Sunteți pe pagina 1din 38

1. Conceptul de integrare economic.

Esena i avantajele integrri economice internaionale Integrare economic o form complex de colaborare dintre state, manifestat n diverse sfere de activitate, pentru care sunt caracteristice interferene economice ale statelor partenere i care sunt marcate pe termen lung de interdependene de ordin tehnic, tehnologic i economic. Integrare economic proces de unificare a statelor pe baz dezvoltrii interdependenelor i diviziunii muncii ntre economiile naionale, interaciunea lor la diferite niveluri i sub diferite forme. Integrare economic cuprinde msuri destinate eliminrii discriminatorii ntre unitile Economice ce aparin unor state naionale diferite, sau absena diferitelor forme de discriminare ntre economiile naionale. Avantajele integrrii: permite membrilor si s participe mai activ la schimburile economice internaionale, valorificarea mai eficient a piee comune i proprii; rezolvarea mai leger a problemelor de politic comercial; ofer folosirea avantajelor economiei la scal; integrarea accelereaz reformele economice i procesele de macrostabilizare; integrarea ofer accesibilitate mai mare a agenilor economici la resursele economice care sunt repartizate neuniform; gruprile regionale sunt atractive pentru investiiile strine dect economiile luate individual. ISD-urile sunt nsoite de transferul de tehnologie i de tehnici de management moderne; depirea subdezvoltrii; intensificarea concurenei; crearea unor medii favorabile de politic extern, asigurarea securitii comune; consolidarea democraiilor.

2. Factorii determinani ai integrrii economice. Factorii determinani ai integrrii. 1. Nivelul apropiat al dezvoltrii economice i al gradului de maturitate a economiei de pia a rilor integrate; 2. Prezena hotarelor comune, prohimitatea geografic, legturile economice, tradiiile istorice ale relaiilor economice; 3. Existena unor probleme comune n faa statelor membre (comerciale, financiare, ecologice, militare, politice etc.); 4. Voina politic a populaiei; 5. Compatibilitatea valorilor de baz; 6. Promovarea intereselor STN (societi transnaionale); 7. Efectul demonstrativ;

8.

Efectul domino.

3. Tipuri i forme de integrare economic Forme ale integrrii economice: Acorduri comerciale prefereniale Zona liberului schimb; Uniunea vamal; Piaa comun; Uniunea Economic i Monetar; Nivele ierarhice de integrare: Corporativ; Ramural; Naional/statal 4. 5. Teorii ale integrrii economice internaionale Teoria neoliberal (neoliberalismul) /1950 - 1960/ Reprezentani: Vilhelm Repke, Morris Al Ideea de baz: fenomenul integraionist este i trebuie s fie rezultatul crerii i funcionrii libere a pieei i a concurenei libere; 6. Teoria corporatist (mijlocul anilor '60, sec. XX) Adepi: Iu. Rostoy, S. Rolf Ideea de baz: la baza proceselor integraioniste stau companiile transnaionale 7. Teoria structural Promotori: Alfred Marchal, F. Perrou, G. Miurdal Ideea de baz: n rezultatul integrrii apare o structur calitativ nou; 8. Teoria neokeynesist (dirijismul) /anii '70 sec. XX/ Adepi: R. Kuper, Ia. Timbergen Ideile de baz: neokeynesitii considerau c problema principal a colaborrii economice internaionale const n evitarea limitrilor n calea REI. Ei pledau pentru pstrarea libertilor maximale pentru fiecare ar integrat. Integrarea economic, dup ei, trebuie s fie nsoit de crearea unor structuri instituionale care s dirijeze noile structuri create. Dintre alte teorii, modele, curente, coli: modelul integrrii graduale, integrarea particular, Europa cercurilor concentrice, Integrarea difereniat 9. Teorii ale integrrii europene Teorii ale integrrii europene: A. Zona economic a liberului schimb (asociaia liberului schimb); B. Uniunea vamal; - uniunea vamal perfect; - uniunea vamal imperfect;

- uniunea vamal cu tarife prefereniale; C. Pia comun; D. Uniunea economic i monetar. E. Tabelul 1. Etapele integrrii economice Caracteristici de baz Suprimarea Fixarea Libera circulaie Niveluri treptat a unui taxelor tarif a de integrare vamale n exterior factorilor comerul comun de exterior producie 1. ZLS * 2. UV * * 3. PC * * * 4. UE * * * 5. UE i * * * M

Aplicarea unei politici economice unice

Introducerea unei monede unice

* *

10. Integrarea Economica in America de Nord. NAFTA: prevederi, principii, obiective, structura instituional Structura instituional a NAFTA: Comisia pentru Liber Schimb; Secretariatul; Comitetele NAFTA i grupurile de lucru; Comisia de cooperare n domeniul forei de munc; Comisia pentru cooperare n domeniul mediului; Banca Nord-American pentru dezvoltare; Comisia de cooperare cu statele vecine. Acordul nord-american de liber schimb, semnat in decembrie 1992 si ratificat in 1993 de catre SUA, Canada si Mexic, a intrat in vigoare la 1 ianuarie1994. Prin NAFTA se realizeaza cea mai mare zona de liber schimb din lume, cu o piata ce se poate extinde de la 390 de mil. de consumatori, cat numara in prezent, la peste 700 de mil., in conditiile in care mai multe tari latino-americane si-au manifestat interesul de a intra in aceasta organizatie. NAFTA este primul acord ce implica fluxuri comerciale libere, la un ansamblu regional, reprezentat de doua tari puternic industrializate (SUA si Canada) si o tara in curs de dezvoltare (Mexic). NAFTA reprezinta un bun exemplu de cooperare - cu reflexe la scara mondiala - intre Nordul industrializat si Sudul in curs de dezvoltare, intre care exista un puternic decalaj economic evidentiat de urmatoarele coordonate: - SUA detine 90% din PIB-ul acestui organism economic (peste 7500 de miliarde dolari), in timp ce

Canada are o pondere de numai 6%, iar Mexic de 4% - din cei aproximativ 390 de mil. de consumatori cat are aceasta piata, 265 de mil apartin SUA - Canada si Maexic sunt dependente de piata americana in proportie de 75% pentru comertul lor exterior - agricultura (sector primar) detine o pondere de numai 1,7% in produsul intern brut al SUA, fata de 7% in Mexic - nivelul salariului mediu in Mexic reprezinta circa 10% din cel din SUA Principii: - clauza natiunii celei mai favorizate: Principiul clauzei naiunii celei mai favorizate prevede c orice facilitate acordat de un stat membru al Organizaiei Mondiale a Comerului n favoarea altui stat membru, se extinde obligatoriu tuturor statelor membre - acesta fiind principiul nediscriminrii n comerul internaional. - tratamentul national: presupune o atitudine egala fata de bunurile de import si cele autohtone, cel puin dup momentul ptrunderii bunurilor de import pe pia. - asigurarea transparentei. Obiective: 1. eliminarea progresiva a taxelor vamale si a barierelor comerciale; 2. stimularea concurentei loiale in cadrul zonei de liber schimb; 3. cresterea oportunitatilor de investitii pe teritoriile statelor participante, inclusiv prin acordarea unei protectii sporite investitorilor, fata de practicile discriminatorii din tarile participante; 4. asigurarea unei protectii adecvate si efective pentru drepturile de proprietate intelectuala pe teritoriul partilor; 5. stabilirea unor proceduri eficiente de reglementare a diferendelor privind comertul si investitiile; 6. recunoasterea dreptului fiecarei tari de a adopta standarde proprii in domeniile sanatatii, securitatii sociale si mediului inconjurator, chiar in fluxurile de bunuri, servicii sau investitii; 7. crearea unui cadru propice cooperarii trilaterale, regionale si multilaterale, in scopul extinderii ariei avantajelor ce decurg din acest acord. Structura institutionala: COMISIA DE LIBER SCHIMB: - institutia centrala a NAFTA - cuprinde reprezentantiai celor trei tari membre la nivel ministerial (ministri comertului); - rol: supravegheaza aplicarea acordului si activitatea celor 30 de comitete si grupuri de lucru ce functioneaza in cadrul NAFTA, precum si de a contribui la reglementarea divergentelor legate de modalitatile de interpretare a prevederilor acordului. SECRETARIATUL DE COORDRONARE A NAFTA: - sprijina Comisia in activitatile ei; - depozitarul oficial al dosarelor de lucru. COMITETE SI GRUPURI DE LUCRU: - au fost infiintate in scopul facilitarii comertului si investitiilor si pt a asigura implementarea efectiva a prevederilor acordului; - isi propun dezbaterea problemelor specifice, cum sunt:

- armonizarea regulilor de origine si formalitatilor vamale; - comertul cu produse agricole si subventiile acordate agriculturii; - norme tehnice si stanadarde industriale; - achizitii guvernamentale; - circulatia transfrontaliera a oamenilor de afaceri. - intocmesc rapoarte anuale pe care le prezinta Comisiei de Liber Schimb; - au rolul de a facilita procedurile de implementare a acordului; - analizeaza posibilitatile de liberalizare sporita a fluxurilor comerciale intre statele membre; - pot favoriza dialogul asupra unor probleme aflate in litigiu, pt a evita, pe cat posibil, recurgerea la procedurile standard de solutionare a diferendelor comerciale si a unor aspecte financiare 11. II. Integrarea Economica in America de Sud i central, Asia, Africa. Integrarea economic n America de Sud i Caraibe

Fenomenul integraionist de pe continentul latino-american nu este unul recent, dar a cunoscut o amploare remarcabil n ceea ce privete ncheierea acordurilor de asociere. Din 1990 au fost ncheiate peste 10 noi acorduri, viznd crearea ZLS, UV, PC. Interesul pentru regionalizare este puternic manifestat n prezent. LAFTA Asociaia Latino-American a Comerului Liber a evoluat n ALADI. (Asociaia de integrare L-America). Grupul Andin MERCOSUR Statele vorbitoare de limb englez au evoluat n CARICOM Piaa comun din zona Caraibelor. Apoi n anul 90 s-a declanat un nou val al integrrii bazat pe afinitatea statelor care constituie aceast regiune i aveau legturi istorice, culturale i lingvistice, dar dorind s sporeasc interaciunea uman, comercial i politic. Noul regionalism latino-american s-a bazat pe: A. Largi reforme structurale; - liberalizarea schimburilor B. Deschiderea economiilor ctre exterior C. Promovarea sectorului privat D. Diminuarea rolului statului n economie A. media taxelor vamale a fost redus foarte mult de la 40 % - < 12 % Limita maxim a taxelor s-a redus de la 80 % la 40 %. Accentul se pune pe: Atragerea investiiilor de capital; Apreciindu-se contribuia acestora la creterea competitivitii internaional i al accesului la piee. Comer intraregional (prin crearea unor piee regionale) n plan geopolitic: orientarea politicilor Americii Latine spre exterior a solicitat o mai activ i strategic participare a rilor n emisfera W i la nivel mondial. Integrarea le-a permis statelor din AL s intensifice cooperarea i s devin juctori mai eficieni la nivel global.

Pe calea integrrii i a comerului s-a reuit consolidarea democraiilor la nivelul unor state care s-au confruntat timp ndelungat cu regimuri militare. MERCOSUR- Piaa comun a Sudului (a Conului de Sud) Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay 1991. rile asociate i-au propus amplificarea dimensiunii pieelor naionale, element necesar n condiiile accelerrii creterii economice. Obiectiv principal: libera circulaie a factorilor de producie i a bunurilor, serviciilor, elaborarea unui tarif comun i a unei politici comerciale comune. Se bazeaz pe doi piloni de baz: Argentina i Brazilia. MERCOSUR i Pactul Andin sunt cele mai active i importante n America Latin. Alte organizaii integraioniste n America Latin: 3) Grupul Andin Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela acestea au elaborat formula proprie de integrare, bazat pe proximitatea geografic i prin simplificarea numrului de participani. Se depun eforturi pentru a uni Grupul Andin cu MERCOSUR. 4) SELA Sistemul economic Latino-American. ZLS a Americilor (FTAA) 34 state OSA- organizaia statelor americane.

Concluzii: Integrarea se impune ca un imperativ regional, ca singura soluie pentru participarea cu succes la viaa economic i pentru a face fa provocrilor fr precedent ale fenomenului mult mai amplu, mai complex i att de controversat Globalizarea. Analiznd evoluia istoric a relaiilor economice i politice dintre SUA i America Latin se detaeaz foarte clar interesul particular al SUA n valorificarea oportunitilor pe care le ofer economiile Americii Latine (materie prim ieftin i diversificat, for de munc la costuri reduse, piee de desfacere, piee emergente). Pentru statele din America Latin este foarte important realizarea unitii nu numai prin limb i cultur, dar i economic i politic. Totui divergenele interne de dezvoltare, divergenele dintre ele i SUA au zdrnicit proiecte de unificare. Dialogul N-S deocamdat funcioneaz la nivel de iniiative. FTAA este un proiect de viitor. ASEAN 10 state din Asia de S-E. Indonezia, Malaysia, singapore, Filipine, Thailanda, Brunei, Vietnam, Laos, Myanmar, Cambodgia. Creat n 1967 cu scopul de a promova cooperarea economic i politic ntre rile membre. - Caracterul neomogen: state foarte mari Indonezia -215 mln.loc - Foarte mici Brunei 350 mii loc. - Brunei 25000 $ per capita

- Vietnam < 500 $ per capita Obiective: - reducerea nivelului proteciei tarifare la produsele manufacturate iniial, apoi la celelalte categorii de produse. Crearea Zonei de Liber Schimb din cadrul NAFTA a fost spriginit de 2 factori: 1. necesitatea de a rspunde fenomenului de apariie i dezvoltare a altor blocuri comerciale. 2. liberalizarea i reglementarea economiilor rilor membre care au nsemnat reducerea interveniei statului n economie, dezvoltarea sectorului privat i creterea volumului intrrilor de investiii strine directe.

12.

Ideea European i concretizarea ei n timp

[edit] Treaties timeline Signe 1948 1951 1954 195 d 1948 1952 1955 7 In for Bruss Paris Paris A 195 ce els gr. 8 Treat Ro y me 1965 1986 1967 1987 Merg Single Act er 1992 1997 2001 1993 1999 2003 Maastric Amsterd Nice ht am 2007 2009 Lisbon

European Communit Three pillars of the European U ies nion European Atomic Energy Community (EURATOM) European Coal and Treaty expired Steel Community in 2002 (ECSC) European Economic European Community (EEC) Community (EC) Justic e and Police and Europe Home Judicial Co- an Affair operation in Union s Criminal Matters (EU) (JHA) (PJCC) European Political Common Foreign and Cooperation ( Security Policy (CFSP) EPC) Unconsolid Western European Union (WEU)

ated bodies Etapa interbelic: prbuirea a trei imperii; crearea a noi state naionale; proiecte, propuneri, idei cu privire la federalizarea Europei: savantul Rihard Couderhove-Kalergi a lansat Manifestul paneuropean 1922; 1926, Viena constituirea Uniunii Paneuropene 1926 a fost format Liga naiunilor, Aristi de Briant, ministrul de externe al Franei a fost ales preedinte; criza economic din 1929-1932 precum i venirea nazitilor la putere a spulberat pentru un timp ideea unitii europene.

Etapa postbelic ideea unitii europene revine n prim plan dup al II-lea rzboi mondial. promotorii acestei idei: Robert Schuman, Jean Monnet W. Churchill, K. Adenauer 1948, 9 mai Consiliul Europei; 1957 CEE; 1995 - UE

Etapele Integrrii Europene i. Etapa 1945 1957: b. demersurile lui J. Monnet cu privire la crearea unei structuri de administrare unic n producia de crbune i oel; c. 1950 R. Schuman a anunat un program de constituire a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO); d. ratificarea Tratatului de la Paris de 6 state (1951) fiind creat prima organizaie supranaional i n aa fel s-a trecut de la o Europ a cooperrii la o Europ integrat. 2. Etapa 1957 1965: e. rile membre CECO au semnat Tratatul de la Roma care a pus bazele CEE (6 state); f. crearea EUROATOM 1957. 3. Etapa 1965 anii 70, sec XX: g. fuzionarea celor 3 comuniti CEE, CECO, EUROATOM = CEE; h. 1968 - UV; i. formarea pieii comune (PC). 4. Etapa extinderii i consolidrii procesului UE: j. 1973 Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;

13.

k. 1981 Grecia; l. 1986 Portugalia i Spania; m. 1990 - RDG; n. 1995 Austria, Finlanda, Suedia; o. 1979 crearea SME i lansarea monedei de cont ECU; p. 1991 Tratatul de la Maastricht (Olanda); q. 1995 CEE UE r. 2004 - aderarea a nc 10 state; s. aderarea Romniei i Bulgariei (2007) - 01.01.1999 lansarea oficial a EURO 14. Piaa comun: asigurarea celor patru liberti de circulaie Piaa comun european: asigurarea celor 4 liberti Ceea ce i-a propus iniial CEE a fost realizarea unei piee comune care reprezint punctul esenial al unificrilor europene. Barierele vamale i comerciale au fost suprimate. La baza pieei comune se afl 4 liberti fundamentale: A) libera circulaie a mrfurilor; B) libera circulaie a serviciilor; C) libera circulaie a persoanelor; D) libera circulaie a capitalurilor. A cele 6 ri fondatoare au reuit s creeze fundamentele pieei unice interne, constituind uniunea vamal (UV) i punnd bazele unei politici comune n domeniul circulaiei produselor agricole. Liberalizarea circulaiei bunurilor a nceput cu formarea UV. Acest obiectiv a fost realizat la 01.07.1968. UV presupune desfiinarea obstacolelor n calea schimburilor ntre rile membre i realizarea unei politici comerciale comune. Iniial se prevedea nlturarea barierelor tarifare, apoi a celor netarifare. Printre barierele netarifare se nscriu: barierele tehnice, fiscale i administrative. Barierele tehnice se refer n principal la standarde de calitate i norme tehnice. n UE aceste standarde sunt elaborate i monitorizate de CEN (Comitetul European de Normalizare) i comitetele naionale ale standardelor. Din punct de vedere legal standardele nu sunt obligatorii, dar adoptarea i respectarea lor face exportul mai uor. Deci ele devin obligatorii din punct de vedere comercial. Cele mai cunoscute standarde sunt : ISO 9000 i subseciunile acestuia, etc. Barierele fiscale reprezint diferenele ntre ri privind sistemele de impozitare, tipul i mrimea lor. Impozite sunt directe, indirecte, precum i diferite accise. Gradul de fiscalitate diferit, apreciat ca ponderea veniturilor fiscale n PIB, difer de la o ar la alta. UE 15 (cca 40%), i UE 10 (circa 36%). Intensitatea fiscalitii este n funcie de obligaiunile pe care statele i le asum prin politica cheltuielilor publice. n UE sunt impozitate prin accize 3 grupe de produse: alcoolul i buturile alcoolice, produsele din tutun, produsele energetice i electricitatea. Mrfurile trec frontierele liber i doar dup trecerea lor sunt supuse unor interdicii sau obstacole de , n ceea ce privete sntatea , securitatea consumatorilor, determinnd n detaliu calitatea i caracteristicile mrfurilor, nenumrate reglementri, norme tehnice i de securitate.

B. sectorul serviciilor ocup cea mai mare parte a forei de munc n UE (peste 60%). Serviciile au fost liberalizate mult mai dificil dect mrfurile. Aceasta se datoreaz: - varietii mare de servicii oferite pieei internaionale; - prestarea unor servicii are legtur direct cu investiiile directe de capital sau/i cu regimul mobilitii persoanelor; - unele servicii au constituit monopolul statului i erau oferite de ctre un singur furnizor (ex. ntreprinderile din sectorul public: electricitate, ap, telecomunicaii, transporturi feroviare etc.); - liberalizarea serviciilor n cadril OMC etc. Serviciile bancare au fost liberalizate n UE n anul 1993, serviciile de asigurri 1994, cele privind investiiile 1996. Un domeniu dificil s-a dovedit a fi cel al recunoaterii reciproce a diplomelor, ceea ce presupunea o armonizare a sistemelor de nvmnt. C. - Dintre cele 4 liberti de circulaie prevzute n Tratatul de la Roma, libera circulaie a persoanelor nu i-a gsit aplicare deplin unitar. Prevederile de baz: excluderea discriminrilor fondate pe naionalitate ntre lucrtorii din rile membre, n ceea ce privete locul de munc, remunerarea , alte condiii de munc; lucrtorii dintr-un stat membru au aceleiai drepturi de a obine un loc de munc ca i un lucrtor autohton; preferine se acord muncitorilor comunitari n faa celor extracomunitari. n 1968 a fost semnat acordul Schengen, dar deocamdat nu toate statele membre au semnat acest acord. D. Libera circulaie a capitalurilor a fost de asemenea o prevedere a tratatului de la Roma 1957. Dintre prevederile ulterioare cu referire la circulaia capitalurilor menionm: - nondiscriminarea plilor n interiorul Comunitii; - excluderea restriciilor valutare de natur s afecteze aceste micri; - asigurarea treptat a liberalizrii complete a micrii de capital.

15.

Principalele componente ale sistemului instituional

Parlamentul Parlamentul European (PE) este ales de cetenii Uniunii Europene pentru a le reprezenta interesele. Alegerile au loc o dat la cinci ani i fiecare cetean UE are dreptul de a vota i de a candida, indiferent unde locuiete n UE. Cele mai recente alegeri au avut loc n iunie 2009. Astfel, Parlamentul exprim voina democratic a celor aproximativ 500 de milioane de ceteni ai Uniunii i le reprezint interesele n discuiile cu alte instituii UE. Parlamentul are 736 de membri din toate cele 27 de state membre UE. Membrii Parlamentului European (MPE) nu sunt grupai n funcie de rile de origine, ci de afinitile politice la nivelul UE. La nivelul grupurilor politice de care aparin, ei reprezint toate punctele de

vedere cu privire la aspectele politice i integrarea european, de la adepii convini ai federalismului pn la euroscepticii ferveni. Parlamentul European i desfoar activitatea n trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg i Strasbourg (Frana). La Luxemburg se afl sediul administrativ (Secretariatul General). Reuniunile ntregului Parlament, cunoscute sub denumirea de sesiuni plenare, au loc la Strasbourg i uneori la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles. Parlamentul ndeplinete trei funcii principale: 1. Adopt legile europene n colaborare cu Consiliul, n multe domenii de politici publice. Faptul c PE este ales prin vot direct de ctre cetenii UE reprezint o garanie a legitimitii democratice a legislaiei europene. 2. Parlamentul exercit controlul democratic asupra celorlalte instituii UE, n special asupra Comisiei. Parlamentul deine puterea de a aproba sau de a respinge comisarii nominalizai i are dreptul de a cere ntregii Comisii s demisioneze. 3. Controlul finanelor publice. mpreun cu Consiliul, Parlamentul deine autoritatea asupra bugetului UE i poate influena cheltuielile UE. Parlamentul adopt sau respinge ntregul proiect de buget Consiliul UE Consiliul este principalul organ de decizie al UE. Consiliul reprezint statele membre, iar la reuniuni particip un ministru din fiecare guvern al statelor UE. Consiliul reprezint statele membre, iar la reuniuni particip un ministru din fiecare guvern al statelor UE. Relaiile UE cu restul lumii sunt administrate de Consiliul pentru Afaceri Generale i Relaii Externe. ns aceast configuraie a Consiliului este responsabil pentru o gam variat de probleme de politic general i, n consecin, la reuniunile sale particip oricare ministru sau secretar de stat pe care l numete guvernul rii respective. Consiliului i revin ase responsabiliti eseniale. 1. S adopte legi europene n colaborare cu Parlamentul European, n multe domenii de politici publice. 2. S coordoneze politicile economice i sociale generale ale statelor membre. 3. S ncheie acorduri internaionale ntre UE i alte ri sau organizaii internaionale. 4. S aprobe bugetul UE, n colaborare cu Parlamentul European. 5. S defineasc i s pun n aplicare politica extern i de securitate comun a UE (PESC) pe baza orientrilor prevzute de Consiliul European. 6. S coordoneze cooperarea ntre instanele naionale i autoritile poliieneti n materie penal (a se vedea: Libertate, securitate i justiie).

Consiliu European: Preedinii i/sau prim-minitrii rilor UE, mpreun cu Preedintele Comisiei Europene, se reunesc sub denumirea de Consiliu European de pn la patru ori pe an. Aceste reuniuni la nivel nalt stabilesc orientrile de politic general ale UE i soluioneaz probleme care nu au gsit rezolvare la nivelurile inferioare (adic la nivel de minitri n cadrul reuniunilor obinuite ale formaiunilor Consiliului). Dat fiind importana lor, discuiile Consiliului European se pot prelungi pn trziu n noapte i atrag mult atenie din partea mass-media. Preedinia Preedinia Consiliului este asigurat prin rotaie, la fiecare ase luni. Cu alte cuvinte, fiecare stat membru UE preia controlul agendei Consiliului i prezideaz toate reuniunile pentru o perioad de ase luni, promovnd deciziile legislative i politice i negociind pentru realizarea unui compromis ntre statele membre.

Comisia European Comisia este independent de guvernele naionale. Misiunea ei este s reprezinte i s susin interesele UE ca tot unitar. Comisia elaboreaz propuneri de legi europene noi, pe care le prezint Parlamentului European (PE) i Consiliului. De asemenea, Comisia este organul executiv al UE cu alte cuvinte, este responsabil pentru aplicarea deciziilor Parlamentului i Consiliului. Prin aceasta se nelege administrarea cotidian a afacerilor Uniunii Europene: aplicarea politicilor, derularea programelor i alocarea fondurilor. Mandatul Comisiei actuale dureaz pn la 31 octombrie 2009. Preedintele Comisiei este Jos Manuel Barroso Comisia rspunde politic n faa Parlamentului , care deine puterea de a demite ntreaga Comisie prin adoptarea unei moiuni de cenzur. Membrii individuali ai Comisiei au obligaia de a demisiona la solicitarea Preedintelui, susinut de ceilali comisari. Comisia este reprezentat n toate sesiunile Parlamentului, unde are obligaia de a clarifica i justifica politicile pe care le deruleaz. De asemenea, Comisia rspunde periodic la ntrebrile scrise i verbale adresate de MPE. Activitatea cotidian a Comisiei este desfurat de funcionari administrativi, experi, traductori, interprei i personal cu atribuii de secretariat. Numrul acestor funcionari publici europeni este de circa 23 000. Numrul poate prea impresionant, dar este mai mic dect numrul personalului angajat ntr-un consiliu municipal de talie medie din Europa.

Sediul Comisiei se afl la Bruxelles (Belgia), dar Comisia mai are birouri la Luxemburg, birouri de reprezentare n toate statele membre UE i delegaii n multe capitale ale lumii. Comisiei Europene i revin patru funcii principale: 1. 2. 3. 4. s propun proiecte legislative Parlamentului i Consiliului; s administreze i s aplice politicile UE i bugetul; s asigure respectarea legislaiei UE (mpreun cu Curtea de Justiie); s reprezinte Uniunea European la nivel internaional, spre exemplu prin negocierea acordurilor ntre UE i alte ri.

Curtea de Justiie Misiunea Curii este s se asigure c legislaia UE este interpretat i aplicat n mod uniform n toate statele membre, astfel nct legile s se aplice n mod egal tuturor cetenilor. Spre exemplu, Curtea se asigur c instanele naionale nu pronun decizii diferite n acelai caz. Sediul se afl la Luxemburg Curtea se asigur i c statele membre i instituiile UE aplic prevederile legislative. Curtea are puterea de a soluiona litigiile care apar ntre state membre UE, instituii UE, operatori economici i persoane fizice. Curtea are n alctuire un judector din fiecare stat membru, astfel nct toate sistemele juridice naionale din cadrul UE sunt reprezentate. Cu toate acestea, din motive de eficien, Curtea funcioneaz rar n structur complet. De obicei, Curtea se ntrunete n Marea Camer cu numai 13 judectori sau n camere de cinci sau trei judectori. Curtea este asistat de opt avocai generali. Rolul acestora este s i susin punctele de vedere n cazurile naintate Curii spre soluionare. Pledoariile trebuie susinute public i trebuie s fie impariale. Judectorii i avocaii generali sunt persoane a cror imparialitate nu poate fi pus la ndoial. Ei dein calificrile sau competenele necesare pentru a fi numii n cele mai nalte funcii juridice din rile lor de origine. Acetia sunt numii la Curtea de Justiie prin acordul comun al guvernelor statelor membre UE. Fiecare este numit pentru un mandat de ase ani, care poate fi rennoit. Curtea pronun sentine n cazurile care i sunt naintate spre soluionare. Cele cinci tipuri de cazuri ntlnite frecvent sunt: 1. 2. 3. 4. 5. aciuni pentru pronunarea unei hotrri preliminare; aciuni intentate pentru nendeplinirea obligaiilor; aciuni n anulare; aciuni n constatarea abinerii de a aciona; aciuni n despgubiri.

Curtea de Conturi

Responsabilitatea Curii este de a verifica dac resursele financiare ale Uniunii provenind de la contribuabili sunt corect percepute i dac cheltuielile sunt efectuate n mod legal, economic i n vederea atingerii obiectivelor crora le sunt destinate. Rolul su este de a se asigura c aceti contribuabili primesc valoare maxim pentru banii pe care i pltesc i are competena de a verifica orice persoan sau organizaie care utilizeaz fonduri ale Uniunii Europene. Curtea are un membru din fiecare stat membru UE, numit de Consiliu pentru un mandat de ase ani care poate fi rennoit. Membrii l aleg pe unul dintre ei ca preedinte pentru un mandat de trei ani care poate fi rennoit. Vtor Manuel da Silva Caldeira (Portugalia) a fost ales preedinte n ianuarie 2008. Rolul principal al Curii este de a verifica dac bugetul UE este aplicat corect cu alte cuvinte, dac veniturile i cheltuielile UE sunt obinute, cheltuite i nregistrate legal i de a asigura un management financiar sntos. Prin urmare, activitatea curii reprezint o garanie a faptului c sistemul UE funcioneaz n mod economic, eficient, efectiv i transparent. Pentru a-i ndeplini atribuiile, Curtea poate investiga documentele aparinnd oricrei persoane sau organizaii care lucreaz cu veniturile sau cheltuielile UE. Curtea efectueaz frecvent controale la faa locului. Constatrile sale sunt consemnate n rapoarte, care aduc orice problem existent n atenia Comisiei i a guvernelor statelor membre UE. Pentru a-i ndeplini activitatea n mod eficient, Curtea de Conturi trebuie s rmn complet independent de celelalte instituii, pstrnd, n acelai timp, legtura cu acestea. Una dintre funciile eseniale ale Curii de Conturi este de a susine activitatea Parlamentului European i a Consiliului prin prezentarea anual a unui raport de audit pentru anul financiar anterior. Parlamentul examineaz acest raport n detaliu nainte de a hotr dac aprob sau nu modul n care Comisia a gestionat bugetul. n caz afirmativ, Curtea de Conturi trimite Consiliului i Parlamentului i o declaraie prin care confirm c banii contribuabililor europeni au fost utilizai n mod adecvat. n sfrit, Curtea informeaz cetenii cu privire la rezultatele activitii sale prin rapoarte care trateaz subiecte de interes deosebit. 16. Perfecionarea sistemului instituional UE i mecanismul su de funcionare. Modificrile n sistemului Instituional comunitar sunt determinate de: Schimbri de conjunctur (aderarea noilor ri) Schimbarea accceselor la obiectivele econiomice, obiective politice Democratizarea sistemului instituional Divizarea funciilor Evitarea blocajelor ntrilrea rolului i a importanei parlamentului European Optimizarea sistemului de procedur n adoptarea deciziilor, trecerea de la principiul unanim la cel majoritar.

17.

Apariia PAC (politica agricol comunitar)

PAC a fost politica comuna cea mai importanta si unul din elementele esentiale ale sistemului institutional al Uniunii Europene. Obiectivele sale sunt stabilite in articolul 39 al Tratatului de la Roma: cresterea productivitatii, garantarea unui nivel de viata echitabil populatiei din agricultura, stabilizarea pietelor, garantarea securitatii aprovizionarilor, asigurarea consumatorului cu provizii la preturi rationale. Acest articol recunoaste necesitatea de a tine cont de structura sociala a agriculturii si de inegalitatile structurale si naturale dintre diferite regiuni agrare, la fel ca si interesul in a efectua in mod gradual adaptarile oportune. Politica agricola comuna s-a creat in anii '70, in momentul in care Europa era deficitara in majoritatea produselor alimentare. Mecanismele sale s-au modelat pentru a rezolva aceasta situatie, functia sa principala fiind cea de a sprijini preturile si veniturile interne prin intermediul operatiilor de interventie si sistemelor de protectie frontaliere. Aceasta politica a contribuit pozitiv la cresterea economica si a reusit sa garanteze aprovizionarea consumatorului european cu o gama ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale. Pana la jumatatea decadei anilor '90, PAC a fost, la mare distanta, politica comunitara cea mai importanta, in special din punctul de vedere al bugetului. Uniunea Europeana s-a convertit in primul importator si al doilea exportator de produse agricole la nivel mondial. Totusi, sistemul, care raspundea cert la o situatie de deficit, a manifestat o serie de deficiente cand Comunitatea a inceput sa produca mari excedente la majoritatea produselor sale agricole. Munti de unt, lacuri de lapte si vin care trebuiau sa fie distruse pentru a nu intalni cererea interna sau externa. Au aparut tensiuni in relatiile cu terte tari, in special SUA, nelinisti pentru efectele pe care le aveau exporturile subventionate ale UE in pretul mondial si in prezenta proprie pe piata internationala. Costurile acestei politici au ajuns sa fie inacceptabile. Astfel, la sfarsitul anilor '80 exista deja un acord generalizat din nevoia unei reforme. Principiile PAC sunt : - o pia unic a bunurilor: n interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circul fr restricii; - preferina comunitar: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea European; - solidaritate financiar ntre statele membre: msurile comune sunt finanate dintr-un buget comun. 18. Mecanismul de sprijinire a PAC .Instrumente si pirgii Principalele instrumente ale PAC sunt fondurile structurale, pe de o parte, i pieele reglementate, pe de alt parte. n cadrul pieelor reglementate, sunt utilizate sistemele de prelevri variabile, plile compensatorii i ajutorul financiar direct . Ajutorul financiar direct este forma de

politic a venitului cu cele mai puine costuri sociale; reforma PAC din 2003 pune accentul pe acest instrument de intervenie. Acest suport financiar se va acorda n viitor mai puin n funcie de producie, ci mai ales n funcie de ndeplinirea unor norme sanitare i de mediu. Fondurile Structurale si Fondul de coeziune sunt instrumentele financiare ale politicii de coeziune economica si sociala comunitare, prin care se sprijina reducerea decalajului dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni din statele membre ale Uniunii Europene si promovarea, in acest mod, a coeziunii economice si sociale. Prelevrile variabile la import: sunt un fel de taxe vamale suplimentare care se percep peste taxele vamale obisnuite, stabilite pentru produsele respective, taxe vamale ce fac obiectul tarifului vamal comun fata de terti si care se calculeaza ca diferenta intre pretul de import (de ecluza) si pretul comunitar (indicativ sau orientativ), la care se comercializeaza produsele respective si din care se scad cheltuielile de transport pe parcursul intern, care sunt egale cu pretul prag (de cele mai multe ori este mai mare pretul international al produsului respectiv);

Mecanisme: Organizatiile Comune de Piata (OCP) care garanteaza stabilitatea pietelor. Sprijin direct catre agricultori : subventiile directe au fost introduse prin reforma din 1992 (80% din bugetul PAC). Urmeaza garantarea unui venit minim pentru producatorii, in mod independant de cantitatea produsa, pentru evitarea orice supraproductie precum si pentru eliminarea distortiunilor ale comertului. Subventiile directe compenseaza scaderea preturilor garantate ale produsele agricole. Incitatiile financiare pentru a incuraja agricultorul sa adopteze metode de productie mai respectuoase pentru mediul inconjurator. Instrumente pentru echilibrarea ofertei agricole : pentru evitarea supraproductiei. Au fost introduse in anii 80 (quota de productie, parloaga, inghetarea solelor, etc.). Aceste instrumente sunt finantate de FEAGA. Politica de dezvoltare rurala : constituie al doilea pilon al PAC-ului. Aceasta politica este finantata de FEADR.

FEADR : Fond European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala


imbunatatirea competitivitatii in agricultura si sivicultura prin sustinerea restructurarii si dezvoltarii acestori sectoare imbunatatirea mediului inconjurator si spatiului rural prin sustinerea gestiunii spatiului rural imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale si incurajarea diversificarii activitatilor economice Programe locale "LEADER" : dispozitivul LEADER permite teritorilor arganizate sa conduca proiecte pilot folosind toate massurile din celelalte trei axe.

FEGA : Fond European de Garantare Agricola


restituirile fixate pentru exportul produselor agricole catre tari terte; interventiile destinate reglementarii pietelor agricole; platile directe catre agricultori prevazute in cadrul politicii agricole comune; anumite actiuni de informare si promovare a produselor agricole pe piata interna a Comunitatii si in tarile terte, realizate de Statele membre. In maniera centralizata, FEGA finanteaza:

contributia financiara a Comunitatii la actiuni veterinare punctuale, la actiuni de control in domeniul veterinar, in cel al marfurilor alimentare si al alimentelor pentru animale, a programelor de eradicare si de supraveghere a bolilor animale precum si a actiunilor fitosanitare; promovarea produselor agricole; masurile, adoptate conform legislatiei comunitare, destinate asigurarii conservarii, determinarii, colectarii si utilizarii resurselor genetice in agricultura; punerea in aplicare si mentinerea sistemelor de informatii contabile agricole; sistemele de cercetare agricola.

FEP : Fond European pentru Pescuit


Sustinerea exploatarii durabile a resurselor piscicole si mentinerea unui echilibru stabil intre aceste resurse si capacitatea flotei comunitare de pescuit; Intarirea competitivitatii si a viabilitatii operatorilor economici din sector; Promovarea metodelor de pescuit si productie prietenoase fata de mediul inconjurator; Asigurarea de sprijin adecvat pentru oamenii care activeaza in sector; Sprijinirea dezvoltarii durabile a zonelor piscicole Principalele prioritati de interventie a Fondul European pentru Pescuit sunt:

Adaptarea flotei de pescuit comunitare la resursele disponibile; Acvacultura, pescuit in apele interioare, procesare si marketing a produselor din pescarii si acvacultura; Masuri de interes colectiv; Dezvoltarea sustenabila a zonelor de pescuit; Asistenta tehnica necesara facilitarii implementarii ajutorului financiar din Fondul European pentru Pescuit

Aceste prioritati au rolul de a asigura securitatea economica, sociala si de mediu in sectorul piscicol. 19. Reforma PAC: necessitate si orientari 1992

Aceast reform a devenit necesar din cauza cheltuielilor foarte mari efectuate pentru depozitarea surplusurilor, a presiunii internaionale pentru includerea agriculturii n Acordul General pentru Tarife Uruguay - Round, care a debutat n 1986, i a problemelor de mediu care au devenit din ce n ce mai evidente. Scopul consta n promovarea unei agriculturi mai puin intensive, reducerea surplusului de producie i contribuia la protecia mediului. Reforma PAC din 1992 s-a limitat la culturile de plante (cereale, plante oleaginoase i plante proteice) i carnea de vit. Sistemul de subvenionare a preurilor folosit pn atunci a fost completat cu pli directe (compensatorii) pentru fermieri. Astfel, reducerea preurilor minime garantate i a pierderilor de venituri astfel rezultate au fost n mare parte echilibrate prin intermediul plilor directe raportate la suprafaa exploatat sau la numrul de vite. Civa ani mai trziu, o evaluare riguroas a PAC a demonstrat c fuseser realizate progrese considerabile pe pieele de produse care fuseser supuse reformei. Surplusurile de grne, lapte i carne de vit au fost eliminate aproape total. Importul de alimente a sczut, competivitatea n sectorul produselor din carne de porc i pasre a crescut, iar cerealele, cea mai important materie prim n industria alimentar, a devenit disponibil la preuri mai mici. n special n cazul cerealelor, desfiinarea stocurilor a fost numai parial cauzat de reform. Deficienele actuale i efectele mbolnvirii bovinelor (encefalopatia spongiform bovin) a avut urmri negative pe piaa produselor din carne de vit i a dus din nou la apariia surplusurilor. Cum sistemul de subvenionare a preurilor a fost suplimentat de sistemul plilor directe, o mai mare parte a fondurilor bneti a ajuns direct la fermieri i nu indirect, prin intermediul altor sectoare. In iunie 1992 Consiliul de Ministrii de Agricultura ai Uniunii Europene a adoptat formal reforma PAC, cea mai radicala din istoria sa. Aceasta reforma presupune o profunda reorientare a politicii agricole comunitare: 1. Preturile culturilor erbacee si a carnii de vita s-au redus la sfarsitul aproximarii lor cu cele ale pietei mondiale. 2. Pentru a evita disparitia agricultorilor, li se acorda, in functie de activitate plati compensatorii pentru reducerea preturilor de sprijin ale UE. 3. In cazul cerealelor si altor culturi erbacee, plata compensatiilor depinde in general de retragerea de pamanturi din productie ("prima set-aside"). Acest sistem a demonstrat ca este un instrument eficace de control al productiei. In sectorul carnii de vita, in ceea ce o priveste, platile primelor compensatorii sunt

subiectul unor limite individuale sau regionale si se determina incepand cu o densitate de pastorit maxima pe hectar. In plus, se platesc prime suplimentare cand aceasta densitate este inferioara lui 1,4 unitati de vite pe hectar. Acest lucru scoate in evidenta puternicul impuls care se da extensificarii metodelor de productie. 4. In sfarsit, o importanta inovatie a noii PAC sunt mijloacele insotitoare, ce includ masuri agroambientale, forestiere si de pensionare anticipata . Aceste regimuri au deschis noi oportunitati agricultorilor, raspunzand in acelasi timp problemelor medioambientale si structurale ale UE. Reformele radicale au permis UE sa raspunda obligatiilor in virtutea acordurilor Rundei Uruguay a GATT. Acordul, cu caracter reciproc, cerea o reducere de 20% (pe termen de 6 ani) din ajutorul intern acordat agriculturii, o reducere de 36% din cheltuielile bugetare destinata subventiei exporturilor si alte diminuari de 21% din volumul exporturilor subventionate.

20.

Tipuri si arajamente monetare.Abordari conceptuale.

Ecu (European Currency Unit) a fost introdus n anul 1975 ca unitate oficial de cont a Comunitii Europene nlocuind Unitatea European de Cont. Din punct de vedere al structurii, ECU a reprezentat o moned nominal, de fapt un co monetar constituit n funcie de puterea economic a statelor membre participante la constituirea acestuia. Introducerea SME care s-a facut in 1979 prin: a. stabilirea unui mecanism al ratei de schimb a valutelor tarilor membre, care nu permitea o fluctuatie mai mare de 2,25%; b. introducerea unitatii monetare europene (ECU European Currency Unit), ca moneda de cont, ECU se formeaza ca un cos al valutelor tarilor membre, cu ponderi diferite ale acestora in functie de forta economica a statelor membre, pe baza unor criterii convenite intre parti. In anii 1992-1993 au aparut unele tulburente monetare, provocate de dificultatile unor monede francul francez, lira sterlina, peseta, escuador ceea ce a determinat modificarea in vara anului 1993 a marjei fluctuatiei a monedelor in cadrul SME de la 2,25% la 15%, cu exceptia marcii germane si guldenului olandez, pentru care s-au mentinut vechile limite. O adevarata furtuna monetara a fost provocata prin iesirea lirei sterline si lirei italiene din SME in 1992 si care au fost lasate sa fluctueze liber. Lira italiana a revenit in SME in decembrie 1996. Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995 a decis ca numele dat monedei europene s fi e acela de euro, nume care simbolizeaz Europa i care s fie acelai n toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Fondul European de Cooperare Monetar, creat n aprilie 1973, reprezint un fond comun format din depunerile n aur i dolari (fiecare n proporie de 20%) din rezervele rilor ale cror monede erau cuprinse n ECU, chiar dac nu fceau parte din mecanismul ratei de schimb. Fondul

funciona pe principiul acordrii de credite pe termen foarte scurt pe care i le acordau bncile centrale ntre ele, credite pe termen scurt i mediu pentru echilibrarea balanei de pli i mecanismul mobilizrii de ECU.4 Pentru gestionarea facilitilor acordate prin FECOM, a fost abilitat Banca Reglementelor Internaionale. n conformitate cu prevederile legate de etapa a doua a Uniunii Economice i Monetare, Fondul European de Cooperare Monetar s-a dizolvat i atribuiile acestuia au fost preluate de ctre Institutul Monetar European. Institutul Monetar European a fost nfiinat n 1994 avnd sediul la Frankfurt, n Germania. Institutul Monetar European avea rolul de a ntri cooperarea ntre Bncile Centrale Naionale ale rilor comunitare, de a superviza funcionarea Sistemului Monetar European i de a ntri coordonarea politicilor monetare ale statelor membre n scopul asigurrii stabilitii preurilor. Resursele s-au constituit din contribuia bncilor centrale, calculate 50% n funcie de populaie i 50% n funcie de PIB. Mecanismul ratei de schimb, introdus n 1979 pentru a reduce fluctuaiile n valoarea nominal a monedelor statelor membre, pe baza susinerii reciproce i a aciunilor colective ale bncilor centrale din statele membre. Bncile centrale au intervenit pe pieele valutare, prin cumprarea sau vnzarea de monede, pentru a le influena valoarea. Intervenia s-a realizat pe baza principiului cererii i al ofertei: atunci cnd valoarea unei valute scdea sub un anumit prag, stabilit de comun acord i numit marj sau culoar de fluctuaie, bncile centrale au intervenit, restabilind valoarea de pia a respectivei monede. Avantajele care au decurs din funcionarea mecanismului ratei de schimb sunt: - creterea stabilitii mediului financiar prin utilizarea unui sistem de cursuri semi fixe care au permis reducerea riscurilor investiionale i de afaceri; - aciuni colective care le-au permis statelor membre s se bazeze nu doar pe eforturile proprii de meninere a valorii monedelor lor; - impunerea disciplinei financiare n lupta mpotriva inflaiei prin stabilirea unei marje permise de depreciere a unei monede; - mai bun alocare a resurselor, ca efect al eliminrii incertitudinilor legate de fixarea cursului de schimb i, prin aceasta, a utilizrii mecanismului preurilor ca instrument de alocare a resurselor; - stimularea sectoarelor manufacturiere prin stabilitatea cursului de schimb; n absena acestei stabiliti, resursele se orientau spre sectoarele economice care nu aveau legtura cu exportul. - stimularea firmelor mici i mijlocii mai puin expuse riscului legat de cursul de schimb; - creterea schimburilor comerciale la nivel intraunional; Dezavantajele care au fcut ca acest mecanism s nu poat evita o criz de proporii cum a fost cea din 1992, au fost: - faptul c s-a pornit de la presupunerea c valoarea monedelor ar fi putut fi meninut prin intervenie guvernamental, ceea ce nseamn capacitatea limitat a guvernelor de a acoperi piaa; - faptul c a plecat de la presupunerea, care s-a dovedit a fi eronat, c guvernele ar fi fost dispuse s intervin atunci cnd monedele altor state membre s-au depreciat, contribuind prin intervenia lor la stabilitatea acestora;

- mecanismul a funcionat bine n condiiile unor rate ale inflaiei sczute i constante, dar a reacionat violent i negativ n momentul n care pe pia au aprut perturbrile generate de reunificarea Germaniei sau de rezultatul respingerii, prin referendum, a ideii de uniune monetar sau moned unic n unele din statele membre. - a contribuit la pierderea, de ctre guvernele statelor membre, a suveranitii monetare asupra economiilor naionale cu toate implicaiile care deriv din acest aspect.

21.

Crearea Sistemului Monetar European

Introducerea SME care s-a facut in 1979 prin: a. stabilirea unui mecanism al ratei de schimb a valutelor tarilor membre, care nu permitea o fluctuatie mai mare de 2,25%; b. introducerea unitatii monetare europene (ECU European Currency Unit), ca moneda de cont, ECU se formeaza ca un cos al valutelor tarilor membre, cu ponderi diferite ale acestora in functie de forta economica a statelor membre, pe baza unor criterii convenite intre parti. In anii 1992-1993 au aparut unele tulburente monetare, provocate de dificultatile unor monede francul francez, lira sterlina, peseta, escuador ceea ce a determinat modificarea in vara anului 1993 a marjei fluctuatiei a monedelor in cadrul SME de la 2,25% la 15%, cu exceptia marcii germane si guldenului olandez, pentru care s-au mentinut vechile limite. O adevarata furtuna monetara a fost provocata prin iesirea lirei sterline si lirei italiene din SME in 1992 si care au fost lasate sa fluctueze liber. Lira italiana a revenit in SME in decembrie 1996. 3.2. Trecerea de la SME la UEM. Moneda Unica Euro Infiintarea Institutului Monetar European (IME), care a inceput sa functioneze de la 1 ianuarie 1994. Daca prima etapa a reprezentat inceputurile uniunii monetare europene, aceasta etapa inseamna consolidarea ei. Obiectivele IME sunt: intarirea cooperarii intre bancile centrale europene nationale; o mai buna coordonare a politicilor monetare ale membrilor UE in vederea stabilitatii preturilor; supravegherea functionarii SME; facilitarea utilizarii ECU; pregatirea conditiilor pentru trecerea la faza a treia prin crearea instrumentelor si procedurilor necesare aplicarii politicii monetare unice. In etapa finala se va crea Banca Centrala Europeana (BCE), care va inlocui IME. BCE va emite o moneda unica. S-a convenit ca moneda unica sa se numeasca EURO, fiind folosita de la 1 ianuarie 1999. Prin infiintarea BCE se va ajunge la o singura politica monetara, vor fi blocate ratele de schimb se va introduce moneda unica cu circulatie mai intii intre bancile centrale si comerciale, pentru ca apoi, dupa unele aprecieri, sa circule pe piata ca bacnote si monede in 2002.

Dupa formarea BCE, bancile centrale ale statelor membre vor continua sa existe si impreuna cu BCE vor constitui Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Pentru judecarea gradului de convergenta economica atins de statele membre si retinute pentru a decide trecerea la cea de-a treia etapa trebuie sa indeplineasca cele 5 criterii de convergenta prevazute in Tratatul de la Maastricht. In plan economic convergenta politicilor economice nationale spre obiectivele fixate in comun va fi mai puternica decat in cursul celei de-a doua etape si urmarirea multilaterala a evolutiilor economice a statelor membre va putea, daca este cazul, sa aplice sanctiuni pentru statele care, ducand o proasta politica ar risca sa puna in pericol stabilitatea monedei unice. Prin Tratatul de la Maashtricht se stabilesc masurile ce urmeaza a fi luate pentru realizarea UEM, esalonata pe trei etape distincte. In prima etapa, care a inceput in iulie 1990 prin liberalizarea miscarii capitalurilor intre statele membre ale comunitatii Europene si care a expirat in decembrie 1993 prin realizarea convergentei economice a statelor; fiecare stat stabileste, in caz de necesitate programe pluri anuale menite sa asigure convergenta durabila, indispensabila realizarii UEM, in special in ceea ce priveste stabilitatea preturilor si starea sanatoasa a finantelor publice. Deci, aceasta etapa vizeaza crearea Uniunii Monetare, obiectivul stabilit fiind cresterea performantelor economice, intarirea coordonarii politicilor economice si monetare in cadrul institutional existent si renuntarea in totalitate de catre tarile SME la controlul asupra capitalurilor. A doua etapa a inceput la 1 ianuarie 1994 si s-a incheiat la finele anului 1996. Este considerata faza de tranzitie catre etapa finala si vizeaza realizarea Uniunii Monetare. Dificultatea acestei tranzactii reiese din organizarea transferului puterii de decizie a autoritatilor nationale in mana unei institutii europene. In cadrul acestei etape statele membre sunt chemate sa actioneze pentru evitarea inregistrarii de deficite publice excesive si sa realizeze independenta fata de bancile lor centrale. In 1990, se creeaza Banca Centrala Europeana (EUROFED); aceasta este precedata de crearea Institutului Monetar European (IME), care este embrionul viitoarei Banci Centrale Europene (BCE), si care a inceput sa functioneze de al 1 ianuarie 1994, avand sediul la Frankfurt. A treia etapa a fost prevazuta sa inceapa la 1 ianuarie 1997 dar s-a amanat pentru 1 ianuarie 1999 si se incheie in anul 1999. In aceasta etapa intra in functiune sistemul european al bancilor Centrale (SEBC) format din banca Centrala Europeana (BCE) si bancile centrale nationale (BCN) ale statelor membre, si sa fie adoptata o moneda unica ECU, apoi EURO care va inlocui monedele nationale ale statelor membre. Aceasta etapa va debuta cu trecerea la paritati fixe si atribuirea competentelor economice si monetare institutiilor comunitare. In domeniul monetar fixarea irevocabila a paritatilor va deveni efectiva, iar tranzitia catre o politica monetara unica va fi asigurata de IME. Deciziile privind interventiile pe pietele de schimb intr-o terta moneda vor fi luate sub singura raspundere a IME pana la constituirea BCE. Anglia a manifestat rezerve prevazandu-se pentru ea o clauza de optiune care ii va permite sa se alature atunci cand va dori celorlalte state membre, fara a fi legata de un anumit termen.

Cea de-a treia faza a formarii Uniunii Europene, conform Tratatului de la Maastricht, este constituirea uniunii monetare. Conceptia privind crearea Uniunii Monetare Europene in trepte urmareste ca pana la finele secolului sa apara pe piata euro - bacnotele si euro - monedele, ceea ce s-a si intamplat. Procesul formarii uniunii monetare nu trebuie inteles ca incepand doar dupa infaptuirea celei de-a doua faze uniunea economica; acesta a aparut mult mai devreme, de aceea se vorbeste de trei etape ale constituirii uniunii monetare: 22. Politica UE de dezvoltare coeziune regional

Politicile comune ale statelor membre Uniunii Europene (UE), elaborate si adoptate de catre institutiile comunitare, cu aplicabilitate pe intreg teritoriul Uniunii, raspund unui principiu fundamental al constructiei europene, acela al solidaritatii si coeziunii. Conceputa ca o politica a solidaritatii la nivel european, politica de coeziune se bazeaza in principal pe solidaritate financiara, adica pe redistribuirea unei parti din bugetul comunitar realizat prin contributia statelor membre catre regiunile si grupurile sociale mai putin prospere. Obiective:

Convergenta statelor membre si a regiunilor: 251,16 miliarde euro Sprijin pentru dezvoltare si crearea de noi locuri de munca in statele membre si regiunile mai putin dezvoltate, pentru a se crea o reala convergenta in interiorul Uniunii. Sunt eligibile acele regiuni al caror PIB/locuitor este sub 75% din media UE, in principal regiuni din noile state membre. Pana in 2013, suportul comunitar va fi acordat regiunilor al caror PIB/locuitor este sub 75% din media UE-15. Competitivitate si dezvoltarea resurselor umane: 49,13 miliarde euro Sprijinirea statele membre si regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul "convergenta" sa se adapteze schimbarilor economice si sociale, globalizarii si tranzitiei catre o societate bazata pe cunostinte. Cooperare teritoriala: 7,75 miliarde euro Stimularea cooperarii transfrontaliere pentru identificarea unor solutii comune pentru probleme referitoare la dezvoltarea rurala, urbana si costaliera, dezvoltarea relatiilor economice intre IMM-uri, ca o continuare a experientei acumulate prin derularea initiativei de cooperare interregionala Interreg. Prin politica sa regional, UE transfer resurse din zonele prospere n cele mai srace. Scopul const n modernizarea regiunilor mai puin dezvoltate pentru a le da posibilitatea s ajung la nivelul celorlalte regiuni din UE. De ce este necesar politica de coeziune economic i social? 1. Pentru a reduce disparitile de dezvoltare economic i social ntre statele membre / regiunile UE; 2. Pentru a mbunti funcionarea Pieei unice; 3. Pentru promovarea dezvoltrii durabile a UE. Solidaritate i coeziune

Politica regional este un instrument de solidaritate financiar i, n acelai timp, un puternic motor al coeziunii i al integrrii economice. Prin solidaritate se ncearc a se aduce un ajutor concret cetenilor mai defavorizai i regiunilor mai puin dezvoltate. Coeziunea se sprijin pe principiul c avem de ctigat, cu toii, din reducerea decalajelor dintre regiuni n ceea ce privete venitul i gradul de bogie. Exist mari diferene n ceea ce privete nivelul de prosperitate existent ntre statele membre ale UE i n interiorul acestora. Din punctul de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor (unitatea de msur standard a gradului de bunstare) cele mai prospere regiuni se situeaz n mediul urban Londra, Bruxelles i Hamburg. Luxemburgul, cea mai prosper ar din UE, este de peste apte ori mai bogat dect Romnia i Bulgaria, cele mai srace state membre i ultimele care au aderat la Uniune. Efectele dinamice ale apartenenei la UE, la care se adaug o politic regional solid i bine orientat, pot genera rezultate pozitive. n acest sens, cazul Irlandei este ncurajator. n timp ce n 1973, anul aderrii la UE, PIB-ul Irlandei reprezenta 64% din media nregistrat la nivelul UE, n prezent este unul dintre cele mai ridicate din rile Uniunii. Una dintre prioritile politicii regionale este de a face ca standardele de via din rile care au aderat la UE ncepnd cu anul 2004 s ajung la nivelul mediu nregistrat n UE, ct mai rapid posibil. Odat cu aderarea acestor ri, UE a reorganizat i restructurat cheltuielile pentru dezvoltarea regional. n perioada 2007-2013, acestea vor reprezenta 36% din bugetul UE, adic aproximativ 350 de miliarde de euro. Vor fi avute n vedere trei obiective: convergena, competitivitatea i cooperarea, grupate sub denumirea de politic de coeziune. Atenia se concentreaz n special pe statele membre din Europa Central i de Est, la care se adaug regiunile cu nevoi speciale din alte state ale UE. Cele 12 ri care au aderat ncepnd cu anul 2004 vor primi 51% din bugetul total alocat politicii de dezvoltare regional pentru perioada 2007-2013, dei acestea reprezint mai puin de un sfert din populaia total a UE. Finanarea provine din trei surse diferite, n funcie de tipul de asisten i de beneficiar. Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDER) finaneaz programele axate pe infrastructur general, inovaie i investiii. Banii provenii din FEDER sunt destinai celor mai srace regiuni din UE. Fondul Social European (FSE) finaneaz proiecte de formare profesional i alte tipuri de programe de asisten n domeniul ocuprii i crerii de locuri de munc. Ca i n cazul FEDER, toate rile din UE pot beneficia de asisten prin intermediul FSE. Fondul de Coeziune finaneaz proiectele care au ca obiect protecia mediului, infrastructura de transport i dezvoltarea n domeniul surselor de energie regenerabile. De acest tip de finanare pot beneficia doar rile n care standardul de via se situeaz sub 90% din media nregistrat la nivelul UE, adic cele 12 state membre care au aderat cel mai recent la UE, la care se adaug Portugalia i Grecia. Spania, care a beneficiat pn acum de asisten prin intermediul Fondului de Coeziune devine, treptat, ineligibil pentru acest tip de finanare.

Repartizarea cheltuielilor

Cea mai mare parte din cheltuieli este consacrat regiunilor n care PIB-ul se situeaz sub 75% din media comunitar, pentru a le ajuta s i mbunteasc infrastructurile i s i dezvolte potenialul economic i uman. Din aceast categorie fac parte 17 din cele 27 de state membre ale UE. Pe de alt parte, toate cele 27 de ri din Uniune pot beneficia de finanare pentru sprijinirea inovaiei i cercetrii, a dezvoltrii durabile i a formrii profesionale n regiunile mai puin dezvoltate. O mic parte din fonduri sunt destinate proiectelor de cooperare transfrontalier i interregional. Favorizarea creterii economice i a ocuprii forei de munc Politica regional trebuie s se nscrie pe drumul trasat de Agenda de la Lisabona i s contribuie la promovarea creterii economice i a ocuprii forei de munc prin

trezirea interesului investitorilor fa de statele membre i regiunile acestora, prin mbuntirea accesibilitii, furnizarea de servicii de calitate i protejarea mediului; ncurajarea inovaiei, a spiritului antreprenorial i a economiei bazate pe cunoatere, prin dezvoltarea tehnologiilor informaiei i comunicrii; crearea de noi locuri de munc, mai numeroase i oferind condiii mai bune, prin atragerea unui numr mai mare de persoane pe piaa muncii, mbuntirea capacitii de adaptare a lucrtorilor i creterea investiiilor n capitalul uman 23. Politica comunitara in domeniul concurentei

Unul dintre principiile din Tratatul privind Uniunea Europeana este cel conform caruia Statele Membre trebuie sa adopte o politica economica in concordanta cu principiile economiei de piata deschisa, bazata pe concurenta loiala. Politica Uniunii in domeniul concurentei are rolul de a apara si promova concurenta reala in cadrul Pietei comune. Politica in domeniul concurentei se concentreaza pe patru domenii principale de activitate: - eliminarea acordurilor intre firme, care au ca efect diminuarea concurentei, si a abuzurilor de pozitie dominanta (de exemplu, acorduri de stabilire a preturilor intre firme concurente); - controlul fuziunilor intre firme (de exemplu, fuziunea a doua mari grupuri, care are ca rezultat dominatia acestora asupra pietei; orice concentrare, incepand de la un anumit nivel, trebuie supusa aprobarii Comisiei); Aspectele mentionate mai sus sunt cunoscute si sub denumirea comuna de reglementari antitrust . - liberalizarea sectoarelor economice monopoliste (de exemplu, telecomunicatiile, gazele si electricitatea, transportul feroviar). In toate aceste domenii se urmareste o politica de liberalizare treptata. - monitorizarea ajutoarelor de stat (de exemplu, interzicerea acordarii de catre stat a unor subventii pentru mentinerea in activitate a unei firme in cazul in care nu exista perspective de redresare a situatiei acesteia. Totusi, unele tipuri de asistenta pot fi considerate compatibile cu obiectivele Pietei unice, daca sunt satisfacute anumite criterii, fapt analizat de Comisie de la caz la caz intreprinderi mici si mijlocii sau sprijin regional etc).

24.

Pozitia UE in cadrul economiei mondiale

Noua dintre cei mai mari editori de software din lume sunt americani. Uniunea Europeana afiseaza, de asemenea, un deficit comercial semnificativ in domeniul produselor de inalta tehnologie. Acest deficit s-a ridicat la 23 de miliarde de euro in 2000, in timp ce Japonia a inregistrat un excedent de 39 de miliar de de euro in acest domeniu Studiile specialistilor arata ca o crestere economica de 1% genereaza crearea a unui procent de 0,2% de locuri de munca suplimentare, atat in zona euro, cat si in Statele Unite.. Tot mai multi politicieni si analisti europeni cred ca puterea si influenta UE pe plan international scade rapid, din cauza unei combinatii dintre divizarile politice si o previziunile pentru dezvoltare economica proasta pe termen lung. Un exemplu de prestatie proasta a UE la nivel mondial este summit-ul pe probleme de mediu de la Copenhaga, de luna trecuta. Tarile UE s-au vazut in pozitia de lideri in discutiile pe aceasta problema, dar niciuna nu a fost invitata la discutiile finale, cand SUA si China au parafat modestul acord. Liderii Braziliei, Indiei si Africii de Sud au fost invitati la discutii de catre China. Discutiile despre cotele de emisii de gaze cu efect de sera a continuat intre statele UE si dupa summit, dar acestea nu au putut ajunge inca la un acord. Slabiciunile UE au fost speculate in repetate randuri de catre Rusia, un exemplu concret fiind criza gazului la inceputul anului trecut. Totusi,Europa ramane un jucator global important. Cele 16 trilioane de dolari (11.35 trilioane de euro) din economia UE inseamna 28% din produsul mondial brut. Piata UE este cea mai mare pentru exporturile Chinei, Germania ramane a patra economie mondiala si exporta aproape cat China. Marea Britanie si Franta au o putere militara considerabila si locuri permanente in Consiliul de Securitate al ONU. Multi membrii ai institutiilor globale sunt europeni, institutii de decizie si influenta economica si financiara precum FMI-ul. Totusi, multi analisti cred ca Europa si-a atins varful in aceste domenii de influenta. UE a suferit o contractie economica mai dura decat SUA - tara epicentru a crizei economice. Revenirea economica va fi mai greoaie, din cauza masurilor economice neunitare luate de tarile ce compun Uniunea si a datoriei publice mari inregistrata in multe tari. Economistii de la Goldman Sachs cred ca tarile BRIC - Brazilia, Rusia, India si China, vor intrece ca forta economica tarile vest-europene in cateva decenii si ca pana la mijlocul secolului SUA, China si India vor fi cu mult peste celelate tari din lume. Ministrul de Externe al Marii Britanii, David Miliband, a spus toamna trecuta ca tarile UE trebuie sa-si coaguleze eforturile si sa faca din Uniune un lider pe scena mondiala sau 'sa devina spectatoare la o lume G-2, dominata de SUA si China.' Sunt multe voci care spun ca o extindere a Uniunii Europene spre Asia ar aduce un impuls demografic

si o diversitatea culturala ce ar putea propulsa influenta sa externa. Asta inseamna aderarea Turciei, masura contestata de mai multe tari, dar negocierile de aderare sunt in acest moment intr-un impas. Industria metalurgic: Din aceast cantitate, China a produs 38,9 mmt, UE - 16 mmt, Japonia - 9,8 mmt, SUA - 8 mmt, India - 4,6 mmt, Brazilia - 2,7 mmt, Turcia - 2,2 mmt.
Contient de importana sa mondial din punct de vedere economic i comercial, Uniunea European i folosete influena att n interes propriu, ct i n interesul celorlali. Uniunea promoveaz prosperitatea i sprijin valorile democratice n lumea ntreag; n acelai timp, aceasta sprijin consolidarea stabilitii i bunstrii pentru cetenii din interiorul frontierelor sale. Integrarea de noi state membre n UE consolideaz rolul acesteia pe scena internaional. UE este cel mai mare partener comercial mondial, dar, n acelai timp, este cel mai mare furnizor de ajutor pentru rile n curs de dezvoltare. Uniunea a creat o politic extern i de securitate proactiv, cu posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare a crizelor i de meninere a pcii n Europa i n ntreaga lume. n contextul internaional complex de astzi, UE a adugat noi instrumente la instrumentele tradiionale ale politicii externe. A preluat, de exemplu, iniiativa pentru a rezolva aspecte precum nclzirea planetar i schimbrile climatice. Problemele globale necesit soluii globale. n numr de aproximativ cinci sute de milioane, populaia Uniunii Europene este a treia ca mrime din lume, dup China i India. ntinderea sa i impactul su din punct de vedere comercial, economic i financiar fac din Uniunea European o putere important pe plan mondial. Aceasta realizeaz cea mai mare parte a comerului mondial i genereaz o ptrime din bunstarea mondial. Mrimea i puterea economic genereaz responsabiliti. Uniunea este cel mai mare furnizor de asisten financiar i de consultan pentru rile mai srace. Confruntat n prezent cu o ordine mondial complex i fragil, Uniunea se implic din ce n ce mai mult n prevenirea conflictelor, n meninerea pcii i n activitile de combatere a terorismului, sprijinind eforturile de reconstrucie a Irakului i Afganistanului. Uniunea a preluat iniiativa n abordarea problemei nclzirii planetei i a emisiilor de gaze cu efect de ser. Reunificnd continentul, Uniunea European ncearc s construiasc o legtur strns cu vecinii si, astfel nct vechile diviziuni s nu fie nlocuite cu o nou divizare artificial. Astzi, Uniunea European ofer cetenilor si stabilitate i prosperitate i lucreaz mpreun cu partenerii si, ntr-o lume interdependent, la diseminarea avantajelor oferite de deschiderea pieelor, de creterea economic i de un sistem politic bazat pe responsabilitate social i democraie. Uniunea European nu ncearc s impun sistemul su celorlali, dar este mndr de valorile sale. Orice ar european democratic poate s-i depun candidatura pentru a deveni membr a Uniunii; cteva ri au ales s nu devin membre. n 50 de ani, Uniunea a reunit 27 de ri care i-au pus n comun, cu succes, resursele economice i politice n slujba interesului comun. Astfel, Uniunea a devenit un model de cooperare i integrare pentru alte ri, din alte regiuni ale lumii. Uniunea European acioneaz pentru propriul su interes dar bineneles i pentru solidaritatea internaional. ntr-o lume caracterizat din ce n ce mai de

interdependen, sprijinirea dezvoltrii economice i stabilitii politice n lumea ntreag reprezint o investiie pentru propriul su viitor. Ajutndu-i pe alii, Uniunea acioneaz pentru crearea unui mediu de siguran n interiorul frontierelor sale, pentru proprii si ceteni. n timp ce lumea multipolarizarea planetei devine o realitate, statele membre ale Uniunii trebuie s adopte o poziie comun, dac doresc ca opinia lor s fie luat n considerare. Cteva date comparative Suprafa Populaie Bunstare Suprafa (milioane km) Milioane (2006) Standardul puterii de cumprare (SPC) n euro per capita (2006) UE 4,2 492 23 600 SUA 9,6 300 36 400 Federaia Rus 16,9 142 9 500 China 9,6 1 341 6 200 India 3,0 1 117 2 900 Japonia 0,4 128 26 750 SURS: EUROSTAT, BANCA MONDIAL Acordurile ncheiate de UE cu partenerii si din ntreaga lume merg mai departe dect simplele schimburi comerciale i asistena tradiional pentru dezvoltare. Acestea se refer la sprijinul n favoarea reformelor economice, la sntate i educaie, la programele pentru dezvoltarea infrastructurii i n anumite cazuri la cooperarea n domenii precum cercetarea i dezvoltarea i politica de mediu. De asemenea, acordurile furnizeaz un cadru pentru discutarea aspectelor politice precum democraia i drepturile omului. Acordurile mai recente prevd, de asemenea, ca partenerii Uniunii s se angajeze n favoarea neproliferrii armelor de distrugere n mas. n conformitate cu Tratatul de la Maastricht, semnat n 1992, Uniunea European a dezvoltat o politic extern i de securitate comun (PESC), astfel nct aceasta poate s adopte aciuni comune atunci cnd interesele globale ale Uniunii sunt n joc. Deoarece UE acioneaz pentru promovarea i meninerea stabilitii n ntreaga lume, aprarea devine un aspect din ce n ce mai important al PESC. Uniunea acioneaz n strns colaborare cu celelalte ri i organisme internaionale atunci cnd este vorba de terorism, de criminalitatea internaional, de traficul de droguri, de imigraia ilegal i de abordarea unor aspecte planetare, cum ar fi protecia mediului. Gestionarea relaiilor externe ale Uniunii este un proces dinamic: deoarece UE definete propria sa politic extern, aceasta trebuie, de asemenea, s ia n considerare factorii externi. Aceti factori se refer la interdependena economic din ce n ce mai mare produs de efectele combinate ale unui val de liberalizare a pieelor n ntreaga lume, ale revoluiei mondiale a comunicaiilor i ale accelerrii progresului tehnologic.

Uniunea a trebuit s-i actualizeze prioritile n contextul unei concurene internaionale din ce n ce mai puternice, ale unor fluxuri de investiii transfrontaliere din ce n ce mai mari i a creterii cererii mondiale de materii prime, n special de petrol i de gaz.

25. Aspecte Contemporane ale Economiei statelor UE Industria vinului


Frana este principala ar consumatoare de vin din lume (32,8 milioane de hectolitri), cu aproximativ 55 de litri pe cap de locuitor, naintea Italiei (27,3 milioane de hectolitri), a SUA (25,9 milioane de hectolitri), care ar putea s urce pe locul al doilea n lume, a Germaniei (19,4 milioane de hectolitri) i a Spaniei (13,7 milioane de hectolitri)[9].

Industria european a cosmeticelor are o valoare ce depete 35 miliarde Euro pe an, este foarte inovativ i, n medie, companiile de cosmetice nlocuiesc sau aduc mbuntiri pentru peste 25% dintre produse n fiecare an[1]. Agricultura Pentru anul 2008 este preconizat o producie de 57,6 milioane de tone de porumb, cu aproape 10 milioane de tone peste producia din 2007, cretere datorat extinderii suprafeei cultivate i randamentelor superioare[2]. Sectorul energetic Rusia furnizeaz 40% din gazul importat de UE, iar 80% din acesta tranziteaz Ucraina Milioane de est-europeni au emigrat n ultimii ani spre Occident, iar aceast situaie a condus la limitarea dezvoltrii economice a rilor lor. Aproximativ 1,5 milioane de persoane au prsit Polonia dup aderarea la UE n 2004, iar Lituania a pierdut 350.000 de persoane, zece la sut din populaie[4]. Rata omajului n Uniunea European a fost de 7,1% n anul 2007[5].

26. Economia statelor mici din cadrul UE 27. Economia statelor mari din cadrul UE 28. Crizele in UE Uniunea Europeana traverseaza mai multe crize simultane: Criza constitutionala. Constitutia Europeana s-a negociat cativa ani si a fost elaborata de o Conventie speciala condusa de fostul presedinte al Frantei Valerie Giscard d'Estaign. Procesul de ratificare a intrat in impas datorita respingerii prin referendumurile din Franta si Olanda. 13 state au ratificat deja Tratatul Constitutional, dar mai este o cale lunga pana la ratificarea de catre toate cele 25 de state. Se pune problema repetarii referendumurilor in tarile in care a fost respins Tratatul.

2. Criza economica. In 2000, Consiliul European la care participa sefii de stat si de guverne ale tarilor membre au adoptat Agenda Lisabona. Aceasta propunea ca pana in 2010 UE sa ajunga din urma Statele Unite si alte tari mai dezvoltate. Anul trecut, la jumatatea intervalului, s-a constatat ca decalajele nu s-au redus, chiar au crescut. UE isi propune sa-si schimbe structura economica, sa aiba o economie bazata pe cunoastere, sa creeze locuri de munca. Datele statistice publicate in martie 2006, arata ca in 2005, cresterea economica pe total UE a fost de doar 1,8%, fata de 3,2% in Statele Unite si de 4,5% in Japonia. Iar China are o crestere mult mai mare, de peste 9% pe an. In zona Euro, cresterea este chiar mai mica, de 1,7%. Cresteri mai mari au Lituania 8,3%, Ungaria 4,3%, Slovacia 7,5%, Spania 3,5%, Grecia 3,7%, Letonia 11,4% (doar pe 3 trimestre), Estonia 10,4% (3 trim.), Danemarca 4,7%( 3 trim). Irlanda a crescut cu 5,2% in primele 3 trim. Irlanda este singura tara fosta saraca/de coeziune in urma cu 20 de ani care a avut o crestere semnificativa, azi fiind a doua in UE ca si PIB/locuitor (dupa Luxembourg). Iata ca noile tari membre cunosc beneficiile integrarii, in timp ce Germania creste cu doar 1,6%, Franta cu doar 1,2%, Italia cu 0,1%. Romania a avut in 2005 o crestere de 4,1%, in conditiile in care inundatiile au avut efecte negative. Daca azi Romania are un PIB/locuitor la nivelul a doar 30-35% din media UE25, presupunand ca UE25 va creste cu 2% pe an, pentru a ajunge la nivelul mediu al UE in 25 de ani, trebuie ca economia noastra sa creasca intr-un ritm anual de 7%. Aceasta este marea provocare a Romaniei. 3. Criza Bugetului UE. De peste un an, organismele de decizie ale UE negociaza mai mult sau mai putin elegant bugetul pe 2007-2013. Capitalismul nu inseamna lipsa planificarii. Nu mai avem cincinale, dar avem septenate. Bineinteles ca trebuie o viziune pe termen lung, mai ales in ceea ce priveste proiectele mari de dezvoltare. Divergentele se duc pe doua axe: tari cu agricultura semnificativa versus tari unde agricultura are pondere mica. Peste 42% din bugetul total al Uniunii este destinat agriculturii; tari bogate versus tari sarace . Peste 30% din Buget este destinat finantarii proiectelor din regiuni mai sarace regiuni cu PIB/locuitor mai mic decat 75% din media UE, regiuni aflate in restructurare industriala, cu somaj ridicat. Pentru 2005, cei mai mari contributori la bugetul UE au fost Germania (21,21% din buget ), Franta (17,39%), Italia (14,16%) si Marea Britanie (12,47%). Ca si solduri bugetare (platesc mai mult decat primesc prin finantari si subventii), cele mai mari solduri negative le au in 2004 Germania 7,14 milarde Euro, Franta 3,05 miliarde, Italia 2,29 miliarde. Marea Britanie inca beneficiaza de rabatul negociat de Margaret Tacher. Dupa ce in decembrie 2005 sefii de stat au negociat o forma a Bugetului, in ianuarie Parlamentul European a respins intelegerea. Parlamentul considera ca bugetul este prea mic pentru a realiza obiectivele legate de crestere, locuri de munca si competitivitatea pe plan mondial. Este prea putin alocat pentru cercetare si inovare. Parlamentul solicita un Buget mai mare, care inseamna cotizatii mai mari pentru tarile bogate. Si in luna martie vor avea loc negocieri intre Comisia Europeana, Parlamentul European si reprezentantii statelor. 4. Criza locurilor de munca. in statisticile publicate in martie, somajul in UE25 este de 8,5%. Cu mari diferente intre tari: Irlanda are doar 4,4%, Danemarca 4,4%, Olanda 4,6%, Marea Britanie 5%, Austria 5,2%. in timp ce Franta are un somaj de 9,2%, Germania 9,1%, Polonia 17,2%, Slovacia 15,8%, Grecia

10,1%, Romania are oficial in ianuarie 2006 un somaj de 6,2%. In aceasta cifra sunt inclusi doar cei inregistrati, mult mai putini decat numarul total care include si somerii iesiti din plata. Daca analizam ratele somajului din Franta sau Germania, putem intelege manifestatiile din suburbiile franceze si protestele studentilor din aceste zile. Totodata, in februarie la Strasbourg am asistat la o manifestatie de 30.000 de sindicalisti europeni in fata Parlamentului UE impotriva Directivei Bolkenstein privind libera circulatiei a serviciilor. Instalatorul polonez este o sintagma utilizata zilnic in presa occidentala si intrata in limbajul comun. Cu toate acestea, un studiu recent arata ca doar 1,5% din forta de munca angajata in UE o reprezinta rezidenti cu alta cetatenie decat a tarii in care lucreaza. In concluzie, Romania va intra intr-o Uniune aflata in dificultate. Dar pentru romani se deschid noi oportunitati libera circulatie, finantari masive din fondurile structurale si pentru agricultura. Trebuie insa sa fim pregatiti pentru a folosi aceste oportunitati. 5.Criza financiara 6.Criza Institutionala 7. Criza valorilor EU 29. Realizari si perspective ale relatiilor economice ale RM cu UE 1994 semnat Acordul de Parteneriat i Cooperare (intr n vigoare n 1998); 22 februarie 2005 semnat Planul de Aciuni UE-RM; Acordul de Parteneriat i Cooperare Elaborarea cadrului normativ i instituional necesar pentru armonizarea standardelor; Cooperarea pe plan social, legislativ, politic i economic; Crearea unui spaiu de comer liber. Planul de Aciuni UE-RM (PAUEM) Planul individual de Aciuni UE-RM reprezint un document politic ncheiat ntre UE i Republica Moldova i care stabilete programul, obiectivele strategice i prioritile relaiilor dintre UE i RM pentru 2005 2007. PAUEM a fost semnat la 22 februarie 2005. PAUEM prevede intensificarea relaiilor politice, de securitate, economice i culturale i mprtirea responsabilitii pentru prevenirea conflictelor i reglementarea acestora, unul din obiectivele principale ale PA fiind sprijinirea de ctre UE a eforturilor de soluionare a conflictului transnistrean. Domeniile prioritare de aciune ale Planului de Aciuni PAUEM prevede o serie de msuri pe termen scurt i lung n apte domenii generice de cooperare: 1. Dialogul i reforma politic; 2. Cooperarea pentru soluionarea conflictului transnistrean; 3. Reformele i dezvoltarea economic i social; 4. Relaii comerciale, reforma de pia i cea regulatorie; 5. Cooperarea n domeniul justiiei i afacerilor interne; 6. Transport, energie, telecomunicaii, mediu nconjurtor, cercetare,dezvoltare i inovaie; 7. Contacte umane. Relaiile comerciale RM UE

1999 Sistemul Generalizat de Preferine (SGP); 2006 SGP+; 2008, 21 ianuarie adoptarea Regulamentului privind introducerea Preferinelor Comerciale Autonome pentru RM (31 ianuarie intr n vigoare). Sistemul Generalizat de Preuri Exporturile n UE se bucur de scutiri pariale sau totale de tarife vamale (respect principiul provenienei); Se aplic pentru 7000 produse prelucrate, pentru majoritatea produselor industriale i pentru o bun parte din cele agricole i piscicole; ~1/2 din toate produsele (cele nesensibile) sunt admise la cota 0, iar pentru cealalt jumatate (produsele sensibile) se ofer o reducere limitat de 3,5 puncte procentuale. Sistemul Generalizat de Preuri + Include preferine adiionale pentru perioada 2006-2015 acordate rilor n curs de dezvoltare i celor n tranziie; Sistemul extinde lista preferinelor prin includerea mai multor mrfuri sensibile n grupul celor nesensibile; 300 de produse adiionale preponderent agricole i piscicole; Noul sistem este mai stabil, mai predictibil, obiectiv i simplu de gestionat. Preferinele Comerciale Autonome pentru RM Aplicarea de facto a documentul din martie 2008; Un nou regim care ofer accesul liber de taxe i fr cote a tuturor produselor originare din RM pe piaa UE; Excepie fac un numr limitat de produse agricole extrem de sensibile pentru piaa UE; Comisia European a acceptat includerea produselor de origine animalier n lista PAC.

30. Premise si oportunitati de integrare regional a RM(in baza diagnosticii swot) Puncte tari 1. Consolidarea prestigiului de tara. 2. Libera circulatie a factorilor de productie 3. Acces la salarii mai mari. 4. Imbunatatirea balantei de plati. 5. Legislatia si constitutia comuna. 6. Eliminarea tuturor barierilor. 7. Redobindirea cetateniei europene.

8. Alinierea la standarte inalte. 9. Participarea la luarea deciziilor 10. Cresterea competitiei si a competitivitatii mediului de afaceri si a serviciilor. 11. Crearea noilor locuri de munca. Oportunitati 1. Acces la ajutoare si asistenta financiara. 2. Cresterea securitatii pe multiple planuri. 3. Scutire de taxe vamale. 4. Cresterea atractivitatii pentru investitiile straine. 5. Schimburi intercultural. 6. Diminuarea tensiunilor. 7. Producerea marfurilor sub egida UE. 8. Primirea turistilor din UE. Facilitarea studiilor in tarile UE. 31. Riscuri si consecinte a aderarii de viitor a RM in UE ( in baza diagnosticii swot) Puncte slabe 1. Integrarea presupune eforturi financiare. 2. Cresterea impozetelor si a taxelor. 3. Emigrarea populatiei spre west. 4. Implicarea in conflicte pe teritoriul altor state. 5. Desfiintarea punctelor vamale. 6. Alinierea preturilor la nivelul UE. 7. Cresterea impozitelor si a taxelor. 8. Exploatarea excesiva a resurselor natural. 9. Slabirea caracterului national. 10. Pierderea unor traditii,obiceiuri.

Pericole 1. Concurenta dura (inlocuirea produselor in Est cu cele din West). 2. Impunerea anumitor politice,practice ,legi. 3. Alinierea la standartele europene este costisitoare. 4. Fortarea garantiei estice de catre imigranti. 5. Racordarea preturilor la cele din UE nu si veniturile. 6. Pierderea potentialului intellectual. 7. Amenintari teroriste. 8. Falimentarea unor firme de catre investitorii straini. 9. Miscarile capitalului speculative poate duce la dezechilibru economic. 10. Preluarea unor modele de comportament periculoase. 32. Criterii economice de integrare in UE ( criteria de convergenta, criteria de aderare de la Compenhaga) 1. Rata inflaiei s nu depeasc cu mai mult de 1,5% p.p. rata medie a inflaiei n cele mai bine situate 3 ri la acest indicator; 2. Deficitul bugetar public s fie mai mic de 3% din PIB; 3. Ratele dobnzilor pe termen lung s nu depeasc cu mai mult de 2% media celor 3 ri menionate; 4. Datoria public (intern i extern) s nu depeasc 60% din PIB; 5. Ratele de schimb ale monedei naionale s rmn inferioare marjelor de fluctuaii autorizate de BCE timp de 2 ani nainte de aderare. 33. Europa unita- o noua realitate geoeconomica si geopolitica; Care este rolul Uniunii Europene pe scena mondial?

Influena Uniunii Europene pe scena mondial crete ori de cate ori vorbete la unison in problematica internaional. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu in acest sens. In domeniul aprrii, fiecare stat rmane suveran, fie c este membru NATO sau neutru. Cu toate acestea, statele membre ale Uniunii Europene dezvolt cooperarea militar in vederea misiunilor de meninere a pcii. Din motive istorice i de apropiere geografic, sudul Mediteranei i Africa sunt regiuni crora Uniunea European le acord o atenie sporit (politici privind ajutorul pentru dezvoltare, preferine comerciale, ajutor alimentar i drepturile omului). Pe plan economic, comercial i monetar, Uniunea European a devenit o mare putere mondial. Acest gigant economic rmane totui, pentru unii, un pitic politic. Aceasta este, bineineles, o exagerare. Uniunea European are o influen considerabil in cadrul organizaiilor internaionale cum

ar fi Organizaia Mondial a Comerului (OMC), organismele specializate ale Organizaiei Naiunilor Unite (ONU), i in cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul inconjurtor i dezvoltare. Nu este mai puin adevrat c statele membre ale Uniunii Europene mai au multe progrese de fcut pe plan diplomatic i politic, inainte de a se putea exprima la unison in problemele mondiale majore cum ar fi: pacea i stabilitatea, relaiile cu Statele Unite ale Americii, terorismul, Orientul Mijlociu i rolul Consiliului de Securitate al Naiunilor Unite. Mai mult, sistemele militare de aprare, piatra de temelie a suveranitii naionale, rman sub autoritatea guvernelor naionale, ale cror legturi s-au sudat in interiorul unor aliane precum NATO. I. O politic de aprare comun embrionar

Politica extern i de securitate comun (PESC) i politica european de securitate i aprare (PESA), introduse de Tratatele de la Maastricht (1992), Amsterdam (1997) i Nisa (2001), definesc principalele obiective ale Uniunii in domeniul aprrii. Pe aceste premise, Uniunea European i-a dezvoltat cel de-al doilea pilon, reunind ansamblul sectoarelor politice in care se aplic metodele interguvernamentale i in care Comisia European i Parlamentul European joac un rol marginal. Deciziile in acest domeniu sunt luate prin consens, cu toate c fiecare stat are dreptul de veto. (a) Peisajul politic i strategic in 2006 Adeziunea aproape simultan la NATO i UE a fostelor ri comuniste i orientarea pacifist adoptat de Rusia au pus capt la mai bine de o jumtate de secol de rzboi rece. Continentul european conlucreaz la meninerea pcii, iar rile europene coopereaz pentru a lupta impotriva criminalitii internaionale, traficului de fiine umane, imigraiei ilegale i splrii de bani. Uniunea European extins a incheiat acorduri de parteneriat cu vecinii si, dintre care unii, pe termen mediu, au perspectiva de a adera la UE. Statele Unite ale Americii au acceptat ca, pentru aciuni militare in care soldaii americani nu sunt implicai, Europa s poat utiliza o parte din capacitile logistice ale NATO, cum ar fi reelele de informaii, de comunicaii, de detecie, echipamentele de comand i transport. Violena terorist ce a zguduit lumea incepand cu atacurile din New York i Washington din 11 septembrie 2001 i continuand cu atentatele cu bomb de la Madrid in 2004 i Londra in 2005 au modificat profund peisajul strategic. rile europene trebuie s colaboreze mai strans pentru cutarea de informaii care s ajute la neutralizarea instigatorilor i teroritilor care vor s comit atentate. Cooperarea cu Statele Unite ale Americii i cu toate rile care sprijin democraia i drepturile omului depete astzi cadrul alianelor defensive tradiionale. (b) Realizri concrete pentru securitate i aprare In temeiul Tratatului de la Amsterdam, Javier Solana a fost numit in 1999 Inalt Reprezentant pentru Politica extern i de securitate comun (PESC). Statele membre UE au stabilit obiective precise ca parte a indatoririlor de creare a unei politici de securitate i aprare european, in scopul desfurrii unei fore de reacie rapid sprijinit naval i aerian i susinerii acesteia timp de un an. Aceast for de reacie rapid nu va fi inc o adevrat armat european. In schimb, va fi format din contingentele forelor armate ale fiecrei naiuni. Cu toate acestea, dup constituirea Comitetului politic i de securitate (CPS), a Comitetului militar

al Uniunii Europene (CMUE) i a Statului major militar al Uniunii Europene (EUMS), sub autoritatea Consiliului i situat la Bruxelles, Uniunea are deja instrumentele politice i militare pentru a efectua misiunile pe care i le-a propus: misiuni umanitare in afara Europei, operaiuni de meninere a pcii i alte misiuni de gestionare a crizelor. Cum tehnologia militar devine din ce in ce mai scump i mai sofisticat, guvernele UE consider c este imperios necesar s lucreze impreun la fabricarea armelor. Mai mult decat atat, dac forele lor armate trebuie s execute misiuni in comun, sistemele lor trebuie s fie interoperaionale, iar echipamentele suficient de standardizate. Consiliul European de la Tesalonic a decis, in 2003, s creeze o Agenie European pentru Aprare. Din 2003, UE a intreprins o serie de misiuni de meninere a pcii i de gestionare a crizelor. Cea mai important dintre acestea a fost in Bosnia i Heregovina, unde misiunea de 7 000 de soldai condus de Uniunea European (EUFOR), a inlocuit in decembrie 2004 trupele NATO de meninere a pcii. II. O politic comercial deschis ctre lume Uniunea European sprijin sistemul de reguli al Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC), ceea ce ofer un grad de securitate juridic i transparen in desfurarea comerului mondial. OMC stabilete condiiile prin care membrii si pot s se apere impotriva practicilor neloiale cum ar fi dumpingul (vanzare sub pre), prin care exportatorii concureaz impotriva rivalilor lor. De asemenea, ofer o procedur pentru soluionarea disputelor care apar intre doi sau mai muli parteneri comerciali. Politica comercial a UE este strans legat de politica sa de dezvoltare. Prin sistemul su generalizat al preferinelor vamale (SGP), UE a garantat accesul preferenial pe pieele sale fr taxe sau cu tarife reduse pentru o mare parte a importurilor provenind din rile in curs de dezvoltare i din economii in tranziie. Se merge chiar mai departe pentru cele mai srace 49 de ri din lume. Exporturile lor - cu excepia armelor - pot beneficia integral de acces pe pieele UE, fr taxe vamale, in cadrul unui program lansat in 2001. Uniunea European nu are incheiate totui acorduri comerciale specifice cu principalii si parteneri comerciali din randul rilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale Americii i Japonia. In acest caz, relaiile comerciale sunt gestionate prin intermediul mecanismelor OMC. Statele Unite ale Americii i Uniunea European caut s dezvolte relaii bazate pe egalitate i parteneriat. Cu toate acestea, rile membre ale UE nu sunt intotdeauna de acord asupra tipului de legturi diplomatice, politice i militare ce trebuie stabilite cu Statele Unite. Uniunea European ii extinde schimburile comerciale cu noile puteri aprute in alte pri ale lumii, cum sunt cele din America Latin, America Central, China sau India. Acordurile comerciale cu aceste ri includ, de asemenea, cooperri de ordin tehnic i cultural. III. Relaiile dintre Uniunea European i rile mediteraneene Dat fiind apropierea lor geografic, afinitile istorice i culturale, precum i fluxurile migratoare prezente i viitoare, rile din sudul Mediteranei sunt parteneri de prim importan. Iat de ce UE a ales tradiional s urmeze o politic de integrare regional.

In cadrul Conferinei de la Barcelona din noiembrie 1995, la care au participat toate rile membre UE i rile mediteraneene (excepie fcand Albania, Libia i rile din fosta Iugoslavie) Uniunea European a pus bazele unui nou parteneriat euro-mediteraneean. Aceast conferin a fcut posibil definirea unui nou parteneriat care s cuprind: 1 dialogul politic intre rile participante i un parteneriat de securitate bazat, in special, pe mecanismul controlului armelor i pe rezolvarea pe cale panic a conflictelor; 2 consolidarea relaiilor economice i comerciale intre cele dou regiuni: cheia ctre aceasta este crearea unei zone de liber schimb euro-mediteraneene pan in 2010; 3 parteneriate in domeniile social i cultural. Pentru perioada 2000-2006, Uniunea European acord ajutoare financiare ctre rile mediteraneene, in valoare de 5,3 miliarde de euro. Pentru perioada bugetar 2007-2013, Instrumentul European de Vecintate i Parteneriat (ENPI) decurge din i se contopete cu programul de sine stttor, anterior program de sprijin pentru intrajutorarea rilor mediteraneene i a rilor invecinate, dintre statele aprute dup destrmarea fostei Uniuni Sovietice. IV. Africa Relaiile dintre Europa i Africa subsaharian dateaz de mult vreme. In conformitate cu Tratatul de la Roma din 1957, pe atunci coloniile i teritoriile de peste mri ale unor state membre au devenit asociate ale Comunitii. Procesul de decolonizare de la inceputul anilor 60 a schimbat aceast legtur intr-o asociaie diferit, intre state suverane. Acordul de la Cotonou, semnat in anul 2000 la Cotonou, capitala statului Benin, marcheaz o nou etap in politica de dezvoltare a UE. Acest acord dintre Uniunea European i rile din Africa, Caraibe i Pacific (ACP) este de departe cel mai ambiios i mai vast acord incheiat vreodat intre ril dezvoltate i ri in curs de dezvoltare. El a succedat Conveniei de la Lome, semnat in 1975 la Lome, capitala statului Togo, iar apoi a fost treptat adus la zi. Obiectivul fundamental al acestui vast acord de asisten i de schimb comercial a rmas acelai cu cel semnat la Convenia de la Lome: este vorba de a promova i de a accelera dezvoltarea economic, cultural i social a rilor ACP i de a consolida i diversifica relaiile lor [cu Uniunea European i statele sale membre] in spiritul solidaritii i interesului reciproc. Noul acord merge mult mai departe in comparaie cu acordurile anterioare, din moment ce s-a trecut de la relaii comerciale fondate pe accesul pe pia la relaii comerciale intr-un sens mai general. De asemenea, acesta a introdus noi proceduri pentru a face fa problemelor cauzate de inclcarea drepturilor omului. Uniunea European a acordat concesiuni comerciale speciale rilor mai puin dezvoltate, dintre care 39 sunt semnatare ale Acordului de la Cotonou. Practic, din 2005, acestea pot exporta liber toate tipurile de produse pe pieele UE, in regim de scutire vamal. Fondul European de Dezvoltare finaneaz programele de sprijin destinate ACP, graie unui buget anual de 2 - 3 miliarde de euro. 34. Aspecte contemporane ale economiei statelor UE

Industria Industria european a cosmeticelor are o valoare ce depete 35 miliarde Euro pe an, este foarte inovativ i, n medie, companiile de cosmetice nlocuiesc sau aduc mbuntiri pentru peste 25% dintre