Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iai Facultatea de Geografie i Geologie Mediul Actual i Dezvoltare Durabil

Radioactivitatea mediului inconjurator si sanatatea umana

Radioactivitatea mediului si sanatatea umana

"Fara radiatii nu am fi fost si nu am putea fi, dar cu prea multe radiatii nu putem trai."

In paralel cu cresterea nivelului de dezvoltare a societatii omenesti, in decursul timpului a crescut si numarul de riscuri la care s-a supus. Pentru a putea prospera si evolua omul a actionat de cele mai multe ori in necunostinta de cauza , neputand aprecia efectele ulterioare alea unor decizii. Riscurile la care s-a supus au avut de multe ori efecte catastrofale asupra omului si mediului sau inconjurator. Poluarea radioactiva este cea mai perfida si insidioasa forma de agresiune asupra mediului,aproape perfecta, deoarece ea este invizibila, fara culoare, fara miros si nu produce durere imediata.

Poluarea radioactiva- notiuni introductive Radioactivitatea este un fenomen rezultat din dezintegrarea radioactiva a atomilor sau, mai bine zis, a nucleelor acestora, este procesul prin care nucleul unui atom se transforma spontan in alta specie de nucleu atomic. O specie de atomi care pot suferi dezintegrare radioactiva se numeste izotop radioactiv. Radioactivitatea depinde fundamental de numarul de neutroni din nucleu, izotopii aceluiai element chimic comportndu-se n general foarte diferit.Transformarea este insotita de obicei de expulzarea unor particule subatomice avand viteza foarte mare, precum si emiterea unor unde electromagnetice cu lungime de unda foarte mica. Radioactivitatea a fost descoperita in 1896 de Henri Becquerel, pe cand studia luminescenta unor saruri ale uraniului. In 1898, sotii Marie i Pierre Curie au descoperit poloniul si radiul, doua elemente cu radioactivitate mult mai puternica decat a uraniului. Legile generale ale radioactivitatii au fost elaborate de ctre Ernest Rutherford si Frederick Soddy in 1903.

Poluarea radioactiv este o poluare fizic a mediului, ale crui componente, aerul, apa, solul si subsolul, sunt contaminate n acelasi timp. De asemenea, biosfera, partial sau n ntregime, poate fi afectat sau distrus prin intermediul elementelor ecosistemelor abiotice si biotice care au fost supuse n exces radiatiilor alfa, beta si gamma. Radioactivitatea, adic emisia de particule alfa, beta si gamma, poate fi: natural, cu radiatii naturale provenite de la Soare, de la galaxii ndeprtate, de la pmnt, roci, de la apele mrilor si oceanelor sau din atmosfer. Acestea constituie fondul natural de radiatii la care fiinta uman s-a adaptat de-a lungul timpului si care este indispensabil unei activitti biologice normale. artificial, ca urmare a activittii umane, desfsurat n extractia si prelucrarea minereurilor radioactive, n reactoarele nucleare de cercetare si de producere a energiei electrice, n instalatii industriale pentru detectarea defectelor elementelor componente (defectoscopia materialelor), n instalatii tip Roentgen, folosite n medicina nuclear, n experiente cu arme nucleare, etc. Radioactivitatea naturala Radioactivitatea naturala este constituita din radionuclizii prezenti in mediul inconjurator (aer, sol, apa, vegetatie, organisme animale, inclusiv in om) din cele mai vechi timpuri, inca de la formarea planetei Pamant. Doza radiatiei pe care o primeste omul din surse naturale se datoreaza atat radionuclizilor din organism, cat si celor aflati in mediul inconjurator. Pentru Romania, fondul natural de iradiere, adic doza efectiva totala datorata radiatiilor de origine naturala primite de om, are valoarea medie de 2,27 mSv pe an, mai mica decat valoarea similara calculata pentru mediu pentru intreaga populatie a planetei - 2,4 mSv pe an. Radiatiile gamma, emise de radionuclizii naturali existenti mai ales in sol, aer, si materialele din care sunt construite locuintele, iradiaza intregul organism al omului cu o doza efectiva care a fost calculata la valoarea medie de 0,46 mSv pe an pentru fiecare cetatean din Romania. Aceasta valoare poate cunoaste variatii foarte mari in functie de o serie de factori: geologia solului, structura cladirilor si timpul de stationare in locuinta.
3

Nivelul de expunere la radiatia naturala poate varia foarte mult, in principal datorita tipului de roci din care este format substratul geologic. In unele zone din India, Brazilia, Congo sau Suedia, fondul natural de iradiere este de pana la 10 ori mai ridicat. Radonul si thoronul sunt gaze inerte, care se formeaza din dezintegrarile radioactive in conditii naturale in rocile specifice fiecarui substrat geologic, dar poate fi emanat si de materialele de constructie folosite la cladiri. Principalele surse de radon si thoron pentru interiorul locuintelor, il constituie materialele de constructie, dar si substratul caracteristic amplasamentelor respective caracterizat prin valori specifice.Toate materialele de construcie (lemn, crmid, beton, materiale de izolaie, materiale plastice etc.) i au originea n crusta terestr i conin concentraii foarte reduse de elemente naturale radioactive, n special uraniu, radiu i thoriu. Dintre materialele de construcie, lemnul are cel mai redus coninut de radiu (implicit de radon) iar crmida, betonul, gresia i faiana au valorile cele mai ridicate. Migrarea i transportul radonului i thoronului din sol sau materialele de construcie spre aerul din interiorul locuinelor depinde de: porozitate respectivelor materiale, umiditate, diferenele de presiune ntre aerul din cas i cel din afar, precum i de viteza vntului, curenii de aer, etc. Faptul c majoritatea oamenilor staioneaz 75 80% din timpul lor n interiorul cldirilor (locuine, birouri, sli de spectacol sau de sport etc.) i protejeaz parial de radiaia cosmic i de cea terestr (din sol), dar i expune aciunii radonului acumulat n ncperile neaerisite sau nchise etan un rol n aceast etanare l are i tehnologia geamurilor termoizolante tot mai rspndite, cnd vine vorba de industria construciilor i de renovarea apartamentelor. Pornind de la msurri efective a concentraiei radonului n diferite locuine n ara noastr, s-a calculat valoarea medie a dozei efective dat de acest radionuclid aceasta se situeaz n jurul unei medii de 1,41 mSv pe an n mediul rural i de 1,22 mSv pe an n mediul urban. Radioactivitatea artificiala Experientele de bombardare cu raze au dus n 1934 la o noua descoperire de importanta primordial si anume radioactivitatea artificiala descoperita de sotii Frederic i Irene Joliot-Curie. In 1934 acestia au supus unui bombardament cu raze niste foite de aluminiu si au observat faptul ca in timpul bombardamentului, aluminiul emitea neutroni. Dupa multe cercetari, sotii
4

Joliot-Curie au lamurit ce se intampla: sub actiunea razelor , nucleul de aluminiu se transmuta intr-un nucleu de fosfor radioactiv care nu exista in natura. Descoperirea posibilitatii de a crea pe cale artificiala izotopi radioactivi ai celor mai felurite elemente au avut un rasunet deopotriva de mare ca si descoperirea radioactivitatii naturale. Industria nuclear are un risc specific radiatiile ionizante care se ntlnesc pe tot parcursul activittii, de prospectare, exploatare, prelucrarea si transportul combustibilului nuclear, operarea propriu-zis a reactorului nuclear, gestionarea deseurilor radioactive, dezafectarea instalatiilor (centralelor) nucleare. Pe zi ce trece, omenirea are nevoie de cantitti din ce n ce mai mari de energie, att pentru consumul individual, ct si pentru cel industrial. Dac se ia n discutie numai explozia demografic fr precedent din zilele noastre, acesta este un argument solid pentru a sustine afirmatia de mai sus. Energia nucleara a debutat cu desoperirea radiatiilor ionizate, care au constituit doar o curiozitate de laborator, cunoscuta numai catorva initiati. Descoperirea radioactivitatii artificiale si apoi aceea a fisiunii uraniului, au dat un puternic imbold cercetarilor de fizica nucleara. Pentru marele public, energia nucleara a iesit insa din anonimat abia dupa aruncarea celor doua bombe nucleare in 1945 asupra Japoniei. Aceasta sursa de energie energia nucleara a fost adusa la cunostinta omenirii prin forta distructiva si va fi multa vreme privita cu teama si suspiciune, intampinand destule obstacole in drumul dezvoltarii ei in scopuri pasnice. De aceea se impune familiarizarea maselor largi cu problema nucleara, atat cu partile bune, cat si cu pericolele poluarii radioactive. Radioactivitatea artificial, aprut mai ales dup descoperirea fisiunii nucleare, n anul 1939, a dus rapid la implicaii i consecine uluitoare pentru omenire; arma nuclear, motorul pentru propulsie, centrala nuclear electric. In urma fisionrii care se refer la scindarea n dou, a unui atom greu de uraniu 235 sau plutoniu 239 produs de un neutron, rezult energie i peste 250 radionuclizi. Aceeai reacie de fisiune intervine i n cazul reactoarelor unei centrale nucleare sau a exploziei unei bombe atomice. Energia degajat ntr-un timp foarte scurt din explozia unei bombe nucleare produce imediat mari distrugeri, iar radionuclizii de fisiune i uraniul sau plutoniul nefisionai produc

contaminarea zonei respective; victimele care scap de primele efecte ale bombei: unda de oc, incendiu, drmarea construciilor, etc sunt imediat supuse unei doze ridicatr de iradiere cauzat de aceti radionuclizi. Toate testele efectuate de diverse ri: SUA, URSS, Marea Britanie i Frana de detonare a unor bombe atomice n atmosfer au dus inevitabil la contaminarea cu aceti produi de fisiune. Msurtori realizate n 1964 artau o contaminare cu produi de fisiune, n special cesiu 137 i stroniu 90, de trei ori mai mare a emisferei nordice fa de cea sudic. Dup aceast dat, radioactivitatea depunerilor la sol (numite n englez "fall-out") s-a redus treptat avnd n vedere timpii de njumtire ale celor doi izotopi , ajungnd greu de detectat n ziua de astzi. Unele explozii atmosferice efectuate, ntre anii 1980 i 1990, de China au fost evideniate cu uurin i n ara noastr la puine zile dup experiment. In prezent estimrile specialitilor indic faptul c populaia Romniei primete o doz efectiv anual de doar 0,02 mSv datorat cderilor radioactive care au urmat testelor nucleare i accidentului nuclear de la Cernobl. Utilizarea n scopuri panice a energiei rezultate (electricitate, propulsie etc.) necesit i tratarea, n uzine speciale, a combustibilului nuclear uzat i a radionuclizilor de fisiune, urmat de stocarea n deplin siguran a deeurilor cu radioactivitate ridicat pentru un timp ndelungat (de sute, chiar mii de ani de zile). Radionuclizii artificiali, mai ales cei obinui prin activare cu neutroni n reactoare nucleare, sunt utilizai n diverse activiti economice, medicale sau de cercetare, cu beneficii certe pentru omenire. Printre cele mai cunoscute utilizri ale radionuclizilor artificiali sunt: cobalt 60 i iod 131 n tratarea diverselor forme de cancer. Utilizarea radiaiilor n domeniul medical implic expunerea persoanelor respective la doze semnificative (care pot ajunge i chiar depi valori de pn la 50 mSv). In prezent, media pentru ntreaga populaie a rii pentru expunerea la radiaii n domeniul medical ajunge pentru Romnia la valoarea aproximativ de 0,30 mSv pe an. Inlocuirea vechilor aparate de raze X n multe spitale, precum i reducerea numrului de astfel de investigaii pentru cetenii Romniei explic scderea acestei valori medii de la 0,50 mSv pe an, calculate pentru nceputul anilor 1990. Doza primit de populaiea rii ca urmare a utilizrii i eliminrii radionuclizilor n mediu (laboratoare de cercetare, industriale, de medicin nuclear etc.), inclusiv de la centralele nucleare n condiii normale de funcionare, este destul de redus, cifrndu-se la cca 0,001 mSv pe an. Expunerea dat de alte surse de radiaii (zborul cu avionul la altitudine mare, cadranele luminiscente ale ceasurilor, ecranele televizoarelor etc.) este de cca 0,08 mSv pe an.
6

Se poate spune c populaia rii noastre primete o doz efectiv anual de cca 2,27 mSv de la radiaiile de origine natural (fondul natural de iradiere), la care se adaug 0,33 mSv pe an de la sursele artificiale. In total, populaia Romniei primete o doz efectiv anual de cca 2,6 mSv, 87,3% datorndu-se fondului natural de iradiere. Principalele accidente i activiti nucleare, cu impact asupra mediului, implicit i asupra omului, au avut loc:

ntre 1948 i 1951, la Celiabinsk (fosta URSS), de la instalaiile de producere a plutoniului 239 (utilizat ca material fisionabil pentru armele nucleare), au fost deversai peste 1017 Bq (2,7 milioane de Ci) n rul Teka,

decembrie 1952, la Chalk River Canada, accidentul de la un reactor nuclear a dus la deversarea n apa de rcire a 3,71014 Bq (10000 Ci),

octombrie 1957, la Windscale Anglia, accident la un reactor nuclear cu plutoniu, urmat de incendiu i eliberarea n atmosfer a cca 71014 Bq (20000 Ci), n care a predominat iodul 131,

decembrie 1957, la Kistim (fosta URSS), la instalaiile de producere a plutoniului a avut loc explozia unui tanc cu deeuri radioactive, urmat de mprtierea n mediu a 71017 Bq (20 milioane Ci),

ntre 1954 i 1963, n poligoanele de testare a armelor nucleare din fosta URSS i SUA, dar i n oceanul Pacific, au fost executate peste 1000 teste nucleare (cu bombe atomice i cu hidrogen) urmate de contaminarea puternic atmosferei i solului,

1965 1985, la Sellafield Marea Britanie, de la uzinele de reprocesare a combustibilului uzat au fost deversate anual n Marea Irlandei cca 3,71015 Bq (100000 Ci) de cesiu 137,

ianuarie 1966, la Palomares Spania, un avion B-52 al SUA cu ncrctur nuclear a suferit un accident, rezultnd mprtierea n mediu a uraniului i plutoniului utilizai

pentru detonarea a patru bombe cu hidrogen; cu toat decontaminarea care s-a efectuat, n 2006 nc mai persista contaminarea mediului,

n 1976, n Canada cade satelitul Cosmos 954 aparinnd URSS, cu un reactor nuclear, rezultnd contaminarea a peste 100 000 km2,

martie 1979, la centrala din Three Mile Island SUA, a avut loc un accident nuclear la reactorul nr. 2 anvelopat, urmat de contaminarea mediului cu 4801015 Bq (13 milioane Ci) de gaze nobile radioactive (xenon 133, kripton 85 etc.), precum i foarte puin iod 131, dar cu impact redus asupra omului,

aprilie 1986, Cernobl Ucraina, a avut loc cel mai mare accident nuclear la reactorul nr. 4 neanvelopat; explozia i incendiul au dus la mprtierea n mediu a peste 3,71017 Bq (10 milioane Ci), de gaze nobile radioactive, iod 131, cesiu 137, cesiu 134, stroniu 90 i ali radionuclizi, cu impact deosebit sntii oamenilor n Rusia, Belarus i Ucraina,

septembrie 1987, Goinia Brazilia, dezmembrarea incontient a unei surse de cesiu 137, utilizat pentru terapia cancerului, a dus la contaminarea a sute de persoane, dintre care 4 au decedat n cteva sptmni.

Dei nu sunt enumerate i unele accidente nucleare de mai mic intensitate, lista este destul de edificatoare cu ce s-a ntmplat datorit utilizrii energiei nucleare n scop distructiv (testarea i utilizarea armamentului nuclear) sau panic (obinerea de energie electric, propulsia portavioanelor i submarinelor, inclusiv a navelor cosmice, terapie etc.) In ara noastr nu au avut loc accidente nucleare urmate de pierderi de viei omeneti sau de contaminare masiv a mediului cu efecte asupra omului, dar au fost evideniate depunerile radioactive datorate testelor cu arme nucleare efectuate n emisfera nordic (inclusiv ale testelor efectuate de China), dar mai ales depunerile dup accidentul de la Cernobl, urmate de contaminarea factorilor de mediu, a alimentelor i a omului. Radiaiile ionizante pot fi periculoase pentru om. La fel cum soarele poate arde pielea, aa i radiaiile ionizante pot cauza daune corpului. Cum se ntmpl acest lucru? n drumul lor, radiaiile ionizante elibereaz o cantitate suficient de energie, pentru a putea ndeprta unul sau mai muli electroni din atomii esuturilor iradiate, dereglnd n consecin activitatea lor chimic
8

normal n esuturile vii. La un anumit grad de dereglare a acestor procese chimice, celulele vii nu se mai pot regenera pe cale natural i rmn permanent dereglate sau mor (n cazul distrugerii ADN-ului). Gradul de severitate al efectelor radiaiei depinde de:

Durata expunerii

Intensitatea radiatiilor

Tipul radiatiilor

Gradul de severitate al efectelor radiatiei

Expunerea la o doz foarte mare de radiaii poate conduce n scurt timp la arsuri ale pielii, stri de vom i hemoragii interne; organismul nu poate genera celule noi ntr-un timp foarte scurt.

Expunerea ndelungat la doze mai mici de radiaii poate cauza apariia cu ntrziere a cancerului i posibil a unor boli ereditare, lucru constatat n special la supravieuitorii bombardamentelor de la Hiroshima i Nagasaki.

Doza de radiaii Msurm nivelul de radiaii la care o persoan este expus i riscul rezultat n urma expunerii, folosind conceptul de doz, care n termeni simpli, este o msur a energiei livrate de respectiva radiaie ctre esutul uman. Cea mai simpl form de exprimare a dozei este doza absorbit, care se definete ca fiind energia absorbit de radiaie ntr-un kilogram de esut. Unitatea de doz absorbit se exprim n Joule pe Kilogram (J/kg) i are denumirea de gray (Gy). Unitatea tolerat de doz absorbit este rad-ul (radiation absorbed dose). 1 Gy = 100 rad. Deoarece o doz absorbit, n cazul unei radiaii alfa, produce mai multe distrugeri

esuturilor vii fa de aceeai doz produs de radiaiile beta i gama, doza absorbit se nmulete cu o constant (care este egal cu 20 pentru radiaiile alfa i cu 1 pentru cele gama i beta), pentru a obine doza echivalent. Aceast doz echivalent este msurat n urmtoarele uniti Sievert (Sv) sau rem (1 Sv = 100 rem). Deoarece un 1 Sv reprezint o doz extrem de ridicat i, prin urmare, dozele sunt deseori exprimate n mSv (miimi de Sievert). De exemplu, o persoan normal, care nu este expus unor surse suplimentare naturale sau artificiale de radioactivitate, primete o doz a radiaiei naturale ntre 2 i 3 mSv pe an. Sensibilitatea esuturilor umane la radiaie difer n funcie de esut, de exemplu o doz de 1 Sv la organele de reproducere este mai duntoare dect 1 Sv la ficat. Doza efectiv se calculeaz prin aplicarea factorilor de ponderare la dozele echivalente pentru fiecare organ i prin nsumarea contribuiilor din diferite organe. Unitatea de msur pentru doza efectiv este de asemenea sievertul (Sv). Doza efectiv reprezint suma ponderat a dozelor echivalente, provenite din expunere extern i intern, efectuat pentru toate esuturile i organele corpului uman. Unitatea tolerat de doz echivalent este rem-ul (rntgen equivalent man). 1 Sv = 100 rem.

Exemple de doze

2,8 mSv/an

Doza medie mondiala din toate sursele

5-10 mSv

Procedura medicala cu doza ridicata

0,1 mSv

Radiografie pulmonara Zbor cu avionul dusintors Europa-SUA

10

Cile de contaminare ale organismului uman In situaia expunerii la doze care depesc limitele maxim admise, fie c vorbim de personal care lucreaz n mod direct cu sursele de radiaii sau de persoane afectate n cazul unui accident nuclear efectele asupra sntii acestora depind n mare msur i de modul de contaminare. Contaminarea extern se refer la depunerea accidental pe piele sau mbrcminte a radionuclizilor fixai, inclui sau adsorbii pe/n particule de praf. Iradierea organismului rezult din radiaiile beta i gamma ale radionuclizilor contaminani care produc arsuri caracteristice, n funcie de activitatea i timpul de njumtire fizic a acestora i de energia radiaiilor. Acestea pot evolua asemntor cu arsurile produse de orice alt agent fizic sau chimic. Contaminarea intern este dat de ptrunderea accidental a radionuclizilor in organism prin inhalare, ingestie sau prin piele. prin inhalare se datoreaz prafului sau aerosolilor contaminai de cderile radioactive provenite de la testele sau de la accidentele nucleare majore. Gradul de contaminare intern pe aceast cale depinde de caracteristicile particulelor radioactive (ncrcare radioactiv i electrostatic, mrime, densitate, compoziie chimic etc.). pe cale digestiv se realizeaz n urma consumrii de alimente i ap contaminate, direct din depuneri sau prin transferul diferitelor substane radioactive n interiorul lanului trofic. prin piele (absorbie tegumentar), are importan redus; puini radionuclizi diluai n ap ptrund prin tegumentele intacte (cazul celor din grupele alcalinelor i alcalinopmntoaselor). In primele 12 zile de dup accidentul de la Cernobl, principala cale de contaminare a omului a fost cea prin inhalare, dup care ponderea a trecut la cea prin ingestie. In primele 12 zile de dup accidentul de la Cernobl, principala cale de contaminare a omului a fost cea prin inhalare, dup care ponderea a trecut la cea prin ingestie.

11

Efectele biologice Compozitia materiei vii difera la plante fata de organismele animale, difera de la un organ la altul, ceea ceface ca radiatiile sa produca o multitudine de efecte, care , de multe ori, sunt greu de explicat. In functie de tipul si energia radiatiei, se poate spune, in general, ca radiatiile alfa sunt oprite de stratul superficial al pielii, radiatiile beta pot traversa mai multi centimetrii de tesut moale, iar radiatiile gamma, cosmice si neutronii interactioneaza sau trec cu usurinta prin organism, putand traversa si blindaje de plumb. In cazul contaminarii interne cu radionuclizi emitatori de radiatii alfa, sunt produse leziuni celulare grave, ca si in cazul neutronilor, evidentiate destul de usor la nivelul acizilor nucleici. In principal, efectul radiatiilor ionizante asupra omului se datoreaza inducerii unor radicali liberi si ioni cu reactivitate chimica mare si toxicitate, aparuti, mai ales, in interactiunea radiatiilor cu apa din organism. Efectele biologice la iradiere sunt multiple. La doze mici de radiatii, specifice fondului natural, organismele reactioneaza in limitele fiziologice normale, o stimulare temporara a metabolismului. Dozele mari de radiatii, cu mult peste fondul natural, duc la distrugerea unor constituenti celulari, in special acizii nucleici, iar in final celula, tesutul, sau chiar organismul moare. Efectele biologice ale radiatiilor ionizante pot fi grupate in efecte imediate, intarziate si ereditare.

Efecte somatice bine conturate

Precoce: Eritem, leucopenie, epilatie Intarziate: Cancer de piele, osteosarcom

Efectele somatice stochastice

Precoce: Tulburari neuro-vegetative Intarziate: Leucemie, cancer tiroidian

Efecte genetice
Prima generatie: Malformatii ereditare si congenitale; reducerea natalitatii Generatiile urmatoare: Malformatii recesive, diminuarea capacitatii imunobiologice Efectele imediate apar in mod deosebit la doze mari de expunere si la nivelul unor organe sau al tesuturilor cu rata mare de multiplicare. Iradierile unice, la nivelul intregului organism, pot induce aparitia bolii de iradiere care tratata precoce, poate duce la insanatosirea bolnavului. La
12

doze mai mari de 10 Gy moartea survine in cateva zile sau chiar mai repede.Aceeasi doza sau mai mare, primita local de o parte a organismului, poate fi suportata, dar cu alte efecte imediate, cum ar fi eritemul. Doze locale mari si unice pot produce necroza partii respective. Efectele tardive apar dupa perioade mari de timp de la iradiere si se manifesta sub forma de boli maligne precum cancerul. Radionuclizii ptruni n organismul omului pot fi repede detectai n snge, urin (iod 131, cesiu 137) i fecale (stroniu 90). Majoritatea radionuclizilor ptruni n organism se comport foarte asemntor cu elementele chimice din care provin sau cu care se aseamn din punct de vedere al proprietilor chimice; astfel ritmul de acumularea i eliminarea radionuclizilor n i din om, pot fi calculate suficient de precis cu ajutorul unor modele matematice . Toxicitatea radionuclizilor patrunsi in organism depinde de: activitatea acestora, forma chimic, tipul i energia radiaiilor emise, timpii de njumtire fizic i biologic. n contaminrile externe radionuclizii beta emitori sunt cei mai periculoi, n contaminrile interne cei alfa emitori, n timp ce radionuclizii gamma emitori produc iradiere, dar mai redus, n ambele cazuri. Radionuclizii ptruni n organism, n funcie de proprietile fizice i chimice (ale elementelor chimice din care fac parte) sunt metabolizai diferit, putnd fi mprii astfel:

transferabili, sunt radionuclizii n combinaii solubile n mediul biologic, care difuzeaz cu uurin n organism, precum: hidrogen 3, carbon 14, radiu 226, cesiu 137, cesiu 134, stroniu 90, stroniu 89, iod 131 etc.,

netransferabili, radionuclizii n combinaii insolubile la orice pH din mediul biologic, practic difuzeaz puin sau de loc n corp, chiar dac au trecut de bariera intestinal. Acesta este cazul plutoniului 239 care are ca organ critic ficatul, unde staioneaz ceva timp, dup care este eliminat prin urin.

Radionuclizii odat ajuni n snge, trec n n esuturi, unde o parte este fixat ( ntre 30 i 70 la sut), cealalt fiind eliminat prin urin, fecale i transpiraie. In funcie de activitatea metabolic a diverselor esuturi, radionuclizii pot fi eliminai sau recirculai n snge i fixai din nou.

De exemplu, n comparaie cu stroniul radioactiv, care odat fixat n sistemul osos nu mai poate fi eliminat cu uurin, cesiul radioactiv care se acumuleaz n organele moi i n sistemul muscular, este metabolizat intens, ceea ce permite eliminarea sa mult mai rapid din organism. Astfel, n cazul unui om adult, dac stroniul 90 fixat n sistemul
13

osos se reduce la jumtate abia dup cca 7000 zile, cesiul 137 se reduce la jumtate mult mai repede, n 50 150 zile.

O atenie deosebit este acordat de specialitii n radioprotecie radionuclidului hidrogen 3, numit i tritiu, cu care se poate contamina mediul, implicit i omul, n condiii de funcionare necorespunztoare a unei centrale nucleare cu reactor CANDU (cum este i cea de la Cernavod). Tritiul este reinut n organism aproape 100% la ptrunderea pe cale pulmonar, 50% prin pielea intact i 100% pe cale digestiv (mai ales din apa contaminat), dar este eliminat repede.

Ali izotopi "intesc" anumite organe i esuturi i au o rat de eliminare mult mai sczut. De exemplu, glanda tiroid absoarbe o mare parte din iodul 131 care intr n corpul uman. Dac sunt inhalate sau nghiite cantiti suficiente de iod radioactiv, gland tiroid poate fi afectat serios n timp ce alte esuturi sunt relativ puin afectate. Iodul radioactiv este unul din produii reaciilor de fisiune nuclear i a fost unul din componentele majore ale contaminrii produse de explozia de la Cernobl. Acumularea sa n organismele unor copii a dus la multe cazuri de cancer tiroidian la copii din zonele foarte contaminate din Belarus.

Radioizotopii i organele lor int:

Iod 131 Strontiu 90 Plumb 210 Strontiu 35

Tiroida

Maduva Sistemul osos Intreg corpul

Tritium

Fluidele din corp

Carbon 14

Tesuturile grase

Activitatea radionuclizilor ptruni n organism prin una din cile de contaminare amintite, este proporional cu cantitatea sau concentraile existente la intrarea n organism.
14

Dup ce radionuclizii au intrat n snge, situaia devine mai grav dup ce acetia s-au fixat deja n organele lor "int". In consecin, este mult mai important ca n caz de contaminare radioactiv, s se acioneze rapid pentru limitarea expunerii la respectiva surs, de exemplu prin ndeprtarea i izolarea sursei respective, sau prin prsirea zonei contaminate pentru a se reduce gravitatea efectelor.

Caracterul determinist i probabilistic al efectelor Odat ce radionuclizii respectivi intr n organismul uman, energia eliberat de radiaiile ionizante poate fi duntoare. In situaia ncasrii unei doze mari (6 10 Sv) n timp scurt, celulele diferitelor organe pot fi distruse, ducnd la moartea persoanei n urma expunerii la radiaii. La un nivel de expunere mai sczut, persoana respectiv poate suferi vtmri ireversibile, cum ar fi arsuri profunde cauzate de radiaii. Dac expunerea este mai redus (dar n continuare foarte ridicat n comparaie cu nivelurile normale) efectele sunt de natur temporar, cum ar fi nroirea pielii. Sub un anumit nivel de expunere numit prag aceste efecte nu mai apar. Peste acest prag, gravitatea efectelor crete odat cu doza. Aceste tipuri de efecte se numesc efecte determininiste. Nivelurile de radiaii mai sczute inclusiv nivelurile la care suntem expui n mod normal nu distrug celulele dar pot cauza modificri la nivelul acestora (prin deteriorarea ADNului). n multe cazuri, modificrile vor fi benigne sau vor putea fi remediate de organism. Cu toate acestea, exist posibilitatea ca, ulterior, modificrile s devin maligne adic s duc la apariia cancerului sau, dac sunt afectate organele de reproducere, copii persoanei respective pot fi afectai. Probabilitatea producerii unor astfel de efecte cunoscute ca efecte stocastice crete odat cu doza, dar nu se poate determina, prin examinarea unei anumite persoane, dac efectul de care sufer a fost cauzat de radiaii sau de altceva. Se presupune c orice nivel de expunere, orict ar fi de mic, implic un risc: la niveluri de expunere foarte sczute riscul este foarte mic, dar se presupune c nu este zero. O serie de modificari neletale ale secventelor ADN produse de iradiere pot cauza transformari maligne. Astfel, nu este deloc surprinzator ca neoplasme secundare pot apare prin expunerea la radiatii ionizante.
15

Nu este clar daca exista o doza "sigura" care sa nu aiba nici un efect advers biologic. Trebuie accentuat ca estimarile prind riscul dezvoltarii cancerului dupa expunere la radiatii ionizante in doze joase sunt derivate din extrapolarile riscurilor pentru doze inalte si expuneri acute. Riscurile prezise de aparitie a cancerului sunt, deci, susceptibile de modificari care depind de presupunerile facute privind datele disponibile pentru analiza. De-a lungul istoriei expunerii omului la radiatii ionizante, au existat cazuri documentate de crestere a ratei cancerului dupa expunerea la radiatii. Populatiile studiate includ supravietuitorii bombei atomice din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, lucratorii care siau inmuiat pensulele folosind limba in timp ce marcau cadranele de ceas cu vopsea continand radiu, pacientii care au suferit multiple examene fluoroscopice pentru tuberculoza, pacientii care au fost supusi iradierii vertebrale pentru spondilita anchilozanta, pacientele care au fost supuse iradierii de san pentru mastita postpartum si altii. Expunerea la radiatii ionizante la varste mai tinere pare sa creasca sansa dezvoltarii carcinoamelor induse de iradiere. Totusi, cancerele induse debuteaza la varste similare cu cancerele native si datele disponibile pledeaza impotriva iradierii ca si cauza unica a cresterii incidentei cancerelor intalnite dupa expunerea la radiatii. Deoarece nu se cunoaste o doza de siguranta in prezent, este prudent sa se evite expunerea de rutina la radiatii ionizante. Intr-un raport al Organizatiei Mondiale de Sanatate in care a fost publicata o scara a dozarii de radiatii din diferite activitati este confirmat totusi faptul ca si cea mai mica doza sit imp de expunere implica un oarecare risc. Riscul aparitiei efectelor negative deipinde atat de doza la care a fost supusa o persoana cat si perioada in care a fost expusa. Altfel spus o doza de 1000 de mSV acumulata intr-o ora fata de aceeasi doza intr-un an va avea efecte mult mai intense.

16

10000mSv 6000mSv 5000mSv 500mSV 400mSv

doza fata la in 100% din cazuri doza fatala in majoritatea cazurilor doza extrem de severa, risc ridicat de deces imediat 1/250 de pers va suferi de cancer doza maxima/ora de la Fukushima

100mSV doza limita dupa care este suspectata aparitia cancerului/an 36mSv 10mSv 6mSv 3mSv 1,5mSv consumul a 1,5 pachete de tigari pe zi tomograf o ora petrecuta in Cernobal in 2010 mamograma radiografie coloana vertebrala

250Sv limita admisa a emisiilor unei centrale nucleare /1an 100Sv 5Sv 0,4 Sv 0,1 SV radiografie pulmonara radiografie dentara doza normala din corpul uman consumul unui fruct

1000 Sv (micro-Sievert)=1 mSv (mili-Sievert)

Pentru ca expunerea la un nivel ridicat de radiatii ionizante produce un anumit risc, ar trebui sa incercam sa le evitam in intregime? Chiar daca am vrea, acest lucru este imposibil. Radiatiile au fost intotdeauna prezente in mediul si in corpul nostru. Cu toate acestea, putem si ar trebui sa minimalizam doza de expunere care nu ne este necesara.Radiatiile sunt foarte usor de detectat. Exista o varietate de instrumente simple, sensibile, capabile sa detecteze mici cantitati de radiatii naturale sau artificiale. Exista patru cai prin care oamenii se pot proteja de sursele cunoscute de radiatii.

17

limitarea duratei expunerii: pentru oamenii care sunt expusi la radiatii pe langa cele de fundal datorita naturii muncii lor, doza este micsorata si riscul imbolnavirii in principiu eliminat prin limitarea duratei expunerii;

distanta: la fel cum caldura unui foc este mai mica cu cresterea distantei, si intensitatea radiatiilor descreste direct proportional cu distanta de la sursa; bariere: barierele de plumb, beton sau apa ofera o protectie buna impotriva radiatiilor penetrante cum ar fi radiatiile . Prin urmare, materialele radioactive sunt adesea depozitate sau manuite in apa sau cu ajutorul robotilor in camere construite din beton gros sau cu pereti imbracati in plumb;

depozitare: materialele radioactive sunt izolate si tinute in afara mediului. Izotopii radioactivi (de ex. cei pentru medicina) sunt eliminati in incaperi inchise, in timp ce reactoarele nucleare functioneaza intr-un sistem cu bariere multiple care impiedica scurgerile de material radioactiv. Camerele au o presiune atmosferica scazuta, astfel incat orice scurgere ar avea loc nu ar iesi din incapere. Remedii naturiste impotriva contaminarii cu radiatii Expunerea si contaminarea cu radiatii poate fi insa prevenita si tratata cu ajutorul

alimentelor. Exista o serie de astfel de alimente care ajuta organismul uman sa tolereze mai bine efectele poluarii si ale radiatiilor. Semintele de hrisca sunt bogate in rutin, protejeaza impotriva radiatiilor si stimuleaza productia de maduva osoasa. Fibrele mucilaginoase din algele marine previn reabsorbtia strontiului radioactiv, a bariului, cadmiului si radiului, pe care le elimina din organismul uman. Algele marine sunt de asemenea bogate in iod natural. Acesta stimuleaza tiroida, iar in acest fel radiatiile nu mai sunt absorbite. Alimentele bogate in clorofila, precum spirulina, intaresc celulele, transporta oxigenul, ajuta la detoxifierea sangelui si ficatului, neutralizeaza elementele poluante si stimuleaza productia de acid robonucleic. Doza indicata zilnic pentru o persoana este de 3 - 5 grame. Legumele bogate in sulf, precum broccoli, varza, ridichi, rucola, usturoiul, ceapa, fasolea sau gulia ajuta la neutralizarea radicalilor liberi, care distrug celulele. Alimentele bogate in pectina, precum morcovii, semintele de floarea soarelui sau merele, tin departe de organism elementele poluante, care nu mai pot fi astfel asimilate. Legumele cu un continut ridicat de beta
18

caroten, precum legumele cu frunze verzi sau cartofii dulci, intaresc imunitatea si protejeaza celulele. Iradierea contribuie si la instalarea anemiei. Astfel, consumul de alimente verzi si radacinoase ajuta la intarirea sangelui. Drojdia alimentara, bogata in vitamina B ajuta la eliminarea metalelor grele din organism. Pentru tratarea efectelor secundare ale radiatiilor sunt indicate si alimentele bogate in acid nucleic, precum spirulina, drojdia, Chlorella sau polenul de albine. Plante utile in tratamentul afectiunilor cauzate de radiatii:

contine stimulatori biogeni care ajuta la vindecarea arsurilor provocate de radiatii

Aloe Vera

Radacina de papadie

imbunatateste functia organelor care sunti mplicate in procesul de elimnare al toxinelor din organism.

Ginsengul siberian

amelioreaza simptomele produse de expunerea la radiatii si agenti poluatori indeparteaza oboseala si reduce efectele stresului

Florile de trifoi rosu

imbunatateste sanatatea intregului organism si ajuta la eliminarea toxinelor.

Urzicile

curata si intaresc rinichii ajuta la reinnoirea sangelui

contine agenti radioprotectori Ceaiul verde este antioxidant, stimuleaza sistemul imunitar

reduce greata provocata de expunerea la radiatii

Menta

19

Activitatea vitala a tuturor sistemelor organizate biologic si in special a omului, se desfasoara intr-un univers supus actiunii unei multiple si variate game de radiatii, de la cele sesizabile direct cu simturile noastre, pana la cele sesizabile doar prin intermediul unei aparaturi, uneori foarte complicate. Mediul inconjurator contine surse naturale de radiatii, existente de miliarde de ani pe planeta Pamant, insotind aparitia si evolutia vietuitoarelor, inclusiv a omului. Prin activitatea sa economica si sociala de-a lungul timpului, omul a modificat sursele naturale de radiatii, creand astfel o radioactivitate naturala suplimentara si riscuri noi pentru insasi sanatatea sa.

20

BIBLIOGRAFIE

PUBLICATII:
Energie nucleara in Romania Riscuri posibile pentru mediul inconjurator si sanatatea umana, Bucuresti, 1996; Agenia Internaional pentru Energie Atomic Radiatiile si viata, Ed. Paco, Bucuresti, 1998; Agenia Internaional pentru Energie Atomic Concepte de protectie impotriva radiatiilor, Ed. H. Hulubei, Bucuresti, 1996 Agenia Internaional

pentru Energie Atomic Supravegherea starii de sanatate a persoanelor expuse professional la radiatii ionizante- Ghid pentru medicii de Medicina Muncii, Viena, 1998, Agenia Internaional pentru Energie Atomic http://www.insp.gov.ro/soft/www.ispb.ro/radiatii/index.html http://www.nucleare.ro/radiatii-nucleare.html http://www.iaea.org/

21