OPERETA – 60 de ani

Catalog aniversar

1

CUVÂNTUL DIRECTORULUI ..............

2

1. ISTORICUL OPERETEI ÎN LUME

ORIGINILE OPERETEI Originile operetei trebuie căutate în reacţia maselor, a mulţimilor din pieţe şi bâlciuri, faţă de moravurile claselor înalte, de la curţile regale şi princiare din Europa, pe care aleg să le parodieze şi să le satirizeze prin muzică. Astfel s-a întâmplat pentru prima dată în Anglia, când, pe 29 ianuarie 1728, a apărut şi s-a jucat cu un succes enorm „Beggar’s opera”, pe un libret de John Gray şi muzică de John Christopher Pepush. „Beggar’s opera”, adică „opera cerşetorilor”, era o parodie a înaltei societăţi londoneze şi o satirizare a moravurilor ei, anticipând, prin aceasta, ceea ce va face Offenbach în operetele sale. Ca o reacţie împotriva gravităţii şi lipsei de actualitate a operei apar, în 1701, aşa-numitele „parodies du nouveau théâtre italien”, în care vom găsi pentru prima dată expresia „opéra comique”, iar 20 de ani mai târziu, Le Sage publică o culegere de piese scrise pentru a fi reprezentate în târguri, culegere intitulată „Théâatre de la foire ou l’opéra comique” (Amsterdam 1722-1737). În Italia, în aceeaşi perioadă, opera se scria pe librete cu un conţinut popular şi care va deveni opera buffă. În Germania, Singsspiel-ul, care a precedat opera, era o îmbinare de scenete vorbite cu altele cântate; farsele de carnaval aveau un caracter adesea batjocoritor, conţinând ecouri din actualitate şi fiind însoţite de o muzică vioaie. Opereta a luat câte ceva din toate genurile menţionate mai sus. Opera comică, opera buffă, beggar’s opera sunt strămoşii operetei. Opereta nu descinde din operă, dar pentru că melosul său este tratat în manieră cultă, pentru că era expus de o orchestră mai mare, avea nevoie de un public cu o oarecare pregătire muzicală, iar această pregătire era făcută de spectacolele de operă.

NAŞTEREA OPERETEI ÎN EUROPA Anul 1858 este considerat anul de naştere al operetei. În acest an, la Paris, Jacques Offenbach a prezentat publicului opereta „Orfeu în infern”, pe care compozitorul o intitulează „operă-bufă”. Principala caracteristică a acesteia era parodierea operei serioase, a tragediei muzicale şi satirizarea vieţii contemporane. Offenbach îşi alegea personajele de obicei dintre oamenii de seamă ai zilei, pe care îi prezenta sub masca unor eroi din Antichitate care defilau pe scenă şi se comportau ca orice muritori de rând, cu defectele şi cu năravurile oamenilor politici cunoscuţi – Napoleon al III-lea, militari de seamă, politicieni sau mari bancheri se perindă toţi prin operetele lui Offenbach şi sunt amendaţi cu ironie de publicul care savurează cu pofta comicul situaţiilor.*
*Jacques Offenbach (1819-1880) s-a născut la Cologne, unde tatăl său era cantor la sinagoga din localitate, fiind al şaptelea copil din cei zece, câţi număra familia cantorului. De mic copil Jacob (pe numele său adevărat), a îndrăgit vioara, dovedind calităţi muzicale deosebite. La 14 ani, a fost admis la Conservatorul din Paris, devenind elevul lui Vaslin la clasa de violoncel. Din acest moment, Jacob se va numi Jacques Offenbach, va deveni francez de naţionalitate, dar şi de inimă şi nu va părăsi Parisul decât ocazional. (Titus Moisescu, Militiade Păun, „Ghid-opereta”, 1969) „Jacques Offenbach a descoperit o lume nouă, o insulă necunoscută, ţara râsului muzical... creaţiile sale sunt modele de spirit, bună dispoziţie, ingeniozitate

3

a primit denumirea de „musiquette”. spirituală. care puncta doar comicul situaţiilor. ale valsului vienez. o altă figură proeminentă a noilor tendinţe în opereta vieneză. fiind pătrunsă mai degrabă de un spirit de îngăduinţă faţă de slăbiciunile omeneşti. Ulterior. la Theater an der Wien. desele transferări. un mic orăşel de pe marginea Dunării. „Paganini”. Aici va cunoaşte succesul. iar muzica însoţitoare. devenită mai apoi emblematică pentru opereta franceză. se simte acea doză masivă de sentimentalism care a fost. situat la graniţa dintre Cehoslovacia şi Ungaria. În 1874. Franz Léhar a avut o copilărie agitată. vioaie. al căror caracter se deosebeşte de cel al operetei pariziene. În anii care au urmat s-au montat unele dintre cele mai cunoscute operete de astăzi. Johann Strauss-fiul a imprimat totuşi lucrărilor sale un alt spirit decât cel al vechilor operete pariziene. opereta franceză renunţă la spiritul său critic şi a rămas doar plină de duioşie. Celelalte operete scrise de Léhar s-au bucurat de un succes aproape egal: „Contele de Luxemburg”. din cauza aportului său minor. Încă din acest stadiu de dezvoltare al operetei vieneze. Karl Millöcker.* *Franz Léhar (1870-1948) s-a născut la Kamarom. mai degrabă decât cântăreţilor. de zâmbete fiind un spectacol destinat amuzamentului. De altfel. În afară de Johann Strauss.. Opereta vieneză nu este atât de acidă. sub diferite forme. în aceeaşi lună şi în acelaşi an cu Oskar Straus. şi Karl Zeller cu operetele „Vânzătorul de păsări” şi „Minerul” completează seria creatorilor de prim rang al genului operetei pe care îi dă şcoala vieneză de la sfârşitul secolului XIX. cu un succes extraordinar. opereta „Liliacul” (Die Fledermaus). neoferindu-i un domiciliu şi un mediu stabil. Léhar urmează Conservatorul la Praga şi îi are ca idoli pe Verdi şi Wagner. care scriu libretul pentru cea mai celebră operetă a sa: „Văduva veselă”. prin diverse garnizoane ale tatălui său. unde devine violonist în orchestra dirijată de tatăl său. al cărui succes a făcut înconjurul lumii. în sens peiorativ. Cea mai mare vâlvă a stârnit-o opereta „Văduva veselă” a lui Franz Léhar. care s-a menţinut multă vreme pe afiş.maliţioasă. era dublată de o muzică spumoasă. care. „Voievodul ţiganilor”. determinat. Se mută apoi la Viena. fiind denumite din acest motiv „Walzer-operetten”. în bună parte. Totodată. OPERETA VIENEZĂ ÎN ROMÂNIA La noi s-au bucurat de multă faimă operetele vieneze. jucate cu succes în continuare pe marile scene ale lumii. cu operetele „Studentul cerşetor” şi „Gasparone”. constituie unul dintre elementele de bază ale genului. În 1905. o muzică uşoară. 4 . vom asista la o renaştere a operetei vieneze. rolurile din acest tip de spectacole erau de cele mai multe ori destinate unor actori comici. iar caracterul său satiric nu apare pe primul plan. Deşi scrise sub imboldul succeselor obţinute de Offenbach. specific cordialităţii vieneze. „Fredericke” sau „Ţara surâsului”.Un Daumier care a folosit notele gamei ca să schiţeze siluete!” (Louis Schneider) Satira socială şi politică. compozitorii reîntorcându-se la dans. care a prins foarte repede şi a avut un imediat succes la public. Un nume la fel de important şi un reprezentant de seamă al genului este şi compozitorul maghiar Emmerich Kálmán. operetele vieneze sunt neîntrecute mesagere ale valsului. Fiu al unui dirijor de fanfară militară. cauza decăderii operetei în secolul XX. şi de întâlnirea cu celebrii libretişti Victor Leon şi Leo Stein. a cărei operetă „Contesa Maritza” (şi mai apoi „Silvia”) a înregistrat un imens succes.. A urmat apoi o altă lucrare de succes. s-a prezentat. în parte.

„Farmecul unui vals”.*Care este forţa muzicii lui Léhar? În primul rând melodicitatea. Oskar Straus. În al doilea rând. Loewe. care au îmbogăţit repertoriul universal al teatrelor de operetă cu „Kunstlerblut”. compusă de Fr. Robert Stolz sau Karl Rudolf Friml. Şi meritul cel mai mare al lui Léhar a fost acela că a ştiut să presare în tematica ariilor. 1969) În Austria. duetelor şi corurilor sale accentele şi inflexiunile unor melodii populare auzite şi studiate de compozitor în desele lui peregrinări „militare”. „Vagabonzii”. Edmund Eysler. repertoriul operetei este îmbogăţit prin transpunerea piesei „Pygmalion” a lui Bernand Shaw prin „My fair lady”. În secolul XX. intuia perfect momentul culminaţiilor şi al marilor interiorizări. urmaţi de mai tinerii Franz Léhar. „Ghid-opereta”. (Titus Moisescu. 5 . Karl Ziehrer. întreaga sa muzică integrându-se perfect dramaturgiei libretului şi rezistând celor mai exigente analize. trăia şi se integra de minune în acţiunea libretului. Paul Abraham („Floarea din Hawaii”). Militiade Păun. pe drumul trasat de Johann Strauss merg fratele său Joseph. Léhar a fost un excelent constructor al muzicii sale şi un fin tehnician. Simţea. compozitorul rămânând un neîntrecut inovator în această direcţie.

de dorul lui Leonard. Adeseori lucrările fiind jucate la foarte scurt timp după premiera lor mondială. în special publicului bucureştean. Bălan. montează cu deosebit succes operete de Offenbach. „Romanii şi Dacii”). bogată în răsturnări se bazează în general pe qui pro quo-uri şi are întotdeauna un final fericit. Ioan Wachmann. „Scaiul bărbaţilor”) şi Constantin Dimitrescu („Sergentul Cartuş”. George Ştephănescu („Sânziana şi Pepelea”. Pe de altă parte. opereta clasică universală este şi ea intens reprezentată şi deosebit de îndrăgită de publicul românesc. Eduard Wachmann şi Karl Theodor Wagner au compus un număr impresionant de vodeviluri stimulând gustul publicului pentru acest gen. în principalele centre culturale ale ţării. după o lună le cânta la bufet muzica militară. Hérvé. Astfel. Banat şi Bucovina – ţinuturi româneşti – viaţa culturală era animată de societăţi muzicale şi dramatice. spectacolul de operetă s-a integrat firesc în viaţa culturală românească. Primele trupe lirice. Leqocq. în care s-au remarcat şi impus compozitori de valoare ca: Ciprian Porumbescu. valsul şi marşul erau fluierate de toţi băieţii de pe stradă. Iacob Mureşianu. Dar ceea ce dădea un farmec deosebit acestui colţ din Bucureşti era numărul mare de scriitori. 6 . Strauss sau Millöcker. toate fetele din Bucureşti (Gh.. actori. în Ardeal. înfiinţate în ţară acum mai bine de 130 de ani. un eveniment. gazetari. Tot în această perioadă de începuturi. Nu a fost local în Bucureşti despre care să se fi scris mai mult decât despre Terasa Oteteleşanu şi n-a fost gazetar care să nu-şi depene amintirile legate de acest local cu faimă. De dorul Florichii Florescu. în vestita Grădină Oteteleşanu. memorabila lucrare a tânărului compozitor Ciprian Porumbescu. Aşa au apărut artişti de primă mărime. pictori care veneau zilnic să-şi ia cafeaua şi să afle ultimele noutăţi şi zvonuri din lumea bucureşteană. * *Vodevilul este o comedie uşoară. Creaţiile lor intitulate „opere comice” marchează un incontestabil progres al genului. Paralel cu opereta românească. Crutzescu. prin succesul lucrării „Baba Hârca” de Alexandru Flechtenmacher. Consolidarea şi impunerea definitivă a operetei în atenţia publicului românesc a fost făcută de Eduard Caudella („Harţă Răzeşul”. cântăreţi. George Dima. Un alt moment important pentru istoria operetei româneşti este marcat de „Crai Nou” – 1882. După 8 zile. 1961) Dezvoltarea gustului marelui public pentru operetă a făcut să crească ţinuta spectacolelor dar mai cu seamă valoarea interpreţilor. aproape tot repertoriul de operetă. a cărei intrigă.. „Leonard”. au oftat generaţii de liceeni. trupa sa a prezentat. Anul 1848. Ion Vidu. ei au dat avânt genului liric românesc.2. Începând cu anii 1830-1831. Cei care au cunoscut Grădina Oteteleşanu vorbesc cu mult entuziasm despre acest loc: „Trupa lui Grigoriu era o instituţie. Un adevărat animator al genului a fost tenorul Constantin Grigoriu. * *Grădina Oteteleşanu era locul de desfăşurare al activităţii companiei Grigoriu şi una din numeroasele grădini de vară ale Bucureştilor. viaţa artistică era dominată de vodevil – formă a teatrului muzical. ca Nicolae Leonard. (Th. după două le gemeau flaşnetele. „Olteanca”. Începând cu anul 1904. este considerat anul naşterii operetei româneşti. „Nini”). ISTORICUL OPERETEI ÎN ROMÂNIA ÎNCEPUTURILE OPERETEI ÎN ROMÂNIA România se numără printre puţinele ţări în care opereta are o puternică şi valoroasă tradiţie. o operetă nouă. „Podul Mogoşoaiei)”.

scandaluri. şi-a întors ghetele pe dos pentru că nu avea pantofi de scenă. mizeria şi neajunsurile. De la casele avuţilor până la bordeluri şi mahalale. o apariţie meteorică. obiecte personale cu dedicaţii luând aceeaşi direcţie. Urmează «Văduva Veselă» la Naţionalul bucureştean şi. care să fi unit maturitatea jocului cu lirismul... Frumos.. Avea 21 de ani şi câştiga 6000 de franci de aur pe lună. destinul are un umor aparte. Ion Băjenaru. Bărcănescu îşi pierde vocea. Marinescu la Grădina Raşca.). Doi bulgări. unul de lună şi altul de soare.Carussi. Intrarea lui la Capşa. Trupa de Operetă Al. Instituţie editorială. a avut o carieră miraculoasă. Leonard ridică şcolăreşte două degete şi spune că ar putea cânta el dacă este toată lumea de acord. P. cedând locul comediei muzicale şi revistei. după ce se destramă Trupa Marinescu. a mâncat o felie de pâine pe zi (când avea noroc). „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară. S-a născut o stea în timp ce o alta apunea! Fortuit sau nu. raportând totul la cât de puţin a trăit. cu faţa palidă feminină.. Succes după succes.. Alexandru Bărcănescu.Popescu ş. poate. armonios în gesturi şi mişcări. cu păr abundent. pentru un turneu unde avea să cânte şi operă şi operetă cu 140 lei pe lună. Leonard spune STOP! Şi pleacă din trupa lui Poenaru via Bucureşti. ani în şir. 1961) 7 . Se dedică total scenei. După moartea lui Leonard (1928).” Tudor Arghezi (text de pe coperta II din „Leonard” de Th. În Occident. (.) Munceşte fără oprire. plini de melancolie… N-am întâlnit cântăreţ cu atâtea daruri.. cadouri şi flori la cabină.. cu litere de o şchioapă.Florica Cristoforeanu. zvelt în fracul său impecabil. 200 de operete! Dă tot ce poate da! (. Florica Florescu. La un moment dat ajunge să interpreteze un rol de tenor în «Vânt de primăvară». se ia hotărârea să se renunţe la turneu şi toţi să se întoarcă la Bucureşti. Un om de un altruism inegalabil. şi-a dat cu grime pe piele în culoarea tricoului ca să nu se vadă găurile din material. Leonard este angajat de tenorul Alecu Bărcănescu. Nu împlinise 18 ani şi. (. A. devenind un idol al publicului. în tren. Aşa începe nebunia.a.. glorie în ascensiune. Amoruri declarate în gura mare din sălile din ce în ce mai pline. triumf. Spre Fălticeni. se vorbea de el. înfăşurat în crepul violet al regretului oftat al unei lumi.. inimi frânte cu fotografii sub pernă. sacrificii peste sacrificii pentru că ADORA TEATRUL. unii reuşind să se impună şi peste hotare. cel mai mare artist al genului. cântăreţ. actor şi dansator deopotrivă – supranumit „Prinţul Operetei”. G. George Niculescu-Basu.Bălan. având la picioare Micul Paris. până la electrician. afişe cu «Leonard cel mai mare artist de operetă al lumii»”. a dormit pe paie şi pe talaş. (.. încasări enorme. V.” Victor Eftimiu (text de pe coperta III din „Leonard” de Th. orice mimică a lui erau pur şi simplu devorate. N. cu frumuseţea ochilor şi a vocii. cu ochii mari visători. În turneul din toamna aceluiaşi an. disperare. Orice gest... 1961) „Dacă l-aţi fi văzut. Mara d’Asti. şi-a spălat cămaşa la copcă şi a plecat mai departe cu ea zvântată pe trup. din nou fotografii înrămate sau direct pe oglinzi..) Leonard s-a angajat la Grădina Oteteleşanu cu 200 lei pe lună. Leonard. Intră în spectacol seara cu o singură repetiţie. Constantin Tănase.. orice şoaptă. DESPRE LEONARD Leonard a fost.. chiar pe importante scene europene.) Toţi îl iubeau enorm. mult râvnită pe vremea buzunarelor goale.Bălan. «O pasăre Phoenix» care a fost unanim declarată «Prinţul Operetei». suspine ascunse în batiste de ochii soţilor geloşi. leonardomanie. Şi de aici începe frumoasa poveste a unei stele primită peste tot cu aplauze şi plecăciuni. aşa cum l-am văzut noi. deasupra lutului. graţie şi pasiune. cu distincţia atitudinilor şi mai ales cu acel farmec făcut din nostalgie.Maximilian. se face pe aplauze şi lume ridicată în picioare. „După ce îndurat foamea şi frigul.Ciucuretti. opereta cade în uitare. sinucideri. De la portar până la primadone. de la corist.

într-o acută depresie. decorează atât faţada teatrului cât şi sala de spectacol în stil tirolez. Constantin Tănase montează pe scena „Cărăbuşului” şi opereta „Rose Marie” de Friml – în regia lui Soare Z. autorul îi aduce în scenă în acompaniamentul nemuritoarelor arii de Léhar. Opereta lui Nicuşor Constantinescu. Opereta trebuie salvată. tenorul Ion Dacian (1911-1981) va deveni cea mai proeminentă figură a operetei româneşti contemporane. După premieră. Aceasta a fost tactica adoptată de creatori pentru a da operetei un plus de accesibilitate. Offenbach sau Oscar Strauss. ci a devenit scriitor.Vlădoianu a descoperit un Dacian întâi.Soare. Adus cu destule sacrificii de la Opera din Cluj. printre ei şi cântăreţi originari din Tirol. Gilbert. pentru că pe scena teatrului au urcat toţi marii actori ai perioadei interbelice. N. Rolul Leopold a fost interpretat chiar de Tănase.COMPANIILE „ALHAMBRA” şi „CĂRĂBUŞUL” . spectacolul a fost una din cele mai valoroase realizări ale teatrului de operetă. din păcate. dar nu a fost în zadar. Tot în anul 1935. după ce montase cu succes numeroase reviste. Competiţia impunea lui Nicolae Vlădoianu un repertoriu de mare popularitate susţinut de artişti de prestigiu. În 1936.opereta înainte de Operetă Readucerea spectacolului de operetă în atenţia publicului bucureştean o datorăm celor doi importanţi oameni de teatru Constantin Tănase şi Nicolae Vlădoianu. va declara că este „pur şi simplu uimit de verva şi fantezia montării”. Paul Abraham. Nicolae Vlădoianu va folosi o formulă originală – o comedie – opereta intitulată „Un vals ca pe vremuri”. Hanna – frumoasa Văduvă veselă –. se apropie destul de mult de revistă. fiu de general. Contele de Luxemburg.Soare – dar care. îşi doreşte să reînvie opereta. şi toţi ceilalţi eroi de operetă?!”. Nicolae Vlădoianu se sinucide. însuşi compozitorul va dirija premiera bucureşteană. în regia semnată de Soare Z. 8 . Nicolae Vlădoianu a susţinut foarte mult „Alhambra”. un sărut şi „Un vals… ca pe vremuri”. Pentru atmosferă. în ansamblu angajează circa 200 persoane. directorii companiilor „Cărăbuş” şi respectiv „Alhambra” – ambele înfiinţate în jurul anului 1926. ele trebuind să fie susţinute. Dacian se ţine de cuvânt şi devine ocrotitorul familiei. vede luminile rampei „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham – premiera absolută a avut loc în 1931 la Leipzig. scrisă de Nicuşor Constantinescu. dar mai ales pentru a capta şi atenţia publicului fidel „Cărăbuşului” şi îndrăgostit de Constantin Tănase. pentru asta are nevoie de un tenor.Soare. Nicolae fusese bun prieten cu Ion Dacian. În încercarea de a repune la loc de cinste Opereta. În 1947. dăruindu-şi întreaga viaţă celebrului teatru „Alhambra”. În primul rând îşi alege o lucrare de reputaţie mondială – „La Calul bălan” de Ralph Benatzky – premiera absolută avusese loc în 1930 la Berlin. încântat de succesul obţinut. nu a vrut să urmeze cariera militară a tatălui său. spre deosebire de Constantin Tănase. dacă i se va întâmpla ceva. În urma lui au rămas soţia Sofia şi trei copii: Luca. Suzana. Pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban. Muzica aparţine compozitorilor Mişu Constantinescu. o primadonă. Invitat de Constantin Tănase. Şerban şi Elena. turneul prin ţară cu „Calul bălan” a durat 53 de zile. Pentru împlinirea acestui deziderat recurge la mijloace excepţionale. Mesajul transmis publicului este generos şi inspirat. Spectacolele companiei „Alhambra” concurau cu cele ale „Cărăbuşului” pentru cucerirea spectatorilor. *Nicolae Vlădoianu. textele muzicale Eugen I. Subiectul este o fantezie ce răspunde întrebării: „…unde au dispărut Danillo. pe care îl rugase cândva să aibă grijă de familia lui. Regizat de Soare Z. Pornit să caute un Leonard al doilea. nu atinge cotele de succes ale „Calului bălan”. Nello Manzatti şi Ion Vasilescu.Mirea. Constantin Tănase. În 1935. pe scena „Cărăbuşului”.

regia este semnată de Ion Dacian. Elly Roman. Montările spectacolelor din acea vreme au rămas de referinţă.Kaner. Neobosiţi.A doua încercare a „Alhambrei” de a monta operetă a fost şi mai ambiţioasă. Tot în anul 1941. N. dar mai cu seamă ştiinţa personalităţilor. Liana Mihăilescu. Versiunea românească a libretului este semnată de Puiu Maximilian şi V. N. Gina Schlachter şi Lulu Nicolau.Antoniu. pentru operetă. aşa cum şi-a aşteptat-o atâta vreme.Maximilian. în 1941. 9 .Vlădoianu montează. N. socotind că nici un compartiment nu se lăsase mai prejos”. Virginica Popescu şi bineînţeles Ion Dacian) urmează o montare de excepţie: „Un vals vienez” (Wiener blut) de Johann Strauss. Critica de specialitate a primit cu multă rezervă această ambiţioasă montare. „Târgul Sărutatului”.Gărdescu (primul ministru al ducatului de Greitz-ReitzSchleitz).Gărdescu. H. Mircea Ştefănescu scria: „Domnul Dacian este. în distribuţie Ion Dacian (Ducele de Urbani). figurează „Vânt de primăvară” de Johann Strauss. În distribuţie îl aflăm în rolul baronului Weps pe N. talentul de excepţie al unor interpreţi de valoare. N. Maria Wauvrina (Rosa).* *În cronica spectacolului. artiştii „Alhambrei” lansează o nouă premieră: „O noapte la Veneţia” de Johann Strauss. încărcate de negura basmelor”. N. Richard Rang (Contele Bitowsky). Jules Cazaban (Joseph). Maria Wauvrina. Din distribuţie fac parte: N. în care ia apărarea acestui gen atât de dificil. se dansa sprinten şi cu graţie. Silvia Dumitrescu. libretul „evoca timpuri străvechi. pe afişul „Alhambrei”. de lux rafinat.Vlădoianu intuise perfect. N. Richard Rang.Vlădoianu a ales o lucrare românească.Kiriţescu şi coregraful Oleg Danovschi. Caramanlău – decorurile. pe care Providenţa l-a dăruit Europei Moderne”.Kiriţescu şi N. Versiunea românească este semnată de V. Opereta „ţinea” afişul „Alhambrei”. Dacă nu era domnia sa.Timuş şi V. Premiera consfinţeşte succesul operetei pe malurile Dâmboviţei. Ion Dacian. Maria Wauvrina. Acesta era rezultatul muncii unor reputaţi profesionişti ce colaborau cu dragoste şi pasiune la revigorarea operetei: compozitorii Ion Vasilescu.Mălineanu. Virginica Popescu. de care se înconjurase Vlădoianu. scriitorii N. într-un cuvânt bunul gust predomina. G. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Cronicarii se vor întrece să consemneze izbânda Teatrului „Alhambra” care atinsese „cele mai subtile stadii ale profesionalismului. Decorurile şi costumele acestei „Veneţii” – „risipă de lux şi bogăţie” uimeau spectatorii ce aplaudau la scenă deschisă strălucita renaştere a Operetei. Liana Mihăilescu. Pe scena „Alhambrei” în montări fastuoase. coregrafia Oleg Danovski. Nuntă fără mire nu se poate”.Gărdescu.Timică. După „Vagabonzii” de Zieher (cu G.Timică (Kagler). N. scrisă de N. În rolurile principale. N.Gărdescu. Lulu Nicolau. se glumea cu haz.Kiriţescu semnează regia. Totuşi „Târgul Sărutatului” a demonstrat forţa ansamblului. Silvia Dumitrescu.Timuş. N.Timică. premierele se succedau cu rigurozitate matematică. cunoscutul actor iscăleşte în caietul program o pagină intitulată „Opereta”. de a monta spectacolele de operetă. secondaţi de G. Dacian în rolul tânărului Adam are un frumos succes de public. succes subliniat cu interes de cronicari în presa de specialitate.Gărdescu. Oleg Danovscki – coregrafia. Jules Cazaban. opereta trebuia să mai aştepte reînvierea la noi. ceea ce aruncă marea la o mie de ani. se cânta frumos.* *Mircea Ştefănescu consemna: „Opereta este copilul traiului bun.Vlădoianu. Maria Wauvrina. Convins de excepţionalul potenţial de care dispunea Ion Dacian.

dar şi destule realizări şi succese”. Velimir Maximilian a polarizat în jurul său cei mai valoroşi creatori şi interpreţi de Operetă. Bimbo Mărculescu. opereta se impune şi se statorniceşte în noi dimensiuni. Ion Lucian. versiunea românească a libretului este semnată de Tudor Muşatescu. au fost montate 16 premiere ce au dat operetei „suflet de viaţă nouă”. Şerban Tasian. N. Să-i numim deci pe Silly Popescu. de peste 90. Tiberiu Simionescu. Petre Ştefănescu Goangă. V. 20 de ani de existenţă cu „multe visuri. multă muncă. Numele celor ce au jucat în acest spectacol. pe scena „Alhambrei”. Teatrul Armatei inaugurează Secţia muzicală în sala din Calea 13 Septembrie.Vlădoianu va sărbători. Succesul de public a fost enorm. Lucrarea s-a bucurat de un mare succes de public dar şi de o atenţie deosebită din partea cronicarilor. cum îi plăcea lui Nicolae Vlădoianu să o alinte. printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri.Wauvrina. N.Între 1940-1946. în 18 ianuarie 1947. „Domnişoara Opereta”. toate materialele acestei lucrări de mare frumuseţe au dispărut fără urmă şi numai mărturiile celor ce au participat la realizarea spectacolului ne-au adus ecourile succesului de care s-a bucurat. „Prinţesa Circului” de Emmerich Kálmán. În aprilie 1949.Roman. vedete de primă mărime. în seara zilei de 7 noiembrie 1950 a fost înfiinţat Teatrul de Stat de Operetă. Următoarea premieră pe afişul Secţiei de Operetă a Teatrului Armatei a fost „Tarsiţa şi Roşiorul” de Viorel Doboş şi Gheorghe Dumitrescu. odată cu premiera „Pericola” de Offenbach. N. Migry Avram Nicolau. N. Anul 1946 – un an bogat în evenimente şi realizări pentru artiştii „Alhambrei” care treceau pragul lui 1947 în febra pregătirilor pentru turneul din Orient cu „Prinţesa Circului” (versiunea franţuzească a libretului fiind semnată de Ion Marin Sadoveanu). Din păcate. În distribuţie. Graţie acestor realizări şi bazându-se pe bogate tradiţii. Toni Buiacici. dând o nouă strălucire genului. s-au aflat: Migry Avram Nicolau. Tudor Şoimaru scria: „actualul spectacol de la „Alhambra” ţine să demonstreze ceea ce personal am crezut cu nestrămutare că opereta nu a murit încă.Timuş. Maria Wauvrina. NAŞTEREA TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ – 7 noiembrie 1950 În ciuda dispariţiei părintelui ei spiritual. Din punct de vedere financiar însă… eşecul a fost total. alături de Ion Dacian.000 de spectatori. au intrat pentru totdeauna în Cartea de Aur a Operetei româneşti. un îngrijit caiet program consemnează cele 100 de spectacole ce fuseseră vizionate de la premieră. Aici. s-au bucurat de un real succes. M. Spectacolele susţinute în martie 1947. Toamna anului 1946 aduce pe afişele „Alhambrei” o nouă premieră. Este în încăpăţânarea asta a operetei de a nu se lăsa învinsă ceva înduioşător”. Nae Roman. În decembrie 1946. George Groner. la Cairo şi Alexandria. alături de colectivul companiei sale şi o serie de invitaţi de marcă. şi-a continuat neabătută drumul succesului.Vlădoianu şi Jack Fulga. Şi astfel.Ionescu Dodo. care şi-a deschis porţile cu premiera „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski. nume sonore ce au făcut din „Prinţesa Circului” un spectacol grandios menit să încununeze jubileul de 20 de ani de activitate a teatrului „Alhambra”. După 20 de ani de reuşite incontestabile. În seria premierelor se înscrie apoi „Vânt de libertate de Dunaevski”. Virginica Romanovski. o operetă de o nouă factură. 10 . Nicolae Vlădoianu a înregistrat un singur eşec şi acesta l-a costat viaţa. La început au fost prezentate operetele româneşti „Paloş Voinicul” şi „Cântecul munţilor” de Viorel Doboş.

