OPERETA – 60 de ani

Catalog aniversar

1

CUVÂNTUL DIRECTORULUI ..............

2

1. ISTORICUL OPERETEI ÎN LUME

ORIGINILE OPERETEI Originile operetei trebuie căutate în reacţia maselor, a mulţimilor din pieţe şi bâlciuri, faţă de moravurile claselor înalte, de la curţile regale şi princiare din Europa, pe care aleg să le parodieze şi să le satirizeze prin muzică. Astfel s-a întâmplat pentru prima dată în Anglia, când, pe 29 ianuarie 1728, a apărut şi s-a jucat cu un succes enorm „Beggar’s opera”, pe un libret de John Gray şi muzică de John Christopher Pepush. „Beggar’s opera”, adică „opera cerşetorilor”, era o parodie a înaltei societăţi londoneze şi o satirizare a moravurilor ei, anticipând, prin aceasta, ceea ce va face Offenbach în operetele sale. Ca o reacţie împotriva gravităţii şi lipsei de actualitate a operei apar, în 1701, aşa-numitele „parodies du nouveau théâtre italien”, în care vom găsi pentru prima dată expresia „opéra comique”, iar 20 de ani mai târziu, Le Sage publică o culegere de piese scrise pentru a fi reprezentate în târguri, culegere intitulată „Théâatre de la foire ou l’opéra comique” (Amsterdam 1722-1737). În Italia, în aceeaşi perioadă, opera se scria pe librete cu un conţinut popular şi care va deveni opera buffă. În Germania, Singsspiel-ul, care a precedat opera, era o îmbinare de scenete vorbite cu altele cântate; farsele de carnaval aveau un caracter adesea batjocoritor, conţinând ecouri din actualitate şi fiind însoţite de o muzică vioaie. Opereta a luat câte ceva din toate genurile menţionate mai sus. Opera comică, opera buffă, beggar’s opera sunt strămoşii operetei. Opereta nu descinde din operă, dar pentru că melosul său este tratat în manieră cultă, pentru că era expus de o orchestră mai mare, avea nevoie de un public cu o oarecare pregătire muzicală, iar această pregătire era făcută de spectacolele de operă.

NAŞTEREA OPERETEI ÎN EUROPA Anul 1858 este considerat anul de naştere al operetei. În acest an, la Paris, Jacques Offenbach a prezentat publicului opereta „Orfeu în infern”, pe care compozitorul o intitulează „operă-bufă”. Principala caracteristică a acesteia era parodierea operei serioase, a tragediei muzicale şi satirizarea vieţii contemporane. Offenbach îşi alegea personajele de obicei dintre oamenii de seamă ai zilei, pe care îi prezenta sub masca unor eroi din Antichitate care defilau pe scenă şi se comportau ca orice muritori de rând, cu defectele şi cu năravurile oamenilor politici cunoscuţi – Napoleon al III-lea, militari de seamă, politicieni sau mari bancheri se perindă toţi prin operetele lui Offenbach şi sunt amendaţi cu ironie de publicul care savurează cu pofta comicul situaţiilor.*
*Jacques Offenbach (1819-1880) s-a născut la Cologne, unde tatăl său era cantor la sinagoga din localitate, fiind al şaptelea copil din cei zece, câţi număra familia cantorului. De mic copil Jacob (pe numele său adevărat), a îndrăgit vioara, dovedind calităţi muzicale deosebite. La 14 ani, a fost admis la Conservatorul din Paris, devenind elevul lui Vaslin la clasa de violoncel. Din acest moment, Jacob se va numi Jacques Offenbach, va deveni francez de naţionalitate, dar şi de inimă şi nu va părăsi Parisul decât ocazional. (Titus Moisescu, Militiade Păun, „Ghid-opereta”, 1969) „Jacques Offenbach a descoperit o lume nouă, o insulă necunoscută, ţara râsului muzical... creaţiile sale sunt modele de spirit, bună dispoziţie, ingeniozitate

3

mai degrabă decât cântăreţilor. prin diverse garnizoane ale tatălui său. Franz Léhar a avut o copilărie agitată.. În anii care au urmat s-au montat unele dintre cele mai cunoscute operete de astăzi.* *Franz Léhar (1870-1948) s-a născut la Kamarom. în parte. iar caracterul său satiric nu apare pe primul plan. Ulterior. „Paganini”. jucate cu succes în continuare pe marile scene ale lumii. De altfel. Se mută apoi la Viena. care scriu libretul pentru cea mai celebră operetă a sa: „Văduva veselă”. cu operetele „Studentul cerşetor” şi „Gasparone”. Opereta vieneză nu este atât de acidă. Totodată. vom asista la o renaştere a operetei vieneze. o muzică uşoară. unde devine violonist în orchestra dirijată de tatăl său.Un Daumier care a folosit notele gamei ca să schiţeze siluete!” (Louis Schneider) Satira socială şi politică. o altă figură proeminentă a noilor tendinţe în opereta vieneză. de zâmbete fiind un spectacol destinat amuzamentului. care a prins foarte repede şi a avut un imediat succes la public. opereta franceză renunţă la spiritul său critic şi a rămas doar plină de duioşie.. desele transferări. „Fredericke” sau „Ţara surâsului”. în aceeaşi lună şi în acelaşi an cu Oskar Straus. Aici va cunoaşte succesul. Celelalte operete scrise de Léhar s-au bucurat de un succes aproape egal: „Contele de Luxemburg”. Cea mai mare vâlvă a stârnit-o opereta „Văduva veselă” a lui Franz Léhar. spirituală. al căror caracter se deosebeşte de cel al operetei pariziene. care. situat la graniţa dintre Cehoslovacia şi Ungaria. cauza decăderii operetei în secolul XX. În afară de Johann Strauss. 4 . „Voievodul ţiganilor”. În 1874. în bună parte. Fiu al unui dirijor de fanfară militară. neoferindu-i un domiciliu şi un mediu stabil. Încă din acest stadiu de dezvoltare al operetei vieneze. operetele vieneze sunt neîntrecute mesagere ale valsului. A urmat apoi o altă lucrare de succes. şi Karl Zeller cu operetele „Vânzătorul de păsări” şi „Minerul” completează seria creatorilor de prim rang al genului operetei pe care îi dă şcoala vieneză de la sfârşitul secolului XIX. devenită mai apoi emblematică pentru opereta franceză. determinat. Léhar urmează Conservatorul la Praga şi îi are ca idoli pe Verdi şi Wagner. Karl Millöcker. opereta „Liliacul” (Die Fledermaus). iar muzica însoţitoare. cu un succes extraordinar. a cărei operetă „Contesa Maritza” (şi mai apoi „Silvia”) a înregistrat un imens succes. al cărui succes a făcut înconjurul lumii. În 1905. rolurile din acest tip de spectacole erau de cele mai multe ori destinate unor actori comici. era dublată de o muzică spumoasă. compozitorii reîntorcându-se la dans. fiind denumite din acest motiv „Walzer-operetten”. care s-a menţinut multă vreme pe afiş. din cauza aportului său minor. fiind pătrunsă mai degrabă de un spirit de îngăduinţă faţă de slăbiciunile omeneşti. specific cordialităţii vieneze. un mic orăşel de pe marginea Dunării.maliţioasă. care puncta doar comicul situaţiilor. vioaie. în sens peiorativ. ale valsului vienez. Johann Strauss-fiul a imprimat totuşi lucrărilor sale un alt spirit decât cel al vechilor operete pariziene. se simte acea doză masivă de sentimentalism care a fost. Un nume la fel de important şi un reprezentant de seamă al genului este şi compozitorul maghiar Emmerich Kálmán. Deşi scrise sub imboldul succeselor obţinute de Offenbach. OPERETA VIENEZĂ ÎN ROMÂNIA La noi s-au bucurat de multă faimă operetele vieneze. sub diferite forme. şi de întâlnirea cu celebrii libretişti Victor Leon şi Leo Stein. constituie unul dintre elementele de bază ale genului. s-a prezentat. la Theater an der Wien. a primit denumirea de „musiquette”.

(Titus Moisescu. „Vagabonzii”. intuia perfect momentul culminaţiilor şi al marilor interiorizări. urmaţi de mai tinerii Franz Léhar. duetelor şi corurilor sale accentele şi inflexiunile unor melodii populare auzite şi studiate de compozitor în desele lui peregrinări „militare”. compozitorul rămânând un neîntrecut inovator în această direcţie. Léhar a fost un excelent constructor al muzicii sale şi un fin tehnician. Edmund Eysler.*Care este forţa muzicii lui Léhar? În primul rând melodicitatea. care au îmbogăţit repertoriul universal al teatrelor de operetă cu „Kunstlerblut”. Paul Abraham („Floarea din Hawaii”). Karl Ziehrer. pe drumul trasat de Johann Strauss merg fratele său Joseph. „Ghid-opereta”. 1969) În Austria. întreaga sa muzică integrându-se perfect dramaturgiei libretului şi rezistând celor mai exigente analize. „Farmecul unui vals”. 5 . repertoriul operetei este îmbogăţit prin transpunerea piesei „Pygmalion” a lui Bernand Shaw prin „My fair lady”. Şi meritul cel mai mare al lui Léhar a fost acela că a ştiut să presare în tematica ariilor. În secolul XX. Oskar Straus. Robert Stolz sau Karl Rudolf Friml. Simţea. compusă de Fr. trăia şi se integra de minune în acţiunea libretului. În al doilea rând. Loewe. Militiade Păun.

Adeseori lucrările fiind jucate la foarte scurt timp după premiera lor mondială. Cei care au cunoscut Grădina Oteteleşanu vorbesc cu mult entuziasm despre acest loc: „Trupa lui Grigoriu era o instituţie. un eveniment. viaţa artistică era dominată de vodevil – formă a teatrului muzical. (Th. „Olteanca”. ISTORICUL OPERETEI ÎN ROMÂNIA ÎNCEPUTURILE OPERETEI ÎN ROMÂNIA România se numără printre puţinele ţări în care opereta are o puternică şi valoroasă tradiţie. ei au dat avânt genului liric românesc. în principalele centre culturale ale ţării. bogată în răsturnări se bazează în general pe qui pro quo-uri şi are întotdeauna un final fericit. în Ardeal. Leqocq. în special publicului bucureştean. gazetari. Primele trupe lirice. Începând cu anul 1904. după două le gemeau flaşnetele. valsul şi marşul erau fluierate de toţi băieţii de pe stradă. Un adevărat animator al genului a fost tenorul Constantin Grigoriu. Un alt moment important pentru istoria operetei româneşti este marcat de „Crai Nou” – 1882. * *Grădina Oteteleşanu era locul de desfăşurare al activităţii companiei Grigoriu şi una din numeroasele grădini de vară ale Bucureştilor.. a cărei intrigă. Creaţiile lor intitulate „opere comice” marchează un incontestabil progres al genului. Pe de altă parte. de dorul lui Leonard. este considerat anul naşterii operetei româneşti.2. De dorul Florichii Florescu.. Ion Vidu. 6 . „Romanii şi Dacii”). aproape tot repertoriul de operetă. spectacolul de operetă s-a integrat firesc în viaţa culturală românească. în vestita Grădină Oteteleşanu. Crutzescu. montează cu deosebit succes operete de Offenbach. Hérvé. o operetă nouă. George Ştephănescu („Sânziana şi Pepelea”. Tot în această perioadă de începuturi. toate fetele din Bucureşti (Gh. cântăreţi. După 8 zile. Nu a fost local în Bucureşti despre care să se fi scris mai mult decât despre Terasa Oteteleşanu şi n-a fost gazetar care să nu-şi depene amintirile legate de acest local cu faimă. Iacob Mureşianu. „Podul Mogoşoaiei)”. Bălan. prin succesul lucrării „Baba Hârca” de Alexandru Flechtenmacher. actori. Eduard Wachmann şi Karl Theodor Wagner au compus un număr impresionant de vodeviluri stimulând gustul publicului pentru acest gen. Aşa au apărut artişti de primă mărime. în care s-au remarcat şi impus compozitori de valoare ca: Ciprian Porumbescu. înfiinţate în ţară acum mai bine de 130 de ani. „Nini”). Strauss sau Millöcker. opereta clasică universală este şi ea intens reprezentată şi deosebit de îndrăgită de publicul românesc. ca Nicolae Leonard. „Leonard”. Dar ceea ce dădea un farmec deosebit acestui colţ din Bucureşti era numărul mare de scriitori. Astfel. trupa sa a prezentat. Începând cu anii 1830-1831. Ioan Wachmann. după o lună le cânta la bufet muzica militară. pictori care veneau zilnic să-şi ia cafeaua şi să afle ultimele noutăţi şi zvonuri din lumea bucureşteană. memorabila lucrare a tânărului compozitor Ciprian Porumbescu. * *Vodevilul este o comedie uşoară. 1961) Dezvoltarea gustului marelui public pentru operetă a făcut să crească ţinuta spectacolelor dar mai cu seamă valoarea interpreţilor. Anul 1848. „Scaiul bărbaţilor”) şi Constantin Dimitrescu („Sergentul Cartuş”. au oftat generaţii de liceeni. Consolidarea şi impunerea definitivă a operetei în atenţia publicului românesc a fost făcută de Eduard Caudella („Harţă Răzeşul”. Paralel cu opereta românească. Banat şi Bucovina – ţinuturi româneşti – viaţa culturală era animată de societăţi muzicale şi dramatice. George Dima.

Intrarea lui la Capşa. obiecte personale cu dedicaţii luând aceeaşi direcţie. mult râvnită pe vremea buzunarelor goale. şi-a spălat cămaşa la copcă şi a plecat mai departe cu ea zvântată pe trup. înfăşurat în crepul violet al regretului oftat al unei lumi. „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară.) Leonard s-a angajat la Grădina Oteteleşanu cu 200 lei pe lună. cedând locul comediei muzicale şi revistei.. Şi de aici începe frumoasa poveste a unei stele primită peste tot cu aplauze şi plecăciuni. sinucideri. unii reuşind să se impună şi peste hotare. Amoruri declarate în gura mare din sălile din ce în ce mai pline... Intră în spectacol seara cu o singură repetiţie.. mizeria şi neajunsurile. devenind un idol al publicului.. Leonard este angajat de tenorul Alecu Bărcănescu. inimi frânte cu fotografii sub pernă. opereta cade în uitare. 1961) 7 . cu distincţia atitudinilor şi mai ales cu acel farmec făcut din nostalgie. Ion Băjenaru.Ciucuretti. P. Constantin Tănase. pentru un turneu unde avea să cânte şi operă şi operetă cu 140 lei pe lună. În Occident.Popescu ş. se vorbea de el.. cu frumuseţea ochilor şi a vocii. o apariţie meteorică. Instituţie editorială. glorie în ascensiune. Alexandru Bărcănescu. destinul are un umor aparte. raportând totul la cât de puţin a trăit. Aşa începe nebunia. Orice gest. «O pasăre Phoenix» care a fost unanim declarată «Prinţul Operetei». sacrificii peste sacrificii pentru că ADORA TEATRUL. actor şi dansator deopotrivă – supranumit „Prinţul Operetei”. (. poate.) Munceşte fără oprire. a mâncat o felie de pâine pe zi (când avea noroc). disperare.Bălan. A. La un moment dat ajunge să interpreteze un rol de tenor în «Vânt de primăvară». Marinescu la Grădina Raşca. şi-a întors ghetele pe dos pentru că nu avea pantofi de scenă. G. şi-a dat cu grime pe piele în culoarea tricoului ca să nu se vadă găurile din material. cu faţa palidă feminină. afişe cu «Leonard cel mai mare artist de operetă al lumii»”.a.. unul de lună şi altul de soare. Trupa de Operetă Al. 1961) „Dacă l-aţi fi văzut. (. Succes după succes. După moartea lui Leonard (1928). 200 de operete! Dă tot ce poate da! (. zvelt în fracul său impecabil. care să fi unit maturitatea jocului cu lirismul. De la casele avuţilor până la bordeluri şi mahalale.” Victor Eftimiu (text de pe coperta III din „Leonard” de Th. orice şoaptă. Leonard.) Toţi îl iubeau enorm. Florica Florescu. N. Bărcănescu îşi pierde vocea. De la portar până la primadone. ani în şir. leonardomanie. se face pe aplauze şi lume ridicată în picioare.. Avea 21 de ani şi câştiga 6000 de franci de aur pe lună. triumf. Urmează «Văduva Veselă» la Naţionalul bucureştean şi. scandaluri. în tren. Se dedică total scenei. plini de melancolie… N-am întâlnit cântăreţ cu atâtea daruri. încasări enorme. George Niculescu-Basu. a avut o carieră miraculoasă.” Tudor Arghezi (text de pe coperta II din „Leonard” de Th. V.. Mara d’Asti. având la picioare Micul Paris. Leonard spune STOP! Şi pleacă din trupa lui Poenaru via Bucureşti..Bălan. S-a născut o stea în timp ce o alta apunea! Fortuit sau nu. Doi bulgări. Un om de un altruism inegalabil. cu litere de o şchioapă.). armonios în gesturi şi mişcări. „După ce îndurat foamea şi frigul. a dormit pe paie şi pe talaş. (. chiar pe importante scene europene... cu păr abundent. cadouri şi flori la cabină. deasupra lutului. suspine ascunse în batiste de ochii soţilor geloşi. Spre Fălticeni. din nou fotografii înrămate sau direct pe oglinzi. Nu împlinise 18 ani şi. cântăreţ. Frumos. cu ochii mari visători. de la corist. În turneul din toamna aceluiaşi an. Leonard ridică şcolăreşte două degete şi spune că ar putea cânta el dacă este toată lumea de acord.Carussi. orice mimică a lui erau pur şi simplu devorate. graţie şi pasiune. DESPRE LEONARD Leonard a fost.Maximilian. până la electrician. se ia hotărârea să se renunţe la turneu şi toţi să se întoarcă la Bucureşti..Florica Cristoforeanu. după ce se destramă Trupa Marinescu. aşa cum l-am văzut noi. cel mai mare artist al genului...

încântat de succesul obţinut. După premieră. Offenbach sau Oscar Strauss. dacă i se va întâmpla ceva. Competiţia impunea lui Nicolae Vlădoianu un repertoriu de mare popularitate susţinut de artişti de prestigiu. în regia semnată de Soare Z. un sărut şi „Un vals… ca pe vremuri”. Pentru împlinirea acestui deziderat recurge la mijloace excepţionale. pe care îl rugase cândva să aibă grijă de familia lui. pe scena „Cărăbuşului”. scrisă de Nicuşor Constantinescu. ele trebuind să fie susţinute. În 1936. dăruindu-şi întreaga viaţă celebrului teatru „Alhambra”. Paul Abraham. În primul rând îşi alege o lucrare de reputaţie mondială – „La Calul bălan” de Ralph Benatzky – premiera absolută avusese loc în 1930 la Berlin. după ce montase cu succes numeroase reviste. turneul prin ţară cu „Calul bălan” a durat 53 de zile. fiu de general. *Nicolae Vlădoianu. Spectacolele companiei „Alhambra” concurau cu cele ale „Cărăbuşului” pentru cucerirea spectatorilor. Aceasta a fost tactica adoptată de creatori pentru a da operetei un plus de accesibilitate. spectacolul a fost una din cele mai valoroase realizări ale teatrului de operetă. autorul îi aduce în scenă în acompaniamentul nemuritoarelor arii de Léhar. Suzana. ci a devenit scriitor. textele muzicale Eugen I. din păcate. îşi doreşte să reînvie opereta.Vlădoianu a descoperit un Dacian întâi. Nello Manzatti şi Ion Vasilescu. directorii companiilor „Cărăbuş” şi respectiv „Alhambra” – ambele înfiinţate în jurul anului 1926. Pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban.Soare. În 1947. Opereta trebuie salvată. vede luminile rampei „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham – premiera absolută a avut loc în 1931 la Leipzig. Dacian se ţine de cuvânt şi devine ocrotitorul familiei.Soare – dar care. dar nu a fost în zadar. nu atinge cotele de succes ale „Calului bălan”. Mesajul transmis publicului este generos şi inspirat. Regizat de Soare Z. însuşi compozitorul va dirija premiera bucureşteană. Tot în anul 1935. În încercarea de a repune la loc de cinste Opereta. Gilbert. în ansamblu angajează circa 200 persoane. În urma lui au rămas soţia Sofia şi trei copii: Luca. Muzica aparţine compozitorilor Mişu Constantinescu. printre ei şi cântăreţi originari din Tirol. Opereta lui Nicuşor Constantinescu. Hanna – frumoasa Văduvă veselă –. Subiectul este o fantezie ce răspunde întrebării: „…unde au dispărut Danillo. Pornit să caute un Leonard al doilea. Rolul Leopold a fost interpretat chiar de Tănase. nu a vrut să urmeze cariera militară a tatălui său. 8 . În 1935. Invitat de Constantin Tănase. într-o acută depresie. Nicolae Vlădoianu a susţinut foarte mult „Alhambra”. va declara că este „pur şi simplu uimit de verva şi fantezia montării”.Soare. Adus cu destule sacrificii de la Opera din Cluj. se apropie destul de mult de revistă. şi toţi ceilalţi eroi de operetă?!”. Pentru atmosferă.Mirea. Constantin Tănase. dar mai ales pentru a capta şi atenţia publicului fidel „Cărăbuşului” şi îndrăgostit de Constantin Tănase. pentru că pe scena teatrului au urcat toţi marii actori ai perioadei interbelice. Nicolae Vlădoianu se sinucide. o primadonă. Constantin Tănase montează pe scena „Cărăbuşului” şi opereta „Rose Marie” de Friml – în regia lui Soare Z. Nicolae Vlădoianu va folosi o formulă originală – o comedie – opereta intitulată „Un vals ca pe vremuri”. Nicolae fusese bun prieten cu Ion Dacian. decorează atât faţada teatrului cât şi sala de spectacol în stil tirolez. Şerban şi Elena. tenorul Ion Dacian (1911-1981) va deveni cea mai proeminentă figură a operetei româneşti contemporane.opereta înainte de Operetă Readucerea spectacolului de operetă în atenţia publicului bucureştean o datorăm celor doi importanţi oameni de teatru Constantin Tănase şi Nicolae Vlădoianu. Contele de Luxemburg. pentru asta are nevoie de un tenor.COMPANIILE „ALHAMBRA” şi „CĂRĂBUŞUL” . N. spre deosebire de Constantin Tănase.

Jules Cazaban. Din distribuţie fac parte: N. Nuntă fără mire nu se poate”. ceea ce aruncă marea la o mie de ani. Richard Rang (Contele Bitowsky). se dansa sprinten şi cu graţie.Vlădoianu. N. Maria Wauvrina (Rosa). După „Vagabonzii” de Zieher (cu G. Tot în anul 1941.* *În cronica spectacolului. Richard Rang. de care se înconjurase Vlădoianu. opereta trebuia să mai aştepte reînvierea la noi.Vlădoianu montează. artiştii „Alhambrei” lansează o nouă premieră: „O noapte la Veneţia” de Johann Strauss. Versiunea românească este semnată de V. N. Opereta „ţinea” afişul „Alhambrei”.Kiriţescu semnează regia. pe care Providenţa l-a dăruit Europei Moderne”.Timuş şi V. „Târgul Sărutatului”. N. succes subliniat cu interes de cronicari în presa de specialitate.Timică. Montările spectacolelor din acea vreme au rămas de referinţă. cunoscutul actor iscăleşte în caietul program o pagină intitulată „Opereta”.Vlădoianu intuise perfect. Oleg Danovscki – coregrafia. Convins de excepţionalul potenţial de care dispunea Ion Dacian. se cânta frumos. Neobosiţi.Gărdescu. în care ia apărarea acestui gen atât de dificil. Jules Cazaban (Joseph).Maximilian.Timuş.Gărdescu (primul ministru al ducatului de Greitz-ReitzSchleitz). socotind că nici un compartiment nu se lăsase mai prejos”. scriitorii N. premierele se succedau cu rigurozitate matematică.Vlădoianu a ales o lucrare românească.Kiriţescu şi N. Dacă nu era domnia sa.Timică (Kagler). Gina Schlachter şi Lulu Nicolau. Silvia Dumitrescu. N. pe afişul „Alhambrei”. Decorurile şi costumele acestei „Veneţii” – „risipă de lux şi bogăţie” uimeau spectatorii ce aplaudau la scenă deschisă strălucita renaştere a Operetei. figurează „Vânt de primăvară” de Johann Strauss. N. N. Liana Mihăilescu. se glumea cu haz. În distribuţie îl aflăm în rolul baronului Weps pe N. dar mai cu seamă ştiinţa personalităţilor. libretul „evoca timpuri străvechi. Acesta era rezultatul muncii unor reputaţi profesionişti ce colaborau cu dragoste şi pasiune la revigorarea operetei: compozitorii Ion Vasilescu.Mălineanu. Premiera consfinţeşte succesul operetei pe malurile Dâmboviţei. într-un cuvânt bunul gust predomina. În rolurile principale. de lux rafinat. Elly Roman. N. talentul de excepţie al unor interpreţi de valoare. Ion Dacian. Mircea Ştefănescu scria: „Domnul Dacian este. în distribuţie Ion Dacian (Ducele de Urbani). aşa cum şi-a aşteptat-o atâta vreme.* *Mircea Ştefănescu consemna: „Opereta este copilul traiului bun. Maria Wauvrina. Silvia Dumitrescu. Dacian în rolul tânărului Adam are un frumos succes de public. coregrafia Oleg Danovski.Antoniu. Lulu Nicolau. scrisă de N. Cronicarii se vor întrece să consemneze izbânda Teatrului „Alhambra” care atinsese „cele mai subtile stadii ale profesionalismului. Liana Mihăilescu. Critica de specialitate a primit cu multă rezervă această ambiţioasă montare. Caramanlău – decorurile. N.Gărdescu. Virginica Popescu. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. regia este semnată de Ion Dacian. Pe scena „Alhambrei” în montări fastuoase. Totuşi „Târgul Sărutatului” a demonstrat forţa ansamblului. în 1941. încărcate de negura basmelor”.Timică.Gărdescu. N. Maria Wauvrina. secondaţi de G. 9 .Gărdescu. H. G. de a monta spectacolele de operetă. Virginica Popescu şi bineînţeles Ion Dacian) urmează o montare de excepţie: „Un vals vienez” (Wiener blut) de Johann Strauss.Kaner.A doua încercare a „Alhambrei” de a monta operetă a fost şi mai ambiţioasă. pentru operetă.Kiriţescu şi coregraful Oleg Danovschi. Maria Wauvrina. Versiunea românească a libretului este semnată de Puiu Maximilian şi V.

şi-a continuat neabătută drumul succesului.Vlădoianu va sărbători. Spectacolele susţinute în martie 1947. au fost montate 16 premiere ce au dat operetei „suflet de viaţă nouă”. N. care şi-a deschis porţile cu premiera „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski. 10 . Maria Wauvrina. Nicolae Vlădoianu a înregistrat un singur eşec şi acesta l-a costat viaţa. Succesul de public a fost enorm. Şi astfel. N. Toni Buiacici. Din păcate. În distribuţie. un îngrijit caiet program consemnează cele 100 de spectacole ce fuseseră vizionate de la premieră. În aprilie 1949. au intrat pentru totdeauna în Cartea de Aur a Operetei româneşti. Petre Ştefănescu Goangă. în 18 ianuarie 1947. printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri. 20 de ani de existenţă cu „multe visuri. Tudor Şoimaru scria: „actualul spectacol de la „Alhambra” ţine să demonstreze ceea ce personal am crezut cu nestrămutare că opereta nu a murit încă. N. s-au aflat: Migry Avram Nicolau. o operetă de o nouă factură.Wauvrina. alături de Ion Dacian.Între 1940-1946. pe scena „Alhambrei”. După 20 de ani de reuşite incontestabile. Virginica Romanovski. opereta se impune şi se statorniceşte în noi dimensiuni. Anul 1946 – un an bogat în evenimente şi realizări pentru artiştii „Alhambrei” care treceau pragul lui 1947 în febra pregătirilor pentru turneul din Orient cu „Prinţesa Circului” (versiunea franţuzească a libretului fiind semnată de Ion Marin Sadoveanu). N. la Cairo şi Alexandria. toate materialele acestei lucrări de mare frumuseţe au dispărut fără urmă şi numai mărturiile celor ce au participat la realizarea spectacolului ne-au adus ecourile succesului de care s-a bucurat. Nae Roman. dar şi destule realizări şi succese”.Vlădoianu şi Jack Fulga. cum îi plăcea lui Nicolae Vlădoianu să o alinte.Roman. Toamna anului 1946 aduce pe afişele „Alhambrei” o nouă premieră. Teatrul Armatei inaugurează Secţia muzicală în sala din Calea 13 Septembrie. „Domnişoara Opereta”. „Prinţesa Circului” de Emmerich Kálmán. Din punct de vedere financiar însă… eşecul a fost total. odată cu premiera „Pericola” de Offenbach. de peste 90. s-au bucurat de un real succes. Să-i numim deci pe Silly Popescu. În decembrie 1946.Timuş. Numele celor ce au jucat în acest spectacol. vedete de primă mărime.000 de spectatori. nume sonore ce au făcut din „Prinţesa Circului” un spectacol grandios menit să încununeze jubileul de 20 de ani de activitate a teatrului „Alhambra”. în seara zilei de 7 noiembrie 1950 a fost înfiinţat Teatrul de Stat de Operetă. alături de colectivul companiei sale şi o serie de invitaţi de marcă. Este în încăpăţânarea asta a operetei de a nu se lăsa învinsă ceva înduioşător”. dând o nouă strălucire genului. V. În seria premierelor se înscrie apoi „Vânt de libertate de Dunaevski”. Lucrarea s-a bucurat de un mare succes de public dar şi de o atenţie deosebită din partea cronicarilor. Velimir Maximilian a polarizat în jurul său cei mai valoroşi creatori şi interpreţi de Operetă. Şerban Tasian. Următoarea premieră pe afişul Secţiei de Operetă a Teatrului Armatei a fost „Tarsiţa şi Roşiorul” de Viorel Doboş şi Gheorghe Dumitrescu. NAŞTEREA TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ – 7 noiembrie 1950 În ciuda dispariţiei părintelui ei spiritual. versiunea românească a libretului este semnată de Tudor Muşatescu. Bimbo Mărculescu. Graţie acestor realizări şi bazându-se pe bogate tradiţii. multă muncă.Ionescu Dodo. La început au fost prezentate operetele româneşti „Paloş Voinicul” şi „Cântecul munţilor” de Viorel Doboş. Migry Avram Nicolau. M. George Groner. Ion Lucian. Tiberiu Simionescu. Aici.

Hagic. Acţiunea este plasată pe un şantier de construcţie a unei termocentrale. are loc premiera operetei „Culegătorii de stele”. unele dintre ele cu o viaţă destul de lungă. spectacolul fiind greu de ţinut pe afiş din cauza conflictului mai mult decât superficial. altele jucate în puţine reprezentaţii şi scoase apoi de pe afiş. pe un libret semnat de Traian Iancu. creaţia sa reuşind să se impună. Îndrăgostit de Operetă. George Groner. Silviu Gurău. Melodicitatea caldă. „Târgul de fete”a avut o viaţă scurtă. Premiera operetei a avut loc pe 20 mai 1964. atât cât s-a putut. distribuţiilor şi muzicii. Utilizarea folclorului şi a ritmurilor de muzică uşoară au dat creaţiei sale de operetă un suflu nou. iar regia a fost semnată de Sică Alexandrescu şi Nicuşor Constantinescu. Elena Zamora. şi apoi aproape în fiecare stagiune. menite să contribuie la formarea „omului nou”. plină de lirism a ariilor şi duetelor. în numai patru luni de la premieră. Toni Buiacici. care se dovedesc a fi sabotori şi duşmani de clasă. El este cel care a introdus în structura muzicală a operetelor sovietice tematica cântecului de masă. o înviorare atât de necesară viabilităţii genului. Muzica Florin Comişel. atunci când dramaturgia o reclama. Tot în plină perioadă proletcultistă. susţinută de o elită de cântăreţi şi actori. Elena Zamora. Bimbo Mărculescu. le-a transformat. pe un libret de Paul Mihail Ionescu şi Bogdan Căuş. La pupitru s-a aflat dirijorul Liviu Cavassi. Nae Roman. libretul H. Cella Tănăsescu.Iordănescu Bruno. Aşa se face că în repertoriul Teatrului.” (Opereta-ghid. a imprimat muzicii deseori o nuanţă satirică. De această dată subiectul este ancorat în realităţile vieţii muncitorilor din anii ’60. atât datorită echilibrului construcţiei. Opereta se încheie cu instalarea sediului cooperativei în casa chiaburului din sat. De precizat că astfel de teme – prezente de altfel şi în dramaturgia şi cinematografia românească a timpului – n-au fost decât pretexte pentru a crea subiecte pentru spectacole angajate. datorată. de inspirata muzică a compozitorului Nicolae Kirculescu. Costache Antoniu. direcţia de scenă a fost semnată de George Teodorescu. pentru generaţiile mai tinere de spectatori ar părea un lucru aproape de necrezut.Nicolaide şi Harry Negrin. Din distribuţie au făcut parte Ion Dacian. a păşit cu dreptul pe drumul afirmării. figurau spectacole cu o evidentă tentă propagandistică. 1969) Deşi. Dem. Virginica Romanovski. supunându-se noilor cerinţe ideologice. Militiade Păun. Maria Wauvrina. trebuie spus că propaganda comunistă nu a cruţat nici Teatrul de Operetă. Lili Duşescu. iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu. Distribuţia îi reunea pe Viorel Chicidean.Nicolaide. *Isaak Dunaevski poate fi considerat ca unul dintre acei mai reprezentativi compozitori sovietici de operetă. Libretul operetei susţine ideea preluării de către stat a proprietăţilor agricole şi transformarea lor în gospodării colective. Naivitatea textelor şi conflictele create artificial au fost salvate. coregrafia a aparţinut maestrei Elena Penescu Liciu. În 7 februarie 1951 a avut loc premiera operetei „N-a fost nuntă mai frumoasă” . Silly Popescu. Nae Roman. Petre Valentin. Bimbo Mărculescu. Ideea luptei de clasă şi limbajul specific timpului sunt elementele care susţin un conflict în care cei buni îi înving şi-i demască pe cei răi. Din distribuţie făceau parte Ion Dacian. încă de la înfiinţare. Titus Moisescu. Pe aceeaşi linie a spectacolelor scrise la comandă se înscrie şi opereta „Târgul de fete” de Filaret Barbu. Ne vom opri asupra câtorva dintre aceste spectacole. Puica Alexandrescu. publicul bucureştean a făcut ca. spectacolul jucându-se de vreo 200 de ori. la 3 martie 1954. conducerea muzicală i-a fost încredinţată reputatului dirijor Eggizio Massini. Bimbo Mărculescu. Maria Wauvrina. Ca şi în alte domenii ale artei. Virginica Romanovski. Ludovic Spiess. George Groner. muzica Nicolae Kirculescu. la vremea respectivă. până în 1989. fireşte. „Vânt de libertate” să ajungă la cel de-al 100-lea spectacol. Perioada în care opereta românească începuse să se afirme din ce în ce mai puternic a coincis cu venirea la putere a regimului comunist care a impus prin instituţiile sale ideologice teme şi subiecte care să reflecte pretinsele realităţi ale timpului şi care să contribuie la formarea omului nou. în adevărate şlagăre. o parte din creatori au acceptat compromisul propus de puterea comunistă. Specialiştii apreciază că opereta 11 . H. cât şi melodicităţii de largă respiraţie a muzicii. Se poate afirma acum că Opereta românească.

45 de instrumentişti. „Casa cu trei fete” de Schubert-Berté (1953). Virginica Romanovski – Artistă Emerită sau Puica Alexandrescu – Laureată a Premiului de Stat. „Ana Lugojana” de Filaret Barbu (1951). nici prin armonie. Elisabeta Porumbiţa. Stimulative şi onorante erau şi titlurile de Maestru Emerit al Artei. În cinci ani de la premieră. sprijinită de specialişti decişi să nu marginalizeze genul. Dia 12 . tehnic scenă – pe scurt 115 angajaţi la personalul tehnic. în Teatrul de Operetă activau: Sandu Eliad – Maestru Emerit al Artei. Gherase Dendrino – Laureat al Premiului de Stat (mai târziu devenind şi Artist al Poporului). ornamentaţie. (Opereta-ghid. grelele condiţii în care îşi desfăşurau activitatea artiştii creatori din secolul trecut. Regia a fost semnată de Nicuşor Constantinescu. mode. a avut un destin de invidiat. coregrafia Elena Penescu Liciu. O perioadă de aur în care s-a muncit cu râvnă şi dăruire. Nu este puţin lucru ca un teatru să funcţioneze cu o schemă aproape perfectă: 51 de solişti. *Opereta „Lăsaţi-mă să cânt” a fost scrisă cu prilejul împlinirii unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. Fără îndoială. în plus ateliere de tâmplărie. opereta „Lăsaţi-mă să cânt” pune în evidenţă lupta pentru dezvoltarea culturii româneşti. PERIOADA DE AUR A TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ Anul 1954 marchează un mare succes al Operetei româneşti – „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino – creaţie de referinţă. Virginica Romanovski (Suzănica). nu poate fi neglijat sprijinul financiar de care s-a bucurat din partea statului. 22 balerini corp ansamblu. costumele Elena Agapie. Astfel. în Transilvania anilor 1882. „Aculina” de Kovner (1952). Titus Moisescu. croitorie. dragostea lui pentru cântecul popular românesc. slujită de o adevărată pleiadă de cântăreţi şi actori. Leipzig sau Belgrad confirmă valoarea partiturii semnată de Gherase Dendrino. Silly Popescu (Bertha). Personajul Ciprian Porumbescu a fost interpretat cu pasiune şi dăruire de Ion Dacian. execuţie decoruri. Elisabeta Henţia. Laureat al Premiului de Stat sau Artist al Poporului cu care erau răsplătiţi artiştii de valoare. Faptul că această operetă s-a jucat cu egal succes la Odessa. alături de Ion Dacian. decorurile N. scrisă pe un libret de Liliana Delescu. patriotismul înflăcărat al lui Ciprian Porumbescu. butaforie. toate acestea constituind multiple aspecte ale conţinutului de idei care au stat la baza creării operetei. Astfel Opereta. Dresda. valoroasei echipe de solişti ai Teatrului de Stat de Operetă i s-au adăugat nume de certă valoare ca: Getta Mara. Opereta are la bază ideea dezvoltării unei culturi muzicale în Transilvania prin gruparea intelectualilor cinstiţi. Sub bagheta compozitorului au evoluat în spectacolul de premieră. Repertoriul se îmbogăţea mereu: „Pericola” de Offenbach (1951). evocând momentul important al vieţii muzicianului român. Militiade Păun. 14 solişti balet. Puica Alexandrescu.Lebas.nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul celorlalte două ale compozitorului („Ana Lugojana” şi „Plutaşul de pe Bistriţa”) nici prin orchestraţie. 70 de corişti. Radio-ul şi mai apoi televiziunea se întreceau în imprimări şi înregistrări cu muzică din operete şi chiar cu spectacole integrale. asta fără să mai amintim şi de personalul administrativ. indiferent de naţionalitate. „Lăsaţi-mă să cânt” a ajuns la impresionanta cifră de 250 de reprezentaţii. Artist Emerit. tapiţerie. Maria Wauvrina (Rosa). Inspirata muzică a acestei lucrări l-a propulsat pe Gherase Dendrino definitiv în rândul autenticilor creatori de operetă. Erastia Sever şi Viorel Cosma. Bimbo Mărculescu (Nastasi). 1969) An de an. lupta lui pentru înfrăţirea naţionalităţilor conlocuitoare din Transilvania. Menită să comemoreze împlinirea unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu.

Belgia. Mircea Ionescu. Octavian Naghiu. Toni Buiacici. „Boccacio”. Ion Dacian. Iancu Groza şi Tiberiu Simionescu.” Succesul de care s-a bucurat Opereta bucureşteană peste hotare s-a datorat în mod cert dirijorilor de excepţie pe care i-a avut: Gherase Dendrino. 13 . noi turnee în Austria. „Trebuie să recunoaştem că noi am şi uitat de când în operetă au fost executate partiturile vocale cu atâta precizie muzicală şi cu nuanţe atât de bogate cum am auzit la oaspeţii noştri români. Cella Tănăsescu. Constanţa Câmpeanu. Denise Vrancea. Constanţa Câmpeanu. la Moscova. Ai impresia că nu eşti la operetă. Luxemburg sau Olanda – la fel de bine primite de public. „Zarvă între fete”. Constantin Rădulescu. Ştefi Pârvulescu. Mihai Petculescu. Valli Niculescu. Emil Popescu. În această perioadă s-a montat şi operă comică – „Don Pasquale” şi „Elixirul dragostei” de Donizetti – fapt ce subliniază forţa interpretativă a colectivului. Tamara Buciuceanu. *Opereta bucureşteană a fost primul ambasador al artei lirice româneşti în Occident. Iancu Groza. director şi tenor al trupei. Mircea Nemens. Lia Turovski. care a creat un adevărat stil de balet propriu operetei… Între maeştrii corepetitori trebuie să numim la loc pe cinste pe Edith Huzly şi Marin Voicu care au vegheat permanent la menţinerea unui înalt nivel interpretativ al tuturor soliştilor. mereu proaspătă. Viorel Chicideanu. Petre Valentin. ţigan”. Începând cu anul 1957. În regia lui Nicuşor Constantinescu. „Studentul cerşetor”. Marica Munteanu. a fost punctul central. Germania. cu o coregrafie semnată de Elena Penescu-Liciu. de Nicolae Ţăranu. dirijorilor de cor: Nicolae Oancea şi Aurel Grigoraş. Nelu Marinescu. Ştefan Glodariu. cât şi operetă românească: „Plutaşul de pe Bistriţa”. cu „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. sub bagheta dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi. În 1968. „Prinţesa circului” de Emmerich Kálmán cu deosebit succes. jucând pe Tassilo cu decenţă şi cântând cu o frumoasă voce cultivată. Liviu Cavassi. Se montează cu succes atât operetă clasică: „Liliacul”. George Groner. Teatrul de Operetă prezintă în Italia. Adriana Codreanu. Bulgaria şi Polonia. „Văduva veselă”. primul. Nicolae Ţăranu. Corina Bărbulescu. ci la spectacolul Operei Comice Clasice. „Vânzătorul de păsări”. Seria turneelor a continuat în Ungaria. Adriana Codreanu. „Colomba”. într-o sală cu 1700 de locuri.Panaitescu. Valeria Rădulescu. Ditta Pavel. Teatrul de Stat de Operetă întreprinde numeroase turnee. apoi în 1965. el ar fi trebuit s-o repete de zece ori! Dacian (ca şi restul ansamblului) a cântat în limba germană. ziarele subliniind aproape la unison „efortul şi talentul acestui colectiv bine închegat”. Mia Chirilescu. la Theatre des Westens din Berlin. Valeria Rădulescu. la Festivalul de Operetă de la Trieste. În 1969. Lili Duşescu. Duşan Bugarin. Cu trecerea anilor li s-au alăturat Lucica Roic. publicul german a aplaudat furtunos evoluţiile artiştilor bucureşteni. şi nu în ultimul rând maestrei Elena Penescu Liciu. George Hazgan. Cleopatra Melidoneanu. spectacolul a fost vizionat şi de soţia compozitorului Kálmán care a declarat că „este cea mai frumoasă montare a «Contesei Maritza» pe care a văzut-o”. „Lysistrata”. Ştefan Teodoriu. s-a desfăşurat în perioada 28 februarie–6 aprilie 1957. Ludovic Spiess. Silly Vasiliu. melodia „Zi. „Colomba” de Elly Roman şi „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. dacă era după public. Profesionalismul trupei a fost subliniat de critica de specialitate. Constantin Drăghici. Coca Enescu. Pentru asta le mulţumim în mod special!” Farmecul românesc al operetei a fost dezvăluit publicului berlinez. pe lângă Ion Dacian. Contesa Maritza a provocat un furtunos succes: „…Românii se pricep de minune să prezinte cu gust operetele… Cântăreţii nu dispun numai de voci admirabile ci şi de mare talent actoricesc. Marica Munteanu. La München. Pe scena teatrului din Splai premierele şi-au urmat cursul.

Dânsul a făcut o punte între Est şi Vest – cu trupa de operetă – şi asta la cel mai înalt grad de calitate. Valli Niculescu. musicalul „My Fair Lady” de Loewe.Enno Wymer în cotidianul B. când lucrarea este de proastă calitate”. „Suzana” de Gilbert (1970). Conducerea muzicală a dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi asigura spectacolelor o înaltă ţinută artistică. Concepută ca o operetă de tenor. În distribuţia spectacolului regăsim vedete de primă mărime ale Teatrului din Splai: Valeria Rădulescu.F. s-a menţinut în atenţia publicului timp de 17 ani.Germania (12 octombrie 1970) – scria despre „strălucirea nouă a genului de operetă. Nicolae Ţăranu. ideea de a monta acest spectacol pe scena Operetei. În decorurile create de arh. dar montarea fastuoasă şi mai ales dificultatea partiturii muzicale. Desprinsă din tiparul operetei clasice. Constanţa Câmpeanu. Ludovic Spiess. Bimbo Mărculescu. nu permit prezentarea ei la cote de maximă exigenţă artistică în condiţiile grele impuse de un turneu. Keiszeitung Bobliger Blatt – R. În perioada în care a condus destinele Teatrului de Operetă. cum rar i-a fost dat lumii să vadă genul de operetă. „Ţara surâsului” a oferit prilejul regizorului Ion Dacian să demonstreze plenul personalităţii sale artistice. „Sânge vienez” de Johann Strauss (1967). atât pentru regizorul Ion Dacian cât şi pentru întreg ansamblul. Opereta „Ţara surâsului” a fost montată la Teatrul de Stat de Operetă în anul 1965. „Contele de Luxemburg” de Léhar (1971). de la primul solist la ultimul maşinist. ca şi Teatrului în general – dar numai atunci este moartă. George Groner. după succesul de care se bucurase filmul lui Gabriel Pascal. ce au dat viaţă unor personaje veridice. Acelaşi succes de care s-au bucurat în străinătate „Contesa Maritza” şi „Văduva veselă” l-ar fi avut şi „Ţara surâsului” de Léhar. Domnia sa a adus carul lui Tespis de la Bucureşti la Charlottenburg. A fost o adevărată provocare. Vorbind cu dânsul despre soarta operetei. Lucica Roic. În treacăt. Tiberiu Simionescu. maestrul Ion Dacian a îmbogăţit repertoriul cu lucrări de referinţă ca: „Ţara surâsului” de Léhar (1965). de altfel. prin valoarea interpreţilor care au dat viaţă Prinţului Sou-Chong (Ion Dacian. Cleopatra Melidoneanu. atât pentru tenor cât şi pentru soprană. cu o esenţă dramatică deosebită. de pe malul Dunării pe cel al Spreeii. Nae Roman. În „Ţara surâsului” întreaga trupă nu juca ci pur şi simplu „oficia”. modele de talent şi muncă filigranată. venită din Bucureşti unde Kálmán şi Léhar. coregrafia maestrei Elena Penescu Liciu dobândea un plus de farmec oriental. 14 . „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán (1967). alături de Dendrino. Marica Munteanu. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez (1966). Din lunga listă a premierelor se desprinde un alt titlu. Şi opereta românească a fost prezentă cu: „Anton Pann” de Alfred Mendelsohn şi „Soarele Londrei” de Florin Comişel. Mircea Nemens. Era o sărbătoare şi pentru întreg ansamblul. Maria Wauvrina. am primit următorul răspuns: An de an Operetei i se prevede moartea – la fel ca şi Operei. nota : „În părţile lirice a strălucit glasul cultivat şi catifelat de tenor al lui Ion Dacian. Eugen Savopol. În serile când se juca „Ţara surâsului” sala gemea de lume. fac seri regale… Opereta din Bucureşti a ridicat Opereta la o nouă strălucire…Merite deosebite are directorul de scenă Ion Dacian care. este maestru în interpretarea acestui gen şi care este în patria domniei sale unul din cei mai populari actori”. Titrând: „România ne arată cum trebuie jucată opereta”. Premiera a avut loc pe 8 mai 1969 şi i-a avut în distribuţie pe: Ion Dacian. Adriana Codreanu. Ştefan Norris.Z. fie amintit că este vorba despre unul din cele mai mari teatre de operetă din lume: Opereta de Stat din Bucureşti. Eugen Fânăţeanu şi Dorin Teodorescu).

cânta doar în anumite spectacole. cu nedorite consecinţe locomotorii. atât ca regizor cât şi ca interpret. Eugen Fânăţeanu.Tiberiu Simionescu. prin care străbate clar şi sentenţios lirismul poetic vienez. Audrey Hepburn. considerându-l „unul din cele mai bune spectacole de teatru muzical montat la noi” şi care „ridică mult prestigiul” Teatrului. iar conducerea muzicală de Liviu Cavassi. iar la Londra 2281). Cornel Rusu. Având la bază un libret construit pe un valoros text al literaturii dramatice – Pygmalion de George Bernard Shaw . direcţia de scenă fiind asigurată de Ion Dacian. Ionel a mai avut puterea să declare cu umor: „În ziua de azi. fiind preluată în repertoriul teatrelor din întreaga lume. Elizeu Simulescu. interpreţii spectacolului s-au străduit să păstreze succesul de la premieră. În 1964. Virgil Bojescu. A revenit cu greu pe un platou de televiziune pentru ultimele filmări. cocheta mai mult cu străinătatea. 15 . direcţia de teatru este ca maşina. Dorin Teodorescu. Nae Roman şi mulţi alţii. unde a fost forfecat fără menajamente. De-a lungul timpului. Coregrafia lui Michel Boyle. de asemenea. însuşit de compozitor – prin naştere şi educaţie – în familie şi şcoală. „Portret sentimental Ion Dacian”). Militiade Păun. Sub atenta îndrumare a experimentatului Tiberiu Simionescu. Mireille Constantinescu. Marele merit al lui Loewe este acela de a fi ştiut să facă sinteza dintre dramaturgia piesei lui Shaw – care în operetă a rămas aproape neschimbată – cu specificul muzicii şi spectacolului american. fiind îngropat în curtea Bisericii Sf. Realizarea a depăşit toate aşteptările.” (Viorel Cosma. a fost realizat şi un film (cu Rex Harrison. lucrarea a cunoscut un succes nemaiîntâlnit. Fascinanta creaţie a Cleopatrei Melidoneanu fiind considerată.Gheorghe din Cartierul Andronache. adus special de la Londra. Directorul Dacian trecuse la regie. în rolul Elizei au evoluat cu graţie şi dezinvoltură scenică Constanţa Câmpeanu. Titus Moisescu. autenticitate şi înaltă demonstraţie de virtuozitate scenică. A fost stabilit recordul spectacolelor de musical (2717 reprezentaţii. o revelaţie. Faptul că „My Fair Lady” s-a jucat neîntrerupt timp de aproape 34 de ani cu succes este cea mai bună confirmare. A făcut o congestie cerebrală. Te bucuri de ea în două momente: o dată când o cumperi şi o dată când scapi de ea!” Gestul l-a marcat însă cumplit. 1969) Paralel cu îmbogăţirea repertoriului se adaugă nume noi pe afişele Operetei: Eugen Savopol. Le-au fost parteneri în rolul Higgins. ctitorie a lui Nicolae Vlădoianu. După premieră. A fost elogiat Ion Dacian. Wilfred Hyde-Withe) distins cu opt Premii Oscar. Ştefi Pârvulescu. „Se pare că artiştilor. ce au încălzit inimile oamenilor cu fiorul lor fierbinte. a asigurat culoare. după care a urmat adunarea cinică de înlocuire cu flori şi mulţumiri „tovărăşeşti pentru contribuţia adusă artei socialiste”. Eugen Savopol. N. Dumnezeu le-a hărăzit zăpada şi îngheţul spre a rămâne veşnic cu figura de marmură rece. fapt care începuse să deranjeze anumite figuri conducătoare ale epocii socialiste. „Dacian devenise un nume de legendă către anii ’70. În plină iarnă (8 decembrie 1981) a trecut în lumea umbrelor.Ionescu Dodo. Într-o bună zi s-a trezit cu o şedinţă de 48 de ore. Daniela Diaconescu. („Opereta-ghid”. actorul Silviu Stănculescu şi George Pănescu. Rodica Truică şi Mioara Manea Arvunescu. presa a consemnat la unison izbânda. *„My Fair Lady” reprezintă o adevărată cotitură în creaţia contemporană de operetă. exact în aceeaşi lună de Crăciun plecase şi Leonard (1928) pe drumul fără de întoarcere.şi o muzică deosebit de inspirată.

la care ştia că are dreptul. Fusese o adevărată sărbătoare artistică. lumea era în căutarea acestei viori fermecate. cu o prezenţă fizică cuceritoare. Figuraţie bogată. nu i-a fost nici lui uşor. de altfel. Când a cântat Dacian. tânărul unei providenţe. pentru care rolul şi rostul scenei nu a avut întreruperi niciodată. pe care Ion Dacian a dus-o timp de peste 40 de ani. al cărui joc de scenă a depăşit crochiul unei siluete de operetă. unde suferinţa are lăcaşuri ascunse. care-l va lua ca model pe acest mare şi unic interpret. un nivel de teatru cu adevărat remarcabil. care-l stabilea pe Dacian pe un podium definitiv. Fiindcă el credea că „Numai durerea ne învaţă să râdem”. aflăm dintr-o cronică iscălită de Traian Lalescu: „Teatrul ‚Alhambra’ n-a precupeţit nici un efort material. căruia să-i pună în slujbă glasul şi neliniştile sale. câştigându-şi permanente galoane pe plan actoricesc”. Pe multe operete şi-a lăsat Dacian amprenta de artist sclipitor şi aceasta desigur va îngreuna mersul celor care i-au pornit pe urmele paşilor. cu acea tandreţe cu care căuta să vadă dincolo de aparenţe. era zâmbitor. Când a apărut Ion Dacian. în 1968 . cum spunea un personaj al lui Bogdan Amaru. Dacă la începuturile carierei sale. pentru prima oară. corişti.. balerini şi orchestranţi. o dată cu apariţia în opereta „Baiadera” lui Kálmán (1947?) nu s-a mai vorbit despre el în aceşti termeni. modulându-şi glasul cu un firesc propriu teatrului realist. şi-a păstrat în continuare ţinuta şi starea sentimentelor personajului său. cronicarul dramatic consemnează: „…noul spectacol al teatrului Alhambra – „Paganini” – merită de la început o menţiune specială pentru evidentul spirit de conştiinciozitate şi pasiune artistică cu care a fost realizat. neschiţând nici un gest. înconjurat de solişti. Dl. Căderea ultimei cortine a constituit un triumf. în multe momente.DESPRE ION DACIAN Leonard lăsase un gol. Ion Dacian a fost mereu comparat cu Leonard. Iată ce mărturisea George Zaharescu – regizorul şi directorul Operetei bucureştene. în registrul mediu. o făclie cu străluciri serafice. studiat şi apoi jucat de el. de mult de a fi numai un răsfăţat cântăreţ. rămâne o carte deschisă pentru cine va dori să-i studieze drumul şi să-i înveţe paşii. E nevoie de o aplecare peste munca şi râvna lui. ascultătorul aşezat cuminte în scaunul unor visări ce durează două ore.. A fost o confruntare în timp. pe care Leonard a căutat-o însetat. în final. Ion Dacian. Vioara era metafora care l-a condus prin popasul acesta lumesc. cu timiditatea omului veşnic în căutare. aşa cum. Dar toate aceste „bariere” artistice nu vor face decât să îndârjească. abia perceptibile. un spectacol la care Ion Dacian a fost invitat să interpreteze rolul lui Alfred: „Apariţia lui Ion Dacian a întrerupt pentru câteva clipe cursul firesc al spectacolului.referitor la momentul de final al operei „Traviata” de Verdi. împiedicându-se de faima lui Leonard. ca orice slujitor în slujba Euterpei. cu imaginea atât de complexă oferită de partitură. când e vorba să monteze un spectacol nou. din care se pot scoate înţelesuri încă negăsite şi nerostite. cu toate forţele celui aşteptat. costume şi decoruri au caracterizat întotdeauna operetele prezentate de Ion Dacian”.Ion Dacian a încetat. Muzica lui Léhar are o graţie şi o fineţe de dantelă… Echipa de interpretare a fost dominată de prezenţa d-lui Dacian. Oprit la mijlocul scenei. căci Tudor Arghezi scria în Bilete de papagal în februarie 1929: „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară”. În ziarul Fapta. El venea cu o inimă liniştită. în care Zeller şi Kálmán. risipă de balete. Aplauzele sacadate aproape că nu mai conteneau. cu un timbru excepţional de cald şi de frumos. Ion Dacian. atunci.) De când a întâlnit opereta n-a mai căutat alt stăpân. Ion Dacian s-a confundat cu un mare artist. chiar atunci când pensionarea l-a făcut spectator. cu o inimă care gustase din pocalul acelei cucute măreţe. şi această linişte îi dădea răgazul să cuprindă toată grădina. efortul actorului. Fiecare rol. Léhar şi Strauss şi toţi acei visători vienezi s-au plimbat cu viorile lor fermecate. Despre premiera operetei „Paganini”. mi-a căutat ochii şi m-a întrebat cu modestie: «Crezi că a fost bine?»” 16 . a simţit că-n imperiul fără hotare al nemuritorului vals cânta vioara căutată. în schimbul acelui dram de fericire. Cu o tinereţe de invidiat în trăirea stărilor. pentru a atinge. Atunci. Nu le va fi lesne să urce până la sufitele scenei. multă vreme. cânta în tonalitatea inimii lui. (. în sensul cel mai bun. de care nu se putea apropia decât cel hărăzit să strângă laolaltă toate viorile. (…) Vocea tânărului de la Opera din Cluj.

Petre Codreanu şi George Zaharescu. spune: Ne-am hotărât să retragem treptat din circuitul de spectacole tot ceea ce era acoperit de cenuşa timpului. S-a acordat egală importanţă repertoriului românesc şi clasic. Liliana Pagu. Alexandru Badea. dragostea omului” (1976). Nicolae Simulescu. „Răspântia” (1975). În paralel. Voievodul ţiganilor. distribuţiei. în noi viziuni regizorale. Logodnicul din lună şi Chouflery. ceva mai estompat decât în anii ’50. Lucia Ţibuleac. Prinţesa circului. Astfel. muzica George Grigoriu. Văduva veselă. libretul Constantin Florea. Vali Niculescu. zborul Măiastrei” (1978). practic în Teatrul de Operetă s-a predat ştafeta unei noi generaţii de creatori şi realizatori ce s-au străduit să-şi însuşească tainele măiestriei în universul fermecător al operetei. În această perioadă au văzut luminile rampei spectacolele: „Spune inimioară. Puşa Urdăreanu. Alexandru Ioniţă. Nicolae Simulescu) şi doar ei. Marta Savciuc. maestrul George Zaharescu. În stilul propagandistic al politicii partidului comunist – prezent de altfel şi în filmele istorice ale timpului – subiectul operetei evocă luptele şi jertfele care au condus la cucerirea Independenţei României prin înfrângerea armatelor turceşti. Rodica Truică. Între anii 1970-1980. Emil Spătaru. de directorii teatrului. Casa cu trei fete. Emil Pinghireac. Faustina” de Liviu Cavassi şi Doru Butoiescu (1973). spune!” de Elly Roman (1972). două creaţii de referinţă ale genului. „Oklahoma” de Rodgers (1974) şi „Poveste din Cartierul de Vest” (1978). s-a înscris şi premiera (17 mai 1977) operetei „Eternele iubiri”. sub conducerea maestrei Mihaela Atanasiu. Suzana. Noi sunt şi numele ce se impun acum atenţiei: Mihaela Mijea. musicalul îşi face loc pe afişele Teatrului din Splai. Liliacul şi Paganini. Constanţa Câmpeanu. la împlinirea a 100 de ani de la Independenţa României în şirul evenimentelor care trebuiau să marcheze evenimentul. O noapte la Veneţia. Sanda Mărgărit. se datorează succesul relativ al spectacolului. în decursul anilor ce au urmat au văzut luminile rampei. directorul Operetei bucureştene din acea perioadă. Dar despre această perioadă. Daniel Eufrosin. Începând cu anul 1976 balerinii Teatrului de Operetă. lucrări româneşti de certă valoare. George Hazgan. George Niculescu. Mam’zelle Nitouche. „Lecţia de dragoste” (1981). „Leonard” (1976) de Florin Comişel. Dumitru Trandafir. „Mătuşa mea.DESCHIDEREA OPERETEI SPRE NOI ORIZONTURI – ANII ’70-’80 Grija pentru un repertoriu reprezentativ a fost continuată după dispariţia lui Ion Dacian. Bianca Ionescu. Influenţa ideologiei oficiale s-a făcut simţită în opereta românească în activitatea Teatrului de Stat de Operetă şi în deceniile şapte şi opt . Ioan Suciu. să dăm strălucire spirituală capodoperelor genului şi să îmbogăţim portofoliul repertorial cu lucrări neexplorate încă. Este adevărat. Nicolae Ţăranu. Distribuţia a fost una de zile mari (Cleopatra Melidoneanu. vor atrage în sala Operetei un public nou. Dorin Teodorescu. Astfel. îşi vor demonstra forţa prin inedite spectacole: „Viaţa. Vânzătorul de păsări. Victoria şi-al ei husar. Silvia. „Nesfârşit. „Balet contemporan” (1979). Laura Niculescu. 17 . Simina Ivan. s-au înscenat şi lucrările de mai redusă anvergură: Miss Helyet. Alături de opereta clasică prezentă prin premierele „Contele de Luxemburg” de Franz Léhar (1971) sau „La Calul bălan” de Ralph Benatzky (1973).

cor. Ploieşti. operetă sau musical). la care s-au adăugat noile montări ale capodoperelor originale. 3000 de dolari pentru achiziţionarea lucrării lui Bernstein. urmate de repetiţii începând cu ora 10 dimineaţa când programul de lucru o impunea (Opereta avea pe atunci stagiuni permanente în Piteşti.). „Soldăţelul de plumb”. regizori. organizate din doi în doi ani.»). care se convinsese de valoarea lucrării citind partitura. o mare expresivitate a frazării şi o categorică disponibilitate pentru dans a tuturor colectivelor artistice (solişti. Slobozia. după cum afirmă George Zaharescu: „repertoriul. „Contesa Maritza”. „Examene-examene”. cadrele şi calitatea reprezentaţiilor”. balet). cu reveniri în Bucureşti în jurul orelor 2 sau 3 noaptea. au constituit ţelul suprem. ce de eroii îşi jură credinţă în faţa lui Dumnezeu etc. Şi totuşi din paleta repertorială a teatrului lipsea ceva. nu-mi dăinuie în amintiri decât explozia de aplauze care a încununat în cele din urmă premiera Poveştii din Cartierul de Vest. cine a putut scrie un asemenea libret. uneori câte două spectacole consecutive în deplasări obositoare. susţinută de referatul însoţitor favorabil al compozitorului Teodor Bratu (pe atunci inspector în Consiliul Culturii). impunând un nou stil de interpretare. „Timp de trei stagiuni la rând lucrarea fusese respinsă «undeva sus» unde se avizau planurile repertoriale. asigurând astfel o mare varietate pentru spectatori) era format dintr-un amalgam de montări vechi ale unor titluri de răsunet („Ţara surâsului”. „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata”.Problemele esenţiale din această perioadă. Un spectator nelipsit de la reprezentaţiile Operetei seară de seară lansase o butadă: „Opereta este teatrul cu cel mai mare număr de vedete pe metru pătrat”. „Contele de Luxemburg”. urmat apoi de un altul „Poveste din Cartierul de Vest”. tineretului în general. maeştri de balet ai tuturor teatrelor de gen din ţară ne întruneam pentru a dezbate problemele specifice şi pentru a deschide front de lucru în propriile laboratoare de creaţie. „Violete de Parma”. Focşani. Era un adevăr incontestabil. „Vila cu iluzii”. 18 .) care mai «trăiau» doar prin valoarea interpreţilor şi montări mai recente („Vânt de libertate”. care trebuiau rezolvate. au constituit un fond repertorial autohton demn de invidiat. „Voievodul ţiganilor” etc.” (George Zaharescu) Această reprezentaţie–eveniment a constituit o cotitură în activitatea teatrului. de ce balerinele au fustele scurte. interpreţi. Începutul se realizase fructuos sub directoratul lui Petre Codreanu prin „Oklahoma”. lipsea muzicalul american. erau. „Tinereţea unui vis”. Buzău.. În sfârşit. teatrul primeşte undă verde şi.. Târgovişte. „Prinţesa circului”. elevilor. libretişti. astfel. de ce trebuie să se bată cu şişurile şi nu cu pumnii. Trecând peste vitregia şi duritatea inculturii afişate de unii reprezentanţi ai «forurilor competente» cu ocazia vizionării repetiţiei generale a acestui spectacol («de ce trebuie să se moară la operetă. care prin problematica şi ritmurile sale se adresa noilor generaţii de spectatori. Compozitori. un an de excepţie care a dat actul de naştere a ceea ce se numeşte în lumea teatrului spectacol total. Rezultatele n-au întârziat să apară. Anul 1978 a fost. studenţilor. „Marco Polo” etc. „Suzana”. Înscriindu-se într-o direcţie de revigorare a formulelor clasice de abordare ale spectacolului muzical. „Poveste din Cartierul de Vest” s-a constituit în exemplu edificator pentru întreaga trupă care a înţeles că poate să-şi depăşească condiţia. dublate de o muncă debordantă. pentru că umerii acestor autentice valori susţineau tot greul reprezentaţiilor cu stoicism. dar şi din lucrări româneşti (operă. în cea de-a patra stagiune. cu largul concurs şi sprijin al Direcţiei Muzicii din Consiliul Culturii. Turnu Măgurele şi Alexandria). Repertoriul teatrului (care rula în fiecare lună în jur de 14-16 titluri. „Leonard”. „Poveste din Cartierul de Vest” a fost o adevărată şcoală în care dăruirea şi credinţa. „Un tip de modă veche”. în această perioadă iau naştere colocviile de creaţie ale Teatrului de Operetă. „Eternele iubiri”.

Columbia şi Guatemala).” (George Zaharescu) În cadrul aceleiaşi perioade. Ravenna. (. Planurile de încasări se măreau. Ne-am mutat în grabă (înregistrând mari pierderi de materiale şi exponate rare) în noul sediu oferit de Teatrul Naţional. „Pretutindeni în Torino. grei. Costa Rica. frigul din sălile de repetiţii şi din sala de spectacole au afectat disponibilitatea vocală interpreţilor. în aceste condiţii. iar seara bezna înghiţea totul într-un neant de nepătruns. maestrul Radu Beligan. situaţia financiară a instituţiilor de spectacole începea să devină din ce în ce mai precară. Bisaţi de zeci de ori. una ce susţinea spectacolele din repertoriul curent şi cealaltă – mai redusă – care susţinea în sălii de mare capacitate reprezentaţii de divertisment. câţiva ani mai târziu. Peste toate aceste neajunsuri. printre cele vehiculate fiind chiar Sala Mică a Teatrului Naţional. iar spectatorii începuseră să se împuţineze simţitor. un „magazin” cuprinzând o mare varietate de teme. aplauzele şi uralele au răsplătit în fiecare seară strădaniile unei trupe mobilizate exemplar. Zvonurile despre dărâmarea clădirii teatrului sau despre afilierea operetei ca o secţie pe lângă Opera Română se înmulţeau.Anii 1978. corului şi orchestrei. Cele trei turnee întreprinse pe perioade destul de întinse (40-50 zile) în Italia. au stârnit elogiile presei de specialitate şi au încântat zecile de mii de spectatori ce au vizionat reprezentaţiile. (George Zaharescu) În ciuda tuturor neajunsurilor cu care s-a confruntat în perioada care a urmat. Opereta şi-a păstrat tinereţea şi atractivitatea oricât i-ar fi contestată vitalitatea artistică şi oricât ar fi fost considerată 19 . Ecuador. Se vehicula tot mai des ideea mutării sediului Operetei în altă locaţie. se editează revista BIS. Interesaţi că în această instituţie se duce o politică pragmatică faţă de repertoriu.. Bergamo. demolările creaseră un teren viran sinistru. Sardinia sau Sicilia. cronicarii bucureşteni au apreciat activitatea operetei.. bogat ilustrat în fotografii color. cu greu am reuşit să încheiem spectacolul târziu după miezul nopţii. Puţini ştiu că aceste două acţiuni au întregit substanţial bugetul pentru plata salariilor în acea perioadă plină de neprevăzut şi neajunsuri. care s-a reflectat în aprecierea sa pe plan naţional. Peru. 1979 şi 1982 au marcat afirmarea deplină a valorii spectacolelor Operetei bucureştene şi peste hotare. ca trupa să fie împărţită în două echipe. „baletul contemporan” al Mihaelei Atanasiu cucerea inimile spectatorilor din şase ţări ale Americii Latine (Mexic. Orvietto. Inevitabilul s-a produs în 1986. Nu pot să uit seara reprezentaţiei de la Siracuza în a cărei arenă 8–10. că sunt experimentate forme novatoare de exprimare artistică şi că distribuirea în roluri este deschisă talentelor. într-o atmosferă de sărbătoare populară greu de descris. a fost pusă în aplicare şi măsura comasării atelierelor de producţie (măsură întâmpinată cu un vehement protest al omului de teatru. erau pensionate multe cadre. înlănţuiţi de braţe de la un capăt la celălalt al gradenelor. Reggio Emilia. Enna sau Cagliari – ca să nu dau decât câteva exemple – strigătele de ‚bravi’. În jurul sediului. înfăptuiseră într-o jumătate de zi buldozerele. Ce nu reuşiseră marile inundaţii sau devastatorul cutremur. Anii care au urmat au fost cenuşii.) „Lăsaţi-mă să cânt” a răsunat ca un strigăt de deznădejde prin glasul tuturor interpreţilor. Ancona. în ovaţiile dezlănţuite ale unei săli arhipline. constituind un real sprijin moral. În paralel. Am fost nevoie. Pescara. Trapani. apăsători. fondurile pentru montări erau reduse substanţial. indiferent de vârsta şi vechimea în muncă. În perioada care a urmat. din iniţiativa maestrului de balet Victor Vlase. Un rol deosebit faţă de producţia artistică a Teatrului din Splai l-a avut în toată această perioadă critica de specialitate. se desfiinţau posturi. agrementate cu şlagăre „la modă” şi prezenţe notabile ale unor actori de comedie din teatrele bucureştene. în plenara Consiliului Culturii) ce desfiinţa practic fluxul normal al activităţii materiale din teatre.000 de spectatori fredonau împreună cu interpreţii.

„Vânzătorul de păsări”. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky dar şi un inedit Medalion „Robert Stolz”. căci despre voce se «ocupă» compozitorii ce le oferă şlagăre în fiecare partitură. „Ana Lugojana”. atras de seninătatea şi accesibilitatea ei melodică. când destinele Operetei bucureştene au fost conduse de tenorul Dorin Teodorescu – director general. superbă în acut. „O noapte la Veneţia” trebuiau săşi continue seria succeselor.neintegrată în stilul şi gustul modern. Avea toate darurile dumnezeieşti. pentru a realiza o carieră artistică strălucită: fizic impecabil. carismă de prinţ. Junele-prim şi primadona sunt sortiţi de autori să fie mereu tineri. egală în toate registrele. a fost una de căutări şi încercări de a reveni la un echilibru repertorial. a urmat în anii 1950-1960 etapa de consolidare a operetei naţionale sub aripa zborului înalt a lui Dacian. de umorul de bună calitate – conceput ca element intrinsec şi funcţional. „Contesa Maritza”. Sub directoratul doamnei Sorana Coroamă Stanca. Între premierele montate în această perioada trebuie amintit „Gondolierii” de Arthur Sullivan. „Liliacul”. „Lysistrata” dar şi „Văduva veselă”. de subiectele spumoase. În anul 1992. „Lăsaţi-mă să cânt”. dar şi instituţional. de finalul fericit. inteligenţă scenică înnăscută. compozitor mai puţin cântat în România. remarcabil om de teatru. montându-se cabaret politic („Plaisir d’amour”) sau o diversificare prin programarea unor concerte ca „Stabat Mater” de Rossini ori „Concert Mozart”. Publicul nu a trădat-o şi a continuat să-i umple sălile. dar şi în Germania şi Italia. de adaptare la noile condiţii. „Ţara surâsului”. de încercări. de optimismul tonic. „Paganini”. Când Ion Dacian a descoperit-o pe soprana Cleopatra Melidoneanu a simţit că lângă ea trebuie să fie adus Dorin 20 . Teatrul de Operetă a traversat o perioadă de căutări. După acea perioadă de entuziasm a începutului de veac sub zodia marelui Nae Leonard. Directorul Dorin Teodorescu a avut bucuria să îşi vadă împlinit visul de a duce colectivul Operetei bucureştene într-un turneu în Ţara Sfântă. dicţiune de cristal. După 1989. de generozitatea conţinutului de idei. „Plutaşul de pe Bistriţa”. s-a adăugat titulaturii Teatrului de Operetă şi numele onorant al maestrului Ion Dacian. A fost o perioadă în care în sala Teatrului de Operetă erau proiectate filme. DESPRE DORIN TEODORESCU „Pe Dorin Teodorescu l-am admirat din prima clipă când a urcat pe scena operetei bucureştene. „Frumoasa Elena” de Jacques Offenbach. frumoşi şi mai ales buni dansatori. în vreme ce schema teatrului suferea reduceri aberante. voce de tenor caldă. secondat o vreme de Daniel Eufrosin ca director artistic apoi şi de Cleopatra Melidoneanu şi Amza Săceanu. s-a încercat modernizarea repertoriului. Fusese descoperit de Ion Dacian în momentul când simţea că Teatrul de Operetă îşi căuta o vedetă la sfârşitul de secol şi adus pe scena din Splaiul Independenţei spre a-i preda ştafeta generaţiei de sacrificiu a operetei româneşti. UN SUFLU NOU ADUS OPERETEI – DORIN TEODORESCU Perioada de după ’89. Un suflu nou şi o încercare de revigorare a Operetei a fost adus între anii 1994–1999.

. Serios... Mi-aduc aminte prima noastră întâlnire. Gherase Dendrino era cam sceptic în egalarea lui Dacian. Într-o emisiune de televiziune am încercat să-i pătrund în suflet. studios. chiar dacă susţinea rolul de ani de zile. Aceştia se socotesc «vedete» prin naştere. Dorin Teodorescu trăise în „Ţara surâsului” momentele cele mai frumoase ale strălucitei sale cariere şi înţelesese că. iar la Bucureşti l-a interpretat pe Max în Freischütz de Weber. Dorin Teodorescu dispunea de un autocontrol artistic pe care l-am întâlnit la foarte puţini. Era pasionat de activitatea didactică. „Vânzătorul de păsări”. Acest moment s-a petrecut în 1969. „Ţara surâsului”. „Paganini” tenorul Dorin Teodorescu s-a simţit «acasă». Timpul mi-a dat dreptate şi Dorin Teodorescu a întruchipat pe compozitorul lui Crai Nou aşa cum l-au visat autorii şi regizorul Nicuşor Constantinescu. Pentru Dorin Teodorescu. iar cel mai greu rol pe care i l-a încredinţat a fost Ciprian Porumbescu din „Lăsaţi-mă să cânt”. o nouă generaţie a urcat pe scena operetei. Iar dacă mai dispun şi de acute strălucitoare.” (Viorel Cosma. «Important este ca statutul de vedetă să-ţi fie acordat de public» – mi-a replicat cu modestia omului care trecuse prin sita acestui necruţător judecător al interpreţilor. M-am prefăcut că vreau un interviu fulger pentru un ziar bucureştean. Când a dat însă peste un glas de excepţie. tăcut. în speranţa că va convinge o serie de cântăreţi să accepte angajarea la Teatrul „Ion Dacian”. totuşi în „Lăsaţi-mă să cânt” a simţit satisfacţia artistică a întregii sale cariere. după actul al doilea. „Lucia di Lammermoor”. „Michelangelo”. „Contesa Maritza”. Chiar dacă în „Secretul lui Marco Polo”. „Trubadurul”. ştia cât de greu i-a fost renunţe la genul major şi să pătrundă în lumea «sorei» mai mici a operetei. ca Sorin Coliban. dacă printre surâs şi zâmbete. Cel care cântase odinioară la Opera de Stat din Timişoara în „Traviata”. foarte modest . surâzător. Astăzi. Şi totuşi. Dumnezeu a vrut ca toţi cei trei «prinţi ai operetei româneşti» (Leonard. confirmând strădaniile dascălului de la Conservator. Mi-a fost student. în tradiţionala şcoală de operă.. tenori. Dacian şi Dorin Teodorescu) să ne părăsească în zilele cu zăpadă şi ploaie rece fiindcă – se zice – că şi-au risipit căldura sufletească a oamenilor ce s-au hrănit şi înflăcărat la rugul binecuvântat al muzicii de alinat dragostea. în cabine. totul pare de la sine înţeles. Într-o dimineaţă l-am întâlnit la Conservator. există uneori şi lacrimi. Trecuse de 50 de ani. Dorin ştia că sunt autorul libretului şi mi-a luat-o înainte cu întrebările: «Cum v-a plăcut Sărmane lăutar? Dar duetul de dragoste dintre Bertha şi Ciprian?». gustase din paharul fermecat al operetei şi încercase să-şi convingă tinerii colegi să încerce bucuria muzicii lui Strauss şi Léhar. frumos. „Victoria şi-al ei husar”. nu a ezitat o clipă să-l plămădească spre marea carieră internaţională. însă eu îl identificasem perfect pe Dorin cu datele documentare pe care le deţineam despre Ciprian Porumbescu şi speram într-o deplină reuşită. mi-a intrat în clasa mea de operă cu mulţi ani în urmă. „Rose Marie”. însă. „Dorin Teodorescu – Portret sentimental”) „Un tânăr înalt. Dorea să impună genul mai lejer al operetei. „Carmen”.Teodorescu. munca cotidiană era mai mult decât un reflex condiţionat: repeta înainte de fiecare spectacol. fericirea de a bucura pe alţii rămâne suprema răsplată când ai ajuns în vârful Golgotei artistice. „Voievodul ţiganilor”.prietenos cu toţi 21 . În 1995 a organizat la Teatrul de Operetă un spectacol cu tinere talente. Îl simţeam emoţionat dar fericit. măgulindu-l cu titlul de «vedetă» a operetei româneşti. Nu ştiam că şi-a luat o catedră de canto.

după Ion Dacian a fost un vârf solistic de maximă importanţă şi valoare. Să concurez? Dacian n-a avut . nu este uşor să-ţi apropii un public care l-a adorat pe Ion Dacian. la propriu. care mi-a spus că am toate datele pentru a fi un bun tenor de operetă. Pe scenă. pentru ceea ce faci şi. Între premierele montate în această perioadă se poate aminti cu mândrie faptul că s-a readus pe afiş numele părintelui operetei Jacques Offenbach. a înflorit! Ei bine. premierele teatrului s-au succedat cu o anumită ritmicitate dar şi cu fastul atât de necesar spectacolului de operetă. copleşea. Eşti oricine altcineva şi niciodată tu însuţi. apoi directorul instituţiei. ca un teatru să aibă în schemă solişti ce pot asigura reprezentaţii 22 . Foarte pretenţios cu el însuşi. era adorat de publicul spectator... uneori. trebuie să existe acea scânteie şi lacrimă în suflet care să te motiveze afectiv. Oricum. diplomaţia. Şi eu l-am avut. este un privilegiu. Abia după anul 1997. Dacian era renumit pentru tactul.. sub îndrumarea cărora au fost realizate spectacolele „Micuţa Dorothy”.” (Dorin Teodorescu) ANII ’90 – O PERIOADĂ DE CĂUTĂRI Între anii 1990–1997. uneori chiar meditativă. regizorul Mircea Cornişteanu sau scenografii Mihai Mădescu şi Luana Drăgoiescu. Chiar dacă o serie de artişti crescuţi de Operetă au găsit că le este mai aproape opera. acest tânăr avea să fie mai târziu primul solist al Teatrului Naţional de Operetă. Avea în palmaresul său zeci de roluri.. coregraful Francisk Valkay. A continuat şi după studenţie să păstreze acea cuceritoare candoare a unui «copil mare». Între cele 41 de premiere. Operetei iau rămas suficiente forţe artistice ca să poată prezenta distribuţii paralele la aproape toate spectacolele.colegii săi. recunosc cinstit. o lumină de adevăr în interpretarea sa artistică. farmecul. În teatru nu te «creşte» nimeni. sute de spectacole. La sugestia maestrului Dacian. am muncit să ajung ceea ce sunt. Pe scenă aducea firescul. A fost mult prea mare. „La Calul bălan” şi respectiv „Miss Virtute (Suzana)”.cât a fost pe scena .. În unele ore de curs avea o comportare reţinută. Această situaţie se poate explica în primul rând prin susţinerea financiară fluctuantă de care a beneficiat. „Lăsaţi-mă să cânt”.” (Hero Lupescu. (. „Frumoasa Elena” (1998) a prilejuit colaborarea colectivului Teatrului de Operetă cu maeştrii de marcă precum dirijorul Constantin Petrovici. la mine a existat şi există încă. nu mă aşteptam la strălucita sa evoluţie în carieră. Am lucrat cu el multe scene. Nu este puţin lucru. Şi să ştiţi că Opereta nicicând n-a avut atâtea voci de valoare (tenori) ca în vremea lui. a imita pe cineva înseamnă sfârşitul. Cel care m-a ajutat foarte mult a fost chiar el. sunt multe colaje dar şi spectacole-eveniment. La fel de benefică a fost pentru tinerii artişti întâlnirea cu două maestre de necontestat ale genului: Migry Avram Nicolau şi Constanţa Câmpeanu. fragmente din repertoriul universal de operă. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” a trecut printr-o perioadă de căutări. Dacă ai talent. din fericire. aşa cum era atunci şi. dominată de personalitatea inegalabilului maestru. multe titluri sunt în reluare. inteligenţa cu care aborda scena şi actorii săi. poţi «creşte» pe lângă un mare meşter. În meseria noastră. reţinut în gesturi patetice.) Într-adevăr. Mi-l amintesc. Nu-i mai puţin adevărat că a trăi în atmosfera de operetă. care convingea şi. Trebuie să vă fac o mărturisire.nici o concurenţă.. cu mult simţ al umorului. Aplauzele erau o răsplată a spectatorilor pentru cele 3-4 ore de frumos. „Paganini”. profesorul lui Dorin Teodorescu) „Cântăreţ de operetă am devenit întâmplător.

ce cuprindea 18 titluri într-o variată paletă: operetă clasică. În regia lui Nicolae Ciubuc şi sub bagheta dirijorului Marian Didu au evoluat: Doina Scripcaru. Rodica Ocheşanu. „Ţara surâsului”. concert realizat cu concursul corului şi orchestrei Teatrului de Operetă. operetă modernă. Prin Hotărâre de Guvern. ce aduce împlinirea visului atâtor generaţii de artişti care au trudit pe scena sa. Paul Lăzărescu. „La Calul bălan”.de referinţă cu: „Liliacul”. Concertul Extraordinar Tudor Gheorghe TOAMNA. „Silvia”. Stagiunea aniversară s-a deschis în 30 septembrie 2000 cu premiera „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham. Nicolae Simulescu. Televiziunea Română înregistrând spectacolul pentru a fi difuzat în preajma sărbătorilor de Crăciun. Iolanda Pruteanu. Monica Ştraţ. Ambele lucrări au fost acompaniate de Cvartetul de coarde al Teatrului Naţional de Operetă sub bagheta dirijorului Iurie Florea. Anghel Stoian.Bach şi „Pimpinone” de Teleman. Acest eveniment de mare bucurie se sărbătoreşte printr-o săptămână aniversară (26 martie şi 1 aprilie 2001): Simpozionul 150 de ani de operetă în România. Bogdan Caragea. lansarea albumului Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” la aniversarea a 50 de ani. Theodor Grigoraş. George Pănescu. „Voievodul ţiganilor”. Marius Grosu. „Vânzătorul de păsări”. manifestări încheiate cu concertul formaţiei Carmen Sylva condusă de dirijorul Marian Didu. „Liliacul”. Marius Brenciu şi Alfredo Pascu. Prin Decret prezidenţial. când Teatrul de Operetă împlinea 50 de ani. a trecut fără ca visul colectivului de a juca sub râvnita titulatură de „naţional” să se împlinească. Alexandra Savu. iar pe 2 noiembrie Opera Comică în coproducţie cu TNO prezintă premierele „Cantata Cafelei” de J. Rodica Ocheşanu. operă comică. a avut loc festivitatea 23 . Pe afişul lunii octombrie 2000. pe baza unor certe realizări Opereta a solicitat forurilor în drept să devină Teatru Naţional. Nu trebuie uitate nici spectacolele pentru copii jucate în aceste două luni: „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Gabriela Popescu. Teatrului de Operetă i se acordă titulatura de Teatru Naţional. Succesul a fost imens. Începutul lunii noiembrie aduce două evenimente pe scena Operetei şi anume: „Concertul aniversar Ionel Voineag şi discipolii săi”: Ana Camelia Ştefănescu. sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. Stefan Popov. „Ţara surâsului” sau „Văduva veselă”. cu un repertoriu curent. Scenografia a fost semnată de Diana Ioan iar maestru de cor a fost Gabriel Popescu. „Văduva veselă”.S. O BINEMERITATĂ RECUNOAŞTERE Anul 2001 este un an benefic pentru Teatrul de Operetă „Ion Dacian”. scenografia: Viorica Petrovici. comedie muzicală. Paula Andrei. regia: Ioana Stoianov. musical şi operetă pentru copii. între spectacolele reprezentative s-au aflat „Voievodul ţiganilor”. În coregrafia semnată de Andreea Constantinescu au dansat balerinii Mariana Ciuchi. Ajunsă la vârsta maturităţii. Florin Georgescu. Anton. data aniversară de 7 noiembrie 2000. Cătălin Petrescu. Din păcate. „Secretul lui Marco Polo” şi „Floarea din Hawaii”. Opereta bucureşteană intra în cea de-a 50 stagiune. Turneele de după 1990 nu au fost de mare amploare dar au impus Teatrul de Operetă publicului din Israel. la data de 19 ianuarie 2001. Iulian Rădoi. Titlurilor de operetă rulate în luna octombrie li se alătură „Contesa Maritza” şi un Matineu Muzical Strauss. Germania şi Italia. Petre Macedoneanu.

regia – Nicolae Ciubuc. Valentino Tiron. cu Corina Ion. regia – Constanţa Câmpeanu. Valeria Rădulescu. scenografia – Diana Ioan. Pe 29 martie a avut loc premiera operetei „Miss Virtute (Suzana)” de Jean Gilbert cu Mioara Manea–Arvunescu. coregrafia – Andreea Constantinescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Eugenia Ilinca. Nicolae Măgureanu. Florin Georgescu. Anna Mirescu. Gabriela Daha. regia – Nicolae Ciubuc. maestru de cor – Gabriel Popescu.Gheorghe Constantin. Viorel Ciurdea. festivitate încheiată cu Concertul extraordinar susţinut de formaţia de suflători Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. regia – George Zaharescu. Bogdan Caragea. Claudia Deleanu. Theodor Grigoraş. dirijor – Marian Didu. Cristinel Coman. Elena Siloci. America” . Nicolae Simulescu. Paul Lăzărescu. „Liliacul” de Johann Strauss cu Corneliu Tudosie. maestru de cor – Gabriel Popescu. Anghel Stoian. dirijor – Constantin Petrovici. Anton Zidaru. în grad de cavaler. regia – George Zaharescu. Stefan Popov. Gladiola Niţulescu. Claudia Deleanu. Valentino Tiron. coregrafia – Constantin Floriean. Valli Niculescu. dirijor – Lucian Vlădescu. Cosette Marinescu. Nicolae Ionescu Dodo. Premiera oficială a celebrului musical a fost rezervată stagiunii 2001-2002. Tot în această săptămână aniversară s-au desfăşurat spectacolele: „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham cu Doina Scripcaru. Gabriela Daha. Paşcani şi Piatra Neamţ tot cu o premieră – „Farmecul 24 . Elisabeta Petrache. Cătălin Petrescu. Anna Mirescu. Rodica Ocheşanu. susţinut de studenţi ai Universităţii de Muzică Bucureşti (Amelia Antoniu. susţinut de Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Dorothy. maestru de cor – Gabriel Popescu. Eugenia Ilinca. Gabriela Popescu. Cleopatra Melidoneanu. George Zaharescu. precedată însă de un scurt turneu în oraşele Târgul Neamţ. Dolly!” de Jerry Hermann. Claudia Măru-Hanghiuc. Cosette Marinescu. Bogdan Caragea. Mioara Manea–Arvunescu. Claudia Măru-Hanghiuc. precum şi „Alfredo Pascu şi invitatele sale” (Gabriela Daha. Gabriela Daha. Ileana Lenghel. Anghel Stoian. Pe 17 iunie a avut loc spectacolul. Nicolae Simulescu. Orest Pîslariu. Rodica Ocheşanu. Jeaninne Bradler. cu soliştii Mioara Manea-Arvunescu. Adriana Milosav. Valentino Tiron. Iuliana Costiniu. dirijor – Lucian Vlădescu. Constanţa Câmpeanu. scenografia – Diana Ioan. Emil Spătaru.de acordare a Ordinului Naţional „Steaua României”. iar Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a oferit titlul de cetăţeni de onoare ai capitalei lui Migry Avram Nicolau. coregrafia – Andreea Constantinescu. pentru familii. Nicolae Măgureanu. Cristinel Coman. George Zaharescu. Orest Pîslariu. Valentino Torin. George Niculescu. Cristinel Coman. scenografia – Viorica Petrovioci. Alexandra Savu. Viorel Ciurdea. maestru de cor – Gabriel Popescu. Cătălin Petrescu şi musicalul pentru copii „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. precum şi opereta pentru copii „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. Viorel Ciurdea. un vis pe care maestrul George Zaharescu îl aştepta de peste 20 de ani. Nicolae Ionescu Dodo. coregrafia – Constantin Floriean. Gabriela Popescu. Eugenia Ilinca. Daniel Eufrosin. Eugenia Mirescu. Mihaela Ţigănuş. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus).Tiberiu Simionescu. Tot în această stagiune a intrat în lucru musicalul „Hello. Bogdan Caragea. „Hello. Stefan Popov. Alexandra Savu. Tiberiu Simionescu. dirijor – Marian Didu. Adriana Mirea. scenografia – Diana Ioan. Petre Macedoneanu. coregrafia – Andreea Constantinescu. Bogdan Caragea. Doina Scripcaru. Nicolae Simulescu. Viorel Ciurdea. George Pănescu. Rodica Ocheşanu. Corina Ion. Mihaela Ţigănuş. scenografia – arh. Săptămâna s-a încheiat cu festivitatea de înmânare a diplomelor de onoare membrilor societari ai Teatrului Naţional de Operetă. cu Daniel Eufrosin. „Ţara surâsului” de Franz Léhar cu Alfredo Pascu. Tiberiu Simionescu. Cristian Caraman. Anton Zidaru. Anna Mirescu. Cătălin Petrescu). unor personalităţi de numele cărora se leagă existenţa şi evoluţia Operetei în România: Migry Avram Nicolau. Carmen Grigorescu. Anghel Stoian. Din ultimele spectacole din stagiune se poate menţiona „Concertul primăverii”. Cella Tănăsescu şi Nicolae Ţăranu. Daniela Vlădescu. George Pănescu. Alexandra Savu.

Claudia Măru–Hanghiuc. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. Alexandra Savu. Viorel Ciurdea. cu interpreţii: Amelia Antoniu. Cristinel Coman. Orest Pîslariu. se lucrează la un nou spectacol pentru copii: „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. „Văduva veselă” şi „Ţara surâsului” de Franz Léhar. După premiera musicalului „Hello. Paul Lăzărescu. Valentino Tiron.Operetei”. În 31 martie. Uelyen (1 decembrie – „Medalion Robert Stolz”). „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. investiţia de muncă şi entuziasm fiind evidentă şi demnă de laudă. Ileana Lenghel. 26 octombrie 2001) „Când în repertoriul unei trupe de operetă figurează titluri ca My fair Lady şi Hello. Mihaela Ţigănuş. Claudia Măru-Hanghiuc. Stefan Popov. Regia – Nicolae Ciubuc. pentru un turneu în Germania. Alexandra Savu. Dolly!” de Jerry Herman şi Michael Stewart. Bogdan Caragea.” (Anca Florea. Gabriela Daha. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. „Soliştii alcătuiesc o echipă omogenă. „Suzana (Miss Virtute)” de Jean Gilbert. totul este lucrat cu multă seriozitate şi dăruire. Jeaninne Bradler. interpreţii fiind: Doina Scripcaru. scenografia – Diana Ioan. acompaniaţi de una din formaţiile teatrului. Cosette Marinescu. (…) Hello. Distribuţiile pentru „Voievodul ţiganilor” au fost: Marius Budoiu Doina Scripcaru. Mioara Manea-Arvunescu. au urmat. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. dirijor – Vincent Gruger (Germania). Viorel Ciurdea.. atunci se poate vorbi de îndrăzneală şi forţă artistică. Cătălin Petrescu. coregrafia – Andreea Constantinescu. Aceste trei titluri s-au prezentat în limba germană şi adaptate specificului unui turneu. „Frumoasa Elena” şi „Medalion Robert Stolz”. În paralel. dar mai ales de profesionalitate colectivă. Ileana Lenghel. Practic au fost trei premiere! Turneul din Germania s-a desfăşurat între 28 noiembrie şi 2 decembrie în oraşele: Zweibrucken (28 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). „My Fair Lady” de Frederich Loewe. Daniel Eufrosin. repetiţii intense la piesele „Voievodul ţiganilor”. „Hello. Petre Macedoneanu. Velbert (29 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). Marius Budoiu. Claudia Măru–Hanghiuc. Bianca Ionescu. Camelia Mocanu.. regia semnată de Cristina Cotescu iar scenografia de Diana Ioan. Nicolae Măgureanu. pentru „Frumoasa Elena”: Constantin Danu. Dolly!. Doina Scripcaru. Dolly!” vede luminile rampei pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Eugenia Ilinca. În seara zilei de 6 octombrie 2001 celebrul spectacol „Hello. Adrian Fugaru. Dolly! a devenit un vis împlinit pentru opereta bucureşteană cu sprijinul substanţial al producătorului Karol Eisenshtein care a preluat jumătate din cheltuieli. Stefan Popov. colajul „Farmecul Operetei”. în cadrul Studioului Tânărului Interpret. Viorel Ciurdea. iar în „Medalion Stolz” au evoluat soliştii: Doina Scripcaru. Pentru începutul anului 2002 merită consemnat că pe 28 martie a avut loc spectacolul „Micuţa Dorothy” cu numărul 100.Offenbach” – spectacol coupé ce cuprindea „Soţul la uşă” şi „Domnul 25 . Stefan Popov. Bianca Ionescu. Viorel Ciurdea şi Emil Spătaru. Constantin Danu. Stefan Popov. care a avut premiera în 23 noiembrie. Anna Mirescu. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. Viaţa medicală. Oer-Erkenschwick (2 decembrie – „Voievodul ţiganilor”). Alfredo Pascu. Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. dirijor – Mircea Luculescu. Neumunster (30 noiembrie – „Frumoasa Elena”). „Liliacul” şi „Sânge vienez” de Johann Strauss. Eugenia Ilinca. Opereta bucureşteană rula în stagiunea 2001-2002 următoarele titluri „Voievodul ţiganilor”. Daniel Eufrosin. Constantin Danu. Nicolae Măgureanu. Dirijor – Vincent Gruger (Germania). s-a prezentat premiera „Povestirile lui . Silvia Şohterus. Dolly!”. Bianca Ionescu.” (Viorel Cosma) Teatru de repertoriu.

muzică şi interpreţi un spectacol de la care pleci zâmbind!” Următoarea premieră a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a avut loc în 13 aprilie 2002 – „Maria Callas. a prezentat în piesa sa „Master Class” o perioadă mai puţin cunoscută din viaţa celebrei cântăreţe.] O premieră care reprezintă un pariu câştigat al direcţiunii Teatrului de Operetă. Ea a făcut din text. creaţia unuia dintre cei mai valoroşi compozitori români contemporani. Totul. ANI PLINI. Din păcate spectacolul nu a ţinut prea mult afişul . Orest Pîslariu. asociat unui robust optimism şi. [.. promovând şi încurajând astfel creaţia autohtonă de gen”. dovedindu-şi fantezia. maestrul Cornel Trăilescu.Se poate vorbi de un spectacol conceput într-un ritm sufocant. Privirea directă asupra manierei de a fi Callas lasă posibilitatea privitorului de a pătrunde în sufletul ei de femeie lovită de două mari nenorociri: pierderea vocii şi a bărbatului iubit.Grigore Constantinescu nota în ziarul Independent din 2 aprilie 2002: „Dacă publicul pleacă zâmbind şi în memorie cu o nouă melodie. Succesele de care s-au bucurat aceste spectacole au dat naştere proiectului Teatrul Naţional pentru Copii.. pe 10 octombrie 2002. Despre această premieră. Prin „Fântâna Blanduziei” s-a încercat a se reînnoda firul marilor succese ale operetei româneşti şi a da o nouă tinereţe acestei lucrări clasice.dr. Ligia Dună.univ. îndeplinind un punct de onoare din strategia managerială a directorului Amza Săceanu – acela de a promova creaţia autohtonă de gen. prof. Meritele remarcabile ale regizoarei (Constanţa 26 . constant miercurea şi joia. operete în câte un act de Jacques Offenbach. La Divina” – un omagiu adus fenomenului Callas. beneficiind de interpretarea celor mai buni solişti ai Teatrului. Andreea Toma (un spiriduş care a semnat şi coregrafia spectacolului). Reveleţiile Euterpei „Fîntâna Blanduziei la Teatrul de Operetă”.. Gabriela Daha.Choufleuri vă aşteaptă”.. care recidivează şi în direcţia de scenă. Daniel Madia. abilitatea şi umorul cu care ne cucerise ca interpretă. muzică. intrigă. înseamnă că realizatorul spectacolului de operetă şi-a îndeplinit menirea... Ideea spectacolului aparţine unei artiste ce a cunoscut faima pe scena teatrului – Constanţa Câmpeanu. inaugurat cu premiera „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianau. Apoi Nicolae Măgureanu.. Alături de Victoria Cociaş au evoluat soprana Gabriela Daha. mezzo-soprana Claudia Măru–Hanghiuc şi tenorul Alfrado Pascu. Arnold Mack. Silvia Şohterus. (Anca Florea. „Distribuţia aleasă.. Stagiunea 2002-2003 s-a deschis cu premiera naţională absolută „Fântâna Blanduziei” – operetă în două acte. a contribuit substanţial la reuşita spectacolului. aducând glasuri şi apariţii scenice frumoase dar mai ales multă tinereţe. operete pentru copii de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. disponibilitatea compozitorilor pentru operetă a scăzut considerabil... aparţine unei reţete imbatabile a succesului spontan care l-a făcut pe Offenbach să strălucească. ceea ce conferă prospeţimea derulării acţiunii destul de statice. în ideea de a propune spectatorilor noi titluri româneşti. Terrence McNally. Anton Zidaru. 18 octombrie 2002) De mai bine de cinci ani se juca la Opereta bucureşteană.. Direcţia de scenă şi scenografia au aparţinut Constanţei Câmpeanu. Din distribuţie au făcut parte: Lucian Vlădescu (Dl. unui profund spirit moral. după 1989.Offenbach dar şi dirijorul spectacolului)... Din păcate. Un text dramatic cu inserturi muzicale era firesc să fie abordat pe scena Operetei. un înfocat admirator al Mariei Callas. tipologii.. Libretul ce poartă semnătura lui Aurel Storin – poet şi dramaturg inspirat – are la bază binecunoscuta lucrare dramatică „Fântâna Blanduziei” a poetului Vasile Alecsandri. spectacole pentru copii. Iată impresiile compozitorului Doru Popovici despre această premieră: „. Alături de „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu au văzut luminile rampei „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale”. nu în ultimul rând.

destinat. Daniel Madia.. pentru a forma astfel publicul de mâine. „Printr-o frumoasă coincidenţă. Cătălin Petrescu. Ion Dacian. „În România. trebuie puse într-un con de lumină torenţială. evident. O primă serie de concerte live s-au transmis în 10. Dorin Teodorescu. copiilor.Câmpeanu). Nicolae Măgureanu. Mioara Manea–Arvunescu. Mi-e greu să reliefez pe cineva. [. însumând arii şi duete din operete în interpretarea soliştilor Silvia Şohterus. această muzică senină e în concordanţă cu libretul şi regia. un alt prinţ. cu: Florin Butnaru. costumele viu colorate concepute de Diana Ion. mişcarea scenică imaginată de Andreea Constantinescu. o voce gravă. pentru prima oară într-o sală de spectacol. O menţiune specială pentru rolul principal – Prinţesa Kege –. Elena Siloci. maestrului de sunet (Aurelia Sandu) şi ale pregătirii muzicale (Crinela Barbu). maestră de balet – Andreea Constantinescu.. Claudia Maru-Hanghiuc. copiii de la Viena şi de la Bucureşti au primit în dar spectacole inedite destinate lor. Viorel Ciurdea. [. În dimineaţa zilei de 2 martie. maestru de cor – Gabriel Popescu.Adrian Ordean. Silvia Şohterus. ni se prezintă ca fiind a unui mult dotat colorist. Viorel Ciurdea. 17 şi 24 februarie 2003. Cristian Caraman. bine timbrată. Din distribuţie mai fac parte Orest Pîslariu. Muzica lui Dumitru Capoianu – concepută pentru câteva instrumente – ca şi în alte opusuri. Ligia Duna. cu inconfundabila sa voce. Nicolae Măgureanu. coregrafiei (Marian Şuşu). Cristian Caraman – acompaniaţi de Orchestra Concertino. este vorba de soprana Amelia Antoniu. pe scena Teatrului Naţional de Opereta „Ion Dacian". avea loc premiera absolută a musicalului Frumoasa din pădurea adormită. Cea de a patra premieră a stagiunii 2002/2003 a fost „Frumoasa din pădurea adormită” cu: Paul Lăzărescu. Natalia Buciuman.] Au mai trecut 20 de ani şi iată că un nou Adam cutează să se înfăţişeze publicului.. Alexandra Savu. ne-a înfiorat când l-am ascultat interpretând nemuritoarea arie «Când săracul tatăl meu. de către veşnic tânărul compozitor Marius Ţeicu şi scriitoarea Silvia Kerim. emoţionaţi. Gabriela Daha. După 20 de ani. Eugenia Ilinca. Ligia Dună.. Viorel Ciurdea. Şi cum în ziua premierei comemorăm 21 de ani de când Ion Dacian a trecut pragul eternităţii.. „Vânzătorul de păsări” din nou la operetă. Anton Zidaru. poate.] Iată deci că. se dovedeşte o reuşită care merită din plin (şi) aplauzele noastre.Constantin Gheorghe.. asistenţilor de coregrafie (Marina Hudac şi Carmen Buterez). Elena Siloci. scenografei (Viorica Petrovici).. a început o colaborare cu Televiziunea România de Mâine. Alexandra Savu. Anton Zidaru. Regia spectacolului aparţine maestrului George Zaharescu. Gabriela Daha. formaţie a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” condusă de violonistul Eugen Mirescu. cu personaje de basm.. Daniel Eufrosin. 3 decembrie 2002) Pentru promovarea spectacolelor. o artistă polivalentă care ştie să îmbine armonios calităţile vocale cu un joc de scenă ce ne aminteşte de mult regretata Virginica Romanovski. Ziarul. cu acel prilej. conducerea muzicală lui Lucian Vlădescu. Anton Zidaru. Tiberiu Simionescu. în preajma Mărţişorului. Carmen Buterez şi Lorendi Rădulescu. un mare interpret şi cu o experienţă bogată. întâlnindu-se. Cristian Caraman. Peste alţi 20 de ani.” (Eugenia Mirescu. micii spectatori păşind. Jeaninne Bradler.” (Anca Florea) 27 . preocuparea de a atrage copiii în sala de spectacol. iar regizor muzical . Patricia Seymour.” Cea de a treia premieră a stagiunii a fost „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller şi a avut loc în 8 decembrie. Bogdan Caragea. regia semnată de Nicolae Ciubuc în colaborare cu Daniel Eufrosin. şi la Bucureşti. a emoţionat generaţii de spectatori cu căldura glasului său. Îi menţionez pe mult dotaţii artişti: Paul Ciucur. Gladiola Niţulescu.. uneori cu ritmuri sincopate şi cu elemente de muzică uşoară de o mare calitate.». celebrului Vânzător de păsări i-a dat viaţă pentru prima oară Prinţul Operetei – Leonard. scenografia este semnată de arh. considerăm acest spectacol ca un omagiu adus artistului al cărui nume străluceşte pe frontispiciul Operetei Naţionale. deoarece toţi artiştii au alcătuit o echipă minunată. decorurile realizate de Mihai Magon . Amelia Antoniu. ca şi la Viena.. Valentino Tiron. Paul Lăzărescu. Valentino Tiron.

Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus. Coregrafia aparţine Andreei Constantinescu iar scenografia Dianei Ioan. 28 iunie – Codruţa Oprea („Liliacul”). Regiile spectacolelor în care urmau să debuteze au fost condensate în repetiţii maraton de regizorii Constanţa Câmpeanu şi Nicolae Ciubuc. Dolly!” de Jerry Hermann şi Michael Stewart. „Liliacul” şi „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. Daniel Madia. Stagiunea 2003-2004 s-a deschis pe 5 octombrie. şi nu în ultimul rând Tiberiu Simionescu. criticul Viorel Cosma afirma: „Îndrăznim să afirmăm că după întruchipările lui Ion Dacian şi Dorin Teodorescu. „A fost o adevărată încântare să ascult o nouă generaţie de interpreţi. „Fântâna Blanduziei” de Cornel Trăilescu. climatul de profesionalism ce stăpâneşte fiecare seară la Teatrul de Operetă constituind garanţia unui drum artistic pe care puţine ansambluri muzicale actuale l-au strâns la ora actuală. Bogdan Caragea. 21 iunie – Corina Ion („Silvia”). Liliana Delescu şi Erastia Sever. Toţi au beneficiat de îndrumările experimentatului Tiberiu Simionescu. [.] Premiera Paganini se înscrie pe coordonatele tuturor succeselor şi eforturilor acestei instituţii lirice care a depăşit cele mai optimiste speranţe. Orest Pîslariu. pentru adevărate lecţii de dans. Paul Lăzărescu..În 8 iunie a avut loc a cincea premieră a stagiunii. colajul „Farmecul Operetei” şi spectacolele pentru copii: „Micuţa Dorothy” şi „Frumoasa din pădurea adormită” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Nu se poate omite faptul că Opereta bucureşteană a primit de-a lungul anilor pe scena sa numeroşi tineri care şi-au susţinut examenele de licenţă. La finalul stagiunii 2002-2003 Opereta bucureşteană a găzduit nu mai puţin de 6 examene de licenţă: 15 iunie – Florin Budnaru („Vânzătorul de păsări”). care le-a dezvăluit tainele rostirii textului şi ale construcţiei minuţioase a personajului interpretat. Coregrafia. Gladiola Niţulescu. „Maria Callas. Un adevărat laborator de creaţie unde tinerilor absolvenţi li s-au dezvăluit tainele actorului total. 23 iunie 2003) Se încheie o stagiune deosebit de fructuoasă în care s-au rulat: „Povestirile lui . Sorina Micşunescu. conducerea muzicală a fost încredinţată dirijorului George Balint. dând viaţă unei partituri a cărei primă întruchipare 28 .. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. Văduva veselă” şi „Paganini” de Franz Léhar. La Divina” de Terrence McNally. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. Un total de 24 titluri din care 6 româneşti.. Mihnea Lamatic. în distribuţie avându-i pe Alfredo Pascu. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. 22 iunie – Natalia Buciuman („Văduva veselă”).. „Hello. oferite cu generozitate de maestrele Andreea Constantinescu şi Marina Hudac. decorurile sunt realizate de Constantin Russu. Alexandra Savu. care aduce în prim plan o echipă valoroasă: Alfredo Pascu. Gladiola Niţulescu. iar regia şi noua versiune a libretului . opereta „Paganini” de Franz Léhar. 27 iunie – Cristina Sandu şi Marius Mitrofan („Silvia”). „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianu.. Cristian Caraman. pe un libret de Viorel Cosma. dar şi de orele de antrenament la sala de balet. „Ţara surâsului”. „Suzana” de Jean Gilbert. cu capodopera „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. cărora li se alătură Adrian George Popescu. Teatrul Naţional de Operetă din Bucureşti şi-a aflat în Alfredo Pascu un demn urmaş al marilor noştri Paganini din secolul trecut. Despre această operetă. Gabriela Daha. semnată de Andreea Constantinescu. în rolul lui Ciprian Porumbescu.” (Viorel Cosma. Doina Scripcaru. Silvia Şohterus.Offenbach” – spectacol coupé: „Soţul la uşă” şi „Domnul Choufleuri vă aşteaptă” – „Sânge vienez”.. Cronica română. Premieră la Teatrul Naţional de Operetă – Violonistul Paganini trăieşte astăzi prin tenorul Paganini. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez.Constanţa Câmpeanu. a scos în relief o excelentă dansatoare. Din această pepinieră au răsărit multe dintre vedetele de astăzi ale Operetei. un veritabil veteran prezent pe scenă. cea de a treia – cum preciza muzicologul Viorel Cosma –.

coregrafia şi mişcarea scenică – Andreea Constantinescu.]” (Vasile Donose. la pupitrul dirijoral. Cătălin Petrescu. cu egală plăcere. la pupitrul regizoral. Pic – Detectivi în Ţara Poveştilor” – operetă pentru copii de George Popovici şi Lucian Vlădescu. rând pe rând simpaticii marinari Toma şi Filip din „Vânt de libertate” de Isask Dunaevski (George Niculescu şi Cristian Caraman). Gladiola Niţulescu. dar la fel de aplaudate: Cornel Todea. La pupitrul dirijoral s-a aflat un oaspete de la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. compozitor şi poet de certă valoare. 31 decembrie 2003 şi 1 ianuarie 2004). Cristinel Coman. pe Adam (Daniel Madia) şi Cristina (Mădălina Formescu) din „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Crina Zancu. Răzvan Rusu. Cossato (7 ianuarie). Daniel Madia. Această unică distribuţie a prezentat zilnic spectacole în Torino (30. Marian Didu. Finalul lunii noiembrie 2003 îmbogăţeşte repertoriul adresat micilor spectatori cu o nouă premieră: „Ştrengarii operetei”. Stefan Popov. Claudia Deleanu. turneul a început în oraşul Chivari în 29 decembrie. Cosette Marinescu. direcţia de scenă – Nicolae Ciubuc. să ne ofere un spectacol alert. maestrul Emil Maxim. A dirijat cu mână fermă aproape tot repertoriul de operetă. au izbutit într-un cadru scenografic funcţional şi expresiv şi cu aportul unor tineri solişti (preocuparea pentru promovarea tinerilor interpreţi pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” fiind absolut lăudabilă). 10 octombrie 2003) Pe 2 noiembrie. promoţia 2003. Dirijor. pe Suzănica (Anna Mirescu) şi Nastasi (Cătălin Petrescu) din „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino şi chiar pe Mary Poppins (Ileana Lenghel). În dorinţa de a familiariza noua generaţie de spectatori cu personajele operetelor clasice. Lunile noiembrie şi decembrie 2003 au însemnat zile de repetiţii intense pentru un turneu în Italia cu „Văduva veselă”. deci cu 49 de ani în urmă. frumos. autorul aduce în scenă. Am vizionat noua premieră a operetei lui Gherase Dendrino cu mare interes şi. De fapt o premieră. un musical de George Mihalache. a plecat dintre noi mult prea devreme răpus de o boală nemiloasă. dar şi nume mai puţin cunoscute. al orchestrei şi corului Operetei. Padova (2 ianuarie ). La Spezia (3. Cronica română. Poc. în frunte cu inegalabilul Ion Dacian. O nouă premieră. în cele din urmă.scenică a avut loc la 30 octombrie 1954. dar controversată personalitate. 4 ianuarie). sub autoritatea unei generaţii de interpreţi extraordinari. Arnold Mack. Viorel Ciurdea... are loc pe scena Operetei bucureştene: „Pac. al unui ansamblu de balet făcut de Andreea Constantinescu să strălucească prin virtuozitate şi stil popular. Cristian Caraman. [. Din distribuţia spectacolului au făcut parte Doina Scripcaru. Constanţa Câmpeanu. Eugen Voicu. din nou Torino (5 şi 6 ianuarie). Anghel Stoian. Marian Didu a venit la pupitrul dirijoral al Operetei bucureştene în anul 1980. pentru că spectacolul urma să fie prezentat în întregime în limba italiană pe un libret total diferit de cel prezentat pe scena Teatrului de Operetă. Invitarea unui dirijor de la Cluj pentru cea de a treia reprezentaţie cu „Lăsaţi-mă să cânt” fost impusă de îmbolnăvirea intempestivă a maestrului Marian Didu. la această reprezentaţie distribuţia a fost reprezentată de tânărul tenor Florin Butnaru. 10 martie 2004. Asti (8 ianuarie). Momentele muzicale alese au fost prezentate într-o atractivă orchestraţie aparţinând lui Stelian Coman. şi avându-i la pupitrul regizoral şi dirijoral pe Nicuşor Constantinescu şi pe însuşi compozitorul şi dirijorul Gherase Dendrino. George Niculescu. Amelia Antoniu şi Valentino Tiron. iar la pupitrul dirijoral s-a aflat Lucian Vlădescu. Direcţia de scenă a fost semnată de Giuseppe Visciglia (Italia). într-o manieră originală. cu coregrafie şi costume noi. 29 . Iuliana Costiniu. Spectacolul s-a bucurat de o frumoasă primire din partea publicului italian. absolvent al Universităţii de Muzică Bucureşti.. După un spectacol în Bucureşti pe 19 decembrie. Lucian Tatu. emoţionant. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a programat cea de-a treia reprezentaţie cu recenta premieră „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. Bianca Ionescu. Distribuţia numeroasă a alăturat nume deja bine cunoscute ale teatrului: Valentin Tiron.

Iulian Rădoi. regizor – Nicolae Ciubuc. Corul a fost pregătit de Gabriel Popescu şi dirijorul orchestrei. Lorendi Rădulescu. pentru ca deschiderea oficială a stagiunii să aibă loc pe 3 octombrie. de aceiaşi solişti. Crina Zancu. coregrafia – Andreea Constantinescu. poate descreţi frunţile părinţilor şi bunicilor care doresc să se simtă din nou . Decorul şi costumele au fost semnate de Diana Ioan. un grup vocal. Marius Grosu. Gabrielei Daha / Ameliei Antoniu. scenografia – Diana Ioan. surprize!”. soliştii baletului: Monica Ştraţ. Marius Olteanu / Florin Butnaru. plin de voioşie. Stefan Popov. Georgeta Scurtu. iar în 27 iunie „Liliacul” pentru Mediana Vlad (Adela). „Silvia” pentru Marius Olteanu (Edwin) şi Cătălin Petrescu (Boni). Şi-au dat concursul: Ligia Dună.Camelia Mocanu. Silvia Şohterus. Marius Leau. Revelaţiile Euterpei) Regia spectacolului a fost realizată de Constanţa Câmpeanu care „cu fiecare nouă montare ne convinge că a rămas acelaşi suflet tânăr de artist îndrăgostit de genul operetei şi totodată un profesionist în conturarea personajelor”. „Se cuvine menţionată reuşita deschiderii stagiunii Teatrului de Operetă „Ion Dacian” cu o reluare de succes – Victoria şi-al ei husar de Paul Abraham – în direcţia de scenă realizată de Nicolae Ciubuc pornind de la versiunea anterioară semnată de George Zaharescu şi scenografia imaginată de Hristofenia Cazacu (decoruri simple şi aerate. Interesant este faptul că producţia a beneficiat de… două premiere. costume elegante şi policrome). regia şi coregrafia – Adina Cezar. Adrian George Popescu. vocea înregistrată pe bandă a baritonului Cătălin Petrescu. scenografia – Diana Ioan. consultant literar artistic – Ion Dodu Bălan. conducerea muzicală – George Balint. Mihai Scarlat. muzică şi plan ideatic – George Balint. maestru de cor – Gabriel Popescu. scenariul. în ambele spectacole.. coregrafia fiind concepută de Andreea ConstantinescuFuciec. direcţiunea teatrului considerând că «distribuţiile sensibil egale» merită acest «statut». Jeaninne Bradler şi iar Tiberiu Simionescu care dă o adevărată lecţie de actorie şi longevitate scenică după mai bine de şase decenii de activitate artistică. Iolanda Petrescu. Ileana Lenghel. de ce nu. Gabriela Daha. În luna iunie 2004 au avut loc spectacolele de angajare ale viitorilor solişti ai teatrului. Stagiunea 2004-2005 a debutat pe 10 septembrie. colorat. Marian Barbu.” (Anca Florea. pe coordonatele gândite cu mulţi ani în urmă de Mihaela Atanasiu. Mircea Luculescu.. Bogdan Caragea. Cătălin Petrescu. angajând tineri absolvenţi cu reale calităţi. 30 . Câteva roluri au fost susţinute. ca la vârsta «pantalonilor scurţi». Dana Nichifor şi Gabriela Tudorache. Anton Zidaru.. Un spectacol alert. Alexandru Maftei. Gonul Aptula. În 2 mai „Gala de Operetă cu.. cu premiera „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham.. cu „Gala Operetei”. oferindu-le posibilitatea de a evolua în roluri importante tocmai pentru ca astfel să dobândească experienţă şi să se perfecţioneze.7 episoade muzicale pentru spectacol coregrafic”. ansamblul de dans Contemp şi instrumentiştii: Alexandru Hanganu.” (Anca Florea. Vasile Botez. pentru Cătălin Petrescu acesta a fost şi examenul de licenţă. Performanţe şi bune intenţii. este cu adevărat meritoriu.. care cu siguranţă trebuie văzut de toţi copii şi. În 23 mai are loc premiera absolută a operei muzical-coregrafice „Treceri. spectacol susţinut în Piaţa Festivalului Artelor. solişti: Doina Scripcaru. Luna mai 2004 îmbogăţeşte afişul teatrului cu alte două premiere. dirijor – Lucian Vlădescu. Bogdan Caragea / George Niculescu. Gladiola Niţulescu / Mediana Vlad. Viorel Ciurdea. Daniel Eufrosin. Onlinegallery. Liviu Filip. În 5 iunie.] Directorul Amza Săceanu a întinerit întregul colectiv. Alfredo Pascu. Orest Pîslariu-Ranghilof. Sorin Oancea. 7 octombrie 2004) Consemnăm cele două distribuţii Mioara Manea-Arvunescu / Crina Zancu. [.

pe 19 decembrie. Daniel Eufrosin. Andreea Toma. i-au spus. şi de Daniel Eufrosin. Ultimele spectacole ale Operetei bucureştene la finalul anului 2004 au fost: pe 16 decembrie – „Suzana” de Jean Gilbert cu Silvia Şohterus. Valentino Tiron. Cătălin Petrescu. Gabriela Daha. iar seara. Anna Mirescu. Marius Mitrofan. Nicolae Măgureanu. dirijor – Mircea Luculescu.. Gabriela Daha. Daniela Vlădescu. pagubele fiind evaluate la circa 100 miliarde de lei. Cristinel Coman. director executiv. care a venit să împartă daruri copiilor. Dar altul a fost motivul pentru care s-a atras atenţia mass mediei: incendiul de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” care s-a declanşat pe 3 ianuarie 2005. Gabriela Popescu. şi un asemenea incident nu poate s-o dea peste cap”. Cristinel Coman. cu săli pline. Opera Română din Iaşi a programat un spectacol cu opereta „Liliacul” în beneficiul Operetei bucureştene. Daniel Madia. reporterii posturilor de televiziune. deci desfăşurarea spectacolelor nu a fost perturbată. Crina Zancu.În continuare stagiunea curge în mod firesc cu spectacole. George Niculescu. Lui Moş Crăciun. Claudia Măru-Hanghiuc. Valentino Tiron. Cornel Todea. Emil Ţibrin. Teatrul „Ion Creangă”. director general. cu ocazia premierelor sau a spectacolelor-eveniment. Raluca Ciocă. Nici până în prezent nu s-au aflat cauzele. Orest Pîslariu. „Farmecul operetei” – spectacol concert cu Mioara Manea–Arvunescu. Raluca Ciocă. Marius Olteanu. În scurt timp. Alfredo Pascu. repetiţii şi pregătirea unei noi premiere: „Logodnicul din Lună” de Eduard Kunneke – premieră oficială pe 17 decembrie – cu: Bianca Ionescu. Marius Mitrofan. dirijor Lucian Vlădescu. Florin Diaconescu.Amza Săceanu. Gladiola Niţulescu. Anton Zidaru. Cristinel Coman.dr. Adriana Mirea. Jeaninne Bradler. Eugenia Ilinca. opereta „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán cu Silvia Şohterus. Directorul instituţiei.. Mioara Manea–Arvunescu. Gladiola Niţulescu. Paul Lăzărescu. mişcarea scenică – Andreea Toma. scenografia – Diana Ioan. Iuliana Costiniu. bătându-se pentru exclusivitate. Răzvan Rusu. Emil Spătaru. Valentino Tiron. Alexandra Savu. Guvernul României a alocat suma de 40 de miliarde de lei. Aproape un miliard s-a strâns din donaţiile unor sponsori iubitori de muzică. Cornel Todea. declara că Opereta este o „instituţie de spectacol care merge excelent. Tiberiu Simionescu. Florin Budnaru. O TRAGEDIE – UN INCENDIU DEVASTEAZĂ SALA OPERETEI Mereu ne-am dorit ca la porţile Operetei bucureştene să se înghesuie. Florin Georgescu. „O poveste de Crăciun” Bianca Ionescu. Mihnea Lamatic. Mediana Vlad. Bogdan Ardeleanu. Alături de prof. Finalul lunii decembrie aduce în componenţa direcţiei Operetei bucureştene o personalitate marcantă a lumii muzicale. Nicolae Măgureanu. Cristinel Coman. „Liliacul” de Johann Strauss cu Doina Scripcaru. începând cu 20 decembrie 2004 este numită director artistic soprana de renume mondial Eugenia Moldoveanu. ziariştii dar. Cătălin Petrescu. Anna Mirescu. Theodor Grigoraş. Teatrul Naţional. Din păcate visul ni s-a împlinit cu ocazia incendiului! Atunci am acaparat primele paginii ale ziarelor şi televiziunile s-au întrecut să transmită reportaje de la faţa locului. Pentru refacerea sălii afectate de incendiu. 31 . pe 18 decembrie. Paul Lăzărescu. la matineu.. pe 21 decembrie. Iuliana Costiniu. Bogdan Caragea. Claudia Măru–Hanghiuc. în jurul orelor prânzului. Mediana Vlad. Amza Săceanu. Emil Spătaru. Florin Roşu – acompaniaţi de Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. Regia – Constanţa Câmpeanu. i se oferă săli la Rapsodia. Stefan Popov. dirijor – Răzvan Luculescu. dirijor – George Balint. Ligia Dună.

oameni de afaceri şi chiar membrii ai guvernului care au donat. Serata muzicală a continuat cu un duo de zile mari. şeful orchestrei Concertino. „Victoria şi-al ei husar”. Momentul culminant al serii a fost atins prin vocea Danielei Vlădescu.Opereta a fost înconjurată în aceste momente grele de multă simpatie şi compasiune din partea spectatorilor fideli. materia să se întâlnească cu spiritul. Iată cum este descris acest eveniment la vremea respectivă: „O seară memorabilă! Aşa putem numi prestaţia artiştilor Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”.. Prezentat de prim-solista Mioara Manea-Arvunescu. Crina Zancu. cu spectacolul „Farmecul Operetei” la Teatrul Municipal din Focşani. În spaţiul îngust al scenei focşănene o picătură din magia baletului a reuşit să ne ducă cu gândul la un balet rus la Balşoi Teatru din Moscova! Din această atmosferă propice meditaţiei şi a gândului spre Absolut ne-a trezit o «Capră cu trei iezi». Bianca Ionescu. Bogdan Caragea. 28 martie 2005) 32 . Anton Zidaru.. Mona Muscă. Artiştii au fost aplaudaţi de un public care a dovedit că iubeşte muzica de operetă. Stefan Popov. Calypso. A urmat Amelia Antoniu şi «omul serii». şi refrenul «Calypso. ariile din operete celebre alternând cu piese sobre. într-un minirecital. Şi-au dat concursul corul şi orchestra teatrului. spectacolul Gala Operetei . În «Vrăjitorul din Oz» arta şi talentul artistei au făcut ca. fiind Tudor Gheorghe. originară din Focşani. încărcate de melancolie. Silvia Şohterus şi Viorel Ciurdea cu «La Calul bălan».Creţu. susţinută ieri în faţa unui public avid de muzică şi umor. ca «Tevie lăptarul» şi «Gunoierii». bis-uri.. Aplauze la scenă deschisă. care a început cu o captatio benevolentiae. S-au făcut deplasări în ţară. pentru damele focşănene. Anghela Gheorghiu şi Roberto Alagna. spectacole de operetă în sala „Rapsodia”. ce femei!». spectacolul sa derulat în ritmuri fierbinţi. Daniela Vlădescu.] (I. „Silvia”. „Hello. în Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti s-a susţinut un Concert extraordinar. confidenţial. Uvertura a fost semnată de histrionicul Bogdan Caragea. Florin Diaconescu sau Florin Georgescu au interpretat arii din operete celebre ca „Vânzătorul de păsări”. Au participat toţi soliştii Operetei. pe ritmul unui tangou pasional al violonistului Eugen Mirescu. Silvia Şohterus. [. În loja oficială au onorat cu prezenţa personalităţi precum ministrul Culturii şi Cultelor. „Ţara surâsului”.Muscă. V. artiştii Eugenia Moldoveanu. În 26 februarie s-a prezentat în direct la postul de televiziune România de Mâine. Sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu au evoluat Bianca Ionescu. care aduceau liricul în sufletele spectatorilor. invitat special. având ca protagonist pe caragialianul Bogdan Caragea şi delicioasa Mioara Manea-Arvunescu. pentru câteva minute. sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. s-au prezentat spectacole pentru copii în sala Teatrului „Ion Creangă”. „Floarea din Hawaï” etc. Bogdan Caragea. en français. Între aceste momente pline de haz şi melos se interpunea din când în când senzualitatea provocatoare a Monicăi Ştraţ şi a lui Iulian Rădoi. Nu putem să omitem nebunatecii profesori din «Vânzătorul de păsări».Sava şi în sala de concerte a Liceului de muzică „George Enescu”.. La toată această cremă cu arii din operete celebre. diverse sume de bani în conturile deschise cu acest prilej nefericit. Alfredo Pascu. În 19 februarie. baletul şi orchestra. Alfredo Pascu. Doina Scripcaru. flori şi confeti. „Contesa Maritza”. li s-a adăugat apariţia unor personaje pitoreşti. În funcţie de sălile de spectacol care au fost puse la dispoziţie. Gabriela Daha. a unor instituţii de spectacol. spectacole de colaj în sala „Arcub”. Daniela Vlădescu. interpretând «Ah. Spectacolele au fost reluate în 17 ianuarie. Dolly!”. într-o simfonie a sentimentului născut din fărâma de divinitate ascunsă în sufletul marilor artişti. interpretate de Alfredo Pascu şi Daniel Eufrosin. pe 25 şi 26 martie. ca şi prestaţia sublimă a Ameliei Antoniu şi a lui Cătălin Petrescu din «Victoria şi-al ei husar». corul.

„Voievodul ţiganilor”. termenul de finalizare al reparaţiilor se depărta! Primul spectacol care a fost ales a se desfăşura în sala renovată a teatrului a fost „Lăsaţi-mă să cânt”.Sava sau George Enescu. debuta în calitate de dirijor de orchestră [. „Continuând să dovedească faptul că e activ. de fapt. Solişti au fost numai membrii ansamblului cor al Teatrului Naţional de Operetă. „Văduva veselă”. muzicalitatea şi expresivitatea interpretării. În 24 mai. Colaje se prezentau şi în sălile de festivităţi ale liceelor Sf. dar şi Cornel Todea.. Brăila. în 8 mai 2005. în marea lor majoritate studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. ca într-un miraj preschimbat în coşmar. „Silvia sau „Floarea din Hawaii”. Eugen Voicu. după 50 de ani de activitate intensă.. pentru ca Opereta să-şi poată deschide stagiunea în toamnă... În regia imaginată de Constanţa Câmpeanu şi mişcarea scenică realizată de Andreea Constantinescu. pentru a-şi dovedi profesionalismul şi capacitatea artistică. câteva zile pe săptămână. „Stelele Operetei” sau „Opereta. maestru de cor care. S-a jucat în această perioadă. în general. În sala Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor au evoluat câţiva tineri care.. Corina Ion. Mozart. s-a lansat vestea că Sala Mare a Teatrului Naţional va fi pusă la dispoziţie. solist Gabriel Joiţoiu. se află în postura de a demonstra că… merită să existe ca entitate de sine stătătoare. Teatrul Naţional de Operetă a invitat publicul să urmărească o seară specială – un concert de arii şi duete interpretate de membri ai corului teatrului. de fapt. s-au primit foarte multe sponsorizări iar salariaţii Operetei au donat 280 de milioane de lei din propriile lefuri. cu care s-a debutat şi în 1986 după ce Teatrul de Operetă a fost demolat. Râmnicu Vâlcea. spectacolele s-au ţinut în sălile puse la dispoziţie de celelalte instituţii de cultură. Banii de pe bilete au fost strânşi şi folosiţi pentru reconstrucţie. aplaudând totodată iniţiativa deosebită a organizatorilor. dar şi de la Sala Radio. Sibiu. „Farmecul Operetei”. Buzău. au pregătit şi susţinut concerte specifice. binecunoscută deja prin apariţiile sale în concertele vocal-simfonice de la Filarmonica bucureşteană. În afară de cele bugetul alocat de Guvernul României pentru lucrările de reparaţie. în funcţie de posibilităţile tehnice ale sălilor oferite. Tot în această perioadă corul şi orchestra teatrului. au surprins extrem de plăcut prin calitatea glasurilor şi disponibilităţile lor artistice. Deva. Piteşti. primul titlu programat fiind.] Un «punct de rezistenţă» al spectacolului a fost apariţia sopranei Anna Mirescu. în sala Arcub.. la Arcub se prezentau colaje: „Invitaţie la Operetă”. în ciuda dificultăţilor adesea insurmontabile generate de incendiul (foarte dubios) care i-a afectat sala de spectacol.] au evoluat Carmen Angheloiu. singura solistă «cu experienţă» din acea seară. concert dirijat de maestrul corului Gabriel Popescu. Chiar în aceste zile. Astfel.. la sala Rapsodia – „Contesa Maritza”. dar şi curajul unui ansamblu care. un duo comic foarte bun – Arnold Mack şi Răzvan Rusu –. la Teatrul „Ion Creangă” – spectacole pentru copii. Pe timpul desfăşurării lucrărilor. un titlu sugestiv. Ileana Petruş-Lenghel. Focşani. corul şi orchestra teatrului au prezentat concertul Flori de mai. «atacând» cu curaj pagini dificile din operete celebre. fără ca teatrul de operetă să plătească chirie.. fiind. un strigăt de ajutor – «Lăsaţimă să cânt» de Gherase Dendrino. coloratura performantă.40 în sol major K. Dragostea mea”. Pentru fiecare din aceste colaje erau programe diferite de arii şi duete din operete. încă studentă. Cu sprijinul binevoitor al unor sponsori s-au întreprins turnee (cu formaţii reduse din cauza costurilor de deplasare) la Timişoara. orchestra teatrului sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu a prezentat un Concert Simfonic cu următorul program: Dansuri româneşti de Bela Bartok. unanim apreciată pentru glasul limpede. [. [. pentru că direcţiunea Teatrului Naţional Bucureşti 33 . la rândul său. un public numeros s-a bucurat să asculte glasuri noi. Urziceni.V 550 de W.Dar cu cât toţi se străduiau şi depuneau mai multe eforturi pentru strângerea de fonduri pentru repararea Teatrului de Operetă.A. şi Simfonia nr. Concert pentru violoncel şi orchestră de coarde de Antonio Vivaldi.] Acompaniaţi de orchestra teatrului dirijată de Gabriel Popescu. Călăraşi.

dar lucrările erau încă departe de a fi finalizate. Opereta – „tolerata“ la Teatrul Naţional Bucureşti. Stefan Popov. O veste bună a venit în luna noiembrie! Cu bucurie şi satisfacţie. Raluca Ciocă. op. Spectacolele pentru copii au fost reluate în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. Cu nelinişte. Teatrul Naţional de Opereta „Ion Dacian” a luptat din răsputeri să nu dispară din peisajul cultural bucureştean. deşi succesele care i-au adus unanima recunoaştere în ţară şi peste hotare. urmând să se găsească «ceva» pentru năpăstuita Operetă care.V. Observatorul cultural) La finalul stagiunii 2004/2005 a avut loc o deplasare la Deva în 4 iunie cu spectacolul „Logodnicul din Lună”. 34 . Silvia Şohterus. Gabriela Daha.40 în sol minor K.550. Anton Zidaru. în sala Mihail Jora a Societăţii de Radiodifuziune.G nr. dar şi faptul că a devenit Teatru Naţional ar fi suficiente atu-uri pentru a fi tratată cu respectul cuvenit oricărui ansamblu profesionist cu tradiţie şi… public fidel. cu următorul program: Bela Bartok – Dansurile româneşti.15 (orchestraţia Theodor Grigoriu). după demolarea vechiului Teatru «Regina Maria» de pe Cheiul Dâmboviţei. Florin Budnaru. Cătălin Petrescu. prin care a fost atribuită Sala Omnia ca sediu propriu. dirijor Lucian Vlădescu. Din 14 octombrie a început pregătirea operetei „Contesa Maritza” în vederea unui turneu în Italia. În acest concert. în 11 iunie Concertul Simfonic susţinut de orchestra Teatrului Naţional de Operetă. Puţini au înţeles însă lupta dramatică pentru ca Opereta bucureşteană să nu se îşi lase „cortina” definitiv în anul de graţie 2005.A. Bogdan Caragea. se tot află în situaţia de a fi «tolerată». întregul colectiv al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a luat cunoştinţă de H. Stagiunea 2005-2006 a debutat cu un concert susţinut în 3 septembrie în Piaţa Festivalului Internaţional „George Enescu”. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. George Enescu – Şapte cântece pe versuri de Clement Marot.1422 din 17 noiembrie 2005. De aceea s-a acordat o deosebită atenţie spectacolelor de rezistenţă din repertoriu prin repetiţii minuţioase desfăşurate în condiţiile improprii oferite de foaierul teatrului. au evoluat soliştii Amelia Antoniu. aşa că practic era vorba de o premieră. Daniela Vlădescu. şi în 14 iunie spectacolul „Văduva veselă” la sala Rapsodia – spectacol de licenţă al sopranei Ileana Lenghel.Mozart – Simfonia nr. şi care urma să fie amenajată şi dotată la standarde europene.” (Anca Florea. Astfel s-a încheiat cea mai dureroasă.doreşte în continuare ca sala ce se renovează acum să-i revină din nou.Sava. Joseph Haydn – Divertisment în re major pentru violoncel şi orchestră de coarde. Spectacolul în viziunea regizorului Giuseppe Visciglia era total diferit de versiunea românească care se juca şi urma să fie prezentat în totalitate în limba italiană. W. cea mai „neagră” stagiune a Operetei bucureştene. tristeţe şi chiar spaimă în suflete a început stagiunea 2005-2006. Seria de spectacole a noii stagiuni s-a deschis în 6 octombrie cu o deplasare a colajului „Stelele Operetei” la Breaza. Alfredo Pascu. soliştii soprana Crina Zancu şi violoncelistul Alexandru Moroşanu. Crina Zancu. SPECTACOLUL CONTINUĂ Surprins de nefericitul incendiu în plină ascensiune artistică. apoi acelaşi spectacol în sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. Bianca Ionescu.

demisionează din funcţie şi doamna Eugenia Moldoveanu. Ileana Lenghel. Anna Mirescu. În 22 decembrie 2005. Premiera acestui spectacol a avut loc în 5 aprilie. Modena. nu s-a jucat decât spectacolele pentru copii şi câteva colaje în deplasare. a avut loc premiera musicalului pentru copii „Gulliver în Ţara Piticilor”. Carmen Tudorache. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. În colaborare cu Teatrul Naţional Bucureşti. Gheorghe Marian.Practic. Turneul s-a desfăşurat în oraşele: Alba. micuţii spectatori au fost fermecaţi de peripeţiile personajelor întruchipate de Orest Pîslariu. Gabriela Călin. Ligia Dună. Cătălin Cocheş. Delia Şerban. cântă şi dansează” în Israel în oraşele Beer Şeva. în interpretarea soliştilor Gabriela Daha. Iuliana Costiniu. Rehovot. Adrian George Popescu şi Arnold Mack au început lucrul la spectacolul „Burghezul gentilom” în regia reputatului Petrică Ionescu. stagiunea a continuat cu spectacole de operetă prezentate în sala „Rapsodia”. Forli. Cristina Osiceanu. în regia Constanţei Câmpeanu şi acompaniamentul pianistei Mădălina Ene. Petah-Tikana. Oana Vâlceanu. Sandra Mahvina. Haifa. Claudia Deleanu. urmat de opereta într-un act „Domnul Choufleuri vă aşteaptă”. În 13 aprilie. Tel Aviv. corul. orchestra. Holon. Şi-au dat concursul soliştii Amelia Antoniu. Adrian George Popescu. în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional Bucureşti. Regio Emilia. Raluca Ciocă. Sub bagheta dirijorului George Balint. Kfar Sabam. baletul şi soliştii Amelia Antoniu. s-a prezentat în sala Ministerului de Interne un „Concert Pascal” ce cuprindea arii şi duete din operele compozitorului W. a fost pregătit un amplu program de spectacole ce puteau fi prezentate în acest spaţiu. Bogdan Ardelean. Rişon LeZion. Valentino Tiron. colaje prezentate în deplasare la Hunedoara. Crina Zancu. În 7 martie s-a plecat în Italia cu „Contesa Maritza”. 35 .Mozart. Viorel Ciurdea. Eugenia Ilinca. Solidară cu dânsul. În a doua jumătate a lunii martie Amza Săceanu demisionează din funcţia de director general. La Spezia. Florin Diaconescu şi Cătălin Petrescu. Stefan Popov şi „Stabat Mater” de Clari. Mihai Cacoveanu. iar primul spectacol de operetă al stagiunii a avut loc pe 23 decembrie la sala Rapsodia unde s-a prezentat „Contesa Maritza”. sub conducerea maestrului Constantin Petrovici. Între 26 ianuarie şi 6 februarie a fost prezentat spectacolul „Opereta râde. Carmen Buterez. Gladiola Niţulescu. Daniel Eufrosin. Florin Budnaru. Mihaela Ştefănescu. coregrafia Andreei Constantinescu şi scenografia Dianei Ioan. Stefan Popov. Claudia Măru-Hanghiuc. Cătălin Petrescu. Bolzano. Bianca Ionescu. Viorica Spuză. Slatina. Amelia Antoniu. Florin Diaconescu. Merano. În regia lui Nicolae Ciubuc. Aurelia Tudor. Pentru că la foaier lucrările de refacere erau în curs de finalizare. Mediana Vlad. Padova. Urziceni. până în decembrie. A început cu un recital de arii şi duete din creaţia compozitorului Jacques Offenbach. Daniela Vlădescu. În 16 aprilie. Nicolae Măgureanu. s-a susţinut un concert cu „Stelele Operetei” în sala Mihail Jora a Radiodifuziunii. Sub directoratul interimar asigurat de Daniel Eufrosin. Horea Repede. Cornel Todea. acompaniaţi de o formaţie orchestrală condusă de dirijorul Lucian Vlădescu. Marius Olteanu. Pavia. Ierusalim. Octavian Ştefănescu. în interpretarea Biancăi Ionescu. Mihnea Lamatic. Novara. Asti. Şi-a dat concursul orchestra Teatrului Naţional de Operetă. un nou spectacol pentru copii – „Gulliver în Ţara Piticilor” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Alba Iulia şi spectacole pentru copii la sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. au evoluat soliştii: Silvia Şohterus. Anul 2006 a început cu pregătirea unei premiere. bucurându-se de un frumos succes.A. Anghel Stoian. Ramat Gan. Teodora Godeanu. în regia semnată de Giusepe Visciglia şi în coregrafia Andreei Toma.

În 7 iunie. teatrul asumându-şi rolul de formator de opinie în ambele planuri.. acompaniaţi de cvartetul Giovinezza au dat viaţă personajelor din opera într-un act „The Telephone” sau „L'Amour à Trois” de Gian Carlo Menotti. „Flautul fermecat” W. Stagiunea 2005-2006 s-a încheiat în aşteptarea concursului pentru ocuparea postului de director al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti organizat în 27 iulie de către Ministerul Culturii şi Cultelor.. educativ şi moral.Strauss. le presupune. lie ciocârlie”.Gershwin. au dansat Carmen Buterez. Factorul artistic. Audienţa s-a delectat cu arii din opere şi operete precum „Vrăjitorul din Oz” de H. articulat prin multitudinea şi diversitatea acestor proiecte. un exemplu care ilustra înnoirea în plan repertorial a instituţiei. în urma concursului organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor. dar şi cu melodii retro de Ion Vasilescu. tânărul regizor şi-a propus ordonarea activităţii artistice pe bază de programe şi proiecte care să cuprindă toate tipurile de manifestări artistice pe care opereta. acoperind din punct de vedere artistic toate cerinţele şi exigenţele pieţei de profil din lume. Spectacolul fiind examenul de licenţă al sopranei Anna Mirescu. ca gen unic. O succintă descriere a programelor care aveau să fie abordate prin opţiunile repertoriale a dat tonul politicilor culturale promovate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”: de la promovarea valorii creaţiei naţionale specifice la montarea operelor din repertoriu internaţional. soprana Bianca Ionescu a interpretat numeroase arii din lucrări cunoscute. cântând şi dansând.A. se afla însă la congruenţa cu cel social. în regia Constanţei Câmpeanu. precum şi iniţierea unui festival internaţional de operetă. „Să fii un star” de H. conducerea Teatrului a fost preluată de Răzvan Ioan Dincă. în foaier.Reiniger. şi populare. instituţie unică în plan naţional. devenea aceea de a atrage creatori valoroşi. misiunea TNO. 36 . „Misty” de E. a avut loc premiera „Un american la New York”. Începând povestea cu descrierea copilăriei. Din repertoriul sopranei au făcut parte şi piese precum „Summertime” de G. „Ţara surâsului” de Fr. în regia semnată de tânărul regizor Doru Marin şi scenografia Marilenei Şerban. În 17 iunie. soprana Anna Mirescu şi baritonul Cătălin Petrescu. dar şi de a promova creaţia contemporană. „Ave Maria” de Fr. de la opereta clasică la inovaţia musical-ului american. Noua politică managerială a fost comunicată cu ocazia conferinţei de presă care a precedat premiera spectacolului „Broadway – Bucureşti”. de a perfecţiona şi motiva artiştii din interiorul instituţiei. music-hall şi teatrudans. Desfăşurat după un scenariu al cărui subiect a reprezentat viaţa unei artiste. a avut loc premiera spectacolului one woman show „Ai.Arlen. Spectacolul sopranei Bianca Ionescu a împletit armonios arta lirică cu cea dramatică. OPERETA – UN NOU ÎNCEPUT În august 2006. În prima parte a spectacolului Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru-Hanghiuc au interpretat muzică americană. creaţii ale unor cunoscuţi compozitori români şi internaţionali. continuând cu adolescenţa. prima dragoste şi terminând cu modul în care artista a cunoscut succesul. Delia Şerban.Léhar. spectatorii urmărind-o recitând.Mozart. În partea a doua a spectacolului. în foaier. La preluarea direcţiei. Astfel. pluridisciplinaritatea şi multiculturalismul. de la sala de teatru la spaţiile neconvenţionale. Marian Horhotă şi Lorendi Rădulescu. spectacolul i-a oferit sopranei o largă paletă interpretativă.Garner. „Lie. „Liliacul” de J.Schubert. fler lady?!?” cu Bianca Ionescu. director al Teatrului „George Ciprian” din Buzău.

În acelaşi timp s-au organizat repetiţii pentru „Bucureşti – Broadway”. ansamblul de balet al Operetei a fost invitat să danseze în spectacolul extraordinar cu opereta „Liliacul” . Levente Szasz. după romanul lui Stendhal. ci şi pentru opera barocă „Pyram şi Thisbe” şi pentru baletul „Bal”. „Roşu şi Negru” . „Logodnicul din lună”. Au participat dansatorii: Cristi Tarcea–Julien. Bunbury”. Florin Budnaru.. dacă adeseori Operele decid să includă un titlu de operetă în repertoriu (bineînţeles. Istvan Teglas. şi de repetiţiile pentru operetele „Voievodul ţiganilor”. Daniel Madia şi 37 . Spectacolul s-a înscris în suita de manifestări artistice prilejuite de Anul Francofoniei în România şi s-a jucat pe scena Teatrului Nottara. avându-i ca solişti pe violonistul Gabriel Croitoru şi pe mezzosoprana Raluca Ciocă. pe muzica semnată de compozitoarea Livia Teodorescu Ciocănea. „Camerata Dorin Teodorescu” a prezentat un concert extraordinar de Crăciun la Catedrala Sfântul Iosif. Liliana Iorgulescu. „Ţara surâsului”. iar pe 31 decembrie. coregrafia de Florin Fieroiu şi scenografia lui Dan Tita. iar primii care au marcat acest moment deosebit au fost soliştii Bianca Ionescu. nu doar pentru musical-ul „Cabaret”. în regia Alexei Mezincescu şi coregrafia Adinei Cezar. prezentat în mod tradiţional de Opera Naţională Bucureşti. însă primele modificări s-au produs începând cu debutul stagiunii 20062007. Primul spectacol care a avut premiera în această stagiune (21 octombrie 2006) marca tendinţa de înnoire şi de deschiderea a teatrului. au început pregătirile pentru musical-ul „Cabaret”. Felicia Serbănescu. Raluca Ciocă. care s-a jucat în foaier în 24 septembrie. Următorul eveniment important în agenda teatrului a fost musical-ul „Ce înseamnă să fii. un medley care avea să includă fragmente din cele mai celebre musical-uri de pe Broadway. sărbătorile de iarnă prilejuind o serie de manifestări artistice. care s-a jucat pentru prima dată pe data de 3 februarie 2007. în afara tradiţiei de a prelua „Liliacul lui Strauss-Fiul” de Revelion).Procesul transpunerii acestei viziuni manageriale în produse culturale de calitate avea să fie unul de durată îndelungată.. trebuie să acordăm atenţie unui eveniment mai rar pe scena teatrului de gen. Producţiile aflate în pregătire continuau linia unui repertoriu variat. Adina Iacov. un musical şi un balet. Însă. nu doar la nivel artistic. Luna martie se anunţa a fi una de sărbătoare. Spectacolele şi concertele festive au continuat ca în anii precedenţi. înainte ca primele tentative de musical din România să stârnească un vârtej mediatic şi o schismă în rândul criticii. Marian Simion. cât de des puteţi merge la Operetă pentru a vedea o operă? În luna februarie a anului 2007 Teatrul a organizat casting-uri. „Ai …fler… Lady?!?”. Pentru că. TEATRU . spectacole care aveau să atragă atenţia publicului. Alături de spectacolul Biancăi Ionescu. suflul modern anunţat şi confirmat prin această montare aflându-se în corespondenţă cu starea în care se afla întreaga instituţie. Cu regia semnată de Vlad Massaci. Călin Hantiu. adăugând chiar şi o operă barocă în oferta culturală a instituţiei. DIVERSIFICAREA REPERTORIALĂ MUSICAL. la Centrul Cultural al Ministerului de Interne. „Cabaret” şi medley-ul „Bucureşti – Broadway”. nu erau însă de ajuns pentru a scoate teatrul din conul de umbră în care se afla de ceva vreme. ci şi organizatoric. Patricia Seymour. fiind vorba de un balet. însă miza cea mare era reprezentată de montarea a două musicaluri. Ioana Mitsika. de „Burghezul gentilom” de pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. Anka Levana.DANS şi OPERĂ BAROCĂ pe SCENA OPERETEI Două noi spectacole.

Cum reparaţiile sălii devastate de incendiu nu fuseseră finalizate. Tünde Baczó-Cristi Hogaş. „Cabaret”. echipa de creaţie a reuşit să aşeze o piatră de temelie la fundaţia unui gen care avea nevoie să fie construit nu doar prin asumarea unor astfel de spectacole. Florin Fieroiu. dar şi avantajul unei experienţe directe cu musicalul. Mihai Babuşka. Radu Alexandru Nica. să se infiltreze uşor poezia celor ce şi-au găsit perechea. alături de formaţia Concertino. Ion Caramitru. era o producţie care impresiona prin ambiţia de a reuni cele mai importante momente din cadrul genului. „Fantoma de la Operă” sau „Poveste din Cartierul de Vest” – titluri de referinţă intrau astfel în atenţia melomanilor bucureşteni şi în repertoriul unui teatru care dovedea o preocupare pentru acoperirea întregului său domeniu de activitate (artele spectacolului muzical). 5 coregrafi Răzvan Mazilu. apoi declanşarea «balului» căutării partenerului (ei). Prezenţa unui muzician american în mijlocul orchestrei bucureştene a evidenţiat principala problemă cu care s-au confruntat artiştii români. România Liberă. 10 mai 2007) a fost realizat în coregrafia lui Yvette Boszik după o idee originală de Ettore Scola. ci toate instituţiile muzicale la nivel naţional. spectacol care a continuat să se joace şi în stagiunile următoare. dirijorul Gary Dilworthy din Statele Unite ale Americii. Radu Afrim. care a avut premiera la 1 aprilie. Mădălina Mechenici-Daniel Dragomir. peregrinarea Operetei lua sfârşit. Plazza Romania. Orchestra Simfonică Barcelona). Sergiu Anghel şi Carmen Coţofană şi numeroşi solişti. la sfârşitul lunii martie. au oferit melomanilor „mărţişoare muzicale” – spectacole jucate la Colegiul Naţional Sfântul Sava. Producţia de teatru-dans ilustra prin intermediul mai multor stiluri muzicale şi de dans nevoia înfrângerii singurătăţii prin descoperirea unui partener de viaţă. care afecta nu doar Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. familiarizând astfel publicul cu valorile Broadway-ului: „Cats”. Obligată să găsească o soluţie acestei probleme. „Evita”. „Chicago”. Răzvan Ioan Dincă. Din ansamblu au făcut parte: Beatrice Rancea-Păstorel Ionescu. În al doilea rând. direcţia Operetei a găsit totuşi o modalitate de a relua spectacolele în propria sală. Cristina Osiceanu-István Téglás. Noua scenă permitea unui număr de 250 de spectatori să vizioneze producţiile proprii în condiţii acceptabile. Carrefour Militari şi Orhideea. Astfel. Însă. Diana Petrache-Ionuţ Kivu. Spectacolul „perfect conceput sub aspect emoţional şi cultural. ca în cea de a doua. condusă de violonistul Eugen Mirescu. Cornel Todea.Viorel Ciurdea. şi care nu s-a oprit doar la nivelul instrumentiştilor: lipsa de experienţă şi pregătire în abordarea unui rol sau a unei partituri în musical. O dată cu achiziţionarea unei scene mobile. Ileana Lucaci nota în cadrul aceluiaşi articol: “În prima parte a spectacolului petrecută la un local. 38 . Alexandru Tocilescu. într-o interpretare remarcabilă” (Ileana Lucaci. spectacolul a impresionat prin amploarea producţiei a adus pe scenă o echipă impresionantă de artişti (7 regizori de renume . Orchestra Naţională Radio Bucureşti. de Orchestra Simfonică din Taipei. adevărata sărbătoare avea să vină abia spre sfârşitul lunii. Beatrice Rancea a revenit în postură de regizor la interval de doar câteva zile cu spectacolul „Bal”. Gabriela Călin-Cristian Osoloş. Teatrul îşi relua activitatea în propria sală şi îşi invita spectatorii să asiste la premiera „Broadway-Bucureşti”. Oana Botez-Marius Grosu. Musicalul a fost un prim reper din multe puncte de vedere. se urmăresc întâlnirile protocolare. balerini şi actori). Sorina Tiron-Marian Horhotă. petrecută pe o plajă. montată în sala de spectacol. Costel Huhu.Beatrice Rancea. În primul rând. acesta având un palmares excepţional (a susţinut concerte alături de toate instituţiile de spectacol din Sacramento şi Michigan. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că acest spectacol a beneficiat de prezenţa unui invitat special. care. Monica Ştraţ-Andrei Ciobanu. ci şi prin organizarea unei forme de predare a musical-ului.

Tot la sediu. „Victoria şi-al ei husar” desfăşurându-se în sala Ministerului Administraţiei şi Internelor. Teatrul Naţional de Operetă reuşea din nou. operetele clasice. iar scaunele – insuficiente. Stagiunea 2006-2007 s-a încheiat oficial pe 11 iulie 2007. Mişcare scenică – Maria Popa. „Pyram şi Thisbe” aliniind scena bucureşteană la cea internaţională. „Opereta râde. Ion Dimieru. de această dată. Matei Nicolescu. Acompaniamentul muzical a fost asigurat de: Mihail Ghiga – concert-maestru. un program de o oră . Ana Olteanu (decoruri) şi Ana Alexe (costume). şi până la sfârşitul stagiunii. unde avusese premiera cu 40 de ani în urmă (16 decembrie 1967). publicul a putut asista. teatrul a continuat să joace spectacolele deja consacrate în repertoriu. iar coregrafia de Mary Collins.Nicolae Bălcescu. În curând însă. folosind o invocare a istoriei sale. Acompaniaţi de Gonul Aptula (pian). timp de trei luni. Însă nu doar musical-ul şi spectacolul de teatru – dans. Bruno Hellstroffer – theorba. de la vals. în sala de pe Bd.cu arii şi duete din lucrări celebre. prin apelarea la genurile principale. programul încărcat al 39 . pentru a doua oară într-un singur an. „Cocoşelul neascultător” şi „Gulliver în Ţara piticilor”. artişti îndrăgiţi ai operetei bucureştene au susţinut în fiecare joi. Montarea a fost realizată în parteneriat cu Opera Naţională Română (prima producţie finalizată a Studioului Experimental de Muzică şi Balet „Ludovic Spiess”) . Spaţiul din faţa intrării principale s-a dovedit de fiecare dată neîncăpător. cu un program care a inclus spectacolele „Broadway-Bucureşti”.de fiecare dată altul . operetă cu vechime pe scena Teatrului „Ion Dacian”.” În luna aprilie a anului 2007 a avut premiera concertului–spectacol „Pyram şi Thisbe” . Adrian Ciucă – violoncel. Irina Năstase – clavecin. La sediu. au evoluat soliştii Gladiola Niţulescu-Lamatic. În toată această perioadă. „Concert de valsuri” şi un concert al „Cameratei Dorin Teodorescu”. Ana-Maria Lazar. de Emmerich Kálmán. fie el balet sau dans contemporan – aveau prioritate în agenda culturală a instituţiei. „Contesa Maritza”. să devină un promotor al inovaţiei. la tango. Din distribuţie au făcut parte: Adrian George Popescu. „Frumoasa din pădurea adormită”. decoruri – Ana Olteanu. cântă şi dansează”. Mediana Vlad. alături de formaţii instrumentale născute în cadrul instituţiei. PRIMII PAŞI CĂTRE RETEATRALIZAREA GENULUI Teatrul a deschis stagiunea 2007-2008 în deplasare. Florin Diaconescu. Mihnea Lamatic şi violonista Gianina Săveanu. Daniel Popa şi Cosmin Seleşi. la Alba Iulia. în foaier. precum „Silvia”. „Bal”. Echipa de creaţie a fost completată de Maria Popa (mişcare scenică). dar pe toată perioada vacanţei. La sfârşitul lunii mai au început pregătirile pentru o nouă operetă.Dansul este expresia forte a ilustraţiei teatrale. care a avut loc în data de 6 mai. şi a fost onorat de participarea pianistului Dan Mizrahi. iar în partea a doua a spectacolului de Ansamblul Collegio Stravagante. de la slow-foxtrot la quick step. costume – Ana Alexe. deja adeptă a Barocului de câteva decenii. Totul este înfăptuit cu o impresionantă perfecţiune a mişcării ansamblului. sub titlul „Opereta de joi seara”. s-au montat spectacole pentru copii: „Micuţa Dorothy”. Regia a fost semnată de Andreea Vălean. Mircea Ciurez. „Ţara surâsului”. Iulia Surdu. „Voievodul ţiganilor”. operă barocă de Michel Pignolet şi John Frederick Lampe. Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez din Bucureşti. la un recital vocal instrumental intitulat „Armonii de primăvară”.

Arnold Mack. Nicolae Simulescu. dar este mult mai bine ca înainte. Matei Nicolescu. Gabriela Călin. Octavian Ştefănescu. Cristina Stăniloiu. Oferta repertorială s-a extins şi în rândul producţiilor pentru cei mici. Mădălina Mechenici. fantezie vizuală. s-a organizat un spectacol omagial „Contesa Maritza”. în ianuarie 2008 începând repetiţiile pentru „Dragostea celor trei portocale”. în regia lui Cristian Pepino. ci şi faptul că aceasta era pusă în scenă de un regizor cu o experienţă bogată teatrală. considerat un maestru al teatrului pentru copii. Alfredo Pascu.” (Oltea Şerban Pîrîu . 40 . Cu această ocazie. Cătălin Cocheş. Marius Meragiu. Cleopatra Melidoneanu. Raluca Herciu. Emil Spătaru. cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la premiera pe scena Teatrului de Operetă. bazată pe scenariul lui Carlo Gozzi. corul şi baletul instituţiei într-o demonstraţie de forţă artistică. Valeria Rădulescu. Elena Siloci. Copiii au petrecut alături de personajele din comedia muzicală „Dragostea celor trei portocale”. 27 ianuarie. publicul şi cronica de specialitate au salutat cu entuziasm prima opereta montată de la înnoirea direcţiei. Nicolae Ţăranu. La trei ani de la incendiul care a devastat sala. Aşteptările au fost augmentate. În toiul pregătirilor pentru această nouă producţie.Răzvan Ioan Dincă . Această „Contesă Maritza” avea să fie un nou punct de turnură notabil în evoluţia teatrului. considerată de mulţi desuetă şi pe-alocuri prăfuită. teatrul funcţiona din nou la capacitate maximă. care şi-a redeschis sala de curând cu spectacolul muzical-coregrafic «Bal la Prinţul Orlovski». Opereta a propus publicului său un regal demn de noaptea dintre ani: „Bal la Prinţul Orlovski”. Spectacolul inspirat din actul al doilea al operetei „Liliacul”. inovând şi reinterpretând opereta clasică. Carmen Angheloiu şi balerinii Andreea Toma. apelul la tehnologia modernă . precum: Adriana Codreanu. i-a adus pe scenă pe: Valentino Tiron. Teatrul a anunţat vestea mult aşteptată: redeschiderea sălii de spectacole. Daniel Eufrosin. cât şi critica să regândească statutul acestui tip de spectacol. Genul uşor scotea la iveală noi valenţe. Se pare că unul dintre efectele prezenţei unui regizor de teatru la conducerea Operetei . care au salvat prinţese şi au înfruntat vrăjitoare pe coregrafia lui Florin Fieroiu. Cătălin Petrescu. Florin Fieroiu (coregrafie). Marica Munteanu. bal să fie) În data de 9 februarie a fost rândul celor mici să se bucure de spectacolele teatrului în sala deplin funcţională. Adaptarea. Tiberiu Simionescu. Jozsef Werner (decoruri) şi a soliştilor: Silvia Şohterus. Jeaninne Bradler. Pe 28 octombrie. însă. de Johann Struss-fiul. celebrităţi ale anilor '60. La eveniment au fost invitaţi artiştii perioadei de aur ai Operetei româneşti. regizorul şi directorul general Răzvan Ioan Dincă afirma: „Suntem încă departe de un teatru pe Broadway. eforturile fiind concentrate asupra noilor producţii şi a menţinerii celor curente la un nivel ridicat. Doina Levintza (costume). Tamara Buciuceanu. Gabriel Popescu (maestru de cor). Duminică.instituţiei nu avea să mai permită deplasări de o asemenea amploare. Mihăiţă Radu. care forţau atât spectatorii.este cel care ţine de parametrul vizual. Suntem acum un teatru foarte modern din punctul de vedere al dotărilor. Luminiţa Dincă. Cum avea să arate noua opereta pe propria sa scenă? Un cronicar a mers până acolo încât să se întrebe „Cui îi pasă de Contesă”. în mod evident «praful fiind şters» de pe producţiile acesteia din care am putut vedea secvenţe în spectacolul inaugural. Adriana Mirea. a reunit soliştii. teatrul lansa o nouă operetă. Raluca Ciocă. Viziunea regizorală a fost susţinută de implicarea lui George Balint şi Emil Maxim (dirijori). de o serie de premiere: nu doar faptul că după o serie de musical-uri şi producţii de teatru-dans. Gabriela Daha. Constanţa Câmpeanu. George Matei. Pe 16 decembrie. Gabriela Daha.” „Lumini rafinate.Dacă e bal. Cosette Marinescu. Cristina Osiceanu. Mioara Manea. Cristian Caraman.iată elemente ce nu erau familiare până acum spectacolelor Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian".

Diana Ferencz. Geraldina Rusu. Discuţiile s-au concretizat prin premiera operetei „Văduva Veselă” de Franz Lehár. Raluca Popa. Violeta Dumitraşcu. în calitate de unic ambasador naţional al genului. realizând punţi de comunicare între multiple forme de artă. a adus pe scena Operetei dansul contemporan cu influenţe de street-dance. Béres Attila. Istvan Teglas. importanţa programului „Opereta Deschisă” în planul misiunii culturale asumate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. în regia lui Béres Attila. o reală provocare – „Cabaret” . în martie 2008. în caietul program al spectacolului. şi începutul unui important capitol din istoria recentă a instituţiei: 41 . Însă. atât favorabile. şi prin acest statut. în contrast cu tipul cabaretului francez. Monica Ştraţ. producţie care a deschis drumul către un parteneriat pe termen lung. ceea ce nici vocile pudibonde şi de filon conservator din sală şi din presă nu au putut nega. Corina Aldea. Spectacolul „Urban Kiss”. Iolanda Petrescu. Luminiţa Dincă. din distribuţie făcând parte: Răzvan Mazilu. a fost extrem de bine redat. instituţia a atins un nou punct al dezvoltării sale repertoriale. în regia lui Beatrice Rancea. conservând şi promovând patrimoniul operetei. TEATRUL NAŢIONAL DE OPERETĂ – AMBASADOR AL GENULUI OPERETEI ÎN ROMÂNIA Când. cât şi prin recontextualizarea celor clasice. Teodora Ghinea. Monica Petrică. graţie cărora expresionismul german al anilor ’30. colaborarea dintre cele două teatre muzicale s-a dovedit a fi una fructuoasă. a venit la Bucureşti pentru a discuta eventualele posibilităţi de colaborare între Opereta bucureşteană şi Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta. Jocul actorilor a fost completat de cele 250 de costume realizate de Cătălin Botezatu şi de machiajul asigurat de Iuliana Ştefan. decorurile lui Joszef Werner şi coregrafia Danei Serafimovici. cât şi contestatare. Andrei Ciobanu. Mihaela Ştefănescu. s-au pus bazele unei relaţii de durată între cele două instituţii teatrale. Beneficiind de experienţa dirijorului Lucian Vlădescu. formată din Kerényi Miklós Gábor. de a realiza producţii artistice de cea mai înaltă calitate. Premiera a avut loc la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” pe 9 martie. a fost marcat de colaborarea cu Răzvan Mazilu. abordând totodată o gamă variată de tipuri de spectacole. o delegaţie a teatrului maghiar. Celebrul musical semnat de John Kander şi Fred Ebb a avut premiera la 23 februarie 2008. jazz. Florin Tănase. dovedind interesul şi posibilitatea de a deschide noi drumuri atât prin creaţii inedite. precum şi folosirea noilor tehnici în arta spectacolului de mişcare şi muzical. Daniel Dobre. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a demarat pregătirile pentru o producţie clasică. spectacolul a stârnit reacţii puternice. a fost curajul acestui cocktail vizual şi artistic. gimnastică şi proiecţii video (concepute de Daniel Gonţ).O dată realizaţi primii paşi în intenţia de a reteatraliza genul prin asumarea punerii în scenă a genului operetei. Gabriela Călin. Dacă prin montarea spectacolului „Cabaret” teatrul asigura o continuitate în cadrul programul de music-hall. cu tuşe violente. care propunea o diversificare a modalităţilor de expresivitate artistică prin producţia de spectacole multidisciplinare: teatru-dansmuzică. Octavian Ştefănescu. Având scop şi strategii comune. care a permis promovarea schimburilor culturale. dar şi o perfecţionare a artiştilor operetei bucureştene prin contactul cu un alt stil de lucru. în stagiunea 2007-2008 programul MultiOperetta. Răzvan Ioan Dincă semnala. Sorina Tiron Micşunescu. Oana Vâlceanu. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. coregrafiat de Răzvan Mazilu. multimedia-coregrafie şi organizarea de performance-uri. director general. Continuând misiunea popularizării musical-ului şi pledând pentru necesitatea formării unei şcoli de gen la nivel naţional. manager. Diana Petrache.

Ca atare „Ambasadorul” Ion Dacian a purces la stabilirea unor punţi de dialog cu Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta. Concertele s-au bucurat în mod constant de o prezenţă numeroasă în rândul publicului. a făcut o vizită de recunoaştere.„Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Béres Attila. montând pe scena mobilă din Parcul Herăstrău concertele-spectacol „Broadway-Bucureşti”. Daniela Vlădescu. Bucureşti În 14 noiembrie 2008. Seara veneţiană de teatru. să exploateze şi să colonizeze noi teritorii în numele tradiţiei operetei. Strauss-fiul!”) şi „Invitaţie la Vals”. în anul de graţie 2007.” După îndrăgita operetă „Văduva Veselă”. iniţiate astfel de Camerată. Protagoniştii. într-o atmosferă ruptă de obişnuinţa citadină. soprana Raluca Ciocă. În luna septembrie. Festival care a primit denumirea de “ Viaţa e 42 . Camerata Dorin Teodorescu. PRIMUL FESTIVAL DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI MUZICAL Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” 14 – 27 noiembrie 2008. Gabriela Daha.Barbu. care a reprezentat o reuşită în exprimarea potenţialului clasic al genului. iată că strategiile noastre comune au dat roade. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. opereta–operetelor. teatrul a încheiat stagiunea estivală cu un tur de forţă. Daniel Dragomir şi balerinii Igor Grigoriev şi Cristina Osiceanu au fost acompaniaţi de către violonistul Gabriel Croitoru. Cornel Todea . Valentin Tiron. Serile muzicale. instituţie unică la nivel naţional. „Plutaşul de pe Bistriţa” şi „Ana Lugojana” de F.Kerényi Miklós Gábor. a avut la bază pasaje muzicale compuse de Boccherini. Ei bine. ca parte a programului „Opereta Duminică în Herăstrău”. cu participarea soliştilor: Doina Scripcaru. Mioara Manea Arvunescu.Grigoriu. Silvia Şohterus. a stat sub semnul valorilor naţionale. domnule Strauss” (trimitere la faimosul titlu „Bună seara. incluzând momente din operete ca: „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata” de Dendrino. în martie 2008 „Ambasadorul” a invitat o serie de soldaţi-artişti şi generali neînfricaţi (dl. au continuat pe parcursul stagiunii estivale 2008. unde. Gladiola Niţulescu. Vivaldi. Cătălin Petrescu. Strauss-tatăl! Bună dimineaţa. director general. iar venerabilul domn Ion Dacian îşi duce la bun sfârşit datoria. Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian reuşea performanţa de a lansa primul festival dedicat artelor spectacolului muzical. cea mai cunoscută lucrare poate. manager) pentru ca. teatrul a atacat din nou avanposturile muzicale. Albinoni şi Corelli. prezentând publicului o nouă operetă clasică. „Bună seara. Stefan Popov. coordonat de soprana Bianca Ionescu. muzică şi balet. Marius Mitrofan. cu rendez-vous în fiecare duminică. Primul concert. amintind publicului de vremurile de altă dată. bogăţia sa culturală şi de sensuri. încurajând afirmarea Orchestrei Camerale Dorin Teodorescu cu spectacolul „Un bufon la Veneţia”. „Eternele iubiri” de G. are vis-à-vis de obiectul său de activitate două obligaţii majore: să experimenteze şi să păstreze. Bianca Ionescu. Anton Zidaru. o selecţie a celor mai celebre valsuri compuse vreodată. din iulie până în septembrie. Mihai Bisericanu. Matei Nicolescu şi Ligia Dună. împreună. care s-a delectat cu pagini celebre din repertoriul românesc şi internaţional. când în parcurile şi grădinile Bucureştiului răsunau arii şi duete din operete celebre. „Leonard” şi „Soarele Londrei” de Comişel. cu alte cuvinte să atace şi să cucerească noi avanposturi ale genului muzical apărând astfel graniţele tradiţiei sale. cunoscând şi recunoscând afinităţi şi obiective comune între strategiile celor două redute ale operetei sud-est europene. să facă front comun în conservarea şi promovarea patrimoniului operetei. Mihnea Lamatic. Primit cu braţele deschise. „Culegătorii de stele”. Florin Diaconescu. responsabilă pentru văduvomanii de-a lungul vremii. şi cea mai fredonată – Văduva veselă în regia lui Attila Béres.

Teatrul de Operetă din Brno. care a stârnit controverse în presa de specialitate datorită caracterului teatral inovator. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a prezentat două spectacole proprii: „Voievodul Ţiganilor”. Tibor Ivan sau David di Fiore). Astfel. Opera română 1961–1971 de Anca Florea. lansare de CD (Doina Scripcaru). Teatrul a venit în întâmpinarea publicului său cu o ofertă cât mai variată de programe şi proiecte. semnată de Béres Attila. „Gala Tinerelor Talente”). Cele patru teatre membre aveau o misiune comună – aceea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: spectacolul muzical (creaţia de operetă şi musical). care a urmat acelaşi tipar privind producţiile locale şi la ediţiile următoare. Egon Kulhánek. în regia lui Răzvan Ioan Dincă. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Dl. Ana Buga şi Octavia Galescu. Ungaria. recitaluri şi concerte de excepţie (Concertul celor două viori celebre. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. „Dialoguri între viaţă şi artă” de Ioan Moldovan ). cu spectacole din diverse registre şi zone culturale care să îmbine latura de entertainment cu cea educativă. aflate pentru prima dată pe aceeaşi scenă. în Szeged. alături de Dl. cu ocazia acestuia fiind lansată în cadrul unei conferinţe speciale EMTU . şi „Văduva Veselă”. „Orfeu în Infern”. a marcat un moment istoric în istoria spectacolului muzical autohton. „Prinţesa Circului”. zarzuela” de Cristina Sârbu. 43 . musicalul. în intervalul 14–17 noiembrie au avut loc: spectacole internaţionale („Silvia”. Opera de Stat din Banska Bystrica. Timp de două săptămâni Bucureştiul a trăit în mijlocul unei parade a artelor spectacolului muzical de cea mai înaltă calitate. sub îndrumarea regizorului KERO® alături de soliştii aleşi în urma castingului local au urcat pe scenă şi vedetele maghiare ale super-producţiei. Ucraina. Teatrul Academic de Operetă din Kiev. s-au aflat Dl. cu ocazia Festivalului de Teatru în aer liber. „Gala celor Trei Tenori”. Director artistic şi general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. „Artele spectacolului muzical în Europa de azi”).frumoasă!”. Cehia). care a inclus o serie de momente muzicale de mare valoare interpretativă. artiştii Mircea Gogoncea. Director general al Teatrului Muzical Karlín din Praga. bucurie şi promisiunea unor evenimente care aveau să stea sub semnul Frumosului în Artă şi în viaţă. Yury Schwartskopf. seminarii şi mese rotunde („Noua formă a operetei”.Uniunea Teatrelor Muzicale din Europa – prima astfel de uniune din Europa. de recuperare a unor sensuri şi dimensiuni istorice. Această selecţie repertorială (a unei premiere şi a unui spectacol apreciat. „Baronesa Lili”. Rusia. dansul şi concertele făcând oraşul să vibreze într-o altă tonalitate. montarea reinterpretând compoziţia lui Strauss-fiul. Printre semnatari. Festivalul a avut de asemenea ca obiective dezvoltarea instituţională şi dezvoltarea publicului iubitor de muzică. Deşi lansată în cadrul Festivalului. teatrul. Stradivarius şi Guarnieri. Inspirată din titlul capodoperei lui Roberto Benigni. şi totodată reprezentativ pentru stagiunea curentă) a generat o tradiţie a teatrului. Miklós Gábor Kerényi. prima înţelegere de înfiinţare a acestei platforme europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Caracterul teoretic al strategiei Uniunii a dobândit o primă valoare aplicată chiar în cadrul Festivalului. gale extraordinare („Gala de Operetă”. Teatrul de Operetă şi Muzical din Budapesta. Un alt moment care a punctat strânsa colaborare dintre cele două teatre de la Bucureşti şi Budapesta a fost concertul bilingv „Romeo şi Julieta”. ci şi lansări de carte („Opereta. titulatura aceasta avea toate atuurile unui destin de succes: optimism. Evenimentul. prin exploatarea potenţialului extraordinar al dialogului cultural. Slovacia. opereta. Wiener Ensemble din Viena. musicalul. Ungaria. „Gala de Balet”. propunând nu doar producţii din diferite culturi şi cu abordări diverse. „Tărâmul misterios” de Claudia Măru-Hanghiuc. „Gipsy Roots”. Cu această ocazie. Răzvan Ioan Dincă. Director general al Operetei bucureştene şi Dl.

în regia lui Alexander Hausvater. valorificând prolifica sa creaţie lirică şi rolul său în cultura underground. Principalul eveniment concertistic a fost Gotan Project. „Prinţesa circului” de Kálmán. întro distribuţie excepţională: Igor Caras şi Mihaela Strâmbeanu. construit pe poveştile independente a 20 de cântece din repertoriul lui Vladimir Vîsoţki. prin evocarea unei epoci şi retrăirea ei pe scena Operetei. sau chiar un spectacol de Crăciun. de data aceasta. Rezistenţa eroului underground sovietic. Lucian Moga . Marius Olteanu şi Călin Brătescu. spectacolul nu are cum să fie înţeles sau receptat. După încheierea Festivalului. Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a fost condusă de Lucian Vlădescu. Mircea Gogoncea. „Odiseea Vîsoţki”. Silvia Şohterus.conducerea muzicală. Cătălin Mustaţă. jazz (Trio Contraste). actor la Teatrul Metropolis din Bucureşti. Mioara Manea-Arvunescu. Bogdan Narloch). Doina Scripcaru.. Au urmat spectacole concert ocazionate de zilele îndrăgostiţilor şi concertul „In Memoriam Dorin Teodorescu” (1943-1999). Alexandru Radu – decorul.. a continuat să stârnească fiori pe scena bucureşteană până la sfârşitul stagiunii. Muzicologul Mihai Cosma. a unui artist rus excepţional. Gândit sub forma unui act artistic de reflecţie asupra libertăţii în regimul totalitar. şapte tenori: Alfredo Pascu. Bella Musica. Amelia Antoniu. Cu acest prilej s-au cântat pagini din operetele în care strălucise regretatul tenor: „Ţara surâsului”. Viorel Păunescu. „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. muzică bizantină (Grupul Nectarie Protopsaltul). „Vânzătorul de păsări” de Zeller. Florilena Popescu – costumele. Este vorba de marele bard şi actor Vladimir Vîsoţki. spectacolul–concert „Gala Operetei”. precum un concert de muzică barocă. al cărui curaj în plin regim comunist a reprezentat un model şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi. spectacolul–concert produs de Asociaţia Culturală „OpenArt” şi Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Florentina Ţilea. alternând spectacolele de operetă şi musical („Voievodul Ţiganilor”. trupa care a închis prima ediţie în acorduri de tango. care şi-au făcut studiile la Moscova chiar în perioada de glorie a lui Vîsoţki.Povestit. Spectacolul a fost montat de o echipă de profesionişti consacraţi: Mălina Andrei . „O ce veste minunată”. Marius Manea. în data de 14 martie. În faţa unui săli arhipline. Alexandru Petrovici. din care 44 . Dan Jinga – dirijor cor. „Leonardo Da Vinci .. art fusion (Vlaicu Golcea). Secţiunea concertelor a inclus proiecte diverse. Solişti au fost Silvia Şohterus. lansând o invitaţie către acelaşi tip de deschidere culturală sub semnul căreia stă întreg festivalul. „Paganini” şi „Văduva veselă” de Lehár. ca o găselniţă simbolică a politicii schimburilor culturale. Radu Captari . Vitalie Bichir şi Natalia Trohin. a avut loc pe 26 martie. al cărui nume a fost invocat pe scena Teatrului de Operetă de către o echipă care a vrut să-l redea tinerilor de astăzi pe acest James Dean al Rusiei.expoziţii („Chipul sunetelor”. Daniela Vlădescu. pentru toate vârstele şi gusturile: muzică clasică (Tibor Ivan. interpretări şi nuanţe care transformă orice întâlnire cu muzica de calitate într-un moment de neuitat. dizident faimos şi actor de renume. Gheorghe Crăsnaru.efecte video şi light design.coregrafia.invenţiile unui geniu”. „Contesa Maritza” şi „Broadway – Bucureşti”) cu spectacolele eveniment. scria pe 30 martie 2009 în Evenimentul zilei: . spectacolul avea la bază un scenariu semnat de Alexander Hausvater şi de Mihaela Michailov. premiată în 2007 pentru interpretare de către UNITER. „Leonard – Prinţul Operetei”). „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. „Costume rome. Cătălin Petrescu – solişti ai Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Oana Rusu. Luna martie a fost prilejul unei noi comemorări. Liviu Indricău. Răzvan Săraru. însă. programul teatrului şi-a recăpătat structura. alături de. O invitaţie de a aborda savoarea unei fuziuni de influenţe. din Republica Moldova şi vorbitori de limba rusă.

când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. lipsite de dragoste şi credinţă. prin inovaţia. Silvia Şohterus. ROMEO ŞI JULIETA – UN NOU VÂRF DE CREAŢIE ÎN MUSICALUL ROMÂNESC Deşi activitatea teatrului până în acel moment fusese impresionantă. a întinerit scena operetei. Perfecţionismul lui KERO® . folcloristul Grigore Leşe etc. asemeni interpreţilor de la Budapesta. fiind apreciat deopotrivă de public şi de critica de specialitate.. Montarea. Bucurie şi Durere. Cultelor şi Patrimoniului Naţional din România şi Ministerul Culturii din Egipt. bazată pe rememorarea unui dizident faimos din anii de opresiune. Repetiţiile s-au desfăşurat timp de patru luni. similară celei maghiare. „Colaborarea cu Opereta din Budapesta s-a dovedit un demers inspirat. balet şi proiecţii video”. Viaţă şi Moarte. Întorşi cu bine de pe meleaguri africane. cu participarea soliştilor Alfredo Pascu. «Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin» părea a spune grupul de personaje cărora soarta le jucase mai multe renghiuri..Miklós Gábor Kerényi. modern („Pie Jesu” de Andrew Lloyd Webber) şi fragmente din opere celebre ale unor autori consacraţi (Pietro Mascagni. care a antrenat instituţia într-un ritm de lucru susţinut. Daniela Vlădescu. premiera din 30 aprilie. fiind acompaniaţi de orchestra şi de corul teatrului într-o incursiune lirică în repertoriul religios clasic („Ave Maria”. Franz Léhar). s-a dezlănţuit iadul pe pământ. punctul culminant al stagiunii 2008-2009 a fost lansarea musicalului „Romeo şi Julieta”. însă rezultatul a fost pe măsură. Încă de la prima reprezentaţie. declara chiar regizorul.ieşeau în evidenţă personalităţi ca academicianul Răzvan Theodorescu. În această splendidă 45 . Parcursul a fost solicitant. îmbogăţindu-se reciproc. Giuseppe Verdi. însă necunoscuţi publicului până în acel moment şi care. O tensiune subterană merge in crescendo spre final. participând la sesiuni de autografe şi diverse emisiuni televizate. Andrew Lloyd Weber sau Gherase Dendrino. care nu a putut ascunde sub poleiala propagandistică «bubele. au devenit celebri. adaptată de Gérard Presgurvic pentru a da naştere unui musical de succes. un melanj de personalităţi şi culturi care s-au stimulat. Florin Budnaru şi Cătălin Petrescu. Impresionează tehnica dramatică a creatorilor maghiari şi modul în care artiştii români i-au dat viaţă şi strălucire scenică. Cea mai cunoscută poveste de dragoste din întreaga lume. mucegaiul şi noroiul» vieţii neoficiale. care a ridicat ştacheta pentru producţiile autohtone. Franz Léhar. calitatea sa şi elementul de spectaculos adus pe scenă. Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. (. era rezultatul şi dovada unui dialog şi parteneriat benefic. „Romeo şi Julieta” s-a dovedit a fi un nou vârf de creaţie pentru musicalul românesc.” La începutul lunii aprilie promovarea schimburilor culturale s-a concretizat printr-un turneu. înzestraţi vocal pentru acest gen. jazzman-ul Johnny Răducanu. Programul gândit special pentru această deplasare.) A fost o victorie a exprimării scenice. deopotrivă actoriceşti şi regizorale. timp de 16 ore pe zi. casting-ul punând în valoare o serie de artişti foarte talentaţi. artiştii au susţinut la Palatul Cotroceni tradiţionalul concert Pascal. o coproducţie româno-maghiară de excepţie. organizat în baza unui Acord bilateral între România şi Republica Arabă Egipt de către Ministerul Culturii. Doina Scripcaru. pregătind echipa pentru o experienţă unică în peisajul românesc al artelor spectacolului muzical. a cuprins arii celebre de operetă şi musical compuse de Johann Strauss.. „Panis Angelicus”). cu un festival şi două premiere. Stefan Popov. Emmerich Kálmán. a lăsat o puternică amprentă asupra spectacolului. cu sprijinul Ambasadei României în această ţară. regizor şi director general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. un „melanj între operetă.

proiect aflat deja în desfăşurare. care avea să deschidă stagiunea 2009-2010. Aproape 2000 de spectatori au aplaudat arii şi duete din „My Fair Lady”. DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ PRIN PROIECTE ŞI PROGRAME O dată cu debutul stagiunii 2009-2010. maliţie. generozitatea actului artistic. la adaptarea sa pentru un musical făcut de un francez. care avea să se desfăşoare în octombrie. permiţându-le spectatorilor familişti să vină la teatru însoţiţi de copii. la Muzeul Palatului Cotroceni cu un inedit concert de arii şi duete din operete. Publicul a revenit la Sala Teatrului Naţional de Operetă pentru reîntâlniri cu musicalurile şi operetele preferate la sfârşitul lunii septembrie. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. lăsând loc unui rezultat universal valabil prin calitatea şi dăruirea. totul într-o formă atractivă pentru cei mici. în cadrul căruia au fost programate trei concerte. „Micuţa Dorothy”. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. educativ.” (Ludmila Patlanjoglu. un spectacol bilingv. Destinate copiilor de vârstă preşcolară. tandreţe. în cadrul Bienalei – Festivalul de Cultură al maghiarilor – de la 46 . Vara lui 2009 a fost dedicată menţinerii tradiţiei stagiunii estivale. a continuat cu succes. Copii au fost invitaţi să petreacă sâmbăta dimineaţa în Parcul Kiseleff. „Frumoasa din pădurea adormită” şi „Dragostea celor trei portocale”. o selecţie inspirată a celor mai bune momente din „Cocoşelul neascultător”. poezie. unde s-a jucat spectacolul pentru copii „Povestea Spiriduşului” . 8 mai 2010) De la povestea scrisă de un englez. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a alocat o importanţă sporită rolului său social şi educativ. printr-o serie de activităţi diverse: în foaierul teatrului s-au amplasat urne pentru donaţii. dar şi graţie. S-a montat de asemenea un panou. Nimic nu putea eclipsa atracţia exercitată de acest musical. până la sfârşitul stagiunii. şi care a avut loc la 2 august. coordonat de primbalerinul Iulian Rădoi. s-a bucurat de o largă audienţă. Teatrul de Vară Herăstrău a găzduit programul „Opereta de duminică seara”. din cauza vremii nefavorabile. la punerea ei în scenă de către o echipă de realizatori din Ungaria cu actori români. iar acestor acţiuni li s-a adăugat decizia de a printa toate materialele de informare şi promovare ale teatrului pe hârtie reciclată. Parfumul operetei răsuna din nou în parcurile bucureştene. O altă cauză sprijinită de instituţie la începutul acestei stagiuni a fost cea a promovării diversităţii etnice şi a bunei înţelegeri prin acceptarea unei invitaţii adresate de Teatrul de Operetă din Budapesta. observaţie satirică. concertele din 12 iulie şi 6 septembrie au fost anulate. Studioul a fost deschis în fiecare weekend. Latura educativă a fost asigurată prin intermediul proiectului „Studioul pentru Copii”.desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. Din păcate. activităţile organizate în spaţiul special amenajat din foaierul teatrului includeau elemente plastice. în vederea ajutorării copiilor din medii defavorizate şi a bătrânilor din instituţii. muzicale şi teatrale. Unicul concert care s-a putut desfăşura. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. tragism. instituţia susţinând astfel responsabilitatea faţă de mediu. despre doi tineri din Italia. producţia „Romeo şi Julieta” transcendea orice tip de barieră culturală. pe care au fost postate în mod curent anunţuri pentru adopţii de animale. Ziua. „Fantoma de la operă” şi „Scripcarul pe acoperiş”. şi înscriind Teatrul pe harta numeroaselor ţări unde musicalul a repurtat un succes uimitor. jucându-se cu acelaşi succes de public. care a demarat în luna martie a anului 2010. „Cats”. adăugând noi instituţii pe lista celor unde evoluaseră artiştii Teatrului. Proiectul social „Dăruind vei dobândi”. Era vorba de un altfel de „Romeo şi Julieta”. care a debutat vineri. 10 iulie.

12 – 22 noiembrie 2009.32 în Do minor pentru pian şi orchestră” de Ştefan Doniga şi Filarmonica Janacek din Ostrava). dar care s-a regăsit prin aspiraţiile artistice comune. coregrafia: György Gesler. „Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street” şi „Mamma Mia!”. care a dat nume ca Emmerich Kálmán şi Franz Lehár („Văduva Veselă”. de către Teatrul de la Budapesta. într-o formulă omogenă.Daniel Eufrosin” de Ion Moldovan. „Lăutari români din Bucureşti” de Viorel Cosma. Spectacolul.) şi de CD („Serghei Bortkiewicz: Concertele nr 2 op. opereta a fost regizată de KERO® şi a beneficiat de prezenţa aceleiaşi echipe de creaţie de la Budapesta (creaţie vizuală: Fanni Kemenes. Pentru această a doua ediţie. într-o incursiune de la opera bufă a lui Offenbach („Barbă Albastră”. regalul Operetei a inclus două momente importante din istoria genului. s-a jucat în premieră la data de 12 noiembrie. În acest timp la Bucureşti se repeta pentru „Silvia”. în regia lui Alexander Hausvater. Pe durata celor 11 zile s-au organizat expoziţii („Nuntă în cer” de Beatrice Iordan şi „Scena pe stradă” de Carolina Ciotu). Rusia) la gloria Epocii de Argint.28 şi nr 3. educaţional şi recreaţional. iubitorii teatrului. Csörsz Khell. iar şi iar… . recunoaşterea la nivel internaţional a scenei româneşti de gen. Opera de Stat din Slovacia). Workshop-urile pentru copii. festivalul a avut şi o secţiune de proiecţii. prin iniţiativa Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. asistent regie: Tamás Bori). oferind publicului varianta în distribuţie românească a spectacolului jucat cu doar un an în urmă. Experienţa de festival a anului 2009 a implicat o expunere totală şi o participare activă în plan social. semnată Cătălina Buzoianu. continuând linia impusă în cadrul unei prime ediţii încununate de succes şi care aducea. Din seria evenimentelor marca „Viaţa e frumoasă!” nu au lipsit Galele internaţionale de operetă şi balet. care a acoperit multiple direcţii de abordare a artelor spectacolului muzical. tot în cadrul festivalului. „Viaţa e frumoasă” sau atelierul deschis „Scena pe Stradă” au însufleţit foaierul şi au adus un nou avânt în misiunea de a dezvolta latura educativă a instituţiei. unicul festival din România dedicat exclusiv artelor spectacolului muzical a revenit în peisajul cultural local. spectacolul „Bolero” – teatru . muzicii şi dansului au putut asista la o selecţie a valorilor şi a proiectelor din sfera spectacolului muzical. cu un libret tradus de Ernest Fazekas după o adaptare de István Kállai şi Miklós Gábor Kerényi. „Jacques Offenbach – personalitate marcantă a teatrului liric francez în a doua jumătate a secolului XIX” de Lucian Vlădescu. Marsilia. Pentru prima dată.dans adus pe scenă de Teatrul Naţional Slovac din Bratislava sau „Cântarea Cântărilor”. o producţie a Asociaţiei Mnémosyne. „Îngerul de pe umărul meu . op. Semnificaţiile performanţei au depăşit sfera artei spectacolului.Budapesta. „Romeo şi Julieta – în Lumea Teatrului de Umbre”. Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” ediţia a II-a. În perioada 12-22 noiembrie 2009. 47 . Gabriella Kiss. „Victor/Victoria”. în deschiderea celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. dar nici proiectele teatrale inovative. Compusă de Emmerich Kálmán. noul titlu din repertoriul operetei bucureştene. patru musicaluri rulând la TNO în perioada festivalului: „Înalta societate”. dar şi lansări de carte („Amintiri – Baletul românesc şi cariera mea” de Gelu Barbu. precum „Odiseea Vîsoţki”.Daniela Vlădescu” precum şi „Muzica încă. a căror istorie a părut uneori ruptă din tragediile shakespearene. Bucureşti În noiembrie 2009. devenind un mesaj de comuniune şi bună înţelegere între două naţiuni.

DESCHIDERE SPRE COOPERARE INTERNAŢIOALĂ 48 . pe care l-au lansat şi la Bucureşti. printre altele) erau slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. Succesul trupei londoneze a rezultat într-un dublu concert. ritm şi limbă. ale cărei meserii specifice (light designer. intitulat „Splendor in the Grass”. când fuziunea de operă brechtiană şi cabaret. americanii au încheiat programul ultimei seri din cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”.Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România este un proiect cofinanţat din Fondul Social European. a fost livrată de nonconformistul trio britanic pe scena Teatrului Metropolis. Având în vedere problemele rezultate din lipsa ofertei educaţionale şi de formare pentru meserii specifice artelor spectacolului. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. sound designer. Laura Sterian (asistent de proiect). muzică latino şi clasică care transcende graniţele de gen. şi rostului artei în general.octombrie 2012. asezonată cu elemente din musicalul care a şocat mapamondul. PRIMUL PROIECT STRATEGIC DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI – SCENART DEZVOLTĂRII MESERIILOR SCENART . oferta de bilete dovedinduse neîndestulătoare nici în urma acestei suplimentări. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a avut în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. Prin intermediul acestui proiect. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. Au participat Răzvan Ioan Dincă (manager proiect). cu scopul de a prezenta invitaţiilor prezenţi principalele etape din desfăşurarea proiectului. Ofelia Stanciu (expert monitorizare) şi Georgeta Petrescu (expert financiar). Alina Moldovan (expert comunicare). În cadrul acestei ediţii. în decembrie 2008. Shockheaded Peter. trebuie să menţionăm organizarea unei conferinţe dedicate Proiectului SCENART – primul proiect strategic dedicat dezvoltării meseriilor artelor spectacolului. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. „Investeşte în oameni!”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. printre conferinţele şi mesele rotunde dedicate artelor spectacolului muzical. headlinerii servind un amestec de jazz. mica orchestră ruptă din istoria romantică a Hollywood-ului. Cu un nou album. management cultural.Natura extravagant boemă a genului a putut fi apreciată într-o gamă cu totul aparte cu ocazia celor două concerte The Tiger Lillies: „Cântece din Shockheaded Peter şi alte versuri sângeroase”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi-a împlinit un alt obiectiv strategic. noutatea unui asemenea proiect şi importanţa lui pentru dezvoltarea şi perfecţionarea personalului din domeniul cultural. marketing. tehnic şi administrativ. implementat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în perioada octombrie 2009 . Punctul central de atracţie în domeniu concertistic au fost însă Pink Martini. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a realizat un parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a depus acest proiect. lounge.

care au evoluat atât în română. precum şi fidela mea echipă de la Budapesta. Astfel. iar familia Montague a fost alcătuită din actorii Teatrului Naţional de Operetă din Bucureşti. atmosfera feerică a căpătat nuanţe magice. Au efectuat deplasarea de la Budapesta soliştii Vágó Bernadett..Sabina Spatariu. de grotesc cu apetisant. un Paris al artiştilor necunoscuţi. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme. sau „Moda Regală”. nici simplu. Am dovedit că putem să ne îmbrăţişăm şi să ne dăm mâna dincolo de limbă şi de comunicarea verbală. „Spectacolul prezintă un Paris normal. sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu. cât şi coregrafic (Florin Fieroiu) şi scenografic (decor . unul al îndrăgostiţilor de pretutindeni sau al unei boeme accesibile. care împreună au interpretat cu atâta convingere acest spectacol. Două personaje au avut un statut special: Prinţul din Verona. Şi asta nu e nici uşor. spectatorii au fost invitaţi să retrăiască parfumul anilor interbelici la lumina felinarelor. Desăvârşind parcă această misiune artistică. în foaierul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. regizor) Însă nu doar şansonetele Parisului boem. Csuha Lajos. anunţau o notă nostalgică a sfârşitului de stagiune. un amestec de superfluu cu profund. Cât despre personaje. Premiera a fost precedată de festivitatea de decernare a Certificatului Calităţii ISO 9001:2008. Spre deosebire de „Broadway – Bucureşti” şi incursiunea în musicalul american. un spectacol scris şi regizat de Dan Puric. Füredi Nikolett. unde. ci şi următorul spectacol din repertoriu. desăvârşind întoarcerea în timp către epoci mai îndepărtate.” (Răzvan Ioan Dincă. mon amour”. În urma colaborării cu Teatrul de Magie. se vor îndrăgosti unii de alţii când se vor întâlni. ai unor zone şi ai unor mentalităţi. Nagy Ildikó şi Petridisz Hrisztosz. când două naţiuni. Într-un interviu realizat de Radio România Internaţional. Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă.Luna februarie a marcat un dublu eveniment special: în 20 şi 21 s-a jucat „Romeo şi Julieta” bilingv pe scena TNO. punctate de momente de iluzionism şi acrobaţii artistice. personajele familiei Capulet (cu excepţia lui Tybalt. Polyák Lilla. care a avut loc în Foaierul teatrului. fiind prima întâlnire dintre pantomimă şi balet clasic pe scena vreunui teatru bucureştean. Cele 21 de cântece din repertoriul artiştilor de pe malul Senei au fost integrate într-un mod unitar atât din punct de vedere regizoral (Răzvan Ioan Dincă). care avea să readucă în prim plan valorile monarhiei. două teatre se îndrăgostesc unele de celelalte. Zsolt Homonnay. care a avut premiera pe 30 aprilie. costumele Doinei Levintza şi scenografia Corinei Grămoşteanu. colajul „Paris. Acest spectacol este despre iubire. frazarea muzicală şi uneori versurile o presupun. Cred că ne găsim pe un drum care ne duce departe. foaierul a fost transformat într-o boemă cafenea pariziană. un oraş al damelor uşoare. SR EN ISO 9001:2008 este un standard internaţional 49 . „Royal Fashion” a atras prin caracterul său inedit. KERO® declara: “Eram convins că toţi aceşti artişti foarte talentaţi de la Bucureşti. şansonetele franţuzeşti au beneficiat de o altă abordare creativă.. iar pentru mine această iubire are o semnificaţie mult mai amplă în aceste momente. Cred că ceea ce s-a întâmplat aici este foarte important. costume – Oana Botez). Sz.” Surprizele au continuat cu un nou musical. omagiind astfel ziua regalităţii în România. interpretat de Ernest Fazekas) au fost interpretate de cei care le-au dat viaţă şi în montarea de la Budapesta. interpretat de actorul maghiar Imre Sebastian şi Părintele Lorenzo. ele sunt construite în funcţie de situaţia pe care muzica. Imre Sebastian. cât şi în maghiară. cel pe care îl vedem în fotografiile sepia. şi produs de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în colaborare cu Compania Passe Partout DP. ziua aleasă pentru premieră a fost cea de 10 mai. cel de toate zilele. de fermecător şi inaccesibil uneori. al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real şi turistic. care au smuls zâmbete şi suspine. Cu o coregrafie semnată de prim balerinul Traian Vlaş. interpretat de Demeter Andras. Pentru acest spectacol. Era vorba de „Royal Fashion”. artiştii români reunindu-se cu cei maghiari pentru reeditarea succesului de la Budapesta.

recunoscut pentru Sistemele de Management al Calităţii, care stabilesc un set de principii pentru o abordare clară a managementului în vederea creşterii satisfacţiei clienţilor. Angajamentul managementului s-a realizat prin comunicarea în cadrul organizaţiei a importanţei satisfacerii cerinţelor publicului, a cerinţelor legale şi de reglementare, prin stabilirea politicii în domeniul calităţii şi a obiectivelor calităţii, prin conducerea analizelor efectuate de management şi prin asigurarea resurselor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a proceselor. Spectacolul a fost introdus în proiectul „Călătoria Regală 2010”, iniţiat de Familia Regală a României, după modelul creat de Regele Carol I, acum 140 de ani. Astfel, în 26 mai, „Royal Fashion” s-a jucat în prezenţa Maiestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana, Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare şi Principelui Radu. Alături de ei s-au aflat Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţa Sa Regală Principesa Lea a Belgiei, Alteţele Lor Imperiale şi Regale Arhiducele Georg şi Arhiducesa Eilika ai Austriei, Alteţa Sa Regală Principesa Philomena a Franţei, Ducesă de Vendôme, Marchizul Olivier de Trazegnies, Contele şi Contesa de El Abra, Ambasadorul Jean Marie Musy, Dr. şi d-na Akkan Suver (preşedintele Fundaţiei Marmara Istanbul), E.S. ambasadorii SUA, Franţei, Spaniei, Marii Britanii şi Israelului la Bucureşti. Începutul lunii iunie a adus un nou regal în foaierul TNO, însă de altă natură: „Maratonul de Jazz şi Poezie”, eveniment multiart de impact mediatic şi de public, coordonat de Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu. Noaptea de 4 spre 5 iunie a adăpostit o pleiadă de poeţi şi muzicieni talentaţi, care, timp de 7 ore neîntrerupte, au dialogat artistic. Treizeci şi trei de poeţi din generaţii şi geografii literare diferite au susţinut câte un recital de maxim zece minute, recitaluri „copertate” prin dialog muzical propus şi coordonat de maestrul Mircea Tiberian (pian) şi invitaţii săi. Rezultatul acestei nopţi a recitalurilor a fost publicat sub forma unei antologii de poezie. Stagiunea s-a încheiat anunţând un nou capitol al periplului „Romeo şi Julieta”, Teatrul fiind invitat să participe la Festivalul Internaţional de Teatru Butrinti 2000 cu acest spectacol. Jucat pe data de 20 iulie în faţa publicului albanez, pentru prima dată la un festival internaţional în afara ţării, musicalul s-a bucurat de apreciere unanimă, reuşind să se impună în postura de favorit al publicului şi al presei, care l-a numit „cel mai bun spectacol din cadrul festivalului, plin de energie şi dinamism, într-o interpretare minunată”. O sală plină, de aproximativ 700 de locuri, a aplaudat minute în şir la finalul reprezentaţiei. Versiunea prezentată în cadrul festivalului nu era însă cea originală, ci o adaptare, prima astfel de adaptare a versiunii montate de KERO®, realizată special pentru a se încadra în programul de la Butrinti. La eveniment au participat reprezentanţi ai Ministerului Culturii din Albania, ai Ambasadei României, dar şi jurnalişti internaţionali, care au lăudat efortul artiştilor TNO, pe care i-au numit „adevăraţi ambasadori ai României în străinătate”. Ambasadorul „Ion Dacian” îşi dovedea cu această ocazie, din nou, valoarea, depăşind barierele de limbă şi cultură, şi cucerind noul său public.

PLANURI PENTRU VIITOR (Stagiunea 2010 -2011) Pentru al doilea an consecutiv deschiderea stagiunii revine musicalului „Romeo şi Julieta”, cele două reprezentaţii programate pentru luna septembrie fiind urmate de o serie de operete: „Văduva Veselă”, „Contesa Maritza” şi „Voievodul Ţiganilor”. Cu un debut care se înscrie deja în tiparul cu care Teatrul şi-a obişnuit spectatorii şi o nestrămutată statornicie în ale diversificării repertoriale, cu premiere de operetă, musical şi teatru-dans, instituţia îşi continuă traseul ascendent 50

în rândul teatrelor active şi performante, ale căror producţie pot concura nu doar cu cele ale altor instituţii de profil din ţară, ci şi ale celor din străinătate. Noile producţii (opereta „Liliacul de Johann Strauss-fiul, spectacolul de teatru–dans „Maria de Buenos Aires”, bazat pe opera Tango a lui Astor Piazzola şi musicalul „Rebecca”, producţie de succes a Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta) reafirmă poziţia Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, aducând un plus de savoare prin abordarea unor spectacole de asemenea anvergură, şi beneficiind de participarea unor artişti de renume internaţional: Mário Radačovský (Slovacia), Andrey Alexeev (Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, Rusia), Angelo Linzalata (Accademia Teatro alla Scala, Italia), Attila Béres (Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, Ungaria), Oana Botez (SUA). Viaţa va fi în continuare frumoasă la Operetă, teatrul aşteptându-şi vechii şi noii prieteni pe scena proprie, în perioada 4–14 noiembrie, la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical. Timp de aproape două săptămâni, Bucureştiul va deveni gazda a numeroase spectacole şi concerte, invitaţii variind în repertoriu de la muzică clasică la cabaret, de la pop la underground sau fado.
Viaţa e imprevizibilă şi spectaculoasă, are momentele ei de grandoare, de măreţie, are superlativele şi semnele ei de exclamaţie. Câteodată, bucuria în faţa lucrurilor simple nu este suficientă trecerii noastre prin viaţă. Avem nevoie, din când în când, de valuri de şampanie, de baluri grandioase, de optimism şi energie debordante, de măşti şi decoruri aurite, de vise, planuri şi speranţe măreţe. (fragment din caietul Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”, ediţia I, 2008)

51

3. SPECTACOLE DIN REPERTORIUL ACTUAL

Broadway - Bucureşti Colaj de musicaluri Premieră: 31 martie 2007 Durată: 1h 20 Dirijor: George Balint/ Lucian Vlădescu Regie: Alexandru Tocilescu, Ion Caramitru, Beatrice Rancea, Radu Afrim, Cornel Todea, Radu Alexandru Nica, Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Răzvan Mazilu, Mihai Babuşka, Florin Fieroiu, Carmen Coţofana, Sergiu Anghel Decoruri: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Cu: Răzvan Mazilu, Raluca Ciocă, Crina Zancu, Silvia Şohterus, Amelia Antoniu, Gabriela Daha, Mediana Vlad, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu, Florin Budnaru, Stefan Popov, Mirela Boureanu, Oana Rusu, Răzvan Popa, Zita Moldovan, Irina Sârbu, Cristina Stăniloiu, Carmen Buterez, Oana Botez, Carmen Tudorache „Broadway-Bucureşti” este un spectacol cu cele mai frumoase momente din 14 musicaluri celebre americane realizate de la începuturi până astăzi, un spectacol pe care au acceptat să îl realizeze mari creatori (regizori, coregrafi, scenografi), personalităţi proeminente ale teatrului românesc de astăzi, artişti din generaţii diferite, deosebiţi, firesc, prin stilul propriu, uniţi în ideea de a da naştere unui proiect inedit, în premieră în România. Spectacolul este o explozie de frumos, menită să atragă atenţia publicului de la noi, să aducă în sală spectatori din diverse zone artistice, de la cei care admiră coregrafia, la cei care apreciază interpretarea unei orchestre, până la cei care iubesc măiestria teatrală a regizorilor. Broadway Bucureşti include momente din musicalurile: „Cabaret”, „Cats”, „South Pacific”, „Poveste din Cartierul de Vest”, „Chicago, „Scripcarul pe acoperiş”, „Fantoma de la Operă”, „Inimă de leu”, „Evita”, o selecţie George Gershwin şi un medley „New York – Here’s to the big Apple”.

Contesa Maritza Gräfin Maritza Operetă în trei acte de Emmerich Kálmán Premieră: 28 octombrie 2007 Durată: 2h 15 Libret: Julius Brammer & Alfred Grünwald. Regie şi Light Design: Răzvan Ioan Dincă Dirijor: Emil Maxim Decor: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Coregrafie: Florin Fieroiu Maestru de cor: Gabriel Popescu 52

Nicolae Măgureanu/ Nicolae Simulescu/ Viorel Ciurdea. dans. Ca parte a proiectului de reteatralizare a operetei şi din dorinţa de a oferi publicului modern acces la sincretismul propriu genului. Marius Grosu. Gabriela Tudorache. la 28 februarie 1924. Daniel Eufrosin/ Paul Lăzărescu. Mihaela Neagu. colorate. care îşi trăiesc viaţa din plin într-o atmosferă minată de nesiguranţa zilei de mâine. Silvia Şohterus. Carmen Buterez. Arnold Mack Solişti balet: Monica Ştraţ. dragoste. Iulian Rădoi. Melodii celebre interpretate live. Cătălin Petrescu/ Bogdan Caragea/ Anton Zidaru/ Valentino Tiron. Justin Băcău. Matei George/ Marius Meragiu/ Bogdan Pelearcă. În alte roluri: Răzvan Rusu/ Eugen Voicu.Cu: Doina Scripcaru/ Silvia Şohterus. unde satira politică piperează din plin spectacolul de cabaret. Adrian Ştefan. Carmen Angheloiu. în anul 1927. Gabriela Daha/ Mediana Vlad. Octavian Ştefănescu. Raluca Ciocă/ Claudia Măru-Hanghiuc. Camelia Mocanu. Încă de la premiera sa pe Broadway din 1966. Premiera absolută a celebrei operete a avut loc la Viena. „Cabaret” s-a impus şi a 53 . Daniel Dragomir. Cristi Osoloş. recenta montare a „Contesei Maritza” a deplasat timpul acţiunii înapoi cu aproape un secol în scopul de a evidenţia farmecul intrigii. Corina Aldea. prima reprezentaţie a spectacolului a fost cu trupa lui N. Păun. Adriana Mirea. La noi în ţară. Berlin. Sorina Micşunescu Tiron. Alfredo Pascu/ Florin Budnaru. Cabaret Premieră: 23 februarie 2008 Durată: 2h 45 Musical de John Kander & Fred Ebb Traducerea textului: Viorica Iancu Traducerea versurilor:Ozana Barabancea Dirijor: Lucian Vlădescu Regie şi Light Design: Beatrice Rancea Decor: Joszef Werner Costume: Cătălin Botezatu Coregrafia: Dana Serafimovici Cu: Oana Rusu. Aurelia Tudor. incertitudini. şi a avut 374 de reprezentaţii. Mihaela Neagu/ Daniela Hasiade. decadenţă şi costume fabuloase. Traian Vlaş. Raluca Popa. Lucian Vlădescu. Un local de noapte trivial: Kit Kat Klub. Horia Repede. Carmen Popa. Alois Doboş/ Cornel Todea. Cătălin Frăsinescu. Oana Botez/ Geraldina Rusu. cu Hubert Marischka în rolul contelui Tassilo. La Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti. Cristina Stăniloiu. „Contesa Maritza” a avut premiera la 16 decembrie 1967. ingredientele unui cocktail vizual incendiar. război. Jeninne Bradler. Libretul operetei „Contesa Maritza” se bazează pe „Romanul unui tânăr sărac” de Octave Feuillet. Versiunea în limba română a fost semnată de V. Mihai Scarlat Această cunoscută şi îndrăgită operetă a lui Emmerich Kálmán este o prezenţă obişnuită pe scenele lirice din România. Cristina Giurgiu. Gabriela Popescu Sfârşitul anilor 1930. O serie de personaje incitante. Cătălin Petrescu/ Valentino Tiron. Iulian Rădoi. Leonard. Alexandra Savu. Marian Horhotă. Paul Lăzărescu/ Anghel Stoian. Andreea Toma. Jeaninne Bradler. Timuş şi M.

Guillaume Apollinaire scria. casa. Teodora Ghinea. mixează laolaltă muzica. proiecţiile video şi arta plastică. Andrei Ciobanu Cu participarea extraordinară a gimnastului Marius Urzică „Urban Kiss” reprezintă un protest urban. interior – exterior. interdisciplinar. Oraşul este o „hartă” de sensuri. Care sunt locurile care ne cheamă totdeauna? După Levinas. eclectică. Sorina Micşunescu Tiron. Spectacol-instalaţie multimedia. de vieţi. Sumedenie de ochi stau aţintiţi unii asupra altora. „Cabaret” şi „Kiss of the Spider Woman”. un tribut adus muzicii lor. poduri sunt traiectorii şi popasuri într-o existenţă accelerată continuu de traseele noastre zilnice: centru – periferie. Oana Vâlceanu. o epocă amestecată. Citeşti prospecte. Echipa John Kander şi Fred Ebb a fost unul dintre cele mai longevive şi de succes parteneriate artistice din istoria Broadway-ului. Case. Urban Kiss Teatru – Dans Premieră: 9 martie 2008 Durată: 1h 25 Un spectacol de Răzvan Mazilu Visuals de Casa Gontz Spaţiu plastic de Dumitru Gorzo Sound design: Vlaicu Golcea Costume: Răzvan Mazilu Asistent coregrafie: Marius Grosu Producător delegat: Monica Constantin Cu: Răzvan Mazilu. în care artele îşi împrumută una alteia mijloacele de expresie. strada. de limitare a libertăţii individului. Monica Ştraţ. având 1. străzi. Centrul universal care era casa (satul) s-a pierdut şi ceea ce ne ţine azi sunt nucleele de familiaritate pe care le luăm în stăpânire. haotică. ca „Chicago”. ci o lipsă de loc. Iată poezia în dimineaţa asta. iar pentru proză există ziarele. iar adaptarea cinematografică a câştigat Oscarul. Felul de a vorbi al cartierelor este tânguirea: că nu mai locuim nicăieri. într-o pândă continuă. orizontal – vertical. sincretismul rezultat exprimând cel mai bine epoca în care trăim. Monica Petrică. Violeta Dumitraşcu. o revoltă în faţa absurdului lumii contemporane. Florin Tănase. Daniel Dobre.166 de reprezentaţii. a câştigat şapte premii Tony. cataloage. nici în afară. intersecţii. În 1991 au fost incluşi în New York Theatre Hall of Fame. dansul (dans contemporan cu influenţe de street-dance.” 54 .rămas drept un fenomen pe scena muzicală. jazz sau gimnastică). locul de muncă sunt punctele esenţiale ale spaţiului nostru fizic – social – mental. în „Alcoolurile”: „Trebuie să intrăm în oraş prin cartiere. afişe care cântă cu voce tare. Diana Ferencz. Istvan Teglaş. „Cabaret” . de relaţii. Prin stilul lor îndrăzneţ au dat naştere la unele dintre cele mai strălucite musicaluri. Diana Petrache. an în care a avut premiera şi „And the World Goes Round”. o examinare strălucită a fascismului din Berlinul de dinaintea celui de-al doilea Război Mondial. nici înăuntru. Oraşul nu este un loc. de întâlniri şi intersecţiuni. multipremiat de critică şi adulat de fanii de pretutindeni. în faţa societăţii ca sistem de îngrădire.

a reluat titlul. Viorel Ciurdea/ Cristian Caraman. În 1957 Teatrul de Stat a montat „Văduva Veselă”. Stefan Popov. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Răzvan Georgescu. Raluca Ciocă. Adrian Ştefan. Mai târziu. pălării supradimensionate cu titlul operetei. Oana Rusu. Opereta a ajuns chiar şi la Buenos Aires unde. S-a jucat la Viena de peste 400 de ori. un corset. Bogdan Caragea. „Văduva Veselă” a avut premiera mondială la 25 decembrie 1905. Cătălin Petrescu/ Anton Zidaru. Voievodul Ţiganilor Der Zigeunerbaron Premieră: 14 noiembrie 2008 Durată: 2h 45 55 . chiar un cocktail cu acest nume făcut din gin cu vermut dulce. Florin Budnaru/ Daniel Madia. pantofi şi ţigări. cu Leonard în rolul lui Danilo. „Mă găseşti la Maxim” şi „Valsul Văduvei Vesele”. în cinci teatre diferite.Văduva Veselă Die lustige Witwe Premieră: 6 iunie 2008 Durată: 2h 45 Operetă în trei acte de Franz Léhar Libret: Leo Stein & Viktor Léon După comedia „Ataşatul de la ambasadă” de Henri Meilhac Dramatizare: Barbara Ari Nagy Regie: Béres Attila Dirijor: István Silló. A fost cea mai cunoscută operetă a perioadei respective. Corina Aldea „Văduva Veselă” a fost cea mai cunoscută operetă a secolului XX şi a rămas la fel de apreciată până în zilele noastre. la Berlin la fel. Un an mai târziu. Emil Maxim Decor: Sándor Daróczy Costume: Anni Füzér Coregrafie: Bodor Johanna Dirijor cor: Gabriel Popescu Cu: Silvia Şohterus/ Simonida Luţescu. repurtând un mare succes. bitter. la Theater an der Wien. la un moment dat. lansând cel puţin trei şlagăre: „Cântecul Viljei”. Ernest Fazekas Solişti balet: Traian Vlaş. în SUA a atins un număr record pentru un titlu de operetă. Compania lirică George Grigoriu monta lucrarea. „Alhambra”. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. declanşând o adevărată „văduvomanie” (un brand care vindea produse pirat ca: broşuri cu cântecele. Mediana Vlad/ Gabriela Tudorache. gheaţă şi suc de lămâie. Eugenia Ilinca. cu Léhar la pupitru. la Londra a cunoscut peste 800 de reprezentaţii. care a ţinut afişul stagiunii de vară. s-a jucat simultan în cinci limbi diferite. condusă de Nicolae Vlădoianu. transformându-l pe Léhar în legendă. Marius Olteanu/ Matei Nicolescu. la câteva luni după ce Teatrul vienez făcuse un turneu cu acest spectacol în România.

de uriaşi. Alexandra Savu/ Gladiola Niţulescu. Cristian Caraman/ Anton Zidaru. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Mihnea Lamatic. care-l aclamă pe Barinkay ca voievod al lor. A jucat în 26 filme. Destinul. de focuri de artificii la rampă. Marius Mitrofan După un lung şi nedrept exil. Lucrările sale de revoltă împotriva sistemului comunist erau cunoscute în Uniunea Sovietică de către milioane de oameni. Mihaela Strîmbeanu. Barinkay se îndrăgosteşte pe loc şi o cere de nevastă. iar poemele sale au rămas nepublicate. Natalia Trohin. reîntors la castelul strămoşilor săi. de împuşcături (cam prea sonore) pe suculentul cântec al Mirabellei. 56 . baletul îi susţine cu mişcări animate. Gabriela Daha/ Mediana Vlad/ Amelia Antoniu. Viorel Păunescu Poet. Oana Rusu. Şi. poate. avem parte şi de un.. Aşa şi fac. Claudia Măru-Hanghiuc. Igor Caras. Silvia Şohterus. poate cel mai aclamat al generaţiei sale. Florentina Ţilea.. baronul Sandor Barinkay are neplăcuta surpriză să-şi găsească proprietatea complet ruinată.” (Costin Popa. de un cal de paradă pe care soseşte ţanţoş Homonay. Cronica Muzicală Online) Odiseea Vîsoţki Premieră: 26 martie 2009 Durată: 2h Musical bazat pe viaţa şi opera lui Vladimir Vîsoţki După o idee de Mina & Moni Yakim Regie: Alexander Hausvater Coregrafie: Malina Andrei Efecte video şi light design: Lucian Moga Conducere muzicală: Radu Captari Dirijor cor: Dan Jinga Decor: Alexandru Radu Costume: Florilena Popescu Cu: Amelia Antoniu. Doina Scripcaru/ Ligia Dună/ Patricia Seymour. Cătălin Petrescu. integrează cu profesionalism. i-o scoate în cale pe tânăra ţigancă Saffi. Vladimir Vîsoţki a murit în 1980.Operetă în două acte de Johann Strauss-fiul Libret: Ignaz Schnitzer Regie: Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Florin Fieroiu Decor: Sándor Daróczy Costume: Doina Levintza Cu: Alfredo Pascu. întruchipând un Hamlet de excepţie. în coregrafia lui Florin Fieroiu. porci de plastic din „colecţia” lui Zsupan.. actor. joacă debordant. Valentino Tiron/ Matei Nicolescu. urs în carne şi oase. deşi fuseseră interzise la posturile de radio. aşa cum îi stă bine unui spectacol de operetă. Răzvan Ioan Dincă concepe. Fermecat de frumuseţea ei. compozitor. ca recompensă pentru tot ce a pătimit. mânuieşte. „Renumita vivacitate a spectacolelor de operetă este la locul ei. Stefan Popov. Căsătoria se face cu acordul întregii comunităţi a ţiganilor. Vitalie Bichir.. la 42 de ani. Este în mod clar un autentic constructor de spectacol. scena se eliberează deseori de aglomerări – coriştii stau în sală sau vin din ea – permiţând „principalilor” să se desfăşoare în voie. precum şi pe scena Teatrului Taganka. „Un Voievod Atipic”.

ci şi creatorul unei lumi poetice unice. un avion sau o corabie. lume ce reflecta adevărata existenţă şi realitate a unei întregi ţări în anii ‘60 şi ‘70. Printre cei care s-au remarcat prin nişte prestaţii de la foarte bune la excelente sunt Mihaela Strâmbeanu. Viena. Printre numeroasele lui persona se află un pirat. un artist desăvârşit. un alpinist. Daniel Iordăchioae/ Cătălin Petrescu. Producţia acestui 57 . un sportiv. un sălbatic din preistorie. un lup. un papagal. un soldat. Londra. a fost un cal. Florin Budnaru/ Matei Chioariu. Adina Sima/ Neli Nicolae. Cunoscând un succes imens. Dincolo de imaginarul extrem de detaliat. un miner. la Paris. Filip Ristovski/ Victor Bucur. adeseori Vîsoţki se transforma într-un obiect sau animal. un fierar. un cavaler. Stefan Popov/ Orest Pîslariu-Ranghilof Cu participarea Baletului. Oana Rusu. Ernest Fazekas/ Oliver Popa. lucrând la un spectacol ce necesita antrenament fizic şi vocal intens. Antwerp. le subliniază creatorilor şi mai mult meritele. au putut face o echipă sudată aproape perfect în doar o lună de repetiţii. Cotidianul) Romeo şi Julieta Musical de Gérard Presgurvic După piesa omonimă de William Shakespeare Premieră: 30 aprilie 2009 Durată: 2h 45 Regie: Miklós Gábor Kerényi Traducere: Ernest Fazekas Dirijor: Balázs Stauróczy Maestru de cor: László Kéringer. Simona Nae/ Diana Niţu. actori români. Florentina Ţilea. „Fantoma lui Visoţki la Operetă”. Seul şi Taipei. Vitalie Bichir. Corului şi Orchestrei TNO „Ion Dacian” Musicalul creat de Gérard Presgurvic. chiar dacă tehnic şi artistic mai are încă de „crescut”. Szeged. Cântecele sale sunt o enciclopedie poetică a societăţii în care a trăit. Claudia Măru-Hanghiuc/ Raluca Stoica. Iar faptul că artişti educaţi la diverse şcoli. un gangster! Mai mult decât atât. Budapesta. „tătucul” lor fiind Igor Caras. un vultur. Într-unul din cântecele sale s-a erijat chiar în propriul său microfon. un paraşutist. basarabeni şi solişti ai Operetei. fiind tradus în numeroase limbi printre care flamandă. Dacă cineva ar dori să afle detalii despre Rusia acelor ani. musicalul a fost montat în Canada. Cătălin Petrescu şi. mai ales. Amsterdam. a avut premiera pe 19 ianuarie 2001. având la bază piesa lui Shakespeare. Georgiana Mototolea/ Amelia Antoniu. Mihai Bisericanu/ Andras Demeter. „Spectacolul punctează mai ales la capitolul emoţie. un pilot. Vîsoţki mai are o particularitate: deseori el îşi pune o mască şi creează un mini-spectacol. rusă sau germană. una dintre cele mai eficiente şi relevante surse este repertoriul lui Vîsoţki.” (Gabriela Lupu. maghiară.Vîsoţki nu a fost doar un extraordinar poet. engleză. un hoţ. Moscova. Adrian Nour/ George Călin. Gabriel Popescu Coregrafie: Éva Duda Decor: Bela Gotz Costume: Rita Velich Light Design: Péter Somfai Partener coproducţie: Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta Cu: Jorge (George Papagheorghe)/ Mihai Moş/ Vlad Robu.

Daniel Eufrosin. orgie de lumini. baluri din înalta societate. În 1915. „Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. „De la început am avut parte de o surpriză: în rolurile principale au evoluat artişti foarte tineri. desigur. observaţie satirică. dans îndrăcit. translaţii).spectacol reprezintă a doua colaborare cu Teatrul de Operetă din Budapesta (după „Văduva Veselă”). dar şi graţie. vals. schimbări spectaculoase de decoruri (trape. tandreţe. când acest savuros cocktail de romantism. iar faptul că ei au vârsta personajelor pe care le interpretează este. O tensiune subterană merge in crescendo spre final. Gabriella Kiss Asistent regie: Tamás Bori Cu: Tina Munteanu/ Silvia Şohterus. turnante. Ernest Fazekas/ Anton Zidaru. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. Cătălin Petrescu/ Victor Bucur/ Ernest Fazekas.. Viorel Ciurdea „Silvia”. flăcări şi petarde. În această splendidă desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. Florin Budnaru/ Oliver Popa. lipsite de dragoste şi credinţă. povestea de dragoste dintre tânăra cântăreaţă Silvia Varescu şi Prinţul Edwin. 58 . Gladiola Niţulescu/ Mioara Manea Arvunescu. arsenal de superproducţie. Mai mult. „Musicalul inundă Bucureştii”. Bogdan Caragea/ Cristian Caraman. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. tragism. vălătuci de abur şi fum. Orest Pîslariu-Ranghilof. sau „Prinţesa Ceardaşului” este una dintre cele mai faimoase operete compuse de Emmerich Kálmán. George Călin. schimburi de experienţă şi rezidenţe culturale. era transpus într-un libret excepţional. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. care includea numeroase elemente de fascinaţie şi reverie: localuri de noapte seducătoare. Viaţă şi Moarte. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. Ziua) „Un musical pop-rock pe o temă celebră este o provocare. Desfăşurare uriaşă de forţe. realizatorii nu-ţi dau răgaz pentru asemenea reflecţii. Iar acest basm de cabaret.” (Costin Popa. Melos) Silvia Die Csárdásfürstin Premieră: 12 noiembrie 2009 Durată:2h 45 Operetă în două acte de Emmerich Kálmán Regie: KERO® Traducere şi adaptare de Ernest Fazekas Coregrafie: György Gesler Dirijor: Balázs Stauróczky. publicul avea nevoie mai mult decât oricând de mirajul unei Belle Époque. Cum va fi receptat? Va şoca sau nu? Numai că. Spectacolul regizorului Miklós Gábor Kerenyi (Kero®) te ia ca un vârtej şi nu te mai lasă preţ de trei ore. ceardaş şi umor fin a debutat pe scena vieneză a Teatrului „Johann Strauss”. intrigi care se ţes şi desfac cu uşurinţă şi personaje care par să practice frivolitatea cu fervoare. Bucurie şi Durere. mişcare nebună. poezie. fiind parte a programului Opereta Deschisă ce presupune parteneriate pe termen lung cu instituţii din străinătate. maliţie.. Tiberiu Oprea Decor: Csörsz Khell Costume: Fanni Kemenes. un mare atú.” (Ludmila Patlanjoglu.

Ştefania Bănică Light design: Daniel Klinger Acrobaţii artistice: Artistic Events Production (Melina Druţă. înfruntând destinul şi tentaţiile. oferinduse plăcerii şi oraşului căruia îi aparţin. Răzvan Rusu Mimi: Eduard Adam. Marius Meragiu. Cristina Giurgiu. „Viaţa e frumoasă la Operetă”. dragostea stă ascunsă sub felinare şi în pahare de absint. Marian Horhotă. (…) Ceea ce impresionează la noua montare este vivacitatea desfăşurării scenice şi permanenta captare a interesului spectatorilor. Acest spectacol este povestea Parisului.” (Mihai Cosma. Cristina Stăniloiu. având la bază unele dintre cele mai frumoase şansonete franţuzeşti. Mon Amour” continuă seria de spectacole-colaj a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Dorina Velicu. unde personaje. Adrian Nour Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” „Paris. Tina Munteanu. Florin Budnaru. Monica Ştraţ. Eugenia Ilinca. suficient de discret pentru a păstra echilibrul între veselie şi umbrele de dragoste rănită care dispar repede în iureşul palpitant al răsturnărilor de situaţie. Marius Grosu. 59 . evoluând cu dezinvoltură şi cu farmec. Daniela Vlădescu. Cristina Osiceanu. Horea Repede Ansamblul de balet: Diana Ferencz. În noaptea pariziană. Silvia Şohterus. Laurenţiu Dăneţeanu) Cu: Adriana Butoi / Oana Rusu. Cătălin Cocheş. Ana Maria Moldoveanu. Alexandra Savu. Andreea Toma. Art Act Magazine) Paris. Cătălin Petrescu. într-o derulare alertă şi burlescă.soliştii vocali au dovedit că sunt buni actori şi buni dansatori. Alois Doboş. Cristina Georgescu. Este meritul regizorului KERO (un nume de scenă înscris ca marcă înregistrată!) şi al coregrafului Gyorgy Gesler. George Matei. iar patima luceşte în ochi şi în foşnetul continuu al fustelor şi al mătăsurilor. generând entuziasmul publicului. Delia Şerban. Alina Mihăescu. Ernest Fazekas. Matei Nicolescu. Daniel Eufrosin. Bianca Ionescu. care (sfidând cu nonşalanţă vârsta biologică de 78 de ani) au insuflat soliştilor români vigoare şi un ritm trepidant. pigmentată cu un pic de „sirop romanţios”. Andrei Ciobanu. Muzica răsună pe străzi şi în pieţe. Mon Amour Colaj de musicaluri Premieră: 30 aprilie 2010 Durată: 2h Regie: Răzvan Ioan Dincă Dirijor şi orchestraţie: Lucian Vlădescu Coregrafie: Florin Fieroiu Costume: Oana Botez Decor şi video-proiecţie: Sabina Spatariu Maestru de cor: Gabriel Popescu Asistent maestru de cor: Răzvan Luculescu Asistent coregrafie: Marius Grosu Cu participarea magicianului: Andrei Teaşcă (Teatrul de Magie) Asistente de magie: Cristina Strecopitov. Bogdan Caragea. Gladiola Niţulescu. cuplurile mărşăluiesc braţ la braţ. Relu Stoian Grup coral: Carmen Angheloiu.

Montparnasse şi alte locuri minunate. Traian Vlaş. „A fost un spectacol înduioşător. Place Pigalle. vesel. Vadim Rusu. Violeta Huluba. Lelia Marcu. umorul se îmbină cu ironia. Ştefan Ruxanda. al jazz-ului cu vodevilul. Teatrul gestual cochetează cu cel al sunetelor. Dragoş Huluba. zăngănit de armuri şi paşi de dans. Brahms cu Ceaikovski. Delia Şerban. concepute de către Sabina Spatariu. Petru Cuncea. Măreţie. tot atrage prin magnetismul ei. Ruxandra Andruţă. Monica Ştraţ. Oana Vâlceanu. Andreea Iuliana Mihai. care chiar izgonită în cutia muzicală. Montmartre.” (Ortansa Sturza. Diana Năstase. copleşitor. poartă spectatorul într-o incursiune care porneşte din ţinuturi şi epoci îndepărtate în foşnet de crinoline. Cronica Română) „Asistăm la un melanj al scenelor galante cu imagini din realitate. te adânceşti şi te trezeşti ca dintr-un vis. Spectacolul este o pledoarie pentru redescoperirea istoriei şi a valorilor monarhice. o pledoarie pentru Frumos. Petru Ciobanu. Ilinca Maria Borcea „Royal Fashion” celebrează şi pune în lumină modelul regalităţii. Vivaldi se întâlneşte cu Chopin. care îmbină pantomima cu baletul clasic. din care nu s-a omis nici cizma ce a călcat fără să poată strivi calitatea. Mihaela Ailincăi. Diana Ferencz. să părăseşti cantitatea şi să ai privilegiul existenţei calitative. foaierul teatrului s-a transformat într-un adevărat cabaret parizian. aducând în atenţia publicului o viziune de sinteză a secolelor care au „distilat” şi rafinat această bijuterie a calităţii umane.” (Dan Puric). Nadejda Dimitriu. lirismul cu 60 . Tablourile. Sara Cuncea.” (Doina Moga. tăcerile alternează cu zgomotul străzii. Adriana Nicolae. păstrând în minte doar frânturi de oameni şi poveşti. cu întâmplări din istorie concluzionate în fermecătoare stop-cadruri. Plai Străbun) Royal Fashion Premieră: 10 mai 2010 Durată: 1h 45 Teatru – Dans Scenariu şi regie: Dan Puric Coregrafie: Traian Vlaş Costume: Doina Levintza Scenografie: Corina Grămoşteanu Light design: Sorin Vintilă Asistent regie: Dragoş Huluba Asistent coregrafie: Diana Ferencz Cu: Ileana Olteanu. pigmentat cu momente de haz si umor. Datorită unei scenografii ingenioase. Petre Voicu. care ne-a fascinat şi ne-a transpus în lumea şansonetei franceze. Corina Aldea. al dansului clasic cu cel modern. Redată până-n amănunt. Cristina Osiceanu Cu participarea copiilor: Ioana Elena Vlaş. Consuela Ciont. Luminiţa Dincă. Andreea Toma. Silviu Oltean. atmosfera bătrânului Paris ne-a trezit nostalgia de a vedea sau revedea minunatul oraş. Adrian Nour. Antoanela Vlădescu. trist. Mozart cu Verdi. Ion Parea. al step-ului cu pantomima. sensibile aluzii la ţinuta şi morala aristocrată. „O premieră absolută la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. şi se încheie în contemporaneitate. pentru un model care „te obligă să tenalţi.locuri şi simţuri se contopesc ca într-o lume halucinogenă în care te scufunzi. pentru a colinda Cartierul Latin. Eugenia Stoian. Léhar cu Haendel. Paul Cimpoieru.

Cotidianul) 61 . „De la menuet la hip-hop şi rap în Royal Fashion”. Orientul cu Occidentul.virtuozitatea.” (Magdalena Popa Buluc.

dans. care vizează educarea şi captivarea unui public aflat într-o continuă nevoie de acte culturale de înaltă calitate. Chiar mai mult. talentul şi pasiunea lor pentru Artele Spectacolului Muzical. seri tradiţionale. teatru . marketing. printre altele) sunt slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. workshopuri. sound designer. Proiectul este realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi are în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. Etapele proiectului includ: analiza diferitelor profiluri profesionale din domeniul artelor spectacolului din România. tehnic şi administrativ. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului.SCENART. „Investeşte în oameni!“. formarea internă a angajaţilor instituţiei pe departamente. crescând nivelul de interes faţă de domeniul artelor spectacolului muzical. În calitate de organizator. prin intermediul modulelor de formare externă specific şi promovarea 62 . organizat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. proiectul Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România . îmbunătăţirea competenţelor profesioniştilor din instituţiile asociate participante la desfăşurarea analizei anterioare. care devine gazda unui eveniment de excepţie – Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţă e frumoasă!”. lansări de carte şi de CD. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi invită oaspeţii pe scena bucureşteană pentru a da dovadă. recitaluri şi concerte. management cultural.4. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. Prin intermediul acestui proiect. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. impactul festivalului a impulsionat implicarea Teatrului de Operetă în proiecte noi. evenimentul beneficiază în fiecare an de prezenţa unor invitaţi de seamă din instituţii muzicale de prestigiu din Europa de est şi de sud-est. ale cărei meserii specifice (light designer. proiect cofinanţat din Fondul Social European. prin măiestria. În spiritul promisiunii făcute cu ocazia lansării. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi împlineşte un alt obiectiv strategic. în perioada octombrie 2009 . proiecţii şi alte evenimente conexe.octombrie 2012. că viaţa este frumoasă. Festivalul îşi propune să ofere la fiecare întâlnire cu publicul său evenimente de înaltă calitate aflate sub semnul Frumosului în Muzică şi în Teatru. Cu un program diversificat dedicat sferei artelor spectacolului. PROIECTELE TEATRULUI Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” Începând cu anul 2008. SCENART Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” implementează. gale. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. luna noiembrie este dedicată scenei muzicale bucureştene. seminarii. singurul festival de gen din România. conferinţe şi mese rotunde. Succesul obţinut în cadrul primelor două ediţii a generat un val de atitudine favorabilă acestui tip de acţiuni. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. care include spectacole de operetă şi musical.

dezvoltarea şi promovarea culturii europene şi a tradiţiei sale. Viitorul ne va aduce schimburi de experienţă. consolidarea resurselor materiale şi creative. Desfăşurat în parteneriat cu TNO. Având drept principale scopuri contribuirea la conservarea. Fără îndoială. opere. EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene Prima înţelegere de înfiinţare a platformei culturale EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. Printre semnatari. centre de formare.educaţionale Unul dintre primele proiecte social-educative desfăşurate de teatru a fost realizat în colaborare cu Bravo Dance. promovând valorile culturale. prin intermediul operetei şi musicalului. s-au aflat Yury A. instituţii publice şi sindicate) pentru a dezvolta activităţi sustenabile cu o importantă componentă socială în domeniul artelor spectacolului. în special pentru asigurarea îmbătrânirii active. Am certitudinea că EMTU. teatre. Instituţiile membre. Uniunea a fost lansată cu ocazia primei ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. beneficii ce au drept rezultat prezentarea unor producţii de cea mai înaltă calitate artistică.flexicurităţii pentru meserii cu ciclu de activitate redus din domeniul artei spectacolului. Sankt Petersburg. Director al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală. în luna noiembrie 2008. (Yury Schwartzkopf. Totodată. a inclus o serie de spectacole cu arii celebre din operete consacrate. care a avut ca scop comunicarea misiunii asumate de noua reţea. instrumentişti şi balerini. prin misiunea şi scopurile sale. compania „Bravo Dance” a devenit solia Teatrului. Ungaria. în Szeged. cu ocazia Festivalului de Teatruîn aer liber. Director general al Teatrului Karlin din Praga. pentru a facilita menţinerea unui înalt nivel profesional pe piaţa spectacolelor muzicale. 63 . în cadrul unei conferinţe de presă. inserţii coregrafice clasice. Director general al Operetei din Budapesta. EMTU s-a constituit într-o platforma de schimburi de bună practică. Astfel. alături de Răzvan Ioan Dincă şi Kerényi Miklós Gábor. proiectul încurajează crearea unei reţele sinergice între Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi alte instituţii (academii. Compania a reuşit să reunească în componenţa sa o serie de artişti vocali. educând şi încântând publicul. îşi asumau astfel responsabilitatea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: creaţia de operetă şi musical. cu sediu şi trupă. proiectul „Dăruind vei dobândi”. o companie tânără. iniţiativa este o dovadă a faptului că aceste instituţii nu numai că îşi propun să îşi consolideze poziţia pe piaţa culturală internaţională ci că sunt dispuse să acţioneze concret pentru a atinge acest scop. plecând de la modelul „Pol de Formare în Arta Spectacolului”. teatre de repertoriu. desfăşurat în centrele de îngrijire a bătrânilor din Bucureşti şi Constanţa. moderne şi contemporane. va contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor teatrelor membre. Într-o scurtă perioadă de timp. nou apărută pe piaţa autohtonă a companiilor de gen. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Egon Kulhanek. iar pentru artiştii care se dedică acestui gen solicitant – posibilitatea dezvoltării creative. Rusia) Proiecte social . Schwarzkopf. dialog deschis.

acţiune care s-a concretizat printr-o serie de spectacole pentru copii cu acces gratuit. cât şi preşcolară. şi dedicat exclusiv copiilor. şi-a deschis porţile în decursul stagiunii 2009-2010 cu un program intitulat „Serile copiilor la TNO”. atât de vârstă şcolară (lansarea antologiei Cele mai frumoase poezii ale copiilor din oraş). muzicale şi teatrale. Destinate copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani. care aveau oportunitatea de a veni însoţiţi la teatru de copii. Succesul acestui program a stat la baza unor noi colaborări: amplasarea în foaierul teatrului a unor urne destinate donaţiilor sau sprijinirea prin donaţie de carte a bibliotecilor organizate pentru copii instituţionalizaţi. activităţile organizate în cadrul programului au inclus elemente plastice. sau „Romeo şi Julieta junior”. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. Însă misiunea educativă a instituţiei teatrale „Ion Dacian” vizează în egală măsură încurajarea performanţei şi dezvoltarea potenţialului creativ. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. amplasat în foaier.Proiectele dedicate copiilor au vizat într-o primă fază asumarea responsabilizării sociale faţă de copiii aflaţi în medii defavorizate. educativ. Acestor workshop-uri desfăşurate în mod constant pe parcursul stagiunii 2009-2010 li se adaugă atelierele din cadrul Festivalului Internaţional pentru Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”: atelierul „Romeo şi Julieta în lumea Teatrului de Umbre”. O primă astfel de acţiune a fost „Teatru şi cărţi pentru orfani”. finalizat cu un spectacol jucat de micii participanţi în foaierul teatrului. găzduind evenimente dedicate copiilor talentaţi. iniţiată de ONG-ul Ajutor Real şi sprijinită de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. venind astfel în sprijinul spectatorilor familişti. 64 . Spaţiul. atelierul „Viaţa e frumoasă!” în parteneriat cu Fundaţia Chance for Life. prin organizarea unui program artistic la Studioul pentru Copii. în cadrul atelierelor „Poveste de Primăvară” şi „Întâlnire cu Micul Prinţ”. teatrul demarând o serie de programe dedicate familiarizării acestora cu lumea teatrului şi a artei prin încurajarea participării lor la spectacole şi implicării lor active în diverse activităţi creative.

...ECHIPA TNO .. 65 ..........

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful