Sunteți pe pagina 1din 22

Cubs 1 Organizatiile internationale

1. Aspecte generale Organizatiile internationale sunt o asociere de state constituita prin tratat inzestrata cu o constitutie si organe commune si posedand o personalitate juridica distincta de cea a statelor membre. Clasificare: a. Dupa aria de actiune Cu vocatie universala (ONU) Cu vocatie regionala (UE) Cu vocatie subregionala (Comisia Dunarii)

b. Dupa posibilitatea de a devenii membre - Deschise - Inchise c. Dupa obiectul lor - Generale (ONU) - Specializate d. Dupa modul de afectare a exercitiului suveranitatii statelor membre - De cooperare - De integrare Membrii organizatiilor internationale: Statele , de regula; Exceptional pot fi si alte entitati (dominioanele sau coloniile care se guverneaza singure Pactul Societatii Natiunilor, art 2); In ultimele decenii si unele organizatii internationale au devenit membrii ai altor organizatii internationale.

Personalitatea juridica a organizatiilor internationale Existenta personalitatii juridice de DIP decurge din calitatea de subiect de drept international a organizatiilor internationale (titular de drepturi si obligatii internationale);

Rezulta existenta unei capacitati juridice internationale al carei continut e limitat prin acordul de vointa al statelor exprimat prin tratatele constitutive in functie de scopurile urmarite de statele fondatoare prin crearea organizatiei; Continutul capacitatii juridice de DIP poate fi surprins in legatura cu anumite drepturi cu caracter general: de a incheia tratate, de reprezentare, de protectie functionala a reprezentantilor sai, de a prezenta reclamatii internationale, de a elabora norme si reguli.

2. Organizatii cu caracter universal ONU Infiintare si scop A fost creata in urma intrarii in vigoare a Cartei ONU la 24 octombrie 1945. Scopul esential era de a feri generatiile viitoare de flagelul razboiului la care se adauga mentinerea pacii si securitatii internationale, garantarea ca folosirea fortei armate poate avea loc decat in interes comun (art 1 Carta). Organele principale ale ONU a. b. c. d. e. Adunarea Generala; Consiliul de Securitate; Consiliul Economic si Social; Consiliul de Tutela; Curtea Internationala de Justitie.

Adunarea Generala e organul deliberativ al ONU, cuprinde reprezentanti ai statelor membre (max 5). Fiecare stat are un singur vot. Hotararile Adunarii Generale in probleme importante se iau cu 2/3 din voturile celor participanti si prezenti. Consiliul de Securitate e organul principal si permanent de actiune si de aplicare a masurilor de constrangere pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. Este format din 15 membrii, 5 sunt membrii permanenti (China, Franta, Marea Britanie, Rusia, SUA) si 10 nepermanenti alesi pe 2 ani dupa criteriul geografic. Mecanismul de vot al Consiliului de Securitate se bazeaza pe regula unanimitatii in problemele de fond. In acest caz sunt necesare 9 voturi, 5 ale membrilor permanenti, fiecare dintre membrii permanenti avand posibilitatea sa-si exercite dreptul de veto (vot negativ), hotararea in chestiunea de fond dezbatuta daca se exercita acest drept de veto nu poate fi adoptata. Pentru probleme de procedura sunt suficiente 9 voturi indifferent de calitatea membrilor, chiar daca un stat membru permanent al Consiliului de Securitate are un vot negativ

poate sa fie adoptata o hotarare in problema dezbatuta dar din cei 15 membrii sa existe 9 voturi pentru.

Curs 2 Protectia universala a drepturilor omului


1. Evolutia in timp a. Cea mai veche abordare cu caracter de reglementare a problemelor privind aspectul persoanei si a recunoasterii unor drepturi ale acesteia e considerata Marea Carta a Libertatii 1215 semnata de Ioan Fara de Tara; b. Bilul drepturilor 1689 ca urmare a revolutiei burgheze din Anglia e un pas important in evolutia drepturilor omului; c. Declaratia de Independenta a Statelor Americane 1776 este o declaratie importanta in evolutia drepturilor omului; d. Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului 1789 in timpul revolutiei franceze constituie sinteza evolutiei viitoare a drepturilor omului; e. Carta ONU in baza careia ONU a fost creata este momentul de varf pe plan universal al afirmarii si protectiei internationale a drepturilor omului. 2. Sistemul universal al drepturilor omului in cadru ONU Avand in vedere preocuparile ONU, scopul enuntat in Preambulul Cartei privind promovarea si incurajarea respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale a fost adoptata la 10 decembrie 1948 Declaratia Universala a Drepturilor Omului ce a declansat procesul de formare a dreptului international modern, al drepturilor omului ce va deveni ulterior modelul si sursa de inspiratie pentru multiplele instrumente internationale care protejeaza aceste drepturi. Toate documentele fundamentale in materia drepturilor omului in sistemul Natiunilor Unite sunt reunite sub denumitrea Carta Internationala a Drepturilor Omului. Aceste documente fundamentale ce stau la baza acesteia sunt: a. Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala ONU la 10 decenbrie 1948; b. Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale, culturale adoptat de Adunarea Generala ONU la 16 decembrie 1966, intrat in vigoare in 1976; c. Pactul International cu privire la drepturile civile si politice adoptat de Adunarea Generala ONU la 16 decembrie 1966 si intrat in vigoare in 1976; d. Protocolul Facultativ referitor la Pactul International cu privire la drepturile civile si politice adoptat de ONU la 16 decembrie 1966 si intrat in vigoare in 1976;

e. Al doilea Protocol Facultativ referitor la Pactul International referitor la drepturile civile si politice vizand abolirea pedepsei cu moartea adoptat de Adunarea Generala ONU in 1989 si intrat in vigoare in 1991. Declaratia Universala a Drepturilor Omului Prevede numeroase drepturi: Civile si politice: la viata, libertatea si securitatea persoanelor, de a nu fi tinut in sclavie, de a nu fi supus la tortura, la libertatea de intrunire si asociere pasnica, de a participa la conducerea treburilor publice. Economice, sociale, cultural: la asigurare sociala, munca, alegere libera a muncii, la salariu egal pentru munca egala, asigurare in caz de somaj, protectia mamei si copilului

Daca drepturile civile si politice trebuie respectate riguros fara nicio libertate de apreciere din partea statelor-parti, drepturile economice, sociale, culturale nu impun obligatii ferme lasand la latitudinea statelor sa adopte masurile necesare pentru ca aceste drepturi sa fie traduse in viata. 3. Drepturile omului in sistemul regional Sunt consacrate trei sisteme regionale: a. Sistemul European de protectie a drepturilor omului; b. Sistemul interamerican al drepturilor omului; c. Sistemul African al drepturilor omului si al popoarelor. Toate aceste sisteme sunt inspirate din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Sistemul European a fost initiat de Consiliul Europei, organizatie interguvernamentala infiintata dupa al II-lea Razboi Mondial. Cele mai importante instrumente ce dezvolta Sistemul European sunt: Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale adoptata la Roma in 1950; Carta Sociala Europeana (18 oct 1961)

Sistemul interamerican al drepturilor omului Se bazeaza pe Carta OSA, Declaratia Americana a Drepturilor Omului si Conventia Americana a Drepturilor Omului.

Sistemul African al drepturilor omului Se bazeaza pe Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor adoptata de OUA (Organizatia Unitatii Africane 1981).

Curs 3 Protectia drepturilor persoanelor ce apartin minoritatilor nationale in dreptul international


O chestiune mult discutata azi este cea a drepturilor si libertatilor minoritatilor nationale. De mentionat ca dreptul international public actual nu consacra drepturile colective pentru minoritatile nationale, ci drepturi ale omului, ale persoanelor, apartinand acestora. Singurul drept colectiv in Dreptul International este dreptul la autodeterminare a popoarelor sau natiunilor. In cazul acestui drept la autodeterminare nu trebuie sa fie afectata integritatea teritoriala a statelor suverane. Documentele internationale nu admit exercitarea drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale contrara integritatii teritoriale si independentei politice a statelor. De exemplu: Declaratia Adunarii Generale a ONU cu privire la drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale, etnice, religioase si lingvistice 1992 precizeaza in partea finala ca niciuna dintre dispozitiile declaratiei nu vor fi interpretate ca admitand vreo activitate contrara scopurilor si principiilor Natiunilor Unite, inclusiv a respectarii egalitatii suverane, a integritatii teritoriale si independentei politice a statelor . In acest sens edificatoare este Conventia Cadru pentru protectia minoritatilor nationale 1995, cel mai complet document international in materie. Romania e primul stat care a ratificat aceasta conventie. In aceasta conventie se arata ca nicio dispozitie din Conventie nu va fi interpretata ca implicand vreun drept de a intreprinde vreo activitate, ori vreun act contrar principiilor fundamentale ale DIP, in special celor ale egalitatii suverane, integritatii teritoriale si independentei politice a statelor. Aceasta Conventie-cadru adoptata in 1995 sub egida Consiliului Europei, conventie regionala, se fundamenteaza pe Declaratia Adunarii Generale a ONU 1992 ca si conventie universala. Ca atare minoritatile nationale care fac parte din populatia unui stat beneficiaza de o protectie efectiva in privinta exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale, ca drepturi ale omului , fara a avea in vedere consacrarea de drepturi colective cu consecintele firesti ce decurg din exercitarea acestor drepturi, vizand autonomia sau separarea teritoriala pe care dreptul international nu le accepta.

Se impune a fi amintita Legea privind maghiarii din statele vecine ungariei. La pronuntarea autoritatilor romane Comisia Europeana de la Venetia pentru Democratie prin Drept a dezbatut si adoptat in 2001 raportul privind tratamentul preferential al minoritatilor nationale de catre statul inrudit. Acest raport stabileste: Responsabilitatea primara pentru protectia minoritatilor apartine statului de cetatenie; Statul inrudit poate juca numai un rol in ceea ce priveste asigurarea legaturilor cultural-lingvistice cu minoritatile nationale; Acordarea de asistenta nu poate fi extrateritoriala, iar cand se refera la cetatenii altui stat, consimtamantul statului de cetatenie e prealabil si obligatoriu; Se consacra aplicarea prioritara a tratatelor bilaterale fata de orice masura unilaterala prin care se acorda asistenta intr-un domeniu sau altul; Chiar daca un stat poate avea un interes in ceea ce priveste persoanele de aceeasi etnie care traiesc in afara granitelor aceasta nu implica existenta unui drept in conformitate cu dreptul international de a exercita jurisdictia asupra acestor persoane; Statele nu trebuie sa creeze privilegii pentru grupuri particulare care sa conduca la efecte dezintegratoare in statul de resedinta al minoritatilor.

Teritoriul de stat Putem definii ca fiind spatiul geografic in limitele caruia statul isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva. In ceea ce priveste componentele teritoriului de stat distingem: a. Spatiul terestru; b. Spatiul acvatic; c. Spatiul aerian de deasupra solului si apelor. Spatiul terestru este alcatuit din uscatul aflat sub suveranitatea unui stat indifferent unde e situat geografic. Spatiul acvatic cuprinde apele raurilor, lacurilor, canalelor, apele porturilor, apele interioare (baile), marea teritoriala (apele teritoriale care reprezinta portiunea maritima de 12 mile marine dincolo de apele maritime interioare), platoul continental, zona contigua, solul (subsolul marii pana la o adancime ca si zona economica exclusiva nu fac parte din teritoriul de stat. Asupra lor statele au drepturi suverane si isi exercita jurisdictia). Spatiul aerian este situat deasupra spatiului terestru si acvatic si constituie un element component al teritoriului supus suveranitatii acestui stat.

Mai exact reprezinta coloana de aer care se afla deasupra solului si domeniului acvatic fiind delimitat orizontal prin frontierele terestre, fluvial, maritime, iar vertical se intinde pana la limita inferioara a spatiului extraterestru considerat ca ar putea fi situat la aproximativ 100-110 km deasupra nivelului marii.

Curs 4 Delimitarea teritoriului de stat (frontierele statului)


Frontierele statelor sunt linii reale/imaginare prin care se elimiteaza teritoriul unui stat de teritoriile altor state. Acestea se clasifica: a. Dupa aliniamentele pe care se stabilesc; b. Din punct de vedere al componentelor teritoriului. Dupa aliniamentele pe care se stabilesc distingem: Frontiere naturale (orografice) se stabilesc tinandu-se seama de particularitatile formelor de relief, de exemplu albia unor rauri, creasta/baza muntilor; Frontiere artificiale (geometrice) reprezinta linii drepte trasate intre anumite puncte care despart teritoriile a doua state; Frontiere astronomice care urmeaza paralelele sau meridianele globului pamantesc.

Din punct de vedere al componentelor teritoriului sunt: Froniere terestre, care despart uscatul intre doua state; Frontiere fluviale, se stabilesc in general pe linia celor mai mari adancimi alr fluviului (talveg) ce desparte teritoriul a doua state. Pentru apele nenavigabile linia de frontiera e linia mediana a apei. Linia mediana este frontiera in cazul lacurilor (marilor inchise); Frontiere aeriene, separa spatiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare, imaginare, care pornesc de pe frontierele terestre/fluviale/maritime pana la limita inferioara a spatiului cosmic.

Operatiunea de stabilire a frontierelor statelor e complexa implicand doua operatiuni: Delimitarea frontierei, consta in fixarea liniei de frontiera intre 2 state intr-un tratat incheiat intre ele, in care se descrie traseul frontierei, traseu prevazut in hartile topografice anexate la tratat;
7

Demarcarea frontierei, etapa urmatoare delimitarii constand in trasarea frontierei la fata locului prin implantarea semnelor de frontiera.

Reglementari privind frontiera de stat a Romaniei Frontiera de stat a Romaniei e reglementata prin OG 105/2001 modificarile/completarile ulterioare. Aceasta OG cuprinde prevederi referitoare la: cu

Functiile frontierei de stat si modul de stabilire; Fasia de protectie a frontierei de stat cu o latime de 20 m; Culoarul de frontiera a carui latime se convine de statul Romaniei cu statele vecine; Trecerea frontierei de persoane, mijloace de transport, de marfuri si alte bunuri care se fac prin punctele de control pentru trecerea frontierei dschise traficului international.

Dreptul marii 1. Apele maritime interioare Se gasesc in integralitatea lor sub suveranitatea statelor. Sunt considerate ape maritime interioare ale statelor cu litoral apele porturilor si radelor (portiuni de apa adiacente porturilor inchise prin diguri) ale golfurilor, fiordurilor situate intre litoral si linia de baza a marii teritoriale. 2. Marea teritoriala E acea parte din apele marii de-a lungul teritoriului unui stat, cuprinsa intre linia de baza si linia exterioara si care se afla sub suveranitatea statului riveran. Linia de baza a marii teritoriale poate fi o linie normal, linia tarmului sau a celui mai mare reflux sau poate fi o linie dreapta cand tarmul statului riveran nu e drept. Linia exterioara a marii teritoriale e linia imaginara, paralela cu linia de baza a marii teritoriale la o distnta egala cu latimea marii teritoriale. Latimea maxima a marii teritoriale a fost fixate la limita de 12 mile marine. In ceea ce privste linia de baza de mentionat ca e si linia care uneste punctele cele mai avansate spre larg, a insulelor, stancilor, a altor formatiuni terestre din apropierea tarmurilor sau linia care uneste instalatiile permamente cele mai avansate ale porturilor. Limita de 12 mile marine reprezinta maximul pe care statele sunt libere sa nu-l atinga, dar pe care nu trebuie sa-l depaseasca (Conventia privind dreptul marii 1982, art 3).

Regimul juridic Asupra marii teritoriale se exercita urmatoarele drepturi: drepturi economice, depturi exclusiv de pescuit, dreptul de explorare si exploatare a bogatiilor subsolului si solului marii teritoriale, dreptul de a reglementa navigatia in marea sa teritoriala, dreptul de a se asigura securitatea sa in aceasta zona, dreptul de a-si exercita competenta jurisdictional penala, civila in marea sa teritoriala. Unul dintre cele mai importante aspect ale regimului juridic al marii teritoriale se refera la asigurarea dreptului de trecere inofensiva a navelor straine prin aceasta zona. Se considera inofensiva trecerea unei nave care intruneste conditiile: Sa fie continua si rapida (cu exceptia cazurilor de forta majora); Sa nu aduca atingere ordinii juridice , pacii, securitatii statului riveran; Sa respecte regulile dreptului international.

3. Zona contigua Reprezinta fasia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde dincolo de linia exterioara a acesteia pana la o distanta maxima de 24 mile in larg masurata de la liniile de baza ale marii teritoriale (art 33, Conventia privind deptul marii 1982). In aceasta zona statul riveran isi exercita puterea in limite mai restranse, in general de prevenire si de sanctionare a regulilor din domeniul fiscal, vamal, pescuit. 4. Zona economica exclusiva Se intinde spre largul marii la o distant de 200 mile marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale. In aceasta zona statul riveran are drepturi suverane de explorare, exploatare, conservare si gestionare a resurselor natural, biologice si nebiologice si dreptul de a stabili si folosi insule artificiale, instalatii si utilaje pentru cercetarea stiintifica. 5. Platoul Continental Reprezinta din punct de vedere geologic prelungirea naturala a tarmului care coboara in panta usoara sub apele marii pana la marginea continentala. Din punct de vedere juridic este cuprins din fundul marii si subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea sa teritoriala pe toata intinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat pana la limita externa a marginii continentala sau pana la distant de 200 mile marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale cand limita exterioara a marginii continentale se afla la o distant inferioara.

Curs 5 Marea libera


Este acea parte a marii care nu e supusa suveranitatii vreunui stat sau grup de state. Articolul 86 din Conventia din 1982 vizand dreptul marii stabileste limitele marii libere prin eliminare, regimul juridic se aplica tuturor spatiilor marine care nu fac parte din zona economica exclusiva, marea teritoriala sau apele interioare ale unui stat. Regimul juridic al marii libere se intemeiaza pe principiile a. b. c. d. Principiul libertatii marii; Prevenirea si reprimarea unor infractiuni in marea libera; Dreptul de vizita si de urmarire a navelor in marea libera; Dreptul de acces al statelor fara litoral la mare si de la mare. Libertatea de transit.

Principiul libertatii marii Acesta cuprinde urmatoarele libertati care constituie continutul sau: Libertatea de navigatie pentru navele comerciale si militare ale tuturor statelor riverane/neriverane in timp de pace/razboi; Libertatea de survol in spatial aerian pe easupra marii libere pentru aeronavele civile si militare ale tuturor statelor in timp de pace/razboi; Libertatea de pescuit pentru navele tuturor statelor cu respectarea apararii resurselor biologice ale marii libere; Libertatea de a construe insule artificiale sau alte instalatii in marea libera; Libertatea pentru toate statele de a face cercetari stiintifice in marea libera.

Statele trebuie sa exercite aceste libertati cu respectarea intereselor celorlalte state. Navele aflate in marea libera se supun legii pavilionului, statul al carui pavilion il abordeaza nava are jurisdictia exclusive asupra ei. Dreptul marii admite si nave sub pavilion ONU. O nava care se prevaleaza de mai multe pavilioane e considerate ca o nava fara nationalitate. Navele militare, cele proprietate de stat si cele folosite pentru serviciile publice beneficiaza in marea libera de imunitate de jurisdictie fata de celelalte state. Prevenirea si reprimarea unor infractiuni Dreptul marii stabileste obligatia pentru state de a preveni si reprima anumite infractiuni internationale in marea libera. Ele sunt: transportul de sclavi, pirateria maritime, traficul illicit de stupefiante si substante psihotrofe si emisinile neautorizate difuzate in marea libera.
10

Dreptul de vizita si de urmarire a navelor Navele militare ale statelor au dreptul de vizita a navelor comerciale in marea libera daca sunt suspecte ca au savarsit infractiunile enumerate. Daca o nava straina a incalcat legile unui stat riveran acesta are dreptul sa urmareasca nava vinovata. Urmarirea trebuie sa fie inceputa in spatiile maritime ale statului riveran sis a fi fost neintrerupta. Urmarirea inceteaza la intrarea ei in marea teritoriala a statului al carui pavilion il abordeaza nava sau in marea teritoriala a altui stat. Dreptul de acces al statelor fara litoral la mare si de la mare. Libertatea de tranzit Statul fara litoral are dreptul sa aiba flota proprie sub pavilionul sau. Pentru exercitarea acestui drept e necesar ca un stat riveran la o mare/ocean sa accepte sa deschida un port al sau pentru flota statului fara litoral. Statul fara litoral beneficiaza si de dreptul de transit. Acest drept de transit se exercita pe baza de accord international intre 2 state si in temeiul conventiilor internationale referitoare la dreptul de transit.

Dreptul international fluvial Principiul de baza al dreptului international fluvial e cel al libertatii de navigatie pe aceste fluvii. Reg de baza vizand reg jur internat al celor 21 de fluvii internationale existente, reg ce se adauga principiului libertatii de navigatie: Statele riverane la fluvial cu regim international isi exercita suveranitatea asupra sectorului lor national de pe acel fluviu; Statele riverane la fluviu sunt competente sa reglementeze regimul de navigatie pe aceste fluvii; Statelor riverane le revine obligatia de a mentine navigabilitatea fluviului in sectorul lor national; Se pot crea comisii internationale pentru supravegherea regimului international al fluviului.

In legatura cu principiul libertatii de navigatie de mentionat ca se aplica in conditiile de egalitate numai navelor comerciale ale statelor. Navele militare si de politie ale statelor riverane pot naviga numai in sectorul national al acestor state. Unul dintre fluviile din Europa cu regim international este Dunarea. Regimul navigatiei pe Dunare a fost stabilit prin Conventia de la Belgrad incheiata intre statele riverane 1984.
11

Aceasta Conventie recunoaste statele riverane suveranitatea deplina asupra portiunilor de fluviu aflate in limitele granitelor lor, fiind excluse de la gestiunea navigatiei pe Dunare statele neriverane. Pentru realizarea colaborarii statelor riverane si adoptarea de recomandari privind regimul de navigatie a fost constituita Comisia Dunarii cu sediul la Budapesta dupa ce pana in 1957 a fost la Galati. Din aceasta comisie fac parte toate statele riverane semnatare ale Conventiei de la Belgrad din 1948.

Curs 6 Tratatul international


Constituie unul din instrumentele principale ale relatiilor internationale si principalul izvor al drepturilor si obligatiilor statelor in cadrul acestei relatii. Notiune E un accord de vointe incheiat in scris intre subiecte de drept international (in special intre state, state si organizatii internationale sau intre organizatii internationale) si guvernat de Dreptul International, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau in 2 sau mai multe instrumente conexe oricare ar fi denumirea sa. Dintre toate tratatele internationale cel mai important e Carta ONU din care fac parte marea majoritate a statelor lumii. Clasificare 1. Dupa functie: - Tratate legi; - Tratate contract. 2. Dupa numarul de participanti: - Bilaterale; - Multilaterale. 3. Dupa termenul de validitate: - Cu termen sau aplicare limitata; - Fara termen.

12

4. Dupa posibilitatea de aderare: - Deschise; - Inchise. 5. Dupa obiectul de reglementare: Politice; Economice; Culturale.

Structura tratatelor Un tratat international cuprinde: Preambulul; Cuprinsul; Partea finala; Semnaturile; Anexele.

Conditii de validitate a tratatelor internationale Orice tratat pentru a fi valid din punct de vedere juridic trebuie sa satisfaca unele elemente esentiale de fond in raport de care se apreciaza validitatea juridica a tratatelor. Elementele de fond ale tratatului sunt de 2 feluri: Esentiale, obligatorii pentru state; Accesorii, a caror includere e lasata la aprecierea partilor.

Elementele esentiale sunt : Subiectele (partile) care trebuie sa aiba capacitatea juridica de a incheia tratatul, sa fie subiecte de drept international; Vointa liber exprimata a partilor; Obiectul sa fie licit; Tartatul sa produca efecte juridice; Tratatul sa fie guvernat de normele dreptului international.

Elementele accesorii sunt: Termenul, un eveniment viitor si sigur de care depinde fie intrarea in vigoare a tratatului (termen suspensiv) fie iesirea din vigoare (termen rezolutoriu); Conditia, un eveniment viitor si nesigur (incert) de care depinde inceperea executarii obligatiilor asumate prin tratat (conditie suspensiva) sau incetarea executarii obligatiilor (conditie rezolutorie)
13

Cateva referiri la elementele esentiale ale tratatului 1. Partile la tratat Subiectele (partile) tratatului pot fi statele care fiind subiecte de drept international au capacitatea juridica de a incheia orice fel de tratate internationale si in orice domeniu in virtutea principiului egalitatii suverane a statelor. 2. Vointa liber exprimata a partilor La incheierea unui tratat fiecare parte trebuie sa aiba posibilitatea de a-si exprima vointa, numai astfel tratatul e valabil din punct de vedere al Dreptului International. Tratatele incheiate prin alterarea vointei partilor sub orice forma s-ar manifesta aceasta sunt nule de drept. Alterarea vointei partilor se face prin mai multe mijloace si in forme diferite care costituie vicii de consimtamant: Eroare; Dol; Coruperea reprezentantului unui stat; Constrangerea impotriva reprezentatntului unui stat; Constrangerea impotriva statului.

3. Obiectul licit al tratatului Tratatul trebuie sa aiba un obiect licit, sa fie in stricta conformitate cu principiile si normele recunoscute ale Dreptului International, sa nu contravina normelor imperative de la care nicio derogare nu e permisa, norme ce asigura securitatea si stabilitatea raporturilor internationale. 4. Tratatul sa produca efecte juridice Prin continutul sau tratatul trebuie sa stabileasca norme obligatorii in plan international cu character general si permanent carora statele semnatare sa li se supuna. 5. Tratatul sa fie guvernat de normele Dreptului International In acest sens tratatul trebuie sa se incheie in conformitate cu normele Dreptului International. Incheierea tratatelor internationale Competenta de incheiere a acestora, Constitutiile statelor prevad ca negocierea si semnarea tratatelor se fac de organelle executive (presedinte, guvern), iar ratificarea e atributul Parlamentului.
14

Conform Constitutiei Romaniei si a Legii 4/1991 cu privire la incheierea si ratificarea tratatelor in Romania Presedintele incheie tratate in numele tarii, care sunt negociate de Guvern. Presedintele poate da imputerniciri in acest sens Primului Ministru, Ministrului Afacerilor Externe, altor membrii ai Guvernului, unor reprezentanti diplomatici ai Romaniei. Procedura de incheiere a tratatelor Faze principale: Negocierea textului tratatului; Semnarea tratatului; Exprimarea consimtamantului statului de a fi luat parte la tratat.

In ceea ce priveste exprimarea consimtamantului statului de a fi luat parte la tratat mentionam ca textul autentificat al tratatului, ca urmare a semnarii lui capata forta prin recurgerea la unul dintre mijloacele juridice: Ratificarea; Aderarea; Acceptarea/aprobarea.

Ratificarea e operatiunea juridica prin care tratatul semnat de persoana imputernicita in acest scop e aprobat de organelle de stat competente, a angaja statul in relatiile internationale. E facuta in general de Parlament. Actul de ratificare se incorporeaza intr-un document numit instrument de ratificare ce se comunica, se schimba, se depune spre pastrare statului depozitar. Numai din acest moment al efectuarii uneia din operatii tratatul capata deplina forta juridica. Aderarea e procedeul juridic in cazul in care statele nu au semnat un tratat multilateral, indifferent daca au participat sau nu la negociere, apreciaza ulterior ca e necesar sa devina parte la acel tratat. Acceptarea constituie un procedeu nou pe care statele il pot folosi pentru a devein parti la tratat, pentru a se evita procedura indelungata si complicate a ratificarilor de Parlament.

Curs 7 Intrarea in vigoare si inregistrarea tratatelor


Intrarea in vigoare Are loc in conditii diferite in functie de caracterul tratatelor. Tratatele nesupuse ratificarii intra in vigoare din mementul in care statele semneaza documentele ce fac obiectul tratatelor.

15

Tratatele supuse ratificarii intra in vigoare in momentul schimbului instrumentelor de ratificare, in cazul celor bilateral daca statele nu au convenit alt termen. In cazul tratatelor multifunctionale partile vor hotara prin tratatul respectiv asupra conditiilor intrarii in vigoare. In general se stabileste o majoritate sau un numar minim de state care trebuie sa artifice tratatul. Inregistrarea tratatelor Se face conform Cartei ONU la Secretariatul General al ONU care asigura publicitatea necesara. Efectele juridice ale tratatelor se pot exprima sub forma a 3 principii: Respectarea cu buna- credinta a tratatelor; Nerespectarea tratatelor; Efectul relativ al tratatelor.

Principiul respectarii cu buna- credinta a tratatelor (pacta sunt servanda) Acest effect juridic al tratatul;ui il reprezinta obligatia partilor de a-l respecta cu bunacredinta si de a-I pune in aplicare prevederile. E consacrat in Carta ONU, in Conventia de la Viena asupra drepturilor tratatelor 1969 formuland atfel Orice tratat in vigoare leaga partile si trebuie executat de catre ele cu buna credinta. Principiul neretroactivitatii tratatelor Tratatele internationale nu au effect retroactiv, ele aplicandu-se statelor parti din momentul intrarii in vigoare, cand isi produc efectul. Are efecte numai pentru viitor, aplicanduse situatiilor care apar sub imperiul prevederilor sale posterior momentului intrarii in vigoare. Un stat contractant nu se angajeaza prin tratat pentru fapte juridice care s-au petrecut inainte e intrarea in vigoare a tratatului sau pentru acte juridice incheiate anterior. Principiul efectului relativ Efectele se produc in principiu: De regula, intre partile contractante; In anumite limite si asupra unor state terte.

Intre partile contractante tratatele produc efecte din momentul intrarii in vogoare. Din acest moment tratul international se transforma in act intern, transformare care se poate face prin ratificarea/aprobarea acestora sau transpunerea intr-un act normativ intern.

16

Conform Constitutiei tratatele ratificate de Parlament conform legii fac parte din dreptul intern. Au prioritate reglementarile internationale numai daca proves drepturile fundamentale ale omului cand legea interna nu e in concordanta cu acestea. Efectele asupra unor state terte constituie exceptii de la principiul efectului relativ al tratatelor pentru ca de regula tratatele nu creaza obligatii, nici drepturi pentru alte state decat cu consimtamantul acestora. De exemplu, in acest sens pot fi relevante tratatele prin care se stabilesc regulile juridice general aplicabile cu character obiectiv care sunt in interesul comunitatii internationale in ansamblul sau, de exemplu tratatul vizand marea libera, denuclearizarea, demilitarizarea unui teritoriu.

Modificarea tratatelor Se face prin: Amendare; Revizuire.

Amendarea priveste modificarea de mica amploare. Revizuirea atrage modificari substantiale si extinse ale textului unui tratat.

Incetarea/suspendarea efectelor tratatelor Incetarea tratatelor consta in faptul ca acel tratat ajunge sa nu-si mai produca efectele din momentul in care o cauza de incetare s-a produs. Cazurile in care tratatele isi pot inceta efectele: A. B. C. D. E. Vointa comuna a partilor; Denuntarea unilateral; Violarea dispozitiilor tratatului de catre una din parti; Survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare; Imposibilitatea executarii.

A. Vointa comuna a partilor Incetarea tratatului prin vointa comuna a partilor este situatia cea mai frecventa si are loc prin inserarea in Conventie a unui termen.

17

B. Denuntarea unilaterala Consta intr-o declarative a uneia din parti prin care aceasta se considera libera de obligatiile ce-i revin din tratat, fiind un mod exceptional de a pune capat unui tratat. Denuntarea unilaterala poate avea loc in general daca acest mod e prevazut in tratat sau daca rezulta tacit din acesta. C. Violarea dispozitiilor tratatului de catre una din parti In aceasta situatie incetarea efectelor tratatului poate vea loc atunci cand partea adverse refuza constant sa-si execute obligatiile sau prin actele sale violeaza substantial dispozitiile de esenta ale tratatului. D. Survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare Tratatele pot inceta in situatiile ce vizeaza indeplinirea conditii rezolutorii la survenirea unor fapte sau evenimente viitoare incerte. Ex: starea de razboi nu poate fi prevazuta in cuprinsul unui tratat. In stare de razboi tratatele cu character politic si economic incheiate intre statele adversare isi inceteaza valabilitatea. Clauza rebus sic standibus e situatia tipica ce se traduce prin formula schimbarea fundamentala a imprejurarilor. Dreptul international permite ca o parte sa se dezica de tratatul pe care l-a incheiat daca noile imprejurari schimba situatia partilor incat daca acestea ar fi existat in momentul incheierii tratatul nu ar fi fost incheiat. Date fiind riscurile invocarii abuzive a acestei clauze exista conditii pentru a fi invocate: Noua imprejurare sa fie fundamental deosebita de imprejurarile incheierii tratatului; Noile imprejurari sa transforme radical intinderea partilor.

Daca nu sunt indeplinite conditiile clauza rebus sic standibus nu se invoca. E. Imposibilitatea executarii Poate fi invocate de oricare dintre parti, daca imposibilitatea rezulta din disparitia sau distrugerea obiectului tratatelor fara vina acestora. Suspendarea efectelor Conventia 1969 prevede 2 ipoteze cand se suspenda tratatele: Conform dispozitiilor tratatului respectiv; In orice moment prin consimtamantul partilor dupa consultarea celorlalte state contractante.

18

Curs 8 Mijloacele pasnice pentru solutionarea diferendelor internationale


Mijloacele pasnice de drept international pot fi clasificate in raport de specificul modului in care sunt destinate sa contribuie la obtinerea rezultatului in 3 categorii: a. Mijloace politico-diplomatice (fara character jurisdictional) Negocierile directe (tratative); Bunele oficii; Mediatiunea; Ancheta; Concilierea.

b. Mijloace cu character jurisdictional - Arbitrajul international; - Justitia internationala. c. Mijloace si proceduri de solutionare in cadrul organizatiilor internationale - Cu vocatie universal; - Cu vocatie regional. Mijloacele politico-diplomatice Negocieri directe Sunt mijloace pasnice frecvente, evitandu-se interventia unui tert in solutionarea litigiului, fiind un mijloc pasnic, suplu, discret. Sunt purtate intre Ministerele Afacerilor Externe ale statelor interesate, de sefii Guvernelor, de sefii statelor respective. Conditii: Partile aflate in diferend sa fie animate de dorinta sincera de a solution deferendul pasnic; Sa se asigure o delimitare precisa si clara a obiectului diferendului dintre state; In timpul negocierilor directe sa se respecte principiile fundamentale ale DIP, in special principiul egalitatii suverane a statelor.

19

Bunele oficii Elemental specific al bunelor oficii ca forme speciale ale negocierilor diplomatice e interventia unui tert acceptata de statele in diferendum. Rolul lor e de a pregati apropierea intre partile in diferendum si de a facilita inceprea tratativelor intre ele in vedrea solutionarii diferendului sau de a le determina sa-si reia negocierile daca au fost intrerupte. In cazul bunelor oficii rolul tertului inceteaza in momentul inceperii negocierilor intre partile aflate in diferend. Tertul nu paticipa la negocierile intre partile in diferend si nu face propuneri la modul de solutionare a diferendului, poate sa le dea sfaturi.

Mediatiunea Consta in interventia unui tert (un stat, o organizatie internationala) care nu se limiteaza numai la determinarea partilor in diferend sa poarte negocieri directe pentru solutionarea lui ca in cazul bunelor oficii, ci participa la aceste negocieri si poate face propuneri referitoare la felul in care se poate solution diferendul. Ancheta internationala Este o comisie internationala de ancheta instituita in vederea solutionarii litigiilor internationale, comisie create de partile aflate in diferend pe baza acordului dintre ele in care se precizeaza: faptele pe care comisia trebuie sa le cerceteze, modul si termenul de aalcatuire al ei, intinderea imputernicirilor membrilor ei. Comisia de ancheta nu se pronunta asupra raspunderii partilor in diferend. Ea intocmeste odata cu incheierea lucrarilor un raport care se limiteaza la stabilirea faptelor si nu e o sentinta judecatoreasca, partile avand libertate in folosirea constatarilor din raport. Concilierea internationala Se face prin Comisia Internationala de conciliere. Are un rol mai amplu decat Comisia Internationala de Ancheta , comisia de conciliere cerceteaza nu numai faptele care au generat diferendul respectiv, dar face si recomandari asupra modului de solutionare a diferndului, fiind cuprinse intr-un raport pe care il intocmeste Comisia.

Mijloacele cu character jurisdictional Arbitrajul international (instanta jurisdictional ad-hoc)


20

Prima reglementare s-a facut prin Conventia I de la Haga, pentru apalanarea conflictelor internationale 1907. Recurgerea la aceasta e facultativa. Temeiul existentei si functionarii instantei de arbitraj international e vointa libera a partilor manifestata prin acordul intervenit intre ele care poate imbraca forma unui accord de compromise. Acordul de compromise e un tratat international incheiat in conditiile Dreptului International. Acest accord prevazand si regulile aplicate de instanta arbitrara in judecarea diferendului. Procedura arbitrara are 2 faze: scrisa si orala. Sentinta arbitrara data e obligatorie si definitiva. Se admite recursul in revizuire in situatiile expres prevazute de acordul compromise. Justitia internationala (instante de judecata internationale permanente, de ex Curtea Internationala de Justitie) Are character permanent alaturi de Curtea de Justitie Internationala create pe baza Cartei ONU, existand si Tribunale administrative ale unor organizatii internationale, in cadrul acestei justitii functionand instantele internationale cu caracte universal si regional. Instantele internationale cu character universal Curtea Internationala de Justitie e unul dintre organelle principale ale ONU, organ judiciar principal al Natiunilor Unite. E formata din 15 judecatori alesi de Adunarea Generala ONU si de Consiliul de Securitate pentru 9 ani cu posibilitatea de a fi realesi. Curtea isi exercita competentele in sedinte plenare prin complete de judecata formate din cel putin 9 judecatori, cu exceptia Camerelor care pot fi constituite din 3 sau mai multi judecatori. Regula generala privind competent Curtii e caracterul facultative al acesteia ceea ce implica acordul expres al partilor de a supune diferendul Curtii Internationale de Justitie (CIJ). Procedura contencioasa a Curtii e alcatuita din 2 faze: una scrisa (memorii, contramemorii, documente prezentate de partile in diferend) si una orala (audierea de martori). Hotararea pronuntata de CIJ e obligatorie. Curtea poate intepreta propriile hotarari sau poate revizuim hotararea data de ea in anumite conditii.

Instantele internationale cu character regional Exemplu: Curtea Europeana de Justitie (CEJ) in cadru UE. Hotararile sunt definitive si obligatorii cu aplicare direct ape teritoriul statelor membre ale comunitatilor.

21

Mijloace si proceduri in cadrul organizatiilor internationale Solutionarea pasnica in cazul diferendelor internationale poate avea loc la nivelul organizatiei internationale cu character universal sau regional. Dintre organelle principale din cadrul organizatiilor cu character universal (ONU) pot acttiona pentru solutionarea pasnica a diferendelor internationale: Consiliul de Securitate; Adunarea Generala; Secretarul General al ONU.

Consiliul de Securitate e principalul organ al ONU responsabil pentru mentinerea pacii/securitatii internationale, hotararile fiind obligatorii. Adunarea Generala face numai recomandari cu privire la solutionarea diferendului. Secretarul General al ONU atrage atentia Consiliului de Securitate asupra oricarei probleme care ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale. In ceea ce priveste mijloacele de solutionare in cadrul organizatiilor regionale amintim Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa (CSCE) sau Actul Final de la Helsinki 1975.

22