” (Opereta-ghid. Ludovic Spiess. menite să contribuie la formarea „omului nou”. Tot în plină perioadă proletcultistă. până în 1989.Nicolaide. încă de la înfiinţare. Din distribuţie făceau parte Ion Dacian. Din distribuţie au făcut parte Ion Dacian. cât şi melodicităţii de largă respiraţie a muzicii. Virginica Romanovski. plină de lirism a ariilor şi duetelor. Ne vom opri asupra câtorva dintre aceste spectacole. La pupitru s-a aflat dirijorul Liviu Cavassi. trebuie spus că propaganda comunistă nu a cruţat nici Teatrul de Operetă. De această dată subiectul este ancorat în realităţile vieţii muncitorilor din anii ’60. publicul bucureştean a făcut ca. Elena Zamora. Silviu Gurău. Premiera operetei a avut loc pe 20 mai 1964. le-a transformat. direcţia de scenă a fost semnată de George Teodorescu. la vremea respectivă. Ca şi în alte domenii ale artei. a păşit cu dreptul pe drumul afirmării. Costache Antoniu. El este cel care a introdus în structura muzicală a operetelor sovietice tematica cântecului de masă. Lili Duşescu. muzica Nicolae Kirculescu. Bimbo Mărculescu. 1969) Deşi. în adevărate şlagăre. Virginica Romanovski. atât cât s-a putut. Bimbo Mărculescu. Nae Roman. Dem. Maria Wauvrina. a imprimat muzicii deseori o nuanţă satirică. pe un libret de Paul Mihail Ionescu şi Bogdan Căuş. iar regia a fost semnată de Sică Alexandrescu şi Nicuşor Constantinescu. Toni Buiacici. În 7 februarie 1951 a avut loc premiera operetei „N-a fost nuntă mai frumoasă” . o înviorare atât de necesară viabilităţii genului. Bimbo Mărculescu. Maria Wauvrina. Silly Popescu. şi apoi aproape în fiecare stagiune. Muzica Florin Comişel. de inspirata muzică a compozitorului Nicolae Kirculescu. Perioada în care opereta românească începuse să se afirme din ce în ce mai puternic a coincis cu venirea la putere a regimului comunist care a impus prin instituţiile sale ideologice teme şi subiecte care să reflecte pretinsele realităţi ale timpului şi care să contribuie la formarea omului nou. iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu. Specialiştii apreciază că opereta 11 .Hagic. care se dovedesc a fi sabotori şi duşmani de clasă. Titus Moisescu. spectacolul jucându-se de vreo 200 de ori. Libretul operetei susţine ideea preluării de către stat a proprietăţilor agricole şi transformarea lor în gospodării colective. atunci când dramaturgia o reclama. susţinută de o elită de cântăreţi şi actori. o parte din creatori au acceptat compromisul propus de puterea comunistă. Se poate afirma acum că Opereta românească. unele dintre ele cu o viaţă destul de lungă. Naivitatea textelor şi conflictele create artificial au fost salvate. Cella Tănăsescu. datorată. H.Iordănescu Bruno. distribuţiilor şi muzicii. Distribuţia îi reunea pe Viorel Chicidean. Aşa se face că în repertoriul Teatrului. libretul H. altele jucate în puţine reprezentaţii şi scoase apoi de pe afiş. spectacolul fiind greu de ţinut pe afiş din cauza conflictului mai mult decât superficial. Opereta se încheie cu instalarea sediului cooperativei în casa chiaburului din sat. creaţia sa reuşind să se impună. George Groner. supunându-se noilor cerinţe ideologice. are loc premiera operetei „Culegătorii de stele”. Nae Roman. Petre Valentin. figurau spectacole cu o evidentă tentă propagandistică. Puica Alexandrescu. Îndrăgostit de Operetă. George Groner. Melodicitatea caldă. Ideea luptei de clasă şi limbajul specific timpului sunt elementele care susţin un conflict în care cei buni îi înving şi-i demască pe cei răi. „Vânt de libertate” să ajungă la cel de-al 100-lea spectacol. De precizat că astfel de teme – prezente de altfel şi în dramaturgia şi cinematografia românească a timpului – n-au fost decât pretexte pentru a crea subiecte pentru spectacole angajate.Nicolaide şi Harry Negrin. Pe aceeaşi linie a spectacolelor scrise la comandă se înscrie şi opereta „Târgul de fete” de Filaret Barbu. conducerea muzicală i-a fost încredinţată reputatului dirijor Eggizio Massini. *Isaak Dunaevski poate fi considerat ca unul dintre acei mai reprezentativi compozitori sovietici de operetă. „Târgul de fete”a avut o viaţă scurtă. Militiade Păun. Acţiunea este plasată pe un şantier de construcţie a unei termocentrale. Elena Zamora. Utilizarea folclorului şi a ritmurilor de muzică uşoară au dat creaţiei sale de operetă un suflu nou. în numai patru luni de la premieră. atât datorită echilibrului construcţiei. la 3 martie 1954. fireşte. pe un libret semnat de Traian Iancu. pentru generaţiile mai tinere de spectatori ar părea un lucru aproape de necrezut. coregrafia a aparţinut maestrei Elena Penescu Liciu.

(Opereta-ghid. butaforie. a avut un destin de invidiat. Militiade Păun. Astfel Opereta. în Transilvania anilor 1882. 14 solişti balet. Fără îndoială. Puica Alexandrescu. patriotismul înflăcărat al lui Ciprian Porumbescu. Artist Emerit. nu poate fi neglijat sprijinul financiar de care s-a bucurat din partea statului. dragostea lui pentru cântecul popular românesc. alături de Ion Dacian. Elisabeta Porumbiţa. Sub bagheta compozitorului au evoluat în spectacolul de premieră. Gherase Dendrino – Laureat al Premiului de Stat (mai târziu devenind şi Artist al Poporului). Leipzig sau Belgrad confirmă valoarea partiturii semnată de Gherase Dendrino. Personajul Ciprian Porumbescu a fost interpretat cu pasiune şi dăruire de Ion Dacian. Erastia Sever şi Viorel Cosma. Inspirata muzică a acestei lucrări l-a propulsat pe Gherase Dendrino definitiv în rândul autenticilor creatori de operetă. scrisă pe un libret de Liliana Delescu. sprijinită de specialişti decişi să nu marginalizeze genul. mode. execuţie decoruri. Nu este puţin lucru ca un teatru să funcţioneze cu o schemă aproape perfectă: 51 de solişti. Elisabeta Henţia. PERIOADA DE AUR A TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ Anul 1954 marchează un mare succes al Operetei româneşti – „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino – creaţie de referinţă. Repertoriul se îmbogăţea mereu: „Pericola” de Offenbach (1951). opereta „Lăsaţi-mă să cânt” pune în evidenţă lupta pentru dezvoltarea culturii româneşti. costumele Elena Agapie. indiferent de naţionalitate. Astfel. decorurile N. În cinci ani de la premieră. coregrafia Elena Penescu Liciu. 45 de instrumentişti. slujită de o adevărată pleiadă de cântăreţi şi actori. Virginica Romanovski (Suzănica). Bimbo Mărculescu (Nastasi). Regia a fost semnată de Nicuşor Constantinescu. lupta lui pentru înfrăţirea naţionalităţilor conlocuitoare din Transilvania. Dia 12 . grelele condiţii în care îşi desfăşurau activitatea artiştii creatori din secolul trecut. Faptul că această operetă s-a jucat cu egal succes la Odessa. Opereta are la bază ideea dezvoltării unei culturi muzicale în Transilvania prin gruparea intelectualilor cinstiţi. asta fără să mai amintim şi de personalul administrativ. „Lăsaţi-mă să cânt” a ajuns la impresionanta cifră de 250 de reprezentaţii. Virginica Romanovski – Artistă Emerită sau Puica Alexandrescu – Laureată a Premiului de Stat. Titus Moisescu. ornamentaţie. „Casa cu trei fete” de Schubert-Berté (1953). Dresda. tapiţerie. Menită să comemoreze împlinirea unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. O perioadă de aur în care s-a muncit cu râvnă şi dăruire. *Opereta „Lăsaţi-mă să cânt” a fost scrisă cu prilejul împlinirii unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu.Lebas. Radio-ul şi mai apoi televiziunea se întreceau în imprimări şi înregistrări cu muzică din operete şi chiar cu spectacole integrale. valoroasei echipe de solişti ai Teatrului de Stat de Operetă i s-au adăugat nume de certă valoare ca: Getta Mara. tehnic scenă – pe scurt 115 angajaţi la personalul tehnic. în Teatrul de Operetă activau: Sandu Eliad – Maestru Emerit al Artei. evocând momentul important al vieţii muzicianului român. 70 de corişti. Maria Wauvrina (Rosa). Silly Popescu (Bertha). 1969) An de an. nici prin armonie. în plus ateliere de tâmplărie. „Aculina” de Kovner (1952). Laureat al Premiului de Stat sau Artist al Poporului cu care erau răsplătiţi artiştii de valoare. croitorie.nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul celorlalte două ale compozitorului („Ana Lugojana” şi „Plutaşul de pe Bistriţa”) nici prin orchestraţie. 22 balerini corp ansamblu. Stimulative şi onorante erau şi titlurile de Maestru Emerit al Artei. toate acestea constituind multiple aspecte ale conţinutului de idei care au stat la baza creării operetei. „Ana Lugojana” de Filaret Barbu (1951).

La München. George Groner. dirijorilor de cor: Nicolae Oancea şi Aurel Grigoraş. „Trebuie să recunoaştem că noi am şi uitat de când în operetă au fost executate partiturile vocale cu atâta precizie muzicală şi cu nuanţe atât de bogate cum am auzit la oaspeţii noştri români. „Văduva veselă”. Duşan Bugarin. Constantin Drăghici. Se montează cu succes atât operetă clasică: „Liliacul”. „Boccacio”. Silly Vasiliu. Valli Niculescu. Constanţa Câmpeanu. Seria turneelor a continuat în Ungaria. Petre Valentin. Marica Munteanu. cu o coregrafie semnată de Elena Penescu-Liciu. jucând pe Tassilo cu decenţă şi cântând cu o frumoasă voce cultivată. Profesionalismul trupei a fost subliniat de critica de specialitate. Mia Chirilescu. la Festivalul de Operetă de la Trieste. Constanţa Câmpeanu. Iancu Groza şi Tiberiu Simionescu. Cu trecerea anilor li s-au alăturat Lucica Roic. la Moscova. „Colomba”. Constantin Rădulescu. Ion Dacian. În regia lui Nicuşor Constantinescu. ziarele subliniind aproape la unison „efortul şi talentul acestui colectiv bine închegat”. „Vânzătorul de păsări”. Liviu Cavassi. Mircea Nemens. a fost punctul central. cu „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. Mihai Petculescu. În această perioadă s-a montat şi operă comică – „Don Pasquale” şi „Elixirul dragostei” de Donizetti – fapt ce subliniază forţa interpretativă a colectivului. care a creat un adevărat stil de balet propriu operetei… Între maeştrii corepetitori trebuie să numim la loc pe cinste pe Edith Huzly şi Marin Voicu care au vegheat permanent la menţinerea unui înalt nivel interpretativ al tuturor soliştilor. Octavian Naghiu. Cella Tănăsescu. el ar fi trebuit s-o repete de zece ori! Dacian (ca şi restul ansamblului) a cântat în limba germană. Nelu Marinescu. spectacolul a fost vizionat şi de soţia compozitorului Kálmán care a declarat că „este cea mai frumoasă montare a «Contesei Maritza» pe care a văzut-o”. Ludovic Spiess.Panaitescu. Toni Buiacici. „Colomba” de Elly Roman şi „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. şi nu în ultimul rând maestrei Elena Penescu Liciu. Lili Duşescu. mereu proaspătă. pe lângă Ion Dacian. Adriana Codreanu. publicul german a aplaudat furtunos evoluţiile artiştilor bucureşteni. apoi în 1965. ci la spectacolul Operei Comice Clasice. dacă era după public. Ştefi Pârvulescu. la Theatre des Westens din Berlin. *Opereta bucureşteană a fost primul ambasador al artei lirice româneşti în Occident. primul. Valeria Rădulescu. Ştefan Glodariu. Luxemburg sau Olanda – la fel de bine primite de public. Pe scena teatrului din Splai premierele şi-au urmat cursul. Marica Munteanu. „Lysistrata”. sub bagheta dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi. Denise Vrancea. ţigan”. cât şi operetă românească: „Plutaşul de pe Bistriţa”. Începând cu anul 1957. În 1968. Coca Enescu. Germania. „Prinţesa circului” de Emmerich Kálmán cu deosebit succes. Pentru asta le mulţumim în mod special!” Farmecul românesc al operetei a fost dezvăluit publicului berlinez. Iancu Groza. Adriana Codreanu. s-a desfăşurat în perioada 28 februarie–6 aprilie 1957. într-o sală cu 1700 de locuri. Belgia. Emil Popescu. director şi tenor al trupei. Tamara Buciuceanu. Teatrul de Operetă prezintă în Italia. Nicolae Ţăranu. noi turnee în Austria. Teatrul de Stat de Operetă întreprinde numeroase turnee. Viorel Chicideanu. Lia Turovski. „Studentul cerşetor”. „Zarvă între fete”. Valeria Rădulescu. 13 . Ai impresia că nu eşti la operetă. melodia „Zi.” Succesul de care s-a bucurat Opereta bucureşteană peste hotare s-a datorat în mod cert dirijorilor de excepţie pe care i-a avut: Gherase Dendrino. Contesa Maritza a provocat un furtunos succes: „…Românii se pricep de minune să prezinte cu gust operetele… Cântăreţii nu dispun numai de voci admirabile ci şi de mare talent actoricesc. Cleopatra Melidoneanu. Ditta Pavel. Mircea Ionescu. de Nicolae Ţăranu. În 1969. Corina Bărbulescu. George Hazgan. Ştefan Teodoriu. Bulgaria şi Polonia.

Titrând: „România ne arată cum trebuie jucată opereta”. de la primul solist la ultimul maşinist. nota : „În părţile lirice a strălucit glasul cultivat şi catifelat de tenor al lui Ion Dacian. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez (1966). de pe malul Dunării pe cel al Spreeii. Era o sărbătoare şi pentru întreg ansamblul. George Groner. Valli Niculescu. „Ţara surâsului” a oferit prilejul regizorului Ion Dacian să demonstreze plenul personalităţii sale artistice. Premiera a avut loc pe 8 mai 1969 şi i-a avut în distribuţie pe: Ion Dacian. Din lunga listă a premierelor se desprinde un alt titlu. „Contele de Luxemburg” de Léhar (1971). Acelaşi succes de care s-au bucurat în străinătate „Contesa Maritza” şi „Văduva veselă” l-ar fi avut şi „Ţara surâsului” de Léhar. Dânsul a făcut o punte între Est şi Vest – cu trupa de operetă – şi asta la cel mai înalt grad de calitate. Ştefan Norris. musicalul „My Fair Lady” de Loewe. atât pentru regizorul Ion Dacian cât şi pentru întreg ansamblul. În treacăt. Desprinsă din tiparul operetei clasice. În serile când se juca „Ţara surâsului” sala gemea de lume.F. Conducerea muzicală a dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi asigura spectacolelor o înaltă ţinută artistică. Eugen Savopol. cu o esenţă dramatică deosebită. În „Ţara surâsului” întreaga trupă nu juca ci pur şi simplu „oficia”. atât pentru tenor cât şi pentru soprană. Constanţa Câmpeanu.Germania (12 octombrie 1970) – scria despre „strălucirea nouă a genului de operetă. În distribuţia spectacolului regăsim vedete de primă mărime ale Teatrului din Splai: Valeria Rădulescu. de altfel. „Sânge vienez” de Johann Strauss (1967). Opereta „Ţara surâsului” a fost montată la Teatrul de Stat de Operetă în anul 1965. Nicolae Ţăranu. modele de talent şi muncă filigranată. s-a menţinut în atenţia publicului timp de 17 ani. ce au dat viaţă unor personaje veridice. „Suzana” de Gilbert (1970). coregrafia maestrei Elena Penescu Liciu dobândea un plus de farmec oriental. 14 . Lucica Roic. Maria Wauvrina. Mircea Nemens.Z. În decorurile create de arh. am primit următorul răspuns: An de an Operetei i se prevede moartea – la fel ca şi Operei. după succesul de care se bucurase filmul lui Gabriel Pascal.Enno Wymer în cotidianul B. Keiszeitung Bobliger Blatt – R. ca şi Teatrului în general – dar numai atunci este moartă. fie amintit că este vorba despre unul din cele mai mari teatre de operetă din lume: Opereta de Stat din Bucureşti. alături de Dendrino. „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán (1967). nu permit prezentarea ei la cote de maximă exigenţă artistică în condiţiile grele impuse de un turneu. Şi opereta românească a fost prezentă cu: „Anton Pann” de Alfred Mendelsohn şi „Soarele Londrei” de Florin Comişel. Nae Roman. Eugen Fânăţeanu şi Dorin Teodorescu). este maestru în interpretarea acestui gen şi care este în patria domniei sale unul din cei mai populari actori”. cum rar i-a fost dat lumii să vadă genul de operetă. fac seri regale… Opereta din Bucureşti a ridicat Opereta la o nouă strălucire…Merite deosebite are directorul de scenă Ion Dacian care. Concepută ca o operetă de tenor. Vorbind cu dânsul despre soarta operetei. prin valoarea interpreţilor care au dat viaţă Prinţului Sou-Chong (Ion Dacian. Marica Munteanu. ideea de a monta acest spectacol pe scena Operetei. Cleopatra Melidoneanu. Ludovic Spiess. dar montarea fastuoasă şi mai ales dificultatea partiturii muzicale. Adriana Codreanu. A fost o adevărată provocare. când lucrarea este de proastă calitate”. maestrul Ion Dacian a îmbogăţit repertoriul cu lucrări de referinţă ca: „Ţara surâsului” de Léhar (1965). Bimbo Mărculescu. În perioada în care a condus destinele Teatrului de Operetă. Domnia sa a adus carul lui Tespis de la Bucureşti la Charlottenburg. Tiberiu Simionescu. venită din Bucureşti unde Kálmán şi Léhar.

a fost realizat şi un film (cu Rex Harrison. Dorin Teodorescu. Faptul că „My Fair Lady” s-a jucat neîntrerupt timp de aproape 34 de ani cu succes este cea mai bună confirmare. A revenit cu greu pe un platou de televiziune pentru ultimele filmări. după care a urmat adunarea cinică de înlocuire cu flori şi mulţumiri „tovărăşeşti pentru contribuţia adusă artei socialiste”. 1969) Paralel cu îmbogăţirea repertoriului se adaugă nume noi pe afişele Operetei: Eugen Savopol. Ionel a mai avut puterea să declare cu umor: „În ziua de azi.” (Viorel Cosma. Eugen Savopol. *„My Fair Lady” reprezintă o adevărată cotitură în creaţia contemporană de operetă. „Dacian devenise un nume de legendă către anii ’70. actorul Silviu Stănculescu şi George Pănescu. fapt care începuse să deranjeze anumite figuri conducătoare ale epocii socialiste. („Opereta-ghid”. Le-au fost parteneri în rolul Higgins. Elizeu Simulescu. Titus Moisescu. o revelaţie. direcţia de teatru este ca maşina. „Portret sentimental Ion Dacian”). cocheta mai mult cu străinătatea. A fost elogiat Ion Dacian. După premieră. Eugen Fânăţeanu. Fascinanta creaţie a Cleopatrei Melidoneanu fiind considerată. Rodica Truică şi Mioara Manea Arvunescu. De-a lungul timpului. a asigurat culoare. fiind preluată în repertoriul teatrelor din întreaga lume. Având la bază un libret construit pe un valoros text al literaturii dramatice – Pygmalion de George Bernard Shaw . în rolul Elizei au evoluat cu graţie şi dezinvoltură scenică Constanţa Câmpeanu. Virgil Bojescu. însuşit de compozitor – prin naştere şi educaţie – în familie şi şcoală. ctitorie a lui Nicolae Vlădoianu. Daniela Diaconescu. Wilfred Hyde-Withe) distins cu opt Premii Oscar. adus special de la Londra. În 1964. Sub atenta îndrumare a experimentatului Tiberiu Simionescu. Nae Roman şi mulţi alţii. Dumnezeu le-a hărăzit zăpada şi îngheţul spre a rămâne veşnic cu figura de marmură rece.Gheorghe din Cartierul Andronache. Marele merit al lui Loewe este acela de a fi ştiut să facă sinteza dintre dramaturgia piesei lui Shaw – care în operetă a rămas aproape neschimbată – cu specificul muzicii şi spectacolului american. exact în aceeaşi lună de Crăciun plecase şi Leonard (1928) pe drumul fără de întoarcere. Militiade Păun. cânta doar în anumite spectacole. În plină iarnă (8 decembrie 1981) a trecut în lumea umbrelor.Tiberiu Simionescu. presa a consemnat la unison izbânda. Într-o bună zi s-a trezit cu o şedinţă de 48 de ore. fiind îngropat în curtea Bisericii Sf. interpreţii spectacolului s-au străduit să păstreze succesul de la premieră. atât ca regizor cât şi ca interpret. de asemenea. Realizarea a depăşit toate aşteptările. considerându-l „unul din cele mai bune spectacole de teatru muzical montat la noi” şi care „ridică mult prestigiul” Teatrului. prin care străbate clar şi sentenţios lirismul poetic vienez. Cornel Rusu. Mireille Constantinescu. Audrey Hepburn. Coregrafia lui Michel Boyle.şi o muzică deosebit de inspirată. cu nedorite consecinţe locomotorii. direcţia de scenă fiind asigurată de Ion Dacian. A fost stabilit recordul spectacolelor de musical (2717 reprezentaţii. autenticitate şi înaltă demonstraţie de virtuozitate scenică.Ionescu Dodo. 15 . unde a fost forfecat fără menajamente. Te bucuri de ea în două momente: o dată când o cumperi şi o dată când scapi de ea!” Gestul l-a marcat însă cumplit. ce au încălzit inimile oamenilor cu fiorul lor fierbinte. N. A făcut o congestie cerebrală. lucrarea a cunoscut un succes nemaiîntâlnit. iar la Londra 2281). Ştefi Pârvulescu. Directorul Dacian trecuse la regie. iar conducerea muzicală de Liviu Cavassi. „Se pare că artiştilor.

o făclie cu străluciri serafice. cu o prezenţă fizică cuceritoare. neschiţând nici un gest. Fiecare rol. în multe momente. multă vreme. (.Ion Dacian a încetat. din care se pot scoate înţelesuri încă negăsite şi nerostite. cu o inimă care gustase din pocalul acelei cucute măreţe. Fusese o adevărată sărbătoare artistică. împiedicându-se de faima lui Leonard. cu un timbru excepţional de cald şi de frumos. Dacă la începuturile carierei sale. la care ştia că are dreptul. pe care Leonard a căutat-o însetat. cu toate forţele celui aşteptat. în care Zeller şi Kálmán. pentru prima oară. înconjurat de solişti. aflăm dintr-o cronică iscălită de Traian Lalescu: „Teatrul ‚Alhambra’ n-a precupeţit nici un efort material. E nevoie de o aplecare peste munca şi râvna lui. Când a cântat Dacian. Nu le va fi lesne să urce până la sufitele scenei. un spectacol la care Ion Dacian a fost invitat să interpreteze rolul lui Alfred: „Apariţia lui Ion Dacian a întrerupt pentru câteva clipe cursul firesc al spectacolului. era zâmbitor. (…) Vocea tânărului de la Opera din Cluj. balerini şi orchestranţi. în sensul cel mai bun. Pe multe operete şi-a lăsat Dacian amprenta de artist sclipitor şi aceasta desigur va îngreuna mersul celor care i-au pornit pe urmele paşilor. Căderea ultimei cortine a constituit un triumf. mi-a căutat ochii şi m-a întrebat cu modestie: «Crezi că a fost bine?»” 16 . rămâne o carte deschisă pentru cine va dori să-i studieze drumul şi să-i înveţe paşii. Fiindcă el credea că „Numai durerea ne învaţă să râdem”. Dl. pe care Ion Dacian a dus-o timp de peste 40 de ani. costume şi decoruri au caracterizat întotdeauna operetele prezentate de Ion Dacian”. de care nu se putea apropia decât cel hărăzit să strângă laolaltă toate viorile. Dar toate aceste „bariere” artistice nu vor face decât să îndârjească. o dată cu apariţia în opereta „Baiadera” lui Kálmán (1947?) nu s-a mai vorbit despre el în aceşti termeni. care-l va lua ca model pe acest mare şi unic interpret. şi această linişte îi dădea răgazul să cuprindă toată grădina. cu acea tandreţe cu care căuta să vadă dincolo de aparenţe. abia perceptibile.referitor la momentul de final al operei „Traviata” de Verdi. şi-a păstrat în continuare ţinuta şi starea sentimentelor personajului său.. Vioara era metafora care l-a condus prin popasul acesta lumesc. în schimbul acelui dram de fericire. când e vorba să monteze un spectacol nou. atunci. căci Tudor Arghezi scria în Bilete de papagal în februarie 1929: „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară”. în registrul mediu. Muzica lui Léhar are o graţie şi o fineţe de dantelă… Echipa de interpretare a fost dominată de prezenţa d-lui Dacian. Cu o tinereţe de invidiat în trăirea stărilor. risipă de balete.. corişti. al cărui joc de scenă a depăşit crochiul unei siluete de operetă.DESPRE ION DACIAN Leonard lăsase un gol. Despre premiera operetei „Paganini”. El venea cu o inimă liniştită. tânărul unei providenţe. Ion Dacian s-a confundat cu un mare artist. chiar atunci când pensionarea l-a făcut spectator. ca orice slujitor în slujba Euterpei. Ion Dacian a fost mereu comparat cu Leonard. studiat şi apoi jucat de el. cânta în tonalitatea inimii lui. Oprit la mijlocul scenei. cu timiditatea omului veşnic în căutare. câştigându-şi permanente galoane pe plan actoricesc”. în final. aşa cum. În ziarul Fapta. Ion Dacian. lumea era în căutarea acestei viori fermecate. modulându-şi glasul cu un firesc propriu teatrului realist. Aplauzele sacadate aproape că nu mai conteneau. în 1968 . A fost o confruntare în timp. cronicarul dramatic consemnează: „…noul spectacol al teatrului Alhambra – „Paganini” – merită de la început o menţiune specială pentru evidentul spirit de conştiinciozitate şi pasiune artistică cu care a fost realizat. Figuraţie bogată. un nivel de teatru cu adevărat remarcabil. pentru a atinge. căruia să-i pună în slujbă glasul şi neliniştile sale. de altfel. pentru care rolul şi rostul scenei nu a avut întreruperi niciodată.) De când a întâlnit opereta n-a mai căutat alt stăpân. cu imaginea atât de complexă oferită de partitură. unde suferinţa are lăcaşuri ascunse. Când a apărut Ion Dacian. cum spunea un personaj al lui Bogdan Amaru. a simţit că-n imperiul fără hotare al nemuritorului vals cânta vioara căutată. Léhar şi Strauss şi toţi acei visători vienezi s-au plimbat cu viorile lor fermecate. nu i-a fost nici lui uşor. de mult de a fi numai un răsfăţat cântăreţ. Iată ce mărturisea George Zaharescu – regizorul şi directorul Operetei bucureştene. care-l stabilea pe Dacian pe un podium definitiv. Ion Dacian. efortul actorului. Atunci. ascultătorul aşezat cuminte în scaunul unor visări ce durează două ore.

practic în Teatrul de Operetă s-a predat ştafeta unei noi generaţii de creatori şi realizatori ce s-au străduit să-şi însuşească tainele măiestriei în universul fermecător al operetei. Liliacul şi Paganini. Emil Pinghireac. 17 . Laura Niculescu. Începând cu anul 1976 balerinii Teatrului de Operetă. Nicolae Simulescu. Noi sunt şi numele ce se impun acum atenţiei: Mihaela Mijea. Vali Niculescu. George Hazgan. „Balet contemporan” (1979). îşi vor demonstra forţa prin inedite spectacole: „Viaţa. Astfel. „Oklahoma” de Rodgers (1974) şi „Poveste din Cartierul de Vest” (1978). Nicolae Ţăranu. S-a acordat egală importanţă repertoriului românesc şi clasic. Vânzătorul de păsări. „Nesfârşit. Faustina” de Liviu Cavassi şi Doru Butoiescu (1973). Silvia. „Mătuşa mea. directorul Operetei bucureştene din acea perioadă. Simina Ivan. Sanda Mărgărit. Bianca Ionescu. s-au înscenat şi lucrările de mai redusă anvergură: Miss Helyet. Ioan Suciu. Suzana. în noi viziuni regizorale. Prinţesa circului. „Leonard” (1976) de Florin Comişel. Dorin Teodorescu. să dăm strălucire spirituală capodoperelor genului şi să îmbogăţim portofoliul repertorial cu lucrări neexplorate încă. „Lecţia de dragoste” (1981). lucrări româneşti de certă valoare. ceva mai estompat decât în anii ’50. Victoria şi-al ei husar. se datorează succesul relativ al spectacolului. Marta Savciuc. Voievodul ţiganilor. la împlinirea a 100 de ani de la Independenţa României în şirul evenimentelor care trebuiau să marcheze evenimentul. Rodica Truică. musicalul îşi face loc pe afişele Teatrului din Splai. Daniel Eufrosin. Lucia Ţibuleac. Distribuţia a fost una de zile mari (Cleopatra Melidoneanu. dragostea omului” (1976). Astfel. vor atrage în sala Operetei un public nou. O noapte la Veneţia. maestrul George Zaharescu. de directorii teatrului. „Răspântia” (1975). s-a înscris şi premiera (17 mai 1977) operetei „Eternele iubiri”. Casa cu trei fete. Dar despre această perioadă. Puşa Urdăreanu. în decursul anilor ce au urmat au văzut luminile rampei. două creaţii de referinţă ale genului. Petre Codreanu şi George Zaharescu. Constanţa Câmpeanu. sub conducerea maestrei Mihaela Atanasiu. Emil Spătaru. Liliana Pagu. Alexandru Ioniţă.DESCHIDEREA OPERETEI SPRE NOI ORIZONTURI – ANII ’70-’80 Grija pentru un repertoriu reprezentativ a fost continuată după dispariţia lui Ion Dacian. Între anii 1970-1980. Alături de opereta clasică prezentă prin premierele „Contele de Luxemburg” de Franz Léhar (1971) sau „La Calul bălan” de Ralph Benatzky (1973). Văduva veselă. În stilul propagandistic al politicii partidului comunist – prezent de altfel şi în filmele istorice ale timpului – subiectul operetei evocă luptele şi jertfele care au condus la cucerirea Independenţei României prin înfrângerea armatelor turceşti. George Niculescu. În paralel. Este adevărat. Mam’zelle Nitouche. Alexandru Badea. Dumitru Trandafir. spune: Ne-am hotărât să retragem treptat din circuitul de spectacole tot ceea ce era acoperit de cenuşa timpului. libretul Constantin Florea. În această perioadă au văzut luminile rampei spectacolele: „Spune inimioară. spune!” de Elly Roman (1972). distribuţiei. Logodnicul din lună şi Chouflery. zborul Măiastrei” (1978). Nicolae Simulescu) şi doar ei. Influenţa ideologiei oficiale s-a făcut simţită în opereta românească în activitatea Teatrului de Stat de Operetă şi în deceniile şapte şi opt . muzica George Grigoriu.

. „Tinereţea unui vis”. Era un adevăr incontestabil. dublate de o muncă debordantă. erau. astfel. Buzău. susţinută de referatul însoţitor favorabil al compozitorului Teodor Bratu (pe atunci inspector în Consiliul Culturii). lipsea muzicalul american. 3000 de dolari pentru achiziţionarea lucrării lui Bernstein. Începutul se realizase fructuos sub directoratul lui Petre Codreanu prin „Oklahoma”. au constituit ţelul suprem. regizori. „Soldăţelul de plumb”. Compozitori. Înscriindu-se într-o direcţie de revigorare a formulelor clasice de abordare ale spectacolului muzical. urmate de repetiţii începând cu ora 10 dimineaţa când programul de lucru o impunea (Opereta avea pe atunci stagiuni permanente în Piteşti.Problemele esenţiale din această perioadă. Şi totuşi din paleta repertorială a teatrului lipsea ceva. în cea de-a patra stagiune. asigurând astfel o mare varietate pentru spectatori) era format dintr-un amalgam de montări vechi ale unor titluri de răsunet („Ţara surâsului”. urmat apoi de un altul „Poveste din Cartierul de Vest”. tineretului în general. care trebuiau rezolvate. Un spectator nelipsit de la reprezentaţiile Operetei seară de seară lansase o butadă: „Opereta este teatrul cu cel mai mare număr de vedete pe metru pătrat”. Turnu Măgurele şi Alexandria). de ce trebuie să se bată cu şişurile şi nu cu pumnii. „Voievodul ţiganilor” etc. teatrul primeşte undă verde şi.) care mai «trăiau» doar prin valoarea interpreţilor şi montări mai recente („Vânt de libertate”. un an de excepţie care a dat actul de naştere a ceea ce se numeşte în lumea teatrului spectacol total. de ce balerinele au fustele scurte. pentru că umerii acestor autentice valori susţineau tot greul reprezentaţiilor cu stoicism. ce de eroii îşi jură credinţă în faţa lui Dumnezeu etc. cu reveniri în Bucureşti în jurul orelor 2 sau 3 noaptea. „Poveste din Cartierul de Vest” a fost o adevărată şcoală în care dăruirea şi credinţa. Târgovişte. „Vila cu iluzii”. la care s-au adăugat noile montări ale capodoperelor originale. care se convinsese de valoarea lucrării citind partitura. 18 . „Poveste din Cartierul de Vest” s-a constituit în exemplu edificator pentru întreaga trupă care a înţeles că poate să-şi depăşească condiţia.” (George Zaharescu) Această reprezentaţie–eveniment a constituit o cotitură în activitatea teatrului. „Leonard”. organizate din doi în doi ani. În sfârşit. cor. „Contele de Luxemburg”. în această perioadă iau naştere colocviile de creaţie ale Teatrului de Operetă. elevilor. libretişti. Repertoriul teatrului (care rula în fiecare lună în jur de 14-16 titluri. „Prinţesa circului”. Rezultatele n-au întârziat să apară.»). „Contesa Maritza”. operetă sau musical). maeştri de balet ai tuturor teatrelor de gen din ţară ne întruneam pentru a dezbate problemele specifice şi pentru a deschide front de lucru în propriile laboratoare de creaţie. „Suzana”. care prin problematica şi ritmurile sale se adresa noilor generaţii de spectatori. după cum afirmă George Zaharescu: „repertoriul. studenţilor. Focşani. uneori câte două spectacole consecutive în deplasări obositoare. „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata”. interpreţi. au constituit un fond repertorial autohton demn de invidiat. „Eternele iubiri”. o mare expresivitate a frazării şi o categorică disponibilitate pentru dans a tuturor colectivelor artistice (solişti. Anul 1978 a fost. Trecând peste vitregia şi duritatea inculturii afişate de unii reprezentanţi ai «forurilor competente» cu ocazia vizionării repetiţiei generale a acestui spectacol («de ce trebuie să se moară la operetă. cu largul concurs şi sprijin al Direcţiei Muzicii din Consiliul Culturii. „Timp de trei stagiuni la rând lucrarea fusese respinsă «undeva sus» unde se avizau planurile repertoriale. „Examene-examene”. Ploieşti. nu-mi dăinuie în amintiri decât explozia de aplauze care a încununat în cele din urmă premiera Poveştii din Cartierul de Vest. „Un tip de modă veche”. cine a putut scrie un asemenea libret. „Violete de Parma”.. Slobozia. „Marco Polo” etc. cadrele şi calitatea reprezentaţiilor”. impunând un nou stil de interpretare. balet). dar şi din lucrări româneşti (operă.).

a fost pusă în aplicare şi măsura comasării atelierelor de producţie (măsură întâmpinată cu un vehement protest al omului de teatru. În perioada care a urmat. Reggio Emilia. se editează revista BIS. erau pensionate multe cadre. grei. înlănţuiţi de braţe de la un capăt la celălalt al gradenelor. ca trupa să fie împărţită în două echipe. într-o atmosferă de sărbătoare populară greu de descris. „baletul contemporan” al Mihaelei Atanasiu cucerea inimile spectatorilor din şase ţări ale Americii Latine (Mexic. agrementate cu şlagăre „la modă” şi prezenţe notabile ale unor actori de comedie din teatrele bucureştene.Anii 1978. care s-a reflectat în aprecierea sa pe plan naţional. Interesaţi că în această instituţie se duce o politică pragmatică faţă de repertoriu. Se vehicula tot mai des ideea mutării sediului Operetei în altă locaţie. iar spectatorii începuseră să se împuţineze simţitor. Enna sau Cagliari – ca să nu dau decât câteva exemple – strigătele de ‚bravi’. cu greu am reuşit să încheiem spectacolul târziu după miezul nopţii. indiferent de vârsta şi vechimea în muncă. Ancona. În jurul sediului. Planurile de încasări se măreau. iar seara bezna înghiţea totul într-un neant de nepătruns. Trapani. Inevitabilul s-a produs în 1986. Un rol deosebit faţă de producţia artistică a Teatrului din Splai l-a avut în toată această perioadă critica de specialitate.” (George Zaharescu) În cadrul aceleiaşi perioade. Bergamo. se desfiinţau posturi. în aceste condiţii. (. în plenara Consiliului Culturii) ce desfiinţa practic fluxul normal al activităţii materiale din teatre. corului şi orchestrei. „Pretutindeni în Torino. printre cele vehiculate fiind chiar Sala Mică a Teatrului Naţional. au stârnit elogiile presei de specialitate şi au încântat zecile de mii de spectatori ce au vizionat reprezentaţiile. 1979 şi 1982 au marcat afirmarea deplină a valorii spectacolelor Operetei bucureştene şi peste hotare. Ecuador. bogat ilustrat în fotografii color.000 de spectatori fredonau împreună cu interpreţii. din iniţiativa maestrului de balet Victor Vlase. Bisaţi de zeci de ori. Anii care au urmat au fost cenuşii. Costa Rica. Columbia şi Guatemala). Cele trei turnee întreprinse pe perioade destul de întinse (40-50 zile) în Italia. (George Zaharescu) În ciuda tuturor neajunsurilor cu care s-a confruntat în perioada care a urmat.) „Lăsaţi-mă să cânt” a răsunat ca un strigăt de deznădejde prin glasul tuturor interpreţilor. constituind un real sprijin moral. una ce susţinea spectacolele din repertoriul curent şi cealaltă – mai redusă – care susţinea în sălii de mare capacitate reprezentaţii de divertisment. câţiva ani mai târziu. Ravenna. un „magazin” cuprinzând o mare varietate de teme. cronicarii bucureşteni au apreciat activitatea operetei. apăsători. în ovaţiile dezlănţuite ale unei săli arhipline. Pescara. fondurile pentru montări erau reduse substanţial. frigul din sălile de repetiţii şi din sala de spectacole au afectat disponibilitatea vocală interpreţilor. În paralel. Peste toate aceste neajunsuri. Zvonurile despre dărâmarea clădirii teatrului sau despre afilierea operetei ca o secţie pe lângă Opera Română se înmulţeau. Puţini ştiu că aceste două acţiuni au întregit substanţial bugetul pentru plata salariilor în acea perioadă plină de neprevăzut şi neajunsuri. Opereta şi-a păstrat tinereţea şi atractivitatea oricât i-ar fi contestată vitalitatea artistică şi oricât ar fi fost considerată 19 . situaţia financiară a instituţiilor de spectacole începea să devină din ce în ce mai precară.. Ce nu reuşiseră marile inundaţii sau devastatorul cutremur.. maestrul Radu Beligan. Sardinia sau Sicilia. Orvietto. Peru. Nu pot să uit seara reprezentaţiei de la Siracuza în a cărei arenă 8–10. Ne-am mutat în grabă (înregistrând mari pierderi de materiale şi exponate rare) în noul sediu oferit de Teatrul Naţional. că sunt experimentate forme novatoare de exprimare artistică şi că distribuirea în roluri este deschisă talentelor. demolările creaseră un teren viran sinistru. Am fost nevoie. înfăptuiseră într-o jumătate de zi buldozerele. aplauzele şi uralele au răsplătit în fiecare seară strădaniile unei trupe mobilizate exemplar.

După 1989. Un suflu nou şi o încercare de revigorare a Operetei a fost adus între anii 1994–1999. de finalul fericit. montându-se cabaret politic („Plaisir d’amour”) sau o diversificare prin programarea unor concerte ca „Stabat Mater” de Rossini ori „Concert Mozart”. „Frumoasa Elena” de Jacques Offenbach. căci despre voce se «ocupă» compozitorii ce le oferă şlagăre în fiecare partitură. Între premierele montate în această perioada trebuie amintit „Gondolierii” de Arthur Sullivan. superbă în acut. În anul 1992. carismă de prinţ. de subiectele spumoase. UN SUFLU NOU ADUS OPERETEI – DORIN TEODORESCU Perioada de după ’89. inteligenţă scenică înnăscută. dar şi instituţional. Junele-prim şi primadona sunt sortiţi de autori să fie mereu tineri. de optimismul tonic. a fost una de căutări şi încercări de a reveni la un echilibru repertorial. secondat o vreme de Daniel Eufrosin ca director artistic apoi şi de Cleopatra Melidoneanu şi Amza Săceanu. „Plutaşul de pe Bistriţa”. DESPRE DORIN TEODORESCU „Pe Dorin Teodorescu l-am admirat din prima clipă când a urcat pe scena operetei bucureştene. s-a încercat modernizarea repertoriului. Avea toate darurile dumnezeieşti. „Ana Lugojana”. de încercări. de umorul de bună calitate – conceput ca element intrinsec şi funcţional. de adaptare la noile condiţii. când destinele Operetei bucureştene au fost conduse de tenorul Dorin Teodorescu – director general. Când Ion Dacian a descoperit-o pe soprana Cleopatra Melidoneanu a simţit că lângă ea trebuie să fie adus Dorin 20 . compozitor mai puţin cântat în România. „Lăsaţi-mă să cânt”. „Ţara surâsului”. „Liliacul”. Publicul nu a trădat-o şi a continuat să-i umple sălile. s-a adăugat titulaturii Teatrului de Operetă şi numele onorant al maestrului Ion Dacian. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky dar şi un inedit Medalion „Robert Stolz”. Fusese descoperit de Ion Dacian în momentul când simţea că Teatrul de Operetă îşi căuta o vedetă la sfârşitul de secol şi adus pe scena din Splaiul Independenţei spre a-i preda ştafeta generaţiei de sacrificiu a operetei româneşti. pentru a realiza o carieră artistică strălucită: fizic impecabil. „Lysistrata” dar şi „Văduva veselă”. „Paganini”. în vreme ce schema teatrului suferea reduceri aberante. voce de tenor caldă. După acea perioadă de entuziasm a începutului de veac sub zodia marelui Nae Leonard. „Contesa Maritza”. Teatrul de Operetă a traversat o perioadă de căutări. egală în toate registrele. „Vânzătorul de păsări”. atras de seninătatea şi accesibilitatea ei melodică. A fost o perioadă în care în sala Teatrului de Operetă erau proiectate filme. dar şi în Germania şi Italia. dicţiune de cristal. frumoşi şi mai ales buni dansatori. de generozitatea conţinutului de idei. „O noapte la Veneţia” trebuiau săşi continue seria succeselor. Directorul Dorin Teodorescu a avut bucuria să îşi vadă împlinit visul de a duce colectivul Operetei bucureştene într-un turneu în Ţara Sfântă. Sub directoratul doamnei Sorana Coroamă Stanca. a urmat în anii 1950-1960 etapa de consolidare a operetei naţionale sub aripa zborului înalt a lui Dacian. remarcabil om de teatru.neintegrată în stilul şi gustul modern.

„Trubadurul”.prietenos cu toţi 21 . «Important este ca statutul de vedetă să-ţi fie acordat de public» – mi-a replicat cu modestia omului care trecuse prin sita acestui necruţător judecător al interpreţilor. Astăzi. studios. Aceştia se socotesc «vedete» prin naştere. măgulindu-l cu titlul de «vedetă» a operetei româneşti. Chiar dacă în „Secretul lui Marco Polo”. „Contesa Maritza”.. chiar dacă susţinea rolul de ani de zile. Dorin ştia că sunt autorul libretului şi mi-a luat-o înainte cu întrebările: «Cum v-a plăcut Sărmane lăutar? Dar duetul de dragoste dintre Bertha şi Ciprian?». „Victoria şi-al ei husar”. după actul al doilea. Dorea să impună genul mai lejer al operetei. Îl simţeam emoţionat dar fericit. însă. confirmând strădaniile dascălului de la Conservator. iar cel mai greu rol pe care i l-a încredinţat a fost Ciprian Porumbescu din „Lăsaţi-mă să cânt”. Trecuse de 50 de ani. Mi-aduc aminte prima noastră întâlnire. există uneori şi lacrimi. Dumnezeu a vrut ca toţi cei trei «prinţi ai operetei româneşti» (Leonard. Într-o emisiune de televiziune am încercat să-i pătrund în suflet. „Rose Marie”.. „Michelangelo”. în speranţa că va convinge o serie de cântăreţi să accepte angajarea la Teatrul „Ion Dacian”. fericirea de a bucura pe alţii rămâne suprema răsplată când ai ajuns în vârful Golgotei artistice. în tradiţionala şcoală de operă. Când a dat însă peste un glas de excepţie. ca Sorin Coliban. ştia cât de greu i-a fost renunţe la genul major şi să pătrundă în lumea «sorei» mai mici a operetei. Dorin Teodorescu trăise în „Ţara surâsului” momentele cele mai frumoase ale strălucitei sale cariere şi înţelesese că. Într-o dimineaţă l-am întâlnit la Conservator. M-am prefăcut că vreau un interviu fulger pentru un ziar bucureştean. foarte modest . „Voievodul ţiganilor”. Mi-a fost student. Şi totuşi. „Carmen”. totuşi în „Lăsaţi-mă să cânt” a simţit satisfacţia artistică a întregii sale cariere. Cel care cântase odinioară la Opera de Stat din Timişoara în „Traviata”. Gherase Dendrino era cam sceptic în egalarea lui Dacian. „Lucia di Lammermoor”. mi-a intrat în clasa mea de operă cu mulţi ani în urmă. Era pasionat de activitatea didactică.” (Viorel Cosma. tenori. însă eu îl identificasem perfect pe Dorin cu datele documentare pe care le deţineam despre Ciprian Porumbescu şi speram într-o deplină reuşită. În 1995 a organizat la Teatrul de Operetă un spectacol cu tinere talente. Acest moment s-a petrecut în 1969.. totul pare de la sine înţeles. Pentru Dorin Teodorescu. nu a ezitat o clipă să-l plămădească spre marea carieră internaţională. Iar dacă mai dispun şi de acute strălucitoare. gustase din paharul fermecat al operetei şi încercase să-şi convingă tinerii colegi să încerce bucuria muzicii lui Strauss şi Léhar.Teodorescu. în cabine. munca cotidiană era mai mult decât un reflex condiţionat: repeta înainte de fiecare spectacol. tăcut.. o nouă generaţie a urcat pe scena operetei. surâzător. „Dorin Teodorescu – Portret sentimental”) „Un tânăr înalt. Timpul mi-a dat dreptate şi Dorin Teodorescu a întruchipat pe compozitorul lui Crai Nou aşa cum l-au visat autorii şi regizorul Nicuşor Constantinescu. „Vânzătorul de păsări”. Dorin Teodorescu dispunea de un autocontrol artistic pe care l-am întâlnit la foarte puţini. Serios. Nu ştiam că şi-a luat o catedră de canto. iar la Bucureşti l-a interpretat pe Max în Freischütz de Weber. Dacian şi Dorin Teodorescu) să ne părăsească în zilele cu zăpadă şi ploaie rece fiindcă – se zice – că şi-au risipit căldura sufletească a oamenilor ce s-au hrănit şi înflăcărat la rugul binecuvântat al muzicii de alinat dragostea. „Paganini” tenorul Dorin Teodorescu s-a simţit «acasă». dacă printre surâs şi zâmbete. „Ţara surâsului”. frumos.

multe titluri sunt în reluare. o lumină de adevăr în interpretarea sa artistică. acest tânăr avea să fie mai târziu primul solist al Teatrului Naţional de Operetă.) Într-adevăr. Dacian era renumit pentru tactul. Abia după anul 1997. În teatru nu te «creşte» nimeni. farmecul. nu mă aşteptam la strălucita sa evoluţie în carieră. ca un teatru să aibă în schemă solişti ce pot asigura reprezentaţii 22 . uneori. Operetei iau rămas suficiente forţe artistice ca să poată prezenta distribuţii paralele la aproape toate spectacolele. La sugestia maestrului Dacian. care mi-a spus că am toate datele pentru a fi un bun tenor de operetă. Eşti oricine altcineva şi niciodată tu însuţi. poţi «creşte» pe lângă un mare meşter. Am lucrat cu el multe scene. Nu-i mai puţin adevărat că a trăi în atmosfera de operetă. Şi să ştiţi că Opereta nicicând n-a avut atâtea voci de valoare (tenori) ca în vremea lui. am muncit să ajung ceea ce sunt. Această situaţie se poate explica în primul rând prin susţinerea financiară fluctuantă de care a beneficiat. a imita pe cineva înseamnă sfârşitul. sute de spectacole.. Foarte pretenţios cu el însuşi. recunosc cinstit. profesorul lui Dorin Teodorescu) „Cântăreţ de operetă am devenit întâmplător.. „Lăsaţi-mă să cânt”. este un privilegiu. Şi eu l-am avut. Între premierele montate în această perioadă se poate aminti cu mândrie faptul că s-a readus pe afiş numele părintelui operetei Jacques Offenbach. coregraful Francisk Valkay. uneori chiar meditativă.. apoi directorul instituţiei. Aplauzele erau o răsplată a spectatorilor pentru cele 3-4 ore de frumos. Între cele 41 de premiere. cu mult simţ al umorului. pentru ceea ce faci şi.” (Hero Lupescu.colegii săi. Trebuie să vă fac o mărturisire. dominată de personalitatea inegalabilului maestru. care convingea şi. reţinut în gesturi patetice. „La Calul bălan” şi respectiv „Miss Virtute (Suzana)”.. fragmente din repertoriul universal de operă. „Paganini”. În meseria noastră. Oricum.nici o concurenţă. din fericire. inteligenţa cu care aborda scena şi actorii săi. copleşea. regizorul Mircea Cornişteanu sau scenografii Mihai Mădescu şi Luana Drăgoiescu. premierele teatrului s-au succedat cu o anumită ritmicitate dar şi cu fastul atât de necesar spectacolului de operetă. Nu este puţin lucru. A continuat şi după studenţie să păstreze acea cuceritoare candoare a unui «copil mare». Să concurez? Dacian n-a avut . La fel de benefică a fost pentru tinerii artişti întâlnirea cu două maestre de necontestat ale genului: Migry Avram Nicolau şi Constanţa Câmpeanu. În unele ore de curs avea o comportare reţinută. după Ion Dacian a fost un vârf solistic de maximă importanţă şi valoare. Avea în palmaresul său zeci de roluri. Mi-l amintesc. Chiar dacă o serie de artişti crescuţi de Operetă au găsit că le este mai aproape opera. „Frumoasa Elena” (1998) a prilejuit colaborarea colectivului Teatrului de Operetă cu maeştrii de marcă precum dirijorul Constantin Petrovici. era adorat de publicul spectator. nu este uşor să-ţi apropii un public care l-a adorat pe Ion Dacian. diplomaţia. la propriu. la mine a existat şi există încă. (. Pe scenă aducea firescul. sunt multe colaje dar şi spectacole-eveniment. Dacă ai talent. a înflorit! Ei bine. aşa cum era atunci şi. Cel care m-a ajutat foarte mult a fost chiar el. Pe scenă. A fost mult prea mare.. trebuie să existe acea scânteie şi lacrimă în suflet care să te motiveze afectiv.” (Dorin Teodorescu) ANII ’90 – O PERIOADĂ DE CĂUTĂRI Între anii 1990–1997. sub îndrumarea cărora au fost realizate spectacolele „Micuţa Dorothy”.. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” a trecut printr-o perioadă de căutări.cât a fost pe scena .

Germania şi Italia. Cătălin Petrescu. Florin Georgescu. Prin Decret prezidenţial. Prin Hotărâre de Guvern. operă comică. ce aduce împlinirea visului atâtor generaţii de artişti care au trudit pe scena sa. Nicolae Simulescu. Succesul a fost imens. Titlurilor de operetă rulate în luna octombrie li se alătură „Contesa Maritza” şi un Matineu Muzical Strauss. Ajunsă la vârsta maturităţii. Anton. O BINEMERITATĂ RECUNOAŞTERE Anul 2001 este un an benefic pentru Teatrul de Operetă „Ion Dacian”.S. Turneele de după 1990 nu au fost de mare amploare dar au impus Teatrul de Operetă publicului din Israel. Scenografia a fost semnată de Diana Ioan iar maestru de cor a fost Gabriel Popescu. Iulian Rădoi. Stagiunea aniversară s-a deschis în 30 septembrie 2000 cu premiera „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham. „Ţara surâsului” sau „Văduva veselă”. „Liliacul”. lansarea albumului Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” la aniversarea a 50 de ani. regia: Ioana Stoianov. concert realizat cu concursul corului şi orchestrei Teatrului de Operetă. Marius Grosu. comedie muzicală. „Ţara surâsului”. operetă modernă. Rodica Ocheşanu. a avut loc festivitatea 23 . Alexandra Savu. la data de 19 ianuarie 2001. Pe afişul lunii octombrie 2000. cu un repertoriu curent. data aniversară de 7 noiembrie 2000. Stefan Popov. Petre Macedoneanu. „Silvia”. Bogdan Caragea. Gabriela Popescu. Opereta bucureşteană intra în cea de-a 50 stagiune. Teatrului de Operetă i se acordă titulatura de Teatru Naţional. Din păcate. „La Calul bălan”. „Voievodul ţiganilor”. musical şi operetă pentru copii. sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. În coregrafia semnată de Andreea Constantinescu au dansat balerinii Mariana Ciuchi. Iolanda Pruteanu. Marius Brenciu şi Alfredo Pascu. când Teatrul de Operetă împlinea 50 de ani. „Secretul lui Marco Polo” şi „Floarea din Hawaii”. Concertul Extraordinar Tudor Gheorghe TOAMNA. Televiziunea Română înregistrând spectacolul pentru a fi difuzat în preajma sărbătorilor de Crăciun. ce cuprindea 18 titluri într-o variată paletă: operetă clasică. între spectacolele reprezentative s-au aflat „Voievodul ţiganilor”. „Văduva veselă”.de referinţă cu: „Liliacul”. „Vânzătorul de păsări”. George Pănescu. Începutul lunii noiembrie aduce două evenimente pe scena Operetei şi anume: „Concertul aniversar Ionel Voineag şi discipolii săi”: Ana Camelia Ştefănescu.Bach şi „Pimpinone” de Teleman. Acest eveniment de mare bucurie se sărbătoreşte printr-o săptămână aniversară (26 martie şi 1 aprilie 2001): Simpozionul 150 de ani de operetă în România. Ambele lucrări au fost acompaniate de Cvartetul de coarde al Teatrului Naţional de Operetă sub bagheta dirijorului Iurie Florea. scenografia: Viorica Petrovici. Rodica Ocheşanu. manifestări încheiate cu concertul formaţiei Carmen Sylva condusă de dirijorul Marian Didu. pe baza unor certe realizări Opereta a solicitat forurilor în drept să devină Teatru Naţional. Paul Lăzărescu. Anghel Stoian. Theodor Grigoraş. Nu trebuie uitate nici spectacolele pentru copii jucate în aceste două luni: „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. a trecut fără ca visul colectivului de a juca sub râvnita titulatură de „naţional” să se împlinească. În regia lui Nicolae Ciubuc şi sub bagheta dirijorului Marian Didu au evoluat: Doina Scripcaru. iar pe 2 noiembrie Opera Comică în coproducţie cu TNO prezintă premierele „Cantata Cafelei” de J. Monica Ştraţ. Paula Andrei.

Daniel Eufrosin. George Pănescu. Premiera oficială a celebrului musical a fost rezervată stagiunii 2001-2002. Stefan Popov. Eugenia Ilinca. Claudia Măru-Hanghiuc. Elena Siloci. coregrafia – Andreea Constantinescu. precum şi opereta pentru copii „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. precedată însă de un scurt turneu în oraşele Târgul Neamţ. regia – Nicolae Ciubuc. Bogdan Caragea. Paul Lăzărescu. Alexandra Savu. pentru familii. iar Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a oferit titlul de cetăţeni de onoare ai capitalei lui Migry Avram Nicolau. Gabriela Popescu. scenografia – Diana Ioan. George Niculescu. Bogdan Caragea. Paşcani şi Piatra Neamţ tot cu o premieră – „Farmecul 24 . Gabriela Daha. Cătălin Petrescu). Cătălin Petrescu şi musicalul pentru copii „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. George Pănescu. cu soliştii Mioara Manea-Arvunescu. Viorel Ciurdea. Eugenia Ilinca. dirijor – Marian Didu. Bogdan Caragea. Claudia Deleanu. Nicolae Simulescu. Eugenia Ilinca. dirijor – Lucian Vlădescu. Alexandra Savu. Valli Niculescu. Daniela Vlădescu. coregrafia – Constantin Floriean. dirijor – Lucian Vlădescu. Eugenia Mirescu. Bogdan Caragea. Gabriela Daha. Cleopatra Melidoneanu. Adriana Milosav. Anghel Stoian. Valeria Rădulescu. Florin Georgescu. Valentino Tiron. Iuliana Costiniu. Tot în această săptămână aniversară s-au desfăşurat spectacolele: „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham cu Doina Scripcaru. Rodica Ocheşanu. un vis pe care maestrul George Zaharescu îl aştepta de peste 20 de ani. coregrafia – Andreea Constantinescu. Gabriela Popescu. Din ultimele spectacole din stagiune se poate menţiona „Concertul primăverii”. Cosette Marinescu. „Ţara surâsului” de Franz Léhar cu Alfredo Pascu. regia – George Zaharescu. scenografia – Viorica Petrovioci. Nicolae Ionescu Dodo. regia – George Zaharescu. scenografia – Diana Ioan. Viorel Ciurdea. maestru de cor – Gabriel Popescu. Cristian Caraman. în grad de cavaler. Tiberiu Simionescu. Săptămâna s-a încheiat cu festivitatea de înmânare a diplomelor de onoare membrilor societari ai Teatrului Naţional de Operetă. „Liliacul” de Johann Strauss cu Corneliu Tudosie. Tiberiu Simionescu. Emil Spătaru. Cosette Marinescu. Corina Ion. Carmen Grigorescu. Valentino Torin. Cristinel Coman. coregrafia – Andreea Constantinescu. Dorothy. Cristinel Coman. regia – Nicolae Ciubuc. Rodica Ocheşanu. Constanţa Câmpeanu. Stefan Popov. Nicolae Măgureanu. Rodica Ocheşanu. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus). Cella Tănăsescu şi Nicolae Ţăranu. Gabriela Daha. George Zaharescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Nicolae Simulescu. Mioara Manea–Arvunescu. Tot în această stagiune a intrat în lucru musicalul „Hello. Claudia Măru-Hanghiuc. Claudia Deleanu. festivitate încheiată cu Concertul extraordinar susţinut de formaţia de suflători Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Anton Zidaru. scenografia – Diana Ioan. susţinut de Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Theodor Grigoraş. Petre Macedoneanu. regia – Constanţa Câmpeanu. dirijor – Constantin Petrovici. maestru de cor – Gabriel Popescu. Doina Scripcaru. Anna Mirescu. Viorel Ciurdea. Gladiola Niţulescu. Cătălin Petrescu. Mihaela Ţigănuş. Cristinel Coman. Adriana Mirea. Dolly!” de Jerry Hermann. Valentino Tiron. „Hello. Orest Pîslariu. cu Daniel Eufrosin. Pe 29 martie a avut loc premiera operetei „Miss Virtute (Suzana)” de Jean Gilbert cu Mioara Manea–Arvunescu. unor personalităţi de numele cărora se leagă existenţa şi evoluţia Operetei în România: Migry Avram Nicolau. America” .Tiberiu Simionescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. dirijor – Marian Didu. Jeaninne Bradler. Nicolae Simulescu. susţinut de studenţi ai Universităţii de Muzică Bucureşti (Amelia Antoniu. George Zaharescu. Nicolae Ionescu Dodo. Elisabeta Petrache. precum şi „Alfredo Pascu şi invitatele sale” (Gabriela Daha. coregrafia – Constantin Floriean. Mihaela Ţigănuş. Anghel Stoian. Valentino Tiron. Anton Zidaru. Orest Pîslariu. scenografia – arh. Pe 17 iunie a avut loc spectacolul. Viorel Ciurdea.Gheorghe Constantin. Nicolae Măgureanu.de acordare a Ordinului Naţional „Steaua României”. Alexandra Savu. Ileana Lenghel. Anna Mirescu. Anghel Stoian. Anna Mirescu. cu Corina Ion.

Constantin Danu. După premiera musicalului „Hello. Nicolae Măgureanu. care a avut premiera în 23 noiembrie. Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. Cătălin Petrescu. Bianca Ionescu. Nicolae Măgureanu. dirijor – Vincent Gruger (Germania). Pentru începutul anului 2002 merită consemnat că pe 28 martie a avut loc spectacolul „Micuţa Dorothy” cu numărul 100. Distribuţiile pentru „Voievodul ţiganilor” au fost: Marius Budoiu Doina Scripcaru. Uelyen (1 decembrie – „Medalion Robert Stolz”). Mioara Manea-Arvunescu. dirijor – Mircea Luculescu. „Soliştii alcătuiesc o echipă omogenă. Dolly!” vede luminile rampei pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. pentru un turneu în Germania. s-a prezentat premiera „Povestirile lui . „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. se lucrează la un nou spectacol pentru copii: „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu.” (Anca Florea. Anna Mirescu. Viaţa medicală. regia semnată de Cristina Cotescu iar scenografia de Diana Ioan. Stefan Popov. Marius Budoiu. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. Adrian Fugaru. Bianca Ionescu. Alexandra Savu. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. scenografia – Diana Ioan. Paul Lăzărescu. Gabriela Daha. Dolly!”. cu interpreţii: Amelia Antoniu. Viorel Ciurdea şi Emil Spătaru. „Liliacul” şi „Sânge vienez” de Johann Strauss. Viorel Ciurdea. Velbert (29 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). Orest Pîslariu. Camelia Mocanu. „Văduva veselă” şi „Ţara surâsului” de Franz Léhar. acompaniaţi de una din formaţiile teatrului.. Bianca Ionescu.. Stefan Popov.Operetei”. coregrafia – Andreea Constantinescu. Dolly!” de Jerry Herman şi Michael Stewart. „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Bogdan Caragea. Regia – Nicolae Ciubuc. investiţia de muncă şi entuziasm fiind evidentă şi demnă de laudă. pentru „Frumoasa Elena”: Constantin Danu. interpreţii fiind: Doina Scripcaru. În paralel. Jeaninne Bradler. au urmat. Constantin Danu. Claudia Măru-Hanghiuc. iar în „Medalion Stolz” au evoluat soliştii: Doina Scripcaru. Claudia Măru–Hanghiuc. Doina Scripcaru. Ileana Lenghel. repetiţii intense la piesele „Voievodul ţiganilor”. Cristinel Coman. 26 octombrie 2001) „Când în repertoriul unei trupe de operetă figurează titluri ca My fair Lady şi Hello. Practic au fost trei premiere! Turneul din Germania s-a desfăşurat între 28 noiembrie şi 2 decembrie în oraşele: Zweibrucken (28 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). Petre Macedoneanu. Ileana Lenghel. (…) Hello. Daniel Eufrosin. Eugenia Ilinca. Neumunster (30 noiembrie – „Frumoasa Elena”). „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. Opereta bucureşteană rula în stagiunea 2001-2002 următoarele titluri „Voievodul ţiganilor”. Stefan Popov. „Suzana (Miss Virtute)” de Jean Gilbert. Dolly! a devenit un vis împlinit pentru opereta bucureşteană cu sprijinul substanţial al producătorului Karol Eisenshtein care a preluat jumătate din cheltuieli. dar mai ales de profesionalitate colectivă. Mihaela Ţigănuş. „Frumoasa Elena” şi „Medalion Robert Stolz”. Valentino Tiron. Viorel Ciurdea. Alfredo Pascu. Cosette Marinescu. Viorel Ciurdea. Dolly!. În seara zilei de 6 octombrie 2001 celebrul spectacol „Hello.Offenbach” – spectacol coupé ce cuprindea „Soţul la uşă” şi „Domnul 25 . Dirijor – Vincent Gruger (Germania). colajul „Farmecul Operetei”. Oer-Erkenschwick (2 decembrie – „Voievodul ţiganilor”). În 31 martie. Eugenia Ilinca. „Hello. Claudia Măru–Hanghiuc.” (Viorel Cosma) Teatru de repertoriu. Daniel Eufrosin. Alexandra Savu. atunci se poate vorbi de îndrăzneală şi forţă artistică. Aceste trei titluri s-au prezentat în limba germană şi adaptate specificului unui turneu. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. Silvia Şohterus. Stefan Popov. în cadrul Studioului Tânărului Interpret. totul este lucrat cu multă seriozitate şi dăruire.

Ideea spectacolului aparţine unei artiste ce a cunoscut faima pe scena teatrului – Constanţa Câmpeanu.. La Divina” – un omagiu adus fenomenului Callas.. tipologii. aducând glasuri şi apariţii scenice frumoase dar mai ales multă tinereţe.] O premieră care reprezintă un pariu câştigat al direcţiunii Teatrului de Operetă. (Anca Florea. Un text dramatic cu inserturi muzicale era firesc să fie abordat pe scena Operetei. muzică şi interpreţi un spectacol de la care pleci zâmbind!” Următoarea premieră a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a avut loc în 13 aprilie 2002 – „Maria Callas. Apoi Nicolae Măgureanu. abilitatea şi umorul cu care ne cucerise ca interpretă.. Orest Pîslariu. Silvia Şohterus. Arnold Mack. operete în câte un act de Jacques Offenbach. dovedindu-şi fantezia. Direcţia de scenă şi scenografia au aparţinut Constanţei Câmpeanu.Offenbach dar şi dirijorul spectacolului). Anton Zidaru.univ. în ideea de a propune spectatorilor noi titluri româneşti. Andreea Toma (un spiriduş care a semnat şi coregrafia spectacolului).. ANI PLINI. Despre această premieră. Ea a făcut din text.. mezzo-soprana Claudia Măru–Hanghiuc şi tenorul Alfrado Pascu. Ligia Dună. Meritele remarcabile ale regizoarei (Constanţa 26 . ceea ce conferă prospeţimea derulării acţiunii destul de statice. inaugurat cu premiera „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianau. asociat unui robust optimism şi. Din păcate. un înfocat admirator al Mariei Callas. nu în ultimul rând. „Distribuţia aleasă. care recidivează şi în direcţia de scenă.. Reveleţiile Euterpei „Fîntâna Blanduziei la Teatrul de Operetă”. înseamnă că realizatorul spectacolului de operetă şi-a îndeplinit menirea. aparţine unei reţete imbatabile a succesului spontan care l-a făcut pe Offenbach să strălucească. Succesele de care s-au bucurat aceste spectacole au dat naştere proiectului Teatrul Naţional pentru Copii.. Libretul ce poartă semnătura lui Aurel Storin – poet şi dramaturg inspirat – are la bază binecunoscuta lucrare dramatică „Fântâna Blanduziei” a poetului Vasile Alecsandri. Din păcate spectacolul nu a ţinut prea mult afişul . disponibilitatea compozitorilor pentru operetă a scăzut considerabil. beneficiind de interpretarea celor mai buni solişti ai Teatrului. unui profund spirit moral.Se poate vorbi de un spectacol conceput într-un ritm sufocant.Choufleuri vă aşteaptă”. a prezentat în piesa sa „Master Class” o perioadă mai puţin cunoscută din viaţa celebrei cântăreţe. pe 10 octombrie 2002. Gabriela Daha. intrigă.. muzică. Privirea directă asupra manierei de a fi Callas lasă posibilitatea privitorului de a pătrunde în sufletul ei de femeie lovită de două mari nenorociri: pierderea vocii şi a bărbatului iubit. a contribuit substanţial la reuşita spectacolului. operete pentru copii de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. Prin „Fântâna Blanduziei” s-a încercat a se reînnoda firul marilor succese ale operetei româneşti şi a da o nouă tinereţe acestei lucrări clasice.. constant miercurea şi joia. spectacole pentru copii. 18 octombrie 2002) De mai bine de cinci ani se juca la Opereta bucureşteană. Terrence McNally. Stagiunea 2002-2003 s-a deschis cu premiera naţională absolută „Fântâna Blanduziei” – operetă în două acte. Alături de „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu au văzut luminile rampei „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale”. Daniel Madia. Din distribuţie au făcut parte: Lucian Vlădescu (Dl.. îndeplinind un punct de onoare din strategia managerială a directorului Amza Săceanu – acela de a promova creaţia autohtonă de gen. Totul.Grigore Constantinescu nota în ziarul Independent din 2 aprilie 2002: „Dacă publicul pleacă zâmbind şi în memorie cu o nouă melodie. Iată impresiile compozitorului Doru Popovici despre această premieră: „. promovând şi încurajând astfel creaţia autohtonă de gen”. prof. [.dr.. Alături de Victoria Cociaş au evoluat soprana Gabriela Daha.. după 1989.. creaţia unuia dintre cei mai valoroşi compozitori români contemporani.. maestrul Cornel Trăilescu.

Eugenia Ilinca. Ligia Dună. un alt prinţ.] Au mai trecut 20 de ani şi iată că un nou Adam cutează să se înfăţişeze publicului. această muzică senină e în concordanţă cu libretul şi regia.” (Eugenia Mirescu. Anton Zidaru. pentru prima oară într-o sală de spectacol. scenografia este semnată de arh. Alexandra Savu. Nicolae Măgureanu. Daniel Madia. şi la Bucureşti. Carmen Buterez şi Lorendi Rădulescu. uneori cu ritmuri sincopate şi cu elemente de muzică uşoară de o mare calitate.] Iată deci că. deoarece toţi artiştii au alcătuit o echipă minunată. Muzica lui Dumitru Capoianu – concepută pentru câteva instrumente – ca şi în alte opusuri. formaţie a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” condusă de violonistul Eugen Mirescu. coregrafiei (Marian Şuşu). celebrului Vânzător de păsări i-a dat viaţă pentru prima oară Prinţul Operetei – Leonard. Din distribuţie mai fac parte Orest Pîslariu. pentru a forma astfel publicul de mâine. Şi cum în ziua premierei comemorăm 21 de ani de când Ion Dacian a trecut pragul eternităţii. ne-a înfiorat când l-am ascultat interpretând nemuritoarea arie «Când săracul tatăl meu. Cristian Caraman – acompaniaţi de Orchestra Concertino. maestră de balet – Andreea Constantinescu. Cristian Caraman. Ion Dacian. 3 decembrie 2002) Pentru promovarea spectacolelor. „Printr-o frumoasă coincidenţă. Cristian Caraman. o artistă polivalentă care ştie să îmbine armonios calităţile vocale cu un joc de scenă ce ne aminteşte de mult regretata Virginica Romanovski.Câmpeanu). maestru de cor – Gabriel Popescu. Tiberiu Simionescu. a emoţionat generaţii de spectatori cu căldura glasului său. cu acel prilej. Valentino Tiron.. [. este vorba de soprana Amelia Antoniu. Silvia Şohterus. conducerea muzicală lui Lucian Vlădescu. Dorin Teodorescu. scenografei (Viorica Petrovici). Claudia Maru-Hanghiuc. Elena Siloci. emoţionaţi. Viorel Ciurdea. Patricia Seymour. Anton Zidaru. Daniel Eufrosin. un mare interpret şi cu o experienţă bogată. Ziarul. Paul Lăzărescu. poate. bine timbrată. Viorel Ciurdea. Natalia Buciuman. [. Gabriela Daha. cu inconfundabila sa voce. mişcarea scenică imaginată de Andreea Constantinescu. Alexandra Savu.. decorurile realizate de Mihai Magon . cu personaje de basm. o voce gravă.. se dovedeşte o reuşită care merită din plin (şi) aplauzele noastre. însumând arii şi duete din operete în interpretarea soliştilor Silvia Şohterus. Elena Siloci.. de către veşnic tânărul compozitor Marius Ţeicu şi scriitoarea Silvia Kerim. Valentino Tiron. asistenţilor de coregrafie (Marina Hudac şi Carmen Buterez).” (Anca Florea) 27 . preocuparea de a atrage copiii în sala de spectacol. trebuie puse într-un con de lumină torenţială. copiilor. considerăm acest spectacol ca un omagiu adus artistului al cărui nume străluceşte pe frontispiciul Operetei Naţionale. întâlnindu-se. „În România. Mioara Manea–Arvunescu. Cea de a patra premieră a stagiunii 2002/2003 a fost „Frumoasa din pădurea adormită” cu: Paul Lăzărescu. „Vânzătorul de păsări” din nou la operetă. micii spectatori păşind. Nicolae Măgureanu. evident. pe scena Teatrului Naţional de Opereta „Ion Dacian".Constantin Gheorghe. Jeaninne Bradler. În dimineaţa zilei de 2 martie.. a început o colaborare cu Televiziunea România de Mâine. Amelia Antoniu.. Gladiola Niţulescu. avea loc premiera absolută a musicalului Frumoasa din pădurea adormită. ni se prezintă ca fiind a unui mult dotat colorist. maestrului de sunet (Aurelia Sandu) şi ale pregătirii muzicale (Crinela Barbu).. 17 şi 24 februarie 2003. Cătălin Petrescu. copiii de la Viena şi de la Bucureşti au primit în dar spectacole inedite destinate lor. O menţiune specială pentru rolul principal – Prinţesa Kege –. Viorel Ciurdea. După 20 de ani.Adrian Ordean. iar regizor muzical . ca şi la Viena.. destinat. Ligia Duna.». Îi menţionez pe mult dotaţii artişti: Paul Ciucur.. costumele viu colorate concepute de Diana Ion. Anton Zidaru. Regia spectacolului aparţine maestrului George Zaharescu. cu: Florin Butnaru. Gabriela Daha. O primă serie de concerte live s-au transmis în 10. Bogdan Caragea. Peste alţi 20 de ani.” Cea de a treia premieră a stagiunii a fost „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller şi a avut loc în 8 decembrie.. în preajma Mărţişorului. Mi-e greu să reliefez pe cineva. regia semnată de Nicolae Ciubuc în colaborare cu Daniel Eufrosin.

Teatrul Naţional de Operetă din Bucureşti şi-a aflat în Alfredo Pascu un demn urmaş al marilor noştri Paganini din secolul trecut. Silvia Şohterus.. Despre această operetă. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. cu capodopera „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. Toţi au beneficiat de îndrumările experimentatului Tiberiu Simionescu. care aduce în prim plan o echipă valoroasă: Alfredo Pascu. Din această pepinieră au răsărit multe dintre vedetele de astăzi ale Operetei. Un total de 24 titluri din care 6 româneşti. Gladiola Niţulescu. 21 iunie – Corina Ion („Silvia”). „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller.. Văduva veselă” şi „Paganini” de Franz Léhar. criticul Viorel Cosma afirma: „Îndrăznim să afirmăm că după întruchipările lui Ion Dacian şi Dorin Teodorescu. Daniel Madia. Sorina Micşunescu. în rolul lui Ciprian Porumbescu. climatul de profesionalism ce stăpâneşte fiecare seară la Teatrul de Operetă constituind garanţia unui drum artistic pe care puţine ansambluri muzicale actuale l-au strâns la ora actuală. Coregrafia. Gabriela Daha. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. în distribuţie avându-i pe Alfredo Pascu. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. Premieră la Teatrul Naţional de Operetă – Violonistul Paganini trăieşte astăzi prin tenorul Paganini. „Suzana” de Jean Gilbert. dar şi de orele de antrenament la sala de balet.” (Viorel Cosma.. colajul „Farmecul Operetei” şi spectacolele pentru copii: „Micuţa Dorothy” şi „Frumoasa din pădurea adormită” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Paul Lăzărescu. Un adevărat laborator de creaţie unde tinerilor absolvenţi li s-au dezvăluit tainele actorului total. care le-a dezvăluit tainele rostirii textului şi ale construcţiei minuţioase a personajului interpretat. La Divina” de Terrence McNally. iar regia şi noua versiune a libretului . [.] Premiera Paganini se înscrie pe coordonatele tuturor succeselor şi eforturilor acestei instituţii lirice care a depăşit cele mai optimiste speranţe. Gladiola Niţulescu. 27 iunie – Cristina Sandu şi Marius Mitrofan („Silvia”). pentru adevărate lecţii de dans. Bogdan Caragea.. „Fântâna Blanduziei” de Cornel Trăilescu. dând viaţă unei partituri a cărei primă întruchipare 28 . Orest Pîslariu. La finalul stagiunii 2002-2003 Opereta bucureşteană a găzduit nu mai puţin de 6 examene de licenţă: 15 iunie – Florin Budnaru („Vânzătorul de păsări”). „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. 23 iunie 2003) Se încheie o stagiune deosebit de fructuoasă în care s-au rulat: „Povestirile lui . „A fost o adevărată încântare să ascult o nouă generaţie de interpreţi. opereta „Paganini” de Franz Léhar. Mihnea Lamatic. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. Liliana Delescu şi Erastia Sever. un veritabil veteran prezent pe scenă. şi nu în ultimul rând Tiberiu Simionescu.. Nu se poate omite faptul că Opereta bucureşteană a primit de-a lungul anilor pe scena sa numeroşi tineri care şi-au susţinut examenele de licenţă. decorurile sunt realizate de Constantin Russu. „Hello. „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianu. pe un libret de Viorel Cosma. 28 iunie – Codruţa Oprea („Liliacul”).Offenbach” – spectacol coupé: „Soţul la uşă” şi „Domnul Choufleuri vă aşteaptă” – „Sânge vienez”. 22 iunie – Natalia Buciuman („Văduva veselă”). „Ţara surâsului”. Regiile spectacolelor în care urmau să debuteze au fost condensate în repetiţii maraton de regizorii Constanţa Câmpeanu şi Nicolae Ciubuc. semnată de Andreea Constantinescu. Dolly!” de Jerry Hermann şi Michael Stewart.În 8 iunie a avut loc a cincea premieră a stagiunii. cea de a treia – cum preciza muzicologul Viorel Cosma –. oferite cu generozitate de maestrele Andreea Constantinescu şi Marina Hudac. Stagiunea 2003-2004 s-a deschis pe 5 octombrie.Constanţa Câmpeanu. a scos în relief o excelentă dansatoare. Doina Scripcaru. cărora li se alătură Adrian George Popescu. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus. „Liliacul” şi „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss.. Cronica română. Alexandra Savu. conducerea muzicală a fost încredinţată dirijorului George Balint. Cristian Caraman. Coregrafia aparţine Andreei Constantinescu iar scenografia Dianei Ioan. „Maria Callas.

Cronica română. Arnold Mack. Poc. Constanţa Câmpeanu. Anghel Stoian. cu coregrafie şi costume noi. Viorel Ciurdea. Stefan Popov. Cossato (7 ianuarie). Direcţia de scenă a fost semnată de Giuseppe Visciglia (Italia).. 10 octombrie 2003) Pe 2 noiembrie. al unui ansamblu de balet făcut de Andreea Constantinescu să strălucească prin virtuozitate şi stil popular. Această unică distribuţie a prezentat zilnic spectacole în Torino (30. Din distribuţia spectacolului au făcut parte Doina Scripcaru. la pupitrul dirijoral.]” (Vasile Donose. De fapt o premieră. 31 decembrie 2003 şi 1 ianuarie 2004). pe Adam (Daniel Madia) şi Cristina (Mădălina Formescu) din „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Asti (8 ianuarie). [. Momentele muzicale alese au fost prezentate într-o atractivă orchestraţie aparţinând lui Stelian Coman. Bianca Ionescu. A dirijat cu mână fermă aproape tot repertoriul de operetă. emoţionant. Pic – Detectivi în Ţara Poveştilor” – operetă pentru copii de George Popovici şi Lucian Vlădescu. coregrafia şi mişcarea scenică – Andreea Constantinescu. maestrul Emil Maxim. Crina Zancu. Amelia Antoniu şi Valentino Tiron. Padova (2 ianuarie ). turneul a început în oraşul Chivari în 29 decembrie. Iuliana Costiniu. Cosette Marinescu. a plecat dintre noi mult prea devreme răpus de o boală nemiloasă. Daniel Madia. dar la fel de aplaudate: Cornel Todea. un musical de George Mihalache. Claudia Deleanu. direcţia de scenă – Nicolae Ciubuc. sub autoritatea unei generaţii de interpreţi extraordinari. are loc pe scena Operetei bucureştene: „Pac. frumos. şi avându-i la pupitrul regizoral şi dirijoral pe Nicuşor Constantinescu şi pe însuşi compozitorul şi dirijorul Gherase Dendrino. Cristinel Coman. Cătălin Petrescu. Gladiola Niţulescu. Lunile noiembrie şi decembrie 2003 au însemnat zile de repetiţii intense pentru un turneu în Italia cu „Văduva veselă”. Dirijor. pe Suzănica (Anna Mirescu) şi Nastasi (Cătălin Petrescu) din „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino şi chiar pe Mary Poppins (Ileana Lenghel). în cele din urmă.scenică a avut loc la 30 octombrie 1954. autorul aduce în scenă. cu egală plăcere. au izbutit într-un cadru scenografic funcţional şi expresiv şi cu aportul unor tineri solişti (preocuparea pentru promovarea tinerilor interpreţi pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” fiind absolut lăudabilă). La pupitrul dirijoral s-a aflat un oaspete de la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca.. compozitor şi poet de certă valoare. Cristian Caraman. deci cu 49 de ani în urmă. absolvent al Universităţii de Muzică Bucureşti. În dorinţa de a familiariza noua generaţie de spectatori cu personajele operetelor clasice. La Spezia (3. 10 martie 2004. Am vizionat noua premieră a operetei lui Gherase Dendrino cu mare interes şi. rând pe rând simpaticii marinari Toma şi Filip din „Vânt de libertate” de Isask Dunaevski (George Niculescu şi Cristian Caraman). După un spectacol în Bucureşti pe 19 decembrie. O nouă premieră. la această reprezentaţie distribuţia a fost reprezentată de tânărul tenor Florin Butnaru. George Niculescu. Marian Didu. Finalul lunii noiembrie 2003 îmbogăţeşte repertoriul adresat micilor spectatori cu o nouă premieră: „Ştrengarii operetei”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a programat cea de-a treia reprezentaţie cu recenta premieră „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. pentru că spectacolul urma să fie prezentat în întregime în limba italiană pe un libret total diferit de cel prezentat pe scena Teatrului de Operetă. al orchestrei şi corului Operetei. 29 . să ne ofere un spectacol alert. Marian Didu a venit la pupitrul dirijoral al Operetei bucureştene în anul 1980.. 4 ianuarie). la pupitrul regizoral. dar controversată personalitate. promoţia 2003. Eugen Voicu. iar la pupitrul dirijoral s-a aflat Lucian Vlădescu. Răzvan Rusu. Spectacolul s-a bucurat de o frumoasă primire din partea publicului italian. din nou Torino (5 şi 6 ianuarie). Lucian Tatu. într-o manieră originală. dar şi nume mai puţin cunoscute. Distribuţia numeroasă a alăturat nume deja bine cunoscute ale teatrului: Valentin Tiron. în frunte cu inegalabilul Ion Dacian. Invitarea unui dirijor de la Cluj pentru cea de a treia reprezentaţie cu „Lăsaţi-mă să cânt” fost impusă de îmbolnăvirea intempestivă a maestrului Marian Didu.

regizor – Nicolae Ciubuc. Mihai Scarlat. Dana Nichifor şi Gabriela Tudorache.] Directorul Amza Săceanu a întinerit întregul colectiv. este cu adevărat meritoriu. În 2 mai „Gala de Operetă cu.” (Anca Florea. Gabrielei Daha / Ameliei Antoniu.Camelia Mocanu. În 5 iunie.. [. consultant literar artistic – Ion Dodu Bălan. coregrafia fiind concepută de Andreea ConstantinescuFuciec. Marius Olteanu / Florin Butnaru. cu „Gala Operetei”. colorat. Liviu Filip. care cu siguranţă trebuie văzut de toţi copii şi. Performanţe şi bune intenţii. Corul a fost pregătit de Gabriel Popescu şi dirijorul orchestrei. Silvia Şohterus. surprize!”. În luna iunie 2004 au avut loc spectacolele de angajare ale viitorilor solişti ai teatrului. un grup vocal. scenografia – Diana Ioan. direcţiunea teatrului considerând că «distribuţiile sensibil egale» merită acest «statut». în ambele spectacole. Sorin Oancea. Câteva roluri au fost susţinute. Lorendi Rădulescu. Viorel Ciurdea. Marius Grosu. pe coordonatele gândite cu mulţi ani în urmă de Mihaela Atanasiu. oferindu-le posibilitatea de a evolua în roluri importante tocmai pentru ca astfel să dobândească experienţă şi să se perfecţioneze. Ileana Lenghel. Cătălin Petrescu... muzică şi plan ideatic – George Balint.” (Anca Florea.. scenografia – Diana Ioan. de ce nu. dirijor – Lucian Vlădescu. Orest Pîslariu-Ranghilof. Onlinegallery. Gonul Aptula. coregrafia – Andreea Constantinescu. „Silvia” pentru Marius Olteanu (Edwin) şi Cătălin Petrescu (Boni). ca la vârsta «pantalonilor scurţi». pentru ca deschiderea oficială a stagiunii să aibă loc pe 3 octombrie. Daniel Eufrosin. scenariul. Crina Zancu. Gladiola Niţulescu / Mediana Vlad. Un spectacol alert. poate descreţi frunţile părinţilor şi bunicilor care doresc să se simtă din nou . Revelaţiile Euterpei) Regia spectacolului a fost realizată de Constanţa Câmpeanu care „cu fiecare nouă montare ne convinge că a rămas acelaşi suflet tânăr de artist îndrăgostit de genul operetei şi totodată un profesionist în conturarea personajelor”. Alfredo Pascu. Jeaninne Bradler şi iar Tiberiu Simionescu care dă o adevărată lecţie de actorie şi longevitate scenică după mai bine de şase decenii de activitate artistică. Alexandru Maftei. 7 octombrie 2004) Consemnăm cele două distribuţii Mioara Manea-Arvunescu / Crina Zancu. Marian Barbu. Mircea Luculescu. Iulian Rădoi. Georgeta Scurtu. Gabriela Daha. solişti: Doina Scripcaru. Iolanda Petrescu. plin de voioşie. Vasile Botez. Anton Zidaru. regia şi coregrafia – Adina Cezar. angajând tineri absolvenţi cu reale calităţi.7 episoade muzicale pentru spectacol coregrafic”.. Bogdan Caragea. Stefan Popov. soliştii baletului: Monica Ştraţ.. 30 . „Se cuvine menţionată reuşita deschiderii stagiunii Teatrului de Operetă „Ion Dacian” cu o reluare de succes – Victoria şi-al ei husar de Paul Abraham – în direcţia de scenă realizată de Nicolae Ciubuc pornind de la versiunea anterioară semnată de George Zaharescu şi scenografia imaginată de Hristofenia Cazacu (decoruri simple şi aerate. ansamblul de dans Contemp şi instrumentiştii: Alexandru Hanganu. iar în 27 iunie „Liliacul” pentru Mediana Vlad (Adela). Marius Leau. În 23 mai are loc premiera absolută a operei muzical-coregrafice „Treceri. spectacol susţinut în Piaţa Festivalului Artelor. Stagiunea 2004-2005 a debutat pe 10 septembrie. vocea înregistrată pe bandă a baritonului Cătălin Petrescu. Adrian George Popescu. pentru Cătălin Petrescu acesta a fost şi examenul de licenţă. costume elegante şi policrome). conducerea muzicală – George Balint. Şi-au dat concursul: Ligia Dună. Decorul şi costumele au fost semnate de Diana Ioan. cu premiera „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. Luna mai 2004 îmbogăţeşte afişul teatrului cu alte două premiere. maestru de cor – Gabriel Popescu. de aceiaşi solişti. Interesant este faptul că producţia a beneficiat de… două premiere. Bogdan Caragea / George Niculescu.

Emil Ţibrin. George Niculescu. Gabriela Daha. „Liliacul” de Johann Strauss cu Doina Scripcaru. Marius Mitrofan. i se oferă săli la Rapsodia. Anton Zidaru. pe 18 decembrie. pagubele fiind evaluate la circa 100 miliarde de lei. Cornel Todea. Andreea Toma. Alături de prof. reporterii posturilor de televiziune. Valentino Tiron. bătându-se pentru exclusivitate. Mihnea Lamatic. Mediana Vlad.. Lui Moş Crăciun. Adriana Mirea. Cristinel Coman. 31 . Cătălin Petrescu. scenografia – Diana Ioan.Amza Săceanu. Directorul instituţiei. ziariştii dar. dirijor – Mircea Luculescu.. Iuliana Costiniu. Paul Lăzărescu. „O poveste de Crăciun” Bianca Ionescu. Valentino Tiron. şi un asemenea incident nu poate s-o dea peste cap”. Theodor Grigoraş. Cristinel Coman. Raluca Ciocă.În continuare stagiunea curge în mod firesc cu spectacole. Marius Olteanu. „Farmecul operetei” – spectacol concert cu Mioara Manea–Arvunescu. Anna Mirescu. Finalul lunii decembrie aduce în componenţa direcţiei Operetei bucureştene o personalitate marcantă a lumii muzicale. mişcarea scenică – Andreea Toma. Cătălin Petrescu. Bogdan Caragea. Emil Spătaru. Crina Zancu. Dar altul a fost motivul pentru care s-a atras atenţia mass mediei: incendiul de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” care s-a declanşat pe 3 ianuarie 2005. Alfredo Pascu. Mediana Vlad. Tiberiu Simionescu. Ligia Dună. cu ocazia premierelor sau a spectacolelor-eveniment. iar seara. la matineu. Nici până în prezent nu s-au aflat cauzele. Claudia Măru–Hanghiuc.dr.. Florin Diaconescu. Nicolae Măgureanu. Gladiola Niţulescu. În scurt timp. Valentino Tiron. Florin Budnaru. Eugenia Ilinca. Anna Mirescu. director executiv. pe 19 decembrie. începând cu 20 decembrie 2004 este numită director artistic soprana de renume mondial Eugenia Moldoveanu. Daniel Madia. cu săli pline. dirijor Lucian Vlădescu. Gladiola Niţulescu. Emil Spătaru. O TRAGEDIE – UN INCENDIU DEVASTEAZĂ SALA OPERETEI Mereu ne-am dorit ca la porţile Operetei bucureştene să se înghesuie. Pentru refacerea sălii afectate de incendiu. Nicolae Măgureanu. în jurul orelor prânzului. Daniel Eufrosin. Jeaninne Bradler. declara că Opereta este o „instituţie de spectacol care merge excelent. Răzvan Rusu. dirijor – Răzvan Luculescu. Marius Mitrofan. Stefan Popov. care a venit să împartă daruri copiilor. Teatrul „Ion Creangă”. Aproape un miliard s-a strâns din donaţiile unor sponsori iubitori de muzică. director general. Iuliana Costiniu. Florin Roşu – acompaniaţi de Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. Din păcate visul ni s-a împlinit cu ocazia incendiului! Atunci am acaparat primele paginii ale ziarelor şi televiziunile s-au întrecut să transmită reportaje de la faţa locului. opereta „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán cu Silvia Şohterus. pe 21 decembrie. Alexandra Savu. i-au spus. Opera Română din Iaşi a programat un spectacol cu opereta „Liliacul” în beneficiul Operetei bucureştene. Cornel Todea. Paul Lăzărescu. Cristinel Coman. Claudia Măru-Hanghiuc. Ultimele spectacole ale Operetei bucureştene la finalul anului 2004 au fost: pe 16 decembrie – „Suzana” de Jean Gilbert cu Silvia Şohterus. Gabriela Popescu. Guvernul României a alocat suma de 40 de miliarde de lei. Florin Georgescu. Daniela Vlădescu. repetiţii şi pregătirea unei noi premiere: „Logodnicul din Lună” de Eduard Kunneke – premieră oficială pe 17 decembrie – cu: Bianca Ionescu. Orest Pîslariu. Teatrul Naţional. Raluca Ciocă. Gabriela Daha. Regia – Constanţa Câmpeanu. şi de Daniel Eufrosin. Mioara Manea–Arvunescu. dirijor – George Balint. Cristinel Coman. deci desfăşurarea spectacolelor nu a fost perturbată. Amza Săceanu. Bogdan Ardeleanu.

en français. Calypso.. Alfredo Pascu. interpretând «Ah. fiind Tudor Gheorghe.. „Ţara surâsului”. Şi-au dat concursul corul şi orchestra teatrului. interpretate de Alfredo Pascu şi Daniel Eufrosin. Bogdan Caragea. Dolly!”. V. „Victoria şi-al ei husar”. susţinută ieri în faţa unui public avid de muzică şi umor. Silvia Şohterus.Opereta a fost înconjurată în aceste momente grele de multă simpatie şi compasiune din partea spectatorilor fideli. s-au prezentat spectacole pentru copii în sala Teatrului „Ion Creangă”. în Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti s-a susţinut un Concert extraordinar. Silvia Şohterus şi Viorel Ciurdea cu «La Calul bălan».Muscă. A urmat Amelia Antoniu şi «omul serii». 28 martie 2005) 32 . „Hello.Creţu. invitat special. ce femei!». diverse sume de bani în conturile deschise cu acest prilej nefericit. într-un minirecital. Doina Scripcaru.. pe 25 şi 26 martie. ariile din operete celebre alternând cu piese sobre. pentru damele focşănene. corul. La toată această cremă cu arii din operete celebre. confidenţial. Anton Zidaru. Daniela Vlădescu. ca şi prestaţia sublimă a Ameliei Antoniu şi a lui Cătălin Petrescu din «Victoria şi-al ei husar». Au participat toţi soliştii Operetei. Artiştii au fost aplaudaţi de un public care a dovedit că iubeşte muzica de operetă. care a început cu o captatio benevolentiae. şi refrenul «Calypso. Momentul culminant al serii a fost atins prin vocea Danielei Vlădescu. bis-uri. având ca protagonist pe caragialianul Bogdan Caragea şi delicioasa Mioara Manea-Arvunescu.. oameni de afaceri şi chiar membrii ai guvernului care au donat. spectacole de colaj în sala „Arcub”. [. Aplauze la scenă deschisă. „Floarea din Hawaï” etc. Nu putem să omitem nebunatecii profesori din «Vânzătorul de păsări». În 19 februarie. Prezentat de prim-solista Mioara Manea-Arvunescu. flori şi confeti. şeful orchestrei Concertino. Între aceste momente pline de haz şi melos se interpunea din când în când senzualitatea provocatoare a Monicăi Ştraţ şi a lui Iulian Rădoi. În funcţie de sălile de spectacol care au fost puse la dispoziţie. În spaţiul îngust al scenei focşănene o picătură din magia baletului a reuşit să ne ducă cu gândul la un balet rus la Balşoi Teatru din Moscova! Din această atmosferă propice meditaţiei şi a gândului spre Absolut ne-a trezit o «Capră cu trei iezi». pentru câteva minute. pe ritmul unui tangou pasional al violonistului Eugen Mirescu. În 26 februarie s-a prezentat în direct la postul de televiziune România de Mâine. „Silvia”. spectacolul sa derulat în ritmuri fierbinţi. În «Vrăjitorul din Oz» arta şi talentul artistei au făcut ca. sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. Gabriela Daha. „Contesa Maritza”. artiştii Eugenia Moldoveanu. În loja oficială au onorat cu prezenţa personalităţi precum ministrul Culturii şi Cultelor. a unor instituţii de spectacol. cu spectacolul „Farmecul Operetei” la Teatrul Municipal din Focşani. Mona Muscă. care aduceau liricul în sufletele spectatorilor. Uvertura a fost semnată de histrionicul Bogdan Caragea. originară din Focşani. Alfredo Pascu. într-o simfonie a sentimentului născut din fărâma de divinitate ascunsă în sufletul marilor artişti. Crina Zancu. materia să se întâlnească cu spiritul. spectacole de operetă în sala „Rapsodia”. Bianca Ionescu. baletul şi orchestra. Sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu au evoluat Bianca Ionescu. ca «Tevie lăptarul» şi «Gunoierii». Daniela Vlădescu. S-au făcut deplasări în ţară. Iată cum este descris acest eveniment la vremea respectivă: „O seară memorabilă! Aşa putem numi prestaţia artiştilor Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Serata muzicală a continuat cu un duo de zile mari. Bogdan Caragea. Florin Diaconescu sau Florin Georgescu au interpretat arii din operete celebre ca „Vânzătorul de păsări”. li s-a adăugat apariţia unor personaje pitoreşti.Sava şi în sala de concerte a Liceului de muzică „George Enescu”. Anghela Gheorghiu şi Roberto Alagna.] (I. încărcate de melancolie. Stefan Popov. Spectacolele au fost reluate în 17 ianuarie. spectacolul Gala Operetei .

] Un «punct de rezistenţă» al spectacolului a fost apariţia sopranei Anna Mirescu. Tot în această perioadă corul şi orchestra teatrului. „Silvia sau „Floarea din Hawaii”. Urziceni. s-au primit foarte multe sponsorizări iar salariaţii Operetei au donat 280 de milioane de lei din propriile lefuri. „Stelele Operetei” sau „Opereta. „Văduva veselă”. Râmnicu Vâlcea. „Voievodul ţiganilor”.40 în sol major K. «atacând» cu curaj pagini dificile din operete celebre. orchestra teatrului sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu a prezentat un Concert Simfonic cu următorul program: Dansuri româneşti de Bela Bartok. un duo comic foarte bun – Arnold Mack şi Răzvan Rusu –. Mozart. Cu sprijinul binevoitor al unor sponsori s-au întreprins turnee (cu formaţii reduse din cauza costurilor de deplasare) la Timişoara. ca într-un miraj preschimbat în coşmar. Colaje se prezentau şi în sălile de festivităţi ale liceelor Sf.Sava sau George Enescu. de fapt. pentru ca Opereta să-şi poată deschide stagiunea în toamnă. un public numeros s-a bucurat să asculte glasuri noi. „Farmecul Operetei”. un titlu sugestiv.A. în ciuda dificultăţilor adesea insurmontabile generate de incendiul (foarte dubios) care i-a afectat sala de spectacol.] au evoluat Carmen Angheloiu.. la rândul său.. Dragostea mea”. în funcţie de posibilităţile tehnice ale sălilor oferite. fără ca teatrul de operetă să plătească chirie. se află în postura de a demonstra că… merită să existe ca entitate de sine stătătoare. s-a lansat vestea că Sala Mare a Teatrului Naţional va fi pusă la dispoziţie. de fapt. S-a jucat în această perioadă. Teatrul Naţional de Operetă a invitat publicul să urmărească o seară specială – un concert de arii şi duete interpretate de membri ai corului teatrului. Corina Ion. singura solistă «cu experienţă» din acea seară. corul şi orchestra teatrului au prezentat concertul Flori de mai. muzicalitatea şi expresivitatea interpretării.. pentru că direcţiunea Teatrului Naţional Bucureşti 33 .. la Arcub se prezentau colaje: „Invitaţie la Operetă”. dar şi de la Sala Radio. [. spectacolele s-au ţinut în sălile puse la dispoziţie de celelalte instituţii de cultură. Solişti au fost numai membrii ansamblului cor al Teatrului Naţional de Operetă. Focşani.. binecunoscută deja prin apariţiile sale în concertele vocal-simfonice de la Filarmonica bucureşteană. în sala Arcub. Concert pentru violoncel şi orchestră de coarde de Antonio Vivaldi. aplaudând totodată iniţiativa deosebită a organizatorilor. În afară de cele bugetul alocat de Guvernul României pentru lucrările de reparaţie. Chiar în aceste zile. În 24 mai. după 50 de ani de activitate intensă. dar şi curajul unui ansamblu care..Dar cu cât toţi se străduiau şi depuneau mai multe eforturi pentru strângerea de fonduri pentru repararea Teatrului de Operetă. Pe timpul desfăşurării lucrărilor. încă studentă. Banii de pe bilete au fost strânşi şi folosiţi pentru reconstrucţie. Pentru fiecare din aceste colaje erau programe diferite de arii şi duete din operete. au pregătit şi susţinut concerte specifice. cu care s-a debutat şi în 1986 după ce Teatrul de Operetă a fost demolat. În regia imaginată de Constanţa Câmpeanu şi mişcarea scenică realizată de Andreea Constantinescu. coloratura performantă. Eugen Voicu. dar şi Cornel Todea.] Acompaniaţi de orchestra teatrului dirijată de Gabriel Popescu. Astfel. pentru a-şi dovedi profesionalismul şi capacitatea artistică. şi Simfonia nr. Buzău. primul titlu programat fiind. în marea lor majoritate studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. termenul de finalizare al reparaţiilor se depărta! Primul spectacol care a fost ales a se desfăşura în sala renovată a teatrului a fost „Lăsaţi-mă să cânt”. la Teatrul „Ion Creangă” – spectacole pentru copii. au surprins extrem de plăcut prin calitatea glasurilor şi disponibilităţile lor artistice. fiind. Ileana Petruş-Lenghel. în general.V 550 de W.. unanim apreciată pentru glasul limpede. Deva. câteva zile pe săptămână. Sibiu. „Continuând să dovedească faptul că e activ. debuta în calitate de dirijor de orchestră [. maestru de cor care. Brăila. În sala Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor au evoluat câţiva tineri care.. un strigăt de ajutor – «Lăsaţimă să cânt» de Gherase Dendrino. Piteşti. Călăraşi. solist Gabriel Joiţoiu. la sala Rapsodia – „Contesa Maritza”. în 8 mai 2005. concert dirijat de maestrul corului Gabriel Popescu. [.

Mozart – Simfonia nr. cea mai „neagră” stagiune a Operetei bucureştene.A. Anton Zidaru. Opereta – „tolerata“ la Teatrul Naţional Bucureşti. Stefan Popov. în 11 iunie Concertul Simfonic susţinut de orchestra Teatrului Naţional de Operetă. dar şi faptul că a devenit Teatru Naţional ar fi suficiente atu-uri pentru a fi tratată cu respectul cuvenit oricărui ansamblu profesionist cu tradiţie şi… public fidel.1422 din 17 noiembrie 2005. se tot află în situaţia de a fi «tolerată». urmând să se găsească «ceva» pentru năpăstuita Operetă care. Daniela Vlădescu. soliştii soprana Crina Zancu şi violoncelistul Alexandru Moroşanu. George Enescu – Şapte cântece pe versuri de Clement Marot. dirijor Lucian Vlădescu. Astfel s-a încheiat cea mai dureroasă.15 (orchestraţia Theodor Grigoriu). Bogdan Caragea. Din 14 octombrie a început pregătirea operetei „Contesa Maritza” în vederea unui turneu în Italia. Alfredo Pascu.550. Raluca Ciocă.doreşte în continuare ca sala ce se renovează acum să-i revină din nou.G nr. aşa că practic era vorba de o premieră. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. Puţini au înţeles însă lupta dramatică pentru ca Opereta bucureşteană să nu se îşi lase „cortina” definitiv în anul de graţie 2005. Seria de spectacole a noii stagiuni s-a deschis în 6 octombrie cu o deplasare a colajului „Stelele Operetei” la Breaza.40 în sol minor K. Silvia Şohterus.V. Teatrul Naţional de Opereta „Ion Dacian” a luptat din răsputeri să nu dispară din peisajul cultural bucureştean. în sala Mihail Jora a Societăţii de Radiodifuziune. SPECTACOLUL CONTINUĂ Surprins de nefericitul incendiu în plină ascensiune artistică. O veste bună a venit în luna noiembrie! Cu bucurie şi satisfacţie. Cu nelinişte. şi care urma să fie amenajată şi dotată la standarde europene. după demolarea vechiului Teatru «Regina Maria» de pe Cheiul Dâmboviţei. Joseph Haydn – Divertisment în re major pentru violoncel şi orchestră de coarde. şi în 14 iunie spectacolul „Văduva veselă” la sala Rapsodia – spectacol de licenţă al sopranei Ileana Lenghel.” (Anca Florea. Gabriela Daha. Spectacolul în viziunea regizorului Giuseppe Visciglia era total diferit de versiunea românească care se juca şi urma să fie prezentat în totalitate în limba italiană. prin care a fost atribuită Sala Omnia ca sediu propriu. Bianca Ionescu.Sava. întregul colectiv al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a luat cunoştinţă de H. În acest concert. deşi succesele care i-au adus unanima recunoaştere în ţară şi peste hotare. Cătălin Petrescu. Florin Budnaru. cu următorul program: Bela Bartok – Dansurile româneşti. dar lucrările erau încă departe de a fi finalizate. apoi acelaşi spectacol în sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. tristeţe şi chiar spaimă în suflete a început stagiunea 2005-2006. 34 . Observatorul cultural) La finalul stagiunii 2004/2005 a avut loc o deplasare la Deva în 4 iunie cu spectacolul „Logodnicul din Lună”. op. Spectacolele pentru copii au fost reluate în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. De aceea s-a acordat o deosebită atenţie spectacolelor de rezistenţă din repertoriu prin repetiţii minuţioase desfăşurate în condiţiile improprii oferite de foaierul teatrului. W. Crina Zancu. au evoluat soliştii Amelia Antoniu. Stagiunea 2005-2006 a debutat cu un concert susţinut în 3 septembrie în Piaţa Festivalului Internaţional „George Enescu”.

Viorel Ciurdea. Şi-a dat concursul orchestra Teatrului Naţional de Operetă. Horea Repede. în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional Bucureşti. Merano. Sub directoratul interimar asigurat de Daniel Eufrosin. Gheorghe Marian. urmat de opereta într-un act „Domnul Choufleuri vă aşteaptă”. Anna Mirescu. Şi-au dat concursul soliştii Amelia Antoniu. baletul şi soliştii Amelia Antoniu. Kfar Sabam. Cătălin Petrescu. Carmen Buterez. bucurându-se de un frumos succes. a avut loc premiera musicalului pentru copii „Gulliver în Ţara Piticilor”.Mozart. În a doua jumătate a lunii martie Amza Săceanu demisionează din funcţia de director general. Aurelia Tudor. Stefan Popov. Ierusalim. Mihnea Lamatic. în interpretarea Biancăi Ionescu. În colaborare cu Teatrul Naţional Bucureşti. a fost pregătit un amplu program de spectacole ce puteau fi prezentate în acest spaţiu. Cristina Osiceanu. Florin Budnaru. Asti. Viorica Spuză. Haifa. În 22 decembrie 2005. Iuliana Costiniu. Raluca Ciocă. Turneul s-a desfăşurat în oraşele: Alba. s-a susţinut un concert cu „Stelele Operetei” în sala Mihail Jora a Radiodifuziunii. orchestra. Cornel Todea. în regia Constanţei Câmpeanu şi acompaniamentul pianistei Mădălina Ene. Claudia Măru-Hanghiuc. Rehovot. Florin Diaconescu. Solidară cu dânsul. Ligia Dună. Daniela Vlădescu. colaje prezentate în deplasare la Hunedoara. Anul 2006 a început cu pregătirea unei premiere. corul. A început cu un recital de arii şi duete din creaţia compozitorului Jacques Offenbach. Pentru că la foaier lucrările de refacere erau în curs de finalizare. stagiunea a continuat cu spectacole de operetă prezentate în sala „Rapsodia”. Delia Şerban. Amelia Antoniu. În regia lui Nicolae Ciubuc. Marius Olteanu. coregrafia Andreei Constantinescu şi scenografia Dianei Ioan. un nou spectacol pentru copii – „Gulliver în Ţara Piticilor” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. iar primul spectacol de operetă al stagiunii a avut loc pe 23 decembrie la sala Rapsodia unde s-a prezentat „Contesa Maritza”. Între 26 ianuarie şi 6 februarie a fost prezentat spectacolul „Opereta râde. nu s-a jucat decât spectacolele pentru copii şi câteva colaje în deplasare. sub conducerea maestrului Constantin Petrovici. Mihaela Ştefănescu. demisionează din funcţie şi doamna Eugenia Moldoveanu. Novara. acompaniaţi de o formaţie orchestrală condusă de dirijorul Lucian Vlădescu. Florin Diaconescu şi Cătălin Petrescu. Crina Zancu. Gabriela Călin. Premiera acestui spectacol a avut loc în 5 aprilie. Sub bagheta dirijorului George Balint. Regio Emilia. Mihai Cacoveanu. Ramat Gan. Oana Vâlceanu. Carmen Tudorache. Mediana Vlad. Holon. în regia semnată de Giusepe Visciglia şi în coregrafia Andreei Toma. Rişon LeZion. micuţii spectatori au fost fermecaţi de peripeţiile personajelor întruchipate de Orest Pîslariu. Modena. Cătălin Cocheş. Bogdan Ardelean. Bianca Ionescu. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici.Practic. Octavian Ştefănescu. Eugenia Ilinca. Padova. În 7 martie s-a plecat în Italia cu „Contesa Maritza”. În 16 aprilie. Gladiola Niţulescu.A. Stefan Popov şi „Stabat Mater” de Clari. Claudia Deleanu. Daniel Eufrosin. Tel Aviv. În 13 aprilie. La Spezia. Forli. Teodora Godeanu. Alba Iulia şi spectacole pentru copii la sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. Adrian George Popescu şi Arnold Mack au început lucrul la spectacolul „Burghezul gentilom” în regia reputatului Petrică Ionescu. 35 . s-a prezentat în sala Ministerului de Interne un „Concert Pascal” ce cuprindea arii şi duete din operele compozitorului W. până în decembrie. Petah-Tikana. Sandra Mahvina. Slatina. Valentino Tiron. Nicolae Măgureanu. cântă şi dansează” în Israel în oraşele Beer Şeva. Adrian George Popescu. au evoluat soliştii: Silvia Şohterus. Anghel Stoian. Ileana Lenghel. în interpretarea soliştilor Gabriela Daha. Bolzano. Pavia. Urziceni.

spectatorii urmărind-o recitând. se afla însă la congruenţa cu cel social.Schubert. devenea aceea de a atrage creatori valoroşi. în regia semnată de tânărul regizor Doru Marin şi scenografia Marilenei Şerban.Léhar.Arlen. creaţii ale unor cunoscuţi compozitori români şi internaţionali.Garner.Gershwin. instituţie unică în plan naţional. de a perfecţiona şi motiva artiştii din interiorul instituţiei. în foaier. Delia Şerban. „Liliacul” de J. Noua politică managerială a fost comunicată cu ocazia conferinţei de presă care a precedat premiera spectacolului „Broadway – Bucureşti”. dar şi cu melodii retro de Ion Vasilescu. de la sala de teatru la spaţiile neconvenţionale. Marian Horhotă şi Lorendi Rădulescu. director al Teatrului „George Ciprian” din Buzău. prima dragoste şi terminând cu modul în care artista a cunoscut succesul. în urma concursului organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor. dar şi de a promova creaţia contemporană.Mozart. O succintă descriere a programelor care aveau să fie abordate prin opţiunile repertoriale a dat tonul politicilor culturale promovate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”: de la promovarea valorii creaţiei naţionale specifice la montarea operelor din repertoriu internaţional. „Ave Maria” de Fr. Spectacolul sopranei Bianca Ionescu a împletit armonios arta lirică cu cea dramatică. Astfel. teatrul asumându-şi rolul de formator de opinie în ambele planuri. OPERETA – UN NOU ÎNCEPUT În august 2006. Audienţa s-a delectat cu arii din opere şi operete precum „Vrăjitorul din Oz” de H. Stagiunea 2005-2006 s-a încheiat în aşteptarea concursului pentru ocuparea postului de director al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti organizat în 27 iulie de către Ministerul Culturii şi Cultelor. spectacolul i-a oferit sopranei o largă paletă interpretativă. soprana Anna Mirescu şi baritonul Cătălin Petrescu. articulat prin multitudinea şi diversitatea acestor proiecte. „Să fii un star” de H. Factorul artistic.În 7 iunie. precum şi iniţierea unui festival internaţional de operetă. 36 ..A. „Misty” de E. Începând povestea cu descrierea copilăriei. În 17 iunie. conducerea Teatrului a fost preluată de Răzvan Ioan Dincă. La preluarea direcţiei. În prima parte a spectacolului Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru-Hanghiuc au interpretat muzică americană. „Lie. soprana Bianca Ionescu a interpretat numeroase arii din lucrări cunoscute. a avut loc premiera spectacolului one woman show „Ai. În partea a doua a spectacolului. music-hall şi teatrudans. acoperind din punct de vedere artistic toate cerinţele şi exigenţele pieţei de profil din lume. în regia Constanţei Câmpeanu. fler lady?!?” cu Bianca Ionescu. un exemplu care ilustra înnoirea în plan repertorial a instituţiei.Strauss. Spectacolul fiind examenul de licenţă al sopranei Anna Mirescu. tânărul regizor şi-a propus ordonarea activităţii artistice pe bază de programe şi proiecte care să cuprindă toate tipurile de manifestări artistice pe care opereta. pluridisciplinaritatea şi multiculturalismul. în foaier.. educativ şi moral. continuând cu adolescenţa. cântând şi dansând. ca gen unic. acompaniaţi de cvartetul Giovinezza au dat viaţă personajelor din opera într-un act „The Telephone” sau „L'Amour à Trois” de Gian Carlo Menotti. Din repertoriul sopranei au făcut parte şi piese precum „Summertime” de G. le presupune. de la opereta clasică la inovaţia musical-ului american. lie ciocârlie”.Reiniger. şi populare. Desfăşurat după un scenariu al cărui subiect a reprezentat viaţa unei artiste. au dansat Carmen Buterez. a avut loc premiera „Un american la New York”. misiunea TNO. „Flautul fermecat” W. „Ţara surâsului” de Fr.

sărbătorile de iarnă prilejuind o serie de manifestări artistice. În acelaşi timp s-au organizat repetiţii pentru „Bucureşti – Broadway”. care s-a jucat pentru prima dată pe data de 3 februarie 2007. „Cabaret” şi medley-ul „Bucureşti – Broadway”. Patricia Seymour. Liliana Iorgulescu. după romanul lui Stendhal. Luna martie se anunţa a fi una de sărbătoare. în regia Alexei Mezincescu şi coregrafia Adinei Cezar. însă primele modificări s-au produs începând cu debutul stagiunii 20062007. nu doar la nivel artistic. au început pregătirile pentru musical-ul „Cabaret”. însă miza cea mare era reprezentată de montarea a două musicaluri. cât de des puteţi merge la Operetă pentru a vedea o operă? În luna februarie a anului 2007 Teatrul a organizat casting-uri. iar pe 31 decembrie. de „Burghezul gentilom” de pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. la Centrul Cultural al Ministerului de Interne. DIVERSIFICAREA REPERTORIALĂ MUSICAL. nu erau însă de ajuns pentru a scoate teatrul din conul de umbră în care se afla de ceva vreme. „Ţara surâsului”. trebuie să acordăm atenţie unui eveniment mai rar pe scena teatrului de gen. dacă adeseori Operele decid să includă un titlu de operetă în repertoriu (bineînţeles. „Camerata Dorin Teodorescu” a prezentat un concert extraordinar de Crăciun la Catedrala Sfântul Iosif. „Logodnicul din lună”. Adina Iacov. Spectacolele şi concertele festive au continuat ca în anii precedenţi. prezentat în mod tradiţional de Opera Naţională Bucureşti. iar primii care au marcat acest moment deosebit au fost soliştii Bianca Ionescu. „Roşu şi Negru” . un medley care avea să includă fragmente din cele mai celebre musical-uri de pe Broadway. pe muzica semnată de compozitoarea Livia Teodorescu Ciocănea. adăugând chiar şi o operă barocă în oferta culturală a instituţiei. ci şi pentru opera barocă „Pyram şi Thisbe” şi pentru baletul „Bal”. Felicia Serbănescu. Cu regia semnată de Vlad Massaci. Daniel Madia şi 37 . Pentru că. Anka Levana. înainte ca primele tentative de musical din România să stârnească un vârtej mediatic şi o schismă în rândul criticii. coregrafia de Florin Fieroiu şi scenografia lui Dan Tita. Istvan Teglas.. Alături de spectacolul Biancăi Ionescu. Următorul eveniment important în agenda teatrului a fost musical-ul „Ce înseamnă să fii. Levente Szasz. care s-a jucat în foaier în 24 septembrie. Primul spectacol care a avut premiera în această stagiune (21 octombrie 2006) marca tendinţa de înnoire şi de deschiderea a teatrului. Raluca Ciocă. Spectacolul s-a înscris în suita de manifestări artistice prilejuite de Anul Francofoniei în România şi s-a jucat pe scena Teatrului Nottara. Marian Simion. Ioana Mitsika.. în afara tradiţiei de a prelua „Liliacul lui Strauss-Fiul” de Revelion). Bunbury”. şi de repetiţiile pentru operetele „Voievodul ţiganilor”. spectacole care aveau să atragă atenţia publicului. Au participat dansatorii: Cristi Tarcea–Julien. TEATRU . fiind vorba de un balet. Florin Budnaru. suflul modern anunţat şi confirmat prin această montare aflându-se în corespondenţă cu starea în care se afla întreaga instituţie.DANS şi OPERĂ BAROCĂ pe SCENA OPERETEI Două noi spectacole. nu doar pentru musical-ul „Cabaret”. ansamblul de balet al Operetei a fost invitat să danseze în spectacolul extraordinar cu opereta „Liliacul” . ci şi organizatoric. un musical şi un balet. Însă.Procesul transpunerii acestei viziuni manageriale în produse culturale de calitate avea să fie unul de durată îndelungată. avându-i ca solişti pe violonistul Gabriel Croitoru şi pe mezzosoprana Raluca Ciocă. Producţiile aflate în pregătire continuau linia unui repertoriu variat. „Ai …fler… Lady?!?”. Călin Hantiu.

se urmăresc întâlnirile protocolare. Sorina Tiron-Marian Horhotă. Cum reparaţiile sălii devastate de incendiu nu fuseseră finalizate. Ion Caramitru. ci şi prin organizarea unei forme de predare a musical-ului. care afecta nu doar Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. 38 . În primul rând. balerini şi actori). „Fantoma de la Operă” sau „Poveste din Cartierul de Vest” – titluri de referinţă intrau astfel în atenţia melomanilor bucureşteni şi în repertoriul unui teatru care dovedea o preocupare pentru acoperirea întregului său domeniu de activitate (artele spectacolului muzical). Cristina Osiceanu-István Téglás. familiarizând astfel publicul cu valorile Broadway-ului: „Cats”. direcţia Operetei a găsit totuşi o modalitate de a relua spectacolele în propria sală. O dată cu achiziţionarea unei scene mobile. România Liberă. petrecută pe o plajă. „Evita”. spectacol care a continuat să se joace şi în stagiunile următoare. acesta având un palmares excepţional (a susţinut concerte alături de toate instituţiile de spectacol din Sacramento şi Michigan. apoi declanşarea «balului» căutării partenerului (ei). Beatrice Rancea a revenit în postură de regizor la interval de doar câteva zile cu spectacolul „Bal”. Diana Petrache-Ionuţ Kivu. Musicalul a fost un prim reper din multe puncte de vedere. Obligată să găsească o soluţie acestei probleme. Tünde Baczó-Cristi Hogaş. Alexandru Tocilescu. 5 coregrafi Răzvan Mazilu. „Chicago”.Beatrice Rancea. În al doilea rând. Prezenţa unui muzician american în mijlocul orchestrei bucureştene a evidenţiat principala problemă cu care s-au confruntat artiştii români. condusă de violonistul Eugen Mirescu. Plazza Romania. Costel Huhu. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că acest spectacol a beneficiat de prezenţa unui invitat special. Florin Fieroiu. au oferit melomanilor „mărţişoare muzicale” – spectacole jucate la Colegiul Naţional Sfântul Sava. să se infiltreze uşor poezia celor ce şi-au găsit perechea. spectacolul a impresionat prin amploarea producţiei a adus pe scenă o echipă impresionantă de artişti (7 regizori de renume .Viorel Ciurdea. „Cabaret”. 10 mai 2007) a fost realizat în coregrafia lui Yvette Boszik după o idee originală de Ettore Scola. Mihai Babuşka. alături de formaţia Concertino. care a avut premiera la 1 aprilie. Noua scenă permitea unui număr de 250 de spectatori să vizioneze producţiile proprii în condiţii acceptabile. Oana Botez-Marius Grosu. Astfel. Producţia de teatru-dans ilustra prin intermediul mai multor stiluri muzicale şi de dans nevoia înfrângerii singurătăţii prin descoperirea unui partener de viaţă. dirijorul Gary Dilworthy din Statele Unite ale Americii. Radu Afrim. echipa de creaţie a reuşit să aşeze o piatră de temelie la fundaţia unui gen care avea nevoie să fie construit nu doar prin asumarea unor astfel de spectacole. Mădălina Mechenici-Daniel Dragomir. Radu Alexandru Nica. Sergiu Anghel şi Carmen Coţofană şi numeroşi solişti. Orchestra Naţională Radio Bucureşti. Ileana Lucaci nota în cadrul aceluiaşi articol: “În prima parte a spectacolului petrecută la un local. într-o interpretare remarcabilă” (Ileana Lucaci. dar şi avantajul unei experienţe directe cu musicalul. şi care nu s-a oprit doar la nivelul instrumentiştilor: lipsa de experienţă şi pregătire în abordarea unui rol sau a unei partituri în musical. Din ansamblu au făcut parte: Beatrice Rancea-Păstorel Ionescu. Teatrul îşi relua activitatea în propria sală şi îşi invita spectatorii să asiste la premiera „Broadway-Bucureşti”. adevărata sărbătoare avea să vină abia spre sfârşitul lunii. Însă. Carrefour Militari şi Orhideea. ca în cea de a doua. Cornel Todea. Monica Ştraţ-Andrei Ciobanu. care. Răzvan Ioan Dincă. de Orchestra Simfonică din Taipei. ci toate instituţiile muzicale la nivel naţional. la sfârşitul lunii martie. Spectacolul „perfect conceput sub aspect emoţional şi cultural. Gabriela Călin-Cristian Osoloş. montată în sala de spectacol. era o producţie care impresiona prin ambiţia de a reuni cele mai importante momente din cadrul genului. Orchestra Simfonică Barcelona). peregrinarea Operetei lua sfârşit.

Bruno Hellstroffer – theorba. şi a fost onorat de participarea pianistului Dan Mizrahi. deja adeptă a Barocului de câteva decenii. cântă şi dansează”. „Ţara surâsului”. precum „Silvia”. un program de o oră . Ana-Maria Lazar. timp de trei luni.Dansul este expresia forte a ilustraţiei teatrale.de fiecare dată altul . Regia a fost semnată de Andreea Vălean. unde avusese premiera cu 40 de ani în urmă (16 decembrie 1967).cu arii şi duete din lucrări celebre. de la slow-foxtrot la quick step. PRIMII PAŞI CĂTRE RETEATRALIZAREA GENULUI Teatrul a deschis stagiunea 2007-2008 în deplasare. publicul a putut asista. Din distribuţie au făcut parte: Adrian George Popescu. „Pyram şi Thisbe” aliniind scena bucureşteană la cea internaţională. „Opereta râde. Daniel Popa şi Cosmin Seleşi. „Concert de valsuri” şi un concert al „Cameratei Dorin Teodorescu”. Mircea Ciurez. „Cocoşelul neascultător” şi „Gulliver în Ţara piticilor”. dar pe toată perioada vacanţei.” În luna aprilie a anului 2007 a avut premiera concertului–spectacol „Pyram şi Thisbe” . şi până la sfârşitul stagiunii. fie el balet sau dans contemporan – aveau prioritate în agenda culturală a instituţiei. iar scaunele – insuficiente. La sfârşitul lunii mai au început pregătirile pentru o nouă operetă. Mediana Vlad. iar coregrafia de Mary Collins. „Victoria şi-al ei husar” desfăşurându-se în sala Ministerului Administraţiei şi Internelor. Florin Diaconescu. la un recital vocal instrumental intitulat „Armonii de primăvară”. În toată această perioadă. la Alba Iulia. Irina Năstase – clavecin. „Frumoasa din pădurea adormită”. Teatrul Naţional de Operetă reuşea din nou. de Emmerich Kálmán. folosind o invocare a istoriei sale. prin apelarea la genurile principale. Stagiunea 2006-2007 s-a încheiat oficial pe 11 iulie 2007. sub titlul „Opereta de joi seara”. Montarea a fost realizată în parteneriat cu Opera Naţională Română (prima producţie finalizată a Studioului Experimental de Muzică şi Balet „Ludovic Spiess”) . la tango. de la vals. alături de formaţii instrumentale născute în cadrul instituţiei. „Bal”. Matei Nicolescu. pentru a doua oară într-un singur an. Iulia Surdu. iar în partea a doua a spectacolului de Ansamblul Collegio Stravagante. „Contesa Maritza”. Însă nu doar musical-ul şi spectacolul de teatru – dans. cu un program care a inclus spectacolele „Broadway-Bucureşti”. Acompaniaţi de Gonul Aptula (pian).Nicolae Bălcescu. de această dată. Mihnea Lamatic şi violonista Gianina Săveanu. operă barocă de Michel Pignolet şi John Frederick Lampe. operetă cu vechime pe scena Teatrului „Ion Dacian”. care a avut loc în data de 6 mai. costume – Ana Alexe. Ion Dimieru. Tot la sediu. decoruri – Ana Olteanu. La sediu. Mişcare scenică – Maria Popa. au evoluat soliştii Gladiola Niţulescu-Lamatic. Acompaniamentul muzical a fost asigurat de: Mihail Ghiga – concert-maestru. Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez din Bucureşti. Ana Olteanu (decoruri) şi Ana Alexe (costume). Echipa de creaţie a fost completată de Maria Popa (mişcare scenică). operetele clasice. programul încărcat al 39 . teatrul a continuat să joace spectacolele deja consacrate în repertoriu. Adrian Ciucă – violoncel. Totul este înfăptuit cu o impresionantă perfecţiune a mişcării ansamblului. să devină un promotor al inovaţiei. în foaier. „Voievodul ţiganilor”. s-au montat spectacole pentru copii: „Micuţa Dorothy”. În curând însă. artişti îndrăgiţi ai operetei bucureştene au susţinut în fiecare joi. Spaţiul din faţa intrării principale s-a dovedit de fiecare dată neîncăpător. în sala de pe Bd.

Copiii au petrecut alături de personajele din comedia muzicală „Dragostea celor trei portocale”. Elena Siloci. Mioara Manea. eforturile fiind concentrate asupra noilor producţii şi a menţinerii celor curente la un nivel ridicat. care forţau atât spectatorii. Pe 16 decembrie. Nicolae Simulescu. considerată de mulţi desuetă şi pe-alocuri prăfuită. George Matei. Arnold Mack. Valeria Rădulescu. de Johann Struss-fiul.Dacă e bal. 27 ianuarie. Matei Nicolescu. Doina Levintza (costume). în ianuarie 2008 începând repetiţiile pentru „Dragostea celor trei portocale”. fantezie vizuală. Nicolae Ţăranu. apelul la tehnologia modernă . Cristina Stăniloiu. Luminiţa Dincă. bal să fie) În data de 9 februarie a fost rândul celor mici să se bucure de spectacolele teatrului în sala deplin funcţională. Cristian Caraman. Raluca Herciu. Daniel Eufrosin. 40 . Cleopatra Melidoneanu. Constanţa Câmpeanu. cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la premiera pe scena Teatrului de Operetă. precum: Adriana Codreanu. Cosette Marinescu. Adaptarea. Cătălin Petrescu. Pe 28 octombrie. La eveniment au fost invitaţi artiştii perioadei de aur ai Operetei româneşti. Mădălina Mechenici. Viziunea regizorală a fost susţinută de implicarea lui George Balint şi Emil Maxim (dirijori). regizorul şi directorul general Răzvan Ioan Dincă afirma: „Suntem încă departe de un teatru pe Broadway. Gabriel Popescu (maestru de cor).” „Lumini rafinate. Mihăiţă Radu. corul şi baletul instituţiei într-o demonstraţie de forţă artistică. La trei ani de la incendiul care a devastat sala. cât şi critica să regândească statutul acestui tip de spectacol. teatrul funcţiona din nou la capacitate maximă. Teatrul a anunţat vestea mult aşteptată: redeschiderea sălii de spectacole.este cel care ţine de parametrul vizual. Octavian Ştefănescu. Gabriela Daha. Cu această ocazie. Aşteptările au fost augmentate. considerat un maestru al teatrului pentru copii. În toiul pregătirilor pentru această nouă producţie. Marius Meragiu. în mod evident «praful fiind şters» de pe producţiile acesteia din care am putut vedea secvenţe în spectacolul inaugural. teatrul lansa o nouă operetă. Gabriela Călin. Tamara Buciuceanu. Genul uşor scotea la iveală noi valenţe.iată elemente ce nu erau familiare până acum spectacolelor Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian". în regia lui Cristian Pepino. Suntem acum un teatru foarte modern din punctul de vedere al dotărilor. Adriana Mirea. Spectacolul inspirat din actul al doilea al operetei „Liliacul”. care au salvat prinţese şi au înfruntat vrăjitoare pe coregrafia lui Florin Fieroiu. Raluca Ciocă. Cătălin Cocheş.instituţiei nu avea să mai permită deplasări de o asemenea amploare. Opereta a propus publicului său un regal demn de noaptea dintre ani: „Bal la Prinţul Orlovski”. Cristina Osiceanu. celebrităţi ale anilor '60. Gabriela Daha. Se pare că unul dintre efectele prezenţei unui regizor de teatru la conducerea Operetei . Florin Fieroiu (coregrafie). Alfredo Pascu. Această „Contesă Maritza” avea să fie un nou punct de turnură notabil în evoluţia teatrului. inovând şi reinterpretând opereta clasică. Duminică. Emil Spătaru. Cum avea să arate noua opereta pe propria sa scenă? Un cronicar a mers până acolo încât să se întrebe „Cui îi pasă de Contesă”. dar este mult mai bine ca înainte. de o serie de premiere: nu doar faptul că după o serie de musical-uri şi producţii de teatru-dans. Oferta repertorială s-a extins şi în rândul producţiilor pentru cei mici. publicul şi cronica de specialitate au salutat cu entuziasm prima opereta montată de la înnoirea direcţiei. ci şi faptul că aceasta era pusă în scenă de un regizor cu o experienţă bogată teatrală. Carmen Angheloiu şi balerinii Andreea Toma. Marica Munteanu. a reunit soliştii.Răzvan Ioan Dincă . Jozsef Werner (decoruri) şi a soliştilor: Silvia Şohterus. care şi-a redeschis sala de curând cu spectacolul muzical-coregrafic «Bal la Prinţul Orlovski».” (Oltea Şerban Pîrîu . Jeaninne Bradler. însă. Tiberiu Simionescu. i-a adus pe scenă pe: Valentino Tiron. bazată pe scenariul lui Carlo Gozzi. s-a organizat un spectacol omagial „Contesa Maritza”.

dar şi o perfecţionare a artiştilor operetei bucureştene prin contactul cu un alt stil de lucru. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a demarat pregătirile pentru o producţie clasică. spectacolul a stârnit reacţii puternice. a fost curajul acestui cocktail vizual şi artistic. dovedind interesul şi posibilitatea de a deschide noi drumuri atât prin creaţii inedite. jazz. şi începutul unui important capitol din istoria recentă a instituţiei: 41 . Luminiţa Dincă. Având scop şi strategii comune. Violeta Dumitraşcu. în martie 2008. Spectacolul „Urban Kiss”. Însă. manager. Monica Ştraţ. Oana Vâlceanu. Raluca Popa. Béres Attila. graţie cărora expresionismul german al anilor ’30. conservând şi promovând patrimoniul operetei. Diana Ferencz. ceea ce nici vocile pudibonde şi de filon conservator din sală şi din presă nu au putut nega. Beneficiind de experienţa dirijorului Lucian Vlădescu. care propunea o diversificare a modalităţilor de expresivitate artistică prin producţia de spectacole multidisciplinare: teatru-dansmuzică. precum şi folosirea noilor tehnici în arta spectacolului de mişcare şi muzical. Andrei Ciobanu. importanţa programului „Opereta Deschisă” în planul misiunii culturale asumate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. în regia lui Beatrice Rancea. cât şi prin recontextualizarea celor clasice. în calitate de unic ambasador naţional al genului. Celebrul musical semnat de John Kander şi Fred Ebb a avut premiera la 23 februarie 2008. producţie care a deschis drumul către un parteneriat pe termen lung. în caietul program al spectacolului. realizând punţi de comunicare între multiple forme de artă. din distribuţie făcând parte: Răzvan Mazilu. abordând totodată o gamă variată de tipuri de spectacole. a fost extrem de bine redat. Teodora Ghinea. atât favorabile. gimnastică şi proiecţii video (concepute de Daniel Gonţ). cu tuşe violente. de a realiza producţii artistice de cea mai înaltă calitate. în contrast cu tipul cabaretului francez. s-au pus bazele unei relaţii de durată între cele două instituţii teatrale. Monica Petrică. TEATRUL NAŢIONAL DE OPERETĂ – AMBASADOR AL GENULUI OPERETEI ÎN ROMÂNIA Când. director general. Sorina Tiron Micşunescu. Istvan Teglas. o reală provocare – „Cabaret” . Dacă prin montarea spectacolului „Cabaret” teatrul asigura o continuitate în cadrul programul de music-hall. instituţia a atins un nou punct al dezvoltării sale repertoriale. coregrafiat de Răzvan Mazilu. Premiera a avut loc la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” pe 9 martie. cât şi contestatare. Continuând misiunea popularizării musical-ului şi pledând pentru necesitatea formării unei şcoli de gen la nivel naţional. a adus pe scena Operetei dansul contemporan cu influenţe de street-dance. şi prin acest statut. Iolanda Petrescu. Florin Tănase. Diana Petrache. Jocul actorilor a fost completat de cele 250 de costume realizate de Cătălin Botezatu şi de machiajul asigurat de Iuliana Ştefan. decorurile lui Joszef Werner şi coregrafia Danei Serafimovici. Mihaela Ştefănescu. care a permis promovarea schimburilor culturale. Discuţiile s-au concretizat prin premiera operetei „Văduva Veselă” de Franz Lehár. în regia lui Béres Attila. a fost marcat de colaborarea cu Răzvan Mazilu. colaborarea dintre cele două teatre muzicale s-a dovedit a fi una fructuoasă. o delegaţie a teatrului maghiar. Corina Aldea. a venit la Bucureşti pentru a discuta eventualele posibilităţi de colaborare între Opereta bucureşteană şi Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta. Gabriela Călin. în stagiunea 2007-2008 programul MultiOperetta. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. formată din Kerényi Miklós Gábor. multimedia-coregrafie şi organizarea de performance-uri. Octavian Ştefănescu.O dată realizaţi primii paşi în intenţia de a reteatraliza genul prin asumarea punerii în scenă a genului operetei. Daniel Dobre. Geraldina Rusu. Răzvan Ioan Dincă semnala.

Anton Zidaru. Matei Nicolescu şi Ligia Dună. Gladiola Niţulescu. Strauss-tatăl! Bună dimineaţa. iată că strategiile noastre comune au dat roade. muzică şi balet. instituţie unică la nivel naţional. Florin Diaconescu. prezentând publicului o nouă operetă clasică. incluzând momente din operete ca: „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata” de Dendrino. Cornel Todea . Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian reuşea performanţa de a lansa primul festival dedicat artelor spectacolului muzical. Stefan Popov. teatrul a încheiat stagiunea estivală cu un tur de forţă. să facă front comun în conservarea şi promovarea patrimoniului operetei. Ca atare „Ambasadorul” Ion Dacian a purces la stabilirea unor punţi de dialog cu Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta. montând pe scena mobilă din Parcul Herăstrău concertele-spectacol „Broadway-Bucureşti”. domnule Strauss” (trimitere la faimosul titlu „Bună seara. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. Marius Mitrofan. Ei bine. cunoscând şi recunoscând afinităţi şi obiective comune între strategiile celor două redute ale operetei sud-est europene. o selecţie a celor mai celebre valsuri compuse vreodată. manager) pentru ca. În luna septembrie. cu participarea soliştilor: Doina Scripcaru. ca parte a programului „Opereta Duminică în Herăstrău”. care a reprezentat o reuşită în exprimarea potenţialului clasic al genului. a făcut o vizită de recunoaştere. Silvia Şohterus. Béres Attila. Camerata Dorin Teodorescu. într-o atmosferă ruptă de obişnuinţa citadină. Strauss-fiul!”) şi „Invitaţie la Vals”. PRIMUL FESTIVAL DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI MUZICAL Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” 14 – 27 noiembrie 2008. cu rendez-vous în fiecare duminică. în martie 2008 „Ambasadorul” a invitat o serie de soldaţi-artişti şi generali neînfricaţi (dl. soprana Raluca Ciocă. cu alte cuvinte să atace şi să cucerească noi avanposturi ale genului muzical apărând astfel graniţele tradiţiei sale. Mihai Bisericanu. iniţiate astfel de Camerată. Primit cu braţele deschise. cea mai cunoscută lucrare poate. când în parcurile şi grădinile Bucureştiului răsunau arii şi duete din operete celebre. din iulie până în septembrie. Festival care a primit denumirea de “ Viaţa e 42 . Bucureşti În 14 noiembrie 2008. Concertele s-au bucurat în mod constant de o prezenţă numeroasă în rândul publicului. care s-a delectat cu pagini celebre din repertoriul românesc şi internaţional.” După îndrăgita operetă „Văduva Veselă”. Primul concert. „Eternele iubiri” de G. „Plutaşul de pe Bistriţa” şi „Ana Lugojana” de F. Cătălin Petrescu.Barbu. Daniela Vlădescu. şi cea mai fredonată – Văduva veselă în regia lui Attila Béres. „Culegătorii de stele”. Daniel Dragomir şi balerinii Igor Grigoriev şi Cristina Osiceanu au fost acompaniaţi de către violonistul Gabriel Croitoru. „Leonard” şi „Soarele Londrei” de Comişel. are vis-à-vis de obiectul său de activitate două obligaţii majore: să experimenteze şi să păstreze. a stat sub semnul valorilor naţionale. unde. Seara veneţiană de teatru. Gabriela Daha. încurajând afirmarea Orchestrei Camerale Dorin Teodorescu cu spectacolul „Un bufon la Veneţia”. Mioara Manea Arvunescu. responsabilă pentru văduvomanii de-a lungul vremii.„Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Valentin Tiron. amintind publicului de vremurile de altă dată. opereta–operetelor. Albinoni şi Corelli. teatrul a atacat din nou avanposturile muzicale. Vivaldi. bogăţia sa culturală şi de sensuri. să exploateze şi să colonizeze noi teritorii în numele tradiţiei operetei.Grigoriu. au continuat pe parcursul stagiunii estivale 2008. iar venerabilul domn Ion Dacian îşi duce la bun sfârşit datoria.Kerényi Miklós Gábor. Bianca Ionescu. Protagoniştii. Serile muzicale. în anul de graţie 2007. a avut la bază pasaje muzicale compuse de Boccherini. director general. împreună. coordonat de soprana Bianca Ionescu. „Bună seara. Mihnea Lamatic.

care a urmat acelaşi tipar privind producţiile locale şi la ediţiile următoare. Opera de Stat din Banska Bystrica. alături de Dl. de recuperare a unor sensuri şi dimensiuni istorice. Stradivarius şi Guarnieri. montarea reinterpretând compoziţia lui Strauss-fiul. „Dialoguri între viaţă şi artă” de Ioan Moldovan ). zarzuela” de Cristina Sârbu. „Orfeu în Infern”. prin exploatarea potenţialului extraordinar al dialogului cultural. Timp de două săptămâni Bucureştiul a trăit în mijlocul unei parade a artelor spectacolului muzical de cea mai înaltă calitate. „Gipsy Roots”. Răzvan Ioan Dincă. cu ocazia Festivalului de Teatru în aer liber. Ucraina. Ungaria. musicalul. semnată de Béres Attila. 43 . „Baronesa Lili”. lansare de CD (Doina Scripcaru). Teatrul de Operetă din Brno. Egon Kulhánek. Director general al Operetei bucureştene şi Dl. Ungaria. prima înţelegere de înfiinţare a acestei platforme europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. Slovacia. Yury Schwartskopf. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a prezentat două spectacole proprii: „Voievodul Ţiganilor”. în intervalul 14–17 noiembrie au avut loc: spectacole internaţionale („Silvia”. opereta. recitaluri şi concerte de excepţie (Concertul celor două viori celebre. care a inclus o serie de momente muzicale de mare valoare interpretativă. Rusia. „Tărâmul misterios” de Claudia Măru-Hanghiuc. ci şi lansări de carte („Opereta. sub îndrumarea regizorului KERO® alături de soliştii aleşi în urma castingului local au urcat pe scenă şi vedetele maghiare ale super-producţiei. titulatura aceasta avea toate atuurile unui destin de succes: optimism. Evenimentul. musicalul. Opera română 1961–1971 de Anca Florea. şi totodată reprezentativ pentru stagiunea curentă) a generat o tradiţie a teatrului. Cele patru teatre membre aveau o misiune comună – aceea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: spectacolul muzical (creaţia de operetă şi musical). „Gala Tinerelor Talente”). Cu această ocazie. Teatrul a venit în întâmpinarea publicului său cu o ofertă cât mai variată de programe şi proiecte. „Gala de Balet”. în Szeged. şi „Văduva Veselă”. cu spectacole din diverse registre şi zone culturale care să îmbine latura de entertainment cu cea educativă. care a stârnit controverse în presa de specialitate datorită caracterului teatral inovator. cu ocazia acestuia fiind lansată în cadrul unei conferinţe speciale EMTU . propunând nu doar producţii din diferite culturi şi cu abordări diverse. teatrul.Uniunea Teatrelor Muzicale din Europa – prima astfel de uniune din Europa. Deşi lansată în cadrul Festivalului. „Artele spectacolului muzical în Europa de azi”). Un alt moment care a punctat strânsa colaborare dintre cele două teatre de la Bucureşti şi Budapesta a fost concertul bilingv „Romeo şi Julieta”. Wiener Ensemble din Viena. artiştii Mircea Gogoncea. Teatrul de Operetă şi Muzical din Budapesta. Director artistic şi general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. Director general al Teatrului Muzical Karlín din Praga. Miklós Gábor Kerényi. Cehia). Printre semnatari. Astfel. Teatrul Academic de Operetă din Kiev. Inspirată din titlul capodoperei lui Roberto Benigni.frumoasă!”. „Prinţesa Circului”. Caracterul teoretic al strategiei Uniunii a dobândit o primă valoare aplicată chiar în cadrul Festivalului. Festivalul a avut de asemenea ca obiective dezvoltarea instituţională şi dezvoltarea publicului iubitor de muzică. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Dl. dansul şi concertele făcând oraşul să vibreze într-o altă tonalitate. gale extraordinare („Gala de Operetă”. seminarii şi mese rotunde („Noua formă a operetei”. bucurie şi promisiunea unor evenimente care aveau să stea sub semnul Frumosului în Artă şi în viaţă. organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. în regia lui Răzvan Ioan Dincă. „Gala celor Trei Tenori”. a marcat un moment istoric în istoria spectacolului muzical autohton. Această selecţie repertorială (a unei premiere şi a unui spectacol apreciat. Ana Buga şi Octavia Galescu. Tibor Ivan sau David di Fiore). s-au aflat Dl. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. aflate pentru prima dată pe aceeaşi scenă.

precum un concert de muzică barocă. Rezistenţa eroului underground sovietic. al cărui curaj în plin regim comunist a reprezentat un model şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi. Viorel Păunescu.. valorificând prolifica sa creaţie lirică şi rolul său în cultura underground. Dan Jinga – dirijor cor.expoziţii („Chipul sunetelor”. O invitaţie de a aborda savoarea unei fuziuni de influenţe. în data de 14 martie. Radu Captari . interpretări şi nuanţe care transformă orice întâlnire cu muzica de calitate într-un moment de neuitat. Au urmat spectacole concert ocazionate de zilele îndrăgostiţilor şi concertul „In Memoriam Dorin Teodorescu” (1943-1999). Daniela Vlădescu. din care 44 . Florilena Popescu – costumele.. Liviu Indricău. Spectacolul a fost montat de o echipă de profesionişti consacraţi: Mălina Andrei .coregrafia. pentru toate vârstele şi gusturile: muzică clasică (Tibor Ivan. actor la Teatrul Metropolis din Bucureşti. ca o găselniţă simbolică a politicii schimburilor culturale. Lucian Moga . întro distribuţie excepţională: Igor Caras şi Mihaela Strâmbeanu. Bella Musica.Povestit. premiată în 2007 pentru interpretare de către UNITER. Luna martie a fost prilejul unei noi comemorări. muzică bizantină (Grupul Nectarie Protopsaltul). Alexandru Radu – decorul.efecte video şi light design. Marius Olteanu şi Călin Brătescu. de data aceasta. Răzvan Săraru. Vitalie Bichir şi Natalia Trohin. Doina Scripcaru. „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. alături de. Florentina Ţilea. însă. Marius Manea. După încheierea Festivalului. Bogdan Narloch). Silvia Şohterus. Amelia Antoniu. „Prinţesa circului” de Kálmán. „Leonardo Da Vinci . spectacolul–concert produs de Asociaţia Culturală „OpenArt” şi Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a fost condusă de Lucian Vlădescu. art fusion (Vlaicu Golcea). Gândit sub forma unui act artistic de reflecţie asupra libertăţii în regimul totalitar. lansând o invitaţie către acelaşi tip de deschidere culturală sub semnul căreia stă întreg festivalul. spectacolul nu are cum să fie înţeles sau receptat. prin evocarea unei epoci şi retrăirea ei pe scena Operetei. a continuat să stârnească fiori pe scena bucureşteană până la sfârşitul stagiunii. Cătălin Mustaţă. „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. şapte tenori: Alfredo Pascu. „Costume rome. a unui artist rus excepţional. spectacolul avea la bază un scenariu semnat de Alexander Hausvater şi de Mihaela Michailov. a avut loc pe 26 martie. alternând spectacolele de operetă şi musical („Voievodul Ţiganilor”. Gheorghe Crăsnaru. Alexandru Petrovici. „Odiseea Vîsoţki”.. Cătălin Petrescu – solişti ai Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. trupa care a închis prima ediţie în acorduri de tango. „Leonard – Prinţul Operetei”). „Paganini” şi „Văduva veselă” de Lehár.invenţiile unui geniu”. „Vânzătorul de păsări” de Zeller. Este vorba de marele bard şi actor Vladimir Vîsoţki. scria pe 30 martie 2009 în Evenimentul zilei: . Mioara Manea-Arvunescu. Solişti au fost Silvia Şohterus. din Republica Moldova şi vorbitori de limba rusă. care şi-au făcut studiile la Moscova chiar în perioada de glorie a lui Vîsoţki. jazz (Trio Contraste). sau chiar un spectacol de Crăciun.conducerea muzicală. Muzicologul Mihai Cosma. programul teatrului şi-a recăpătat structura. Cu acest prilej s-au cântat pagini din operetele în care strălucise regretatul tenor: „Ţara surâsului”. în regia lui Alexander Hausvater. „Contesa Maritza” şi „Broadway – Bucureşti”) cu spectacolele eveniment. Principalul eveniment concertistic a fost Gotan Project. Oana Rusu. dizident faimos şi actor de renume. În faţa unui săli arhipline. al cărui nume a fost invocat pe scena Teatrului de Operetă de către o echipă care a vrut să-l redea tinerilor de astăzi pe acest James Dean al Rusiei. spectacolul–concert „Gala Operetei”. Mircea Gogoncea. construit pe poveştile independente a 20 de cântece din repertoriul lui Vladimir Vîsoţki. Secţiunea concertelor a inclus proiecte diverse. „O ce veste minunată”.

s-a dezlănţuit iadul pe pământ. „Romeo şi Julieta” s-a dovedit a fi un nou vârf de creaţie pentru musicalul românesc. regizor şi director general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. Cultelor şi Patrimoniului Naţional din România şi Ministerul Culturii din Egipt. «Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin» părea a spune grupul de personaje cărora soarta le jucase mai multe renghiuri. balet şi proiecţii video”.) A fost o victorie a exprimării scenice. cu sprijinul Ambasadei României în această ţară. deopotrivă actoriceşti şi regizorale. fiind acompaniaţi de orchestra şi de corul teatrului într-o incursiune lirică în repertoriul religios clasic („Ave Maria”. a întinerit scena operetei. Franz Léhar). când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. însă necunoscuţi publicului până în acel moment şi care. În această splendidă 45 . Programul gândit special pentru această deplasare. Stefan Popov. timp de 16 ore pe zi..Miklós Gábor Kerényi. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. declara chiar regizorul. Parcursul a fost solicitant. participând la sesiuni de autografe şi diverse emisiuni televizate.. O tensiune subterană merge in crescendo spre final. Emmerich Kálmán. adaptată de Gérard Presgurvic pentru a da naştere unui musical de succes. similară celei maghiare. care a antrenat instituţia într-un ritm de lucru susţinut. a lăsat o puternică amprentă asupra spectacolului. folcloristul Grigore Leşe etc. (. jazzman-ul Johnny Răducanu. Întorşi cu bine de pe meleaguri africane. cu participarea soliştilor Alfredo Pascu. organizat în baza unui Acord bilateral între România şi Republica Arabă Egipt de către Ministerul Culturii. punctul culminant al stagiunii 2008-2009 a fost lansarea musicalului „Romeo şi Julieta”. un „melanj între operetă. pregătind echipa pentru o experienţă unică în peisajul românesc al artelor spectacolului muzical. bazată pe rememorarea unui dizident faimos din anii de opresiune. Perfecţionismul lui KERO® . înzestraţi vocal pentru acest gen. Impresionează tehnica dramatică a creatorilor maghiari şi modul în care artiştii români i-au dat viaţă şi strălucire scenică. Daniela Vlădescu. au devenit celebri. Montarea. o coproducţie româno-maghiară de excepţie. Viaţă şi Moarte. Încă de la prima reprezentaţie. fiind apreciat deopotrivă de public şi de critica de specialitate. Repetiţiile s-au desfăşurat timp de patru luni. calitatea sa şi elementul de spectaculos adus pe scenă.” La începutul lunii aprilie promovarea schimburilor culturale s-a concretizat printr-un turneu. premiera din 30 aprilie. casting-ul punând în valoare o serie de artişti foarte talentaţi. era rezultatul şi dovada unui dialog şi parteneriat benefic. a cuprins arii celebre de operetă şi musical compuse de Johann Strauss. Bucurie şi Durere. artiştii au susţinut la Palatul Cotroceni tradiţionalul concert Pascal. „Panis Angelicus”). cu un festival şi două premiere. Cea mai cunoscută poveste de dragoste din întreaga lume. îmbogăţindu-se reciproc. Andrew Lloyd Weber sau Gherase Dendrino. Silvia Şohterus.. care a ridicat ştacheta pentru producţiile autohtone. asemeni interpreţilor de la Budapesta. care nu a putut ascunde sub poleiala propagandistică «bubele. Franz Léhar. un melanj de personalităţi şi culturi care s-au stimulat. modern („Pie Jesu” de Andrew Lloyd Webber) şi fragmente din opere celebre ale unor autori consacraţi (Pietro Mascagni. Florin Budnaru şi Cătălin Petrescu. „Colaborarea cu Opereta din Budapesta s-a dovedit un demers inspirat. Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. însă rezultatul a fost pe măsură. prin inovaţia. mucegaiul şi noroiul» vieţii neoficiale. Giuseppe Verdi. ROMEO ŞI JULIETA – UN NOU VÂRF DE CREAŢIE ÎN MUSICALUL ROMÂNESC Deşi activitatea teatrului până în acel moment fusese impresionantă.ieşeau în evidenţă personalităţi ca academicianul Răzvan Theodorescu. lipsite de dragoste şi credinţă. Doina Scripcaru.

dar şi graţie. „Fantoma de la operă” şi „Scripcarul pe acoperiş”. permiţându-le spectatorilor familişti să vină la teatru însoţiţi de copii. tragism. „Frumoasa din pădurea adormită” şi „Dragostea celor trei portocale”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a alocat o importanţă sporită rolului său social şi educativ. Din păcate. o selecţie inspirată a celor mai bune momente din „Cocoşelul neascultător”. Copii au fost invitaţi să petreacă sâmbăta dimineaţa în Parcul Kiseleff. Era vorba de un altfel de „Romeo şi Julieta”. Nimic nu putea eclipsa atracţia exercitată de acest musical. 8 mai 2010) De la povestea scrisă de un englez. un spectacol bilingv. observaţie satirică.” (Ludmila Patlanjoglu. care a demarat în luna martie a anului 2010. Aproape 2000 de spectatori au aplaudat arii şi duete din „My Fair Lady”. tandreţe. concertele din 12 iulie şi 6 septembrie au fost anulate. producţia „Romeo şi Julieta” transcendea orice tip de barieră culturală. Studioul a fost deschis în fiecare weekend. adăugând noi instituţii pe lista celor unde evoluaseră artiştii Teatrului. printr-o serie de activităţi diverse: în foaierul teatrului s-au amplasat urne pentru donaţii. totul într-o formă atractivă pentru cei mici. la punerea ei în scenă de către o echipă de realizatori din Ungaria cu actori români. „Micuţa Dorothy”. maliţie. S-a montat de asemenea un panou. coordonat de primbalerinul Iulian Rădoi.desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. Vara lui 2009 a fost dedicată menţinerii tradiţiei stagiunii estivale. a continuat cu succes. despre doi tineri din Italia. instituţia susţinând astfel responsabilitatea faţă de mediu. şi care a avut loc la 2 august. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. Parfumul operetei răsuna din nou în parcurile bucureştene. Teatrul de Vară Herăstrău a găzduit programul „Opereta de duminică seara”. educativ. s-a bucurat de o largă audienţă. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. în cadrul Bienalei – Festivalul de Cultură al maghiarilor – de la 46 . 10 iulie. Unicul concert care s-a putut desfăşura. care a debutat vineri. generozitatea actului artistic. lăsând loc unui rezultat universal valabil prin calitatea şi dăruirea. O altă cauză sprijinită de instituţie la începutul acestei stagiuni a fost cea a promovării diversităţii etnice şi a bunei înţelegeri prin acceptarea unei invitaţii adresate de Teatrul de Operetă din Budapesta. Latura educativă a fost asigurată prin intermediul proiectului „Studioul pentru Copii”. activităţile organizate în spaţiul special amenajat din foaierul teatrului includeau elemente plastice. jucându-se cu acelaşi succes de public. iar acestor acţiuni li s-a adăugat decizia de a printa toate materialele de informare şi promovare ale teatrului pe hârtie reciclată. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. poezie. unde s-a jucat spectacolul pentru copii „Povestea Spiriduşului” . şi înscriind Teatrul pe harta numeroaselor ţări unde musicalul a repurtat un succes uimitor. proiect aflat deja în desfăşurare. pe care au fost postate în mod curent anunţuri pentru adopţii de animale. „Cats”. până la sfârşitul stagiunii. la adaptarea sa pentru un musical făcut de un francez. din cauza vremii nefavorabile. Proiectul social „Dăruind vei dobândi”. Ziua. Destinate copiilor de vârstă preşcolară. Publicul a revenit la Sala Teatrului Naţional de Operetă pentru reîntâlniri cu musicalurile şi operetele preferate la sfârşitul lunii septembrie. care avea să se desfăşoare în octombrie. DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ PRIN PROIECTE ŞI PROGRAME O dată cu debutul stagiunii 2009-2010. în cadrul căruia au fost programate trei concerte. la Muzeul Palatului Cotroceni cu un inedit concert de arii şi duete din operete. care avea să deschidă stagiunea 2009-2010. în vederea ajutorării copiilor din medii defavorizate şi a bătrânilor din instituţii. muzicale şi teatrale.

Opera de Stat din Slovacia). în regia lui Alexander Hausvater. Experienţa de festival a anului 2009 a implicat o expunere totală şi o participare activă în plan social. coregrafia: György Gesler. regalul Operetei a inclus două momente importante din istoria genului.28 şi nr 3. într-o formulă omogenă. opereta a fost regizată de KERO® şi a beneficiat de prezenţa aceleiaşi echipe de creaţie de la Budapesta (creaţie vizuală: Fanni Kemenes. noul titlu din repertoriul operetei bucureştene. Workshop-urile pentru copii. a căror istorie a părut uneori ruptă din tragediile shakespearene. „Romeo şi Julieta – în Lumea Teatrului de Umbre”. patru musicaluri rulând la TNO în perioada festivalului: „Înalta societate”. Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” ediţia a II-a. recunoaşterea la nivel internaţional a scenei româneşti de gen. „Viaţa e frumoasă” sau atelierul deschis „Scena pe Stradă” au însufleţit foaierul şi au adus un nou avânt în misiunea de a dezvolta latura educativă a instituţiei. Gabriella Kiss.32 în Do minor pentru pian şi orchestră” de Ştefan Doniga şi Filarmonica Janacek din Ostrava). „Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street” şi „Mamma Mia!”. În perioada 12-22 noiembrie 2009. asistent regie: Tamás Bori). spectacolul „Bolero” – teatru .) şi de CD („Serghei Bortkiewicz: Concertele nr 2 op. dar şi lansări de carte („Amintiri – Baletul românesc şi cariera mea” de Gelu Barbu. Csörsz Khell. Compusă de Emmerich Kálmán. de către Teatrul de la Budapesta. tot în cadrul festivalului. care a dat nume ca Emmerich Kálmán şi Franz Lehár („Văduva Veselă”. iar şi iar… . dar care s-a regăsit prin aspiraţiile artistice comune. unicul festival din România dedicat exclusiv artelor spectacolului muzical a revenit în peisajul cultural local.Budapesta. op. iubitorii teatrului. o producţie a Asociaţiei Mnémosyne. 47 . „Jacques Offenbach – personalitate marcantă a teatrului liric francez în a doua jumătate a secolului XIX” de Lucian Vlădescu. „Lăutari români din Bucureşti” de Viorel Cosma. s-a jucat în premieră la data de 12 noiembrie. Pentru prima dată. semnată Cătălina Buzoianu. care a acoperit multiple direcţii de abordare a artelor spectacolului muzical. „Victor/Victoria”. Din seria evenimentelor marca „Viaţa e frumoasă!” nu au lipsit Galele internaţionale de operetă şi balet. festivalul a avut şi o secţiune de proiecţii. oferind publicului varianta în distribuţie românească a spectacolului jucat cu doar un an în urmă. precum „Odiseea Vîsoţki”. Pe durata celor 11 zile s-au organizat expoziţii („Nuntă în cer” de Beatrice Iordan şi „Scena pe stradă” de Carolina Ciotu).Daniel Eufrosin” de Ion Moldovan. 12 – 22 noiembrie 2009. „Îngerul de pe umărul meu . Pentru această a doua ediţie. muzicii şi dansului au putut asista la o selecţie a valorilor şi a proiectelor din sfera spectacolului muzical. devenind un mesaj de comuniune şi bună înţelegere între două naţiuni. în deschiderea celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”.Daniela Vlădescu” precum şi „Muzica încă. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. Rusia) la gloria Epocii de Argint. Spectacolul. prin iniţiativa Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Semnificaţiile performanţei au depăşit sfera artei spectacolului. continuând linia impusă în cadrul unei prime ediţii încununate de succes şi care aducea. într-o incursiune de la opera bufă a lui Offenbach („Barbă Albastră”. cu un libret tradus de Ernest Fazekas după o adaptare de István Kállai şi Miklós Gábor Kerényi. educaţional şi recreaţional. Bucureşti În noiembrie 2009. Marsilia. dar nici proiectele teatrale inovative.dans adus pe scenă de Teatrul Naţional Slovac din Bratislava sau „Cântarea Cântărilor”. În acest timp la Bucureşti se repeta pentru „Silvia”.

printre altele) erau slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. şi rostului artei în general. ritm şi limbă. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a avut în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. În cadrul acestei ediţii. intitulat „Splendor in the Grass”. muzică latino şi clasică care transcende graniţele de gen. Laura Sterian (asistent de proiect). mica orchestră ruptă din istoria romantică a Hollywood-ului. americanii au încheiat programul ultimei seri din cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”.octombrie 2012. oferta de bilete dovedinduse neîndestulătoare nici în urma acestei suplimentări. pe care l-au lansat şi la Bucureşti. în decembrie 2008. Shockheaded Peter. Punctul central de atracţie în domeniu concertistic au fost însă Pink Martini. ale cărei meserii specifice (light designer. printre conferinţele şi mesele rotunde dedicate artelor spectacolului muzical. a fost livrată de nonconformistul trio britanic pe scena Teatrului Metropolis. Având în vedere problemele rezultate din lipsa ofertei educaţionale şi de formare pentru meserii specifice artelor spectacolului. implementat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în perioada octombrie 2009 . sound designer. când fuziunea de operă brechtiană şi cabaret. „Investeşte în oameni!”. Ofelia Stanciu (expert monitorizare) şi Georgeta Petrescu (expert financiar). DESCHIDERE SPRE COOPERARE INTERNAŢIOALĂ 48 . headlinerii servind un amestec de jazz. asezonată cu elemente din musicalul care a şocat mapamondul. cu scopul de a prezenta invitaţiilor prezenţi principalele etape din desfăşurarea proiectului.Natura extravagant boemă a genului a putut fi apreciată într-o gamă cu totul aparte cu ocazia celor două concerte The Tiger Lillies: „Cântece din Shockheaded Peter şi alte versuri sângeroase”. PRIMUL PROIECT STRATEGIC DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI – SCENART DEZVOLTĂRII MESERIILOR SCENART .Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România este un proiect cofinanţat din Fondul Social European. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a realizat un parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a depus acest proiect. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi-a împlinit un alt obiectiv strategic. Cu un nou album. noutatea unui asemenea proiect şi importanţa lui pentru dezvoltarea şi perfecţionarea personalului din domeniul cultural. Au participat Răzvan Ioan Dincă (manager proiect). trebuie să menţionăm organizarea unei conferinţe dedicate Proiectului SCENART – primul proiect strategic dedicat dezvoltării meseriilor artelor spectacolului. management cultural. tehnic şi administrativ. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. marketing. lounge. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. Alina Moldovan (expert comunicare). Prin intermediul acestui proiect. Succesul trupei londoneze a rezultat într-un dublu concert.

care avea să readucă în prim plan valorile monarhiei. Desăvârşind parcă această misiune artistică. Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă. Cred că ne găsim pe un drum care ne duce departe. ele sunt construite în funcţie de situaţia pe care muzica. Au efectuat deplasarea de la Budapesta soliştii Vágó Bernadett. personajele familiei Capulet (cu excepţia lui Tybalt. Sz. unde. Imre Sebastian. în foaierul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. atmosfera feerică a căpătat nuanţe magice. Cât despre personaje. Era vorba de „Royal Fashion”. Acest spectacol este despre iubire.” (Răzvan Ioan Dincă.Luna februarie a marcat un dublu eveniment special: în 20 şi 21 s-a jucat „Romeo şi Julieta” bilingv pe scena TNO. Csuha Lajos. care a avut premiera pe 30 aprilie. Două personaje au avut un statut special: Prinţul din Verona. un spectacol scris şi regizat de Dan Puric. Premiera a fost precedată de festivitatea de decernare a Certificatului Calităţii ISO 9001:2008. interpretat de actorul maghiar Imre Sebastian şi Părintele Lorenzo. foaierul a fost transformat într-o boemă cafenea pariziană. SR EN ISO 9001:2008 este un standard internaţional 49 . iar pentru mine această iubire are o semnificaţie mult mai amplă în aceste momente. Pentru acest spectacol. cât şi coregrafic (Florin Fieroiu) şi scenografic (decor . Cele 21 de cântece din repertoriul artiştilor de pe malul Senei au fost integrate într-un mod unitar atât din punct de vedere regizoral (Răzvan Ioan Dincă). „Royal Fashion” a atras prin caracterul său inedit. Nagy Ildikó şi Petridisz Hrisztosz. colajul „Paris. un Paris al artiştilor necunoscuţi. precum şi fidela mea echipă de la Budapesta. frazarea muzicală şi uneori versurile o presupun. ai unor zone şi ai unor mentalităţi. Polyák Lilla. regizor) Însă nu doar şansonetele Parisului boem. iar familia Montague a fost alcătuită din actorii Teatrului Naţional de Operetă din Bucureşti. anunţau o notă nostalgică a sfârşitului de stagiune. ziua aleasă pentru premieră a fost cea de 10 mai. artiştii români reunindu-se cu cei maghiari pentru reeditarea succesului de la Budapesta. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme. care împreună au interpretat cu atâta convingere acest spectacol. mon amour”.. cel de toate zilele. punctate de momente de iluzionism şi acrobaţii artistice. de grotesc cu apetisant. al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real şi turistic. care au smuls zâmbete şi suspine. Am dovedit că putem să ne îmbrăţişăm şi să ne dăm mâna dincolo de limbă şi de comunicarea verbală. cât şi în maghiară. Cred că ceea ce s-a întâmplat aici este foarte important. Şi asta nu e nici uşor. Zsolt Homonnay. care a avut loc în Foaierul teatrului. unul al îndrăgostiţilor de pretutindeni sau al unei boeme accesibile. spectatorii au fost invitaţi să retrăiască parfumul anilor interbelici la lumina felinarelor. omagiind astfel ziua regalităţii în România. Füredi Nikolett. interpretat de Demeter Andras. cel pe care îl vedem în fotografiile sepia. KERO® declara: “Eram convins că toţi aceşti artişti foarte talentaţi de la Bucureşti. de fermecător şi inaccesibil uneori. un amestec de superfluu cu profund. ci şi următorul spectacol din repertoriu. sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu. şansonetele franţuzeşti au beneficiat de o altă abordare creativă. când două naţiuni. Într-un interviu realizat de Radio România Internaţional. Cu o coregrafie semnată de prim balerinul Traian Vlaş. costumele Doinei Levintza şi scenografia Corinei Grămoşteanu. interpretat de Ernest Fazekas) au fost interpretate de cei care le-au dat viaţă şi în montarea de la Budapesta.” Surprizele au continuat cu un nou musical. se vor îndrăgosti unii de alţii când se vor întâlni. Astfel. „Spectacolul prezintă un Paris normal. două teatre se îndrăgostesc unele de celelalte. costume – Oana Botez).. şi produs de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în colaborare cu Compania Passe Partout DP. În urma colaborării cu Teatrul de Magie. care au evoluat atât în română. sau „Moda Regală”. Spre deosebire de „Broadway – Bucureşti” şi incursiunea în musicalul american. nici simplu. fiind prima întâlnire dintre pantomimă şi balet clasic pe scena vreunui teatru bucureştean. un oraş al damelor uşoare.Sabina Spatariu. desăvârşind întoarcerea în timp către epoci mai îndepărtate.

recunoscut pentru Sistemele de Management al Calităţii, care stabilesc un set de principii pentru o abordare clară a managementului în vederea creşterii satisfacţiei clienţilor. Angajamentul managementului s-a realizat prin comunicarea în cadrul organizaţiei a importanţei satisfacerii cerinţelor publicului, a cerinţelor legale şi de reglementare, prin stabilirea politicii în domeniul calităţii şi a obiectivelor calităţii, prin conducerea analizelor efectuate de management şi prin asigurarea resurselor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a proceselor. Spectacolul a fost introdus în proiectul „Călătoria Regală 2010”, iniţiat de Familia Regală a României, după modelul creat de Regele Carol I, acum 140 de ani. Astfel, în 26 mai, „Royal Fashion” s-a jucat în prezenţa Maiestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana, Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare şi Principelui Radu. Alături de ei s-au aflat Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţa Sa Regală Principesa Lea a Belgiei, Alteţele Lor Imperiale şi Regale Arhiducele Georg şi Arhiducesa Eilika ai Austriei, Alteţa Sa Regală Principesa Philomena a Franţei, Ducesă de Vendôme, Marchizul Olivier de Trazegnies, Contele şi Contesa de El Abra, Ambasadorul Jean Marie Musy, Dr. şi d-na Akkan Suver (preşedintele Fundaţiei Marmara Istanbul), E.S. ambasadorii SUA, Franţei, Spaniei, Marii Britanii şi Israelului la Bucureşti. Începutul lunii iunie a adus un nou regal în foaierul TNO, însă de altă natură: „Maratonul de Jazz şi Poezie”, eveniment multiart de impact mediatic şi de public, coordonat de Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu. Noaptea de 4 spre 5 iunie a adăpostit o pleiadă de poeţi şi muzicieni talentaţi, care, timp de 7 ore neîntrerupte, au dialogat artistic. Treizeci şi trei de poeţi din generaţii şi geografii literare diferite au susţinut câte un recital de maxim zece minute, recitaluri „copertate” prin dialog muzical propus şi coordonat de maestrul Mircea Tiberian (pian) şi invitaţii săi. Rezultatul acestei nopţi a recitalurilor a fost publicat sub forma unei antologii de poezie. Stagiunea s-a încheiat anunţând un nou capitol al periplului „Romeo şi Julieta”, Teatrul fiind invitat să participe la Festivalul Internaţional de Teatru Butrinti 2000 cu acest spectacol. Jucat pe data de 20 iulie în faţa publicului albanez, pentru prima dată la un festival internaţional în afara ţării, musicalul s-a bucurat de apreciere unanimă, reuşind să se impună în postura de favorit al publicului şi al presei, care l-a numit „cel mai bun spectacol din cadrul festivalului, plin de energie şi dinamism, într-o interpretare minunată”. O sală plină, de aproximativ 700 de locuri, a aplaudat minute în şir la finalul reprezentaţiei. Versiunea prezentată în cadrul festivalului nu era însă cea originală, ci o adaptare, prima astfel de adaptare a versiunii montate de KERO®, realizată special pentru a se încadra în programul de la Butrinti. La eveniment au participat reprezentanţi ai Ministerului Culturii din Albania, ai Ambasadei României, dar şi jurnalişti internaţionali, care au lăudat efortul artiştilor TNO, pe care i-au numit „adevăraţi ambasadori ai României în străinătate”. Ambasadorul „Ion Dacian” îşi dovedea cu această ocazie, din nou, valoarea, depăşind barierele de limbă şi cultură, şi cucerind noul său public.

PLANURI PENTRU VIITOR (Stagiunea 2010 -2011) Pentru al doilea an consecutiv deschiderea stagiunii revine musicalului „Romeo şi Julieta”, cele două reprezentaţii programate pentru luna septembrie fiind urmate de o serie de operete: „Văduva Veselă”, „Contesa Maritza” şi „Voievodul Ţiganilor”. Cu un debut care se înscrie deja în tiparul cu care Teatrul şi-a obişnuit spectatorii şi o nestrămutată statornicie în ale diversificării repertoriale, cu premiere de operetă, musical şi teatru-dans, instituţia îşi continuă traseul ascendent 50

în rândul teatrelor active şi performante, ale căror producţie pot concura nu doar cu cele ale altor instituţii de profil din ţară, ci şi ale celor din străinătate. Noile producţii (opereta „Liliacul de Johann Strauss-fiul, spectacolul de teatru–dans „Maria de Buenos Aires”, bazat pe opera Tango a lui Astor Piazzola şi musicalul „Rebecca”, producţie de succes a Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta) reafirmă poziţia Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, aducând un plus de savoare prin abordarea unor spectacole de asemenea anvergură, şi beneficiind de participarea unor artişti de renume internaţional: Mário Radačovský (Slovacia), Andrey Alexeev (Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, Rusia), Angelo Linzalata (Accademia Teatro alla Scala, Italia), Attila Béres (Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, Ungaria), Oana Botez (SUA). Viaţa va fi în continuare frumoasă la Operetă, teatrul aşteptându-şi vechii şi noii prieteni pe scena proprie, în perioada 4–14 noiembrie, la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical. Timp de aproape două săptămâni, Bucureştiul va deveni gazda a numeroase spectacole şi concerte, invitaţii variind în repertoriu de la muzică clasică la cabaret, de la pop la underground sau fado.
Viaţa e imprevizibilă şi spectaculoasă, are momentele ei de grandoare, de măreţie, are superlativele şi semnele ei de exclamaţie. Câteodată, bucuria în faţa lucrurilor simple nu este suficientă trecerii noastre prin viaţă. Avem nevoie, din când în când, de valuri de şampanie, de baluri grandioase, de optimism şi energie debordante, de măşti şi decoruri aurite, de vise, planuri şi speranţe măreţe. (fragment din caietul Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”, ediţia I, 2008)

51

3. SPECTACOLE DIN REPERTORIUL ACTUAL

Broadway - Bucureşti Colaj de musicaluri Premieră: 31 martie 2007 Durată: 1h 20 Dirijor: George Balint/ Lucian Vlădescu Regie: Alexandru Tocilescu, Ion Caramitru, Beatrice Rancea, Radu Afrim, Cornel Todea, Radu Alexandru Nica, Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Răzvan Mazilu, Mihai Babuşka, Florin Fieroiu, Carmen Coţofana, Sergiu Anghel Decoruri: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Cu: Răzvan Mazilu, Raluca Ciocă, Crina Zancu, Silvia Şohterus, Amelia Antoniu, Gabriela Daha, Mediana Vlad, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu, Florin Budnaru, Stefan Popov, Mirela Boureanu, Oana Rusu, Răzvan Popa, Zita Moldovan, Irina Sârbu, Cristina Stăniloiu, Carmen Buterez, Oana Botez, Carmen Tudorache „Broadway-Bucureşti” este un spectacol cu cele mai frumoase momente din 14 musicaluri celebre americane realizate de la începuturi până astăzi, un spectacol pe care au acceptat să îl realizeze mari creatori (regizori, coregrafi, scenografi), personalităţi proeminente ale teatrului românesc de astăzi, artişti din generaţii diferite, deosebiţi, firesc, prin stilul propriu, uniţi în ideea de a da naştere unui proiect inedit, în premieră în România. Spectacolul este o explozie de frumos, menită să atragă atenţia publicului de la noi, să aducă în sală spectatori din diverse zone artistice, de la cei care admiră coregrafia, la cei care apreciază interpretarea unei orchestre, până la cei care iubesc măiestria teatrală a regizorilor. Broadway Bucureşti include momente din musicalurile: „Cabaret”, „Cats”, „South Pacific”, „Poveste din Cartierul de Vest”, „Chicago, „Scripcarul pe acoperiş”, „Fantoma de la Operă”, „Inimă de leu”, „Evita”, o selecţie George Gershwin şi un medley „New York – Here’s to the big Apple”.

Contesa Maritza Gräfin Maritza Operetă în trei acte de Emmerich Kálmán Premieră: 28 octombrie 2007 Durată: 2h 15 Libret: Julius Brammer & Alfred Grünwald. Regie şi Light Design: Răzvan Ioan Dincă Dirijor: Emil Maxim Decor: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Coregrafie: Florin Fieroiu Maestru de cor: Gabriel Popescu 52

Jeaninne Bradler. Traian Vlaş. Cristina Stăniloiu. Mihaela Neagu/ Daniela Hasiade. ingredientele unui cocktail vizual incendiar. unde satira politică piperează din plin spectacolul de cabaret. Daniel Eufrosin/ Paul Lăzărescu. Cătălin Frăsinescu. Horia Repede. Un local de noapte trivial: Kit Kat Klub. Încă de la premiera sa pe Broadway din 1966. Daniel Dragomir. Mihai Scarlat Această cunoscută şi îndrăgită operetă a lui Emmerich Kálmán este o prezenţă obişnuită pe scenele lirice din România. Justin Băcău. Gabriela Popescu Sfârşitul anilor 1930. Carmen Buterez. Corina Aldea. Marian Horhotă. Silvia Şohterus. Melodii celebre interpretate live. Iulian Rădoi. Carmen Popa. Alfredo Pascu/ Florin Budnaru. Gabriela Daha/ Mediana Vlad. dragoste. Sorina Micşunescu Tiron. Carmen Angheloiu. „Contesa Maritza” a avut premiera la 16 decembrie 1967. Cătălin Petrescu/ Bogdan Caragea/ Anton Zidaru/ Valentino Tiron. Raluca Popa. Aurelia Tudor. Timuş şi M. Iulian Rădoi. În alte roluri: Răzvan Rusu/ Eugen Voicu. Versiunea în limba română a fost semnată de V. şi a avut 374 de reprezentaţii. Libretul operetei „Contesa Maritza” se bazează pe „Romanul unui tânăr sărac” de Octave Feuillet.Cu: Doina Scripcaru/ Silvia Şohterus. Camelia Mocanu. decadenţă şi costume fabuloase. La Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti. cu Hubert Marischka în rolul contelui Tassilo. Premiera absolută a celebrei operete a avut loc la Viena. război. Jeninne Bradler. Adriana Mirea. Nicolae Măgureanu/ Nicolae Simulescu/ Viorel Ciurdea. Paul Lăzărescu/ Anghel Stoian. dans. Raluca Ciocă/ Claudia Măru-Hanghiuc. incertitudini. Leonard. Cristi Osoloş. Lucian Vlădescu. Berlin. Păun. care îşi trăiesc viaţa din plin într-o atmosferă minată de nesiguranţa zilei de mâine. Octavian Ştefănescu. Mihaela Neagu. Marius Grosu. Matei George/ Marius Meragiu/ Bogdan Pelearcă. Cabaret Premieră: 23 februarie 2008 Durată: 2h 45 Musical de John Kander & Fred Ebb Traducerea textului: Viorica Iancu Traducerea versurilor:Ozana Barabancea Dirijor: Lucian Vlădescu Regie şi Light Design: Beatrice Rancea Decor: Joszef Werner Costume: Cătălin Botezatu Coregrafia: Dana Serafimovici Cu: Oana Rusu. La noi în ţară. Cristina Giurgiu. Oana Botez/ Geraldina Rusu. Cătălin Petrescu/ Valentino Tiron. Adrian Ştefan. Ca parte a proiectului de reteatralizare a operetei şi din dorinţa de a oferi publicului modern acces la sincretismul propriu genului. Gabriela Tudorache. la 28 februarie 1924. „Cabaret” s-a impus şi a 53 . recenta montare a „Contesei Maritza” a deplasat timpul acţiunii înapoi cu aproape un secol în scopul de a evidenţia farmecul intrigii. Andreea Toma. colorate. Alois Doboş/ Cornel Todea. în anul 1927. Arnold Mack Solişti balet: Monica Ştraţ. prima reprezentaţie a spectacolului a fost cu trupa lui N. O serie de personaje incitante. Alexandra Savu.

în faţa societăţii ca sistem de îngrădire. o epocă amestecată. Felul de a vorbi al cartierelor este tânguirea: că nu mai locuim nicăieri. Istvan Teglaş. în „Alcoolurile”: „Trebuie să intrăm în oraş prin cartiere. Citeşti prospecte. Florin Tănase. în care artele îşi împrumută una alteia mijloacele de expresie. Urban Kiss Teatru – Dans Premieră: 9 martie 2008 Durată: 1h 25 Un spectacol de Răzvan Mazilu Visuals de Casa Gontz Spaţiu plastic de Dumitru Gorzo Sound design: Vlaicu Golcea Costume: Răzvan Mazilu Asistent coregrafie: Marius Grosu Producător delegat: Monica Constantin Cu: Răzvan Mazilu. mixează laolaltă muzica. Sorina Micşunescu Tiron. Oraşul este o „hartă” de sensuri. de vieţi. multipremiat de critică şi adulat de fanii de pretutindeni. de limitare a libertăţii individului. Guillaume Apollinaire scria. proiecţiile video şi arta plastică. având 1. ci o lipsă de loc. „Cabaret” . interior – exterior. Teodora Ghinea. poduri sunt traiectorii şi popasuri într-o existenţă accelerată continuu de traseele noastre zilnice: centru – periferie. afişe care cântă cu voce tare. cataloage. Daniel Dobre. casa. Spectacol-instalaţie multimedia. Echipa John Kander şi Fred Ebb a fost unul dintre cele mai longevive şi de succes parteneriate artistice din istoria Broadway-ului. haotică. Centrul universal care era casa (satul) s-a pierdut şi ceea ce ne ţine azi sunt nucleele de familiaritate pe care le luăm în stăpânire. eclectică. Prin stilul lor îndrăzneţ au dat naştere la unele dintre cele mai strălucite musicaluri. o revoltă în faţa absurdului lumii contemporane. intersecţii. Monica Ştraţ. În 1991 au fost incluşi în New York Theatre Hall of Fame. Care sunt locurile care ne cheamă totdeauna? După Levinas. „Cabaret” şi „Kiss of the Spider Woman”. Sumedenie de ochi stau aţintiţi unii asupra altora. locul de muncă sunt punctele esenţiale ale spaţiului nostru fizic – social – mental. Oana Vâlceanu. jazz sau gimnastică). Case. de relaţii. Violeta Dumitraşcu. sincretismul rezultat exprimând cel mai bine epoca în care trăim.” 54 . un tribut adus muzicii lor. orizontal – vertical.rămas drept un fenomen pe scena muzicală. Diana Ferencz. iar pentru proză există ziarele. nici înăuntru. Andrei Ciobanu Cu participarea extraordinară a gimnastului Marius Urzică „Urban Kiss” reprezintă un protest urban.166 de reprezentaţii. iar adaptarea cinematografică a câştigat Oscarul. interdisciplinar. Monica Petrică. an în care a avut premiera şi „And the World Goes Round”. nici în afară. a câştigat şapte premii Tony. o examinare strălucită a fascismului din Berlinul de dinaintea celui de-al doilea Război Mondial. într-o pândă continuă. străzi. Oraşul nu este un loc. ca „Chicago”. Diana Petrache. Iată poezia în dimineaţa asta. strada. de întâlniri şi intersecţiuni. dansul (dans contemporan cu influenţe de street-dance.

Adrian Ştefan. pantofi şi ţigări. Stefan Popov. la Theater an der Wien. gheaţă şi suc de lămâie. la Berlin la fel. cu Léhar la pupitru. A fost cea mai cunoscută operetă a perioadei respective. la Londra a cunoscut peste 800 de reprezentaţii. în SUA a atins un număr record pentru un titlu de operetă. a reluat titlul. lansând cel puţin trei şlagăre: „Cântecul Viljei”. Oana Rusu. Bogdan Caragea. repurtând un mare succes. Mediana Vlad/ Gabriela Tudorache. „Alhambra”. Un an mai târziu. bitter. „Văduva Veselă” a avut premiera mondială la 25 decembrie 1905. S-a jucat la Viena de peste 400 de ori. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Răzvan Georgescu. un corset. Viorel Ciurdea/ Cristian Caraman. la câteva luni după ce Teatrul vienez făcuse un turneu cu acest spectacol în România. la un moment dat. s-a jucat simultan în cinci limbi diferite. Ernest Fazekas Solişti balet: Traian Vlaş. Corina Aldea „Văduva Veselă” a fost cea mai cunoscută operetă a secolului XX şi a rămas la fel de apreciată până în zilele noastre. Raluca Ciocă. condusă de Nicolae Vlădoianu. „Mă găseşti la Maxim” şi „Valsul Văduvei Vesele”. Cătălin Petrescu/ Anton Zidaru. Mai târziu. Emil Maxim Decor: Sándor Daróczy Costume: Anni Füzér Coregrafie: Bodor Johanna Dirijor cor: Gabriel Popescu Cu: Silvia Şohterus/ Simonida Luţescu. Compania lirică George Grigoriu monta lucrarea. cu Leonard în rolul lui Danilo. declanşând o adevărată „văduvomanie” (un brand care vindea produse pirat ca: broşuri cu cântecele. Marius Olteanu/ Matei Nicolescu. care a ţinut afişul stagiunii de vară. chiar un cocktail cu acest nume făcut din gin cu vermut dulce. Voievodul Ţiganilor Der Zigeunerbaron Premieră: 14 noiembrie 2008 Durată: 2h 45 55 .Văduva Veselă Die lustige Witwe Premieră: 6 iunie 2008 Durată: 2h 45 Operetă în trei acte de Franz Léhar Libret: Leo Stein & Viktor Léon După comedia „Ataşatul de la ambasadă” de Henri Meilhac Dramatizare: Barbara Ari Nagy Regie: Béres Attila Dirijor: István Silló. Opereta a ajuns chiar şi la Buenos Aires unde. pălării supradimensionate cu titlul operetei. În 1957 Teatrul de Stat a montat „Văduva Veselă”. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. Florin Budnaru/ Daniel Madia. Eugenia Ilinca. transformându-l pe Léhar în legendă. în cinci teatre diferite.

urs în carne şi oase. Răzvan Ioan Dincă concepe. Cătălin Petrescu. Mihaela Strîmbeanu. scena se eliberează deseori de aglomerări – coriştii stau în sală sau vin din ea – permiţând „principalilor” să se desfăşoare în voie. actor. porci de plastic din „colecţia” lui Zsupan. care-l aclamă pe Barinkay ca voievod al lor.” (Costin Popa. de un cal de paradă pe care soseşte ţanţoş Homonay. Valentino Tiron/ Matei Nicolescu. Aşa şi fac. „Un Voievod Atipic”. Florentina Ţilea.Operetă în două acte de Johann Strauss-fiul Libret: Ignaz Schnitzer Regie: Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Florin Fieroiu Decor: Sándor Daróczy Costume: Doina Levintza Cu: Alfredo Pascu. „Renumita vivacitate a spectacolelor de operetă este la locul ei. în coregrafia lui Florin Fieroiu. Oana Rusu. mânuieşte. A jucat în 26 filme. i-o scoate în cale pe tânăra ţigancă Saffi. Cristian Caraman/ Anton Zidaru. întruchipând un Hamlet de excepţie. Cronica Muzicală Online) Odiseea Vîsoţki Premieră: 26 martie 2009 Durată: 2h Musical bazat pe viaţa şi opera lui Vladimir Vîsoţki După o idee de Mina & Moni Yakim Regie: Alexander Hausvater Coregrafie: Malina Andrei Efecte video şi light design: Lucian Moga Conducere muzicală: Radu Captari Dirijor cor: Dan Jinga Decor: Alexandru Radu Costume: Florilena Popescu Cu: Amelia Antoniu. Doina Scripcaru/ Ligia Dună/ Patricia Seymour. iar poemele sale au rămas nepublicate.. Vladimir Vîsoţki a murit în 1980. Claudia Măru-Hanghiuc. Silvia Şohterus. integrează cu profesionalism. joacă debordant. poate cel mai aclamat al generaţiei sale. precum şi pe scena Teatrului Taganka. Şi. deşi fuseseră interzise la posturile de radio. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Mihnea Lamatic. Este în mod clar un autentic constructor de spectacol. Igor Caras. de împuşcături (cam prea sonore) pe suculentul cântec al Mirabellei. aşa cum îi stă bine unui spectacol de operetă. Gabriela Daha/ Mediana Vlad/ Amelia Antoniu. avem parte şi de un. reîntors la castelul strămoşilor săi. de focuri de artificii la rampă. Barinkay se îndrăgosteşte pe loc şi o cere de nevastă. Căsătoria se face cu acordul întregii comunităţi a ţiganilor. Vitalie Bichir. poate. Stefan Popov... Viorel Păunescu Poet. Lucrările sale de revoltă împotriva sistemului comunist erau cunoscute în Uniunea Sovietică de către milioane de oameni. Natalia Trohin. 56 . ca recompensă pentru tot ce a pătimit. baletul îi susţine cu mişcări animate. baronul Sandor Barinkay are neplăcuta surpriză să-şi găsească proprietatea complet ruinată.. la 42 de ani. compozitor. Destinul. Alexandra Savu/ Gladiola Niţulescu. Fermecat de frumuseţea ei. de uriaşi. Marius Mitrofan După un lung şi nedrept exil.

„Spectacolul punctează mai ales la capitolul emoţie.” (Gabriela Lupu. Cotidianul) Romeo şi Julieta Musical de Gérard Presgurvic După piesa omonimă de William Shakespeare Premieră: 30 aprilie 2009 Durată: 2h 45 Regie: Miklós Gábor Kerényi Traducere: Ernest Fazekas Dirijor: Balázs Stauróczy Maestru de cor: László Kéringer. Viena. „Fantoma lui Visoţki la Operetă”. Ernest Fazekas/ Oliver Popa. Seul şi Taipei. un soldat. lucrând la un spectacol ce necesita antrenament fizic şi vocal intens. le subliniază creatorilor şi mai mult meritele. musicalul a fost montat în Canada. un paraşutist. având la bază piesa lui Shakespeare. la Paris. maghiară. Stefan Popov/ Orest Pîslariu-Ranghilof Cu participarea Baletului. un lup. basarabeni şi solişti ai Operetei. Cunoscând un succes imens. un artist desăvârşit. un miner. Amsterdam. Dacă cineva ar dori să afle detalii despre Rusia acelor ani. Vîsoţki mai are o particularitate: deseori el îşi pune o mască şi creează un mini-spectacol. un cavaler. una dintre cele mai eficiente şi relevante surse este repertoriul lui Vîsoţki. Georgiana Mototolea/ Amelia Antoniu. Budapesta. Cântecele sale sunt o enciclopedie poetică a societăţii în care a trăit. un vultur. Producţia acestui 57 . engleză. a avut premiera pe 19 ianuarie 2001. Adrian Nour/ George Călin. „tătucul” lor fiind Igor Caras. un sălbatic din preistorie. un pilot. ci şi creatorul unei lumi poetice unice. Oana Rusu. Adina Sima/ Neli Nicolae. Szeged. fiind tradus în numeroase limbi printre care flamandă. Florin Budnaru/ Matei Chioariu. actori români. rusă sau germană. adeseori Vîsoţki se transforma într-un obiect sau animal. Gabriel Popescu Coregrafie: Éva Duda Decor: Bela Gotz Costume: Rita Velich Light Design: Péter Somfai Partener coproducţie: Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta Cu: Jorge (George Papagheorghe)/ Mihai Moş/ Vlad Robu.Vîsoţki nu a fost doar un extraordinar poet. mai ales. Vitalie Bichir. a fost un cal. Antwerp. un alpinist. Londra. un sportiv. chiar dacă tehnic şi artistic mai are încă de „crescut”. au putut face o echipă sudată aproape perfect în doar o lună de repetiţii. un avion sau o corabie. Într-unul din cântecele sale s-a erijat chiar în propriul său microfon. Dincolo de imaginarul extrem de detaliat. Printre cei care s-au remarcat prin nişte prestaţii de la foarte bune la excelente sunt Mihaela Strâmbeanu. Printre numeroasele lui persona se află un pirat. Florentina Ţilea. Claudia Măru-Hanghiuc/ Raluca Stoica. Iar faptul că artişti educaţi la diverse şcoli. lume ce reflecta adevărata existenţă şi realitate a unei întregi ţări în anii ‘60 şi ‘70. Moscova. Simona Nae/ Diana Niţu. Daniel Iordăchioae/ Cătălin Petrescu. un fierar. Filip Ristovski/ Victor Bucur. un hoţ. Mihai Bisericanu/ Andras Demeter. Corului şi Orchestrei TNO „Ion Dacian” Musicalul creat de Gérard Presgurvic. un papagal. Cătălin Petrescu şi. un gangster! Mai mult decât atât.

intrigi care se ţes şi desfac cu uşurinţă şi personaje care par să practice frivolitatea cu fervoare. „Musicalul inundă Bucureştii”. realizatorii nu-ţi dau răgaz pentru asemenea reflecţii. „De la început am avut parte de o surpriză: în rolurile principale au evoluat artişti foarte tineri. un mare atú. Cum va fi receptat? Va şoca sau nu? Numai că. Bucurie şi Durere. vals. „Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. ceardaş şi umor fin a debutat pe scena vieneză a Teatrului „Johann Strauss”. sau „Prinţesa Ceardaşului” este una dintre cele mai faimoase operete compuse de Emmerich Kálmán. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang.spectacol reprezintă a doua colaborare cu Teatrul de Operetă din Budapesta (după „Văduva Veselă”). O tensiune subterană merge in crescendo spre final. Spectacolul regizorului Miklós Gábor Kerenyi (Kero®) te ia ca un vârtej şi nu te mai lasă preţ de trei ore. baluri din înalta societate. În 1915. Daniel Eufrosin. tragism. Viorel Ciurdea „Silvia”. observaţie satirică. desigur. când acest savuros cocktail de romantism. care includea numeroase elemente de fascinaţie şi reverie: localuri de noapte seducătoare. Iar acest basm de cabaret.” (Ludmila Patlanjoglu. schimburi de experienţă şi rezidenţe culturale. era transpus într-un libret excepţional. Ernest Fazekas/ Anton Zidaru. În această splendidă desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. translaţii). maliţie. schimbări spectaculoase de decoruri (trape. Orest Pîslariu-Ranghilof. fiind parte a programului Opereta Deschisă ce presupune parteneriate pe termen lung cu instituţii din străinătate. Viaţă şi Moarte. lipsite de dragoste şi credinţă. vălătuci de abur şi fum. dans îndrăcit. Ziua) „Un musical pop-rock pe o temă celebră este o provocare. mişcare nebună. Desfăşurare uriaşă de forţe. Melos) Silvia Die Csárdásfürstin Premieră: 12 noiembrie 2009 Durată:2h 45 Operetă în două acte de Emmerich Kálmán Regie: KERO® Traducere şi adaptare de Ernest Fazekas Coregrafie: György Gesler Dirijor: Balázs Stauróczky. iar faptul că ei au vârsta personajelor pe care le interpretează este. Gabriella Kiss Asistent regie: Tamás Bori Cu: Tina Munteanu/ Silvia Şohterus. Mai mult. publicul avea nevoie mai mult decât oricând de mirajul unei Belle Époque. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. turnante. 58 . George Călin.. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. tandreţe. povestea de dragoste dintre tânăra cântăreaţă Silvia Varescu şi Prinţul Edwin.” (Costin Popa. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. Tiberiu Oprea Decor: Csörsz Khell Costume: Fanni Kemenes. Bogdan Caragea/ Cristian Caraman. Florin Budnaru/ Oliver Popa. Gladiola Niţulescu/ Mioara Manea Arvunescu. Cătălin Petrescu/ Victor Bucur/ Ernest Fazekas. arsenal de superproducţie. orgie de lumini.. poezie. flăcări şi petarde. dar şi graţie.

oferinduse plăcerii şi oraşului căruia îi aparţin.soliştii vocali au dovedit că sunt buni actori şi buni dansatori. Delia Şerban. Alina Mihăescu. (…) Ceea ce impresionează la noua montare este vivacitatea desfăşurării scenice şi permanenta captare a interesului spectatorilor. Marian Horhotă. Cătălin Petrescu. Art Act Magazine) Paris. Dorina Velicu. Este meritul regizorului KERO (un nume de scenă înscris ca marcă înregistrată!) şi al coregrafului Gyorgy Gesler. Mon Amour” continuă seria de spectacole-colaj a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Alexandra Savu. având la bază unele dintre cele mai frumoase şansonete franţuzeşti. Andrei Ciobanu. Ana Maria Moldoveanu. Adrian Nour Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” „Paris. Laurenţiu Dăneţeanu) Cu: Adriana Butoi / Oana Rusu. Daniel Eufrosin. Tina Munteanu. Ştefania Bănică Light design: Daniel Klinger Acrobaţii artistice: Artistic Events Production (Melina Druţă. unde personaje. „Viaţa e frumoasă la Operetă”. pigmentată cu un pic de „sirop romanţios”. Acest spectacol este povestea Parisului. Marius Meragiu. suficient de discret pentru a păstra echilibrul între veselie şi umbrele de dragoste rănită care dispar repede în iureşul palpitant al răsturnărilor de situaţie. Gladiola Niţulescu. Cristina Stăniloiu. Ernest Fazekas. iar patima luceşte în ochi şi în foşnetul continuu al fustelor şi al mătăsurilor. generând entuziasmul publicului. Silvia Şohterus. Cristina Georgescu. cuplurile mărşăluiesc braţ la braţ. 59 . Horea Repede Ansamblul de balet: Diana Ferencz. Florin Budnaru. George Matei. Andreea Toma. înfruntând destinul şi tentaţiile. Mon Amour Colaj de musicaluri Premieră: 30 aprilie 2010 Durată: 2h Regie: Răzvan Ioan Dincă Dirijor şi orchestraţie: Lucian Vlădescu Coregrafie: Florin Fieroiu Costume: Oana Botez Decor şi video-proiecţie: Sabina Spatariu Maestru de cor: Gabriel Popescu Asistent maestru de cor: Răzvan Luculescu Asistent coregrafie: Marius Grosu Cu participarea magicianului: Andrei Teaşcă (Teatrul de Magie) Asistente de magie: Cristina Strecopitov. Bogdan Caragea. care (sfidând cu nonşalanţă vârsta biologică de 78 de ani) au insuflat soliştilor români vigoare şi un ritm trepidant. într-o derulare alertă şi burlescă. Cristina Giurgiu. Cristina Osiceanu. Monica Ştraţ. Matei Nicolescu.” (Mihai Cosma. evoluând cu dezinvoltură şi cu farmec. Alois Doboş. Muzica răsună pe străzi şi în pieţe. Răzvan Rusu Mimi: Eduard Adam. Marius Grosu. În noaptea pariziană. Bianca Ionescu. dragostea stă ascunsă sub felinare şi în pahare de absint. Cătălin Cocheş. Relu Stoian Grup coral: Carmen Angheloiu. Eugenia Ilinca. Daniela Vlădescu.

zăngănit de armuri şi paşi de dans. „O premieră absolută la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Luminiţa Dincă. Ştefan Ruxanda. al step-ului cu pantomima. Plai Străbun) Royal Fashion Premieră: 10 mai 2010 Durată: 1h 45 Teatru – Dans Scenariu şi regie: Dan Puric Coregrafie: Traian Vlaş Costume: Doina Levintza Scenografie: Corina Grămoşteanu Light design: Sorin Vintilă Asistent regie: Dragoş Huluba Asistent coregrafie: Diana Ferencz Cu: Ileana Olteanu. Traian Vlaş. Andreea Toma. vesel.” (Ortansa Sturza. Mihaela Ailincăi. tăcerile alternează cu zgomotul străzii. Spectacolul este o pledoarie pentru redescoperirea istoriei şi a valorilor monarhice.” (Dan Puric). „A fost un spectacol înduioşător. al jazz-ului cu vodevilul. te adânceşti şi te trezeşti ca dintr-un vis. păstrând în minte doar frânturi de oameni şi poveşti. atmosfera bătrânului Paris ne-a trezit nostalgia de a vedea sau revedea minunatul oraş. Brahms cu Ceaikovski. foaierul teatrului s-a transformat într-un adevărat cabaret parizian.locuri şi simţuri se contopesc ca într-o lume halucinogenă în care te scufunzi. Andreea Iuliana Mihai. Diana Năstase. Adrian Nour. Adriana Nicolae. poartă spectatorul într-o incursiune care porneşte din ţinuturi şi epoci îndepărtate în foşnet de crinoline. Ruxandra Andruţă. Place Pigalle. Delia Şerban. din care nu s-a omis nici cizma ce a călcat fără să poată strivi calitatea. Vivaldi se întâlneşte cu Chopin. Léhar cu Haendel. Petru Cuncea. Vadim Rusu. Nadejda Dimitriu. Montparnasse şi alte locuri minunate. Teatrul gestual cochetează cu cel al sunetelor. pigmentat cu momente de haz si umor. cu întâmplări din istorie concluzionate în fermecătoare stop-cadruri. Tablourile. care chiar izgonită în cutia muzicală. Sara Cuncea. Diana Ferencz. pentru un model care „te obligă să tenalţi. Ilinca Maria Borcea „Royal Fashion” celebrează şi pune în lumină modelul regalităţii. concepute de către Sabina Spatariu. Lelia Marcu. Corina Aldea. Antoanela Vlădescu. care îmbină pantomima cu baletul clasic. Datorită unei scenografii ingenioase. trist. Petru Ciobanu. şi se încheie în contemporaneitate. Silviu Oltean. Consuela Ciont. să părăseşti cantitatea şi să ai privilegiul existenţei calitative. umorul se îmbină cu ironia. Montmartre. Cronica Română) „Asistăm la un melanj al scenelor galante cu imagini din realitate. Ion Parea. Violeta Huluba. care ne-a fascinat şi ne-a transpus în lumea şansonetei franceze. copleşitor. Monica Ştraţ. al dansului clasic cu cel modern. aducând în atenţia publicului o viziune de sinteză a secolelor care au „distilat” şi rafinat această bijuterie a calităţii umane. Dragoş Huluba. Paul Cimpoieru. Oana Vâlceanu. Petre Voicu. sensibile aluzii la ţinuta şi morala aristocrată. Mozart cu Verdi. Redată până-n amănunt. tot atrage prin magnetismul ei. Măreţie. Cristina Osiceanu Cu participarea copiilor: Ioana Elena Vlaş. o pledoarie pentru Frumos. lirismul cu 60 . Eugenia Stoian. pentru a colinda Cartierul Latin.” (Doina Moga.

Cotidianul) 61 . Orientul cu Occidentul. „De la menuet la hip-hop şi rap în Royal Fashion”.” (Magdalena Popa Buluc.virtuozitatea.

seri tradiţionale.octombrie 2012. printre altele) sunt slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. Succesul obţinut în cadrul primelor două ediţii a generat un val de atitudine favorabilă acestui tip de acţiuni. workshopuri. evenimentul beneficiază în fiecare an de prezenţa unor invitaţi de seamă din instituţii muzicale de prestigiu din Europa de est şi de sud-est. seminarii.dans. gale. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. proiectul Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România . sound designer. teatru . care vizează educarea şi captivarea unui public aflat într-o continuă nevoie de acte culturale de înaltă calitate. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi invită oaspeţii pe scena bucureşteană pentru a da dovadă. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi împlineşte un alt obiectiv strategic. SCENART Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” implementează. „Investeşte în oameni!“. PROIECTELE TEATRULUI Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” Începând cu anul 2008. În calitate de organizator. în perioada octombrie 2009 . În spiritul promisiunii făcute cu ocazia lansării. Proiectul este realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi are în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. tehnic şi administrativ. Prin intermediul acestui proiect. Etapele proiectului includ: analiza diferitelor profiluri profesionale din domeniul artelor spectacolului din România. că viaţa este frumoasă. impactul festivalului a impulsionat implicarea Teatrului de Operetă în proiecte noi. talentul şi pasiunea lor pentru Artele Spectacolului Muzical. organizat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. lansări de carte şi de CD. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. luna noiembrie este dedicată scenei muzicale bucureştene. formarea internă a angajaţilor instituţiei pe departamente. îmbunătăţirea competenţelor profesioniştilor din instituţiile asociate participante la desfăşurarea analizei anterioare. proiecţii şi alte evenimente conexe. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. conferinţe şi mese rotunde.4. singurul festival de gen din România. Festivalul îşi propune să ofere la fiecare întâlnire cu publicul său evenimente de înaltă calitate aflate sub semnul Frumosului în Muzică şi în Teatru. ale cărei meserii specifice (light designer. proiect cofinanţat din Fondul Social European. care include spectacole de operetă şi musical. prin intermediul modulelor de formare externă specific şi promovarea 62 .SCENART. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. Cu un program diversificat dedicat sferei artelor spectacolului. Chiar mai mult. management cultural. care devine gazda unui eveniment de excepţie – Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţă e frumoasă!”. recitaluri şi concerte. crescând nivelul de interes faţă de domeniul artelor spectacolului muzical. marketing. prin măiestria.

a inclus o serie de spectacole cu arii celebre din operete consacrate. dezvoltarea şi promovarea culturii europene şi a tradiţiei sale. 63 . EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene Prima înţelegere de înfiinţare a platformei culturale EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. alături de Răzvan Ioan Dincă şi Kerényi Miklós Gábor. Compania a reuşit să reunească în componenţa sa o serie de artişti vocali. Viitorul ne va aduce schimburi de experienţă. în luna noiembrie 2008. beneficii ce au drept rezultat prezentarea unor producţii de cea mai înaltă calitate artistică. consolidarea resurselor materiale şi creative. o companie tânără. Rusia) Proiecte social . proiectul „Dăruind vei dobândi”. Sankt Petersburg. moderne şi contemporane. în cadrul unei conferinţe de presă. Director al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală. opere. proiectul încurajează crearea unei reţele sinergice între Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi alte instituţii (academii. Schwarzkopf. cu sediu şi trupă. Într-o scurtă perioadă de timp. Totodată.flexicurităţii pentru meserii cu ciclu de activitate redus din domeniul artei spectacolului. care a avut ca scop comunicarea misiunii asumate de noua reţea. (Yury Schwartzkopf. Director general al Operetei din Budapesta.educaţionale Unul dintre primele proiecte social-educative desfăşurate de teatru a fost realizat în colaborare cu Bravo Dance. teatre de repertoriu. promovând valorile culturale. Director general al Teatrului Karlin din Praga. desfăşurat în centrele de îngrijire a bătrânilor din Bucureşti şi Constanţa. Desfăşurat în parteneriat cu TNO. Am certitudinea că EMTU. va contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor teatrelor membre. prin misiunea şi scopurile sale. EMTU s-a constituit într-o platforma de schimburi de bună practică. teatre. Printre semnatari. educând şi încântând publicul. prin intermediul operetei şi musicalului. instituţii publice şi sindicate) pentru a dezvolta activităţi sustenabile cu o importantă componentă socială în domeniul artelor spectacolului. Fără îndoială. instrumentişti şi balerini. plecând de la modelul „Pol de Formare în Arta Spectacolului”. în Szeged. compania „Bravo Dance” a devenit solia Teatrului. Uniunea a fost lansată cu ocazia primei ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. Având drept principale scopuri contribuirea la conservarea. dialog deschis. Ungaria. pentru a facilita menţinerea unui înalt nivel profesional pe piaţa spectacolelor muzicale. Astfel. centre de formare. în special pentru asigurarea îmbătrânirii active. cu ocazia Festivalului de Teatruîn aer liber. s-au aflat Yury A. nou apărută pe piaţa autohtonă a companiilor de gen. iniţiativa este o dovadă a faptului că aceste instituţii nu numai că îşi propun să îşi consolideze poziţia pe piaţa culturală internaţională ci că sunt dispuse să acţioneze concret pentru a atinge acest scop. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Egon Kulhanek. inserţii coregrafice clasice. iar pentru artiştii care se dedică acestui gen solicitant – posibilitatea dezvoltării creative. Instituţiile membre. îşi asumau astfel responsabilitatea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: creaţia de operetă şi musical.

cât şi preşcolară. activităţile organizate în cadrul programului au inclus elemente plastice. şi-a deschis porţile în decursul stagiunii 2009-2010 cu un program intitulat „Serile copiilor la TNO”. Însă misiunea educativă a instituţiei teatrale „Ion Dacian” vizează în egală măsură încurajarea performanţei şi dezvoltarea potenţialului creativ. Acestor workshop-uri desfăşurate în mod constant pe parcursul stagiunii 2009-2010 li se adaugă atelierele din cadrul Festivalului Internaţional pentru Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”: atelierul „Romeo şi Julieta în lumea Teatrului de Umbre”. sau „Romeo şi Julieta junior”. acţiune care s-a concretizat printr-o serie de spectacole pentru copii cu acces gratuit. muzicale şi teatrale.Proiectele dedicate copiilor au vizat într-o primă fază asumarea responsabilizării sociale faţă de copiii aflaţi în medii defavorizate. care aveau oportunitatea de a veni însoţiţi la teatru de copii. în cadrul atelierelor „Poveste de Primăvară” şi „Întâlnire cu Micul Prinţ”. O primă astfel de acţiune a fost „Teatru şi cărţi pentru orfani”. finalizat cu un spectacol jucat de micii participanţi în foaierul teatrului. şi dedicat exclusiv copiilor. atelierul „Viaţa e frumoasă!” în parteneriat cu Fundaţia Chance for Life. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. educativ. 64 . teatrul demarând o serie de programe dedicate familiarizării acestora cu lumea teatrului şi a artei prin încurajarea participării lor la spectacole şi implicării lor active în diverse activităţi creative. venind astfel în sprijinul spectatorilor familişti. Succesul acestui program a stat la baza unor noi colaborări: amplasarea în foaierul teatrului a unor urne destinate donaţiilor sau sprijinirea prin donaţie de carte a bibliotecilor organizate pentru copii instituţionalizaţi. Destinate copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani. găzduind evenimente dedicate copiilor talentaţi. Spaţiul. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. prin organizarea unui program artistic la Studioul pentru Copii. amplasat în foaier. atât de vârstă şcolară (lansarea antologiei Cele mai frumoase poezii ale copiilor din oraş). iniţiată de ONG-ul Ajutor Real şi sprijinită de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

......... 65 .....ECHIPA TNO .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful