catalog opereta

OPERETA – 60 de ani

Catalog aniversar

1

CUVÂNTUL DIRECTORULUI ..............

2

1. ISTORICUL OPERETEI ÎN LUME

ORIGINILE OPERETEI Originile operetei trebuie căutate în reacţia maselor, a mulţimilor din pieţe şi bâlciuri, faţă de moravurile claselor înalte, de la curţile regale şi princiare din Europa, pe care aleg să le parodieze şi să le satirizeze prin muzică. Astfel s-a întâmplat pentru prima dată în Anglia, când, pe 29 ianuarie 1728, a apărut şi s-a jucat cu un succes enorm „Beggar’s opera”, pe un libret de John Gray şi muzică de John Christopher Pepush. „Beggar’s opera”, adică „opera cerşetorilor”, era o parodie a înaltei societăţi londoneze şi o satirizare a moravurilor ei, anticipând, prin aceasta, ceea ce va face Offenbach în operetele sale. Ca o reacţie împotriva gravităţii şi lipsei de actualitate a operei apar, în 1701, aşa-numitele „parodies du nouveau théâtre italien”, în care vom găsi pentru prima dată expresia „opéra comique”, iar 20 de ani mai târziu, Le Sage publică o culegere de piese scrise pentru a fi reprezentate în târguri, culegere intitulată „Théâatre de la foire ou l’opéra comique” (Amsterdam 1722-1737). În Italia, în aceeaşi perioadă, opera se scria pe librete cu un conţinut popular şi care va deveni opera buffă. În Germania, Singsspiel-ul, care a precedat opera, era o îmbinare de scenete vorbite cu altele cântate; farsele de carnaval aveau un caracter adesea batjocoritor, conţinând ecouri din actualitate şi fiind însoţite de o muzică vioaie. Opereta a luat câte ceva din toate genurile menţionate mai sus. Opera comică, opera buffă, beggar’s opera sunt strămoşii operetei. Opereta nu descinde din operă, dar pentru că melosul său este tratat în manieră cultă, pentru că era expus de o orchestră mai mare, avea nevoie de un public cu o oarecare pregătire muzicală, iar această pregătire era făcută de spectacolele de operă.

NAŞTEREA OPERETEI ÎN EUROPA Anul 1858 este considerat anul de naştere al operetei. În acest an, la Paris, Jacques Offenbach a prezentat publicului opereta „Orfeu în infern”, pe care compozitorul o intitulează „operă-bufă”. Principala caracteristică a acesteia era parodierea operei serioase, a tragediei muzicale şi satirizarea vieţii contemporane. Offenbach îşi alegea personajele de obicei dintre oamenii de seamă ai zilei, pe care îi prezenta sub masca unor eroi din Antichitate care defilau pe scenă şi se comportau ca orice muritori de rând, cu defectele şi cu năravurile oamenilor politici cunoscuţi – Napoleon al III-lea, militari de seamă, politicieni sau mari bancheri se perindă toţi prin operetele lui Offenbach şi sunt amendaţi cu ironie de publicul care savurează cu pofta comicul situaţiilor.*
*Jacques Offenbach (1819-1880) s-a născut la Cologne, unde tatăl său era cantor la sinagoga din localitate, fiind al şaptelea copil din cei zece, câţi număra familia cantorului. De mic copil Jacob (pe numele său adevărat), a îndrăgit vioara, dovedind calităţi muzicale deosebite. La 14 ani, a fost admis la Conservatorul din Paris, devenind elevul lui Vaslin la clasa de violoncel. Din acest moment, Jacob se va numi Jacques Offenbach, va deveni francez de naţionalitate, dar şi de inimă şi nu va părăsi Parisul decât ocazional. (Titus Moisescu, Militiade Păun, „Ghid-opereta”, 1969) „Jacques Offenbach a descoperit o lume nouă, o insulă necunoscută, ţara râsului muzical... creaţiile sale sunt modele de spirit, bună dispoziţie, ingeniozitate

3

fiind denumite din acest motiv „Walzer-operetten”. în parte. de zâmbete fiind un spectacol destinat amuzamentului. spirituală. rolurile din acest tip de spectacole erau de cele mai multe ori destinate unor actori comici. şi de întâlnirea cu celebrii libretişti Victor Leon şi Leo Stein. vom asista la o renaştere a operetei vieneze. determinat. care puncta doar comicul situaţiilor. s-a prezentat. Karl Millöcker. În 1874. era dublată de o muzică spumoasă. care a prins foarte repede şi a avut un imediat succes la public. Fiu al unui dirijor de fanfară militară. cauza decăderii operetei în secolul XX. Deşi scrise sub imboldul succeselor obţinute de Offenbach. constituie unul dintre elementele de bază ale genului. „Voievodul ţiganilor”. compozitorii reîntorcându-se la dans. Încă din acest stadiu de dezvoltare al operetei vieneze. cu operetele „Studentul cerşetor” şi „Gasparone”. De altfel.maliţioasă.. operetele vieneze sunt neîntrecute mesagere ale valsului. „Fredericke” sau „Ţara surâsului”. se simte acea doză masivă de sentimentalism care a fost. care. neoferindu-i un domiciliu şi un mediu stabil. sub diferite forme. specific cordialităţii vieneze. Johann Strauss-fiul a imprimat totuşi lucrărilor sale un alt spirit decât cel al vechilor operete pariziene. al cărui succes a făcut înconjurul lumii. Cea mai mare vâlvă a stârnit-o opereta „Văduva veselă” a lui Franz Léhar. A urmat apoi o altă lucrare de succes. a primit denumirea de „musiquette”. o altă figură proeminentă a noilor tendinţe în opereta vieneză. iar caracterul său satiric nu apare pe primul plan. mai degrabă decât cântăreţilor. în bună parte. care s-a menţinut multă vreme pe afiş. Léhar urmează Conservatorul la Praga şi îi are ca idoli pe Verdi şi Wagner. Se mută apoi la Viena. devenită mai apoi emblematică pentru opereta franceză. în sens peiorativ.Un Daumier care a folosit notele gamei ca să schiţeze siluete!” (Louis Schneider) Satira socială şi politică. Aici va cunoaşte succesul.. un mic orăşel de pe marginea Dunării. opereta franceză renunţă la spiritul său critic şi a rămas doar plină de duioşie. Ulterior. care scriu libretul pentru cea mai celebră operetă a sa: „Văduva veselă”. situat la graniţa dintre Cehoslovacia şi Ungaria. prin diverse garnizoane ale tatălui său. la Theater an der Wien. în aceeaşi lună şi în acelaşi an cu Oskar Straus. iar muzica însoţitoare. Celelalte operete scrise de Léhar s-au bucurat de un succes aproape egal: „Contele de Luxemburg”. desele transferări. OPERETA VIENEZĂ ÎN ROMÂNIA La noi s-au bucurat de multă faimă operetele vieneze. fiind pătrunsă mai degrabă de un spirit de îngăduinţă faţă de slăbiciunile omeneşti. În 1905. Un nume la fel de important şi un reprezentant de seamă al genului este şi compozitorul maghiar Emmerich Kálmán. În anii care au urmat s-au montat unele dintre cele mai cunoscute operete de astăzi. opereta „Liliacul” (Die Fledermaus). „Paganini”. ale valsului vienez. cu un succes extraordinar. din cauza aportului său minor.* *Franz Léhar (1870-1948) s-a născut la Kamarom. unde devine violonist în orchestra dirijată de tatăl său. vioaie. Franz Léhar a avut o copilărie agitată. a cărei operetă „Contesa Maritza” (şi mai apoi „Silvia”) a înregistrat un imens succes. 4 . Totodată. În afară de Johann Strauss. jucate cu succes în continuare pe marile scene ale lumii. şi Karl Zeller cu operetele „Vânzătorul de păsări” şi „Minerul” completează seria creatorilor de prim rang al genului operetei pe care îi dă şcoala vieneză de la sfârşitul secolului XIX. o muzică uşoară. Opereta vieneză nu este atât de acidă. al căror caracter se deosebeşte de cel al operetei pariziene.

întreaga sa muzică integrându-se perfect dramaturgiei libretului şi rezistând celor mai exigente analize. Edmund Eysler. compusă de Fr. 5 . „Vagabonzii”. Oskar Straus. trăia şi se integra de minune în acţiunea libretului. Robert Stolz sau Karl Rudolf Friml. intuia perfect momentul culminaţiilor şi al marilor interiorizări. Simţea. repertoriul operetei este îmbogăţit prin transpunerea piesei „Pygmalion” a lui Bernand Shaw prin „My fair lady”. care au îmbogăţit repertoriul universal al teatrelor de operetă cu „Kunstlerblut”. Karl Ziehrer.*Care este forţa muzicii lui Léhar? În primul rând melodicitatea. În secolul XX. (Titus Moisescu. Şi meritul cel mai mare al lui Léhar a fost acela că a ştiut să presare în tematica ariilor. Militiade Păun. urmaţi de mai tinerii Franz Léhar. Paul Abraham („Floarea din Hawaii”). „Ghid-opereta”. compozitorul rămânând un neîntrecut inovator în această direcţie. 1969) În Austria. duetelor şi corurilor sale accentele şi inflexiunile unor melodii populare auzite şi studiate de compozitor în desele lui peregrinări „militare”. Léhar a fost un excelent constructor al muzicii sale şi un fin tehnician. „Farmecul unui vals”. În al doilea rând. Loewe. pe drumul trasat de Johann Strauss merg fratele său Joseph.

gazetari. Aşa au apărut artişti de primă mărime. George Dima. „Podul Mogoşoaiei)”. George Ştephănescu („Sânziana şi Pepelea”. bogată în răsturnări se bazează în general pe qui pro quo-uri şi are întotdeauna un final fericit. Leqocq. înfiinţate în ţară acum mai bine de 130 de ani. pictori care veneau zilnic să-şi ia cafeaua şi să afle ultimele noutăţi şi zvonuri din lumea bucureşteană. Ion Vidu. După 8 zile. Adeseori lucrările fiind jucate la foarte scurt timp după premiera lor mondială. o operetă nouă. Hérvé. „Romanii şi Dacii”). au oftat generaţii de liceeni. spectacolul de operetă s-a integrat firesc în viaţa culturală românească. ISTORICUL OPERETEI ÎN ROMÂNIA ÎNCEPUTURILE OPERETEI ÎN ROMÂNIA România se numără printre puţinele ţări în care opereta are o puternică şi valoroasă tradiţie. * *Vodevilul este o comedie uşoară. „Olteanca”. un eveniment. în principalele centre culturale ale ţării.. în vestita Grădină Oteteleşanu. toate fetele din Bucureşti (Gh. 6 . Un adevărat animator al genului a fost tenorul Constantin Grigoriu. Cei care au cunoscut Grădina Oteteleşanu vorbesc cu mult entuziasm despre acest loc: „Trupa lui Grigoriu era o instituţie. Consolidarea şi impunerea definitivă a operetei în atenţia publicului românesc a fost făcută de Eduard Caudella („Harţă Răzeşul”. în special publicului bucureştean. a cărei intrigă. Dar ceea ce dădea un farmec deosebit acestui colţ din Bucureşti era numărul mare de scriitori. opereta clasică universală este şi ea intens reprezentată şi deosebit de îndrăgită de publicul românesc. (Th. De dorul Florichii Florescu. Crutzescu. memorabila lucrare a tânărului compozitor Ciprian Porumbescu.. Ioan Wachmann. „Scaiul bărbaţilor”) şi Constantin Dimitrescu („Sergentul Cartuş”. Eduard Wachmann şi Karl Theodor Wagner au compus un număr impresionant de vodeviluri stimulând gustul publicului pentru acest gen. Nu a fost local în Bucureşti despre care să se fi scris mai mult decât despre Terasa Oteteleşanu şi n-a fost gazetar care să nu-şi depene amintirile legate de acest local cu faimă. Paralel cu opereta românească. viaţa artistică era dominată de vodevil – formă a teatrului muzical. „Nini”). valsul şi marşul erau fluierate de toţi băieţii de pe stradă.2. Bălan. Astfel. este considerat anul naşterii operetei româneşti. în Ardeal. Iacob Mureşianu. cântăreţi. Strauss sau Millöcker. în care s-au remarcat şi impus compozitori de valoare ca: Ciprian Porumbescu. * *Grădina Oteteleşanu era locul de desfăşurare al activităţii companiei Grigoriu şi una din numeroasele grădini de vară ale Bucureştilor. montează cu deosebit succes operete de Offenbach. „Leonard”. Banat şi Bucovina – ţinuturi româneşti – viaţa culturală era animată de societăţi muzicale şi dramatice. Un alt moment important pentru istoria operetei româneşti este marcat de „Crai Nou” – 1882. Începând cu anii 1830-1831. Începând cu anul 1904. 1961) Dezvoltarea gustului marelui public pentru operetă a făcut să crească ţinuta spectacolelor dar mai cu seamă valoarea interpreţilor. ca Nicolae Leonard. Anul 1848. ei au dat avânt genului liric românesc. actori. Primele trupe lirice. aproape tot repertoriul de operetă. trupa sa a prezentat. Pe de altă parte. Tot în această perioadă de începuturi. de dorul lui Leonard. Creaţiile lor intitulate „opere comice” marchează un incontestabil progres al genului. după două le gemeau flaşnetele. prin succesul lucrării „Baba Hârca” de Alexandru Flechtenmacher. după o lună le cânta la bufet muzica militară.

.. cu faţa palidă feminină. zvelt în fracul său impecabil. o apariţie meteorică. La un moment dat ajunge să interpreteze un rol de tenor în «Vânt de primăvară». Amoruri declarate în gura mare din sălile din ce în ce mai pline. sinucideri. graţie şi pasiune.. până la electrician.. Marinescu la Grădina Raşca. cu distincţia atitudinilor şi mai ales cu acel farmec făcut din nostalgie.). ani în şir. opereta cade în uitare. unii reuşind să se impună şi peste hotare.. P. Nu împlinise 18 ani şi. „După ce îndurat foamea şi frigul..Bălan. leonardomanie. De la portar până la primadone. V. Leonard este angajat de tenorul Alecu Bărcănescu. Avea 21 de ani şi câştiga 6000 de franci de aur pe lună. Orice gest. disperare. Instituţie editorială. 1961) 7 . mult râvnită pe vremea buzunarelor goale. N. inimi frânte cu fotografii sub pernă.Ciucuretti. G. Alexandru Bărcănescu. după ce se destramă Trupa Marinescu. S-a născut o stea în timp ce o alta apunea! Fortuit sau nu. Intră în spectacol seara cu o singură repetiţie. George Niculescu-Basu. Ion Băjenaru. orice şoaptă. Bărcănescu îşi pierde vocea. Un om de un altruism inegalabil. Aşa începe nebunia.Carussi. Frumos. Leonard ridică şcolăreşte două degete şi spune că ar putea cânta el dacă este toată lumea de acord. Leonard spune STOP! Şi pleacă din trupa lui Poenaru via Bucureşti..Florica Cristoforeanu. Se dedică total scenei. deasupra lutului. poate. cu frumuseţea ochilor şi a vocii. Intrarea lui la Capşa. Succes după succes.” Tudor Arghezi (text de pe coperta II din „Leonard” de Th.. cu păr abundent.. de la corist.Popescu ş. Mara d’Asti. armonios în gesturi şi mişcări. „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară. scandaluri.. Doi bulgări. din nou fotografii înrămate sau direct pe oglinzi.. chiar pe importante scene europene. unul de lună şi altul de soare. Leonard. (. a avut o carieră miraculoasă. plini de melancolie… N-am întâlnit cântăreţ cu atâtea daruri. În Occident. şi-a dat cu grime pe piele în culoarea tricoului ca să nu se vadă găurile din material.a.Maximilian. se vorbea de el. pentru un turneu unde avea să cânte şi operă şi operetă cu 140 lei pe lună. raportând totul la cât de puţin a trăit. Constantin Tănase.” Victor Eftimiu (text de pe coperta III din „Leonard” de Th. Şi de aici începe frumoasa poveste a unei stele primită peste tot cu aplauze şi plecăciuni. încasări enorme. Trupa de Operetă Al. se ia hotărârea să se renunţe la turneu şi toţi să se întoarcă la Bucureşti. Spre Fălticeni. «O pasăre Phoenix» care a fost unanim declarată «Prinţul Operetei». cadouri şi flori la cabină.) Munceşte fără oprire. afişe cu «Leonard cel mai mare artist de operetă al lumii»”. După moartea lui Leonard (1928).) Toţi îl iubeau enorm. cu litere de o şchioapă.. De la casele avuţilor până la bordeluri şi mahalale. În turneul din toamna aceluiaşi an. 1961) „Dacă l-aţi fi văzut. devenind un idol al publicului. glorie în ascensiune. Florica Florescu. sacrificii peste sacrificii pentru că ADORA TEATRUL. înfăşurat în crepul violet al regretului oftat al unei lumi.Bălan. actor şi dansator deopotrivă – supranumit „Prinţul Operetei”. suspine ascunse în batiste de ochii soţilor geloşi. DESPRE LEONARD Leonard a fost. se face pe aplauze şi lume ridicată în picioare. aşa cum l-am văzut noi.) Leonard s-a angajat la Grădina Oteteleşanu cu 200 lei pe lună... şi-a spălat cămaşa la copcă şi a plecat mai departe cu ea zvântată pe trup. orice mimică a lui erau pur şi simplu devorate. în tren. A.. Urmează «Văduva Veselă» la Naţionalul bucureştean şi. triumf. având la picioare Micul Paris. cedând locul comediei muzicale şi revistei. a dormit pe paie şi pe talaş. cântăreţ. destinul are un umor aparte. cel mai mare artist al genului. cu ochii mari visători. a mâncat o felie de pâine pe zi (când avea noroc). (. mizeria şi neajunsurile. obiecte personale cu dedicaţii luând aceeaşi direcţie. care să fi unit maturitatea jocului cu lirismul. 200 de operete! Dă tot ce poate da! (. şi-a întors ghetele pe dos pentru că nu avea pantofi de scenă. (.

în ansamblu angajează circa 200 persoane. pentru asta are nevoie de un tenor. Pornit să caute un Leonard al doilea. Offenbach sau Oscar Strauss. o primadonă. Muzica aparţine compozitorilor Mişu Constantinescu. Aceasta a fost tactica adoptată de creatori pentru a da operetei un plus de accesibilitate. Nicolae Vlădoianu se sinucide. într-o acută depresie.opereta înainte de Operetă Readucerea spectacolului de operetă în atenţia publicului bucureştean o datorăm celor doi importanţi oameni de teatru Constantin Tănase şi Nicolae Vlădoianu.Soare. Adus cu destule sacrificii de la Opera din Cluj. Hanna – frumoasa Văduvă veselă –. *Nicolae Vlădoianu. însuşi compozitorul va dirija premiera bucureşteană. fiu de general. N. Regizat de Soare Z. ele trebuind să fie susţinute. directorii companiilor „Cărăbuş” şi respectiv „Alhambra” – ambele înfiinţate în jurul anului 1926. Contele de Luxemburg.COMPANIILE „ALHAMBRA” şi „CĂRĂBUŞUL” . Nicolae fusese bun prieten cu Ion Dacian. nu atinge cotele de succes ale „Calului bălan”. dar nu a fost în zadar. Constantin Tănase montează pe scena „Cărăbuşului” şi opereta „Rose Marie” de Friml – în regia lui Soare Z. dăruindu-şi întreaga viaţă celebrului teatru „Alhambra”. spre deosebire de Constantin Tănase.Vlădoianu a descoperit un Dacian întâi. dacă i se va întâmpla ceva. Rolul Leopold a fost interpretat chiar de Tănase. Pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban. Pentru împlinirea acestui deziderat recurge la mijloace excepţionale. şi toţi ceilalţi eroi de operetă?!”. 8 . Constantin Tănase. din păcate. Subiectul este o fantezie ce răspunde întrebării: „…unde au dispărut Danillo. Opereta trebuie salvată. Competiţia impunea lui Nicolae Vlădoianu un repertoriu de mare popularitate susţinut de artişti de prestigiu. tenorul Ion Dacian (1911-1981) va deveni cea mai proeminentă figură a operetei româneşti contemporane. ci a devenit scriitor.Soare – dar care. decorează atât faţada teatrului cât şi sala de spectacol în stil tirolez. autorul îi aduce în scenă în acompaniamentul nemuritoarelor arii de Léhar. Nello Manzatti şi Ion Vasilescu. vede luminile rampei „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham – premiera absolută a avut loc în 1931 la Leipzig. Nicolae Vlădoianu va folosi o formulă originală – o comedie – opereta intitulată „Un vals ca pe vremuri”. în regia semnată de Soare Z. Gilbert. În primul rând îşi alege o lucrare de reputaţie mondială – „La Calul bălan” de Ralph Benatzky – premiera absolută avusese loc în 1930 la Berlin. va declara că este „pur şi simplu uimit de verva şi fantezia montării”. Şerban şi Elena. printre ei şi cântăreţi originari din Tirol. pe scena „Cărăbuşului”. În 1936. Nicolae Vlădoianu a susţinut foarte mult „Alhambra”.Mirea. încântat de succesul obţinut. scrisă de Nicuşor Constantinescu. pentru că pe scena teatrului au urcat toţi marii actori ai perioadei interbelice. Pentru atmosferă. Opereta lui Nicuşor Constantinescu. Suzana. turneul prin ţară cu „Calul bălan” a durat 53 de zile. Paul Abraham. În urma lui au rămas soţia Sofia şi trei copii: Luca.Soare. un sărut şi „Un vals… ca pe vremuri”. În 1935. În 1947. nu a vrut să urmeze cariera militară a tatălui său. Invitat de Constantin Tănase. se apropie destul de mult de revistă. Mesajul transmis publicului este generos şi inspirat. după ce montase cu succes numeroase reviste. După premieră. dar mai ales pentru a capta şi atenţia publicului fidel „Cărăbuşului” şi îndrăgostit de Constantin Tănase. pe care îl rugase cândva să aibă grijă de familia lui. Spectacolele companiei „Alhambra” concurau cu cele ale „Cărăbuşului” pentru cucerirea spectatorilor. îşi doreşte să reînvie opereta. Dacian se ţine de cuvânt şi devine ocrotitorul familiei. În încercarea de a repune la loc de cinste Opereta. textele muzicale Eugen I. Tot în anul 1935. spectacolul a fost una din cele mai valoroase realizări ale teatrului de operetă.

Jules Cazaban. scriitorii N. N. Decorurile şi costumele acestei „Veneţii” – „risipă de lux şi bogăţie” uimeau spectatorii ce aplaudau la scenă deschisă strălucita renaştere a Operetei. secondaţi de G. în 1941. Oleg Danovscki – coregrafia. N.Vlădoianu a ales o lucrare românească. Montările spectacolelor din acea vreme au rămas de referinţă. de care se înconjurase Vlădoianu.Vlădoianu intuise perfect. N. N.Maximilian. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Convins de excepţionalul potenţial de care dispunea Ion Dacian. cunoscutul actor iscăleşte în caietul program o pagină intitulată „Opereta”.* *Mircea Ştefănescu consemna: „Opereta este copilul traiului bun. încărcate de negura basmelor”. socotind că nici un compartiment nu se lăsase mai prejos”. Lulu Nicolau.Gărdescu. Neobosiţi.Kaner. În distribuţie îl aflăm în rolul baronului Weps pe N. se dansa sprinten şi cu graţie. artiştii „Alhambrei” lansează o nouă premieră: „O noapte la Veneţia” de Johann Strauss. N. se glumea cu haz. Tot în anul 1941. Din distribuţie fac parte: N.Timică.* *În cronica spectacolului.Vlădoianu. Caramanlău – decorurile. Dacă nu era domnia sa. Liana Mihăilescu. Richard Rang. în distribuţie Ion Dacian (Ducele de Urbani). Nuntă fără mire nu se poate”.Vlădoianu montează. Versiunea românească a libretului este semnată de Puiu Maximilian şi V.Mălineanu. Cronicarii se vor întrece să consemneze izbânda Teatrului „Alhambra” care atinsese „cele mai subtile stadii ale profesionalismului. În rolurile principale. Opereta „ţinea” afişul „Alhambrei”.Kiriţescu şi N. N. pe care Providenţa l-a dăruit Europei Moderne”.Gărdescu.Timuş. Acesta era rezultatul muncii unor reputaţi profesionişti ce colaborau cu dragoste şi pasiune la revigorarea operetei: compozitorii Ion Vasilescu. Totuşi „Târgul Sărutatului” a demonstrat forţa ansamblului. Virginica Popescu. de a monta spectacolele de operetă. pe afişul „Alhambrei”. G. Mircea Ştefănescu scria: „Domnul Dacian este. Maria Wauvrina. Silvia Dumitrescu. H. scrisă de N. de lux rafinat. Critica de specialitate a primit cu multă rezervă această ambiţioasă montare.Gărdescu. Ion Dacian. Silvia Dumitrescu. Premiera consfinţeşte succesul operetei pe malurile Dâmboviţei. 9 . Pe scena „Alhambrei” în montări fastuoase. „Târgul Sărutatului”. premierele se succedau cu rigurozitate matematică.Antoniu. Richard Rang (Contele Bitowsky). Elly Roman. După „Vagabonzii” de Zieher (cu G.Timuş şi V. într-un cuvânt bunul gust predomina. Maria Wauvrina. Dacian în rolul tânărului Adam are un frumos succes de public.Kiriţescu semnează regia. Maria Wauvrina. Maria Wauvrina (Rosa). regia este semnată de Ion Dacian. Versiunea românească este semnată de V. succes subliniat cu interes de cronicari în presa de specialitate. N. ceea ce aruncă marea la o mie de ani.Kiriţescu şi coregraful Oleg Danovschi.A doua încercare a „Alhambrei” de a monta operetă a fost şi mai ambiţioasă.Timică (Kagler). figurează „Vânt de primăvară” de Johann Strauss. Jules Cazaban (Joseph). pentru operetă. N. opereta trebuia să mai aştepte reînvierea la noi. coregrafia Oleg Danovski. aşa cum şi-a aşteptat-o atâta vreme. dar mai cu seamă ştiinţa personalităţilor. Liana Mihăilescu. N.Gărdescu (primul ministru al ducatului de Greitz-ReitzSchleitz). se cânta frumos.Timică. în care ia apărarea acestui gen atât de dificil. talentul de excepţie al unor interpreţi de valoare. Gina Schlachter şi Lulu Nicolau. libretul „evoca timpuri străvechi.Gărdescu. Virginica Popescu şi bineînţeles Ion Dacian) urmează o montare de excepţie: „Un vals vienez” (Wiener blut) de Johann Strauss.

N. Toni Buiacici. În distribuţie. în 18 ianuarie 1947. În decembrie 1946. Următoarea premieră pe afişul Secţiei de Operetă a Teatrului Armatei a fost „Tarsiţa şi Roşiorul” de Viorel Doboş şi Gheorghe Dumitrescu.Vlădoianu şi Jack Fulga. „Prinţesa Circului” de Emmerich Kálmán. Şi astfel.Ionescu Dodo. În seria premierelor se înscrie apoi „Vânt de libertate de Dunaevski”. Ion Lucian. V. Succesul de public a fost enorm. Toamna anului 1946 aduce pe afişele „Alhambrei” o nouă premieră. pe scena „Alhambrei”. odată cu premiera „Pericola” de Offenbach. NAŞTEREA TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ – 7 noiembrie 1950 În ciuda dispariţiei părintelui ei spiritual. Nae Roman. au intrat pentru totdeauna în Cartea de Aur a Operetei româneşti. Lucrarea s-a bucurat de un mare succes de public dar şi de o atenţie deosebită din partea cronicarilor. şi-a continuat neabătută drumul succesului. Tiberiu Simionescu. dar şi destule realizări şi succese”. alături de Ion Dacian. un îngrijit caiet program consemnează cele 100 de spectacole ce fuseseră vizionate de la premieră. toate materialele acestei lucrări de mare frumuseţe au dispărut fără urmă şi numai mărturiile celor ce au participat la realizarea spectacolului ne-au adus ecourile succesului de care s-a bucurat. în seara zilei de 7 noiembrie 1950 a fost înfiinţat Teatrul de Stat de Operetă. Aici.Între 1940-1946. Velimir Maximilian a polarizat în jurul său cei mai valoroşi creatori şi interpreţi de Operetă. În aprilie 1949. Petre Ştefănescu Goangă. care şi-a deschis porţile cu premiera „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski. au fost montate 16 premiere ce au dat operetei „suflet de viaţă nouă”. Să-i numim deci pe Silly Popescu. Numele celor ce au jucat în acest spectacol. printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri. Bimbo Mărculescu. Anul 1946 – un an bogat în evenimente şi realizări pentru artiştii „Alhambrei” care treceau pragul lui 1947 în febra pregătirilor pentru turneul din Orient cu „Prinţesa Circului” (versiunea franţuzească a libretului fiind semnată de Ion Marin Sadoveanu). alături de colectivul companiei sale şi o serie de invitaţi de marcă. Nicolae Vlădoianu a înregistrat un singur eşec şi acesta l-a costat viaţa. La început au fost prezentate operetele româneşti „Paloş Voinicul” şi „Cântecul munţilor” de Viorel Doboş. vedete de primă mărime. dând o nouă strălucire genului.Wauvrina. de peste 90.Roman. Tudor Şoimaru scria: „actualul spectacol de la „Alhambra” ţine să demonstreze ceea ce personal am crezut cu nestrămutare că opereta nu a murit încă. 20 de ani de existenţă cu „multe visuri.Vlădoianu va sărbători. versiunea românească a libretului este semnată de Tudor Muşatescu. N. Migry Avram Nicolau. Virginica Romanovski. nume sonore ce au făcut din „Prinţesa Circului” un spectacol grandios menit să încununeze jubileul de 20 de ani de activitate a teatrului „Alhambra”. multă muncă. Graţie acestor realizări şi bazându-se pe bogate tradiţii. Şerban Tasian. Din păcate. N.000 de spectatori. s-au bucurat de un real succes. Maria Wauvrina. După 20 de ani de reuşite incontestabile. o operetă de o nouă factură. s-au aflat: Migry Avram Nicolau. Din punct de vedere financiar însă… eşecul a fost total. M. Teatrul Armatei inaugurează Secţia muzicală în sala din Calea 13 Septembrie. N.Timuş. la Cairo şi Alexandria. 10 . cum îi plăcea lui Nicolae Vlădoianu să o alinte. George Groner. „Domnişoara Opereta”. Spectacolele susţinute în martie 1947. opereta se impune şi se statorniceşte în noi dimensiuni. Este în încăpăţânarea asta a operetei de a nu se lăsa învinsă ceva înduioşător”.

Libretul operetei susţine ideea preluării de către stat a proprietăţilor agricole şi transformarea lor în gospodării colective. de inspirata muzică a compozitorului Nicolae Kirculescu. Ca şi în alte domenii ale artei. Ne vom opri asupra câtorva dintre aceste spectacole. la vremea respectivă. Bimbo Mărculescu. Bimbo Mărculescu. pe un libret de Paul Mihail Ionescu şi Bogdan Căuş.Hagic. pentru generaţiile mai tinere de spectatori ar părea un lucru aproape de necrezut. Virginica Romanovski. „Târgul de fete”a avut o viaţă scurtă. atât cât s-a putut. Dem. fireşte. La pupitru s-a aflat dirijorul Liviu Cavassi. are loc premiera operetei „Culegătorii de stele”.” (Opereta-ghid. Costache Antoniu. publicul bucureştean a făcut ca. Puica Alexandrescu. Maria Wauvrina. trebuie spus că propaganda comunistă nu a cruţat nici Teatrul de Operetă. o înviorare atât de necesară viabilităţii genului. altele jucate în puţine reprezentaţii şi scoase apoi de pe afiş. iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu.Nicolaide şi Harry Negrin. Utilizarea folclorului şi a ritmurilor de muzică uşoară au dat creaţiei sale de operetă un suflu nou. şi apoi aproape în fiecare stagiune. conducerea muzicală i-a fost încredinţată reputatului dirijor Eggizio Massini. Pe aceeaşi linie a spectacolelor scrise la comandă se înscrie şi opereta „Târgul de fete” de Filaret Barbu. Titus Moisescu. 1969) Deşi. în adevărate şlagăre. la 3 martie 1954. plină de lirism a ariilor şi duetelor. Bimbo Mărculescu. în numai patru luni de la premieră. Virginica Romanovski. atât datorită echilibrului construcţiei.Nicolaide. încă de la înfiinţare. Militiade Păun. pe un libret semnat de Traian Iancu. Nae Roman. Elena Zamora. Aşa se face că în repertoriul Teatrului. În 7 februarie 1951 a avut loc premiera operetei „N-a fost nuntă mai frumoasă” . *Isaak Dunaevski poate fi considerat ca unul dintre acei mai reprezentativi compozitori sovietici de operetă. susţinută de o elită de cântăreţi şi actori. Tot în plină perioadă proletcultistă. Melodicitatea caldă. Toni Buiacici. Naivitatea textelor şi conflictele create artificial au fost salvate. H. Silviu Gurău. Lili Duşescu. Silly Popescu.Iordănescu Bruno. o parte din creatori au acceptat compromisul propus de puterea comunistă. figurau spectacole cu o evidentă tentă propagandistică. le-a transformat. George Groner. menite să contribuie la formarea „omului nou”. Distribuţia îi reunea pe Viorel Chicidean. spectacolul fiind greu de ţinut pe afiş din cauza conflictului mai mult decât superficial. De această dată subiectul este ancorat în realităţile vieţii muncitorilor din anii ’60. coregrafia a aparţinut maestrei Elena Penescu Liciu. Din distribuţie au făcut parte Ion Dacian. Opereta se încheie cu instalarea sediului cooperativei în casa chiaburului din sat. unele dintre ele cu o viaţă destul de lungă. Ideea luptei de clasă şi limbajul specific timpului sunt elementele care susţin un conflict în care cei buni îi înving şi-i demască pe cei răi. Se poate afirma acum că Opereta românească. iar regia a fost semnată de Sică Alexandrescu şi Nicuşor Constantinescu. George Groner. cât şi melodicităţii de largă respiraţie a muzicii. Perioada în care opereta românească începuse să se afirme din ce în ce mai puternic a coincis cu venirea la putere a regimului comunist care a impus prin instituţiile sale ideologice teme şi subiecte care să reflecte pretinsele realităţi ale timpului şi care să contribuie la formarea omului nou. Specialiştii apreciază că opereta 11 . Maria Wauvrina. El este cel care a introdus în structura muzicală a operetelor sovietice tematica cântecului de masă. distribuţiilor şi muzicii. care se dovedesc a fi sabotori şi duşmani de clasă. a păşit cu dreptul pe drumul afirmării. supunându-se noilor cerinţe ideologice. Cella Tănăsescu. Premiera operetei a avut loc pe 20 mai 1964. spectacolul jucându-se de vreo 200 de ori. Nae Roman. până în 1989. Din distribuţie făceau parte Ion Dacian. atunci când dramaturgia o reclama. Petre Valentin. „Vânt de libertate” să ajungă la cel de-al 100-lea spectacol. creaţia sa reuşind să se impună. direcţia de scenă a fost semnată de George Teodorescu. muzica Nicolae Kirculescu. datorată. Îndrăgostit de Operetă. Elena Zamora. De precizat că astfel de teme – prezente de altfel şi în dramaturgia şi cinematografia românească a timpului – n-au fost decât pretexte pentru a crea subiecte pentru spectacole angajate. a imprimat muzicii deseori o nuanţă satirică. Muzica Florin Comişel. Acţiunea este plasată pe un şantier de construcţie a unei termocentrale. Ludovic Spiess. libretul H.

execuţie decoruri. În cinci ani de la premieră. toate acestea constituind multiple aspecte ale conţinutului de idei care au stat la baza creării operetei. Dresda. Militiade Păun. Menită să comemoreze împlinirea unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. „Lăsaţi-mă să cânt” a ajuns la impresionanta cifră de 250 de reprezentaţii. O perioadă de aur în care s-a muncit cu râvnă şi dăruire. indiferent de naţionalitate. costumele Elena Agapie. nici prin armonie. Faptul că această operetă s-a jucat cu egal succes la Odessa. Elisabeta Porumbiţa. Opereta are la bază ideea dezvoltării unei culturi muzicale în Transilvania prin gruparea intelectualilor cinstiţi. grelele condiţii în care îşi desfăşurau activitatea artiştii creatori din secolul trecut. Sub bagheta compozitorului au evoluat în spectacolul de premieră.nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul celorlalte două ale compozitorului („Ana Lugojana” şi „Plutaşul de pe Bistriţa”) nici prin orchestraţie. decorurile N. coregrafia Elena Penescu Liciu. patriotismul înflăcărat al lui Ciprian Porumbescu. tapiţerie. Radio-ul şi mai apoi televiziunea se întreceau în imprimări şi înregistrări cu muzică din operete şi chiar cu spectacole integrale. Repertoriul se îmbogăţea mereu: „Pericola” de Offenbach (1951). scrisă pe un libret de Liliana Delescu. Stimulative şi onorante erau şi titlurile de Maestru Emerit al Artei. (Opereta-ghid. Astfel Opereta. mode. *Opereta „Lăsaţi-mă să cânt” a fost scrisă cu prilejul împlinirii unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. lupta lui pentru înfrăţirea naţionalităţilor conlocuitoare din Transilvania. slujită de o adevărată pleiadă de cântăreţi şi actori. „Ana Lugojana” de Filaret Barbu (1951). Erastia Sever şi Viorel Cosma. Fără îndoială. tehnic scenă – pe scurt 115 angajaţi la personalul tehnic. Personajul Ciprian Porumbescu a fost interpretat cu pasiune şi dăruire de Ion Dacian. dragostea lui pentru cântecul popular românesc. Maria Wauvrina (Rosa). în Teatrul de Operetă activau: Sandu Eliad – Maestru Emerit al Artei. Bimbo Mărculescu (Nastasi). Nu este puţin lucru ca un teatru să funcţioneze cu o schemă aproape perfectă: 51 de solişti. 22 balerini corp ansamblu. Dia 12 . butaforie. croitorie. Elisabeta Henţia. ornamentaţie. „Aculina” de Kovner (1952). „Casa cu trei fete” de Schubert-Berté (1953). Leipzig sau Belgrad confirmă valoarea partiturii semnată de Gherase Dendrino. sprijinită de specialişti decişi să nu marginalizeze genul. în plus ateliere de tâmplărie. Puica Alexandrescu. Artist Emerit. Silly Popescu (Bertha). PERIOADA DE AUR A TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ Anul 1954 marchează un mare succes al Operetei româneşti – „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino – creaţie de referinţă. în Transilvania anilor 1882. Regia a fost semnată de Nicuşor Constantinescu. 1969) An de an.Lebas. alături de Ion Dacian. Inspirata muzică a acestei lucrări l-a propulsat pe Gherase Dendrino definitiv în rândul autenticilor creatori de operetă. Gherase Dendrino – Laureat al Premiului de Stat (mai târziu devenind şi Artist al Poporului). valoroasei echipe de solişti ai Teatrului de Stat de Operetă i s-au adăugat nume de certă valoare ca: Getta Mara. Virginica Romanovski (Suzănica). nu poate fi neglijat sprijinul financiar de care s-a bucurat din partea statului. 70 de corişti. Titus Moisescu. a avut un destin de invidiat. Astfel. 14 solişti balet. Virginica Romanovski – Artistă Emerită sau Puica Alexandrescu – Laureată a Premiului de Stat. evocând momentul important al vieţii muzicianului român. 45 de instrumentişti. asta fără să mai amintim şi de personalul administrativ. Laureat al Premiului de Stat sau Artist al Poporului cu care erau răsplătiţi artiştii de valoare. opereta „Lăsaţi-mă să cânt” pune în evidenţă lupta pentru dezvoltarea culturii româneşti.

„Zarvă între fete”. Iancu Groza şi Tiberiu Simionescu. cu o coregrafie semnată de Elena Penescu-Liciu. Viorel Chicideanu. jucând pe Tassilo cu decenţă şi cântând cu o frumoasă voce cultivată. Constantin Rădulescu. „Studentul cerşetor”. George Groner. dirijorilor de cor: Nicolae Oancea şi Aurel Grigoraş. s-a desfăşurat în perioada 28 februarie–6 aprilie 1957. Luxemburg sau Olanda – la fel de bine primite de public. pe lângă Ion Dacian. Constantin Drăghici. a fost punctul central. „Văduva veselă”. publicul german a aplaudat furtunos evoluţiile artiştilor bucureşteni. George Hazgan. Petre Valentin. *Opereta bucureşteană a fost primul ambasador al artei lirice româneşti în Occident. Ludovic Spiess. Tamara Buciuceanu. la Festivalul de Operetă de la Trieste. Nicolae Ţăranu. Ditta Pavel. la Moscova. Cleopatra Melidoneanu. sub bagheta dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi. de Nicolae Ţăranu. Cu trecerea anilor li s-au alăturat Lucica Roic. Mircea Nemens. „Trebuie să recunoaştem că noi am şi uitat de când în operetă au fost executate partiturile vocale cu atâta precizie muzicală şi cu nuanţe atât de bogate cum am auzit la oaspeţii noştri români. Contesa Maritza a provocat un furtunos succes: „…Românii se pricep de minune să prezinte cu gust operetele… Cântăreţii nu dispun numai de voci admirabile ci şi de mare talent actoricesc. noi turnee în Austria. Teatrul de Operetă prezintă în Italia. mereu proaspătă.” Succesul de care s-a bucurat Opereta bucureşteană peste hotare s-a datorat în mod cert dirijorilor de excepţie pe care i-a avut: Gherase Dendrino. „Colomba” de Elly Roman şi „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. el ar fi trebuit s-o repete de zece ori! Dacian (ca şi restul ansamblului) a cântat în limba germană. Emil Popescu. Coca Enescu. În regia lui Nicuşor Constantinescu. Valeria Rădulescu. ziarele subliniind aproape la unison „efortul şi talentul acestui colectiv bine închegat”. În 1969. Bulgaria şi Polonia. Silly Vasiliu. Lili Duşescu. Germania. Mihai Petculescu. Ştefan Teodoriu. spectacolul a fost vizionat şi de soţia compozitorului Kálmán care a declarat că „este cea mai frumoasă montare a «Contesei Maritza» pe care a văzut-o”. Adriana Codreanu. director şi tenor al trupei. Lia Turovski. la Theatre des Westens din Berlin. dacă era după public. „Prinţesa circului” de Emmerich Kálmán cu deosebit succes. Belgia. Marica Munteanu. Constanţa Câmpeanu. Corina Bărbulescu. cât şi operetă românească: „Plutaşul de pe Bistriţa”. Ştefi Pârvulescu. ţigan”. Pe scena teatrului din Splai premierele şi-au urmat cursul. Ai impresia că nu eşti la operetă. Iancu Groza. Mircea Ionescu. Începând cu anul 1957. melodia „Zi. Octavian Naghiu. Ion Dacian. Mia Chirilescu. La München. într-o sală cu 1700 de locuri. care a creat un adevărat stil de balet propriu operetei… Între maeştrii corepetitori trebuie să numim la loc pe cinste pe Edith Huzly şi Marin Voicu care au vegheat permanent la menţinerea unui înalt nivel interpretativ al tuturor soliştilor. „Vânzătorul de păsări”. Denise Vrancea. „Boccacio”. 13 . Ştefan Glodariu. Marica Munteanu. Constanţa Câmpeanu. Toni Buiacici. Duşan Bugarin. Cella Tănăsescu. Valli Niculescu. „Colomba”. Seria turneelor a continuat în Ungaria. Liviu Cavassi. Pentru asta le mulţumim în mod special!” Farmecul românesc al operetei a fost dezvăluit publicului berlinez. Nelu Marinescu. Valeria Rădulescu.Panaitescu. Teatrul de Stat de Operetă întreprinde numeroase turnee. Adriana Codreanu. „Lysistrata”. apoi în 1965. cu „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. În 1968. şi nu în ultimul rând maestrei Elena Penescu Liciu. Profesionalismul trupei a fost subliniat de critica de specialitate. primul. Se montează cu succes atât operetă clasică: „Liliacul”. ci la spectacolul Operei Comice Clasice. În această perioadă s-a montat şi operă comică – „Don Pasquale” şi „Elixirul dragostei” de Donizetti – fapt ce subliniază forţa interpretativă a colectivului.

Premiera a avut loc pe 8 mai 1969 şi i-a avut în distribuţie pe: Ion Dacian. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez (1966). Acelaşi succes de care s-au bucurat în străinătate „Contesa Maritza” şi „Văduva veselă” l-ar fi avut şi „Ţara surâsului” de Léhar. coregrafia maestrei Elena Penescu Liciu dobândea un plus de farmec oriental. Eugen Savopol.Z.F. Marica Munteanu. „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán (1967). În serile când se juca „Ţara surâsului” sala gemea de lume. În treacăt. nu permit prezentarea ei la cote de maximă exigenţă artistică în condiţiile grele impuse de un turneu. venită din Bucureşti unde Kálmán şi Léhar. Dânsul a făcut o punte între Est şi Vest – cu trupa de operetă – şi asta la cel mai înalt grad de calitate. Concepută ca o operetă de tenor. Titrând: „România ne arată cum trebuie jucată opereta”. Adriana Codreanu. s-a menţinut în atenţia publicului timp de 17 ani. ce au dat viaţă unor personaje veridice. Valli Niculescu. nota : „În părţile lirice a strălucit glasul cultivat şi catifelat de tenor al lui Ion Dacian. Bimbo Mărculescu. cum rar i-a fost dat lumii să vadă genul de operetă. Ştefan Norris. Cleopatra Melidoneanu. Maria Wauvrina. Mircea Nemens. Opereta „Ţara surâsului” a fost montată la Teatrul de Stat de Operetă în anul 1965.Germania (12 octombrie 1970) – scria despre „strălucirea nouă a genului de operetă. Desprinsă din tiparul operetei clasice.Enno Wymer în cotidianul B. când lucrarea este de proastă calitate”. Constanţa Câmpeanu. „Ţara surâsului” a oferit prilejul regizorului Ion Dacian să demonstreze plenul personalităţii sale artistice. Ludovic Spiess. Domnia sa a adus carul lui Tespis de la Bucureşti la Charlottenburg. fac seri regale… Opereta din Bucureşti a ridicat Opereta la o nouă strălucire…Merite deosebite are directorul de scenă Ion Dacian care. Lucica Roic. modele de talent şi muncă filigranată. Vorbind cu dânsul despre soarta operetei. Era o sărbătoare şi pentru întreg ansamblul. Tiberiu Simionescu. În decorurile create de arh. este maestru în interpretarea acestui gen şi care este în patria domniei sale unul din cei mai populari actori”. dar montarea fastuoasă şi mai ales dificultatea partiturii muzicale. „Sânge vienez” de Johann Strauss (1967). „Suzana” de Gilbert (1970). am primit următorul răspuns: An de an Operetei i se prevede moartea – la fel ca şi Operei. Nicolae Ţăranu. ca şi Teatrului în general – dar numai atunci este moartă. maestrul Ion Dacian a îmbogăţit repertoriul cu lucrări de referinţă ca: „Ţara surâsului” de Léhar (1965). cu o esenţă dramatică deosebită. ideea de a monta acest spectacol pe scena Operetei. A fost o adevărată provocare. În perioada în care a condus destinele Teatrului de Operetă. alături de Dendrino. musicalul „My Fair Lady” de Loewe. de pe malul Dunării pe cel al Spreeii. În „Ţara surâsului” întreaga trupă nu juca ci pur şi simplu „oficia”. Şi opereta românească a fost prezentă cu: „Anton Pann” de Alfred Mendelsohn şi „Soarele Londrei” de Florin Comişel. de altfel. Din lunga listă a premierelor se desprinde un alt titlu. atât pentru tenor cât şi pentru soprană. Keiszeitung Bobliger Blatt – R. 14 . de la primul solist la ultimul maşinist. Nae Roman. Eugen Fânăţeanu şi Dorin Teodorescu). atât pentru regizorul Ion Dacian cât şi pentru întreg ansamblul. George Groner. fie amintit că este vorba despre unul din cele mai mari teatre de operetă din lume: Opereta de Stat din Bucureşti. În distribuţia spectacolului regăsim vedete de primă mărime ale Teatrului din Splai: Valeria Rădulescu. după succesul de care se bucurase filmul lui Gabriel Pascal. „Contele de Luxemburg” de Léhar (1971). Conducerea muzicală a dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi asigura spectacolelor o înaltă ţinută artistică. prin valoarea interpreţilor care au dat viaţă Prinţului Sou-Chong (Ion Dacian.

adus special de la Londra. Audrey Hepburn. „Portret sentimental Ion Dacian”). 1969) Paralel cu îmbogăţirea repertoriului se adaugă nume noi pe afişele Operetei: Eugen Savopol. fiind îngropat în curtea Bisericii Sf. Marele merit al lui Loewe este acela de a fi ştiut să facă sinteza dintre dramaturgia piesei lui Shaw – care în operetă a rămas aproape neschimbată – cu specificul muzicii şi spectacolului american. Nae Roman şi mulţi alţii. cu nedorite consecinţe locomotorii. Cornel Rusu. A revenit cu greu pe un platou de televiziune pentru ultimele filmări. Faptul că „My Fair Lady” s-a jucat neîntrerupt timp de aproape 34 de ani cu succes este cea mai bună confirmare. Te bucuri de ea în două momente: o dată când o cumperi şi o dată când scapi de ea!” Gestul l-a marcat însă cumplit. fiind preluată în repertoriul teatrelor din întreaga lume. Elizeu Simulescu. însuşit de compozitor – prin naştere şi educaţie – în familie şi şcoală. În 1964. Directorul Dacian trecuse la regie. ctitorie a lui Nicolae Vlădoianu. A fost stabilit recordul spectacolelor de musical (2717 reprezentaţii. Coregrafia lui Michel Boyle. considerându-l „unul din cele mai bune spectacole de teatru muzical montat la noi” şi care „ridică mult prestigiul” Teatrului. Virgil Bojescu. Militiade Păun. *„My Fair Lady” reprezintă o adevărată cotitură în creaţia contemporană de operetă. Wilfred Hyde-Withe) distins cu opt Premii Oscar. de asemenea.Ionescu Dodo. a fost realizat şi un film (cu Rex Harrison. atât ca regizor cât şi ca interpret. „Se pare că artiştilor. fapt care începuse să deranjeze anumite figuri conducătoare ale epocii socialiste. Mireille Constantinescu. Dumnezeu le-a hărăzit zăpada şi îngheţul spre a rămâne veşnic cu figura de marmură rece. o revelaţie. iar conducerea muzicală de Liviu Cavassi. iar la Londra 2281). Într-o bună zi s-a trezit cu o şedinţă de 48 de ore. autenticitate şi înaltă demonstraţie de virtuozitate scenică. Ştefi Pârvulescu. după care a urmat adunarea cinică de înlocuire cu flori şi mulţumiri „tovărăşeşti pentru contribuţia adusă artei socialiste”. lucrarea a cunoscut un succes nemaiîntâlnit.” (Viorel Cosma. Fascinanta creaţie a Cleopatrei Melidoneanu fiind considerată. Ionel a mai avut puterea să declare cu umor: „În ziua de azi. A făcut o congestie cerebrală. Rodica Truică şi Mioara Manea Arvunescu. Titus Moisescu.şi o muzică deosebit de inspirată. N. A fost elogiat Ion Dacian. direcţia de scenă fiind asigurată de Ion Dacian. Realizarea a depăşit toate aşteptările. De-a lungul timpului. cânta doar în anumite spectacole. În plină iarnă (8 decembrie 1981) a trecut în lumea umbrelor. Sub atenta îndrumare a experimentatului Tiberiu Simionescu. După premieră. Daniela Diaconescu. interpreţii spectacolului s-au străduit să păstreze succesul de la premieră. cocheta mai mult cu străinătatea. („Opereta-ghid”.Gheorghe din Cartierul Andronache. Eugen Fânăţeanu. exact în aceeaşi lună de Crăciun plecase şi Leonard (1928) pe drumul fără de întoarcere. prin care străbate clar şi sentenţios lirismul poetic vienez. Eugen Savopol. „Dacian devenise un nume de legendă către anii ’70. 15 . Le-au fost parteneri în rolul Higgins. în rolul Elizei au evoluat cu graţie şi dezinvoltură scenică Constanţa Câmpeanu. Dorin Teodorescu. presa a consemnat la unison izbânda. ce au încălzit inimile oamenilor cu fiorul lor fierbinte. a asigurat culoare.Tiberiu Simionescu. direcţia de teatru este ca maşina. unde a fost forfecat fără menajamente. Având la bază un libret construit pe un valoros text al literaturii dramatice – Pygmalion de George Bernard Shaw . actorul Silviu Stănculescu şi George Pănescu.

care-l stabilea pe Dacian pe un podium definitiv. pe care Ion Dacian a dus-o timp de peste 40 de ani. câştigându-şi permanente galoane pe plan actoricesc”. (…) Vocea tânărului de la Opera din Cluj. cu o inimă care gustase din pocalul acelei cucute măreţe. (. În ziarul Fapta. atunci.) De când a întâlnit opereta n-a mai căutat alt stăpân. Fiindcă el credea că „Numai durerea ne învaţă să râdem”. în 1968 . cu toate forţele celui aşteptat.. în multe momente. Cu o tinereţe de invidiat în trăirea stărilor. în final. de care nu se putea apropia decât cel hărăzit să strângă laolaltă toate viorile. pentru prima oară. a simţit că-n imperiul fără hotare al nemuritorului vals cânta vioara căutată. de mult de a fi numai un răsfăţat cântăreţ. cu acea tandreţe cu care căuta să vadă dincolo de aparenţe. Oprit la mijlocul scenei. risipă de balete. un spectacol la care Ion Dacian a fost invitat să interpreteze rolul lui Alfred: „Apariţia lui Ion Dacian a întrerupt pentru câteva clipe cursul firesc al spectacolului. Atunci. Dacă la începuturile carierei sale. Figuraţie bogată. efortul actorului. tânărul unei providenţe. pentru a atinge. Dar toate aceste „bariere” artistice nu vor face decât să îndârjească. studiat şi apoi jucat de el. Ion Dacian s-a confundat cu un mare artist. costume şi decoruri au caracterizat întotdeauna operetele prezentate de Ion Dacian”. al cărui joc de scenă a depăşit crochiul unei siluete de operetă. El venea cu o inimă liniştită. Fusese o adevărată sărbătoare artistică. multă vreme. A fost o confruntare în timp. cum spunea un personaj al lui Bogdan Amaru. căci Tudor Arghezi scria în Bilete de papagal în februarie 1929: „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară”. Léhar şi Strauss şi toţi acei visători vienezi s-au plimbat cu viorile lor fermecate. Nu le va fi lesne să urce până la sufitele scenei. Ion Dacian. cu o prezenţă fizică cuceritoare. balerini şi orchestranţi. în sensul cel mai bun. în schimbul acelui dram de fericire. era zâmbitor. căruia să-i pună în slujbă glasul şi neliniştile sale. şi această linişte îi dădea răgazul să cuprindă toată grădina. neschiţând nici un gest. o făclie cu străluciri serafice. Aplauzele sacadate aproape că nu mai conteneau. Muzica lui Léhar are o graţie şi o fineţe de dantelă… Echipa de interpretare a fost dominată de prezenţa d-lui Dacian. Pe multe operete şi-a lăsat Dacian amprenta de artist sclipitor şi aceasta desigur va îngreuna mersul celor care i-au pornit pe urmele paşilor. Când a cântat Dacian. Fiecare rol. ascultătorul aşezat cuminte în scaunul unor visări ce durează două ore. Despre premiera operetei „Paganini”. Ion Dacian a fost mereu comparat cu Leonard. cu imaginea atât de complexă oferită de partitură. rămâne o carte deschisă pentru cine va dori să-i studieze drumul şi să-i înveţe paşii. aşa cum. Ion Dacian. abia perceptibile. pentru care rolul şi rostul scenei nu a avut întreruperi niciodată. Vioara era metafora care l-a condus prin popasul acesta lumesc. cronicarul dramatic consemnează: „…noul spectacol al teatrului Alhambra – „Paganini” – merită de la început o menţiune specială pentru evidentul spirit de conştiinciozitate şi pasiune artistică cu care a fost realizat.referitor la momentul de final al operei „Traviata” de Verdi. chiar atunci când pensionarea l-a făcut spectator. la care ştia că are dreptul. aflăm dintr-o cronică iscălită de Traian Lalescu: „Teatrul ‚Alhambra’ n-a precupeţit nici un efort material. din care se pot scoate înţelesuri încă negăsite şi nerostite. când e vorba să monteze un spectacol nou. în care Zeller şi Kálmán. Când a apărut Ion Dacian. E nevoie de o aplecare peste munca şi râvna lui. care-l va lua ca model pe acest mare şi unic interpret. pe care Leonard a căutat-o însetat. lumea era în căutarea acestei viori fermecate. în registrul mediu. cânta în tonalitatea inimii lui. Dl.Ion Dacian a încetat. corişti.DESPRE ION DACIAN Leonard lăsase un gol. Iată ce mărturisea George Zaharescu – regizorul şi directorul Operetei bucureştene. o dată cu apariţia în opereta „Baiadera” lui Kálmán (1947?) nu s-a mai vorbit despre el în aceşti termeni. Căderea ultimei cortine a constituit un triumf. de altfel. ca orice slujitor în slujba Euterpei. mi-a căutat ochii şi m-a întrebat cu modestie: «Crezi că a fost bine?»” 16 . un nivel de teatru cu adevărat remarcabil. modulându-şi glasul cu un firesc propriu teatrului realist. cu un timbru excepţional de cald şi de frumos. cu timiditatea omului veşnic în căutare. şi-a păstrat în continuare ţinuta şi starea sentimentelor personajului său. înconjurat de solişti. împiedicându-se de faima lui Leonard. unde suferinţa are lăcaşuri ascunse. nu i-a fost nici lui uşor..

Emil Pinghireac. directorul Operetei bucureştene din acea perioadă. în decursul anilor ce au urmat au văzut luminile rampei. Începând cu anul 1976 balerinii Teatrului de Operetă. O noapte la Veneţia. Puşa Urdăreanu. Dar despre această perioadă. „Leonard” (1976) de Florin Comişel. „Mătuşa mea. Faustina” de Liviu Cavassi şi Doru Butoiescu (1973). Vânzătorul de păsări. s-a înscris şi premiera (17 mai 1977) operetei „Eternele iubiri”. Silvia. două creaţii de referinţă ale genului. Daniel Eufrosin. vor atrage în sala Operetei un public nou. Alături de opereta clasică prezentă prin premierele „Contele de Luxemburg” de Franz Léhar (1971) sau „La Calul bălan” de Ralph Benatzky (1973). Nicolae Simulescu. „Lecţia de dragoste” (1981). sub conducerea maestrei Mihaela Atanasiu. Ioan Suciu. Liliana Pagu. În paralel. În stilul propagandistic al politicii partidului comunist – prezent de altfel şi în filmele istorice ale timpului – subiectul operetei evocă luptele şi jertfele care au condus la cucerirea Independenţei României prin înfrângerea armatelor turceşti. se datorează succesul relativ al spectacolului. Logodnicul din lună şi Chouflery.DESCHIDEREA OPERETEI SPRE NOI ORIZONTURI – ANII ’70-’80 Grija pentru un repertoriu reprezentativ a fost continuată după dispariţia lui Ion Dacian. Între anii 1970-1980. maestrul George Zaharescu. Sanda Mărgărit. George Hazgan. 17 . Nicolae Ţăranu. ceva mai estompat decât în anii ’50. Suzana. zborul Măiastrei” (1978). muzica George Grigoriu. distribuţiei. Alexandru Ioniţă. Bianca Ionescu. Astfel. Victoria şi-al ei husar. Simina Ivan. Prinţesa circului. George Niculescu. practic în Teatrul de Operetă s-a predat ştafeta unei noi generaţii de creatori şi realizatori ce s-au străduit să-şi însuşească tainele măiestriei în universul fermecător al operetei. îşi vor demonstra forţa prin inedite spectacole: „Viaţa. Lucia Ţibuleac. dragostea omului” (1976). Dumitru Trandafir. Vali Niculescu. Emil Spătaru. Noi sunt şi numele ce se impun acum atenţiei: Mihaela Mijea. „Oklahoma” de Rodgers (1974) şi „Poveste din Cartierul de Vest” (1978). Constanţa Câmpeanu. Petre Codreanu şi George Zaharescu. de directorii teatrului. să dăm strălucire spirituală capodoperelor genului şi să îmbogăţim portofoliul repertorial cu lucrări neexplorate încă. s-au înscenat şi lucrările de mai redusă anvergură: Miss Helyet. Este adevărat. lucrări româneşti de certă valoare. Casa cu trei fete. S-a acordat egală importanţă repertoriului românesc şi clasic. musicalul îşi face loc pe afişele Teatrului din Splai. Astfel. Distribuţia a fost una de zile mari (Cleopatra Melidoneanu. spune!” de Elly Roman (1972). Dorin Teodorescu. Văduva veselă. la împlinirea a 100 de ani de la Independenţa României în şirul evenimentelor care trebuiau să marcheze evenimentul. libretul Constantin Florea. Influenţa ideologiei oficiale s-a făcut simţită în opereta românească în activitatea Teatrului de Stat de Operetă şi în deceniile şapte şi opt . spune: Ne-am hotărât să retragem treptat din circuitul de spectacole tot ceea ce era acoperit de cenuşa timpului. Marta Savciuc. „Balet contemporan” (1979). Liliacul şi Paganini. „Nesfârşit. „Răspântia” (1975). Voievodul ţiganilor. Mam’zelle Nitouche. în noi viziuni regizorale. Nicolae Simulescu) şi doar ei. Laura Niculescu. Rodica Truică. În această perioadă au văzut luminile rampei spectacolele: „Spune inimioară. Alexandru Badea.

după cum afirmă George Zaharescu: „repertoriul. nu-mi dăinuie în amintiri decât explozia de aplauze care a încununat în cele din urmă premiera Poveştii din Cartierul de Vest. pentru că umerii acestor autentice valori susţineau tot greul reprezentaţiilor cu stoicism. Un spectator nelipsit de la reprezentaţiile Operetei seară de seară lansase o butadă: „Opereta este teatrul cu cel mai mare număr de vedete pe metru pătrat”. care prin problematica şi ritmurile sale se adresa noilor generaţii de spectatori.»). în cea de-a patra stagiune. tineretului în general. ce de eroii îşi jură credinţă în faţa lui Dumnezeu etc. impunând un nou stil de interpretare. asigurând astfel o mare varietate pentru spectatori) era format dintr-un amalgam de montări vechi ale unor titluri de răsunet („Ţara surâsului”. 3000 de dolari pentru achiziţionarea lucrării lui Bernstein. în această perioadă iau naştere colocviile de creaţie ale Teatrului de Operetă. Anul 1978 a fost. dar şi din lucrări româneşti (operă. de ce trebuie să se bată cu şişurile şi nu cu pumnii. cadrele şi calitatea reprezentaţiilor”. „Marco Polo” etc. „Un tip de modă veche”.. „Violete de Parma”. au constituit ţelul suprem. „Prinţesa circului”. „Poveste din Cartierul de Vest” a fost o adevărată şcoală în care dăruirea şi credinţa. studenţilor. teatrul primeşte undă verde şi. libretişti. astfel.Problemele esenţiale din această perioadă. elevilor. au constituit un fond repertorial autohton demn de invidiat. la care s-au adăugat noile montări ale capodoperelor originale. „Tinereţea unui vis”. uneori câte două spectacole consecutive în deplasări obositoare. cu reveniri în Bucureşti în jurul orelor 2 sau 3 noaptea. care se convinsese de valoarea lucrării citind partitura. lipsea muzicalul american. interpreţi. susţinută de referatul însoţitor favorabil al compozitorului Teodor Bratu (pe atunci inspector în Consiliul Culturii). „Timp de trei stagiuni la rând lucrarea fusese respinsă «undeva sus» unde se avizau planurile repertoriale. Turnu Măgurele şi Alexandria). „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata”. „Leonard”. „Voievodul ţiganilor” etc. „Soldăţelul de plumb”. „Eternele iubiri”. balet). cu largul concurs şi sprijin al Direcţiei Muzicii din Consiliul Culturii. „Poveste din Cartierul de Vest” s-a constituit în exemplu edificator pentru întreaga trupă care a înţeles că poate să-şi depăşească condiţia. operetă sau musical). În sfârşit.. regizori. Repertoriul teatrului (care rula în fiecare lună în jur de 14-16 titluri. Rezultatele n-au întârziat să apară.). Era un adevăr incontestabil. de ce balerinele au fustele scurte. organizate din doi în doi ani. cor. „Examene-examene”. un an de excepţie care a dat actul de naştere a ceea ce se numeşte în lumea teatrului spectacol total. care trebuiau rezolvate. erau. Ploieşti. „Suzana”.” (George Zaharescu) Această reprezentaţie–eveniment a constituit o cotitură în activitatea teatrului. „Contesa Maritza”. maeştri de balet ai tuturor teatrelor de gen din ţară ne întruneam pentru a dezbate problemele specifice şi pentru a deschide front de lucru în propriile laboratoare de creaţie. Compozitori. o mare expresivitate a frazării şi o categorică disponibilitate pentru dans a tuturor colectivelor artistice (solişti. Începutul se realizase fructuos sub directoratul lui Petre Codreanu prin „Oklahoma”. Focşani. Înscriindu-se într-o direcţie de revigorare a formulelor clasice de abordare ale spectacolului muzical. cine a putut scrie un asemenea libret. Slobozia. Şi totuşi din paleta repertorială a teatrului lipsea ceva. Trecând peste vitregia şi duritatea inculturii afişate de unii reprezentanţi ai «forurilor competente» cu ocazia vizionării repetiţiei generale a acestui spectacol («de ce trebuie să se moară la operetă. „Vila cu iluzii”. „Contele de Luxemburg”. Târgovişte. urmat apoi de un altul „Poveste din Cartierul de Vest”. urmate de repetiţii începând cu ora 10 dimineaţa când programul de lucru o impunea (Opereta avea pe atunci stagiuni permanente în Piteşti. Buzău.) care mai «trăiau» doar prin valoarea interpreţilor şi montări mai recente („Vânt de libertate”. dublate de o muncă debordantă. 18 .

apăsători. frigul din sălile de repetiţii şi din sala de spectacole au afectat disponibilitatea vocală interpreţilor. 1979 şi 1982 au marcat afirmarea deplină a valorii spectacolelor Operetei bucureştene şi peste hotare.000 de spectatori fredonau împreună cu interpreţii. Se vehicula tot mai des ideea mutării sediului Operetei în altă locaţie. Enna sau Cagliari – ca să nu dau decât câteva exemple – strigătele de ‚bravi’. cu greu am reuşit să încheiem spectacolul târziu după miezul nopţii. Bergamo. „baletul contemporan” al Mihaelei Atanasiu cucerea inimile spectatorilor din şase ţări ale Americii Latine (Mexic. că sunt experimentate forme novatoare de exprimare artistică şi că distribuirea în roluri este deschisă talentelor. aplauzele şi uralele au răsplătit în fiecare seară strădaniile unei trupe mobilizate exemplar. Orvietto. constituind un real sprijin moral.” (George Zaharescu) În cadrul aceleiaşi perioade. Un rol deosebit faţă de producţia artistică a Teatrului din Splai l-a avut în toată această perioadă critica de specialitate. (. Am fost nevoie. Ravenna. Ne-am mutat în grabă (înregistrând mari pierderi de materiale şi exponate rare) în noul sediu oferit de Teatrul Naţional. Ecuador. cronicarii bucureşteni au apreciat activitatea operetei. Cele trei turnee întreprinse pe perioade destul de întinse (40-50 zile) în Italia. iar spectatorii începuseră să se împuţineze simţitor. agrementate cu şlagăre „la modă” şi prezenţe notabile ale unor actori de comedie din teatrele bucureştene. Ancona. se desfiinţau posturi. Columbia şi Guatemala). grei. Costa Rica. demolările creaseră un teren viran sinistru. a fost pusă în aplicare şi măsura comasării atelierelor de producţie (măsură întâmpinată cu un vehement protest al omului de teatru. câţiva ani mai târziu. fondurile pentru montări erau reduse substanţial. erau pensionate multe cadre. în ovaţiile dezlănţuite ale unei săli arhipline.) „Lăsaţi-mă să cânt” a răsunat ca un strigăt de deznădejde prin glasul tuturor interpreţilor. într-o atmosferă de sărbătoare populară greu de descris. indiferent de vârsta şi vechimea în muncă. Inevitabilul s-a produs în 1986. printre cele vehiculate fiind chiar Sala Mică a Teatrului Naţional. în plenara Consiliului Culturii) ce desfiinţa practic fluxul normal al activităţii materiale din teatre.. Planurile de încasări se măreau. înlănţuiţi de braţe de la un capăt la celălalt al gradenelor. În perioada care a urmat. Puţini ştiu că aceste două acţiuni au întregit substanţial bugetul pentru plata salariilor în acea perioadă plină de neprevăzut şi neajunsuri. Opereta şi-a păstrat tinereţea şi atractivitatea oricât i-ar fi contestată vitalitatea artistică şi oricât ar fi fost considerată 19 . maestrul Radu Beligan. Pescara. În jurul sediului. (George Zaharescu) În ciuda tuturor neajunsurilor cu care s-a confruntat în perioada care a urmat. Anii care au urmat au fost cenuşii. Nu pot să uit seara reprezentaţiei de la Siracuza în a cărei arenă 8–10. una ce susţinea spectacolele din repertoriul curent şi cealaltă – mai redusă – care susţinea în sălii de mare capacitate reprezentaţii de divertisment. situaţia financiară a instituţiilor de spectacole începea să devină din ce în ce mai precară. „Pretutindeni în Torino. Peste toate aceste neajunsuri.. ca trupa să fie împărţită în două echipe. Interesaţi că în această instituţie se duce o politică pragmatică faţă de repertoriu. Trapani. un „magazin” cuprinzând o mare varietate de teme. bogat ilustrat în fotografii color. Sardinia sau Sicilia. Bisaţi de zeci de ori. se editează revista BIS. Zvonurile despre dărâmarea clădirii teatrului sau despre afilierea operetei ca o secţie pe lângă Opera Română se înmulţeau. corului şi orchestrei. Reggio Emilia. iar seara bezna înghiţea totul într-un neant de nepătruns. care s-a reflectat în aprecierea sa pe plan naţional. În paralel. din iniţiativa maestrului de balet Victor Vlase. Ce nu reuşiseră marile inundaţii sau devastatorul cutremur. în aceste condiţii. înfăptuiseră într-o jumătate de zi buldozerele.Anii 1978. Peru. au stârnit elogiile presei de specialitate şi au încântat zecile de mii de spectatori ce au vizionat reprezentaţiile.

de adaptare la noile condiţii. carismă de prinţ. „Contesa Maritza”. „Vânzătorul de păsări”. „Lăsaţi-mă să cânt”. secondat o vreme de Daniel Eufrosin ca director artistic apoi şi de Cleopatra Melidoneanu şi Amza Săceanu. de finalul fericit. Avea toate darurile dumnezeieşti. „O noapte la Veneţia” trebuiau săşi continue seria succeselor. „Plutaşul de pe Bistriţa”. UN SUFLU NOU ADUS OPERETEI – DORIN TEODORESCU Perioada de după ’89. Un suflu nou şi o încercare de revigorare a Operetei a fost adus între anii 1994–1999. de umorul de bună calitate – conceput ca element intrinsec şi funcţional. de subiectele spumoase. DESPRE DORIN TEODORESCU „Pe Dorin Teodorescu l-am admirat din prima clipă când a urcat pe scena operetei bucureştene. După 1989. s-a adăugat titulaturii Teatrului de Operetă şi numele onorant al maestrului Ion Dacian. montându-se cabaret politic („Plaisir d’amour”) sau o diversificare prin programarea unor concerte ca „Stabat Mater” de Rossini ori „Concert Mozart”. „Ţara surâsului”. de generozitatea conţinutului de idei. Teatrul de Operetă a traversat o perioadă de căutări. Sub directoratul doamnei Sorana Coroamă Stanca. dicţiune de cristal. „Frumoasa Elena” de Jacques Offenbach. superbă în acut. inteligenţă scenică înnăscută. Fusese descoperit de Ion Dacian în momentul când simţea că Teatrul de Operetă îşi căuta o vedetă la sfârşitul de secol şi adus pe scena din Splaiul Independenţei spre a-i preda ştafeta generaţiei de sacrificiu a operetei româneşti. pentru a realiza o carieră artistică strălucită: fizic impecabil. egală în toate registrele. în vreme ce schema teatrului suferea reduceri aberante. Între premierele montate în această perioada trebuie amintit „Gondolierii” de Arthur Sullivan. Publicul nu a trădat-o şi a continuat să-i umple sălile. A fost o perioadă în care în sala Teatrului de Operetă erau proiectate filme. frumoşi şi mai ales buni dansatori. Directorul Dorin Teodorescu a avut bucuria să îşi vadă împlinit visul de a duce colectivul Operetei bucureştene într-un turneu în Ţara Sfântă.neintegrată în stilul şi gustul modern. dar şi instituţional. căci despre voce se «ocupă» compozitorii ce le oferă şlagăre în fiecare partitură. compozitor mai puţin cântat în România. „Lysistrata” dar şi „Văduva veselă”. „Paganini”. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky dar şi un inedit Medalion „Robert Stolz”. atras de seninătatea şi accesibilitatea ei melodică. a urmat în anii 1950-1960 etapa de consolidare a operetei naţionale sub aripa zborului înalt a lui Dacian. de optimismul tonic. „Liliacul”. voce de tenor caldă. După acea perioadă de entuziasm a începutului de veac sub zodia marelui Nae Leonard. a fost una de căutări şi încercări de a reveni la un echilibru repertorial. remarcabil om de teatru. „Ana Lugojana”. dar şi în Germania şi Italia. de încercări. s-a încercat modernizarea repertoriului. Junele-prim şi primadona sunt sortiţi de autori să fie mereu tineri. În anul 1992. Când Ion Dacian a descoperit-o pe soprana Cleopatra Melidoneanu a simţit că lângă ea trebuie să fie adus Dorin 20 . când destinele Operetei bucureştene au fost conduse de tenorul Dorin Teodorescu – director general.

Mi-a fost student. „Vânzătorul de păsări”. fericirea de a bucura pe alţii rămâne suprema răsplată când ai ajuns în vârful Golgotei artistice. Cel care cântase odinioară la Opera de Stat din Timişoara în „Traviata”. „Victoria şi-al ei husar”. În 1995 a organizat la Teatrul de Operetă un spectacol cu tinere talente.. totul pare de la sine înţeles. studios. Pentru Dorin Teodorescu. în tradiţionala şcoală de operă. o nouă generaţie a urcat pe scena operetei. Era pasionat de activitatea didactică. tăcut. Acest moment s-a petrecut în 1969. Şi totuşi. ştia cât de greu i-a fost renunţe la genul major şi să pătrundă în lumea «sorei» mai mici a operetei. iar cel mai greu rol pe care i l-a încredinţat a fost Ciprian Porumbescu din „Lăsaţi-mă să cânt”. „Dorin Teodorescu – Portret sentimental”) „Un tânăr înalt. „Michelangelo”. în speranţa că va convinge o serie de cântăreţi să accepte angajarea la Teatrul „Ion Dacian”. Dorin ştia că sunt autorul libretului şi mi-a luat-o înainte cu întrebările: «Cum v-a plăcut Sărmane lăutar? Dar duetul de dragoste dintre Bertha şi Ciprian?». foarte modest . «Important este ca statutul de vedetă să-ţi fie acordat de public» – mi-a replicat cu modestia omului care trecuse prin sita acestui necruţător judecător al interpreţilor. Dumnezeu a vrut ca toţi cei trei «prinţi ai operetei româneşti» (Leonard. Serios. Dorea să impună genul mai lejer al operetei. însă eu îl identificasem perfect pe Dorin cu datele documentare pe care le deţineam despre Ciprian Porumbescu şi speram într-o deplină reuşită. „Carmen”. M-am prefăcut că vreau un interviu fulger pentru un ziar bucureştean. „Paganini” tenorul Dorin Teodorescu s-a simţit «acasă». iar la Bucureşti l-a interpretat pe Max în Freischütz de Weber. Timpul mi-a dat dreptate şi Dorin Teodorescu a întruchipat pe compozitorul lui Crai Nou aşa cum l-au visat autorii şi regizorul Nicuşor Constantinescu. Dacian şi Dorin Teodorescu) să ne părăsească în zilele cu zăpadă şi ploaie rece fiindcă – se zice – că şi-au risipit căldura sufletească a oamenilor ce s-au hrănit şi înflăcărat la rugul binecuvântat al muzicii de alinat dragostea. după actul al doilea. surâzător. Iar dacă mai dispun şi de acute strălucitoare. dacă printre surâs şi zâmbete. măgulindu-l cu titlul de «vedetă» a operetei româneşti. gustase din paharul fermecat al operetei şi încercase să-şi convingă tinerii colegi să încerce bucuria muzicii lui Strauss şi Léhar. „Ţara surâsului”. Într-o emisiune de televiziune am încercat să-i pătrund în suflet. Trecuse de 50 de ani.. Chiar dacă în „Secretul lui Marco Polo”.prietenos cu toţi 21 . Aceştia se socotesc «vedete» prin naştere. mi-a intrat în clasa mea de operă cu mulţi ani în urmă.Teodorescu.” (Viorel Cosma. însă. „Lucia di Lammermoor”. există uneori şi lacrimi.. Când a dat însă peste un glas de excepţie. „Contesa Maritza”. frumos. chiar dacă susţinea rolul de ani de zile. munca cotidiană era mai mult decât un reflex condiţionat: repeta înainte de fiecare spectacol. „Trubadurul”. Gherase Dendrino era cam sceptic în egalarea lui Dacian. tenori. „Voievodul ţiganilor”. ca Sorin Coliban. Dorin Teodorescu trăise în „Ţara surâsului” momentele cele mai frumoase ale strălucitei sale cariere şi înţelesese că. Astăzi. Îl simţeam emoţionat dar fericit. nu a ezitat o clipă să-l plămădească spre marea carieră internaţională. în cabine. „Rose Marie”. Într-o dimineaţă l-am întâlnit la Conservator. Dorin Teodorescu dispunea de un autocontrol artistic pe care l-am întâlnit la foarte puţini.. totuşi în „Lăsaţi-mă să cânt” a simţit satisfacţia artistică a întregii sale cariere. confirmând strădaniile dascălului de la Conservator. Nu ştiam că şi-a luat o catedră de canto. Mi-aduc aminte prima noastră întâlnire.

profesorul lui Dorin Teodorescu) „Cântăreţ de operetă am devenit întâmplător. Trebuie să vă fac o mărturisire.nici o concurenţă. În meseria noastră. multe titluri sunt în reluare. copleşea.colegii săi.. În teatru nu te «creşte» nimeni. care convingea şi. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” a trecut printr-o perioadă de căutări. acest tânăr avea să fie mai târziu primul solist al Teatrului Naţional de Operetă.” (Dorin Teodorescu) ANII ’90 – O PERIOADĂ DE CĂUTĂRI Între anii 1990–1997. pentru ceea ce faci şi. din fericire. ca un teatru să aibă în schemă solişti ce pot asigura reprezentaţii 22 . „Paganini”. după Ion Dacian a fost un vârf solistic de maximă importanţă şi valoare.. Abia după anul 1997. Nu-i mai puţin adevărat că a trăi în atmosfera de operetă. era adorat de publicul spectator. Foarte pretenţios cu el însuşi. reţinut în gesturi patetice. Chiar dacă o serie de artişti crescuţi de Operetă au găsit că le este mai aproape opera. premierele teatrului s-au succedat cu o anumită ritmicitate dar şi cu fastul atât de necesar spectacolului de operetă. Nu este puţin lucru. La fel de benefică a fost pentru tinerii artişti întâlnirea cu două maestre de necontestat ale genului: Migry Avram Nicolau şi Constanţa Câmpeanu. „Lăsaţi-mă să cânt”. farmecul. nu mă aşteptam la strălucita sa evoluţie în carieră. regizorul Mircea Cornişteanu sau scenografii Mihai Mădescu şi Luana Drăgoiescu. Mi-l amintesc. coregraful Francisk Valkay. care mi-a spus că am toate datele pentru a fi un bun tenor de operetă. dominată de personalitatea inegalabilului maestru. În unele ore de curs avea o comportare reţinută. Operetei iau rămas suficiente forţe artistice ca să poată prezenta distribuţii paralele la aproape toate spectacolele. Să concurez? Dacian n-a avut . Eşti oricine altcineva şi niciodată tu însuţi. Oricum. Avea în palmaresul său zeci de roluri.. Şi să ştiţi că Opereta nicicând n-a avut atâtea voci de valoare (tenori) ca în vremea lui.. a înflorit! Ei bine. Între cele 41 de premiere. aşa cum era atunci şi.) Într-adevăr. Pe scenă aducea firescul. apoi directorul instituţiei. „Frumoasa Elena” (1998) a prilejuit colaborarea colectivului Teatrului de Operetă cu maeştrii de marcă precum dirijorul Constantin Petrovici. fragmente din repertoriul universal de operă. recunosc cinstit.. uneori. Şi eu l-am avut. Această situaţie se poate explica în primul rând prin susţinerea financiară fluctuantă de care a beneficiat. Dacă ai talent. uneori chiar meditativă. am muncit să ajung ceea ce sunt. La sugestia maestrului Dacian. sub îndrumarea cărora au fost realizate spectacolele „Micuţa Dorothy”. sunt multe colaje dar şi spectacole-eveniment.. (. Aplauzele erau o răsplată a spectatorilor pentru cele 3-4 ore de frumos. Pe scenă. nu este uşor să-ţi apropii un public care l-a adorat pe Ion Dacian. sute de spectacole. Cel care m-a ajutat foarte mult a fost chiar el. Am lucrat cu el multe scene. o lumină de adevăr în interpretarea sa artistică. A fost mult prea mare. A continuat şi după studenţie să păstreze acea cuceritoare candoare a unui «copil mare». Între premierele montate în această perioadă se poate aminti cu mândrie faptul că s-a readus pe afiş numele părintelui operetei Jacques Offenbach. Dacian era renumit pentru tactul. este un privilegiu. la mine a existat şi există încă. trebuie să existe acea scânteie şi lacrimă în suflet care să te motiveze afectiv. poţi «creşte» pe lângă un mare meşter.cât a fost pe scena . diplomaţia. la propriu.” (Hero Lupescu. cu mult simţ al umorului. „La Calul bălan” şi respectiv „Miss Virtute (Suzana)”. a imita pe cineva înseamnă sfârşitul. inteligenţa cu care aborda scena şi actorii săi.

scenografia: Viorica Petrovici. Prin Decret prezidenţial. Teatrului de Operetă i se acordă titulatura de Teatru Naţional. Scenografia a fost semnată de Diana Ioan iar maestru de cor a fost Gabriel Popescu. Stagiunea aniversară s-a deschis în 30 septembrie 2000 cu premiera „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham. Monica Ştraţ. Opereta bucureşteană intra în cea de-a 50 stagiune. Titlurilor de operetă rulate în luna octombrie li se alătură „Contesa Maritza” şi un Matineu Muzical Strauss. Marius Brenciu şi Alfredo Pascu. Anton. a trecut fără ca visul colectivului de a juca sub râvnita titulatură de „naţional” să se împlinească. iar pe 2 noiembrie Opera Comică în coproducţie cu TNO prezintă premierele „Cantata Cafelei” de J. Ajunsă la vârsta maturităţii. Cătălin Petrescu. Concertul Extraordinar Tudor Gheorghe TOAMNA. ce cuprindea 18 titluri într-o variată paletă: operetă clasică. Succesul a fost imens. Ambele lucrări au fost acompaniate de Cvartetul de coarde al Teatrului Naţional de Operetă sub bagheta dirijorului Iurie Florea. Acest eveniment de mare bucurie se sărbătoreşte printr-o săptămână aniversară (26 martie şi 1 aprilie 2001): Simpozionul 150 de ani de operetă în România. „Voievodul ţiganilor”. Rodica Ocheşanu. musical şi operetă pentru copii. Prin Hotărâre de Guvern. Din păcate. sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. „La Calul bălan”. concert realizat cu concursul corului şi orchestrei Teatrului de Operetă. Anghel Stoian. comedie muzicală. Pe afişul lunii octombrie 2000. cu un repertoriu curent. operă comică. Iulian Rădoi. Nu trebuie uitate nici spectacolele pentru copii jucate în aceste două luni: „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Alexandra Savu. „Vânzătorul de păsări”. între spectacolele reprezentative s-au aflat „Voievodul ţiganilor”. Petre Macedoneanu. manifestări încheiate cu concertul formaţiei Carmen Sylva condusă de dirijorul Marian Didu. Paul Lăzărescu. Marius Grosu. Iolanda Pruteanu. „Silvia”. Paula Andrei. „Văduva veselă”. Florin Georgescu. „Secretul lui Marco Polo” şi „Floarea din Hawaii”. Gabriela Popescu. a avut loc festivitatea 23 . George Pănescu. Începutul lunii noiembrie aduce două evenimente pe scena Operetei şi anume: „Concertul aniversar Ionel Voineag şi discipolii săi”: Ana Camelia Ştefănescu. Bogdan Caragea. Nicolae Simulescu. Televiziunea Română înregistrând spectacolul pentru a fi difuzat în preajma sărbătorilor de Crăciun. ce aduce împlinirea visului atâtor generaţii de artişti care au trudit pe scena sa. „Ţara surâsului” sau „Văduva veselă”. operetă modernă. O BINEMERITATĂ RECUNOAŞTERE Anul 2001 este un an benefic pentru Teatrul de Operetă „Ion Dacian”. când Teatrul de Operetă împlinea 50 de ani. lansarea albumului Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” la aniversarea a 50 de ani. Turneele de după 1990 nu au fost de mare amploare dar au impus Teatrul de Operetă publicului din Israel. „Liliacul”. Stefan Popov. regia: Ioana Stoianov. Rodica Ocheşanu. În regia lui Nicolae Ciubuc şi sub bagheta dirijorului Marian Didu au evoluat: Doina Scripcaru. data aniversară de 7 noiembrie 2000.de referinţă cu: „Liliacul”. la data de 19 ianuarie 2001. Theodor Grigoraş. pe baza unor certe realizări Opereta a solicitat forurilor în drept să devină Teatru Naţional.S. În coregrafia semnată de Andreea Constantinescu au dansat balerinii Mariana Ciuchi.Bach şi „Pimpinone” de Teleman. Germania şi Italia. „Ţara surâsului”.

maestru de cor – Gabriel Popescu. Cătălin Petrescu şi musicalul pentru copii „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. George Zaharescu. Stefan Popov. Eugenia Ilinca. George Niculescu. Rodica Ocheşanu. coregrafia – Andreea Constantinescu. Paul Lăzărescu. Mioara Manea–Arvunescu. Rodica Ocheşanu. Elisabeta Petrache. Claudia Deleanu. regia – Constanţa Câmpeanu. Anton Zidaru. Elena Siloci. Cristian Caraman. Valentino Tiron. Valli Niculescu. Valentino Torin. Bogdan Caragea. Orest Pîslariu. regia – George Zaharescu. precum şi „Alfredo Pascu şi invitatele sale” (Gabriela Daha. în grad de cavaler. maestru de cor – Gabriel Popescu. scenografia – Diana Ioan. Anna Mirescu. Jeaninne Bradler. Cosette Marinescu. Orest Pîslariu. Petre Macedoneanu. Nicolae Ionescu Dodo. Anghel Stoian. precedată însă de un scurt turneu în oraşele Târgul Neamţ. regia – Nicolae Ciubuc. regia – Nicolae Ciubuc. Daniel Eufrosin. Bogdan Caragea. scenografia – Diana Ioan. „Ţara surâsului” de Franz Léhar cu Alfredo Pascu. Gabriela Daha. Bogdan Caragea. dirijor – Marian Didu. pentru familii. Viorel Ciurdea. dirijor – Constantin Petrovici. Alexandra Savu. Din ultimele spectacole din stagiune se poate menţiona „Concertul primăverii”. Valeria Rădulescu. Nicolae Simulescu. Viorel Ciurdea. scenografia – arh. Claudia Măru-Hanghiuc. Cristinel Coman.Tiberiu Simionescu. Emil Spătaru. Iuliana Costiniu. Viorel Ciurdea. Cosette Marinescu. Cleopatra Melidoneanu. Alexandra Savu. Premiera oficială a celebrului musical a fost rezervată stagiunii 2001-2002. dirijor – Marian Didu. Cella Tănăsescu şi Nicolae Ţăranu. George Zaharescu. Valentino Tiron. Daniela Vlădescu. Anna Mirescu. Gabriela Daha. Anna Mirescu. cu Daniel Eufrosin. Nicolae Măgureanu. Stefan Popov. Eugenia Ilinca. Carmen Grigorescu. Săptămâna s-a încheiat cu festivitatea de înmânare a diplomelor de onoare membrilor societari ai Teatrului Naţional de Operetă. George Pănescu. Alexandra Savu. cu Corina Ion. coregrafia – Andreea Constantinescu.Gheorghe Constantin. „Hello. Constanţa Câmpeanu. maestru de cor – Gabriel Popescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Anghel Stoian. cu soliştii Mioara Manea-Arvunescu. Nicolae Simulescu. Dorothy. Tot în această stagiune a intrat în lucru musicalul „Hello. Cristinel Coman. Paşcani şi Piatra Neamţ tot cu o premieră – „Farmecul 24 . Anton Zidaru. coregrafia – Constantin Floriean. Florin Georgescu. unor personalităţi de numele cărora se leagă existenţa şi evoluţia Operetei în România: Migry Avram Nicolau. Gabriela Popescu. Cristinel Coman. susţinut de studenţi ai Universităţii de Muzică Bucureşti (Amelia Antoniu. Gladiola Niţulescu. regia – George Zaharescu.de acordare a Ordinului Naţional „Steaua României”. Pe 29 martie a avut loc premiera operetei „Miss Virtute (Suzana)” de Jean Gilbert cu Mioara Manea–Arvunescu. susţinut de Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Rodica Ocheşanu. America” . Cătălin Petrescu). coregrafia – Constantin Floriean. Anghel Stoian. un vis pe care maestrul George Zaharescu îl aştepta de peste 20 de ani. Valentino Tiron. Ileana Lenghel. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus). Mihaela Ţigănuş. Nicolae Ionescu Dodo. Dolly!” de Jerry Hermann. Gabriela Daha. Nicolae Măgureanu. Claudia Măru-Hanghiuc. Adriana Milosav. Tiberiu Simionescu. Tiberiu Simionescu. coregrafia – Andreea Constantinescu. dirijor – Lucian Vlădescu. Claudia Deleanu. scenografia – Diana Ioan. Mihaela Ţigănuş. festivitate încheiată cu Concertul extraordinar susţinut de formaţia de suflători Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. maestru de cor – Gabriel Popescu. „Liliacul” de Johann Strauss cu Corneliu Tudosie. iar Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a oferit titlul de cetăţeni de onoare ai capitalei lui Migry Avram Nicolau. Bogdan Caragea. Pe 17 iunie a avut loc spectacolul. Nicolae Simulescu. Eugenia Mirescu. Tot în această săptămână aniversară s-au desfăşurat spectacolele: „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham cu Doina Scripcaru. precum şi opereta pentru copii „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. Cătălin Petrescu. dirijor – Lucian Vlădescu. Theodor Grigoraş. Eugenia Ilinca. Gabriela Popescu. scenografia – Viorica Petrovioci. Doina Scripcaru. Corina Ion. George Pănescu. Adriana Mirea. Viorel Ciurdea.

Ileana Lenghel. Orest Pîslariu. în cadrul Studioului Tânărului Interpret. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. dirijor – Mircea Luculescu. Bianca Ionescu. interpreţii fiind: Doina Scripcaru. Dolly!. Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. regia semnată de Cristina Cotescu iar scenografia de Diana Ioan. care a avut premiera în 23 noiembrie. Bianca Ionescu. colajul „Farmecul Operetei”. Bogdan Caragea. pentru „Frumoasa Elena”: Constantin Danu. Viaţa medicală. Daniel Eufrosin. scenografia – Diana Ioan. investiţia de muncă şi entuziasm fiind evidentă şi demnă de laudă. Distribuţiile pentru „Voievodul ţiganilor” au fost: Marius Budoiu Doina Scripcaru. Alfredo Pascu. Cristinel Coman. Camelia Mocanu. Alexandra Savu. Valentino Tiron. După premiera musicalului „Hello. Nicolae Măgureanu.. Dolly! a devenit un vis împlinit pentru opereta bucureşteană cu sprijinul substanţial al producătorului Karol Eisenshtein care a preluat jumătate din cheltuieli. Eugenia Ilinca. Viorel Ciurdea. Cătălin Petrescu. Mioara Manea-Arvunescu. Anna Mirescu. Claudia Măru–Hanghiuc. Cosette Marinescu.” (Anca Florea. Adrian Fugaru. Bianca Ionescu. Mihaela Ţigănuş. Ileana Lenghel. Stefan Popov. Paul Lăzărescu.Operetei”. Constantin Danu. Stefan Popov. În seara zilei de 6 octombrie 2001 celebrul spectacol „Hello. Aceste trei titluri s-au prezentat în limba germană şi adaptate specificului unui turneu. au urmat. Viorel Ciurdea şi Emil Spătaru. iar în „Medalion Stolz” au evoluat soliştii: Doina Scripcaru. Silvia Şohterus. Claudia Măru-Hanghiuc. cu interpreţii: Amelia Antoniu. Stefan Popov. Claudia Măru–Hanghiuc. Alexandra Savu.. Neumunster (30 noiembrie – „Frumoasa Elena”). Eugenia Ilinca. În paralel. Jeaninne Bradler. se lucrează la un nou spectacol pentru copii: „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. repetiţii intense la piesele „Voievodul ţiganilor”. Dolly!”. Marius Budoiu.Offenbach” – spectacol coupé ce cuprindea „Soţul la uşă” şi „Domnul 25 . Nicolae Măgureanu. Constantin Danu. atunci se poate vorbi de îndrăzneală şi forţă artistică. „Frumoasa Elena” şi „Medalion Robert Stolz”. Viorel Ciurdea. „Hello. coregrafia – Andreea Constantinescu. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. Practic au fost trei premiere! Turneul din Germania s-a desfăşurat între 28 noiembrie şi 2 decembrie în oraşele: Zweibrucken (28 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). Dolly!” de Jerry Herman şi Michael Stewart. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. 26 octombrie 2001) „Când în repertoriul unei trupe de operetă figurează titluri ca My fair Lady şi Hello. dar mai ales de profesionalitate colectivă.” (Viorel Cosma) Teatru de repertoriu. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. Uelyen (1 decembrie – „Medalion Robert Stolz”). Doina Scripcaru. s-a prezentat premiera „Povestirile lui . Stefan Popov. În 31 martie. Petre Macedoneanu. Velbert (29 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). „Liliacul” şi „Sânge vienez” de Johann Strauss. Oer-Erkenschwick (2 decembrie – „Voievodul ţiganilor”). totul este lucrat cu multă seriozitate şi dăruire. „Suzana (Miss Virtute)” de Jean Gilbert. „Soliştii alcătuiesc o echipă omogenă. „Văduva veselă” şi „Ţara surâsului” de Franz Léhar. dirijor – Vincent Gruger (Germania). Pentru începutul anului 2002 merită consemnat că pe 28 martie a avut loc spectacolul „Micuţa Dorothy” cu numărul 100. Dolly!” vede luminile rampei pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. acompaniaţi de una din formaţiile teatrului. Dirijor – Vincent Gruger (Germania). pentru un turneu în Germania. Regia – Nicolae Ciubuc. Opereta bucureşteană rula în stagiunea 2001-2002 următoarele titluri „Voievodul ţiganilor”. Daniel Eufrosin. Gabriela Daha. Viorel Ciurdea. (…) Hello.

Se poate vorbi de un spectacol conceput într-un ritm sufocant. Succesele de care s-au bucurat aceste spectacole au dat naştere proiectului Teatrul Naţional pentru Copii. constant miercurea şi joia. spectacole pentru copii. Ea a făcut din text.. Stagiunea 2002-2003 s-a deschis cu premiera naţională absolută „Fântâna Blanduziei” – operetă în două acte. La Divina” – un omagiu adus fenomenului Callas. Prin „Fântâna Blanduziei” s-a încercat a se reînnoda firul marilor succese ale operetei româneşti şi a da o nouă tinereţe acestei lucrări clasice.. a prezentat în piesa sa „Master Class” o perioadă mai puţin cunoscută din viaţa celebrei cântăreţe.Offenbach dar şi dirijorul spectacolului). după 1989. operete în câte un act de Jacques Offenbach. Din păcate.. unui profund spirit moral. mezzo-soprana Claudia Măru–Hanghiuc şi tenorul Alfrado Pascu.Grigore Constantinescu nota în ziarul Independent din 2 aprilie 2002: „Dacă publicul pleacă zâmbind şi în memorie cu o nouă melodie.] O premieră care reprezintă un pariu câştigat al direcţiunii Teatrului de Operetă.. Orest Pîslariu. Apoi Nicolae Măgureanu.. Totul. [. înseamnă că realizatorul spectacolului de operetă şi-a îndeplinit menirea. ANI PLINI. aducând glasuri şi apariţii scenice frumoase dar mai ales multă tinereţe. 18 octombrie 2002) De mai bine de cinci ani se juca la Opereta bucureşteană. operete pentru copii de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. Arnold Mack. Meritele remarcabile ale regizoarei (Constanţa 26 . a contribuit substanţial la reuşita spectacolului. aparţine unei reţete imbatabile a succesului spontan care l-a făcut pe Offenbach să strălucească. inaugurat cu premiera „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianau. pe 10 octombrie 2002. prof. intrigă. beneficiind de interpretarea celor mai buni solişti ai Teatrului. Terrence McNally. dovedindu-şi fantezia. care recidivează şi în direcţia de scenă... Andreea Toma (un spiriduş care a semnat şi coregrafia spectacolului). îndeplinind un punct de onoare din strategia managerială a directorului Amza Săceanu – acela de a promova creaţia autohtonă de gen. nu în ultimul rând. creaţia unuia dintre cei mai valoroşi compozitori români contemporani. Din păcate spectacolul nu a ţinut prea mult afişul . Alături de „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu au văzut luminile rampei „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale”. Din distribuţie au făcut parte: Lucian Vlădescu (Dl. Privirea directă asupra manierei de a fi Callas lasă posibilitatea privitorului de a pătrunde în sufletul ei de femeie lovită de două mari nenorociri: pierderea vocii şi a bărbatului iubit. muzică şi interpreţi un spectacol de la care pleci zâmbind!” Următoarea premieră a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a avut loc în 13 aprilie 2002 – „Maria Callas.dr. Libretul ce poartă semnătura lui Aurel Storin – poet şi dramaturg inspirat – are la bază binecunoscuta lucrare dramatică „Fântâna Blanduziei” a poetului Vasile Alecsandri. un înfocat admirator al Mariei Callas. Despre această premieră. Ideea spectacolului aparţine unei artiste ce a cunoscut faima pe scena teatrului – Constanţa Câmpeanu.Choufleuri vă aşteaptă”. Direcţia de scenă şi scenografia au aparţinut Constanţei Câmpeanu. promovând şi încurajând astfel creaţia autohtonă de gen”. în ideea de a propune spectatorilor noi titluri româneşti. ceea ce conferă prospeţimea derulării acţiunii destul de statice.. Gabriela Daha.. Un text dramatic cu inserturi muzicale era firesc să fie abordat pe scena Operetei. asociat unui robust optimism şi. Ligia Dună. Alături de Victoria Cociaş au evoluat soprana Gabriela Daha... maestrul Cornel Trăilescu. (Anca Florea. abilitatea şi umorul cu care ne cucerise ca interpretă. disponibilitatea compozitorilor pentru operetă a scăzut considerabil. Daniel Madia. muzică.univ. Anton Zidaru. Silvia Şohterus.. Iată impresiile compozitorului Doru Popovici despre această premieră: „.. „Distribuţia aleasă.. tipologii. Reveleţiile Euterpei „Fîntâna Blanduziei la Teatrul de Operetă”.

O menţiune specială pentru rolul principal – Prinţesa Kege –. copiilor. Claudia Maru-Hanghiuc. formaţie a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” condusă de violonistul Eugen Mirescu. „În România. poate. o artistă polivalentă care ştie să îmbine armonios calităţile vocale cu un joc de scenă ce ne aminteşte de mult regretata Virginica Romanovski. trebuie puse într-un con de lumină torenţială. [. 17 şi 24 februarie 2003. copiii de la Viena şi de la Bucureşti au primit în dar spectacole inedite destinate lor. de către veşnic tânărul compozitor Marius Ţeicu şi scriitoarea Silvia Kerim. maestrului de sunet (Aurelia Sandu) şi ale pregătirii muzicale (Crinela Barbu). „Vânzătorul de păsări” din nou la operetă. Nicolae Măgureanu. Şi cum în ziua premierei comemorăm 21 de ani de când Ion Dacian a trecut pragul eternităţii. „Printr-o frumoasă coincidenţă. Viorel Ciurdea. Gabriela Daha. Valentino Tiron. Silvia Şohterus. Mi-e greu să reliefez pe cineva. însumând arii şi duete din operete în interpretarea soliştilor Silvia Şohterus. Elena Siloci.] Iată deci că. ne-a înfiorat când l-am ascultat interpretând nemuritoarea arie «Când săracul tatăl meu. Cristian Caraman – acompaniaţi de Orchestra Concertino.. [. pentru a forma astfel publicul de mâine. maestră de balet – Andreea Constantinescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Daniel Eufrosin. scenografia este semnată de arh. Viorel Ciurdea. pentru prima oară într-o sală de spectacol. regia semnată de Nicolae Ciubuc în colaborare cu Daniel Eufrosin. se dovedeşte o reuşită care merită din plin (şi) aplauzele noastre.” (Anca Florea) 27 . Ligia Dună.. iar regizor muzical . Muzica lui Dumitru Capoianu – concepută pentru câteva instrumente – ca şi în alte opusuri. asistenţilor de coregrafie (Marina Hudac şi Carmen Buterez). în preajma Mărţişorului. Din distribuţie mai fac parte Orest Pîslariu. cu personaje de basm. Daniel Madia. şi la Bucureşti. Cea de a patra premieră a stagiunii 2002/2003 a fost „Frumoasa din pădurea adormită” cu: Paul Lăzărescu. deoarece toţi artiştii au alcătuit o echipă minunată. ca şi la Viena. Îi menţionez pe mult dotaţii artişti: Paul Ciucur. Jeaninne Bradler.Adrian Ordean. Dorin Teodorescu.. Elena Siloci.Câmpeanu). emoţionaţi. Anton Zidaru.. Eugenia Ilinca. destinat. o voce gravă. Patricia Seymour. Alexandra Savu. Alexandra Savu. Ligia Duna. mişcarea scenică imaginată de Andreea Constantinescu. celebrului Vânzător de păsări i-a dat viaţă pentru prima oară Prinţul Operetei – Leonard. Tiberiu Simionescu. Anton Zidaru. Viorel Ciurdea.. un alt prinţ... bine timbrată. Ion Dacian. 3 decembrie 2002) Pentru promovarea spectacolelor. cu acel prilej.” Cea de a treia premieră a stagiunii a fost „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller şi a avut loc în 8 decembrie.Constantin Gheorghe. uneori cu ritmuri sincopate şi cu elemente de muzică uşoară de o mare calitate..] Au mai trecut 20 de ani şi iată că un nou Adam cutează să se înfăţişeze publicului. Nicolae Măgureanu. a început o colaborare cu Televiziunea România de Mâine. Paul Lăzărescu. considerăm acest spectacol ca un omagiu adus artistului al cărui nume străluceşte pe frontispiciul Operetei Naţionale. Regia spectacolului aparţine maestrului George Zaharescu. Carmen Buterez şi Lorendi Rădulescu. Anton Zidaru. un mare interpret şi cu o experienţă bogată. cu inconfundabila sa voce. întâlnindu-se.. Cristian Caraman. Ziarul. a emoţionat generaţii de spectatori cu căldura glasului său. Gladiola Niţulescu. cu: Florin Butnaru. ni se prezintă ca fiind a unui mult dotat colorist.. Gabriela Daha. avea loc premiera absolută a musicalului Frumoasa din pădurea adormită. evident. coregrafiei (Marian Şuşu). micii spectatori păşind.». Cătălin Petrescu. Valentino Tiron. În dimineaţa zilei de 2 martie. preocuparea de a atrage copiii în sala de spectacol. pe scena Teatrului Naţional de Opereta „Ion Dacian". Bogdan Caragea. După 20 de ani. decorurile realizate de Mihai Magon . conducerea muzicală lui Lucian Vlădescu. scenografei (Viorica Petrovici). costumele viu colorate concepute de Diana Ion. Natalia Buciuman. Amelia Antoniu. această muzică senină e în concordanţă cu libretul şi regia. este vorba de soprana Amelia Antoniu. O primă serie de concerte live s-au transmis în 10.” (Eugenia Mirescu. Peste alţi 20 de ani. Mioara Manea–Arvunescu. Cristian Caraman.

Alexandra Savu. Un adevărat laborator de creaţie unde tinerilor absolvenţi li s-au dezvăluit tainele actorului total. Doina Scripcaru. Orest Pîslariu. Coregrafia aparţine Andreei Constantinescu iar scenografia Dianei Ioan. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. Sorina Micşunescu. climatul de profesionalism ce stăpâneşte fiecare seară la Teatrul de Operetă constituind garanţia unui drum artistic pe care puţine ansambluri muzicale actuale l-au strâns la ora actuală. Liliana Delescu şi Erastia Sever.În 8 iunie a avut loc a cincea premieră a stagiunii. Coregrafia. semnată de Andreea Constantinescu. Regiile spectacolelor în care urmau să debuteze au fost condensate în repetiţii maraton de regizorii Constanţa Câmpeanu şi Nicolae Ciubuc.. „A fost o adevărată încântare să ascult o nouă generaţie de interpreţi.. Nu se poate omite faptul că Opereta bucureşteană a primit de-a lungul anilor pe scena sa numeroşi tineri care şi-au susţinut examenele de licenţă. care le-a dezvăluit tainele rostirii textului şi ale construcţiei minuţioase a personajului interpretat. „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianu. cu capodopera „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. Teatrul Naţional de Operetă din Bucureşti şi-a aflat în Alfredo Pascu un demn urmaş al marilor noştri Paganini din secolul trecut. La finalul stagiunii 2002-2003 Opereta bucureşteană a găzduit nu mai puţin de 6 examene de licenţă: 15 iunie – Florin Budnaru („Vânzătorul de păsări”). La Divina” de Terrence McNally. Un total de 24 titluri din care 6 româneşti. Daniel Madia.” (Viorel Cosma. Din această pepinieră au răsărit multe dintre vedetele de astăzi ale Operetei. opereta „Paganini” de Franz Léhar. care aduce în prim plan o echipă valoroasă: Alfredo Pascu.Constanţa Câmpeanu. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Toţi au beneficiat de îndrumările experimentatului Tiberiu Simionescu.. dar şi de orele de antrenament la sala de balet. cărora li se alătură Adrian George Popescu. în distribuţie avându-i pe Alfredo Pascu. Cristian Caraman. iar regia şi noua versiune a libretului . un veritabil veteran prezent pe scenă.Offenbach” – spectacol coupé: „Soţul la uşă” şi „Domnul Choufleuri vă aşteaptă” – „Sânge vienez”. Cronica română. Stagiunea 2003-2004 s-a deschis pe 5 octombrie. 21 iunie – Corina Ion („Silvia”). Gladiola Niţulescu. oferite cu generozitate de maestrele Andreea Constantinescu şi Marina Hudac. „Fântâna Blanduziei” de Cornel Trăilescu. conducerea muzicală a fost încredinţată dirijorului George Balint.. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. colajul „Farmecul Operetei” şi spectacolele pentru copii: „Micuţa Dorothy” şi „Frumoasa din pădurea adormită” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. şi nu în ultimul rând Tiberiu Simionescu. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus. Gladiola Niţulescu. Paul Lăzărescu. „Liliacul” şi „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. Silvia Şohterus. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky.. Văduva veselă” şi „Paganini” de Franz Léhar. 22 iunie – Natalia Buciuman („Văduva veselă”). 23 iunie 2003) Se încheie o stagiune deosebit de fructuoasă în care s-au rulat: „Povestirile lui . Gabriela Daha. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. 28 iunie – Codruţa Oprea („Liliacul”). „Maria Callas. Dolly!” de Jerry Hermann şi Michael Stewart. Premieră la Teatrul Naţional de Operetă – Violonistul Paganini trăieşte astăzi prin tenorul Paganini. „Hello. cea de a treia – cum preciza muzicologul Viorel Cosma –. dând viaţă unei partituri a cărei primă întruchipare 28 . Bogdan Caragea. pentru adevărate lecţii de dans.] Premiera Paganini se înscrie pe coordonatele tuturor succeselor şi eforturilor acestei instituţii lirice care a depăşit cele mai optimiste speranţe. Despre această operetă. Mihnea Lamatic. a scos în relief o excelentă dansatoare.. criticul Viorel Cosma afirma: „Îndrăznim să afirmăm că după întruchipările lui Ion Dacian şi Dorin Teodorescu. decorurile sunt realizate de Constantin Russu. pe un libret de Viorel Cosma. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. „Ţara surâsului”. „Suzana” de Jean Gilbert. în rolul lui Ciprian Porumbescu. 27 iunie – Cristina Sandu şi Marius Mitrofan („Silvia”). [.

compozitor şi poet de certă valoare. 29 . al unui ansamblu de balet făcut de Andreea Constantinescu să strălucească prin virtuozitate şi stil popular.scenică a avut loc la 30 octombrie 1954. Momentele muzicale alese au fost prezentate într-o atractivă orchestraţie aparţinând lui Stelian Coman. Cristian Caraman. emoţionant. Poc. Amelia Antoniu şi Valentino Tiron. pe Suzănica (Anna Mirescu) şi Nastasi (Cătălin Petrescu) din „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino şi chiar pe Mary Poppins (Ileana Lenghel). Marian Didu. a plecat dintre noi mult prea devreme răpus de o boală nemiloasă. Daniel Madia. [. frumos. În dorinţa de a familiariza noua generaţie de spectatori cu personajele operetelor clasice. Am vizionat noua premieră a operetei lui Gherase Dendrino cu mare interes şi. Viorel Ciurdea. la pupitrul regizoral. are loc pe scena Operetei bucureştene: „Pac. Această unică distribuţie a prezentat zilnic spectacole în Torino (30. în frunte cu inegalabilul Ion Dacian. Arnold Mack. dar la fel de aplaudate: Cornel Todea. rând pe rând simpaticii marinari Toma şi Filip din „Vânt de libertate” de Isask Dunaevski (George Niculescu şi Cristian Caraman). 31 decembrie 2003 şi 1 ianuarie 2004).]” (Vasile Donose. Cristinel Coman. Stefan Popov. O nouă premieră. promoţia 2003. pentru că spectacolul urma să fie prezentat în întregime în limba italiană pe un libret total diferit de cel prezentat pe scena Teatrului de Operetă. Din distribuţia spectacolului au făcut parte Doina Scripcaru. Crina Zancu. la această reprezentaţie distribuţia a fost reprezentată de tânărul tenor Florin Butnaru. în cele din urmă. Anghel Stoian. şi avându-i la pupitrul regizoral şi dirijoral pe Nicuşor Constantinescu şi pe însuşi compozitorul şi dirijorul Gherase Dendrino. Dirijor. al orchestrei şi corului Operetei. dar controversată personalitate. Cronica română. turneul a început în oraşul Chivari în 29 decembrie. Invitarea unui dirijor de la Cluj pentru cea de a treia reprezentaţie cu „Lăsaţi-mă să cânt” fost impusă de îmbolnăvirea intempestivă a maestrului Marian Didu. sub autoritatea unei generaţii de interpreţi extraordinari.. De fapt o premieră. pe Adam (Daniel Madia) şi Cristina (Mădălina Formescu) din „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Cosette Marinescu. deci cu 49 de ani în urmă. Distribuţia numeroasă a alăturat nume deja bine cunoscute ale teatrului: Valentin Tiron. După un spectacol în Bucureşti pe 19 decembrie. Eugen Voicu. Gladiola Niţulescu. maestrul Emil Maxim. Lucian Tatu. A dirijat cu mână fermă aproape tot repertoriul de operetă. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a programat cea de-a treia reprezentaţie cu recenta premieră „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. La pupitrul dirijoral s-a aflat un oaspete de la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. La Spezia (3. 10 martie 2004. Iuliana Costiniu. din nou Torino (5 şi 6 ianuarie). Finalul lunii noiembrie 2003 îmbogăţeşte repertoriul adresat micilor spectatori cu o nouă premieră: „Ştrengarii operetei”. Direcţia de scenă a fost semnată de Giuseppe Visciglia (Italia). să ne ofere un spectacol alert. Cossato (7 ianuarie). Claudia Deleanu. absolvent al Universităţii de Muzică Bucureşti. cu egală plăcere. Marian Didu a venit la pupitrul dirijoral al Operetei bucureştene în anul 1980. autorul aduce în scenă. direcţia de scenă – Nicolae Ciubuc. într-o manieră originală. Asti (8 ianuarie). Bianca Ionescu. cu coregrafie şi costume noi. Padova (2 ianuarie ). dar şi nume mai puţin cunoscute. 10 octombrie 2003) Pe 2 noiembrie. Spectacolul s-a bucurat de o frumoasă primire din partea publicului italian. au izbutit într-un cadru scenografic funcţional şi expresiv şi cu aportul unor tineri solişti (preocuparea pentru promovarea tinerilor interpreţi pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” fiind absolut lăudabilă). Pic – Detectivi în Ţara Poveştilor” – operetă pentru copii de George Popovici şi Lucian Vlădescu. iar la pupitrul dirijoral s-a aflat Lucian Vlădescu. coregrafia şi mişcarea scenică – Andreea Constantinescu. Lunile noiembrie şi decembrie 2003 au însemnat zile de repetiţii intense pentru un turneu în Italia cu „Văduva veselă”. Constanţa Câmpeanu. 4 ianuarie). Răzvan Rusu.. la pupitrul dirijoral. Cătălin Petrescu.. un musical de George Mihalache. George Niculescu.

Luna mai 2004 îmbogăţeşte afişul teatrului cu alte două premiere. Viorel Ciurdea. Mihai Scarlat.. coregrafia fiind concepută de Andreea ConstantinescuFuciec. vocea înregistrată pe bandă a baritonului Cătălin Petrescu. plin de voioşie. Crina Zancu. Stagiunea 2004-2005 a debutat pe 10 septembrie. „Se cuvine menţionată reuşita deschiderii stagiunii Teatrului de Operetă „Ion Dacian” cu o reluare de succes – Victoria şi-al ei husar de Paul Abraham – în direcţia de scenă realizată de Nicolae Ciubuc pornind de la versiunea anterioară semnată de George Zaharescu şi scenografia imaginată de Hristofenia Cazacu (decoruri simple şi aerate. În 2 mai „Gala de Operetă cu. Corul a fost pregătit de Gabriel Popescu şi dirijorul orchestrei. Gonul Aptula. regizor – Nicolae Ciubuc. Liviu Filip. solişti: Doina Scripcaru. în ambele spectacole. Silvia Şohterus. Anton Zidaru. Marian Barbu. care cu siguranţă trebuie văzut de toţi copii şi. Lorendi Rădulescu.7 episoade muzicale pentru spectacol coregrafic”. În 5 iunie. consultant literar artistic – Ion Dodu Bălan. Performanţe şi bune intenţii. În 23 mai are loc premiera absolută a operei muzical-coregrafice „Treceri. scenariul. este cu adevărat meritoriu. poate descreţi frunţile părinţilor şi bunicilor care doresc să se simtă din nou . Adrian George Popescu. scenografia – Diana Ioan. Ileana Lenghel. colorat. cu „Gala Operetei”. 30 . pentru Cătălin Petrescu acesta a fost şi examenul de licenţă. costume elegante şi policrome). soliştii baletului: Monica Ştraţ.. Stefan Popov. maestru de cor – Gabriel Popescu. angajând tineri absolvenţi cu reale calităţi. Gabriela Daha. Câteva roluri au fost susţinute. un grup vocal. dirijor – Lucian Vlădescu. ca la vârsta «pantalonilor scurţi». de aceiaşi solişti. În luna iunie 2004 au avut loc spectacolele de angajare ale viitorilor solişti ai teatrului. regia şi coregrafia – Adina Cezar. Gladiola Niţulescu / Mediana Vlad. cu premiera „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. pe coordonatele gândite cu mulţi ani în urmă de Mihaela Atanasiu.. muzică şi plan ideatic – George Balint. oferindu-le posibilitatea de a evolua în roluri importante tocmai pentru ca astfel să dobândească experienţă şi să se perfecţioneze. Cătălin Petrescu. Daniel Eufrosin. Un spectacol alert.. de ce nu.. direcţiunea teatrului considerând că «distribuţiile sensibil egale» merită acest «statut». scenografia – Diana Ioan. Revelaţiile Euterpei) Regia spectacolului a fost realizată de Constanţa Câmpeanu care „cu fiecare nouă montare ne convinge că a rămas acelaşi suflet tânăr de artist îndrăgostit de genul operetei şi totodată un profesionist în conturarea personajelor”.” (Anca Florea. ansamblul de dans Contemp şi instrumentiştii: Alexandru Hanganu. „Silvia” pentru Marius Olteanu (Edwin) şi Cătălin Petrescu (Boni). spectacol susţinut în Piaţa Festivalului Artelor. coregrafia – Andreea Constantinescu..” (Anca Florea.Camelia Mocanu. Alfredo Pascu. Marius Olteanu / Florin Butnaru. Jeaninne Bradler şi iar Tiberiu Simionescu care dă o adevărată lecţie de actorie şi longevitate scenică după mai bine de şase decenii de activitate artistică. [. Iolanda Petrescu. Bogdan Caragea. Vasile Botez. Mircea Luculescu. Bogdan Caragea / George Niculescu. pentru ca deschiderea oficială a stagiunii să aibă loc pe 3 octombrie.] Directorul Amza Săceanu a întinerit întregul colectiv. Orest Pîslariu-Ranghilof. Marius Leau. 7 octombrie 2004) Consemnăm cele două distribuţii Mioara Manea-Arvunescu / Crina Zancu. Georgeta Scurtu. surprize!”. conducerea muzicală – George Balint. Decorul şi costumele au fost semnate de Diana Ioan. Şi-au dat concursul: Ligia Dună. Interesant este faptul că producţia a beneficiat de… două premiere. Marius Grosu. Sorin Oancea. Alexandru Maftei. Onlinegallery. Dana Nichifor şi Gabriela Tudorache. iar în 27 iunie „Liliacul” pentru Mediana Vlad (Adela). Iulian Rădoi. Gabrielei Daha / Ameliei Antoniu.

declara că Opereta este o „instituţie de spectacol care merge excelent. Marius Olteanu. Gladiola Niţulescu. Amza Săceanu. Cristinel Coman. Finalul lunii decembrie aduce în componenţa direcţiei Operetei bucureştene o personalitate marcantă a lumii muzicale. şi de Daniel Eufrosin. dirijor – Mircea Luculescu. Claudia Măru-Hanghiuc. dirijor – George Balint. Cristinel Coman. Mihnea Lamatic. Cristinel Coman. Florin Roşu – acompaniaţi de Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. Emil Spătaru. Anna Mirescu. Paul Lăzărescu. Gabriela Daha. pe 18 decembrie. Iuliana Costiniu. Ligia Dună. Florin Diaconescu. cu săli pline. Gabriela Daha. Florin Georgescu. Stefan Popov. Bogdan Caragea. Ultimele spectacole ale Operetei bucureştene la finalul anului 2004 au fost: pe 16 decembrie – „Suzana” de Jean Gilbert cu Silvia Şohterus. Aproape un miliard s-a strâns din donaţiile unor sponsori iubitori de muzică. Opera Română din Iaşi a programat un spectacol cu opereta „Liliacul” în beneficiul Operetei bucureştene. Directorul instituţiei. Cornel Todea. Raluca Ciocă. Valentino Tiron. mişcarea scenică – Andreea Toma. Emil Spătaru. „Liliacul” de Johann Strauss cu Doina Scripcaru. ziariştii dar. Regia – Constanţa Câmpeanu.dr. i se oferă săli la Rapsodia. Cătălin Petrescu. O TRAGEDIE – UN INCENDIU DEVASTEAZĂ SALA OPERETEI Mereu ne-am dorit ca la porţile Operetei bucureştene să se înghesuie. Tiberiu Simionescu. Marius Mitrofan. opereta „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán cu Silvia Şohterus. Mediana Vlad. Eugenia Ilinca. Mioara Manea–Arvunescu. dirijor – Răzvan Luculescu. Din păcate visul ni s-a împlinit cu ocazia incendiului! Atunci am acaparat primele paginii ale ziarelor şi televiziunile s-au întrecut să transmită reportaje de la faţa locului. Nicolae Măgureanu. Alexandra Savu. Guvernul României a alocat suma de 40 de miliarde de lei. Cornel Todea. Gladiola Niţulescu. Mediana Vlad. Andreea Toma. la matineu. Paul Lăzărescu. Cristinel Coman. Bogdan Ardeleanu.. Iuliana Costiniu. Nicolae Măgureanu. Anton Zidaru. deci desfăşurarea spectacolelor nu a fost perturbată. care a venit să împartă daruri copiilor. Teatrul „Ion Creangă”. Daniel Eufrosin. Daniela Vlădescu. Marius Mitrofan. Nici până în prezent nu s-au aflat cauzele. Crina Zancu. în jurul orelor prânzului. iar seara. „Farmecul operetei” – spectacol concert cu Mioara Manea–Arvunescu. dirijor Lucian Vlădescu. Dar altul a fost motivul pentru care s-a atras atenţia mass mediei: incendiul de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” care s-a declanşat pe 3 ianuarie 2005. Claudia Măru–Hanghiuc. începând cu 20 decembrie 2004 este numită director artistic soprana de renume mondial Eugenia Moldoveanu. Valentino Tiron. şi un asemenea incident nu poate s-o dea peste cap”. repetiţii şi pregătirea unei noi premiere: „Logodnicul din Lună” de Eduard Kunneke – premieră oficială pe 17 decembrie – cu: Bianca Ionescu. director executiv. „O poveste de Crăciun” Bianca Ionescu. Cătălin Petrescu. Gabriela Popescu. Răzvan Rusu. Anna Mirescu.. director general. cu ocazia premierelor sau a spectacolelor-eveniment. Raluca Ciocă. Daniel Madia. scenografia – Diana Ioan. pagubele fiind evaluate la circa 100 miliarde de lei. Pentru refacerea sălii afectate de incendiu. pe 19 decembrie. Orest Pîslariu. Lui Moş Crăciun. Adriana Mirea. George Niculescu. Jeaninne Bradler. Emil Ţibrin. Alături de prof.. pe 21 decembrie. Theodor Grigoraş. Florin Budnaru.Amza Săceanu. bătându-se pentru exclusivitate. i-au spus. 31 . Alfredo Pascu.În continuare stagiunea curge în mod firesc cu spectacole. reporterii posturilor de televiziune. Valentino Tiron. În scurt timp. Teatrul Naţional.

baletul şi orchestra. cu spectacolul „Farmecul Operetei” la Teatrul Municipal din Focşani. În funcţie de sălile de spectacol care au fost puse la dispoziţie. s-au prezentat spectacole pentru copii în sala Teatrului „Ion Creangă”. care a început cu o captatio benevolentiae. Gabriela Daha. Alfredo Pascu. pentru câteva minute.Sava şi în sala de concerte a Liceului de muzică „George Enescu”.Muscă.Opereta a fost înconjurată în aceste momente grele de multă simpatie şi compasiune din partea spectatorilor fideli. li s-a adăugat apariţia unor personaje pitoreşti. Prezentat de prim-solista Mioara Manea-Arvunescu. V. [. şi refrenul «Calypso. Momentul culminant al serii a fost atins prin vocea Danielei Vlădescu. sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. pe 25 şi 26 martie. Bogdan Caragea. Doina Scripcaru. confidenţial. oameni de afaceri şi chiar membrii ai guvernului care au donat. artiştii Eugenia Moldoveanu. en français. În spaţiul îngust al scenei focşănene o picătură din magia baletului a reuşit să ne ducă cu gândul la un balet rus la Balşoi Teatru din Moscova! Din această atmosferă propice meditaţiei şi a gândului spre Absolut ne-a trezit o «Capră cu trei iezi». În 19 februarie. Aplauze la scenă deschisă. Florin Diaconescu sau Florin Georgescu au interpretat arii din operete celebre ca „Vânzătorul de păsări”. Stefan Popov. Silvia Şohterus. corul. S-au făcut deplasări în ţară. având ca protagonist pe caragialianul Bogdan Caragea şi delicioasa Mioara Manea-Arvunescu. „Victoria şi-al ei husar”. pentru damele focşănene.. ca şi prestaţia sublimă a Ameliei Antoniu şi a lui Cătălin Petrescu din «Victoria şi-al ei husar». Silvia Şohterus şi Viorel Ciurdea cu «La Calul bălan». ca «Tevie lăptarul» şi «Gunoierii». Daniela Vlădescu. ariile din operete celebre alternând cu piese sobre. Au participat toţi soliştii Operetei. Anton Zidaru. 28 martie 2005) 32 . Bianca Ionescu. „Floarea din Hawaï” etc. originară din Focşani. spectacolul Gala Operetei . În 26 februarie s-a prezentat în direct la postul de televiziune România de Mâine. fiind Tudor Gheorghe. Dolly!”. diverse sume de bani în conturile deschise cu acest prilej nefericit. Alfredo Pascu. Serata muzicală a continuat cu un duo de zile mari.. Calypso. care aduceau liricul în sufletele spectatorilor. Mona Muscă. într-o simfonie a sentimentului născut din fărâma de divinitate ascunsă în sufletul marilor artişti. În «Vrăjitorul din Oz» arta şi talentul artistei au făcut ca.. Artiştii au fost aplaudaţi de un public care a dovedit că iubeşte muzica de operetă. pe ritmul unui tangou pasional al violonistului Eugen Mirescu. interpretând «Ah. bis-uri. în Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti s-a susţinut un Concert extraordinar. spectacolul sa derulat în ritmuri fierbinţi. „Ţara surâsului”. Şi-au dat concursul corul şi orchestra teatrului. Nu putem să omitem nebunatecii profesori din «Vânzătorul de păsări».] (I. În loja oficială au onorat cu prezenţa personalităţi precum ministrul Culturii şi Cultelor. „Silvia”. Sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu au evoluat Bianca Ionescu. A urmat Amelia Antoniu şi «omul serii». Anghela Gheorghiu şi Roberto Alagna. spectacole de operetă în sala „Rapsodia”. interpretate de Alfredo Pascu şi Daniel Eufrosin. „Hello. a unor instituţii de spectacol. „Contesa Maritza”. invitat special. într-un minirecital. Spectacolele au fost reluate în 17 ianuarie. La toată această cremă cu arii din operete celebre. Iată cum este descris acest eveniment la vremea respectivă: „O seară memorabilă! Aşa putem numi prestaţia artiştilor Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. ce femei!». susţinută ieri în faţa unui public avid de muzică şi umor. spectacole de colaj în sala „Arcub”. şeful orchestrei Concertino. flori şi confeti. Daniela Vlădescu. încărcate de melancolie. Crina Zancu. Uvertura a fost semnată de histrionicul Bogdan Caragea..Creţu. Bogdan Caragea. materia să se întâlnească cu spiritul. Între aceste momente pline de haz şi melos se interpunea din când în când senzualitatea provocatoare a Monicăi Ştraţ şi a lui Iulian Rădoi.

aplaudând totodată iniţiativa deosebită a organizatorilor. se află în postura de a demonstra că… merită să existe ca entitate de sine stătătoare. Dragostea mea”. au surprins extrem de plăcut prin calitatea glasurilor şi disponibilităţile lor artistice. În regia imaginată de Constanţa Câmpeanu şi mişcarea scenică realizată de Andreea Constantinescu. Buzău. S-a jucat în această perioadă. Deva. au pregătit şi susţinut concerte specifice. fiind. orchestra teatrului sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu a prezentat un Concert Simfonic cu următorul program: Dansuri româneşti de Bela Bartok. spectacolele s-au ţinut în sălile puse la dispoziţie de celelalte instituţii de cultură. „Farmecul Operetei”. Pentru fiecare din aceste colaje erau programe diferite de arii şi duete din operete. în marea lor majoritate studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.] Acompaniaţi de orchestra teatrului dirijată de Gabriel Popescu. În afară de cele bugetul alocat de Guvernul României pentru lucrările de reparaţie. în funcţie de posibilităţile tehnice ale sălilor oferite.Sava sau George Enescu. Piteşti. muzicalitatea şi expresivitatea interpretării. Râmnicu Vâlcea. Solişti au fost numai membrii ansamblului cor al Teatrului Naţional de Operetă. debuta în calitate de dirijor de orchestră [. Urziceni. Mozart. în sala Arcub. „Stelele Operetei” sau „Opereta. un strigăt de ajutor – «Lăsaţimă să cânt» de Gherase Dendrino. Concert pentru violoncel şi orchestră de coarde de Antonio Vivaldi. Chiar în aceste zile. după 50 de ani de activitate intensă.. binecunoscută deja prin apariţiile sale în concertele vocal-simfonice de la Filarmonica bucureşteană. Astfel. „Văduva veselă”. un titlu sugestiv. la Arcub se prezentau colaje: „Invitaţie la Operetă”. la rândul său. [. de fapt.40 în sol major K.A. în 8 mai 2005. dar şi de la Sala Radio. fără ca teatrul de operetă să plătească chirie.. Sibiu. ca într-un miraj preschimbat în coşmar. În sala Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor au evoluat câţiva tineri care. s-au primit foarte multe sponsorizări iar salariaţii Operetei au donat 280 de milioane de lei din propriile lefuri. Teatrul Naţional de Operetă a invitat publicul să urmărească o seară specială – un concert de arii şi duete interpretate de membri ai corului teatrului. pentru că direcţiunea Teatrului Naţional Bucureşti 33 . câteva zile pe săptămână.] Un «punct de rezistenţă» al spectacolului a fost apariţia sopranei Anna Mirescu. dar şi Cornel Todea. termenul de finalizare al reparaţiilor se depărta! Primul spectacol care a fost ales a se desfăşura în sala renovată a teatrului a fost „Lăsaţi-mă să cânt”. Cu sprijinul binevoitor al unor sponsori s-au întreprins turnee (cu formaţii reduse din cauza costurilor de deplasare) la Timişoara. [... dar şi curajul unui ansamblu care. „Silvia sau „Floarea din Hawaii”. un duo comic foarte bun – Arnold Mack şi Răzvan Rusu –. s-a lansat vestea că Sala Mare a Teatrului Naţional va fi pusă la dispoziţie. încă studentă. pentru ca Opereta să-şi poată deschide stagiunea în toamnă.V 550 de W. la sala Rapsodia – „Contesa Maritza”. Eugen Voicu. Ileana Petruş-Lenghel. „Continuând să dovedească faptul că e activ. unanim apreciată pentru glasul limpede. «atacând» cu curaj pagini dificile din operete celebre.] au evoluat Carmen Angheloiu. Tot în această perioadă corul şi orchestra teatrului. În 24 mai. solist Gabriel Joiţoiu. de fapt. Focşani. Colaje se prezentau şi în sălile de festivităţi ale liceelor Sf. un public numeros s-a bucurat să asculte glasuri noi. maestru de cor care. Călăraşi. concert dirijat de maestrul corului Gabriel Popescu. pentru a-şi dovedi profesionalismul şi capacitatea artistică. primul titlu programat fiind.. corul şi orchestra teatrului au prezentat concertul Flori de mai. singura solistă «cu experienţă» din acea seară. şi Simfonia nr. cu care s-a debutat şi în 1986 după ce Teatrul de Operetă a fost demolat.. Corina Ion. Banii de pe bilete au fost strânşi şi folosiţi pentru reconstrucţie. coloratura performantă. Brăila.. în general. Pe timpul desfăşurării lucrărilor.. „Voievodul ţiganilor”. în ciuda dificultăţilor adesea insurmontabile generate de incendiul (foarte dubios) care i-a afectat sala de spectacol. la Teatrul „Ion Creangă” – spectacole pentru copii.Dar cu cât toţi se străduiau şi depuneau mai multe eforturi pentru strângerea de fonduri pentru repararea Teatrului de Operetă.

Bogdan Caragea. Cu nelinişte. se tot află în situaţia de a fi «tolerată». Silvia Şohterus. cu următorul program: Bela Bartok – Dansurile româneşti. dar lucrările erau încă departe de a fi finalizate.A. apoi acelaşi spectacol în sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. Opereta – „tolerata“ la Teatrul Naţional Bucureşti. Florin Budnaru. Raluca Ciocă. Crina Zancu. Stefan Popov. Daniela Vlădescu. op.Mozart – Simfonia nr. prin care a fost atribuită Sala Omnia ca sediu propriu.15 (orchestraţia Theodor Grigoriu). soliştii soprana Crina Zancu şi violoncelistul Alexandru Moroşanu. O veste bună a venit în luna noiembrie! Cu bucurie şi satisfacţie. cea mai „neagră” stagiune a Operetei bucureştene. şi în 14 iunie spectacolul „Văduva veselă” la sala Rapsodia – spectacol de licenţă al sopranei Ileana Lenghel. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. aşa că practic era vorba de o premieră. Bianca Ionescu. Alfredo Pascu. întregul colectiv al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a luat cunoştinţă de H. Seria de spectacole a noii stagiuni s-a deschis în 6 octombrie cu o deplasare a colajului „Stelele Operetei” la Breaza.V. W. Spectacolele pentru copii au fost reluate în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. dirijor Lucian Vlădescu. în 11 iunie Concertul Simfonic susţinut de orchestra Teatrului Naţional de Operetă. Stagiunea 2005-2006 a debutat cu un concert susţinut în 3 septembrie în Piaţa Festivalului Internaţional „George Enescu”.1422 din 17 noiembrie 2005. SPECTACOLUL CONTINUĂ Surprins de nefericitul incendiu în plină ascensiune artistică. au evoluat soliştii Amelia Antoniu. dar şi faptul că a devenit Teatru Naţional ar fi suficiente atu-uri pentru a fi tratată cu respectul cuvenit oricărui ansamblu profesionist cu tradiţie şi… public fidel. în sala Mihail Jora a Societăţii de Radiodifuziune. urmând să se găsească «ceva» pentru năpăstuita Operetă care. Anton Zidaru.40 în sol minor K. 34 . deşi succesele care i-au adus unanima recunoaştere în ţară şi peste hotare. Teatrul Naţional de Opereta „Ion Dacian” a luptat din răsputeri să nu dispară din peisajul cultural bucureştean.G nr.550.” (Anca Florea. Observatorul cultural) La finalul stagiunii 2004/2005 a avut loc o deplasare la Deva în 4 iunie cu spectacolul „Logodnicul din Lună”. Cătălin Petrescu. după demolarea vechiului Teatru «Regina Maria» de pe Cheiul Dâmboviţei. George Enescu – Şapte cântece pe versuri de Clement Marot. În acest concert.Sava. De aceea s-a acordat o deosebită atenţie spectacolelor de rezistenţă din repertoriu prin repetiţii minuţioase desfăşurate în condiţiile improprii oferite de foaierul teatrului. Gabriela Daha. Din 14 octombrie a început pregătirea operetei „Contesa Maritza” în vederea unui turneu în Italia.doreşte în continuare ca sala ce se renovează acum să-i revină din nou. Spectacolul în viziunea regizorului Giuseppe Visciglia era total diferit de versiunea românească care se juca şi urma să fie prezentat în totalitate în limba italiană. Puţini au înţeles însă lupta dramatică pentru ca Opereta bucureşteană să nu se îşi lase „cortina” definitiv în anul de graţie 2005. Joseph Haydn – Divertisment în re major pentru violoncel şi orchestră de coarde. Astfel s-a încheiat cea mai dureroasă. şi care urma să fie amenajată şi dotată la standarde europene. tristeţe şi chiar spaimă în suflete a început stagiunea 2005-2006.

Marius Olteanu. s-a susţinut un concert cu „Stelele Operetei” în sala Mihail Jora a Radiodifuziunii. Turneul s-a desfăşurat în oraşele: Alba. Claudia Măru-Hanghiuc. Pentru că la foaier lucrările de refacere erau în curs de finalizare. Urziceni. Stefan Popov. Asti. Horea Repede. Delia Şerban. Florin Budnaru. Oana Vâlceanu. Alba Iulia şi spectacole pentru copii la sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. corul. Mihaela Ştefănescu. Gabriela Călin. Carmen Tudorache. Anul 2006 a început cu pregătirea unei premiere. orchestra. În 7 martie s-a plecat în Italia cu „Contesa Maritza”. Teodora Godeanu. În a doua jumătate a lunii martie Amza Săceanu demisionează din funcţia de director general. sub conducerea maestrului Constantin Petrovici. Nicolae Măgureanu. Gladiola Niţulescu. Între 26 ianuarie şi 6 februarie a fost prezentat spectacolul „Opereta râde. au evoluat soliştii: Silvia Şohterus. bucurându-se de un frumos succes. Octavian Ştefănescu. Novara. Iuliana Costiniu. Raluca Ciocă.Mozart. în regia Constanţei Câmpeanu şi acompaniamentul pianistei Mădălina Ene. în interpretarea soliştilor Gabriela Daha. Sub bagheta dirijorului George Balint. Forli. a fost pregătit un amplu program de spectacole ce puteau fi prezentate în acest spaţiu. acompaniaţi de o formaţie orchestrală condusă de dirijorul Lucian Vlădescu. Cornel Todea. s-a prezentat în sala Ministerului de Interne un „Concert Pascal” ce cuprindea arii şi duete din operele compozitorului W. Adrian George Popescu şi Arnold Mack au început lucrul la spectacolul „Burghezul gentilom” în regia reputatului Petrică Ionescu. Eugenia Ilinca. 35 . a avut loc premiera musicalului pentru copii „Gulliver în Ţara Piticilor”. în regia semnată de Giusepe Visciglia şi în coregrafia Andreei Toma. Ierusalim. Mediana Vlad. Adrian George Popescu. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. Amelia Antoniu. Sub directoratul interimar asigurat de Daniel Eufrosin. Crina Zancu. iar primul spectacol de operetă al stagiunii a avut loc pe 23 decembrie la sala Rapsodia unde s-a prezentat „Contesa Maritza”. Gheorghe Marian. Rişon LeZion. La Spezia. Şi-a dat concursul orchestra Teatrului Naţional de Operetă. stagiunea a continuat cu spectacole de operetă prezentate în sala „Rapsodia”. în interpretarea Biancăi Ionescu. Mihnea Lamatic. Carmen Buterez. Kfar Sabam. Merano. Premiera acestui spectacol a avut loc în 5 aprilie. Anghel Stoian. Cătălin Petrescu. Daniel Eufrosin. Stefan Popov şi „Stabat Mater” de Clari. în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional Bucureşti. Cătălin Cocheş. până în decembrie. Bolzano. Valentino Tiron. Ramat Gan. baletul şi soliştii Amelia Antoniu. Florin Diaconescu şi Cătălin Petrescu. În 22 decembrie 2005. Solidară cu dânsul. Bogdan Ardelean. Ligia Dună. coregrafia Andreei Constantinescu şi scenografia Dianei Ioan. colaje prezentate în deplasare la Hunedoara. Daniela Vlădescu. micuţii spectatori au fost fermecaţi de peripeţiile personajelor întruchipate de Orest Pîslariu. Ileana Lenghel. Tel Aviv. urmat de opereta într-un act „Domnul Choufleuri vă aşteaptă”. Slatina. Haifa. Petah-Tikana. Mihai Cacoveanu. Viorel Ciurdea.Practic. Holon. cântă şi dansează” în Israel în oraşele Beer Şeva. un nou spectacol pentru copii – „Gulliver în Ţara Piticilor” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Cristina Osiceanu. Padova. Pavia. demisionează din funcţie şi doamna Eugenia Moldoveanu. Florin Diaconescu. În regia lui Nicolae Ciubuc. Modena. În 16 aprilie. Anna Mirescu.A. În colaborare cu Teatrul Naţional Bucureşti. Rehovot. Claudia Deleanu. În 13 aprilie. A început cu un recital de arii şi duete din creaţia compozitorului Jacques Offenbach. Şi-au dat concursul soliştii Amelia Antoniu. Aurelia Tudor. Viorica Spuză. Bianca Ionescu. Regio Emilia. Sandra Mahvina. nu s-a jucat decât spectacolele pentru copii şi câteva colaje în deplasare.

în urma concursului organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor. le presupune. „Ave Maria” de Fr. Desfăşurat după un scenariu al cărui subiect a reprezentat viaţa unei artiste.Schubert. music-hall şi teatrudans. La preluarea direcţiei. Astfel. devenea aceea de a atrage creatori valoroşi. În prima parte a spectacolului Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru-Hanghiuc au interpretat muzică americană.Garner. şi populare. de a perfecţiona şi motiva artiştii din interiorul instituţiei. ca gen unic.. „Ţara surâsului” de Fr. în foaier. misiunea TNO.Léhar. în regia Constanţei Câmpeanu. cântând şi dansând. creaţii ale unor cunoscuţi compozitori români şi internaţionali. Spectacolul sopranei Bianca Ionescu a împletit armonios arta lirică cu cea dramatică.Mozart.. educativ şi moral. prima dragoste şi terminând cu modul în care artista a cunoscut succesul. În partea a doua a spectacolului. „Lie. în regia semnată de tânărul regizor Doru Marin şi scenografia Marilenei Şerban. spectacolul i-a oferit sopranei o largă paletă interpretativă. Marian Horhotă şi Lorendi Rădulescu. de la opereta clasică la inovaţia musical-ului american. articulat prin multitudinea şi diversitatea acestor proiecte. director al Teatrului „George Ciprian” din Buzău. teatrul asumându-şi rolul de formator de opinie în ambele planuri.În 7 iunie.A. un exemplu care ilustra înnoirea în plan repertorial a instituţiei. Delia Şerban. pluridisciplinaritatea şi multiculturalismul. OPERETA – UN NOU ÎNCEPUT În august 2006. Începând povestea cu descrierea copilăriei. precum şi iniţierea unui festival internaţional de operetă. se afla însă la congruenţa cu cel social. 36 . „Misty” de E. acoperind din punct de vedere artistic toate cerinţele şi exigenţele pieţei de profil din lume. de la sala de teatru la spaţiile neconvenţionale.Reiniger. Din repertoriul sopranei au făcut parte şi piese precum „Summertime” de G. Noua politică managerială a fost comunicată cu ocazia conferinţei de presă care a precedat premiera spectacolului „Broadway – Bucureşti”. soprana Anna Mirescu şi baritonul Cătălin Petrescu. Audienţa s-a delectat cu arii din opere şi operete precum „Vrăjitorul din Oz” de H. „Să fii un star” de H. soprana Bianca Ionescu a interpretat numeroase arii din lucrări cunoscute. O succintă descriere a programelor care aveau să fie abordate prin opţiunile repertoriale a dat tonul politicilor culturale promovate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”: de la promovarea valorii creaţiei naţionale specifice la montarea operelor din repertoriu internaţional. spectatorii urmărind-o recitând. În 17 iunie. fler lady?!?” cu Bianca Ionescu. acompaniaţi de cvartetul Giovinezza au dat viaţă personajelor din opera într-un act „The Telephone” sau „L'Amour à Trois” de Gian Carlo Menotti. a avut loc premiera spectacolului one woman show „Ai. tânărul regizor şi-a propus ordonarea activităţii artistice pe bază de programe şi proiecte care să cuprindă toate tipurile de manifestări artistice pe care opereta. „Flautul fermecat” W. Factorul artistic. „Liliacul” de J. dar şi cu melodii retro de Ion Vasilescu. Spectacolul fiind examenul de licenţă al sopranei Anna Mirescu. lie ciocârlie”. dar şi de a promova creaţia contemporană.Arlen. continuând cu adolescenţa. Stagiunea 2005-2006 s-a încheiat în aşteptarea concursului pentru ocuparea postului de director al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti organizat în 27 iulie de către Ministerul Culturii şi Cultelor. a avut loc premiera „Un american la New York”. instituţie unică în plan naţional. în foaier. au dansat Carmen Buterez. conducerea Teatrului a fost preluată de Răzvan Ioan Dincă.Gershwin.Strauss.

„Roşu şi Negru” . nu doar pentru musical-ul „Cabaret”. Primul spectacol care a avut premiera în această stagiune (21 octombrie 2006) marca tendinţa de înnoire şi de deschiderea a teatrului. „Cabaret” şi medley-ul „Bucureşti – Broadway”. iar primii care au marcat acest moment deosebit au fost soliştii Bianca Ionescu. coregrafia de Florin Fieroiu şi scenografia lui Dan Tita. TEATRU . Liliana Iorgulescu. Bunbury”. În acelaşi timp s-au organizat repetiţii pentru „Bucureşti – Broadway”. Au participat dansatorii: Cristi Tarcea–Julien. dacă adeseori Operele decid să includă un titlu de operetă în repertoriu (bineînţeles. adăugând chiar şi o operă barocă în oferta culturală a instituţiei. nu erau însă de ajuns pentru a scoate teatrul din conul de umbră în care se afla de ceva vreme. după romanul lui Stendhal. DIVERSIFICAREA REPERTORIALĂ MUSICAL. Luna martie se anunţa a fi una de sărbătoare. nu doar la nivel artistic.DANS şi OPERĂ BAROCĂ pe SCENA OPERETEI Două noi spectacole. înainte ca primele tentative de musical din România să stârnească un vârtej mediatic şi o schismă în rândul criticii. ansamblul de balet al Operetei a fost invitat să danseze în spectacolul extraordinar cu opereta „Liliacul” . care s-a jucat pentru prima dată pe data de 3 februarie 2007. la Centrul Cultural al Ministerului de Interne. Pentru că. sărbătorile de iarnă prilejuind o serie de manifestări artistice. un musical şi un balet. Raluca Ciocă. Producţiile aflate în pregătire continuau linia unui repertoriu variat. Felicia Serbănescu. Adina Iacov. iar pe 31 decembrie. Cu regia semnată de Vlad Massaci. „Camerata Dorin Teodorescu” a prezentat un concert extraordinar de Crăciun la Catedrala Sfântul Iosif. „Logodnicul din lună”. avându-i ca solişti pe violonistul Gabriel Croitoru şi pe mezzosoprana Raluca Ciocă. ci şi pentru opera barocă „Pyram şi Thisbe” şi pentru baletul „Bal”. fiind vorba de un balet. însă miza cea mare era reprezentată de montarea a două musicaluri.Procesul transpunerii acestei viziuni manageriale în produse culturale de calitate avea să fie unul de durată îndelungată. de „Burghezul gentilom” de pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. Anka Levana. „Ţara surâsului”. Spectacolul s-a înscris în suita de manifestări artistice prilejuite de Anul Francofoniei în România şi s-a jucat pe scena Teatrului Nottara. Spectacolele şi concertele festive au continuat ca în anii precedenţi. Următorul eveniment important în agenda teatrului a fost musical-ul „Ce înseamnă să fii. Călin Hantiu. prezentat în mod tradiţional de Opera Naţională Bucureşti. ci şi organizatoric. şi de repetiţiile pentru operetele „Voievodul ţiganilor”. Florin Budnaru. Alături de spectacolul Biancăi Ionescu. trebuie să acordăm atenţie unui eveniment mai rar pe scena teatrului de gen. cât de des puteţi merge la Operetă pentru a vedea o operă? În luna februarie a anului 2007 Teatrul a organizat casting-uri. „Ai …fler… Lady?!?”. Levente Szasz.. suflul modern anunţat şi confirmat prin această montare aflându-se în corespondenţă cu starea în care se afla întreaga instituţie. însă primele modificări s-au produs începând cu debutul stagiunii 20062007. Daniel Madia şi 37 . Patricia Seymour. spectacole care aveau să atragă atenţia publicului. care s-a jucat în foaier în 24 septembrie. în afara tradiţiei de a prelua „Liliacul lui Strauss-Fiul” de Revelion). Însă. Marian Simion. pe muzica semnată de compozitoarea Livia Teodorescu Ciocănea. au început pregătirile pentru musical-ul „Cabaret”. Ioana Mitsika.. în regia Alexei Mezincescu şi coregrafia Adinei Cezar. Istvan Teglas. un medley care avea să includă fragmente din cele mai celebre musical-uri de pe Broadway.

au oferit melomanilor „mărţişoare muzicale” – spectacole jucate la Colegiul Naţional Sfântul Sava. Prezenţa unui muzician american în mijlocul orchestrei bucureştene a evidenţiat principala problemă cu care s-au confruntat artiştii români. Teatrul îşi relua activitatea în propria sală şi îşi invita spectatorii să asiste la premiera „Broadway-Bucureşti”. Sergiu Anghel şi Carmen Coţofană şi numeroşi solişti. Ion Caramitru. 38 . Alexandru Tocilescu. În primul rând. Radu Afrim. Diana Petrache-Ionuţ Kivu. alături de formaţia Concertino. spectacolul a impresionat prin amploarea producţiei a adus pe scenă o echipă impresionantă de artişti (7 regizori de renume . care a avut premiera la 1 aprilie. „Cabaret”. Radu Alexandru Nica. Carrefour Militari şi Orhideea. „Evita”. Răzvan Ioan Dincă. montată în sala de spectacol. Beatrice Rancea a revenit în postură de regizor la interval de doar câteva zile cu spectacolul „Bal”. Tünde Baczó-Cristi Hogaş. Însă. şi care nu s-a oprit doar la nivelul instrumentiştilor: lipsa de experienţă şi pregătire în abordarea unui rol sau a unei partituri în musical. spectacol care a continuat să se joace şi în stagiunile următoare. condusă de violonistul Eugen Mirescu.Beatrice Rancea. adevărata sărbătoare avea să vină abia spre sfârşitul lunii. Spectacolul „perfect conceput sub aspect emoţional şi cultural. Plazza Romania. „Chicago”. Monica Ştraţ-Andrei Ciobanu. Costel Huhu. peregrinarea Operetei lua sfârşit. direcţia Operetei a găsit totuşi o modalitate de a relua spectacolele în propria sală. Producţia de teatru-dans ilustra prin intermediul mai multor stiluri muzicale şi de dans nevoia înfrângerii singurătăţii prin descoperirea unui partener de viaţă. În al doilea rând. Cristina Osiceanu-István Téglás. să se infiltreze uşor poezia celor ce şi-au găsit perechea. Mădălina Mechenici-Daniel Dragomir. balerini şi actori). „Fantoma de la Operă” sau „Poveste din Cartierul de Vest” – titluri de referinţă intrau astfel în atenţia melomanilor bucureşteni şi în repertoriul unui teatru care dovedea o preocupare pentru acoperirea întregului său domeniu de activitate (artele spectacolului muzical). Gabriela Călin-Cristian Osoloş. Orchestra Simfonică Barcelona). acesta având un palmares excepţional (a susţinut concerte alături de toate instituţiile de spectacol din Sacramento şi Michigan. Mihai Babuşka.Viorel Ciurdea. România Liberă. Noua scenă permitea unui număr de 250 de spectatori să vizioneze producţiile proprii în condiţii acceptabile. într-o interpretare remarcabilă” (Ileana Lucaci. la sfârşitul lunii martie. Oana Botez-Marius Grosu. de Orchestra Simfonică din Taipei. apoi declanşarea «balului» căutării partenerului (ei). dirijorul Gary Dilworthy din Statele Unite ale Americii. 10 mai 2007) a fost realizat în coregrafia lui Yvette Boszik după o idee originală de Ettore Scola. Din ansamblu au făcut parte: Beatrice Rancea-Păstorel Ionescu. Obligată să găsească o soluţie acestei probleme. care afecta nu doar Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Orchestra Naţională Radio Bucureşti. Cum reparaţiile sălii devastate de incendiu nu fuseseră finalizate. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că acest spectacol a beneficiat de prezenţa unui invitat special. familiarizând astfel publicul cu valorile Broadway-ului: „Cats”. O dată cu achiziţionarea unei scene mobile. care. era o producţie care impresiona prin ambiţia de a reuni cele mai importante momente din cadrul genului. Ileana Lucaci nota în cadrul aceluiaşi articol: “În prima parte a spectacolului petrecută la un local. Florin Fieroiu. Sorina Tiron-Marian Horhotă. ci toate instituţiile muzicale la nivel naţional. echipa de creaţie a reuşit să aşeze o piatră de temelie la fundaţia unui gen care avea nevoie să fie construit nu doar prin asumarea unor astfel de spectacole. Astfel. ci şi prin organizarea unei forme de predare a musical-ului. Musicalul a fost un prim reper din multe puncte de vedere. se urmăresc întâlnirile protocolare. 5 coregrafi Răzvan Mazilu. petrecută pe o plajă. ca în cea de a doua. Cornel Todea. dar şi avantajul unei experienţe directe cu musicalul.

alături de formaţii instrumentale născute în cadrul instituţiei. prin apelarea la genurile principale. „Ţara surâsului”. Irina Năstase – clavecin. de Emmerich Kálmán. Mihnea Lamatic şi violonista Gianina Săveanu. „Opereta râde. Totul este înfăptuit cu o impresionantă perfecţiune a mişcării ansamblului. să devină un promotor al inovaţiei. sub titlul „Opereta de joi seara”. cu un program care a inclus spectacolele „Broadway-Bucureşti”. Mişcare scenică – Maria Popa. Mircea Ciurez. fie el balet sau dans contemporan – aveau prioritate în agenda culturală a instituţiei. „Pyram şi Thisbe” aliniind scena bucureşteană la cea internaţională. dar pe toată perioada vacanţei. Teatrul Naţional de Operetă reuşea din nou. Matei Nicolescu. Ion Dimieru. şi până la sfârşitul stagiunii. Daniel Popa şi Cosmin Seleşi. Din distribuţie au făcut parte: Adrian George Popescu. Ana-Maria Lazar. Tot la sediu. au evoluat soliştii Gladiola Niţulescu-Lamatic. în sala de pe Bd.de fiecare dată altul . care a avut loc în data de 6 mai. La sfârşitul lunii mai au început pregătirile pentru o nouă operetă. „Frumoasa din pădurea adormită”.Nicolae Bălcescu. Iulia Surdu. Însă nu doar musical-ul şi spectacolul de teatru – dans. publicul a putut asista.” În luna aprilie a anului 2007 a avut premiera concertului–spectacol „Pyram şi Thisbe” . de la vals. În toată această perioadă. teatrul a continuat să joace spectacolele deja consacrate în repertoriu. „Voievodul ţiganilor”. Bruno Hellstroffer – theorba. pentru a doua oară într-un singur an. Acompaniaţi de Gonul Aptula (pian). cântă şi dansează”. artişti îndrăgiţi ai operetei bucureştene au susţinut în fiecare joi. Echipa de creaţie a fost completată de Maria Popa (mişcare scenică). Montarea a fost realizată în parteneriat cu Opera Naţională Română (prima producţie finalizată a Studioului Experimental de Muzică şi Balet „Ludovic Spiess”) . s-au montat spectacole pentru copii: „Micuţa Dorothy”. Florin Diaconescu. „Bal”. „Victoria şi-al ei husar” desfăşurându-se în sala Ministerului Administraţiei şi Internelor. costume – Ana Alexe. folosind o invocare a istoriei sale. deja adeptă a Barocului de câteva decenii. „Concert de valsuri” şi un concert al „Cameratei Dorin Teodorescu”. iar în partea a doua a spectacolului de Ansamblul Collegio Stravagante. un program de o oră . Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez din Bucureşti. la un recital vocal instrumental intitulat „Armonii de primăvară”. de la slow-foxtrot la quick step. Mediana Vlad. precum „Silvia”. iar coregrafia de Mary Collins. Ana Olteanu (decoruri) şi Ana Alexe (costume). „Cocoşelul neascultător” şi „Gulliver în Ţara piticilor”. la Alba Iulia. În curând însă. operă barocă de Michel Pignolet şi John Frederick Lampe. de această dată. iar scaunele – insuficiente. unde avusese premiera cu 40 de ani în urmă (16 decembrie 1967).cu arii şi duete din lucrări celebre. programul încărcat al 39 . decoruri – Ana Olteanu.Dansul este expresia forte a ilustraţiei teatrale. timp de trei luni. la tango. PRIMII PAŞI CĂTRE RETEATRALIZAREA GENULUI Teatrul a deschis stagiunea 2007-2008 în deplasare. operetele clasice. La sediu. în foaier. Acompaniamentul muzical a fost asigurat de: Mihail Ghiga – concert-maestru. operetă cu vechime pe scena Teatrului „Ion Dacian”. Regia a fost semnată de Andreea Vălean. şi a fost onorat de participarea pianistului Dan Mizrahi. „Contesa Maritza”. Spaţiul din faţa intrării principale s-a dovedit de fiecare dată neîncăpător. Adrian Ciucă – violoncel. Stagiunea 2006-2007 s-a încheiat oficial pe 11 iulie 2007.

Cu această ocazie. Pe 16 decembrie. ci şi faptul că aceasta era pusă în scenă de un regizor cu o experienţă bogată teatrală. Tiberiu Simionescu. Opereta a propus publicului său un regal demn de noaptea dintre ani: „Bal la Prinţul Orlovski”. însă. Nicolae Ţăranu. de Johann Struss-fiul. Cum avea să arate noua opereta pe propria sa scenă? Un cronicar a mers până acolo încât să se întrebe „Cui îi pasă de Contesă”. Adaptarea. în ianuarie 2008 începând repetiţiile pentru „Dragostea celor trei portocale”. Genul uşor scotea la iveală noi valenţe. în mod evident «praful fiind şters» de pe producţiile acesteia din care am putut vedea secvenţe în spectacolul inaugural. Cătălin Cocheş. La trei ani de la incendiul care a devastat sala. 40 . Viziunea regizorală a fost susţinută de implicarea lui George Balint şi Emil Maxim (dirijori). Valeria Rădulescu. considerată de mulţi desuetă şi pe-alocuri prăfuită. Mioara Manea. La eveniment au fost invitaţi artiştii perioadei de aur ai Operetei româneşti. Tamara Buciuceanu. Gabriela Călin. Octavian Ştefănescu. Marica Munteanu. Marius Meragiu. Daniel Eufrosin. Alfredo Pascu. celebrităţi ale anilor '60. i-a adus pe scenă pe: Valentino Tiron. 27 ianuarie. fantezie vizuală. Florin Fieroiu (coregrafie).Răzvan Ioan Dincă . Emil Spătaru.este cel care ţine de parametrul vizual. Această „Contesă Maritza” avea să fie un nou punct de turnură notabil în evoluţia teatrului. în regia lui Cristian Pepino. Gabriel Popescu (maestru de cor).Dacă e bal. Pe 28 octombrie. Cristina Stăniloiu. Constanţa Câmpeanu.” (Oltea Şerban Pîrîu . apelul la tehnologia modernă . Luminiţa Dincă. cât şi critica să regândească statutul acestui tip de spectacol. Mădălina Mechenici. Cosette Marinescu.iată elemente ce nu erau familiare până acum spectacolelor Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian". cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la premiera pe scena Teatrului de Operetă. precum: Adriana Codreanu. Oferta repertorială s-a extins şi în rândul producţiilor pentru cei mici. Cleopatra Melidoneanu. care şi-a redeschis sala de curând cu spectacolul muzical-coregrafic «Bal la Prinţul Orlovski».” „Lumini rafinate. teatrul lansa o nouă operetă. Adriana Mirea. Nicolae Simulescu. Doina Levintza (costume).instituţiei nu avea să mai permită deplasări de o asemenea amploare. Arnold Mack. de o serie de premiere: nu doar faptul că după o serie de musical-uri şi producţii de teatru-dans. George Matei. corul şi baletul instituţiei într-o demonstraţie de forţă artistică. Matei Nicolescu. Gabriela Daha. dar este mult mai bine ca înainte. care au salvat prinţese şi au înfruntat vrăjitoare pe coregrafia lui Florin Fieroiu. inovând şi reinterpretând opereta clasică. Jeaninne Bradler. publicul şi cronica de specialitate au salutat cu entuziasm prima opereta montată de la înnoirea direcţiei. Mihăiţă Radu. regizorul şi directorul general Răzvan Ioan Dincă afirma: „Suntem încă departe de un teatru pe Broadway. Gabriela Daha. bal să fie) În data de 9 februarie a fost rândul celor mici să se bucure de spectacolele teatrului în sala deplin funcţională. Spectacolul inspirat din actul al doilea al operetei „Liliacul”. a reunit soliştii. Aşteptările au fost augmentate. Cătălin Petrescu. În toiul pregătirilor pentru această nouă producţie. considerat un maestru al teatrului pentru copii. Duminică. s-a organizat un spectacol omagial „Contesa Maritza”. Copiii au petrecut alături de personajele din comedia muzicală „Dragostea celor trei portocale”. eforturile fiind concentrate asupra noilor producţii şi a menţinerii celor curente la un nivel ridicat. teatrul funcţiona din nou la capacitate maximă. Raluca Herciu. care forţau atât spectatorii. Se pare că unul dintre efectele prezenţei unui regizor de teatru la conducerea Operetei . Raluca Ciocă. Teatrul a anunţat vestea mult aşteptată: redeschiderea sălii de spectacole. Cristian Caraman. bazată pe scenariul lui Carlo Gozzi. Cristina Osiceanu. Elena Siloci. Jozsef Werner (decoruri) şi a soliştilor: Silvia Şohterus. Carmen Angheloiu şi balerinii Andreea Toma. Suntem acum un teatru foarte modern din punctul de vedere al dotărilor.

precum şi folosirea noilor tehnici în arta spectacolului de mişcare şi muzical. Monica Ştraţ. s-au pus bazele unei relaţii de durată între cele două instituţii teatrale. în contrast cu tipul cabaretului francez. a fost extrem de bine redat. cu tuşe violente. Având scop şi strategii comune. coregrafiat de Răzvan Mazilu. Dacă prin montarea spectacolului „Cabaret” teatrul asigura o continuitate în cadrul programul de music-hall. director general. importanţa programului „Opereta Deschisă” în planul misiunii culturale asumate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. Diana Petrache. Octavian Ştefănescu. a venit la Bucureşti pentru a discuta eventualele posibilităţi de colaborare între Opereta bucureşteană şi Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta. colaborarea dintre cele două teatre muzicale s-a dovedit a fi una fructuoasă. atât favorabile. o reală provocare – „Cabaret” . Sorina Tiron Micşunescu. din distribuţie făcând parte: Răzvan Mazilu. gimnastică şi proiecţii video (concepute de Daniel Gonţ). Andrei Ciobanu. realizând punţi de comunicare între multiple forme de artă. decorurile lui Joszef Werner şi coregrafia Danei Serafimovici. graţie cărora expresionismul german al anilor ’30. Geraldina Rusu. Florin Tănase. a fost marcat de colaborarea cu Răzvan Mazilu. TEATRUL NAŢIONAL DE OPERETĂ – AMBASADOR AL GENULUI OPERETEI ÎN ROMÂNIA Când. în stagiunea 2007-2008 programul MultiOperetta. producţie care a deschis drumul către un parteneriat pe termen lung. în regia lui Beatrice Rancea. jazz. Premiera a avut loc la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” pe 9 martie. Violeta Dumitraşcu. în caietul program al spectacolului. dovedind interesul şi posibilitatea de a deschide noi drumuri atât prin creaţii inedite. Oana Vâlceanu. Celebrul musical semnat de John Kander şi Fred Ebb a avut premiera la 23 februarie 2008. Diana Ferencz. cât şi contestatare. a fost curajul acestui cocktail vizual şi artistic. a adus pe scena Operetei dansul contemporan cu influenţe de street-dance. în calitate de unic ambasador naţional al genului. Mihaela Ştefănescu. o delegaţie a teatrului maghiar. Iolanda Petrescu. spectacolul a stârnit reacţii puternice. Discuţiile s-au concretizat prin premiera operetei „Văduva Veselă” de Franz Lehár. formată din Kerényi Miklós Gábor. Teodora Ghinea. Corina Aldea. conservând şi promovând patrimoniul operetei. Răzvan Ioan Dincă semnala. Continuând misiunea popularizării musical-ului şi pledând pentru necesitatea formării unei şcoli de gen la nivel naţional. care a permis promovarea schimburilor culturale. Luminiţa Dincă. abordând totodată o gamă variată de tipuri de spectacole. şi prin acest statut. Monica Petrică. Raluca Popa.O dată realizaţi primii paşi în intenţia de a reteatraliza genul prin asumarea punerii în scenă a genului operetei. ceea ce nici vocile pudibonde şi de filon conservator din sală şi din presă nu au putut nega. dar şi o perfecţionare a artiştilor operetei bucureştene prin contactul cu un alt stil de lucru. Istvan Teglas. care propunea o diversificare a modalităţilor de expresivitate artistică prin producţia de spectacole multidisciplinare: teatru-dansmuzică. Béres Attila. Jocul actorilor a fost completat de cele 250 de costume realizate de Cătălin Botezatu şi de machiajul asigurat de Iuliana Ştefan. Gabriela Călin. în martie 2008. multimedia-coregrafie şi organizarea de performance-uri. Spectacolul „Urban Kiss”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a demarat pregătirile pentru o producţie clasică. manager. instituţia a atins un nou punct al dezvoltării sale repertoriale. în regia lui Béres Attila. şi începutul unui important capitol din istoria recentă a instituţiei: 41 . Însă. cât şi prin recontextualizarea celor clasice. Daniel Dobre. de a realiza producţii artistice de cea mai înaltă calitate. Beneficiind de experienţa dirijorului Lucian Vlădescu.

ca parte a programului „Opereta Duminică în Herăstrău”. Matei Nicolescu şi Ligia Dună. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. Camerata Dorin Teodorescu. cunoscând şi recunoscând afinităţi şi obiective comune între strategiile celor două redute ale operetei sud-est europene. Valentin Tiron. Serile muzicale. Ca atare „Ambasadorul” Ion Dacian a purces la stabilirea unor punţi de dialog cu Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta. care s-a delectat cu pagini celebre din repertoriul românesc şi internaţional. „Bună seara. Stefan Popov. prezentând publicului o nouă operetă clasică.Barbu.Grigoriu. Gabriela Daha. responsabilă pentru văduvomanii de-a lungul vremii. manager) pentru ca. „Culegătorii de stele”. soprana Raluca Ciocă. când în parcurile şi grădinile Bucureştiului răsunau arii şi duete din operete celebre. Mioara Manea Arvunescu. Mihnea Lamatic. Bucureşti În 14 noiembrie 2008. unde. Ei bine. Protagoniştii. Marius Mitrofan. „Plutaşul de pe Bistriţa” şi „Ana Lugojana” de F. PRIMUL FESTIVAL DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI MUZICAL Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” 14 – 27 noiembrie 2008. opereta–operetelor. incluzând momente din operete ca: „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata” de Dendrino.„Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. au continuat pe parcursul stagiunii estivale 2008. o selecţie a celor mai celebre valsuri compuse vreodată. a stat sub semnul valorilor naţionale.” După îndrăgita operetă „Văduva Veselă”. montând pe scena mobilă din Parcul Herăstrău concertele-spectacol „Broadway-Bucureşti”.Kerényi Miklós Gábor. coordonat de soprana Bianca Ionescu. Anton Zidaru. cu participarea soliştilor: Doina Scripcaru. cea mai cunoscută lucrare poate. Béres Attila. domnule Strauss” (trimitere la faimosul titlu „Bună seara. are vis-à-vis de obiectul său de activitate două obligaţii majore: să experimenteze şi să păstreze. instituţie unică la nivel naţional. care a reprezentat o reuşită în exprimarea potenţialului clasic al genului. Daniela Vlădescu. cu alte cuvinte să atace şi să cucerească noi avanposturi ale genului muzical apărând astfel graniţele tradiţiei sale. să facă front comun în conservarea şi promovarea patrimoniului operetei. iar venerabilul domn Ion Dacian îşi duce la bun sfârşit datoria. director general. împreună. iată că strategiile noastre comune au dat roade. Daniel Dragomir şi balerinii Igor Grigoriev şi Cristina Osiceanu au fost acompaniaţi de către violonistul Gabriel Croitoru. în martie 2008 „Ambasadorul” a invitat o serie de soldaţi-artişti şi generali neînfricaţi (dl. amintind publicului de vremurile de altă dată. încurajând afirmarea Orchestrei Camerale Dorin Teodorescu cu spectacolul „Un bufon la Veneţia”. iniţiate astfel de Camerată. cu rendez-vous în fiecare duminică. să exploateze şi să colonizeze noi teritorii în numele tradiţiei operetei. teatrul a atacat din nou avanposturile muzicale. Festival care a primit denumirea de “ Viaţa e 42 . Silvia Şohterus. teatrul a încheiat stagiunea estivală cu un tur de forţă. Seara veneţiană de teatru. Mihai Bisericanu. Strauss-fiul!”) şi „Invitaţie la Vals”. muzică şi balet. Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian reuşea performanţa de a lansa primul festival dedicat artelor spectacolului muzical. într-o atmosferă ruptă de obişnuinţa citadină. Albinoni şi Corelli. bogăţia sa culturală şi de sensuri. a avut la bază pasaje muzicale compuse de Boccherini. Cătălin Petrescu. Cornel Todea . Florin Diaconescu. Primit cu braţele deschise. Concertele s-au bucurat în mod constant de o prezenţă numeroasă în rândul publicului. a făcut o vizită de recunoaştere. Bianca Ionescu. în anul de graţie 2007. „Eternele iubiri” de G. Gladiola Niţulescu. Primul concert. În luna septembrie. Vivaldi. din iulie până în septembrie. şi cea mai fredonată – Văduva veselă în regia lui Attila Béres. Strauss-tatăl! Bună dimineaţa. „Leonard” şi „Soarele Londrei” de Comişel.

în intervalul 14–17 noiembrie au avut loc: spectacole internaţionale („Silvia”. de recuperare a unor sensuri şi dimensiuni istorice. Teatrul de Operetă şi Muzical din Budapesta. Opera de Stat din Banska Bystrica. „Gala celor Trei Tenori”. Această selecţie repertorială (a unei premiere şi a unui spectacol apreciat. organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. cu ocazia acestuia fiind lansată în cadrul unei conferinţe speciale EMTU . „Artele spectacolului muzical în Europa de azi”). Director general al Operetei bucureştene şi Dl. titulatura aceasta avea toate atuurile unui destin de succes: optimism. Slovacia. Astfel. gale extraordinare („Gala de Operetă”. „Tărâmul misterios” de Claudia Măru-Hanghiuc. „Dialoguri între viaţă şi artă” de Ioan Moldovan ). Miklós Gábor Kerényi. „Gipsy Roots”. Director general al Teatrului Muzical Karlín din Praga. Egon Kulhánek. Teatrul a venit în întâmpinarea publicului său cu o ofertă cât mai variată de programe şi proiecte. „Gala Tinerelor Talente”). aflate pentru prima dată pe aceeaşi scenă. Timp de două săptămâni Bucureştiul a trăit în mijlocul unei parade a artelor spectacolului muzical de cea mai înaltă calitate. musicalul. Teatrul Academic de Operetă din Kiev. 43 . Cele patru teatre membre aveau o misiune comună – aceea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: spectacolul muzical (creaţia de operetă şi musical). Evenimentul. lansare de CD (Doina Scripcaru). Stradivarius şi Guarnieri. Inspirată din titlul capodoperei lui Roberto Benigni. Yury Schwartskopf. s-au aflat Dl. Printre semnatari. Festivalul a avut de asemenea ca obiective dezvoltarea instituţională şi dezvoltarea publicului iubitor de muzică.Uniunea Teatrelor Muzicale din Europa – prima astfel de uniune din Europa. semnată de Béres Attila. recitaluri şi concerte de excepţie (Concertul celor două viori celebre. Un alt moment care a punctat strânsa colaborare dintre cele două teatre de la Bucureşti şi Budapesta a fost concertul bilingv „Romeo şi Julieta”. Tibor Ivan sau David di Fiore). Opera română 1961–1971 de Anca Florea. teatrul. şi „Văduva Veselă”. care a urmat acelaşi tipar privind producţiile locale şi la ediţiile următoare. „Prinţesa Circului”. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Dl. montarea reinterpretând compoziţia lui Strauss-fiul. „Baronesa Lili”. dansul şi concertele făcând oraşul să vibreze într-o altă tonalitate. în regia lui Răzvan Ioan Dincă. Ana Buga şi Octavia Galescu. Caracterul teoretic al strategiei Uniunii a dobândit o primă valoare aplicată chiar în cadrul Festivalului. în Szeged. Director artistic şi general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. propunând nu doar producţii din diferite culturi şi cu abordări diverse. zarzuela” de Cristina Sârbu. „Gala de Balet”. Ucraina. bucurie şi promisiunea unor evenimente care aveau să stea sub semnul Frumosului în Artă şi în viaţă. şi totodată reprezentativ pentru stagiunea curentă) a generat o tradiţie a teatrului. Teatrul de Operetă din Brno. Cehia). „Orfeu în Infern”. Wiener Ensemble din Viena. musicalul. care a stârnit controverse în presa de specialitate datorită caracterului teatral inovator. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a prezentat două spectacole proprii: „Voievodul Ţiganilor”. Deşi lansată în cadrul Festivalului. alături de Dl. seminarii şi mese rotunde („Noua formă a operetei”. prin exploatarea potenţialului extraordinar al dialogului cultural. a marcat un moment istoric în istoria spectacolului muzical autohton. cu spectacole din diverse registre şi zone culturale care să îmbine latura de entertainment cu cea educativă. care a inclus o serie de momente muzicale de mare valoare interpretativă. opereta. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. Răzvan Ioan Dincă.frumoasă!”. Ungaria. Ungaria. sub îndrumarea regizorului KERO® alături de soliştii aleşi în urma castingului local au urcat pe scenă şi vedetele maghiare ale super-producţiei. artiştii Mircea Gogoncea. cu ocazia Festivalului de Teatru în aer liber. ci şi lansări de carte („Opereta. Rusia. Cu această ocazie. prima înţelegere de înfiinţare a acestei platforme europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008.

ca o găselniţă simbolică a politicii schimburilor culturale. alternând spectacolele de operetă şi musical („Voievodul Ţiganilor”. Muzicologul Mihai Cosma. Lucian Moga . „O ce veste minunată”. care şi-au făcut studiile la Moscova chiar în perioada de glorie a lui Vîsoţki. a unui artist rus excepţional. Gândit sub forma unui act artistic de reflecţie asupra libertăţii în regimul totalitar. Răzvan Săraru. Spectacolul a fost montat de o echipă de profesionişti consacraţi: Mălina Andrei . „Contesa Maritza” şi „Broadway – Bucureşti”) cu spectacolele eveniment. interpretări şi nuanţe care transformă orice întâlnire cu muzica de calitate într-un moment de neuitat. precum un concert de muzică barocă. actor la Teatrul Metropolis din Bucureşti. Marius Olteanu şi Călin Brătescu. de data aceasta. din Republica Moldova şi vorbitori de limba rusă. sau chiar un spectacol de Crăciun. Rezistenţa eroului underground sovietic. art fusion (Vlaicu Golcea). Vitalie Bichir şi Natalia Trohin. Oana Rusu. În faţa unui săli arhipline. pentru toate vârstele şi gusturile: muzică clasică (Tibor Ivan. al cărui curaj în plin regim comunist a reprezentat un model şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi. a avut loc pe 26 martie.conducerea muzicală.. Liviu Indricău. a continuat să stârnească fiori pe scena bucureşteană până la sfârşitul stagiunii. al cărui nume a fost invocat pe scena Teatrului de Operetă de către o echipă care a vrut să-l redea tinerilor de astăzi pe acest James Dean al Rusiei. Marius Manea. Doina Scripcaru. Viorel Păunescu.. valorificând prolifica sa creaţie lirică şi rolul său în cultura underground. premiată în 2007 pentru interpretare de către UNITER. O invitaţie de a aborda savoarea unei fuziuni de influenţe. „Leonardo Da Vinci . Dan Jinga – dirijor cor. „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. în regia lui Alexander Hausvater. şapte tenori: Alfredo Pascu. alături de. Mircea Gogoncea. întro distribuţie excepţională: Igor Caras şi Mihaela Strâmbeanu.coregrafia. „Vânzătorul de păsări” de Zeller. Cătălin Petrescu – solişti ai Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. în data de 14 martie. din care 44 . „Paganini” şi „Văduva veselă” de Lehár. programul teatrului şi-a recăpătat structura. lansând o invitaţie către acelaşi tip de deschidere culturală sub semnul căreia stă întreg festivalul. Cătălin Mustaţă. spectacolul avea la bază un scenariu semnat de Alexander Hausvater şi de Mihaela Michailov. construit pe poveştile independente a 20 de cântece din repertoriul lui Vladimir Vîsoţki. Mioara Manea-Arvunescu.Povestit. spectacolul–concert „Gala Operetei”.efecte video şi light design. „Costume rome. Daniela Vlădescu. dizident faimos şi actor de renume. Amelia Antoniu. prin evocarea unei epoci şi retrăirea ei pe scena Operetei. Luna martie a fost prilejul unei noi comemorări. „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. „Odiseea Vîsoţki”. Bogdan Narloch). trupa care a închis prima ediţie în acorduri de tango.invenţiile unui geniu”. Cu acest prilej s-au cântat pagini din operetele în care strălucise regretatul tenor: „Ţara surâsului”. spectacolul nu are cum să fie înţeles sau receptat. „Leonard – Prinţul Operetei”). scria pe 30 martie 2009 în Evenimentul zilei: . Secţiunea concertelor a inclus proiecte diverse. Florentina Ţilea. Alexandru Radu – decorul. Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a fost condusă de Lucian Vlădescu. jazz (Trio Contraste). După încheierea Festivalului. Alexandru Petrovici. Solişti au fost Silvia Şohterus. „Prinţesa circului” de Kálmán. Florilena Popescu – costumele. muzică bizantină (Grupul Nectarie Protopsaltul). Gheorghe Crăsnaru. Este vorba de marele bard şi actor Vladimir Vîsoţki. Radu Captari .. Silvia Şohterus. Bella Musica. însă. Au urmat spectacole concert ocazionate de zilele îndrăgostiţilor şi concertul „In Memoriam Dorin Teodorescu” (1943-1999). spectacolul–concert produs de Asociaţia Culturală „OpenArt” şi Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.expoziţii („Chipul sunetelor”. Principalul eveniment concertistic a fost Gotan Project.

mucegaiul şi noroiul» vieţii neoficiale. a întinerit scena operetei. Întorşi cu bine de pe meleaguri africane. Perfecţionismul lui KERO® . calitatea sa şi elementul de spectaculos adus pe scenă. era rezultatul şi dovada unui dialog şi parteneriat benefic. fiind apreciat deopotrivă de public şi de critica de specialitate. a cuprins arii celebre de operetă şi musical compuse de Johann Strauss.. „Colaborarea cu Opereta din Budapesta s-a dovedit un demers inspirat. Viaţă şi Moarte. înzestraţi vocal pentru acest gen. care nu a putut ascunde sub poleiala propagandistică «bubele. Franz Léhar. s-a dezlănţuit iadul pe pământ. îmbogăţindu-se reciproc. „Romeo şi Julieta” s-a dovedit a fi un nou vârf de creaţie pentru musicalul românesc.. cu sprijinul Ambasadei României în această ţară. care a ridicat ştacheta pentru producţiile autohtone. Emmerich Kálmán. care a antrenat instituţia într-un ritm de lucru susţinut. modern („Pie Jesu” de Andrew Lloyd Webber) şi fragmente din opere celebre ale unor autori consacraţi (Pietro Mascagni. prin inovaţia. Impresionează tehnica dramatică a creatorilor maghiari şi modul în care artiştii români i-au dat viaţă şi strălucire scenică. Doina Scripcaru. au devenit celebri.Miklós Gábor Kerényi. a lăsat o puternică amprentă asupra spectacolului. bazată pe rememorarea unui dizident faimos din anii de opresiune.) A fost o victorie a exprimării scenice. un „melanj între operetă. Repetiţiile s-au desfăşurat timp de patru luni. Franz Léhar). Florin Budnaru şi Cătălin Petrescu. „Panis Angelicus”). un melanj de personalităţi şi culturi care s-au stimulat. Daniela Vlădescu. organizat în baza unui Acord bilateral între România şi Republica Arabă Egipt de către Ministerul Culturii. Giuseppe Verdi. Cea mai cunoscută poveste de dragoste din întreaga lume. Parcursul a fost solicitant. «Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin» părea a spune grupul de personaje cărora soarta le jucase mai multe renghiuri. Montarea. fiind acompaniaţi de orchestra şi de corul teatrului într-o incursiune lirică în repertoriul religios clasic („Ave Maria”. jazzman-ul Johnny Răducanu. Încă de la prima reprezentaţie. balet şi proiecţii video”.” La începutul lunii aprilie promovarea schimburilor culturale s-a concretizat printr-un turneu. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. Stefan Popov. O tensiune subterană merge in crescendo spre final. cu un festival şi două premiere. Cultelor şi Patrimoniului Naţional din România şi Ministerul Culturii din Egipt. (. ROMEO ŞI JULIETA – UN NOU VÂRF DE CREAŢIE ÎN MUSICALUL ROMÂNESC Deşi activitatea teatrului până în acel moment fusese impresionantă. casting-ul punând în valoare o serie de artişti foarte talentaţi. premiera din 30 aprilie. Bucurie şi Durere. cu participarea soliştilor Alfredo Pascu. folcloristul Grigore Leşe etc.ieşeau în evidenţă personalităţi ca academicianul Răzvan Theodorescu. însă necunoscuţi publicului până în acel moment şi care. pregătind echipa pentru o experienţă unică în peisajul românesc al artelor spectacolului muzical. adaptată de Gérard Presgurvic pentru a da naştere unui musical de succes. timp de 16 ore pe zi. regizor şi director general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta.. În această splendidă 45 . punctul culminant al stagiunii 2008-2009 a fost lansarea musicalului „Romeo şi Julieta”. Andrew Lloyd Weber sau Gherase Dendrino. declara chiar regizorul. o coproducţie româno-maghiară de excepţie. asemeni interpreţilor de la Budapesta. Silvia Şohterus. artiştii au susţinut la Palatul Cotroceni tradiţionalul concert Pascal. deopotrivă actoriceşti şi regizorale. similară celei maghiare. participând la sesiuni de autografe şi diverse emisiuni televizate. Programul gândit special pentru această deplasare. lipsite de dragoste şi credinţă. însă rezultatul a fost pe măsură. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură.

cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. 10 iulie. generozitatea actului artistic. despre doi tineri din Italia. care avea să se desfăşoare în octombrie. maliţie. observaţie satirică. „Frumoasa din pădurea adormită” şi „Dragostea celor trei portocale”. Unicul concert care s-a putut desfăşura. Parfumul operetei răsuna din nou în parcurile bucureştene. totul într-o formă atractivă pentru cei mici. „Micuţa Dorothy”.desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. concertele din 12 iulie şi 6 septembrie au fost anulate. la adaptarea sa pentru un musical făcut de un francez. Din păcate. din cauza vremii nefavorabile. Latura educativă a fost asigurată prin intermediul proiectului „Studioul pentru Copii”. un spectacol bilingv. care a demarat în luna martie a anului 2010. DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ PRIN PROIECTE ŞI PROGRAME O dată cu debutul stagiunii 2009-2010. Publicul a revenit la Sala Teatrului Naţional de Operetă pentru reîntâlniri cu musicalurile şi operetele preferate la sfârşitul lunii septembrie. Teatrul de Vară Herăstrău a găzduit programul „Opereta de duminică seara”. Aproape 2000 de spectatori au aplaudat arii şi duete din „My Fair Lady”. „Cats”. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. instituţia susţinând astfel responsabilitatea faţă de mediu. în vederea ajutorării copiilor din medii defavorizate şi a bătrânilor din instituţii. Era vorba de un altfel de „Romeo şi Julieta”. poezie. a continuat cu succes. S-a montat de asemenea un panou. o selecţie inspirată a celor mai bune momente din „Cocoşelul neascultător”.” (Ludmila Patlanjoglu. proiect aflat deja în desfăşurare. coordonat de primbalerinul Iulian Rădoi. până la sfârşitul stagiunii. şi care a avut loc la 2 august. în cadrul Bienalei – Festivalul de Cultură al maghiarilor – de la 46 . în cadrul căruia au fost programate trei concerte. tandreţe. iar acestor acţiuni li s-a adăugat decizia de a printa toate materialele de informare şi promovare ale teatrului pe hârtie reciclată. Nimic nu putea eclipsa atracţia exercitată de acest musical. s-a bucurat de o largă audienţă. care avea să deschidă stagiunea 2009-2010. pe care au fost postate în mod curent anunţuri pentru adopţii de animale. dar şi graţie. adăugând noi instituţii pe lista celor unde evoluaseră artiştii Teatrului. care a debutat vineri. Vara lui 2009 a fost dedicată menţinerii tradiţiei stagiunii estivale. producţia „Romeo şi Julieta” transcendea orice tip de barieră culturală. muzicale şi teatrale. educativ. la Muzeul Palatului Cotroceni cu un inedit concert de arii şi duete din operete. la punerea ei în scenă de către o echipă de realizatori din Ungaria cu actori români. 8 mai 2010) De la povestea scrisă de un englez. Destinate copiilor de vârstă preşcolară. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a alocat o importanţă sporită rolului său social şi educativ. lăsând loc unui rezultat universal valabil prin calitatea şi dăruirea. Copii au fost invitaţi să petreacă sâmbăta dimineaţa în Parcul Kiseleff. şi înscriind Teatrul pe harta numeroaselor ţări unde musicalul a repurtat un succes uimitor. jucându-se cu acelaşi succes de public. permiţându-le spectatorilor familişti să vină la teatru însoţiţi de copii. printr-o serie de activităţi diverse: în foaierul teatrului s-au amplasat urne pentru donaţii. O altă cauză sprijinită de instituţie la începutul acestei stagiuni a fost cea a promovării diversităţii etnice şi a bunei înţelegeri prin acceptarea unei invitaţii adresate de Teatrul de Operetă din Budapesta. tragism. Studioul a fost deschis în fiecare weekend. activităţile organizate în spaţiul special amenajat din foaierul teatrului includeau elemente plastice. Proiectul social „Dăruind vei dobândi”. „Fantoma de la operă” şi „Scripcarul pe acoperiş”. Ziua. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. unde s-a jucat spectacolul pentru copii „Povestea Spiriduşului” .

într-o formulă omogenă. de către Teatrul de la Budapesta.Daniel Eufrosin” de Ion Moldovan. în regia lui Alexander Hausvater. cu un libret tradus de Ernest Fazekas după o adaptare de István Kállai şi Miklós Gábor Kerényi. Opera de Stat din Slovacia). „Victor/Victoria”. Csörsz Khell. dar care s-a regăsit prin aspiraţiile artistice comune. continuând linia impusă în cadrul unei prime ediţii încununate de succes şi care aducea. dar nici proiectele teatrale inovative. Marsilia. coregrafia: György Gesler. spectacolul „Bolero” – teatru . 12 – 22 noiembrie 2009. Semnificaţiile performanţei au depăşit sfera artei spectacolului. o producţie a Asociaţiei Mnémosyne. 47 . Din seria evenimentelor marca „Viaţa e frumoasă!” nu au lipsit Galele internaţionale de operetă şi balet. educaţional şi recreaţional.28 şi nr 3. regalul Operetei a inclus două momente importante din istoria genului. În acest timp la Bucureşti se repeta pentru „Silvia”.Budapesta. dar şi lansări de carte („Amintiri – Baletul românesc şi cariera mea” de Gelu Barbu. „Romeo şi Julieta – în Lumea Teatrului de Umbre”. într-o incursiune de la opera bufă a lui Offenbach („Barbă Albastră”. oferind publicului varianta în distribuţie românească a spectacolului jucat cu doar un an în urmă. „Îngerul de pe umărul meu . festivalul a avut şi o secţiune de proiecţii. Experienţa de festival a anului 2009 a implicat o expunere totală şi o participare activă în plan social.32 în Do minor pentru pian şi orchestră” de Ştefan Doniga şi Filarmonica Janacek din Ostrava). Gabriella Kiss. patru musicaluri rulând la TNO în perioada festivalului: „Înalta societate”. Spectacolul.) şi de CD („Serghei Bortkiewicz: Concertele nr 2 op. Pentru această a doua ediţie. muzicii şi dansului au putut asista la o selecţie a valorilor şi a proiectelor din sfera spectacolului muzical. în deschiderea celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. asistent regie: Tamás Bori).dans adus pe scenă de Teatrul Naţional Slovac din Bratislava sau „Cântarea Cântărilor”. s-a jucat în premieră la data de 12 noiembrie. a căror istorie a părut uneori ruptă din tragediile shakespearene. iar şi iar… . Compusă de Emmerich Kálmán. unicul festival din România dedicat exclusiv artelor spectacolului muzical a revenit în peisajul cultural local. prin iniţiativa Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. care a acoperit multiple direcţii de abordare a artelor spectacolului muzical. „Lăutari români din Bucureşti” de Viorel Cosma. Rusia) la gloria Epocii de Argint. Workshop-urile pentru copii. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. precum „Odiseea Vîsoţki”. Pe durata celor 11 zile s-au organizat expoziţii („Nuntă în cer” de Beatrice Iordan şi „Scena pe stradă” de Carolina Ciotu). recunoaşterea la nivel internaţional a scenei româneşti de gen. Pentru prima dată. devenind un mesaj de comuniune şi bună înţelegere între două naţiuni. care a dat nume ca Emmerich Kálmán şi Franz Lehár („Văduva Veselă”. „Viaţa e frumoasă” sau atelierul deschis „Scena pe Stradă” au însufleţit foaierul şi au adus un nou avânt în misiunea de a dezvolta latura educativă a instituţiei. tot în cadrul festivalului. „Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street” şi „Mamma Mia!”. semnată Cătălina Buzoianu. opereta a fost regizată de KERO® şi a beneficiat de prezenţa aceleiaşi echipe de creaţie de la Budapesta (creaţie vizuală: Fanni Kemenes.Daniela Vlădescu” precum şi „Muzica încă. iubitorii teatrului. noul titlu din repertoriul operetei bucureştene. op. Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” ediţia a II-a. Bucureşti În noiembrie 2009. În perioada 12-22 noiembrie 2009. „Jacques Offenbach – personalitate marcantă a teatrului liric francez în a doua jumătate a secolului XIX” de Lucian Vlădescu.

muzică latino şi clasică care transcende graniţele de gen. implementat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în perioada octombrie 2009 . când fuziunea de operă brechtiană şi cabaret.Natura extravagant boemă a genului a putut fi apreciată într-o gamă cu totul aparte cu ocazia celor două concerte The Tiger Lillies: „Cântece din Shockheaded Peter şi alte versuri sângeroase”. sound designer. Cu un nou album. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a realizat un parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a depus acest proiect. Shockheaded Peter. mica orchestră ruptă din istoria romantică a Hollywood-ului. marketing. şi rostului artei în general. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. oferta de bilete dovedinduse neîndestulătoare nici în urma acestei suplimentări. Laura Sterian (asistent de proiect). a fost livrată de nonconformistul trio britanic pe scena Teatrului Metropolis. cu scopul de a prezenta invitaţiilor prezenţi principalele etape din desfăşurarea proiectului. DESCHIDERE SPRE COOPERARE INTERNAŢIOALĂ 48 . ale cărei meserii specifice (light designer. management cultural. în decembrie 2008. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. printre conferinţele şi mesele rotunde dedicate artelor spectacolului muzical. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi-a împlinit un alt obiectiv strategic. „Investeşte în oameni!”. ritm şi limbă.Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România este un proiect cofinanţat din Fondul Social European. tehnic şi administrativ. americanii au încheiat programul ultimei seri din cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. noutatea unui asemenea proiect şi importanţa lui pentru dezvoltarea şi perfecţionarea personalului din domeniul cultural. trebuie să menţionăm organizarea unei conferinţe dedicate Proiectului SCENART – primul proiect strategic dedicat dezvoltării meseriilor artelor spectacolului. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. În cadrul acestei ediţii. PRIMUL PROIECT STRATEGIC DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI – SCENART DEZVOLTĂRII MESERIILOR SCENART . Punctul central de atracţie în domeniu concertistic au fost însă Pink Martini. asezonată cu elemente din musicalul care a şocat mapamondul. headlinerii servind un amestec de jazz. intitulat „Splendor in the Grass”. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a avut în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic.octombrie 2012. pe care l-au lansat şi la Bucureşti. printre altele) erau slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. Succesul trupei londoneze a rezultat într-un dublu concert. Ofelia Stanciu (expert monitorizare) şi Georgeta Petrescu (expert financiar). Având în vedere problemele rezultate din lipsa ofertei educaţionale şi de formare pentru meserii specifice artelor spectacolului. Au participat Răzvan Ioan Dincă (manager proiect). Prin intermediul acestui proiect. Alina Moldovan (expert comunicare). lounge.

se vor îndrăgosti unii de alţii când se vor întâlni. Într-un interviu realizat de Radio România Internaţional. care au evoluat atât în română. Astfel. atmosfera feerică a căpătat nuanţe magice. desăvârşind întoarcerea în timp către epoci mai îndepărtate. care împreună au interpretat cu atâta convingere acest spectacol. Pentru acest spectacol. Cu o coregrafie semnată de prim balerinul Traian Vlaş. interpretat de actorul maghiar Imre Sebastian şi Părintele Lorenzo.. şi produs de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în colaborare cu Compania Passe Partout DP.” Surprizele au continuat cu un nou musical. ai unor zone şi ai unor mentalităţi. interpretat de Demeter Andras. Cât despre personaje. de fermecător şi inaccesibil uneori. Cred că ceea ce s-a întâmplat aici este foarte important. şansonetele franţuzeşti au beneficiat de o altă abordare creativă. omagiind astfel ziua regalităţii în România. un oraş al damelor uşoare. Două personaje au avut un statut special: Prinţul din Verona. artiştii români reunindu-se cu cei maghiari pentru reeditarea succesului de la Budapesta. fiind prima întâlnire dintre pantomimă şi balet clasic pe scena vreunui teatru bucureştean. unde. personajele familiei Capulet (cu excepţia lui Tybalt. un amestec de superfluu cu profund. al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real şi turistic. în foaierul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”.Sabina Spatariu. interpretat de Ernest Fazekas) au fost interpretate de cei care le-au dat viaţă şi în montarea de la Budapesta. Premiera a fost precedată de festivitatea de decernare a Certificatului Calităţii ISO 9001:2008. Nagy Ildikó şi Petridisz Hrisztosz. anunţau o notă nostalgică a sfârşitului de stagiune. de grotesc cu apetisant. Acest spectacol este despre iubire. foaierul a fost transformat într-o boemă cafenea pariziană. iar familia Montague a fost alcătuită din actorii Teatrului Naţional de Operetă din Bucureşti. Imre Sebastian. Polyák Lilla. cel de toate zilele. Era vorba de „Royal Fashion”. Au efectuat deplasarea de la Budapesta soliştii Vágó Bernadett. SR EN ISO 9001:2008 este un standard internaţional 49 . punctate de momente de iluzionism şi acrobaţii artistice. regizor) Însă nu doar şansonetele Parisului boem. care a avut premiera pe 30 aprilie. ziua aleasă pentru premieră a fost cea de 10 mai. un spectacol scris şi regizat de Dan Puric. cât şi coregrafic (Florin Fieroiu) şi scenografic (decor . cel pe care îl vedem în fotografiile sepia. mon amour”. „Royal Fashion” a atras prin caracterul său inedit. care a avut loc în Foaierul teatrului. Zsolt Homonnay. spectatorii au fost invitaţi să retrăiască parfumul anilor interbelici la lumina felinarelor. colajul „Paris. ele sunt construite în funcţie de situaţia pe care muzica. Şi asta nu e nici uşor. două teatre se îndrăgostesc unele de celelalte. Sz.Luna februarie a marcat un dublu eveniment special: în 20 şi 21 s-a jucat „Romeo şi Julieta” bilingv pe scena TNO. Füredi Nikolett. care au smuls zâmbete şi suspine.” (Răzvan Ioan Dincă. Desăvârşind parcă această misiune artistică. Csuha Lajos. precum şi fidela mea echipă de la Budapesta. care avea să readucă în prim plan valorile monarhiei. Cred că ne găsim pe un drum care ne duce departe. sau „Moda Regală”. un Paris al artiştilor necunoscuţi. Am dovedit că putem să ne îmbrăţişăm şi să ne dăm mâna dincolo de limbă şi de comunicarea verbală. costume – Oana Botez). Cele 21 de cântece din repertoriul artiştilor de pe malul Senei au fost integrate într-un mod unitar atât din punct de vedere regizoral (Răzvan Ioan Dincă). iar pentru mine această iubire are o semnificaţie mult mai amplă în aceste momente. cât şi în maghiară. KERO® declara: “Eram convins că toţi aceşti artişti foarte talentaţi de la Bucureşti. nici simplu. frazarea muzicală şi uneori versurile o presupun. Spre deosebire de „Broadway – Bucureşti” şi incursiunea în musicalul american. costumele Doinei Levintza şi scenografia Corinei Grămoşteanu. ci şi următorul spectacol din repertoriu. „Spectacolul prezintă un Paris normal. Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă. când două naţiuni. sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme.. unul al îndrăgostiţilor de pretutindeni sau al unei boeme accesibile. În urma colaborării cu Teatrul de Magie.

recunoscut pentru Sistemele de Management al Calităţii, care stabilesc un set de principii pentru o abordare clară a managementului în vederea creşterii satisfacţiei clienţilor. Angajamentul managementului s-a realizat prin comunicarea în cadrul organizaţiei a importanţei satisfacerii cerinţelor publicului, a cerinţelor legale şi de reglementare, prin stabilirea politicii în domeniul calităţii şi a obiectivelor calităţii, prin conducerea analizelor efectuate de management şi prin asigurarea resurselor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a proceselor. Spectacolul a fost introdus în proiectul „Călătoria Regală 2010”, iniţiat de Familia Regală a României, după modelul creat de Regele Carol I, acum 140 de ani. Astfel, în 26 mai, „Royal Fashion” s-a jucat în prezenţa Maiestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana, Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare şi Principelui Radu. Alături de ei s-au aflat Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţa Sa Regală Principesa Lea a Belgiei, Alteţele Lor Imperiale şi Regale Arhiducele Georg şi Arhiducesa Eilika ai Austriei, Alteţa Sa Regală Principesa Philomena a Franţei, Ducesă de Vendôme, Marchizul Olivier de Trazegnies, Contele şi Contesa de El Abra, Ambasadorul Jean Marie Musy, Dr. şi d-na Akkan Suver (preşedintele Fundaţiei Marmara Istanbul), E.S. ambasadorii SUA, Franţei, Spaniei, Marii Britanii şi Israelului la Bucureşti. Începutul lunii iunie a adus un nou regal în foaierul TNO, însă de altă natură: „Maratonul de Jazz şi Poezie”, eveniment multiart de impact mediatic şi de public, coordonat de Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu. Noaptea de 4 spre 5 iunie a adăpostit o pleiadă de poeţi şi muzicieni talentaţi, care, timp de 7 ore neîntrerupte, au dialogat artistic. Treizeci şi trei de poeţi din generaţii şi geografii literare diferite au susţinut câte un recital de maxim zece minute, recitaluri „copertate” prin dialog muzical propus şi coordonat de maestrul Mircea Tiberian (pian) şi invitaţii săi. Rezultatul acestei nopţi a recitalurilor a fost publicat sub forma unei antologii de poezie. Stagiunea s-a încheiat anunţând un nou capitol al periplului „Romeo şi Julieta”, Teatrul fiind invitat să participe la Festivalul Internaţional de Teatru Butrinti 2000 cu acest spectacol. Jucat pe data de 20 iulie în faţa publicului albanez, pentru prima dată la un festival internaţional în afara ţării, musicalul s-a bucurat de apreciere unanimă, reuşind să se impună în postura de favorit al publicului şi al presei, care l-a numit „cel mai bun spectacol din cadrul festivalului, plin de energie şi dinamism, într-o interpretare minunată”. O sală plină, de aproximativ 700 de locuri, a aplaudat minute în şir la finalul reprezentaţiei. Versiunea prezentată în cadrul festivalului nu era însă cea originală, ci o adaptare, prima astfel de adaptare a versiunii montate de KERO®, realizată special pentru a se încadra în programul de la Butrinti. La eveniment au participat reprezentanţi ai Ministerului Culturii din Albania, ai Ambasadei României, dar şi jurnalişti internaţionali, care au lăudat efortul artiştilor TNO, pe care i-au numit „adevăraţi ambasadori ai României în străinătate”. Ambasadorul „Ion Dacian” îşi dovedea cu această ocazie, din nou, valoarea, depăşind barierele de limbă şi cultură, şi cucerind noul său public.

PLANURI PENTRU VIITOR (Stagiunea 2010 -2011) Pentru al doilea an consecutiv deschiderea stagiunii revine musicalului „Romeo şi Julieta”, cele două reprezentaţii programate pentru luna septembrie fiind urmate de o serie de operete: „Văduva Veselă”, „Contesa Maritza” şi „Voievodul Ţiganilor”. Cu un debut care se înscrie deja în tiparul cu care Teatrul şi-a obişnuit spectatorii şi o nestrămutată statornicie în ale diversificării repertoriale, cu premiere de operetă, musical şi teatru-dans, instituţia îşi continuă traseul ascendent 50

în rândul teatrelor active şi performante, ale căror producţie pot concura nu doar cu cele ale altor instituţii de profil din ţară, ci şi ale celor din străinătate. Noile producţii (opereta „Liliacul de Johann Strauss-fiul, spectacolul de teatru–dans „Maria de Buenos Aires”, bazat pe opera Tango a lui Astor Piazzola şi musicalul „Rebecca”, producţie de succes a Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta) reafirmă poziţia Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, aducând un plus de savoare prin abordarea unor spectacole de asemenea anvergură, şi beneficiind de participarea unor artişti de renume internaţional: Mário Radačovský (Slovacia), Andrey Alexeev (Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, Rusia), Angelo Linzalata (Accademia Teatro alla Scala, Italia), Attila Béres (Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, Ungaria), Oana Botez (SUA). Viaţa va fi în continuare frumoasă la Operetă, teatrul aşteptându-şi vechii şi noii prieteni pe scena proprie, în perioada 4–14 noiembrie, la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical. Timp de aproape două săptămâni, Bucureştiul va deveni gazda a numeroase spectacole şi concerte, invitaţii variind în repertoriu de la muzică clasică la cabaret, de la pop la underground sau fado.
Viaţa e imprevizibilă şi spectaculoasă, are momentele ei de grandoare, de măreţie, are superlativele şi semnele ei de exclamaţie. Câteodată, bucuria în faţa lucrurilor simple nu este suficientă trecerii noastre prin viaţă. Avem nevoie, din când în când, de valuri de şampanie, de baluri grandioase, de optimism şi energie debordante, de măşti şi decoruri aurite, de vise, planuri şi speranţe măreţe. (fragment din caietul Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”, ediţia I, 2008)

51

3. SPECTACOLE DIN REPERTORIUL ACTUAL

Broadway - Bucureşti Colaj de musicaluri Premieră: 31 martie 2007 Durată: 1h 20 Dirijor: George Balint/ Lucian Vlădescu Regie: Alexandru Tocilescu, Ion Caramitru, Beatrice Rancea, Radu Afrim, Cornel Todea, Radu Alexandru Nica, Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Răzvan Mazilu, Mihai Babuşka, Florin Fieroiu, Carmen Coţofana, Sergiu Anghel Decoruri: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Cu: Răzvan Mazilu, Raluca Ciocă, Crina Zancu, Silvia Şohterus, Amelia Antoniu, Gabriela Daha, Mediana Vlad, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu, Florin Budnaru, Stefan Popov, Mirela Boureanu, Oana Rusu, Răzvan Popa, Zita Moldovan, Irina Sârbu, Cristina Stăniloiu, Carmen Buterez, Oana Botez, Carmen Tudorache „Broadway-Bucureşti” este un spectacol cu cele mai frumoase momente din 14 musicaluri celebre americane realizate de la începuturi până astăzi, un spectacol pe care au acceptat să îl realizeze mari creatori (regizori, coregrafi, scenografi), personalităţi proeminente ale teatrului românesc de astăzi, artişti din generaţii diferite, deosebiţi, firesc, prin stilul propriu, uniţi în ideea de a da naştere unui proiect inedit, în premieră în România. Spectacolul este o explozie de frumos, menită să atragă atenţia publicului de la noi, să aducă în sală spectatori din diverse zone artistice, de la cei care admiră coregrafia, la cei care apreciază interpretarea unei orchestre, până la cei care iubesc măiestria teatrală a regizorilor. Broadway Bucureşti include momente din musicalurile: „Cabaret”, „Cats”, „South Pacific”, „Poveste din Cartierul de Vest”, „Chicago, „Scripcarul pe acoperiş”, „Fantoma de la Operă”, „Inimă de leu”, „Evita”, o selecţie George Gershwin şi un medley „New York – Here’s to the big Apple”.

Contesa Maritza Gräfin Maritza Operetă în trei acte de Emmerich Kálmán Premieră: 28 octombrie 2007 Durată: 2h 15 Libret: Julius Brammer & Alfred Grünwald. Regie şi Light Design: Răzvan Ioan Dincă Dirijor: Emil Maxim Decor: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Coregrafie: Florin Fieroiu Maestru de cor: Gabriel Popescu 52

prima reprezentaţie a spectacolului a fost cu trupa lui N. dans. Andreea Toma. Sorina Micşunescu Tiron. Melodii celebre interpretate live. Lucian Vlădescu. ingredientele unui cocktail vizual incendiar. Cătălin Petrescu/ Valentino Tiron. O serie de personaje incitante. Nicolae Măgureanu/ Nicolae Simulescu/ Viorel Ciurdea. colorate. cu Hubert Marischka în rolul contelui Tassilo. Jeninne Bradler. Cătălin Petrescu/ Bogdan Caragea/ Anton Zidaru/ Valentino Tiron. Corina Aldea. Iulian Rădoi. Mihaela Neagu. Alfredo Pascu/ Florin Budnaru. Raluca Ciocă/ Claudia Măru-Hanghiuc. Traian Vlaş. Jeaninne Bradler. „Cabaret” s-a impus şi a 53 . Octavian Ştefănescu. Gabriela Popescu Sfârşitul anilor 1930. Silvia Şohterus. Alois Doboş/ Cornel Todea. Horia Repede. Camelia Mocanu. la 28 februarie 1924. Matei George/ Marius Meragiu/ Bogdan Pelearcă. La Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti. care îşi trăiesc viaţa din plin într-o atmosferă minată de nesiguranţa zilei de mâine. în anul 1927. Iulian Rădoi. Adriana Mirea. Un local de noapte trivial: Kit Kat Klub. Daniel Eufrosin/ Paul Lăzărescu. Carmen Buterez. Gabriela Tudorache. Cristina Stăniloiu. unde satira politică piperează din plin spectacolul de cabaret. Marian Horhotă. Cabaret Premieră: 23 februarie 2008 Durată: 2h 45 Musical de John Kander & Fred Ebb Traducerea textului: Viorica Iancu Traducerea versurilor:Ozana Barabancea Dirijor: Lucian Vlădescu Regie şi Light Design: Beatrice Rancea Decor: Joszef Werner Costume: Cătălin Botezatu Coregrafia: Dana Serafimovici Cu: Oana Rusu. şi a avut 374 de reprezentaţii. incertitudini. decadenţă şi costume fabuloase. Marius Grosu. Leonard. Păun. Carmen Popa. Carmen Angheloiu. Mihaela Neagu/ Daniela Hasiade. „Contesa Maritza” a avut premiera la 16 decembrie 1967. Daniel Dragomir. Oana Botez/ Geraldina Rusu. În alte roluri: Răzvan Rusu/ Eugen Voicu. Încă de la premiera sa pe Broadway din 1966. recenta montare a „Contesei Maritza” a deplasat timpul acţiunii înapoi cu aproape un secol în scopul de a evidenţia farmecul intrigii. Raluca Popa. Adrian Ştefan.Cu: Doina Scripcaru/ Silvia Şohterus. Gabriela Daha/ Mediana Vlad. război. dragoste. La noi în ţară. Cristi Osoloş. Berlin. Aurelia Tudor. Cristina Giurgiu. Mihai Scarlat Această cunoscută şi îndrăgită operetă a lui Emmerich Kálmán este o prezenţă obişnuită pe scenele lirice din România. Versiunea în limba română a fost semnată de V. Alexandra Savu. Paul Lăzărescu/ Anghel Stoian. Justin Băcău. Premiera absolută a celebrei operete a avut loc la Viena. Timuş şi M. Libretul operetei „Contesa Maritza” se bazează pe „Romanul unui tânăr sărac” de Octave Feuillet. Ca parte a proiectului de reteatralizare a operetei şi din dorinţa de a oferi publicului modern acces la sincretismul propriu genului. Arnold Mack Solişti balet: Monica Ştraţ. Cătălin Frăsinescu.

casa. intersecţii. nici în afară. o epocă amestecată. afişe care cântă cu voce tare. ci o lipsă de loc. Prin stilul lor îndrăzneţ au dat naştere la unele dintre cele mai strălucite musicaluri. Monica Ştraţ. Andrei Ciobanu Cu participarea extraordinară a gimnastului Marius Urzică „Urban Kiss” reprezintă un protest urban. cataloage. „Cabaret” şi „Kiss of the Spider Woman”. proiecţiile video şi arta plastică. dansul (dans contemporan cu influenţe de street-dance. nici înăuntru. de întâlniri şi intersecţiuni. ca „Chicago”. strada. având 1. mixează laolaltă muzica. Oraşul nu este un loc. locul de muncă sunt punctele esenţiale ale spaţiului nostru fizic – social – mental. în „Alcoolurile”: „Trebuie să intrăm în oraş prin cartiere. străzi. iar adaptarea cinematografică a câştigat Oscarul. Teodora Ghinea. o revoltă în faţa absurdului lumii contemporane. Sumedenie de ochi stau aţintiţi unii asupra altora. Monica Petrică.rămas drept un fenomen pe scena muzicală. Diana Ferencz. Florin Tănase. poduri sunt traiectorii şi popasuri într-o existenţă accelerată continuu de traseele noastre zilnice: centru – periferie.166 de reprezentaţii. Sorina Micşunescu Tiron. multipremiat de critică şi adulat de fanii de pretutindeni. Istvan Teglaş. interior – exterior. Oana Vâlceanu. haotică. a câştigat şapte premii Tony. an în care a avut premiera şi „And the World Goes Round”. o examinare strălucită a fascismului din Berlinul de dinaintea celui de-al doilea Război Mondial. Felul de a vorbi al cartierelor este tânguirea: că nu mai locuim nicăieri. de vieţi. În 1991 au fost incluşi în New York Theatre Hall of Fame. orizontal – vertical. în faţa societăţii ca sistem de îngrădire. Daniel Dobre. de limitare a libertăţii individului. Spectacol-instalaţie multimedia. Guillaume Apollinaire scria.” 54 . Centrul universal care era casa (satul) s-a pierdut şi ceea ce ne ţine azi sunt nucleele de familiaritate pe care le luăm în stăpânire. Care sunt locurile care ne cheamă totdeauna? După Levinas. interdisciplinar. eclectică. într-o pândă continuă. Urban Kiss Teatru – Dans Premieră: 9 martie 2008 Durată: 1h 25 Un spectacol de Răzvan Mazilu Visuals de Casa Gontz Spaţiu plastic de Dumitru Gorzo Sound design: Vlaicu Golcea Costume: Răzvan Mazilu Asistent coregrafie: Marius Grosu Producător delegat: Monica Constantin Cu: Răzvan Mazilu. Citeşti prospecte. Violeta Dumitraşcu. „Cabaret” . în care artele îşi împrumută una alteia mijloacele de expresie. jazz sau gimnastică). un tribut adus muzicii lor. sincretismul rezultat exprimând cel mai bine epoca în care trăim. Oraşul este o „hartă” de sensuri. Iată poezia în dimineaţa asta. de relaţii. iar pentru proză există ziarele. Diana Petrache. Case. Echipa John Kander şi Fred Ebb a fost unul dintre cele mai longevive şi de succes parteneriate artistice din istoria Broadway-ului.

cu Leonard în rolul lui Danilo. Compania lirică George Grigoriu monta lucrarea. Adrian Ştefan. transformându-l pe Léhar în legendă. „Văduva Veselă” a avut premiera mondială la 25 decembrie 1905. Florin Budnaru/ Daniel Madia. S-a jucat la Viena de peste 400 de ori. condusă de Nicolae Vlădoianu. la un moment dat. a reluat titlul. „Alhambra”. Stefan Popov. Opereta a ajuns chiar şi la Buenos Aires unde. Voievodul Ţiganilor Der Zigeunerbaron Premieră: 14 noiembrie 2008 Durată: 2h 45 55 . pantofi şi ţigări. Ernest Fazekas Solişti balet: Traian Vlaş. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. chiar un cocktail cu acest nume făcut din gin cu vermut dulce. la Londra a cunoscut peste 800 de reprezentaţii. Oana Rusu.Văduva Veselă Die lustige Witwe Premieră: 6 iunie 2008 Durată: 2h 45 Operetă în trei acte de Franz Léhar Libret: Leo Stein & Viktor Léon După comedia „Ataşatul de la ambasadă” de Henri Meilhac Dramatizare: Barbara Ari Nagy Regie: Béres Attila Dirijor: István Silló. Emil Maxim Decor: Sándor Daróczy Costume: Anni Füzér Coregrafie: Bodor Johanna Dirijor cor: Gabriel Popescu Cu: Silvia Şohterus/ Simonida Luţescu. Corina Aldea „Văduva Veselă” a fost cea mai cunoscută operetă a secolului XX şi a rămas la fel de apreciată până în zilele noastre. Cătălin Petrescu/ Anton Zidaru. pălării supradimensionate cu titlul operetei. În 1957 Teatrul de Stat a montat „Văduva Veselă”. A fost cea mai cunoscută operetă a perioadei respective. Mai târziu. la Berlin la fel. „Mă găseşti la Maxim” şi „Valsul Văduvei Vesele”. la câteva luni după ce Teatrul vienez făcuse un turneu cu acest spectacol în România. Marius Olteanu/ Matei Nicolescu. la Theater an der Wien. gheaţă şi suc de lămâie. cu Léhar la pupitru. în SUA a atins un număr record pentru un titlu de operetă. lansând cel puţin trei şlagăre: „Cântecul Viljei”. care a ţinut afişul stagiunii de vară. repurtând un mare succes. Un an mai târziu. Bogdan Caragea. Viorel Ciurdea/ Cristian Caraman. în cinci teatre diferite. Eugenia Ilinca. Raluca Ciocă. bitter. un corset. declanşând o adevărată „văduvomanie” (un brand care vindea produse pirat ca: broşuri cu cântecele. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Răzvan Georgescu. Mediana Vlad/ Gabriela Tudorache. s-a jucat simultan în cinci limbi diferite.

Mihaela Strîmbeanu. porci de plastic din „colecţia” lui Zsupan. reîntors la castelul strămoşilor săi. poate cel mai aclamat al generaţiei sale.. Destinul. Fermecat de frumuseţea ei. integrează cu profesionalism. i-o scoate în cale pe tânăra ţigancă Saffi. Aşa şi fac.. aşa cum îi stă bine unui spectacol de operetă. precum şi pe scena Teatrului Taganka. Stefan Popov. Este în mod clar un autentic constructor de spectacol. poate. 56 . Claudia Măru-Hanghiuc. de uriaşi. urs în carne şi oase. care-l aclamă pe Barinkay ca voievod al lor. de focuri de artificii la rampă. deşi fuseseră interzise la posturile de radio. Silvia Şohterus. Viorel Păunescu Poet. Natalia Trohin. iar poemele sale au rămas nepublicate. întruchipând un Hamlet de excepţie. baletul îi susţine cu mişcări animate.Operetă în două acte de Johann Strauss-fiul Libret: Ignaz Schnitzer Regie: Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Florin Fieroiu Decor: Sándor Daróczy Costume: Doina Levintza Cu: Alfredo Pascu.. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Mihnea Lamatic. Oana Rusu. Gabriela Daha/ Mediana Vlad/ Amelia Antoniu.” (Costin Popa. Şi. Alexandra Savu/ Gladiola Niţulescu.. ca recompensă pentru tot ce a pătimit. Marius Mitrofan După un lung şi nedrept exil. baronul Sandor Barinkay are neplăcuta surpriză să-şi găsească proprietatea complet ruinată. Doina Scripcaru/ Ligia Dună/ Patricia Seymour. joacă debordant. Vitalie Bichir. „Un Voievod Atipic”. de un cal de paradă pe care soseşte ţanţoş Homonay. compozitor. Răzvan Ioan Dincă concepe. Lucrările sale de revoltă împotriva sistemului comunist erau cunoscute în Uniunea Sovietică de către milioane de oameni. Cronica Muzicală Online) Odiseea Vîsoţki Premieră: 26 martie 2009 Durată: 2h Musical bazat pe viaţa şi opera lui Vladimir Vîsoţki După o idee de Mina & Moni Yakim Regie: Alexander Hausvater Coregrafie: Malina Andrei Efecte video şi light design: Lucian Moga Conducere muzicală: Radu Captari Dirijor cor: Dan Jinga Decor: Alexandru Radu Costume: Florilena Popescu Cu: Amelia Antoniu. Valentino Tiron/ Matei Nicolescu. Căsătoria se face cu acordul întregii comunităţi a ţiganilor. Cristian Caraman/ Anton Zidaru. A jucat în 26 filme. în coregrafia lui Florin Fieroiu. „Renumita vivacitate a spectacolelor de operetă este la locul ei. avem parte şi de un. Florentina Ţilea. actor. Vladimir Vîsoţki a murit în 1980. scena se eliberează deseori de aglomerări – coriştii stau în sală sau vin din ea – permiţând „principalilor” să se desfăşoare în voie. Cătălin Petrescu. Igor Caras. la 42 de ani. de împuşcături (cam prea sonore) pe suculentul cântec al Mirabellei. mânuieşte. Barinkay se îndrăgosteşte pe loc şi o cere de nevastă.

un vultur. un artist desăvârşit. le subliniază creatorilor şi mai mult meritele. a avut premiera pe 19 ianuarie 2001. un avion sau o corabie. una dintre cele mai eficiente şi relevante surse este repertoriul lui Vîsoţki. un hoţ. Simona Nae/ Diana Niţu. un fierar. un paraşutist. Cătălin Petrescu şi. a fost un cal. un sălbatic din preistorie. Adina Sima/ Neli Nicolae. actori români. musicalul a fost montat în Canada. Iar faptul că artişti educaţi la diverse şcoli. Adrian Nour/ George Călin. Londra. un alpinist. lucrând la un spectacol ce necesita antrenament fizic şi vocal intens. Cântecele sale sunt o enciclopedie poetică a societăţii în care a trăit. Vitalie Bichir. Stefan Popov/ Orest Pîslariu-Ranghilof Cu participarea Baletului. maghiară. engleză. un cavaler. un miner. mai ales. chiar dacă tehnic şi artistic mai are încă de „crescut”. Printre numeroasele lui persona se află un pirat. Oana Rusu. Dincolo de imaginarul extrem de detaliat. Budapesta. „tătucul” lor fiind Igor Caras. un lup.” (Gabriela Lupu. au putut face o echipă sudată aproape perfect în doar o lună de repetiţii. Într-unul din cântecele sale s-a erijat chiar în propriul său microfon. un papagal. Florin Budnaru/ Matei Chioariu. rusă sau germană. Filip Ristovski/ Victor Bucur. lume ce reflecta adevărata existenţă şi realitate a unei întregi ţări în anii ‘60 şi ‘70. Florentina Ţilea. fiind tradus în numeroase limbi printre care flamandă. ci şi creatorul unei lumi poetice unice. basarabeni şi solişti ai Operetei. „Fantoma lui Visoţki la Operetă”. un sportiv. adeseori Vîsoţki se transforma într-un obiect sau animal. Claudia Măru-Hanghiuc/ Raluca Stoica. un gangster! Mai mult decât atât. Viena. Seul şi Taipei. Mihai Bisericanu/ Andras Demeter. Szeged. Daniel Iordăchioae/ Cătălin Petrescu. „Spectacolul punctează mai ales la capitolul emoţie. Antwerp. Dacă cineva ar dori să afle detalii despre Rusia acelor ani. la Paris. Corului şi Orchestrei TNO „Ion Dacian” Musicalul creat de Gérard Presgurvic. Printre cei care s-au remarcat prin nişte prestaţii de la foarte bune la excelente sunt Mihaela Strâmbeanu. având la bază piesa lui Shakespeare. Georgiana Mototolea/ Amelia Antoniu. Moscova. Producţia acestui 57 . Cunoscând un succes imens. Vîsoţki mai are o particularitate: deseori el îşi pune o mască şi creează un mini-spectacol. Amsterdam. Ernest Fazekas/ Oliver Popa. un soldat. un pilot. Gabriel Popescu Coregrafie: Éva Duda Decor: Bela Gotz Costume: Rita Velich Light Design: Péter Somfai Partener coproducţie: Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta Cu: Jorge (George Papagheorghe)/ Mihai Moş/ Vlad Robu. Cotidianul) Romeo şi Julieta Musical de Gérard Presgurvic După piesa omonimă de William Shakespeare Premieră: 30 aprilie 2009 Durată: 2h 45 Regie: Miklós Gábor Kerényi Traducere: Ernest Fazekas Dirijor: Balázs Stauróczy Maestru de cor: László Kéringer.Vîsoţki nu a fost doar un extraordinar poet.

Ziua) „Un musical pop-rock pe o temă celebră este o provocare. poezie. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. Bucurie şi Durere. tandreţe. sau „Prinţesa Ceardaşului” este una dintre cele mai faimoase operete compuse de Emmerich Kálmán. povestea de dragoste dintre tânăra cântăreaţă Silvia Varescu şi Prinţul Edwin. Bogdan Caragea/ Cristian Caraman. care includea numeroase elemente de fascinaţie şi reverie: localuri de noapte seducătoare. dans îndrăcit. când acest savuros cocktail de romantism. era transpus într-un libret excepţional. schimbări spectaculoase de decoruri (trape. Gabriella Kiss Asistent regie: Tamás Bori Cu: Tina Munteanu/ Silvia Şohterus. desigur. turnante. publicul avea nevoie mai mult decât oricând de mirajul unei Belle Époque. intrigi care se ţes şi desfac cu uşurinţă şi personaje care par să practice frivolitatea cu fervoare. Gladiola Niţulescu/ Mioara Manea Arvunescu. translaţii). Viaţă şi Moarte. Cătălin Petrescu/ Victor Bucur/ Ernest Fazekas. Desfăşurare uriaşă de forţe. un mare atú. Cum va fi receptat? Va şoca sau nu? Numai că. „De la început am avut parte de o surpriză: în rolurile principale au evoluat artişti foarte tineri. „Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. Melos) Silvia Die Csárdásfürstin Premieră: 12 noiembrie 2009 Durată:2h 45 Operetă în două acte de Emmerich Kálmán Regie: KERO® Traducere şi adaptare de Ernest Fazekas Coregrafie: György Gesler Dirijor: Balázs Stauróczky. observaţie satirică. fiind parte a programului Opereta Deschisă ce presupune parteneriate pe termen lung cu instituţii din străinătate. Viorel Ciurdea „Silvia”. baluri din înalta societate. maliţie. dar şi graţie. vălătuci de abur şi fum. vals.” (Ludmila Patlanjoglu. Iar acest basm de cabaret. lipsite de dragoste şi credinţă. ceardaş şi umor fin a debutat pe scena vieneză a Teatrului „Johann Strauss”. Spectacolul regizorului Miklós Gábor Kerenyi (Kero®) te ia ca un vârtej şi nu te mai lasă preţ de trei ore. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”.. flăcări şi petarde. Daniel Eufrosin. În această splendidă desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. Mai mult. 58 . iar faptul că ei au vârsta personajelor pe care le interpretează este. orgie de lumini. O tensiune subterană merge in crescendo spre final.. În 1915.spectacol reprezintă a doua colaborare cu Teatrul de Operetă din Budapesta (după „Văduva Veselă”). Florin Budnaru/ Oliver Popa. realizatorii nu-ţi dau răgaz pentru asemenea reflecţii. arsenal de superproducţie. mişcare nebună. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. George Călin.” (Costin Popa. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. tragism. Tiberiu Oprea Decor: Csörsz Khell Costume: Fanni Kemenes. Orest Pîslariu-Ranghilof. „Musicalul inundă Bucureştii”. schimburi de experienţă şi rezidenţe culturale. Ernest Fazekas/ Anton Zidaru.

Cristina Stăniloiu. suficient de discret pentru a păstra echilibrul între veselie şi umbrele de dragoste rănită care dispar repede în iureşul palpitant al răsturnărilor de situaţie. pigmentată cu un pic de „sirop romanţios”. Matei Nicolescu. Andreea Toma. „Viaţa e frumoasă la Operetă”. generând entuziasmul publicului. într-o derulare alertă şi burlescă. oferinduse plăcerii şi oraşului căruia îi aparţin. Bianca Ionescu. Monica Ştraţ. Gladiola Niţulescu. iar patima luceşte în ochi şi în foşnetul continuu al fustelor şi al mătăsurilor. Laurenţiu Dăneţeanu) Cu: Adriana Butoi / Oana Rusu. Relu Stoian Grup coral: Carmen Angheloiu. 59 . Delia Şerban. având la bază unele dintre cele mai frumoase şansonete franţuzeşti. evoluând cu dezinvoltură şi cu farmec. Dorina Velicu. Marius Grosu. Cristina Giurgiu. Cătălin Petrescu. Alina Mihăescu. Este meritul regizorului KERO (un nume de scenă înscris ca marcă înregistrată!) şi al coregrafului Gyorgy Gesler. cuplurile mărşăluiesc braţ la braţ. înfruntând destinul şi tentaţiile. George Matei. (…) Ceea ce impresionează la noua montare este vivacitatea desfăşurării scenice şi permanenta captare a interesului spectatorilor. Mon Amour” continuă seria de spectacole-colaj a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”.soliştii vocali au dovedit că sunt buni actori şi buni dansatori. Florin Budnaru. Cristina Georgescu. Răzvan Rusu Mimi: Eduard Adam. Marian Horhotă. care (sfidând cu nonşalanţă vârsta biologică de 78 de ani) au insuflat soliştilor români vigoare şi un ritm trepidant. Art Act Magazine) Paris. Acest spectacol este povestea Parisului. Eugenia Ilinca. Cătălin Cocheş. Andrei Ciobanu. Marius Meragiu. Cristina Osiceanu. Alois Doboş. Muzica răsună pe străzi şi în pieţe. În noaptea pariziană. Horea Repede Ansamblul de balet: Diana Ferencz. Silvia Şohterus. dragostea stă ascunsă sub felinare şi în pahare de absint. unde personaje. Ernest Fazekas. Daniel Eufrosin. Daniela Vlădescu. Tina Munteanu. Ana Maria Moldoveanu.” (Mihai Cosma. Mon Amour Colaj de musicaluri Premieră: 30 aprilie 2010 Durată: 2h Regie: Răzvan Ioan Dincă Dirijor şi orchestraţie: Lucian Vlădescu Coregrafie: Florin Fieroiu Costume: Oana Botez Decor şi video-proiecţie: Sabina Spatariu Maestru de cor: Gabriel Popescu Asistent maestru de cor: Răzvan Luculescu Asistent coregrafie: Marius Grosu Cu participarea magicianului: Andrei Teaşcă (Teatrul de Magie) Asistente de magie: Cristina Strecopitov. Ştefania Bănică Light design: Daniel Klinger Acrobaţii artistice: Artistic Events Production (Melina Druţă. Bogdan Caragea. Adrian Nour Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” „Paris. Alexandra Savu.

Vivaldi se întâlneşte cu Chopin. Lelia Marcu. Nadejda Dimitriu.locuri şi simţuri se contopesc ca într-o lume halucinogenă în care te scufunzi. să părăseşti cantitatea şi să ai privilegiul existenţei calitative. al step-ului cu pantomima. Ştefan Ruxanda. Mihaela Ailincăi. Place Pigalle. Petru Ciobanu. care chiar izgonită în cutia muzicală. Teatrul gestual cochetează cu cel al sunetelor. Brahms cu Ceaikovski. te adânceşti şi te trezeşti ca dintr-un vis. Adriana Nicolae. Vadim Rusu. lirismul cu 60 . Léhar cu Haendel. Plai Străbun) Royal Fashion Premieră: 10 mai 2010 Durată: 1h 45 Teatru – Dans Scenariu şi regie: Dan Puric Coregrafie: Traian Vlaş Costume: Doina Levintza Scenografie: Corina Grămoşteanu Light design: Sorin Vintilă Asistent regie: Dragoş Huluba Asistent coregrafie: Diana Ferencz Cu: Ileana Olteanu. Spectacolul este o pledoarie pentru redescoperirea istoriei şi a valorilor monarhice. Măreţie. umorul se îmbină cu ironia. Traian Vlaş. Petre Voicu. Cronica Română) „Asistăm la un melanj al scenelor galante cu imagini din realitate. atmosfera bătrânului Paris ne-a trezit nostalgia de a vedea sau revedea minunatul oraş. concepute de către Sabina Spatariu. al dansului clasic cu cel modern. Delia Şerban. pentru a colinda Cartierul Latin. al jazz-ului cu vodevilul. Petru Cuncea. sensibile aluzii la ţinuta şi morala aristocrată. păstrând în minte doar frânturi de oameni şi poveşti. „A fost un spectacol înduioşător.” (Ortansa Sturza. Ruxandra Andruţă. Datorită unei scenografii ingenioase. poartă spectatorul într-o incursiune care porneşte din ţinuturi şi epoci îndepărtate în foşnet de crinoline. pigmentat cu momente de haz si umor. foaierul teatrului s-a transformat într-un adevărat cabaret parizian. „O premieră absolută la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Diana Năstase. tăcerile alternează cu zgomotul străzii. Sara Cuncea. aducând în atenţia publicului o viziune de sinteză a secolelor care au „distilat” şi rafinat această bijuterie a calităţii umane. Adrian Nour. care îmbină pantomima cu baletul clasic. Violeta Huluba. Cristina Osiceanu Cu participarea copiilor: Ioana Elena Vlaş. Tablourile. Andreea Iuliana Mihai. Luminiţa Dincă. Silviu Oltean. vesel. Mozart cu Verdi. Redată până-n amănunt. copleşitor. Oana Vâlceanu. tot atrage prin magnetismul ei.” (Doina Moga. Dragoş Huluba. care ne-a fascinat şi ne-a transpus în lumea şansonetei franceze. trist. Ion Parea. o pledoarie pentru Frumos. Eugenia Stoian. Antoanela Vlădescu.” (Dan Puric). cu întâmplări din istorie concluzionate în fermecătoare stop-cadruri. Paul Cimpoieru. Montparnasse şi alte locuri minunate. şi se încheie în contemporaneitate. Ilinca Maria Borcea „Royal Fashion” celebrează şi pune în lumină modelul regalităţii. Diana Ferencz. pentru un model care „te obligă să tenalţi. Montmartre. Consuela Ciont. Monica Ştraţ. zăngănit de armuri şi paşi de dans. din care nu s-a omis nici cizma ce a călcat fără să poată strivi calitatea. Andreea Toma. Corina Aldea.

„De la menuet la hip-hop şi rap în Royal Fashion”.virtuozitatea. Orientul cu Occidentul. Cotidianul) 61 .” (Magdalena Popa Buluc.

seminarii. ale cărei meserii specifice (light designer. Festivalul îşi propune să ofere la fiecare întâlnire cu publicul său evenimente de înaltă calitate aflate sub semnul Frumosului în Muzică şi în Teatru. singurul festival de gen din România. recitaluri şi concerte. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. În calitate de organizator. luna noiembrie este dedicată scenei muzicale bucureştene. tehnic şi administrativ. Succesul obţinut în cadrul primelor două ediţii a generat un val de atitudine favorabilă acestui tip de acţiuni. crescând nivelul de interes faţă de domeniul artelor spectacolului muzical. formarea internă a angajaţilor instituţiei pe departamente. În spiritul promisiunii făcute cu ocazia lansării. PROIECTELE TEATRULUI Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” Începând cu anul 2008. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. conferinţe şi mese rotunde.4. îmbunătăţirea competenţelor profesioniştilor din instituţiile asociate participante la desfăşurarea analizei anterioare. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi împlineşte un alt obiectiv strategic. Proiectul este realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi are în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. „Investeşte în oameni!“. impactul festivalului a impulsionat implicarea Teatrului de Operetă în proiecte noi. care devine gazda unui eveniment de excepţie – Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţă e frumoasă!”. SCENART Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” implementează. Prin intermediul acestui proiect. prin măiestria. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. sound designer. care vizează educarea şi captivarea unui public aflat într-o continuă nevoie de acte culturale de înaltă calitate. organizat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Chiar mai mult. gale. evenimentul beneficiază în fiecare an de prezenţa unor invitaţi de seamă din instituţii muzicale de prestigiu din Europa de est şi de sud-est. workshopuri. în perioada octombrie 2009 . marketing. că viaţa este frumoasă. Etapele proiectului includ: analiza diferitelor profiluri profesionale din domeniul artelor spectacolului din România. Cu un program diversificat dedicat sferei artelor spectacolului.SCENART. prin intermediul modulelor de formare externă specific şi promovarea 62 .dans. teatru . proiectul Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România . talentul şi pasiunea lor pentru Artele Spectacolului Muzical. lansări de carte şi de CD. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi invită oaspeţii pe scena bucureşteană pentru a da dovadă. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. management cultural. proiect cofinanţat din Fondul Social European. seri tradiţionale. care include spectacole de operetă şi musical.octombrie 2012. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. printre altele) sunt slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. proiecţii şi alte evenimente conexe.

Rusia) Proiecte social . proiectul „Dăruind vei dobândi”. EMTU s-a constituit într-o platforma de schimburi de bună practică. în special pentru asigurarea îmbătrânirii active. (Yury Schwartzkopf. Director general al Operetei din Budapesta. centre de formare. cu sediu şi trupă. instrumentişti şi balerini. opere. beneficii ce au drept rezultat prezentarea unor producţii de cea mai înaltă calitate artistică. Uniunea a fost lansată cu ocazia primei ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. în Szeged. consolidarea resurselor materiale şi creative. Într-o scurtă perioadă de timp.educaţionale Unul dintre primele proiecte social-educative desfăşurate de teatru a fost realizat în colaborare cu Bravo Dance. va contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor teatrelor membre. 63 . pentru a facilita menţinerea unui înalt nivel profesional pe piaţa spectacolelor muzicale. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Egon Kulhanek. Printre semnatari. a inclus o serie de spectacole cu arii celebre din operete consacrate. Astfel. Am certitudinea că EMTU.flexicurităţii pentru meserii cu ciclu de activitate redus din domeniul artei spectacolului. s-au aflat Yury A. Director al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală. EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene Prima înţelegere de înfiinţare a platformei culturale EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. teatre de repertoriu. o companie tânără. prin misiunea şi scopurile sale. Schwarzkopf. care a avut ca scop comunicarea misiunii asumate de noua reţea. Sankt Petersburg. Fără îndoială. cu ocazia Festivalului de Teatruîn aer liber. Desfăşurat în parteneriat cu TNO. Totodată. proiectul încurajează crearea unei reţele sinergice între Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi alte instituţii (academii. iniţiativa este o dovadă a faptului că aceste instituţii nu numai că îşi propun să îşi consolideze poziţia pe piaţa culturală internaţională ci că sunt dispuse să acţioneze concret pentru a atinge acest scop. promovând valorile culturale. în luna noiembrie 2008. Instituţiile membre. instituţii publice şi sindicate) pentru a dezvolta activităţi sustenabile cu o importantă componentă socială în domeniul artelor spectacolului. compania „Bravo Dance” a devenit solia Teatrului. în cadrul unei conferinţe de presă. alături de Răzvan Ioan Dincă şi Kerényi Miklós Gábor. Viitorul ne va aduce schimburi de experienţă. inserţii coregrafice clasice. moderne şi contemporane. prin intermediul operetei şi musicalului. teatre. educând şi încântând publicul. nou apărută pe piaţa autohtonă a companiilor de gen. dialog deschis. Compania a reuşit să reunească în componenţa sa o serie de artişti vocali. iar pentru artiştii care se dedică acestui gen solicitant – posibilitatea dezvoltării creative. Ungaria. desfăşurat în centrele de îngrijire a bătrânilor din Bucureşti şi Constanţa. Având drept principale scopuri contribuirea la conservarea. Director general al Teatrului Karlin din Praga. îşi asumau astfel responsabilitatea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: creaţia de operetă şi musical. dezvoltarea şi promovarea culturii europene şi a tradiţiei sale. plecând de la modelul „Pol de Formare în Arta Spectacolului”.

găzduind evenimente dedicate copiilor talentaţi. finalizat cu un spectacol jucat de micii participanţi în foaierul teatrului. atât de vârstă şcolară (lansarea antologiei Cele mai frumoase poezii ale copiilor din oraş). 64 . muzicale şi teatrale.Proiectele dedicate copiilor au vizat într-o primă fază asumarea responsabilizării sociale faţă de copiii aflaţi în medii defavorizate. activităţile organizate în cadrul programului au inclus elemente plastice. cât şi preşcolară. O primă astfel de acţiune a fost „Teatru şi cărţi pentru orfani”. Destinate copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani. acţiune care s-a concretizat printr-o serie de spectacole pentru copii cu acces gratuit. Spaţiul. care aveau oportunitatea de a veni însoţiţi la teatru de copii. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. prin organizarea unui program artistic la Studioul pentru Copii. teatrul demarând o serie de programe dedicate familiarizării acestora cu lumea teatrului şi a artei prin încurajarea participării lor la spectacole şi implicării lor active în diverse activităţi creative. şi-a deschis porţile în decursul stagiunii 2009-2010 cu un program intitulat „Serile copiilor la TNO”. amplasat în foaier. sau „Romeo şi Julieta junior”. atelierul „Viaţa e frumoasă!” în parteneriat cu Fundaţia Chance for Life. venind astfel în sprijinul spectatorilor familişti. educativ. şi dedicat exclusiv copiilor. iniţiată de ONG-ul Ajutor Real şi sprijinită de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Însă misiunea educativă a instituţiei teatrale „Ion Dacian” vizează în egală măsură încurajarea performanţei şi dezvoltarea potenţialului creativ. Acestor workshop-uri desfăşurate în mod constant pe parcursul stagiunii 2009-2010 li se adaugă atelierele din cadrul Festivalului Internaţional pentru Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”: atelierul „Romeo şi Julieta în lumea Teatrului de Umbre”. în cadrul atelierelor „Poveste de Primăvară” şi „Întâlnire cu Micul Prinţ”. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. Succesul acestui program a stat la baza unor noi colaborări: amplasarea în foaierul teatrului a unor urne destinate donaţiilor sau sprijinirea prin donaţie de carte a bibliotecilor organizate pentru copii instituţionalizaţi.

... 65 ......ECHIPA TNO ......

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful