului Rece este sursa proxima a proeminentei contemporare in ceea ce priveste problema schimbarii modelelor de guvernare la nivel global. Realismul a venit la suprematia Razboiului Rece prin asigurarea unui mod puternic de contabilitate pentru marele concurs dintre est si vest. Ulterior, neorealismul a cautat sa universalizeze o conceptie de Razboi Rece de stat si de stat-sistem. Modelul de guvernare la nivel mondial pare sa fie esential neschimbator, si organizarea sa in jurul principiului teritorial ar putea fi lasata, prin urmare, in conditii de siguranta in afara studiului de politica mondiala. Vremurile s-au schimbat. Acum acest fapt a devenit o chestiune de ancheta pentru a explora modul in care tiparele guvernarii globale s-au dezvoltat in trecut, si modul in care acestea pot fi transformate in prezent. Utilizarea cea mai importanta a conceptului de guvernare globala ca un punct de vedere cu privire la sursele si implicatiile politice ale schimbarilor globale a venit in evidenta, in acelasi timp ca notiunea de globalizare economica. O caracteristica a schimbarilor globale pe care guvernanta globala o subliniaza este schimbarea locatiei de autoritate in contextul integrarii si fragmentarii in acelasi timp. James Rosenau a fost cel care a adus conceptul de guvernare globala in proeminenta in raport cu terminologia conceputa pentru a aprecia modul in care schimbarea globala este un fenomen care implica relocari de autoritate pe mai multe niveluri si domenii. In particular, Rosenau a folosit termenul de guvernanta globala cu scopul de a sublinia implicarile unei reorintari larg raspindite de aptitudini fizice si orizonturi politice. In concluzie, ceea ce a analizat si a descris Rosenau, acest mod de folosire a termenului de guvernanta globala afirma o tendinta care cuprinde realocarea autoritatii in mai multe directii. Conexiunile intensificate dintre state si persoane, mai bine cunoscute sub numele de globalizare, sunt acum frecvent presupuse spre crearea nevoii de guvernare a statului la nivel global. In conformitate cu o astfel de viziune, doar cu guvernarea globala statele si oamenii vor putea coopera la nivel economic, securitatea mediului, si probleme politice, spre

rezolvarea diferendelor lor intr-un mod pasnic, evitind violenta, si spre promovarea intereselor lor si valorilor comune. Sectiunea privind guvernarea mediului inconjurator, culturii si sanatatii se muta departe de terenul de guvernanta economica mondiala. Guvernanta economica este, de departe, dimensiunea cea mai avansata si cuprinzatoare de dimensiuni emergente ale guvernarii globale, si aceasta patrunde si domina intr-adevar, alte dimensiuni. Pentru multi, guvernanta globala a reprezentat o modalitate de organizare a politicii internationale intr-o maniera mai cuprinzatoare si mai consensuala. In contrast cu razboiul rece si rivalitatea sovieto-americana, care a patruns in toate institutiile la nivel mondial si le-a injectat cu principii de exclusivitate si ierarhie, diverse comisii si si anchete in ordinea dupa sfirsitul Razboiului Rece gravitau in jurul acestui concept tocmai pentru ca i-a fost oferita egalizarea si imblinzirea relatiilor de putere. Alaturi de eclipsa Razboiului Rece a fost aparitia globalizarii. Desi globalizarea are si dimensiuni diferite, o cerere unificatoare a fost ca intensificarea conexiunii transnationale si interstatale necesita mecanisme de reglementare de guvernare, desi nu in mod expres, de un guvern la nivel global. Una din conditiile pentru a construi o guvernanta globala democratica ar trebui sa fie dezvoltarea unor platforme pentru dialogurile cetatenilor pe formularea juridica a guvernarii mondiale si armonizarea obiectivelor. Aceasta formulare juridca ar putea lua forma unei Constituii Globale. Potrivit lui Pierre Calame si Gustavo Marin Constitutia Globala care rezulta dintr-un proces al institutiei unei comunitati globale va actiona ca referinta comuna pentru stabilirea ordinii a drepturilor si obligatiilor aplicabile pentru agentiile ONU si pentru alte insitutii multilaterale, cum ar fi : FMI, Banca Mondiala, si Organizatia Mondiala a Comertului. In ceea ce priveste formularea obiectivelor, ambitia necesara, dar insuficienta a ONU, care are drept ca scop protejarea umanitatii si planetei, si dificultatile enorme in punerea in aplicare a acestora, ilustreaza caracterul inadecvat al initiativelor institutionale care nu au sprijinul popular pentru ca nu invita cetatenii sa ia parte la procesul de elaborare. In plus, Constitutia Globala trebuie sa exprime, in mod clar, un numar limitat de obiective generale, care urmeaza sa fie baza guvernarii globale si sa orienteze actiunea comuna a ONU si a institutiilor multilaterale, in cazul in care rolul specific de fiecare dintre acestea este subordonat la realizarea acestor obiective comune. Calame propune urmatoarele obietive : Instituirea conditiilor pentru dezvoltare durabila; Reducerea inegalitatilor; Instaurarea pacii durabile in acelasi timp cu respectarea acesteia.

Mai multe parti interesate au produs listele de propuneri pentru o noua guvernare mondiala, care este mai corecta, mai responsabila, bazata pe solidaritate, interconecate si respectuoasa fata de diversitatea planetei. Citeva exemple sunt prezentate mai jos. Joseph E. Stiglitz propune o lista a reformelor legate de organizarea interna a institutiilor internationale si rolurile externe ale acestora. De asemenea, el se ocupa cu impozitarea la nivel mondial, de gestionarea resurselor mondiale si ale mediului, de productia si de protectia

cunostintelor la nivel global, precum si necesitatea unei infrastructuri juridice la nivel mondial. O serie de alte propuneri sunt incluse Worl Governance Proposal Paper : dind o expresie concreta principiului de responsabilitate, acordind implicarea mai mare a societatii civile si punerea in aplicare a reglementarilor internationale; acordind parlamentelor nationale o mai mare implicarea in elaborarea si punerea in aplicare a reglementarilor internationale; reechilibrarea mecanismelor comerciale si de adoptare a regulamentului de a beneficia de emisfera sudica; etc. Vijaya Ramachandran, Enrique Rueda-Sabater i Robin Kraft definesc, de asemenea, principiile de reprezentare a naiunilor i a populaiei n sistemul de guvernare globala. Ei propun un "2% Club", care ar asigura o reprezentare direct a naiunilor cu cel puin doi la sut din populaia global sau PIB-ul mondial. Alte naiuni vor fi reprezentate n cadrul forurilor internaionale, prin blocurile regionale.

Bibliografie : 1. Approaches to global governance theory by Martin Hewson,Timothy J. Sinclair; 2. Power in global governance by Michael N. Barnett,Raymond Duvall; 3. http://en.wikipedia.org/wiki/Global_governance.