P. 1
catalog opereta

catalog opereta

|Views: 204|Likes:
Published by fesatelier
caiet program
caiet program

More info:

Published by: fesatelier on Sep 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/15/2014

pdf

text

original

OPERETA – 60 de ani

Catalog aniversar

1

CUVÂNTUL DIRECTORULUI ..............

2

1. ISTORICUL OPERETEI ÎN LUME

ORIGINILE OPERETEI Originile operetei trebuie căutate în reacţia maselor, a mulţimilor din pieţe şi bâlciuri, faţă de moravurile claselor înalte, de la curţile regale şi princiare din Europa, pe care aleg să le parodieze şi să le satirizeze prin muzică. Astfel s-a întâmplat pentru prima dată în Anglia, când, pe 29 ianuarie 1728, a apărut şi s-a jucat cu un succes enorm „Beggar’s opera”, pe un libret de John Gray şi muzică de John Christopher Pepush. „Beggar’s opera”, adică „opera cerşetorilor”, era o parodie a înaltei societăţi londoneze şi o satirizare a moravurilor ei, anticipând, prin aceasta, ceea ce va face Offenbach în operetele sale. Ca o reacţie împotriva gravităţii şi lipsei de actualitate a operei apar, în 1701, aşa-numitele „parodies du nouveau théâtre italien”, în care vom găsi pentru prima dată expresia „opéra comique”, iar 20 de ani mai târziu, Le Sage publică o culegere de piese scrise pentru a fi reprezentate în târguri, culegere intitulată „Théâatre de la foire ou l’opéra comique” (Amsterdam 1722-1737). În Italia, în aceeaşi perioadă, opera se scria pe librete cu un conţinut popular şi care va deveni opera buffă. În Germania, Singsspiel-ul, care a precedat opera, era o îmbinare de scenete vorbite cu altele cântate; farsele de carnaval aveau un caracter adesea batjocoritor, conţinând ecouri din actualitate şi fiind însoţite de o muzică vioaie. Opereta a luat câte ceva din toate genurile menţionate mai sus. Opera comică, opera buffă, beggar’s opera sunt strămoşii operetei. Opereta nu descinde din operă, dar pentru că melosul său este tratat în manieră cultă, pentru că era expus de o orchestră mai mare, avea nevoie de un public cu o oarecare pregătire muzicală, iar această pregătire era făcută de spectacolele de operă.

NAŞTEREA OPERETEI ÎN EUROPA Anul 1858 este considerat anul de naştere al operetei. În acest an, la Paris, Jacques Offenbach a prezentat publicului opereta „Orfeu în infern”, pe care compozitorul o intitulează „operă-bufă”. Principala caracteristică a acesteia era parodierea operei serioase, a tragediei muzicale şi satirizarea vieţii contemporane. Offenbach îşi alegea personajele de obicei dintre oamenii de seamă ai zilei, pe care îi prezenta sub masca unor eroi din Antichitate care defilau pe scenă şi se comportau ca orice muritori de rând, cu defectele şi cu năravurile oamenilor politici cunoscuţi – Napoleon al III-lea, militari de seamă, politicieni sau mari bancheri se perindă toţi prin operetele lui Offenbach şi sunt amendaţi cu ironie de publicul care savurează cu pofta comicul situaţiilor.*
*Jacques Offenbach (1819-1880) s-a născut la Cologne, unde tatăl său era cantor la sinagoga din localitate, fiind al şaptelea copil din cei zece, câţi număra familia cantorului. De mic copil Jacob (pe numele său adevărat), a îndrăgit vioara, dovedind calităţi muzicale deosebite. La 14 ani, a fost admis la Conservatorul din Paris, devenind elevul lui Vaslin la clasa de violoncel. Din acest moment, Jacob se va numi Jacques Offenbach, va deveni francez de naţionalitate, dar şi de inimă şi nu va părăsi Parisul decât ocazional. (Titus Moisescu, Militiade Păun, „Ghid-opereta”, 1969) „Jacques Offenbach a descoperit o lume nouă, o insulă necunoscută, ţara râsului muzical... creaţiile sale sunt modele de spirit, bună dispoziţie, ingeniozitate

3

opereta franceză renunţă la spiritul său critic şi a rămas doar plină de duioşie. un mic orăşel de pe marginea Dunării. care a prins foarte repede şi a avut un imediat succes la public. care s-a menţinut multă vreme pe afiş. A urmat apoi o altă lucrare de succes. Un nume la fel de important şi un reprezentant de seamă al genului este şi compozitorul maghiar Emmerich Kálmán. vioaie. spirituală. mai degrabă decât cântăreţilor. Ulterior. În anii care au urmat s-au montat unele dintre cele mai cunoscute operete de astăzi. 4 . Se mută apoi la Viena. jucate cu succes în continuare pe marile scene ale lumii. al cărui succes a făcut înconjurul lumii.* *Franz Léhar (1870-1948) s-a născut la Kamarom. „Paganini”. al căror caracter se deosebeşte de cel al operetei pariziene. unde devine violonist în orchestra dirijată de tatăl său. devenită mai apoi emblematică pentru opereta franceză. prin diverse garnizoane ale tatălui său. rolurile din acest tip de spectacole erau de cele mai multe ori destinate unor actori comici. ale valsului vienez. o muzică uşoară. iar caracterul său satiric nu apare pe primul plan. de zâmbete fiind un spectacol destinat amuzamentului. Léhar urmează Conservatorul la Praga şi îi are ca idoli pe Verdi şi Wagner.. se simte acea doză masivă de sentimentalism care a fost. De altfel. specific cordialităţii vieneze. şi Karl Zeller cu operetele „Vânzătorul de păsări” şi „Minerul” completează seria creatorilor de prim rang al genului operetei pe care îi dă şcoala vieneză de la sfârşitul secolului XIX. din cauza aportului său minor. cu operetele „Studentul cerşetor” şi „Gasparone”. Încă din acest stadiu de dezvoltare al operetei vieneze. operetele vieneze sunt neîntrecute mesagere ale valsului. în parte. iar muzica însoţitoare. care scriu libretul pentru cea mai celebră operetă a sa: „Văduva veselă”. Totodată. Karl Millöcker. neoferindu-i un domiciliu şi un mediu stabil. Deşi scrise sub imboldul succeselor obţinute de Offenbach. Aici va cunoaşte succesul. constituie unul dintre elementele de bază ale genului. situat la graniţa dintre Cehoslovacia şi Ungaria. în sens peiorativ. „Voievodul ţiganilor”. compozitorii reîntorcându-se la dans.Un Daumier care a folosit notele gamei ca să schiţeze siluete!” (Louis Schneider) Satira socială şi politică. În afară de Johann Strauss. În 1874. în bună parte. Cea mai mare vâlvă a stârnit-o opereta „Văduva veselă” a lui Franz Léhar. opereta „Liliacul” (Die Fledermaus). Fiu al unui dirijor de fanfară militară. vom asista la o renaştere a operetei vieneze. Opereta vieneză nu este atât de acidă. Franz Léhar a avut o copilărie agitată. fiind pătrunsă mai degrabă de un spirit de îngăduinţă faţă de slăbiciunile omeneşti. a cărei operetă „Contesa Maritza” (şi mai apoi „Silvia”) a înregistrat un imens succes.. care puncta doar comicul situaţiilor. Celelalte operete scrise de Léhar s-au bucurat de un succes aproape egal: „Contele de Luxemburg”. determinat. a primit denumirea de „musiquette”. fiind denumite din acest motiv „Walzer-operetten”. desele transferări. sub diferite forme. Johann Strauss-fiul a imprimat totuşi lucrărilor sale un alt spirit decât cel al vechilor operete pariziene. cauza decăderii operetei în secolul XX. OPERETA VIENEZĂ ÎN ROMÂNIA La noi s-au bucurat de multă faimă operetele vieneze. în aceeaşi lună şi în acelaşi an cu Oskar Straus.maliţioasă. la Theater an der Wien. şi de întâlnirea cu celebrii libretişti Victor Leon şi Leo Stein. era dublată de o muzică spumoasă. s-a prezentat. În 1905. care. cu un succes extraordinar. „Fredericke” sau „Ţara surâsului”. o altă figură proeminentă a noilor tendinţe în opereta vieneză.

Robert Stolz sau Karl Rudolf Friml. Simţea. „Ghid-opereta”. Paul Abraham („Floarea din Hawaii”). Léhar a fost un excelent constructor al muzicii sale şi un fin tehnician. trăia şi se integra de minune în acţiunea libretului.*Care este forţa muzicii lui Léhar? În primul rând melodicitatea. În al doilea rând. Edmund Eysler. În secolul XX. intuia perfect momentul culminaţiilor şi al marilor interiorizări. care au îmbogăţit repertoriul universal al teatrelor de operetă cu „Kunstlerblut”. compozitorul rămânând un neîntrecut inovator în această direcţie. Oskar Straus. „Farmecul unui vals”. Şi meritul cel mai mare al lui Léhar a fost acela că a ştiut să presare în tematica ariilor. pe drumul trasat de Johann Strauss merg fratele său Joseph. repertoriul operetei este îmbogăţit prin transpunerea piesei „Pygmalion” a lui Bernand Shaw prin „My fair lady”. Militiade Păun. „Vagabonzii”. 1969) În Austria. Karl Ziehrer. urmaţi de mai tinerii Franz Léhar. compusă de Fr. duetelor şi corurilor sale accentele şi inflexiunile unor melodii populare auzite şi studiate de compozitor în desele lui peregrinări „militare”. întreaga sa muzică integrându-se perfect dramaturgiei libretului şi rezistând celor mai exigente analize. Loewe. (Titus Moisescu. 5 .

de dorul lui Leonard. Leqocq. (Th. „Podul Mogoşoaiei)”. Bălan.2. înfiinţate în ţară acum mai bine de 130 de ani. o operetă nouă. Dar ceea ce dădea un farmec deosebit acestui colţ din Bucureşti era numărul mare de scriitori. Creaţiile lor intitulate „opere comice” marchează un incontestabil progres al genului. Consolidarea şi impunerea definitivă a operetei în atenţia publicului românesc a fost făcută de Eduard Caudella („Harţă Răzeşul”. bogată în răsturnări se bazează în general pe qui pro quo-uri şi are întotdeauna un final fericit. în principalele centre culturale ale ţării. Crutzescu. gazetari.. în special publicului bucureştean. în care s-au remarcat şi impus compozitori de valoare ca: Ciprian Porumbescu. valsul şi marşul erau fluierate de toţi băieţii de pe stradă. este considerat anul naşterii operetei româneşti. Adeseori lucrările fiind jucate la foarte scurt timp după premiera lor mondială. 1961) Dezvoltarea gustului marelui public pentru operetă a făcut să crească ţinuta spectacolelor dar mai cu seamă valoarea interpreţilor. ISTORICUL OPERETEI ÎN ROMÂNIA ÎNCEPUTURILE OPERETEI ÎN ROMÂNIA România se numără printre puţinele ţări în care opereta are o puternică şi valoroasă tradiţie. * *Grădina Oteteleşanu era locul de desfăşurare al activităţii companiei Grigoriu şi una din numeroasele grădini de vară ale Bucureştilor. Hérvé. Aşa au apărut artişti de primă mărime. Ion Vidu. un eveniment. Tot în această perioadă de începuturi. aproape tot repertoriul de operetă. a cărei intrigă. Nu a fost local în Bucureşti despre care să se fi scris mai mult decât despre Terasa Oteteleşanu şi n-a fost gazetar care să nu-şi depene amintirile legate de acest local cu faimă. în Ardeal. după o lună le cânta la bufet muzica militară. Astfel. Paralel cu opereta românească. Ioan Wachmann. „Nini”). „Scaiul bărbaţilor”) şi Constantin Dimitrescu („Sergentul Cartuş”. ca Nicolae Leonard. George Dima. Strauss sau Millöcker. Un alt moment important pentru istoria operetei româneşti este marcat de „Crai Nou” – 1882. pictori care veneau zilnic să-şi ia cafeaua şi să afle ultimele noutăţi şi zvonuri din lumea bucureşteană. Pe de altă parte. După 8 zile. „Leonard”. au oftat generaţii de liceeni. „Romanii şi Dacii”). Cei care au cunoscut Grădina Oteteleşanu vorbesc cu mult entuziasm despre acest loc: „Trupa lui Grigoriu era o instituţie. viaţa artistică era dominată de vodevil – formă a teatrului muzical. Începând cu anii 1830-1831. 6 . George Ştephănescu („Sânziana şi Pepelea”. prin succesul lucrării „Baba Hârca” de Alexandru Flechtenmacher. * *Vodevilul este o comedie uşoară. Primele trupe lirice. montează cu deosebit succes operete de Offenbach. Eduard Wachmann şi Karl Theodor Wagner au compus un număr impresionant de vodeviluri stimulând gustul publicului pentru acest gen. Un adevărat animator al genului a fost tenorul Constantin Grigoriu.. în vestita Grădină Oteteleşanu. Banat şi Bucovina – ţinuturi româneşti – viaţa culturală era animată de societăţi muzicale şi dramatice. Iacob Mureşianu. memorabila lucrare a tânărului compozitor Ciprian Porumbescu. trupa sa a prezentat. actori. Anul 1848. după două le gemeau flaşnetele. ei au dat avânt genului liric românesc. Începând cu anul 1904. „Olteanca”. cântăreţi. opereta clasică universală este şi ea intens reprezentată şi deosebit de îndrăgită de publicul românesc. De dorul Florichii Florescu. spectacolul de operetă s-a integrat firesc în viaţa culturală românească. toate fetele din Bucureşti (Gh.

orice şoaptă.). La un moment dat ajunge să interpreteze un rol de tenor în «Vânt de primăvară». Doi bulgări. Leonard.. (. N. Bărcănescu îşi pierde vocea. din nou fotografii înrămate sau direct pe oglinzi. suspine ascunse în batiste de ochii soţilor geloşi. inimi frânte cu fotografii sub pernă. Amoruri declarate în gura mare din sălile din ce în ce mai pline.. în tren. actor şi dansator deopotrivă – supranumit „Prinţul Operetei”. cadouri şi flori la cabină. Instituţie editorială. pentru un turneu unde avea să cânte şi operă şi operetă cu 140 lei pe lună. graţie şi pasiune. În turneul din toamna aceluiaşi an. Intră în spectacol seara cu o singură repetiţie. înfăşurat în crepul violet al regretului oftat al unei lumi. se vorbea de el. George Niculescu-Basu. Spre Fălticeni. Leonard spune STOP! Şi pleacă din trupa lui Poenaru via Bucureşti. cu faţa palidă feminină. unii reuşind să se impună şi peste hotare. cu ochii mari visători.. P. Urmează «Văduva Veselă» la Naţionalul bucureştean şi.Carussi. o apariţie meteorică. Mara d’Asti. poate. cedând locul comediei muzicale şi revistei.. Se dedică total scenei.. obiecte personale cu dedicaţii luând aceeaşi direcţie.. care să fi unit maturitatea jocului cu lirismul. V. glorie în ascensiune. De la casele avuţilor până la bordeluri şi mahalale.” Tudor Arghezi (text de pe coperta II din „Leonard” de Th. devenind un idol al publicului. orice mimică a lui erau pur şi simplu devorate.. plini de melancolie… N-am întâlnit cântăreţ cu atâtea daruri. DESPRE LEONARD Leonard a fost. zvelt în fracul său impecabil.Popescu ş. După moartea lui Leonard (1928). Florica Florescu. Şi de aici începe frumoasa poveste a unei stele primită peste tot cu aplauze şi plecăciuni. mult râvnită pe vremea buzunarelor goale. 1961) „Dacă l-aţi fi văzut.Florica Cristoforeanu. „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară. cu litere de o şchioapă. ani în şir. armonios în gesturi şi mişcări. raportând totul la cât de puţin a trăit.. G. şi-a spălat cămaşa la copcă şi a plecat mai departe cu ea zvântată pe trup. unul de lună şi altul de soare. Aşa începe nebunia. Intrarea lui la Capşa. având la picioare Micul Paris. De la portar până la primadone. (. Constantin Tănase. S-a născut o stea în timp ce o alta apunea! Fortuit sau nu. leonardomanie. cu păr abundent. destinul are un umor aparte.Maximilian. „După ce îndurat foamea şi frigul. şi-a dat cu grime pe piele în culoarea tricoului ca să nu se vadă găurile din material. Avea 21 de ani şi câştiga 6000 de franci de aur pe lună.Bălan. şi-a întors ghetele pe dos pentru că nu avea pantofi de scenă.. sacrificii peste sacrificii pentru că ADORA TEATRUL.) Toţi îl iubeau enorm. Un om de un altruism inegalabil. aşa cum l-am văzut noi. Nu împlinise 18 ani şi. se ia hotărârea să se renunţe la turneu şi toţi să se întoarcă la Bucureşti.a. Leonard ridică şcolăreşte două degete şi spune că ar putea cânta el dacă este toată lumea de acord. opereta cade în uitare. încasări enorme. a avut o carieră miraculoasă.. se face pe aplauze şi lume ridicată în picioare. scandaluri. cântăreţ.) Munceşte fără oprire. a mâncat o felie de pâine pe zi (când avea noroc). (. Frumos. cu distincţia atitudinilor şi mai ales cu acel farmec făcut din nostalgie. Marinescu la Grădina Raşca. până la electrician.Ciucuretti. sinucideri.. «O pasăre Phoenix» care a fost unanim declarată «Prinţul Operetei».) Leonard s-a angajat la Grădina Oteteleşanu cu 200 lei pe lună. Alexandru Bărcănescu. disperare.” Victor Eftimiu (text de pe coperta III din „Leonard” de Th. cel mai mare artist al genului.. mizeria şi neajunsurile. chiar pe importante scene europene. Succes după succes.. În Occident.Bălan.. triumf. Trupa de Operetă Al. deasupra lutului. 1961) 7 . a dormit pe paie şi pe talaş. după ce se destramă Trupa Marinescu. afişe cu «Leonard cel mai mare artist de operetă al lumii»”. de la corist. Leonard este angajat de tenorul Alecu Bărcănescu. Orice gest. Ion Băjenaru. cu frumuseţea ochilor şi a vocii. A. 200 de operete! Dă tot ce poate da! (..

Mirea. În urma lui au rămas soţia Sofia şi trei copii: Luca. fiu de general. într-o acută depresie.Soare. Nicolae Vlădoianu se sinucide. Aceasta a fost tactica adoptată de creatori pentru a da operetei un plus de accesibilitate. Nello Manzatti şi Ion Vasilescu. În 1947.Soare – dar care. Paul Abraham. o primadonă. pentru asta are nevoie de un tenor. Constantin Tănase. scrisă de Nicuşor Constantinescu. îşi doreşte să reînvie opereta. Pentru împlinirea acestui deziderat recurge la mijloace excepţionale. textele muzicale Eugen I. Pornit să caute un Leonard al doilea. N. dacă i se va întâmpla ceva. Pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban. Şerban şi Elena. decorează atât faţada teatrului cât şi sala de spectacol în stil tirolez. Nicolae fusese bun prieten cu Ion Dacian.COMPANIILE „ALHAMBRA” şi „CĂRĂBUŞUL” . Hanna – frumoasa Văduvă veselă –. Invitat de Constantin Tănase.opereta înainte de Operetă Readucerea spectacolului de operetă în atenţia publicului bucureştean o datorăm celor doi importanţi oameni de teatru Constantin Tănase şi Nicolae Vlădoianu.Soare. directorii companiilor „Cărăbuş” şi respectiv „Alhambra” – ambele înfiinţate în jurul anului 1926. ci a devenit scriitor. vede luminile rampei „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham – premiera absolută a avut loc în 1931 la Leipzig. în regia semnată de Soare Z. nu atinge cotele de succes ale „Calului bălan”. Muzica aparţine compozitorilor Mişu Constantinescu. se apropie destul de mult de revistă. autorul îi aduce în scenă în acompaniamentul nemuritoarelor arii de Léhar. turneul prin ţară cu „Calul bălan” a durat 53 de zile. tenorul Ion Dacian (1911-1981) va deveni cea mai proeminentă figură a operetei româneşti contemporane. Nicolae Vlădoianu va folosi o formulă originală – o comedie – opereta intitulată „Un vals ca pe vremuri”. Dacian se ţine de cuvânt şi devine ocrotitorul familiei. un sărut şi „Un vals… ca pe vremuri”. Opereta trebuie salvată. dar mai ales pentru a capta şi atenţia publicului fidel „Cărăbuşului” şi îndrăgostit de Constantin Tănase. Constantin Tănase montează pe scena „Cărăbuşului” şi opereta „Rose Marie” de Friml – în regia lui Soare Z. dar nu a fost în zadar. Rolul Leopold a fost interpretat chiar de Tănase. Offenbach sau Oscar Strauss. Subiectul este o fantezie ce răspunde întrebării: „…unde au dispărut Danillo. În încercarea de a repune la loc de cinste Opereta. pe care îl rugase cândva să aibă grijă de familia lui. *Nicolae Vlădoianu. Competiţia impunea lui Nicolae Vlădoianu un repertoriu de mare popularitate susţinut de artişti de prestigiu. Nicolae Vlădoianu a susţinut foarte mult „Alhambra”. dăruindu-şi întreaga viaţă celebrului teatru „Alhambra”. însuşi compozitorul va dirija premiera bucureşteană. În 1936.Vlădoianu a descoperit un Dacian întâi. nu a vrut să urmeze cariera militară a tatălui său. pentru că pe scena teatrului au urcat toţi marii actori ai perioadei interbelice. printre ei şi cântăreţi originari din Tirol. După premieră. 8 . Adus cu destule sacrificii de la Opera din Cluj. În primul rând îşi alege o lucrare de reputaţie mondială – „La Calul bălan” de Ralph Benatzky – premiera absolută avusese loc în 1930 la Berlin. În 1935. va declara că este „pur şi simplu uimit de verva şi fantezia montării”. încântat de succesul obţinut. Gilbert. Pentru atmosferă. Suzana. Tot în anul 1935. din păcate. Opereta lui Nicuşor Constantinescu. Spectacolele companiei „Alhambra” concurau cu cele ale „Cărăbuşului” pentru cucerirea spectatorilor. spre deosebire de Constantin Tănase. spectacolul a fost una din cele mai valoroase realizări ale teatrului de operetă. Regizat de Soare Z. în ansamblu angajează circa 200 persoane. şi toţi ceilalţi eroi de operetă?!”. Mesajul transmis publicului este generos şi inspirat. Contele de Luxemburg. ele trebuind să fie susţinute. după ce montase cu succes numeroase reviste. pe scena „Cărăbuşului”.

scrisă de N. H. libretul „evoca timpuri străvechi. cunoscutul actor iscăleşte în caietul program o pagină intitulată „Opereta”. în 1941. ceea ce aruncă marea la o mie de ani. coregrafia Oleg Danovski.A doua încercare a „Alhambrei” de a monta operetă a fost şi mai ambiţioasă. într-un cuvânt bunul gust predomina. regia este semnată de Ion Dacian. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Maria Wauvrina. Ion Dacian. de a monta spectacolele de operetă.Vlădoianu montează. Caramanlău – decorurile. Virginica Popescu. Din distribuţie fac parte: N.Antoniu. încărcate de negura basmelor”. Jules Cazaban. Dacă nu era domnia sa. Pe scena „Alhambrei” în montări fastuoase.Kiriţescu semnează regia. Virginica Popescu şi bineînţeles Ion Dacian) urmează o montare de excepţie: „Un vals vienez” (Wiener blut) de Johann Strauss. Acesta era rezultatul muncii unor reputaţi profesionişti ce colaborau cu dragoste şi pasiune la revigorarea operetei: compozitorii Ion Vasilescu. de lux rafinat.Gărdescu. N. Decorurile şi costumele acestei „Veneţii” – „risipă de lux şi bogăţie” uimeau spectatorii ce aplaudau la scenă deschisă strălucita renaştere a Operetei.* *În cronica spectacolului.Timică. de care se înconjurase Vlădoianu.Gărdescu (primul ministru al ducatului de Greitz-ReitzSchleitz). Versiunea românească a libretului este semnată de Puiu Maximilian şi V.Kiriţescu şi coregraful Oleg Danovschi. Nuntă fără mire nu se poate”. Critica de specialitate a primit cu multă rezervă această ambiţioasă montare. N.Timuş. „Târgul Sărutatului”.Timuş şi V.Gărdescu. premierele se succedau cu rigurozitate matematică. În rolurile principale.Timică (Kagler). Liana Mihăilescu. Maria Wauvrina.Gărdescu. Oleg Danovscki – coregrafia. Gina Schlachter şi Lulu Nicolau. se dansa sprinten şi cu graţie. Silvia Dumitrescu.Kiriţescu şi N. Silvia Dumitrescu.Maximilian.Kaner. Richard Rang (Contele Bitowsky). Elly Roman. După „Vagabonzii” de Zieher (cu G. Convins de excepţionalul potenţial de care dispunea Ion Dacian. Totuşi „Târgul Sărutatului” a demonstrat forţa ansamblului.* *Mircea Ştefănescu consemna: „Opereta este copilul traiului bun. scriitorii N. În distribuţie îl aflăm în rolul baronului Weps pe N. în care ia apărarea acestui gen atât de dificil. pe afişul „Alhambrei”. Versiunea românească este semnată de V. G. N. Dacian în rolul tânărului Adam are un frumos succes de public. N. N. dar mai cu seamă ştiinţa personalităţilor. secondaţi de G.Timică. N. opereta trebuia să mai aştepte reînvierea la noi.Vlădoianu intuise perfect.Vlădoianu a ales o lucrare românească.Gărdescu. N. Cronicarii se vor întrece să consemneze izbânda Teatrului „Alhambra” care atinsese „cele mai subtile stadii ale profesionalismului. Neobosiţi. Liana Mihăilescu. Maria Wauvrina (Rosa). se glumea cu haz. Mircea Ştefănescu scria: „Domnul Dacian este. pe care Providenţa l-a dăruit Europei Moderne”. figurează „Vânt de primăvară” de Johann Strauss. Montările spectacolelor din acea vreme au rămas de referinţă. Premiera consfinţeşte succesul operetei pe malurile Dâmboviţei. se cânta frumos. socotind că nici un compartiment nu se lăsase mai prejos”. Opereta „ţinea” afişul „Alhambrei”. artiştii „Alhambrei” lansează o nouă premieră: „O noapte la Veneţia” de Johann Strauss.Mălineanu. în distribuţie Ion Dacian (Ducele de Urbani).Vlădoianu. Lulu Nicolau. N. aşa cum şi-a aşteptat-o atâta vreme. pentru operetă. Tot în anul 1941. succes subliniat cu interes de cronicari în presa de specialitate. N. Richard Rang. Jules Cazaban (Joseph). Maria Wauvrina. 9 . talentul de excepţie al unor interpreţi de valoare.

Şerban Tasian. Toni Buiacici. s-au aflat: Migry Avram Nicolau. Aici. de peste 90. După 20 de ani de reuşite incontestabile. 20 de ani de existenţă cu „multe visuri. N. odată cu premiera „Pericola” de Offenbach. Succesul de public a fost enorm. NAŞTEREA TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ – 7 noiembrie 1950 În ciuda dispariţiei părintelui ei spiritual. Maria Wauvrina. şi-a continuat neabătută drumul succesului. N. George Groner. Nicolae Vlădoianu a înregistrat un singur eşec şi acesta l-a costat viaţa. N. În seria premierelor se înscrie apoi „Vânt de libertate de Dunaevski”. alături de colectivul companiei sale şi o serie de invitaţi de marcă. au fost montate 16 premiere ce au dat operetei „suflet de viaţă nouă”. un îngrijit caiet program consemnează cele 100 de spectacole ce fuseseră vizionate de la premieră. În aprilie 1949. Este în încăpăţânarea asta a operetei de a nu se lăsa învinsă ceva înduioşător”. Migry Avram Nicolau. Anul 1946 – un an bogat în evenimente şi realizări pentru artiştii „Alhambrei” care treceau pragul lui 1947 în febra pregătirilor pentru turneul din Orient cu „Prinţesa Circului” (versiunea franţuzească a libretului fiind semnată de Ion Marin Sadoveanu). Ion Lucian. Numele celor ce au jucat în acest spectacol. care şi-a deschis porţile cu premiera „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski. pe scena „Alhambrei”. o operetă de o nouă factură. Nae Roman. Din punct de vedere financiar însă… eşecul a fost total. opereta se impune şi se statorniceşte în noi dimensiuni. Din păcate. Velimir Maximilian a polarizat în jurul său cei mai valoroşi creatori şi interpreţi de Operetă. Tiberiu Simionescu. În decembrie 1946. N. multă muncă. toate materialele acestei lucrări de mare frumuseţe au dispărut fără urmă şi numai mărturiile celor ce au participat la realizarea spectacolului ne-au adus ecourile succesului de care s-a bucurat. În distribuţie. alături de Ion Dacian. Virginica Romanovski. M. Bimbo Mărculescu. s-au bucurat de un real succes. Să-i numim deci pe Silly Popescu. nume sonore ce au făcut din „Prinţesa Circului” un spectacol grandios menit să încununeze jubileul de 20 de ani de activitate a teatrului „Alhambra”. Petre Ştefănescu Goangă. Teatrul Armatei inaugurează Secţia muzicală în sala din Calea 13 Septembrie. dar şi destule realizări şi succese”.Roman. Graţie acestor realizări şi bazându-se pe bogate tradiţii. Următoarea premieră pe afişul Secţiei de Operetă a Teatrului Armatei a fost „Tarsiţa şi Roşiorul” de Viorel Doboş şi Gheorghe Dumitrescu. Spectacolele susţinute în martie 1947. „Domnişoara Opereta”. Tudor Şoimaru scria: „actualul spectacol de la „Alhambra” ţine să demonstreze ceea ce personal am crezut cu nestrămutare că opereta nu a murit încă. 10 .Wauvrina. La început au fost prezentate operetele româneşti „Paloş Voinicul” şi „Cântecul munţilor” de Viorel Doboş. au intrat pentru totdeauna în Cartea de Aur a Operetei româneşti.Vlădoianu şi Jack Fulga. în 18 ianuarie 1947. cum îi plăcea lui Nicolae Vlădoianu să o alinte. V. în seara zilei de 7 noiembrie 1950 a fost înfiinţat Teatrul de Stat de Operetă. printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri. „Prinţesa Circului” de Emmerich Kálmán.Între 1940-1946. Lucrarea s-a bucurat de un mare succes de public dar şi de o atenţie deosebită din partea cronicarilor. la Cairo şi Alexandria. vedete de primă mărime.Timuş. versiunea românească a libretului este semnată de Tudor Muşatescu. dând o nouă strălucire genului.Vlădoianu va sărbători. Toamna anului 1946 aduce pe afişele „Alhambrei” o nouă premieră.000 de spectatori. Şi astfel.Ionescu Dodo.

pe un libret de Paul Mihail Ionescu şi Bogdan Căuş. Costache Antoniu.Nicolaide şi Harry Negrin.Nicolaide. în adevărate şlagăre. pe un libret semnat de Traian Iancu. o parte din creatori au acceptat compromisul propus de puterea comunistă. spectacolul fiind greu de ţinut pe afiş din cauza conflictului mai mult decât superficial. distribuţiilor şi muzicii. Silly Popescu. în numai patru luni de la premieră. o înviorare atât de necesară viabilităţii genului. Elena Zamora. Maria Wauvrina. „Vânt de libertate” să ajungă la cel de-al 100-lea spectacol. a imprimat muzicii deseori o nuanţă satirică.” (Opereta-ghid. Bimbo Mărculescu. Libretul operetei susţine ideea preluării de către stat a proprietăţilor agricole şi transformarea lor în gospodării colective. atât cât s-a putut. care se dovedesc a fi sabotori şi duşmani de clasă. Bimbo Mărculescu. publicul bucureştean a făcut ca. „Târgul de fete”a avut o viaţă scurtă. iar regia a fost semnată de Sică Alexandrescu şi Nicuşor Constantinescu. Melodicitatea caldă. Din distribuţie au făcut parte Ion Dacian. Maria Wauvrina. altele jucate în puţine reprezentaţii şi scoase apoi de pe afiş. a păşit cu dreptul pe drumul afirmării. Petre Valentin. Ideea luptei de clasă şi limbajul specific timpului sunt elementele care susţin un conflict în care cei buni îi înving şi-i demască pe cei răi. Distribuţia îi reunea pe Viorel Chicidean. Militiade Păun. până în 1989. conducerea muzicală i-a fost încredinţată reputatului dirijor Eggizio Massini. supunându-se noilor cerinţe ideologice. unele dintre ele cu o viaţă destul de lungă. Utilizarea folclorului şi a ritmurilor de muzică uşoară au dat creaţiei sale de operetă un suflu nou. atât datorită echilibrului construcţiei. La pupitru s-a aflat dirijorul Liviu Cavassi. iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu. fireşte. Ludovic Spiess. Din distribuţie făceau parte Ion Dacian. Cella Tănăsescu. figurau spectacole cu o evidentă tentă propagandistică. direcţia de scenă a fost semnată de George Teodorescu. libretul H. *Isaak Dunaevski poate fi considerat ca unul dintre acei mai reprezentativi compozitori sovietici de operetă. susţinută de o elită de cântăreţi şi actori. cât şi melodicităţii de largă respiraţie a muzicii. trebuie spus că propaganda comunistă nu a cruţat nici Teatrul de Operetă. Lili Duşescu. De această dată subiectul este ancorat în realităţile vieţii muncitorilor din anii ’60. George Groner. Titus Moisescu. la 3 martie 1954. atunci când dramaturgia o reclama. El este cel care a introdus în structura muzicală a operetelor sovietice tematica cântecului de masă. creaţia sa reuşind să se impună. şi apoi aproape în fiecare stagiune. coregrafia a aparţinut maestrei Elena Penescu Liciu. muzica Nicolae Kirculescu. Muzica Florin Comişel. Ne vom opri asupra câtorva dintre aceste spectacole. Nae Roman. de inspirata muzică a compozitorului Nicolae Kirculescu. le-a transformat. Toni Buiacici. Ca şi în alte domenii ale artei. În 7 februarie 1951 a avut loc premiera operetei „N-a fost nuntă mai frumoasă” . Naivitatea textelor şi conflictele create artificial au fost salvate. Puica Alexandrescu. încă de la înfiinţare. are loc premiera operetei „Culegătorii de stele”. George Groner. Premiera operetei a avut loc pe 20 mai 1964. datorată. Perioada în care opereta românească începuse să se afirme din ce în ce mai puternic a coincis cu venirea la putere a regimului comunist care a impus prin instituţiile sale ideologice teme şi subiecte care să reflecte pretinsele realităţi ale timpului şi care să contribuie la formarea omului nou.Hagic. pentru generaţiile mai tinere de spectatori ar părea un lucru aproape de necrezut.Iordănescu Bruno. Nae Roman. Aşa se face că în repertoriul Teatrului. Elena Zamora. plină de lirism a ariilor şi duetelor. Îndrăgostit de Operetă. 1969) Deşi. Pe aceeaşi linie a spectacolelor scrise la comandă se înscrie şi opereta „Târgul de fete” de Filaret Barbu. Virginica Romanovski. Acţiunea este plasată pe un şantier de construcţie a unei termocentrale. spectacolul jucându-se de vreo 200 de ori. Tot în plină perioadă proletcultistă. menite să contribuie la formarea „omului nou”. Silviu Gurău. Opereta se încheie cu instalarea sediului cooperativei în casa chiaburului din sat. H. Dem. Bimbo Mărculescu. la vremea respectivă. Specialiştii apreciază că opereta 11 . Virginica Romanovski. Se poate afirma acum că Opereta românească. De precizat că astfel de teme – prezente de altfel şi în dramaturgia şi cinematografia românească a timpului – n-au fost decât pretexte pentru a crea subiecte pentru spectacole angajate.

opereta „Lăsaţi-mă să cânt” pune în evidenţă lupta pentru dezvoltarea culturii româneşti. Personajul Ciprian Porumbescu a fost interpretat cu pasiune şi dăruire de Ion Dacian. Leipzig sau Belgrad confirmă valoarea partiturii semnată de Gherase Dendrino. execuţie decoruri. a avut un destin de invidiat. Inspirata muzică a acestei lucrări l-a propulsat pe Gherase Dendrino definitiv în rândul autenticilor creatori de operetă. patriotismul înflăcărat al lui Ciprian Porumbescu. 22 balerini corp ansamblu. Fără îndoială. nici prin armonie. Titus Moisescu. evocând momentul important al vieţii muzicianului român. mode. Elisabeta Henţia. tehnic scenă – pe scurt 115 angajaţi la personalul tehnic. în Teatrul de Operetă activau: Sandu Eliad – Maestru Emerit al Artei. Nu este puţin lucru ca un teatru să funcţioneze cu o schemă aproape perfectă: 51 de solişti. lupta lui pentru înfrăţirea naţionalităţilor conlocuitoare din Transilvania. Laureat al Premiului de Stat sau Artist al Poporului cu care erau răsplătiţi artiştii de valoare. Radio-ul şi mai apoi televiziunea se întreceau în imprimări şi înregistrări cu muzică din operete şi chiar cu spectacole integrale. indiferent de naţionalitate. Militiade Păun. (Opereta-ghid. grelele condiţii în care îşi desfăşurau activitatea artiştii creatori din secolul trecut. Astfel. butaforie. alături de Ion Dacian. scrisă pe un libret de Liliana Delescu. O perioadă de aur în care s-a muncit cu râvnă şi dăruire.nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul celorlalte două ale compozitorului („Ana Lugojana” şi „Plutaşul de pe Bistriţa”) nici prin orchestraţie. Sub bagheta compozitorului au evoluat în spectacolul de premieră. 1969) An de an. slujită de o adevărată pleiadă de cântăreţi şi actori. toate acestea constituind multiple aspecte ale conţinutului de idei care au stat la baza creării operetei. Artist Emerit. valoroasei echipe de solişti ai Teatrului de Stat de Operetă i s-au adăugat nume de certă valoare ca: Getta Mara. ornamentaţie. Stimulative şi onorante erau şi titlurile de Maestru Emerit al Artei. Erastia Sever şi Viorel Cosma. Maria Wauvrina (Rosa). 45 de instrumentişti. sprijinită de specialişti decişi să nu marginalizeze genul. Elisabeta Porumbiţa. Virginica Romanovski (Suzănica).Lebas. Dresda. *Opereta „Lăsaţi-mă să cânt” a fost scrisă cu prilejul împlinirii unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. PERIOADA DE AUR A TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ Anul 1954 marchează un mare succes al Operetei româneşti – „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino – creaţie de referinţă. tapiţerie. Puica Alexandrescu. Menită să comemoreze împlinirea unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. nu poate fi neglijat sprijinul financiar de care s-a bucurat din partea statului. Silly Popescu (Bertha). Faptul că această operetă s-a jucat cu egal succes la Odessa. Dia 12 . dragostea lui pentru cântecul popular românesc. 14 solişti balet. Repertoriul se îmbogăţea mereu: „Pericola” de Offenbach (1951). 70 de corişti. croitorie. Opereta are la bază ideea dezvoltării unei culturi muzicale în Transilvania prin gruparea intelectualilor cinstiţi. „Lăsaţi-mă să cânt” a ajuns la impresionanta cifră de 250 de reprezentaţii. Regia a fost semnată de Nicuşor Constantinescu. coregrafia Elena Penescu Liciu. „Casa cu trei fete” de Schubert-Berté (1953). În cinci ani de la premieră. în Transilvania anilor 1882. asta fără să mai amintim şi de personalul administrativ. „Ana Lugojana” de Filaret Barbu (1951). decorurile N. Astfel Opereta. Bimbo Mărculescu (Nastasi). costumele Elena Agapie. în plus ateliere de tâmplărie. Gherase Dendrino – Laureat al Premiului de Stat (mai târziu devenind şi Artist al Poporului). Virginica Romanovski – Artistă Emerită sau Puica Alexandrescu – Laureată a Premiului de Stat. „Aculina” de Kovner (1952).

la Theatre des Westens din Berlin. Ştefi Pârvulescu. Constantin Drăghici. care a creat un adevărat stil de balet propriu operetei… Între maeştrii corepetitori trebuie să numim la loc pe cinste pe Edith Huzly şi Marin Voicu care au vegheat permanent la menţinerea unui înalt nivel interpretativ al tuturor soliştilor. Nelu Marinescu. Bulgaria şi Polonia. „Zarvă între fete”. Constanţa Câmpeanu. Constantin Rădulescu. Belgia. pe lângă Ion Dacian. Profesionalismul trupei a fost subliniat de critica de specialitate. el ar fi trebuit s-o repete de zece ori! Dacian (ca şi restul ansamblului) a cântat în limba germană. spectacolul a fost vizionat şi de soţia compozitorului Kálmán care a declarat că „este cea mai frumoasă montare a «Contesei Maritza» pe care a văzut-o”. „Boccacio”. Cella Tănăsescu. Ştefan Teodoriu. Viorel Chicideanu. Mihai Petculescu. Valli Niculescu. Pentru asta le mulţumim în mod special!” Farmecul românesc al operetei a fost dezvăluit publicului berlinez. Duşan Bugarin. Teatrul de Stat de Operetă întreprinde numeroase turnee. s-a desfăşurat în perioada 28 februarie–6 aprilie 1957. Lili Duşescu. Seria turneelor a continuat în Ungaria. director şi tenor al trupei. la Moscova. La München.Panaitescu. *Opereta bucureşteană a fost primul ambasador al artei lirice româneşti în Occident. cu o coregrafie semnată de Elena Penescu-Liciu. Adriana Codreanu. la Festivalul de Operetă de la Trieste. În regia lui Nicuşor Constantinescu. George Groner. dacă era după public. Ai impresia că nu eşti la operetă. Corina Bărbulescu. Marica Munteanu. Germania. Mia Chirilescu. Liviu Cavassi. Ditta Pavel. Silly Vasiliu. „Lysistrata”. ci la spectacolul Operei Comice Clasice. Se montează cu succes atât operetă clasică: „Liliacul”. melodia „Zi. George Hazgan. 13 . „Prinţesa circului” de Emmerich Kálmán cu deosebit succes. într-o sală cu 1700 de locuri. Cleopatra Melidoneanu. Mircea Nemens. ţigan”. „Vânzătorul de păsări”. şi nu în ultimul rând maestrei Elena Penescu Liciu. ziarele subliniind aproape la unison „efortul şi talentul acestui colectiv bine închegat”. „Văduva veselă”. Nicolae Ţăranu. Octavian Naghiu. „Studentul cerşetor”. Contesa Maritza a provocat un furtunos succes: „…Românii se pricep de minune să prezinte cu gust operetele… Cântăreţii nu dispun numai de voci admirabile ci şi de mare talent actoricesc. Denise Vrancea. În această perioadă s-a montat şi operă comică – „Don Pasquale” şi „Elixirul dragostei” de Donizetti – fapt ce subliniază forţa interpretativă a colectivului. jucând pe Tassilo cu decenţă şi cântând cu o frumoasă voce cultivată. Petre Valentin. „Trebuie să recunoaştem că noi am şi uitat de când în operetă au fost executate partiturile vocale cu atâta precizie muzicală şi cu nuanţe atât de bogate cum am auzit la oaspeţii noştri români. Pe scena teatrului din Splai premierele şi-au urmat cursul. Cu trecerea anilor li s-au alăturat Lucica Roic. Ştefan Glodariu. dirijorilor de cor: Nicolae Oancea şi Aurel Grigoraş. În 1968. noi turnee în Austria. „Colomba” de Elly Roman şi „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Luxemburg sau Olanda – la fel de bine primite de public. Lia Turovski. Valeria Rădulescu. Iancu Groza şi Tiberiu Simionescu. Tamara Buciuceanu. Valeria Rădulescu. Marica Munteanu. sub bagheta dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi. Teatrul de Operetă prezintă în Italia. Mircea Ionescu. de Nicolae Ţăranu. Începând cu anul 1957. cu „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. primul. Iancu Groza. Coca Enescu. apoi în 1965. „Colomba”. Ludovic Spiess. Ion Dacian. În 1969. Adriana Codreanu. cât şi operetă românească: „Plutaşul de pe Bistriţa”. mereu proaspătă. Emil Popescu. a fost punctul central. Toni Buiacici. Constanţa Câmpeanu.” Succesul de care s-a bucurat Opereta bucureşteană peste hotare s-a datorat în mod cert dirijorilor de excepţie pe care i-a avut: Gherase Dendrino. publicul german a aplaudat furtunos evoluţiile artiştilor bucureşteni.

Maria Wauvrina. Eugen Savopol. Vorbind cu dânsul despre soarta operetei. Opereta „Ţara surâsului” a fost montată la Teatrul de Stat de Operetă în anul 1965. Nae Roman. În „Ţara surâsului” întreaga trupă nu juca ci pur şi simplu „oficia”. fac seri regale… Opereta din Bucureşti a ridicat Opereta la o nouă strălucire…Merite deosebite are directorul de scenă Ion Dacian care.Germania (12 octombrie 1970) – scria despre „strălucirea nouă a genului de operetă. Conducerea muzicală a dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi asigura spectacolelor o înaltă ţinută artistică. coregrafia maestrei Elena Penescu Liciu dobândea un plus de farmec oriental. s-a menţinut în atenţia publicului timp de 17 ani. „Ţara surâsului” a oferit prilejul regizorului Ion Dacian să demonstreze plenul personalităţii sale artistice. Era o sărbătoare şi pentru întreg ansamblul. Keiszeitung Bobliger Blatt – R. Şi opereta românească a fost prezentă cu: „Anton Pann” de Alfred Mendelsohn şi „Soarele Londrei” de Florin Comişel. atât pentru regizorul Ion Dacian cât şi pentru întreg ansamblul. de pe malul Dunării pe cel al Spreeii. de la primul solist la ultimul maşinist. Ludovic Spiess. Ştefan Norris. În treacăt. cum rar i-a fost dat lumii să vadă genul de operetă. Titrând: „România ne arată cum trebuie jucată opereta”.Z. când lucrarea este de proastă calitate”. nota : „În părţile lirice a strălucit glasul cultivat şi catifelat de tenor al lui Ion Dacian. atât pentru tenor cât şi pentru soprană. George Groner. ce au dat viaţă unor personaje veridice. A fost o adevărată provocare. Bimbo Mărculescu. ideea de a monta acest spectacol pe scena Operetei. Eugen Fânăţeanu şi Dorin Teodorescu). maestrul Ion Dacian a îmbogăţit repertoriul cu lucrări de referinţă ca: „Ţara surâsului” de Léhar (1965). Cleopatra Melidoneanu. modele de talent şi muncă filigranată. 14 . ca şi Teatrului în general – dar numai atunci este moartă. Adriana Codreanu. fie amintit că este vorba despre unul din cele mai mari teatre de operetă din lume: Opereta de Stat din Bucureşti. cu o esenţă dramatică deosebită. Valli Niculescu. Concepută ca o operetă de tenor. Desprinsă din tiparul operetei clasice. de altfel. „Contele de Luxemburg” de Léhar (1971). venită din Bucureşti unde Kálmán şi Léhar. după succesul de care se bucurase filmul lui Gabriel Pascal. este maestru în interpretarea acestui gen şi care este în patria domniei sale unul din cei mai populari actori”. „Sânge vienez” de Johann Strauss (1967). musicalul „My Fair Lady” de Loewe. Premiera a avut loc pe 8 mai 1969 şi i-a avut în distribuţie pe: Ion Dacian. dar montarea fastuoasă şi mai ales dificultatea partiturii muzicale. În perioada în care a condus destinele Teatrului de Operetă. În decorurile create de arh. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez (1966). Domnia sa a adus carul lui Tespis de la Bucureşti la Charlottenburg. Mircea Nemens. În distribuţia spectacolului regăsim vedete de primă mărime ale Teatrului din Splai: Valeria Rădulescu. am primit următorul răspuns: An de an Operetei i se prevede moartea – la fel ca şi Operei. Lucica Roic. nu permit prezentarea ei la cote de maximă exigenţă artistică în condiţiile grele impuse de un turneu.Enno Wymer în cotidianul B. În serile când se juca „Ţara surâsului” sala gemea de lume. Dânsul a făcut o punte între Est şi Vest – cu trupa de operetă – şi asta la cel mai înalt grad de calitate. Nicolae Ţăranu. Constanţa Câmpeanu. alături de Dendrino. „Suzana” de Gilbert (1970). Acelaşi succes de care s-au bucurat în străinătate „Contesa Maritza” şi „Văduva veselă” l-ar fi avut şi „Ţara surâsului” de Léhar. Marica Munteanu. Tiberiu Simionescu. Din lunga listă a premierelor se desprinde un alt titlu. „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán (1967).F. prin valoarea interpreţilor care au dat viaţă Prinţului Sou-Chong (Ion Dacian.

Tiberiu Simionescu. exact în aceeaşi lună de Crăciun plecase şi Leonard (1928) pe drumul fără de întoarcere. Wilfred Hyde-Withe) distins cu opt Premii Oscar. *„My Fair Lady” reprezintă o adevărată cotitură în creaţia contemporană de operetă. fiind îngropat în curtea Bisericii Sf. prin care străbate clar şi sentenţios lirismul poetic vienez.Ionescu Dodo. cu nedorite consecinţe locomotorii. De-a lungul timpului.şi o muzică deosebit de inspirată. a fost realizat şi un film (cu Rex Harrison. însuşit de compozitor – prin naştere şi educaţie – în familie şi şcoală. autenticitate şi înaltă demonstraţie de virtuozitate scenică. iar conducerea muzicală de Liviu Cavassi. Ştefi Pârvulescu. după care a urmat adunarea cinică de înlocuire cu flori şi mulţumiri „tovărăşeşti pentru contribuţia adusă artei socialiste”. „Portret sentimental Ion Dacian”). Dumnezeu le-a hărăzit zăpada şi îngheţul spre a rămâne veşnic cu figura de marmură rece. Eugen Savopol. N. Dorin Teodorescu. Ionel a mai avut puterea să declare cu umor: „În ziua de azi. adus special de la Londra. interpreţii spectacolului s-au străduit să păstreze succesul de la premieră. Elizeu Simulescu. considerându-l „unul din cele mai bune spectacole de teatru muzical montat la noi” şi care „ridică mult prestigiul” Teatrului. Sub atenta îndrumare a experimentatului Tiberiu Simionescu. Într-o bună zi s-a trezit cu o şedinţă de 48 de ore. „Se pare că artiştilor. Nae Roman şi mulţi alţii. Audrey Hepburn. iar la Londra 2281). direcţia de teatru este ca maşina. unde a fost forfecat fără menajamente. Le-au fost parteneri în rolul Higgins. Militiade Păun. („Opereta-ghid”. a asigurat culoare. actorul Silviu Stănculescu şi George Pănescu.” (Viorel Cosma. Faptul că „My Fair Lady” s-a jucat neîntrerupt timp de aproape 34 de ani cu succes este cea mai bună confirmare. Fascinanta creaţie a Cleopatrei Melidoneanu fiind considerată. După premieră. Daniela Diaconescu. Marele merit al lui Loewe este acela de a fi ştiut să facă sinteza dintre dramaturgia piesei lui Shaw – care în operetă a rămas aproape neschimbată – cu specificul muzicii şi spectacolului american. cânta doar în anumite spectacole.Gheorghe din Cartierul Andronache. Mireille Constantinescu. Eugen Fânăţeanu. În plină iarnă (8 decembrie 1981) a trecut în lumea umbrelor. ce au încălzit inimile oamenilor cu fiorul lor fierbinte. direcţia de scenă fiind asigurată de Ion Dacian. o revelaţie. Cornel Rusu. de asemenea. Titus Moisescu. A făcut o congestie cerebrală. A revenit cu greu pe un platou de televiziune pentru ultimele filmări. 1969) Paralel cu îmbogăţirea repertoriului se adaugă nume noi pe afişele Operetei: Eugen Savopol. atât ca regizor cât şi ca interpret. În 1964. fiind preluată în repertoriul teatrelor din întreaga lume. fapt care începuse să deranjeze anumite figuri conducătoare ale epocii socialiste. A fost stabilit recordul spectacolelor de musical (2717 reprezentaţii. ctitorie a lui Nicolae Vlădoianu. Având la bază un libret construit pe un valoros text al literaturii dramatice – Pygmalion de George Bernard Shaw . Directorul Dacian trecuse la regie. lucrarea a cunoscut un succes nemaiîntâlnit. presa a consemnat la unison izbânda. Te bucuri de ea în două momente: o dată când o cumperi şi o dată când scapi de ea!” Gestul l-a marcat însă cumplit. Realizarea a depăşit toate aşteptările. 15 . „Dacian devenise un nume de legendă către anii ’70. cocheta mai mult cu străinătatea. Rodica Truică şi Mioara Manea Arvunescu. A fost elogiat Ion Dacian. Virgil Bojescu. în rolul Elizei au evoluat cu graţie şi dezinvoltură scenică Constanţa Câmpeanu. Coregrafia lui Michel Boyle.

unde suferinţa are lăcaşuri ascunse. aflăm dintr-o cronică iscălită de Traian Lalescu: „Teatrul ‚Alhambra’ n-a precupeţit nici un efort material. risipă de balete. din care se pot scoate înţelesuri încă negăsite şi nerostite. pentru prima oară.. pe care Ion Dacian a dus-o timp de peste 40 de ani. Ion Dacian s-a confundat cu un mare artist. Ion Dacian a fost mereu comparat cu Leonard. în 1968 . multă vreme. Când a cântat Dacian. cu acea tandreţe cu care căuta să vadă dincolo de aparenţe. un spectacol la care Ion Dacian a fost invitat să interpreteze rolul lui Alfred: „Apariţia lui Ion Dacian a întrerupt pentru câteva clipe cursul firesc al spectacolului. când e vorba să monteze un spectacol nou. cronicarul dramatic consemnează: „…noul spectacol al teatrului Alhambra – „Paganini” – merită de la început o menţiune specială pentru evidentul spirit de conştiinciozitate şi pasiune artistică cu care a fost realizat. Atunci. o dată cu apariţia în opereta „Baiadera” lui Kálmán (1947?) nu s-a mai vorbit despre el în aceşti termeni. era zâmbitor. în final. Despre premiera operetei „Paganini”. Fiindcă el credea că „Numai durerea ne învaţă să râdem”. rămâne o carte deschisă pentru cine va dori să-i studieze drumul şi să-i înveţe paşii. cu un timbru excepţional de cald şi de frumos. (…) Vocea tânărului de la Opera din Cluj. neschiţând nici un gest. Ion Dacian. de mult de a fi numai un răsfăţat cântăreţ. Ion Dacian. Vioara era metafora care l-a condus prin popasul acesta lumesc. al cărui joc de scenă a depăşit crochiul unei siluete de operetă. la care ştia că are dreptul. Léhar şi Strauss şi toţi acei visători vienezi s-au plimbat cu viorile lor fermecate. Dl. corişti. A fost o confruntare în timp. o făclie cu străluciri serafice. cu o inimă care gustase din pocalul acelei cucute măreţe. tânărul unei providenţe. căruia să-i pună în slujbă glasul şi neliniştile sale. ca orice slujitor în slujba Euterpei. cu imaginea atât de complexă oferită de partitură. Fiecare rol. căci Tudor Arghezi scria în Bilete de papagal în februarie 1929: „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară”. Nu le va fi lesne să urce până la sufitele scenei.referitor la momentul de final al operei „Traviata” de Verdi. cu toate forţele celui aşteptat. pe care Leonard a căutat-o însetat. costume şi decoruri au caracterizat întotdeauna operetele prezentate de Ion Dacian”. în multe momente. Fusese o adevărată sărbătoare artistică. balerini şi orchestranţi. El venea cu o inimă liniştită. mi-a căutat ochii şi m-a întrebat cu modestie: «Crezi că a fost bine?»” 16 . Oprit la mijlocul scenei. Aplauzele sacadate aproape că nu mai conteneau. abia perceptibile. Căderea ultimei cortine a constituit un triumf. aşa cum. Dacă la începuturile carierei sale. (. Dar toate aceste „bariere” artistice nu vor face decât să îndârjească.Ion Dacian a încetat. chiar atunci când pensionarea l-a făcut spectator.. atunci. şi această linişte îi dădea răgazul să cuprindă toată grădina. nu i-a fost nici lui uşor. lumea era în căutarea acestei viori fermecate. Când a apărut Ion Dacian. cânta în tonalitatea inimii lui. cu o prezenţă fizică cuceritoare. împiedicându-se de faima lui Leonard. cum spunea un personaj al lui Bogdan Amaru. şi-a păstrat în continuare ţinuta şi starea sentimentelor personajului său. în sensul cel mai bun. câştigându-şi permanente galoane pe plan actoricesc”.) De când a întâlnit opereta n-a mai căutat alt stăpân. Pe multe operete şi-a lăsat Dacian amprenta de artist sclipitor şi aceasta desigur va îngreuna mersul celor care i-au pornit pe urmele paşilor. pentru a atinge. modulându-şi glasul cu un firesc propriu teatrului realist. E nevoie de o aplecare peste munca şi râvna lui. înconjurat de solişti. în schimbul acelui dram de fericire. În ziarul Fapta. în care Zeller şi Kálmán. Cu o tinereţe de invidiat în trăirea stărilor. de care nu se putea apropia decât cel hărăzit să strângă laolaltă toate viorile. cu timiditatea omului veşnic în căutare. care-l stabilea pe Dacian pe un podium definitiv.DESPRE ION DACIAN Leonard lăsase un gol. efortul actorului. ascultătorul aşezat cuminte în scaunul unor visări ce durează două ore. pentru care rolul şi rostul scenei nu a avut întreruperi niciodată. Iată ce mărturisea George Zaharescu – regizorul şi directorul Operetei bucureştene. Figuraţie bogată. în registrul mediu. care-l va lua ca model pe acest mare şi unic interpret. Muzica lui Léhar are o graţie şi o fineţe de dantelă… Echipa de interpretare a fost dominată de prezenţa d-lui Dacian. a simţit că-n imperiul fără hotare al nemuritorului vals cânta vioara căutată. studiat şi apoi jucat de el. un nivel de teatru cu adevărat remarcabil. de altfel.

Lucia Ţibuleac. „Răspântia” (1975). Laura Niculescu. directorul Operetei bucureştene din acea perioadă. Nicolae Simulescu) şi doar ei. Simina Ivan. Marta Savciuc. două creaţii de referinţă ale genului. Bianca Ionescu. Liliacul şi Paganini. spune: Ne-am hotărât să retragem treptat din circuitul de spectacole tot ceea ce era acoperit de cenuşa timpului. s-au înscenat şi lucrările de mai redusă anvergură: Miss Helyet. George Hazgan. Rodica Truică. musicalul îşi face loc pe afişele Teatrului din Splai. În paralel. Silvia. vor atrage în sala Operetei un public nou. Astfel. maestrul George Zaharescu. Daniel Eufrosin. Alexandru Badea. O noapte la Veneţia. Mam’zelle Nitouche. Vânzătorul de păsări. îşi vor demonstra forţa prin inedite spectacole: „Viaţa. Nicolae Simulescu. „Nesfârşit. Victoria şi-al ei husar. Casa cu trei fete. distribuţiei. Dar despre această perioadă. sub conducerea maestrei Mihaela Atanasiu. S-a acordat egală importanţă repertoriului românesc şi clasic. Constanţa Câmpeanu. lucrări româneşti de certă valoare. În această perioadă au văzut luminile rampei spectacolele: „Spune inimioară. Prinţesa circului. spune!” de Elly Roman (1972). Faustina” de Liviu Cavassi şi Doru Butoiescu (1973). Petre Codreanu şi George Zaharescu. Vali Niculescu. Noi sunt şi numele ce se impun acum atenţiei: Mihaela Mijea. se datorează succesul relativ al spectacolului. Emil Spătaru. Văduva veselă. zborul Măiastrei” (1978). Alexandru Ioniţă. George Niculescu. „Oklahoma” de Rodgers (1974) şi „Poveste din Cartierul de Vest” (1978). Suzana. Voievodul ţiganilor. Logodnicul din lună şi Chouflery. Liliana Pagu. „Mătuşa mea. Emil Pinghireac. Alături de opereta clasică prezentă prin premierele „Contele de Luxemburg” de Franz Léhar (1971) sau „La Calul bălan” de Ralph Benatzky (1973). Puşa Urdăreanu. practic în Teatrul de Operetă s-a predat ştafeta unei noi generaţii de creatori şi realizatori ce s-au străduit să-şi însuşească tainele măiestriei în universul fermecător al operetei. Astfel. Între anii 1970-1980. dragostea omului” (1976). la împlinirea a 100 de ani de la Independenţa României în şirul evenimentelor care trebuiau să marcheze evenimentul. Dumitru Trandafir. libretul Constantin Florea. în noi viziuni regizorale. Începând cu anul 1976 balerinii Teatrului de Operetă. ceva mai estompat decât în anii ’50. În stilul propagandistic al politicii partidului comunist – prezent de altfel şi în filmele istorice ale timpului – subiectul operetei evocă luptele şi jertfele care au condus la cucerirea Independenţei României prin înfrângerea armatelor turceşti. s-a înscris şi premiera (17 mai 1977) operetei „Eternele iubiri”. de directorii teatrului. „Lecţia de dragoste” (1981). „Balet contemporan” (1979). 17 . Distribuţia a fost una de zile mari (Cleopatra Melidoneanu. Nicolae Ţăranu. Este adevărat. Sanda Mărgărit. Dorin Teodorescu. „Leonard” (1976) de Florin Comişel. muzica George Grigoriu. să dăm strălucire spirituală capodoperelor genului şi să îmbogăţim portofoliul repertorial cu lucrări neexplorate încă. Ioan Suciu.DESCHIDEREA OPERETEI SPRE NOI ORIZONTURI – ANII ’70-’80 Grija pentru un repertoriu reprezentativ a fost continuată după dispariţia lui Ion Dacian. în decursul anilor ce au urmat au văzut luminile rampei. Influenţa ideologiei oficiale s-a făcut simţită în opereta românească în activitatea Teatrului de Stat de Operetă şi în deceniile şapte şi opt .

Repertoriul teatrului (care rula în fiecare lună în jur de 14-16 titluri. „Examene-examene”. susţinută de referatul însoţitor favorabil al compozitorului Teodor Bratu (pe atunci inspector în Consiliul Culturii). cor. Un spectator nelipsit de la reprezentaţiile Operetei seară de seară lansase o butadă: „Opereta este teatrul cu cel mai mare număr de vedete pe metru pătrat”. de ce balerinele au fustele scurte. Începutul se realizase fructuos sub directoratul lui Petre Codreanu prin „Oklahoma”. care se convinsese de valoarea lucrării citind partitura. tineretului în general. „Poveste din Cartierul de Vest” s-a constituit în exemplu edificator pentru întreaga trupă care a înţeles că poate să-şi depăşească condiţia. organizate din doi în doi ani. dar şi din lucrări româneşti (operă. interpreţi. „Suzana”. Slobozia. erau. cu largul concurs şi sprijin al Direcţiei Muzicii din Consiliul Culturii. Trecând peste vitregia şi duritatea inculturii afişate de unii reprezentanţi ai «forurilor competente» cu ocazia vizionării repetiţiei generale a acestui spectacol («de ce trebuie să se moară la operetă. Târgovişte. astfel. cine a putut scrie un asemenea libret. balet). „Marco Polo” etc. impunând un nou stil de interpretare. nu-mi dăinuie în amintiri decât explozia de aplauze care a încununat în cele din urmă premiera Poveştii din Cartierul de Vest. Rezultatele n-au întârziat să apară. maeştri de balet ai tuturor teatrelor de gen din ţară ne întruneam pentru a dezbate problemele specifice şi pentru a deschide front de lucru în propriile laboratoare de creaţie. „Eternele iubiri”. după cum afirmă George Zaharescu: „repertoriul. 3000 de dolari pentru achiziţionarea lucrării lui Bernstein. Era un adevăr incontestabil. „Prinţesa circului”. „Poveste din Cartierul de Vest” a fost o adevărată şcoală în care dăruirea şi credinţa. 18 . „Tinereţea unui vis”. urmate de repetiţii începând cu ora 10 dimineaţa când programul de lucru o impunea (Opereta avea pe atunci stagiuni permanente în Piteşti. „Contesa Maritza”. „Contele de Luxemburg”. „Un tip de modă veche”. la care s-au adăugat noile montări ale capodoperelor originale. operetă sau musical). în cea de-a patra stagiune. în această perioadă iau naştere colocviile de creaţie ale Teatrului de Operetă. Înscriindu-se într-o direcţie de revigorare a formulelor clasice de abordare ale spectacolului muzical. „Soldăţelul de plumb”. ce de eroii îşi jură credinţă în faţa lui Dumnezeu etc. Buzău. Ploieşti. Focşani.” (George Zaharescu) Această reprezentaţie–eveniment a constituit o cotitură în activitatea teatrului.»). cu reveniri în Bucureşti în jurul orelor 2 sau 3 noaptea. „Vila cu iluzii”. dublate de o muncă debordantă. elevilor. În sfârşit. urmat apoi de un altul „Poveste din Cartierul de Vest”. uneori câte două spectacole consecutive în deplasări obositoare. au constituit un fond repertorial autohton demn de invidiat.Problemele esenţiale din această perioadă. „Leonard”. Şi totuşi din paleta repertorială a teatrului lipsea ceva. un an de excepţie care a dat actul de naştere a ceea ce se numeşte în lumea teatrului spectacol total. pentru că umerii acestor autentice valori susţineau tot greul reprezentaţiilor cu stoicism. „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata”. studenţilor.). regizori. care trebuiau rezolvate. „Voievodul ţiganilor” etc. „Timp de trei stagiuni la rând lucrarea fusese respinsă «undeva sus» unde se avizau planurile repertoriale. lipsea muzicalul american. Turnu Măgurele şi Alexandria). care prin problematica şi ritmurile sale se adresa noilor generaţii de spectatori.) care mai «trăiau» doar prin valoarea interpreţilor şi montări mai recente („Vânt de libertate”. Compozitori. libretişti.. de ce trebuie să se bată cu şişurile şi nu cu pumnii. o mare expresivitate a frazării şi o categorică disponibilitate pentru dans a tuturor colectivelor artistice (solişti. teatrul primeşte undă verde şi. „Violete de Parma”. au constituit ţelul suprem. Anul 1978 a fost. asigurând astfel o mare varietate pentru spectatori) era format dintr-un amalgam de montări vechi ale unor titluri de răsunet („Ţara surâsului”.. cadrele şi calitatea reprezentaţiilor”.

Ecuador. Zvonurile despre dărâmarea clădirii teatrului sau despre afilierea operetei ca o secţie pe lângă Opera Română se înmulţeau. iar spectatorii începuseră să se împuţineze simţitor. a fost pusă în aplicare şi măsura comasării atelierelor de producţie (măsură întâmpinată cu un vehement protest al omului de teatru. Cele trei turnee întreprinse pe perioade destul de întinse (40-50 zile) în Italia. În jurul sediului. grei. din iniţiativa maestrului de balet Victor Vlase. „Pretutindeni în Torino. constituind un real sprijin moral. Bergamo. Inevitabilul s-a produs în 1986. se editează revista BIS. aplauzele şi uralele au răsplătit în fiecare seară strădaniile unei trupe mobilizate exemplar. Reggio Emilia. demolările creaseră un teren viran sinistru. maestrul Radu Beligan. Bisaţi de zeci de ori. Trapani. în aceste condiţii.000 de spectatori fredonau împreună cu interpreţii. ca trupa să fie împărţită în două echipe. una ce susţinea spectacolele din repertoriul curent şi cealaltă – mai redusă – care susţinea în sălii de mare capacitate reprezentaţii de divertisment. cronicarii bucureşteni au apreciat activitatea operetei.Anii 1978. în plenara Consiliului Culturii) ce desfiinţa practic fluxul normal al activităţii materiale din teatre. cu greu am reuşit să încheiem spectacolul târziu după miezul nopţii. Opereta şi-a păstrat tinereţea şi atractivitatea oricât i-ar fi contestată vitalitatea artistică şi oricât ar fi fost considerată 19 . agrementate cu şlagăre „la modă” şi prezenţe notabile ale unor actori de comedie din teatrele bucureştene. iar seara bezna înghiţea totul într-un neant de nepătruns. (. Ne-am mutat în grabă (înregistrând mari pierderi de materiale şi exponate rare) în noul sediu oferit de Teatrul Naţional. se desfiinţau posturi. Ce nu reuşiseră marile inundaţii sau devastatorul cutremur.. 1979 şi 1982 au marcat afirmarea deplină a valorii spectacolelor Operetei bucureştene şi peste hotare. înfăptuiseră într-o jumătate de zi buldozerele. Am fost nevoie.” (George Zaharescu) În cadrul aceleiaşi perioade. Enna sau Cagliari – ca să nu dau decât câteva exemple – strigătele de ‚bravi’. într-o atmosferă de sărbătoare populară greu de descris. Puţini ştiu că aceste două acţiuni au întregit substanţial bugetul pentru plata salariilor în acea perioadă plină de neprevăzut şi neajunsuri. Nu pot să uit seara reprezentaţiei de la Siracuza în a cărei arenă 8–10. fondurile pentru montări erau reduse substanţial. un „magazin” cuprinzând o mare varietate de teme. Planurile de încasări se măreau. câţiva ani mai târziu. corului şi orchestrei. În perioada care a urmat. Ravenna. Sardinia sau Sicilia. Pescara. Costa Rica. Peste toate aceste neajunsuri. care s-a reflectat în aprecierea sa pe plan naţional. Ancona. în ovaţiile dezlănţuite ale unei săli arhipline. au stârnit elogiile presei de specialitate şi au încântat zecile de mii de spectatori ce au vizionat reprezentaţiile.. bogat ilustrat în fotografii color. Se vehicula tot mai des ideea mutării sediului Operetei în altă locaţie. Anii care au urmat au fost cenuşii. situaţia financiară a instituţiilor de spectacole începea să devină din ce în ce mai precară. înlănţuiţi de braţe de la un capăt la celălalt al gradenelor. printre cele vehiculate fiind chiar Sala Mică a Teatrului Naţional. Interesaţi că în această instituţie se duce o politică pragmatică faţă de repertoriu. Orvietto. Peru. Columbia şi Guatemala). În paralel. că sunt experimentate forme novatoare de exprimare artistică şi că distribuirea în roluri este deschisă talentelor. „baletul contemporan” al Mihaelei Atanasiu cucerea inimile spectatorilor din şase ţări ale Americii Latine (Mexic. indiferent de vârsta şi vechimea în muncă.) „Lăsaţi-mă să cânt” a răsunat ca un strigăt de deznădejde prin glasul tuturor interpreţilor. erau pensionate multe cadre. frigul din sălile de repetiţii şi din sala de spectacole au afectat disponibilitatea vocală interpreţilor. Un rol deosebit faţă de producţia artistică a Teatrului din Splai l-a avut în toată această perioadă critica de specialitate. (George Zaharescu) În ciuda tuturor neajunsurilor cu care s-a confruntat în perioada care a urmat. apăsători.

După acea perioadă de entuziasm a începutului de veac sub zodia marelui Nae Leonard. „Frumoasa Elena” de Jacques Offenbach. „Lăsaţi-mă să cânt”. de optimismul tonic. inteligenţă scenică înnăscută. de generozitatea conţinutului de idei. frumoşi şi mai ales buni dansatori. compozitor mai puţin cântat în România. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky dar şi un inedit Medalion „Robert Stolz”. „Plutaşul de pe Bistriţa”. dar şi instituţional. „Ţara surâsului”. voce de tenor caldă. a fost una de căutări şi încercări de a reveni la un echilibru repertorial. „Lysistrata” dar şi „Văduva veselă”. În anul 1992. „O noapte la Veneţia” trebuiau săşi continue seria succeselor. A fost o perioadă în care în sala Teatrului de Operetă erau proiectate filme. s-a încercat modernizarea repertoriului. Între premierele montate în această perioada trebuie amintit „Gondolierii” de Arthur Sullivan. egală în toate registrele. de subiectele spumoase. Fusese descoperit de Ion Dacian în momentul când simţea că Teatrul de Operetă îşi căuta o vedetă la sfârşitul de secol şi adus pe scena din Splaiul Independenţei spre a-i preda ştafeta generaţiei de sacrificiu a operetei româneşti. Un suflu nou şi o încercare de revigorare a Operetei a fost adus între anii 1994–1999. de încercări. superbă în acut. Junele-prim şi primadona sunt sortiţi de autori să fie mereu tineri. căci despre voce se «ocupă» compozitorii ce le oferă şlagăre în fiecare partitură. „Contesa Maritza”. „Vânzătorul de păsări”. Directorul Dorin Teodorescu a avut bucuria să îşi vadă împlinit visul de a duce colectivul Operetei bucureştene într-un turneu în Ţara Sfântă. pentru a realiza o carieră artistică strălucită: fizic impecabil. „Ana Lugojana”. atras de seninătatea şi accesibilitatea ei melodică. Publicul nu a trădat-o şi a continuat să-i umple sălile. montându-se cabaret politic („Plaisir d’amour”) sau o diversificare prin programarea unor concerte ca „Stabat Mater” de Rossini ori „Concert Mozart”. DESPRE DORIN TEODORESCU „Pe Dorin Teodorescu l-am admirat din prima clipă când a urcat pe scena operetei bucureştene. „Liliacul”. După 1989. în vreme ce schema teatrului suferea reduceri aberante. secondat o vreme de Daniel Eufrosin ca director artistic apoi şi de Cleopatra Melidoneanu şi Amza Săceanu. UN SUFLU NOU ADUS OPERETEI – DORIN TEODORESCU Perioada de după ’89. remarcabil om de teatru. dar şi în Germania şi Italia. Teatrul de Operetă a traversat o perioadă de căutări. s-a adăugat titulaturii Teatrului de Operetă şi numele onorant al maestrului Ion Dacian. de umorul de bună calitate – conceput ca element intrinsec şi funcţional. „Paganini”. carismă de prinţ. de finalul fericit. Sub directoratul doamnei Sorana Coroamă Stanca. dicţiune de cristal. Când Ion Dacian a descoperit-o pe soprana Cleopatra Melidoneanu a simţit că lângă ea trebuie să fie adus Dorin 20 . Avea toate darurile dumnezeieşti. a urmat în anii 1950-1960 etapa de consolidare a operetei naţionale sub aripa zborului înalt a lui Dacian. când destinele Operetei bucureştene au fost conduse de tenorul Dorin Teodorescu – director general.neintegrată în stilul şi gustul modern. de adaptare la noile condiţii.

însă. „Lucia di Lammermoor”. Dumnezeu a vrut ca toţi cei trei «prinţi ai operetei româneşti» (Leonard. „Victoria şi-al ei husar”. există uneori şi lacrimi. în cabine. confirmând strădaniile dascălului de la Conservator. Chiar dacă în „Secretul lui Marco Polo”. Când a dat însă peste un glas de excepţie.prietenos cu toţi 21 . „Michelangelo”. „Vânzătorul de păsări”. «Important este ca statutul de vedetă să-ţi fie acordat de public» – mi-a replicat cu modestia omului care trecuse prin sita acestui necruţător judecător al interpreţilor. Într-o dimineaţă l-am întâlnit la Conservator. fericirea de a bucura pe alţii rămâne suprema răsplată când ai ajuns în vârful Golgotei artistice. munca cotidiană era mai mult decât un reflex condiţionat: repeta înainte de fiecare spectacol. măgulindu-l cu titlul de «vedetă» a operetei româneşti. gustase din paharul fermecat al operetei şi încercase să-şi convingă tinerii colegi să încerce bucuria muzicii lui Strauss şi Léhar.Teodorescu. ştia cât de greu i-a fost renunţe la genul major şi să pătrundă în lumea «sorei» mai mici a operetei. dacă printre surâs şi zâmbete.. surâzător. în speranţa că va convinge o serie de cântăreţi să accepte angajarea la Teatrul „Ion Dacian”. Mi-aduc aminte prima noastră întâlnire. nu a ezitat o clipă să-l plămădească spre marea carieră internaţională. „Trubadurul”. iar cel mai greu rol pe care i l-a încredinţat a fost Ciprian Porumbescu din „Lăsaţi-mă să cânt”. Dorea să impună genul mai lejer al operetei. Iar dacă mai dispun şi de acute strălucitoare. În 1995 a organizat la Teatrul de Operetă un spectacol cu tinere talente. Cel care cântase odinioară la Opera de Stat din Timişoara în „Traviata”.” (Viorel Cosma. Trecuse de 50 de ani. Era pasionat de activitatea didactică. tenori. „Paganini” tenorul Dorin Teodorescu s-a simţit «acasă». totuşi în „Lăsaţi-mă să cânt” a simţit satisfacţia artistică a întregii sale cariere. Acest moment s-a petrecut în 1969. o nouă generaţie a urcat pe scena operetei. foarte modest . „Dorin Teodorescu – Portret sentimental”) „Un tânăr înalt.. Pentru Dorin Teodorescu. Timpul mi-a dat dreptate şi Dorin Teodorescu a întruchipat pe compozitorul lui Crai Nou aşa cum l-au visat autorii şi regizorul Nicuşor Constantinescu. Astăzi. ca Sorin Coliban. după actul al doilea... Îl simţeam emoţionat dar fericit. „Contesa Maritza”. Şi totuşi. „Carmen”. însă eu îl identificasem perfect pe Dorin cu datele documentare pe care le deţineam despre Ciprian Porumbescu şi speram într-o deplină reuşită. M-am prefăcut că vreau un interviu fulger pentru un ziar bucureştean. Gherase Dendrino era cam sceptic în egalarea lui Dacian. mi-a intrat în clasa mea de operă cu mulţi ani în urmă. tăcut. Serios. totul pare de la sine înţeles. Dorin Teodorescu trăise în „Ţara surâsului” momentele cele mai frumoase ale strălucitei sale cariere şi înţelesese că. Mi-a fost student. „Voievodul ţiganilor”. frumos. Dorin Teodorescu dispunea de un autocontrol artistic pe care l-am întâlnit la foarte puţini. Aceştia se socotesc «vedete» prin naştere. „Ţara surâsului”. Dorin ştia că sunt autorul libretului şi mi-a luat-o înainte cu întrebările: «Cum v-a plăcut Sărmane lăutar? Dar duetul de dragoste dintre Bertha şi Ciprian?». Într-o emisiune de televiziune am încercat să-i pătrund în suflet. Dacian şi Dorin Teodorescu) să ne părăsească în zilele cu zăpadă şi ploaie rece fiindcă – se zice – că şi-au risipit căldura sufletească a oamenilor ce s-au hrănit şi înflăcărat la rugul binecuvântat al muzicii de alinat dragostea. iar la Bucureşti l-a interpretat pe Max în Freischütz de Weber. studios. „Rose Marie”. chiar dacă susţinea rolul de ani de zile. Nu ştiam că şi-a luat o catedră de canto. în tradiţionala şcoală de operă.

A fost mult prea mare. „La Calul bălan” şi respectiv „Miss Virtute (Suzana)”. am muncit să ajung ceea ce sunt. „Frumoasa Elena” (1998) a prilejuit colaborarea colectivului Teatrului de Operetă cu maeştrii de marcă precum dirijorul Constantin Petrovici. Între cele 41 de premiere. Dacă ai talent. era adorat de publicul spectator. care mi-a spus că am toate datele pentru a fi un bun tenor de operetă.. care convingea şi.. a înflorit! Ei bine. „Lăsaţi-mă să cânt”. cu mult simţ al umorului. Această situaţie se poate explica în primul rând prin susţinerea financiară fluctuantă de care a beneficiat.) Într-adevăr.. Oricum. coregraful Francisk Valkay. din fericire. Şi eu l-am avut. La fel de benefică a fost pentru tinerii artişti întâlnirea cu două maestre de necontestat ale genului: Migry Avram Nicolau şi Constanţa Câmpeanu. În meseria noastră.. după Ion Dacian a fost un vârf solistic de maximă importanţă şi valoare. (. acest tânăr avea să fie mai târziu primul solist al Teatrului Naţional de Operetă. recunosc cinstit. Pe scenă. pentru ceea ce faci şi. dominată de personalitatea inegalabilului maestru. regizorul Mircea Cornişteanu sau scenografii Mihai Mădescu şi Luana Drăgoiescu. aşa cum era atunci şi. nu este uşor să-ţi apropii un public care l-a adorat pe Ion Dacian. Trebuie să vă fac o mărturisire. Foarte pretenţios cu el însuşi. diplomaţia. Avea în palmaresul său zeci de roluri. reţinut în gesturi patetice. nu mă aşteptam la strălucita sa evoluţie în carieră. farmecul.cât a fost pe scena . profesorul lui Dorin Teodorescu) „Cântăreţ de operetă am devenit întâmplător. la propriu. La sugestia maestrului Dacian. Eşti oricine altcineva şi niciodată tu însuţi. A continuat şi după studenţie să păstreze acea cuceritoare candoare a unui «copil mare». uneori chiar meditativă. Nu-i mai puţin adevărat că a trăi în atmosfera de operetă..” (Dorin Teodorescu) ANII ’90 – O PERIOADĂ DE CĂUTĂRI Între anii 1990–1997. Şi să ştiţi că Opereta nicicând n-a avut atâtea voci de valoare (tenori) ca în vremea lui. Nu este puţin lucru. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” a trecut printr-o perioadă de căutări. sub îndrumarea cărora au fost realizate spectacolele „Micuţa Dorothy”. premierele teatrului s-au succedat cu o anumită ritmicitate dar şi cu fastul atât de necesar spectacolului de operetă. apoi directorul instituţiei. ca un teatru să aibă în schemă solişti ce pot asigura reprezentaţii 22 . este un privilegiu. sunt multe colaje dar şi spectacole-eveniment. Mi-l amintesc. Abia după anul 1997. uneori. o lumină de adevăr în interpretarea sa artistică. Cel care m-a ajutat foarte mult a fost chiar el. fragmente din repertoriul universal de operă. Să concurez? Dacian n-a avut .nici o concurenţă. Între premierele montate în această perioadă se poate aminti cu mândrie faptul că s-a readus pe afiş numele părintelui operetei Jacques Offenbach. la mine a existat şi există încă. Chiar dacă o serie de artişti crescuţi de Operetă au găsit că le este mai aproape opera. a imita pe cineva înseamnă sfârşitul. Operetei iau rămas suficiente forţe artistice ca să poată prezenta distribuţii paralele la aproape toate spectacolele.. poţi «creşte» pe lângă un mare meşter. Am lucrat cu el multe scene. „Paganini”. Pe scenă aducea firescul. trebuie să existe acea scânteie şi lacrimă în suflet care să te motiveze afectiv. Dacian era renumit pentru tactul.colegii săi. multe titluri sunt în reluare. În unele ore de curs avea o comportare reţinută.” (Hero Lupescu. Aplauzele erau o răsplată a spectatorilor pentru cele 3-4 ore de frumos. inteligenţa cu care aborda scena şi actorii săi. copleşea. sute de spectacole. În teatru nu te «creşte» nimeni.

Monica Ştraţ. operetă modernă. musical şi operetă pentru copii. „Ţara surâsului” sau „Văduva veselă”. Nicolae Simulescu. Bogdan Caragea. Stagiunea aniversară s-a deschis în 30 septembrie 2000 cu premiera „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham. În regia lui Nicolae Ciubuc şi sub bagheta dirijorului Marian Didu au evoluat: Doina Scripcaru. Teatrului de Operetă i se acordă titulatura de Teatru Naţional. Pe afişul lunii octombrie 2000. Anghel Stoian. Scenografia a fost semnată de Diana Ioan iar maestru de cor a fost Gabriel Popescu. Concertul Extraordinar Tudor Gheorghe TOAMNA. Marius Brenciu şi Alfredo Pascu. „Secretul lui Marco Polo” şi „Floarea din Hawaii”. ce cuprindea 18 titluri într-o variată paletă: operetă clasică. a trecut fără ca visul colectivului de a juca sub râvnita titulatură de „naţional” să se împlinească. Iolanda Pruteanu. data aniversară de 7 noiembrie 2000. Din păcate. operă comică. „Vânzătorul de păsări”.de referinţă cu: „Liliacul”. Turneele de după 1990 nu au fost de mare amploare dar au impus Teatrul de Operetă publicului din Israel. Theodor Grigoraş. când Teatrul de Operetă împlinea 50 de ani. În coregrafia semnată de Andreea Constantinescu au dansat balerinii Mariana Ciuchi. scenografia: Viorica Petrovici.Bach şi „Pimpinone” de Teleman. Opereta bucureşteană intra în cea de-a 50 stagiune. Televiziunea Română înregistrând spectacolul pentru a fi difuzat în preajma sărbătorilor de Crăciun. Ambele lucrări au fost acompaniate de Cvartetul de coarde al Teatrului Naţional de Operetă sub bagheta dirijorului Iurie Florea. Marius Grosu. Paul Lăzărescu. Anton. Stefan Popov. concert realizat cu concursul corului şi orchestrei Teatrului de Operetă. ce aduce împlinirea visului atâtor generaţii de artişti care au trudit pe scena sa. Prin Decret prezidenţial. Gabriela Popescu. iar pe 2 noiembrie Opera Comică în coproducţie cu TNO prezintă premierele „Cantata Cafelei” de J. Rodica Ocheşanu. George Pănescu. Acest eveniment de mare bucurie se sărbătoreşte printr-o săptămână aniversară (26 martie şi 1 aprilie 2001): Simpozionul 150 de ani de operetă în România. Petre Macedoneanu. Iulian Rădoi. O BINEMERITATĂ RECUNOAŞTERE Anul 2001 este un an benefic pentru Teatrul de Operetă „Ion Dacian”. „Liliacul”. „Văduva veselă”. Ajunsă la vârsta maturităţii. „La Calul bălan”. Alexandra Savu. a avut loc festivitatea 23 . Succesul a fost imens. Cătălin Petrescu.S. pe baza unor certe realizări Opereta a solicitat forurilor în drept să devină Teatru Naţional. regia: Ioana Stoianov. Rodica Ocheşanu. Titlurilor de operetă rulate în luna octombrie li se alătură „Contesa Maritza” şi un Matineu Muzical Strauss. Nu trebuie uitate nici spectacolele pentru copii jucate în aceste două luni: „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. lansarea albumului Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” la aniversarea a 50 de ani. „Silvia”. între spectacolele reprezentative s-au aflat „Voievodul ţiganilor”. la data de 19 ianuarie 2001. comedie muzicală. Începutul lunii noiembrie aduce două evenimente pe scena Operetei şi anume: „Concertul aniversar Ionel Voineag şi discipolii săi”: Ana Camelia Ştefănescu. „Ţara surâsului”. manifestări încheiate cu concertul formaţiei Carmen Sylva condusă de dirijorul Marian Didu. „Voievodul ţiganilor”. Prin Hotărâre de Guvern. Paula Andrei. sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. cu un repertoriu curent. Germania şi Italia. Florin Georgescu.

Mioara Manea–Arvunescu. Viorel Ciurdea. Stefan Popov. Gabriela Daha. Nicolae Măgureanu.de acordare a Ordinului Naţional „Steaua României”. precum şi „Alfredo Pascu şi invitatele sale” (Gabriela Daha. Valentino Torin. Orest Pîslariu. Jeaninne Bradler. regia – George Zaharescu. Carmen Grigorescu. Anton Zidaru. maestru de cor – Gabriel Popescu. scenografia – arh. Gabriela Daha. „Ţara surâsului” de Franz Léhar cu Alfredo Pascu. Theodor Grigoraş. Tiberiu Simionescu. Iuliana Costiniu. „Hello. dirijor – Marian Didu. Nicolae Ionescu Dodo. Doina Scripcaru. Valli Niculescu. George Pănescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Cosette Marinescu. scenografia – Diana Ioan. Constanţa Câmpeanu. coregrafia – Constantin Floriean. scenografia – Diana Ioan. Cătălin Petrescu). scenografia – Diana Ioan. Cătălin Petrescu. festivitate încheiată cu Concertul extraordinar susţinut de formaţia de suflători Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. susţinut de Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Anna Mirescu. Tot în această săptămână aniversară s-au desfăşurat spectacolele: „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham cu Doina Scripcaru. Cătălin Petrescu şi musicalul pentru copii „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Claudia Măru-Hanghiuc. Claudia Deleanu. cu soliştii Mioara Manea-Arvunescu. Adriana Mirea. precum şi opereta pentru copii „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. iar Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a oferit titlul de cetăţeni de onoare ai capitalei lui Migry Avram Nicolau. Dolly!” de Jerry Hermann. Bogdan Caragea. pentru familii. Bogdan Caragea. maestru de cor – Gabriel Popescu. regia – Nicolae Ciubuc. scenografia – Viorica Petrovioci. Premiera oficială a celebrului musical a fost rezervată stagiunii 2001-2002. Nicolae Ionescu Dodo. dirijor – Lucian Vlădescu. Corina Ion. Stefan Popov. Alexandra Savu. Anghel Stoian. Viorel Ciurdea. Nicolae Măgureanu. Claudia Deleanu. Anna Mirescu. coregrafia – Andreea Constantinescu. Gladiola Niţulescu. coregrafia – Andreea Constantinescu. Valentino Tiron. Săptămâna s-a încheiat cu festivitatea de înmânare a diplomelor de onoare membrilor societari ai Teatrului Naţional de Operetă. Pe 17 iunie a avut loc spectacolul. Daniel Eufrosin. Alexandra Savu. Anton Zidaru. Elena Siloci. Anghel Stoian. regia – Constanţa Câmpeanu. dirijor – Marian Didu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Rodica Ocheşanu. regia – Nicolae Ciubuc. cu Corina Ion. Alexandra Savu. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus). Daniela Vlădescu.Gheorghe Constantin. regia – George Zaharescu. Valentino Tiron. Cristinel Coman. unor personalităţi de numele cărora se leagă existenţa şi evoluţia Operetei în România: Migry Avram Nicolau. Orest Pîslariu. coregrafia – Constantin Floriean. coregrafia – Andreea Constantinescu. Valeria Rădulescu. Nicolae Simulescu. Nicolae Simulescu. dirijor – Lucian Vlădescu. Cristian Caraman. Cosette Marinescu. Ileana Lenghel. în grad de cavaler. Valentino Tiron. un vis pe care maestrul George Zaharescu îl aştepta de peste 20 de ani. Florin Georgescu. Tiberiu Simionescu. Adriana Milosav. Mihaela Ţigănuş. Paşcani şi Piatra Neamţ tot cu o premieră – „Farmecul 24 . dirijor – Constantin Petrovici. Cristinel Coman. Eugenia Mirescu. Gabriela Popescu. Rodica Ocheşanu. Elisabeta Petrache. Viorel Ciurdea. Cristinel Coman. Claudia Măru-Hanghiuc. Bogdan Caragea. Cleopatra Melidoneanu. Eugenia Ilinca. Paul Lăzărescu. Cella Tănăsescu şi Nicolae Ţăranu. Dorothy. Petre Macedoneanu. susţinut de studenţi ai Universităţii de Muzică Bucureşti (Amelia Antoniu. Pe 29 martie a avut loc premiera operetei „Miss Virtute (Suzana)” de Jean Gilbert cu Mioara Manea–Arvunescu. America” . Tot în această stagiune a intrat în lucru musicalul „Hello. precedată însă de un scurt turneu în oraşele Târgul Neamţ. Bogdan Caragea. Anghel Stoian. Gabriela Popescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Rodica Ocheşanu. Viorel Ciurdea. Anna Mirescu. cu Daniel Eufrosin.Tiberiu Simionescu. Emil Spătaru. Eugenia Ilinca. Eugenia Ilinca. Din ultimele spectacole din stagiune se poate menţiona „Concertul primăverii”. Gabriela Daha. George Zaharescu. George Niculescu. George Pănescu. George Zaharescu. Nicolae Simulescu. Mihaela Ţigănuş. „Liliacul” de Johann Strauss cu Corneliu Tudosie.

Viaţa medicală. acompaniaţi de una din formaţiile teatrului. Cosette Marinescu. Constantin Danu. colajul „Farmecul Operetei”. Viorel Ciurdea. Velbert (29 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). Stefan Popov. Bianca Ionescu. Jeaninne Bradler. Opereta bucureşteană rula în stagiunea 2001-2002 următoarele titluri „Voievodul ţiganilor”. „Frumoasa Elena” şi „Medalion Robert Stolz”. Daniel Eufrosin. Oer-Erkenschwick (2 decembrie – „Voievodul ţiganilor”). pentru un turneu în Germania. Dirijor – Vincent Gruger (Germania).” (Anca Florea. dirijor – Mircea Luculescu. Nicolae Măgureanu. Distribuţiile pentru „Voievodul ţiganilor” au fost: Marius Budoiu Doina Scripcaru. 26 octombrie 2001) „Când în repertoriul unei trupe de operetă figurează titluri ca My fair Lady şi Hello. „Văduva veselă” şi „Ţara surâsului” de Franz Léhar. au urmat. în cadrul Studioului Tânărului Interpret. „Hello. Dolly! a devenit un vis împlinit pentru opereta bucureşteană cu sprijinul substanţial al producătorului Karol Eisenshtein care a preluat jumătate din cheltuieli. s-a prezentat premiera „Povestirile lui . Alfredo Pascu. Ileana Lenghel. pentru „Frumoasa Elena”: Constantin Danu. Adrian Fugaru. „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu.. Pentru începutul anului 2002 merită consemnat că pe 28 martie a avut loc spectacolul „Micuţa Dorothy” cu numărul 100. Dolly!” de Jerry Herman şi Michael Stewart. Eugenia Ilinca. scenografia – Diana Ioan. În seara zilei de 6 octombrie 2001 celebrul spectacol „Hello. Cristinel Coman. Bogdan Caragea. Nicolae Măgureanu. Constantin Danu. După premiera musicalului „Hello. Claudia Măru–Hanghiuc. Dolly!. Regia – Nicolae Ciubuc. interpreţii fiind: Doina Scripcaru. „Soliştii alcătuiesc o echipă omogenă. Anna Mirescu. „My Fair Lady” de Frederich Loewe.” (Viorel Cosma) Teatru de repertoriu. Bianca Ionescu. investiţia de muncă şi entuziasm fiind evidentă şi demnă de laudă. Viorel Ciurdea şi Emil Spătaru. Bianca Ionescu. dar mai ales de profesionalitate colectivă.Operetei”. Stefan Popov. Viorel Ciurdea. Dolly!”. Stefan Popov. Practic au fost trei premiere! Turneul din Germania s-a desfăşurat între 28 noiembrie şi 2 decembrie în oraşele: Zweibrucken (28 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). atunci se poate vorbi de îndrăzneală şi forţă artistică.. repetiţii intense la piesele „Voievodul ţiganilor”. (…) Hello. totul este lucrat cu multă seriozitate şi dăruire. Alexandra Savu. cu interpreţii: Amelia Antoniu. se lucrează la un nou spectacol pentru copii: „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. Claudia Măru–Hanghiuc. Uelyen (1 decembrie – „Medalion Robert Stolz”). Camelia Mocanu. Alexandra Savu. Aceste trei titluri s-au prezentat în limba germană şi adaptate specificului unui turneu. Viorel Ciurdea. Silvia Şohterus. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. Gabriela Daha. „Suzana (Miss Virtute)” de Jean Gilbert. iar în „Medalion Stolz” au evoluat soliştii: Doina Scripcaru. În paralel. coregrafia – Andreea Constantinescu. Eugenia Ilinca. Valentino Tiron. Ileana Lenghel. Dolly!” vede luminile rampei pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Petre Macedoneanu. Cătălin Petrescu. Mihaela Ţigănuş. Daniel Eufrosin. regia semnată de Cristina Cotescu iar scenografia de Diana Ioan. care a avut premiera în 23 noiembrie. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. Orest Pîslariu. Marius Budoiu.Offenbach” – spectacol coupé ce cuprindea „Soţul la uşă” şi „Domnul 25 . Doina Scripcaru. dirijor – Vincent Gruger (Germania). Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. „Liliacul” şi „Sânge vienez” de Johann Strauss. Neumunster (30 noiembrie – „Frumoasa Elena”). „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. Stefan Popov. În 31 martie. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. Mioara Manea-Arvunescu. Claudia Măru-Hanghiuc. Paul Lăzărescu.

Succesele de care s-au bucurat aceste spectacole au dat naştere proiectului Teatrul Naţional pentru Copii. Alături de „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu au văzut luminile rampei „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale”.] O premieră care reprezintă un pariu câştigat al direcţiunii Teatrului de Operetă.Choufleuri vă aşteaptă”. beneficiind de interpretarea celor mai buni solişti ai Teatrului. unui profund spirit moral. abilitatea şi umorul cu care ne cucerise ca interpretă. Ideea spectacolului aparţine unei artiste ce a cunoscut faima pe scena teatrului – Constanţa Câmpeanu... (Anca Florea. maestrul Cornel Trăilescu.... Alături de Victoria Cociaş au evoluat soprana Gabriela Daha. operete în câte un act de Jacques Offenbach. Silvia Şohterus. tipologii. spectacole pentru copii. Terrence McNally.. Meritele remarcabile ale regizoarei (Constanţa 26 . ANI PLINI.. intrigă. Apoi Nicolae Măgureanu. Privirea directă asupra manierei de a fi Callas lasă posibilitatea privitorului de a pătrunde în sufletul ei de femeie lovită de două mari nenorociri: pierderea vocii şi a bărbatului iubit. prof. înseamnă că realizatorul spectacolului de operetă şi-a îndeplinit menirea. care recidivează şi în direcţia de scenă.. Direcţia de scenă şi scenografia au aparţinut Constanţei Câmpeanu. Arnold Mack. aducând glasuri şi apariţii scenice frumoase dar mai ales multă tinereţe..univ. asociat unui robust optimism şi. 18 octombrie 2002) De mai bine de cinci ani se juca la Opereta bucureşteană. un înfocat admirator al Mariei Callas.dr.. Iată impresiile compozitorului Doru Popovici despre această premieră: „. a prezentat în piesa sa „Master Class” o perioadă mai puţin cunoscută din viaţa celebrei cântăreţe. Un text dramatic cu inserturi muzicale era firesc să fie abordat pe scena Operetei. dovedindu-şi fantezia.Grigore Constantinescu nota în ziarul Independent din 2 aprilie 2002: „Dacă publicul pleacă zâmbind şi în memorie cu o nouă melodie. Stagiunea 2002-2003 s-a deschis cu premiera naţională absolută „Fântâna Blanduziei” – operetă în două acte... în ideea de a propune spectatorilor noi titluri româneşti. muzică şi interpreţi un spectacol de la care pleci zâmbind!” Următoarea premieră a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a avut loc în 13 aprilie 2002 – „Maria Callas. Reveleţiile Euterpei „Fîntâna Blanduziei la Teatrul de Operetă”. îndeplinind un punct de onoare din strategia managerială a directorului Amza Săceanu – acela de a promova creaţia autohtonă de gen. operete pentru copii de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. promovând şi încurajând astfel creaţia autohtonă de gen”. Din păcate spectacolul nu a ţinut prea mult afişul . ceea ce conferă prospeţimea derulării acţiunii destul de statice. constant miercurea şi joia. Totul. Gabriela Daha. a contribuit substanţial la reuşita spectacolului. Din distribuţie au făcut parte: Lucian Vlădescu (Dl. nu în ultimul rând.. Andreea Toma (un spiriduş care a semnat şi coregrafia spectacolului). Daniel Madia. „Distribuţia aleasă. Ea a făcut din text. Despre această premieră. muzică. Orest Pîslariu. Din păcate. pe 10 octombrie 2002. [.. Ligia Dună.Se poate vorbi de un spectacol conceput într-un ritm sufocant. aparţine unei reţete imbatabile a succesului spontan care l-a făcut pe Offenbach să strălucească. Prin „Fântâna Blanduziei” s-a încercat a se reînnoda firul marilor succese ale operetei româneşti şi a da o nouă tinereţe acestei lucrări clasice. inaugurat cu premiera „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianau. Libretul ce poartă semnătura lui Aurel Storin – poet şi dramaturg inspirat – are la bază binecunoscuta lucrare dramatică „Fântâna Blanduziei” a poetului Vasile Alecsandri. creaţia unuia dintre cei mai valoroşi compozitori români contemporani. mezzo-soprana Claudia Măru–Hanghiuc şi tenorul Alfrado Pascu. Anton Zidaru. disponibilitatea compozitorilor pentru operetă a scăzut considerabil. după 1989. La Divina” – un omagiu adus fenomenului Callas.Offenbach dar şi dirijorul spectacolului).

„Printr-o frumoasă coincidenţă.. Mi-e greu să reliefez pe cineva. Din distribuţie mai fac parte Orest Pîslariu. Elena Siloci.Constantin Gheorghe. Viorel Ciurdea. se dovedeşte o reuşită care merită din plin (şi) aplauzele noastre.. maestrului de sunet (Aurelia Sandu) şi ale pregătirii muzicale (Crinela Barbu). întâlnindu-se. a emoţionat generaţii de spectatori cu căldura glasului său. mişcarea scenică imaginată de Andreea Constantinescu. cu inconfundabila sa voce. cu: Florin Butnaru. Gabriela Daha. Dorin Teodorescu. coregrafiei (Marian Şuşu). este vorba de soprana Amelia Antoniu. ne-a înfiorat când l-am ascultat interpretând nemuritoarea arie «Când săracul tatăl meu. evident. Elena Siloci. Gabriela Daha. Natalia Buciuman.” Cea de a treia premieră a stagiunii a fost „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller şi a avut loc în 8 decembrie. Şi cum în ziua premierei comemorăm 21 de ani de când Ion Dacian a trecut pragul eternităţii. Anton Zidaru. destinat.. Bogdan Caragea. ni se prezintă ca fiind a unui mult dotat colorist.Adrian Ordean. Tiberiu Simionescu. O primă serie de concerte live s-au transmis în 10. Nicolae Măgureanu.” (Eugenia Mirescu. formaţie a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” condusă de violonistul Eugen Mirescu. Paul Lăzărescu. avea loc premiera absolută a musicalului Frumoasa din pădurea adormită. Ligia Dună. şi la Bucureşti. celebrului Vânzător de păsări i-a dat viaţă pentru prima oară Prinţul Operetei – Leonard. „Vânzătorul de păsări” din nou la operetă. Alexandra Savu. Claudia Maru-Hanghiuc.Câmpeanu). trebuie puse într-un con de lumină torenţială. Cristian Caraman – acompaniaţi de Orchestra Concertino. copiilor.. bine timbrată. a început o colaborare cu Televiziunea România de Mâine. maestru de cor – Gabriel Popescu. Ion Dacian. uneori cu ritmuri sincopate şi cu elemente de muzică uşoară de o mare calitate. copiii de la Viena şi de la Bucureşti au primit în dar spectacole inedite destinate lor. micii spectatori păşind. conducerea muzicală lui Lucian Vlădescu. pentru prima oară într-o sală de spectacol. această muzică senină e în concordanţă cu libretul şi regia. „În România. Carmen Buterez şi Lorendi Rădulescu. Cristian Caraman. în preajma Mărţişorului. scenografia este semnată de arh. Patricia Seymour. Viorel Ciurdea. scenografei (Viorica Petrovici). Valentino Tiron. Îi menţionez pe mult dotaţii artişti: Paul Ciucur. După 20 de ani. asistenţilor de coregrafie (Marina Hudac şi Carmen Buterez). Peste alţi 20 de ani. 17 şi 24 februarie 2003. un alt prinţ. o artistă polivalentă care ştie să îmbine armonios calităţile vocale cu un joc de scenă ce ne aminteşte de mult regretata Virginica Romanovski. O menţiune specială pentru rolul principal – Prinţesa Kege –. însumând arii şi duete din operete în interpretarea soliştilor Silvia Şohterus. 3 decembrie 2002) Pentru promovarea spectacolelor.] Au mai trecut 20 de ani şi iată că un nou Adam cutează să se înfăţişeze publicului. pe scena Teatrului Naţional de Opereta „Ion Dacian". Regia spectacolului aparţine maestrului George Zaharescu. Anton Zidaru.. Daniel Eufrosin. Nicolae Măgureanu. deoarece toţi artiştii au alcătuit o echipă minunată.. Viorel Ciurdea. [. Muzica lui Dumitru Capoianu – concepută pentru câteva instrumente – ca şi în alte opusuri. În dimineaţa zilei de 2 martie. o voce gravă. Ligia Duna. Mioara Manea–Arvunescu. emoţionaţi. Ziarul. Cristian Caraman.] Iată deci că. ca şi la Viena. poate. Gladiola Niţulescu. decorurile realizate de Mihai Magon .. Cătălin Petrescu.». [. regia semnată de Nicolae Ciubuc în colaborare cu Daniel Eufrosin. Daniel Madia. costumele viu colorate concepute de Diana Ion. Jeaninne Bradler. Anton Zidaru. Valentino Tiron. un mare interpret şi cu o experienţă bogată. pentru a forma astfel publicul de mâine. preocuparea de a atrage copiii în sala de spectacol.” (Anca Florea) 27 . Cea de a patra premieră a stagiunii 2002/2003 a fost „Frumoasa din pădurea adormită” cu: Paul Lăzărescu. Alexandra Savu. cu personaje de basm.. cu acel prilej. considerăm acest spectacol ca un omagiu adus artistului al cărui nume străluceşte pe frontispiciul Operetei Naţionale... Eugenia Ilinca. maestră de balet – Andreea Constantinescu. Silvia Şohterus. de către veşnic tânărul compozitor Marius Ţeicu şi scriitoarea Silvia Kerim. iar regizor muzical . Amelia Antoniu.

La Divina” de Terrence McNally. Un adevărat laborator de creaţie unde tinerilor absolvenţi li s-au dezvăluit tainele actorului total. Doina Scripcaru. Gladiola Niţulescu. Silvia Şohterus. Orest Pîslariu. 22 iunie – Natalia Buciuman („Văduva veselă”). care le-a dezvăluit tainele rostirii textului şi ale construcţiei minuţioase a personajului interpretat. „Maria Callas. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. [. în rolul lui Ciprian Porumbescu. cea de a treia – cum preciza muzicologul Viorel Cosma –. Alexandra Savu. Sorina Micşunescu. Cristian Caraman. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. 23 iunie 2003) Se încheie o stagiune deosebit de fructuoasă în care s-au rulat: „Povestirile lui . „Fântâna Blanduziei” de Cornel Trăilescu. în distribuţie avându-i pe Alfredo Pascu.” (Viorel Cosma. Liliana Delescu şi Erastia Sever. Mihnea Lamatic. 21 iunie – Corina Ion („Silvia”). Stagiunea 2003-2004 s-a deschis pe 5 octombrie. Premieră la Teatrul Naţional de Operetă – Violonistul Paganini trăieşte astăzi prin tenorul Paganini. Despre această operetă.Constanţa Câmpeanu. Daniel Madia. Cronica română.. Gabriela Daha. opereta „Paganini” de Franz Léhar. Din această pepinieră au răsărit multe dintre vedetele de astăzi ale Operetei.În 8 iunie a avut loc a cincea premieră a stagiunii. cărora li se alătură Adrian George Popescu. pentru adevărate lecţii de dans.. şi nu în ultimul rând Tiberiu Simionescu. criticul Viorel Cosma afirma: „Îndrăznim să afirmăm că după întruchipările lui Ion Dacian şi Dorin Teodorescu. oferite cu generozitate de maestrele Andreea Constantinescu şi Marina Hudac. iar regia şi noua versiune a libretului . „Liliacul” şi „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss.Offenbach” – spectacol coupé: „Soţul la uşă” şi „Domnul Choufleuri vă aşteaptă” – „Sânge vienez”. cu capodopera „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. un veritabil veteran prezent pe scenă. La finalul stagiunii 2002-2003 Opereta bucureşteană a găzduit nu mai puţin de 6 examene de licenţă: 15 iunie – Florin Budnaru („Vânzătorul de păsări”). pe un libret de Viorel Cosma. „Suzana” de Jean Gilbert. „A fost o adevărată încântare să ascult o nouă generaţie de interpreţi. Toţi au beneficiat de îndrumările experimentatului Tiberiu Simionescu. Dolly!” de Jerry Hermann şi Michael Stewart. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. „Hello. colajul „Farmecul Operetei” şi spectacolele pentru copii: „Micuţa Dorothy” şi „Frumoasa din pădurea adormită” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. Nu se poate omite faptul că Opereta bucureşteană a primit de-a lungul anilor pe scena sa numeroşi tineri care şi-au susţinut examenele de licenţă. Gladiola Niţulescu. dar şi de orele de antrenament la sala de balet. Bogdan Caragea. Regiile spectacolelor în care urmau să debuteze au fost condensate în repetiţii maraton de regizorii Constanţa Câmpeanu şi Nicolae Ciubuc. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. care aduce în prim plan o echipă valoroasă: Alfredo Pascu. „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianu.] Premiera Paganini se înscrie pe coordonatele tuturor succeselor şi eforturilor acestei instituţii lirice care a depăşit cele mai optimiste speranţe. decorurile sunt realizate de Constantin Russu. conducerea muzicală a fost încredinţată dirijorului George Balint. 28 iunie – Codruţa Oprea („Liliacul”). a scos în relief o excelentă dansatoare.. 27 iunie – Cristina Sandu şi Marius Mitrofan („Silvia”). semnată de Andreea Constantinescu.. dând viaţă unei partituri a cărei primă întruchipare 28 .. climatul de profesionalism ce stăpâneşte fiecare seară la Teatrul de Operetă constituind garanţia unui drum artistic pe care puţine ansambluri muzicale actuale l-au strâns la ora actuală.. Văduva veselă” şi „Paganini” de Franz Léhar. Paul Lăzărescu. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Coregrafia aparţine Andreei Constantinescu iar scenografia Dianei Ioan. Un total de 24 titluri din care 6 româneşti. Teatrul Naţional de Operetă din Bucureşti şi-a aflat în Alfredo Pascu un demn urmaş al marilor noştri Paganini din secolul trecut. Coregrafia. „Ţara surâsului”. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus.

Lunile noiembrie şi decembrie 2003 au însemnat zile de repetiţii intense pentru un turneu în Italia cu „Văduva veselă”. Viorel Ciurdea. absolvent al Universităţii de Muzică Bucureşti. 10 martie 2004. la această reprezentaţie distribuţia a fost reprezentată de tânărul tenor Florin Butnaru. Din distribuţia spectacolului au făcut parte Doina Scripcaru. cu egală plăcere. O nouă premieră. dar la fel de aplaudate: Cornel Todea. Direcţia de scenă a fost semnată de Giuseppe Visciglia (Italia). rând pe rând simpaticii marinari Toma şi Filip din „Vânt de libertate” de Isask Dunaevski (George Niculescu şi Cristian Caraman). să ne ofere un spectacol alert. Am vizionat noua premieră a operetei lui Gherase Dendrino cu mare interes şi. Crina Zancu. Daniel Madia. Stefan Popov. Dirijor.. 29 . Invitarea unui dirijor de la Cluj pentru cea de a treia reprezentaţie cu „Lăsaţi-mă să cânt” fost impusă de îmbolnăvirea intempestivă a maestrului Marian Didu. Pic – Detectivi în Ţara Poveştilor” – operetă pentru copii de George Popovici şi Lucian Vlădescu. Cătălin Petrescu. Bianca Ionescu. turneul a început în oraşul Chivari în 29 decembrie. Cossato (7 ianuarie).. direcţia de scenă – Nicolae Ciubuc. Eugen Voicu. Cristian Caraman. Anghel Stoian. emoţionant. 10 octombrie 2003) Pe 2 noiembrie. Distribuţia numeroasă a alăturat nume deja bine cunoscute ale teatrului: Valentin Tiron. şi avându-i la pupitrul regizoral şi dirijoral pe Nicuşor Constantinescu şi pe însuşi compozitorul şi dirijorul Gherase Dendrino. La Spezia (3. [. Arnold Mack. Momentele muzicale alese au fost prezentate într-o atractivă orchestraţie aparţinând lui Stelian Coman. dar şi nume mai puţin cunoscute. dar controversată personalitate. Cosette Marinescu. Finalul lunii noiembrie 2003 îmbogăţeşte repertoriul adresat micilor spectatori cu o nouă premieră: „Ştrengarii operetei”. Poc. 31 decembrie 2003 şi 1 ianuarie 2004). pentru că spectacolul urma să fie prezentat în întregime în limba italiană pe un libret total diferit de cel prezentat pe scena Teatrului de Operetă. Marian Didu. în cele din urmă. De fapt o premieră. în frunte cu inegalabilul Ion Dacian. din nou Torino (5 şi 6 ianuarie). maestrul Emil Maxim. un musical de George Mihalache. Răzvan Rusu. al unui ansamblu de balet făcut de Andreea Constantinescu să strălucească prin virtuozitate şi stil popular. au izbutit într-un cadru scenografic funcţional şi expresiv şi cu aportul unor tineri solişti (preocuparea pentru promovarea tinerilor interpreţi pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” fiind absolut lăudabilă). are loc pe scena Operetei bucureştene: „Pac. la pupitrul dirijoral. frumos. Padova (2 ianuarie ). Gladiola Niţulescu. 4 ianuarie). pe Adam (Daniel Madia) şi Cristina (Mădălina Formescu) din „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. coregrafia şi mişcarea scenică – Andreea Constantinescu. Această unică distribuţie a prezentat zilnic spectacole în Torino (30. Marian Didu a venit la pupitrul dirijoral al Operetei bucureştene în anul 1980. al orchestrei şi corului Operetei.]” (Vasile Donose.scenică a avut loc la 30 octombrie 1954. Asti (8 ianuarie). Constanţa Câmpeanu. iar la pupitrul dirijoral s-a aflat Lucian Vlădescu. A dirijat cu mână fermă aproape tot repertoriul de operetă. Lucian Tatu. deci cu 49 de ani în urmă. Claudia Deleanu. promoţia 2003. la pupitrul regizoral. pe Suzănica (Anna Mirescu) şi Nastasi (Cătălin Petrescu) din „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino şi chiar pe Mary Poppins (Ileana Lenghel).. După un spectacol în Bucureşti pe 19 decembrie. sub autoritatea unei generaţii de interpreţi extraordinari. Cronica română. într-o manieră originală. În dorinţa de a familiariza noua generaţie de spectatori cu personajele operetelor clasice. autorul aduce în scenă. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a programat cea de-a treia reprezentaţie cu recenta premieră „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. Cristinel Coman. George Niculescu. cu coregrafie şi costume noi. Iuliana Costiniu. Amelia Antoniu şi Valentino Tiron. Spectacolul s-a bucurat de o frumoasă primire din partea publicului italian. a plecat dintre noi mult prea devreme răpus de o boală nemiloasă. La pupitrul dirijoral s-a aflat un oaspete de la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. compozitor şi poet de certă valoare.

Şi-au dat concursul: Ligia Dună. Marius Leau. scenografia – Diana Ioan. Gladiola Niţulescu / Mediana Vlad.7 episoade muzicale pentru spectacol coregrafic”. Anton Zidaru. plin de voioşie. oferindu-le posibilitatea de a evolua în roluri importante tocmai pentru ca astfel să dobândească experienţă şi să se perfecţioneze.. Onlinegallery. Stagiunea 2004-2005 a debutat pe 10 septembrie. colorat. iar în 27 iunie „Liliacul” pentru Mediana Vlad (Adela). Alfredo Pascu. Crina Zancu. Liviu Filip.. care cu siguranţă trebuie văzut de toţi copii şi. Câteva roluri au fost susţinute. regizor – Nicolae Ciubuc. Decorul şi costumele au fost semnate de Diana Ioan. Jeaninne Bradler şi iar Tiberiu Simionescu care dă o adevărată lecţie de actorie şi longevitate scenică după mai bine de şase decenii de activitate artistică. cu premiera „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. costume elegante şi policrome). de ce nu. Luna mai 2004 îmbogăţeşte afişul teatrului cu alte două premiere.. pentru ca deschiderea oficială a stagiunii să aibă loc pe 3 octombrie. În 5 iunie. Marian Barbu. pentru Cătălin Petrescu acesta a fost şi examenul de licenţă. Dana Nichifor şi Gabriela Tudorache. soliştii baletului: Monica Ştraţ. conducerea muzicală – George Balint. 7 octombrie 2004) Consemnăm cele două distribuţii Mioara Manea-Arvunescu / Crina Zancu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Bogdan Caragea / George Niculescu.. spectacol susţinut în Piaţa Festivalului Artelor.” (Anca Florea. Sorin Oancea. Iulian Rădoi. coregrafia – Andreea Constantinescu. regia şi coregrafia – Adina Cezar. „Silvia” pentru Marius Olteanu (Edwin) şi Cătălin Petrescu (Boni). vocea înregistrată pe bandă a baritonului Cătălin Petrescu. muzică şi plan ideatic – George Balint. Un spectacol alert. Marius Olteanu / Florin Butnaru. Interesant este faptul că producţia a beneficiat de… două premiere.Camelia Mocanu. ansamblul de dans Contemp şi instrumentiştii: Alexandru Hanganu. Silvia Şohterus. Lorendi Rădulescu. scenografia – Diana Ioan. Vasile Botez. Mircea Luculescu. în ambele spectacole. ca la vârsta «pantalonilor scurţi».] Directorul Amza Săceanu a întinerit întregul colectiv. Stefan Popov. direcţiunea teatrului considerând că «distribuţiile sensibil egale» merită acest «statut». Gabrielei Daha / Ameliei Antoniu. În luna iunie 2004 au avut loc spectacolele de angajare ale viitorilor solişti ai teatrului.” (Anca Florea. Gonul Aptula. dirijor – Lucian Vlădescu. Performanţe şi bune intenţii. coregrafia fiind concepută de Andreea ConstantinescuFuciec. cu „Gala Operetei”. consultant literar artistic – Ion Dodu Bălan. scenariul. Gabriela Daha. surprize!”. poate descreţi frunţile părinţilor şi bunicilor care doresc să se simtă din nou . Iolanda Petrescu. Georgeta Scurtu. pe coordonatele gândite cu mulţi ani în urmă de Mihaela Atanasiu. Corul a fost pregătit de Gabriel Popescu şi dirijorul orchestrei.. angajând tineri absolvenţi cu reale calităţi. Viorel Ciurdea. Daniel Eufrosin. Revelaţiile Euterpei) Regia spectacolului a fost realizată de Constanţa Câmpeanu care „cu fiecare nouă montare ne convinge că a rămas acelaşi suflet tânăr de artist îndrăgostit de genul operetei şi totodată un profesionist în conturarea personajelor”. Mihai Scarlat. Bogdan Caragea. Alexandru Maftei.. Cătălin Petrescu. Orest Pîslariu-Ranghilof. „Se cuvine menţionată reuşita deschiderii stagiunii Teatrului de Operetă „Ion Dacian” cu o reluare de succes – Victoria şi-al ei husar de Paul Abraham – în direcţia de scenă realizată de Nicolae Ciubuc pornind de la versiunea anterioară semnată de George Zaharescu şi scenografia imaginată de Hristofenia Cazacu (decoruri simple şi aerate. Marius Grosu. [. Ileana Lenghel. În 2 mai „Gala de Operetă cu. solişti: Doina Scripcaru. 30 . este cu adevărat meritoriu. de aceiaşi solişti. un grup vocal. În 23 mai are loc premiera absolută a operei muzical-coregrafice „Treceri. Adrian George Popescu.

dirijor – Mircea Luculescu.. Mediana Vlad. Iuliana Costiniu. Valentino Tiron. pagubele fiind evaluate la circa 100 miliarde de lei. Valentino Tiron. cu săli pline. Paul Lăzărescu. Nicolae Măgureanu. Gabriela Popescu. Gladiola Niţulescu. Cristinel Coman. Emil Ţibrin. Orest Pîslariu. Regia – Constanţa Câmpeanu. Gabriela Daha. pe 21 decembrie. dirijor Lucian Vlădescu.dr. George Niculescu. declara că Opereta este o „instituţie de spectacol care merge excelent. repetiţii şi pregătirea unei noi premiere: „Logodnicul din Lună” de Eduard Kunneke – premieră oficială pe 17 decembrie – cu: Bianca Ionescu. Din păcate visul ni s-a împlinit cu ocazia incendiului! Atunci am acaparat primele paginii ale ziarelor şi televiziunile s-au întrecut să transmită reportaje de la faţa locului. 31 . Lui Moş Crăciun. Pentru refacerea sălii afectate de incendiu. ziariştii dar. Aproape un miliard s-a strâns din donaţiile unor sponsori iubitori de muzică. Teatrul Naţional. „O poveste de Crăciun” Bianca Ionescu. O TRAGEDIE – UN INCENDIU DEVASTEAZĂ SALA OPERETEI Mereu ne-am dorit ca la porţile Operetei bucureştene să se înghesuie. Raluca Ciocă. dirijor – Răzvan Luculescu. Stefan Popov. Marius Mitrofan. Teatrul „Ion Creangă”. Cătălin Petrescu. Valentino Tiron. Mihnea Lamatic. Jeaninne Bradler. Finalul lunii decembrie aduce în componenţa direcţiei Operetei bucureştene o personalitate marcantă a lumii muzicale.Amza Săceanu. reporterii posturilor de televiziune. Raluca Ciocă. director executiv. Alexandra Savu. începând cu 20 decembrie 2004 este numită director artistic soprana de renume mondial Eugenia Moldoveanu. Daniel Eufrosin. Crina Zancu. Emil Spătaru. cu ocazia premierelor sau a spectacolelor-eveniment. bătându-se pentru exclusivitate. Emil Spătaru. Guvernul României a alocat suma de 40 de miliarde de lei. În scurt timp. Florin Roşu – acompaniaţi de Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. Daniela Vlădescu. Bogdan Caragea. Florin Georgescu.. pe 18 decembrie. Cătălin Petrescu. Gladiola Niţulescu. Marius Olteanu. „Farmecul operetei” – spectacol concert cu Mioara Manea–Arvunescu. pe 19 decembrie. Paul Lăzărescu. Mediana Vlad. dirijor – George Balint. Gabriela Daha. director general. Cristinel Coman. i se oferă săli la Rapsodia. Alfredo Pascu. Adriana Mirea. deci desfăşurarea spectacolelor nu a fost perturbată. „Liliacul” de Johann Strauss cu Doina Scripcaru. Andreea Toma. Anna Mirescu. Cristinel Coman. Cornel Todea. Răzvan Rusu. Nici până în prezent nu s-au aflat cauzele. în jurul orelor prânzului. Claudia Măru–Hanghiuc. Tiberiu Simionescu. Florin Budnaru. Nicolae Măgureanu. Eugenia Ilinca. i-au spus. la matineu. Theodor Grigoraş. Mioara Manea–Arvunescu. mişcarea scenică – Andreea Toma. Claudia Măru-Hanghiuc. şi un asemenea incident nu poate s-o dea peste cap”. Directorul instituţiei. Opera Română din Iaşi a programat un spectacol cu opereta „Liliacul” în beneficiul Operetei bucureştene. Iuliana Costiniu. Ligia Dună. Ultimele spectacole ale Operetei bucureştene la finalul anului 2004 au fost: pe 16 decembrie – „Suzana” de Jean Gilbert cu Silvia Şohterus.. Anna Mirescu. opereta „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán cu Silvia Şohterus. şi de Daniel Eufrosin. iar seara. Bogdan Ardeleanu. Anton Zidaru. Cristinel Coman. scenografia – Diana Ioan. Marius Mitrofan. Florin Diaconescu. Cornel Todea. Daniel Madia. Dar altul a fost motivul pentru care s-a atras atenţia mass mediei: incendiul de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” care s-a declanşat pe 3 ianuarie 2005. Amza Săceanu.În continuare stagiunea curge în mod firesc cu spectacole. care a venit să împartă daruri copiilor. Alături de prof.

Silvia Şohterus. Silvia Şohterus şi Viorel Ciurdea cu «La Calul bălan». a unor instituţii de spectacol. flori şi confeti. care aduceau liricul în sufletele spectatorilor. Gabriela Daha. Prezentat de prim-solista Mioara Manea-Arvunescu.Creţu. susţinută ieri în faţa unui public avid de muzică şi umor. en français. Daniela Vlădescu. „Floarea din Hawaï” etc. ca şi prestaţia sublimă a Ameliei Antoniu şi a lui Cătălin Petrescu din «Victoria şi-al ei husar». ca «Tevie lăptarul» şi «Gunoierii». Serata muzicală a continuat cu un duo de zile mari. Dolly!”. invitat special. Momentul culminant al serii a fost atins prin vocea Danielei Vlădescu. S-au făcut deplasări în ţară. Alfredo Pascu. A urmat Amelia Antoniu şi «omul serii». originară din Focşani. „Silvia”. În 19 februarie. s-au prezentat spectacole pentru copii în sala Teatrului „Ion Creangă”. pe 25 şi 26 martie. pe ritmul unui tangou pasional al violonistului Eugen Mirescu. având ca protagonist pe caragialianul Bogdan Caragea şi delicioasa Mioara Manea-Arvunescu. oameni de afaceri şi chiar membrii ai guvernului care au donat. Alfredo Pascu. într-o simfonie a sentimentului născut din fărâma de divinitate ascunsă în sufletul marilor artişti. În funcţie de sălile de spectacol care au fost puse la dispoziţie. pentru damele focşănene. Între aceste momente pline de haz şi melos se interpunea din când în când senzualitatea provocatoare a Monicăi Ştraţ şi a lui Iulian Rădoi. Doina Scripcaru. Calypso. În spaţiul îngust al scenei focşănene o picătură din magia baletului a reuşit să ne ducă cu gândul la un balet rus la Balşoi Teatru din Moscova! Din această atmosferă propice meditaţiei şi a gândului spre Absolut ne-a trezit o «Capră cu trei iezi». La toată această cremă cu arii din operete celebre. şeful orchestrei Concertino. Anton Zidaru. Au participat toţi soliştii Operetei. Spectacolele au fost reluate în 17 ianuarie. ariile din operete celebre alternând cu piese sobre. interpretate de Alfredo Pascu şi Daniel Eufrosin. În «Vrăjitorul din Oz» arta şi talentul artistei au făcut ca. Bianca Ionescu. Şi-au dat concursul corul şi orchestra teatrului. Bogdan Caragea.Opereta a fost înconjurată în aceste momente grele de multă simpatie şi compasiune din partea spectatorilor fideli. Mona Muscă. Uvertura a fost semnată de histrionicul Bogdan Caragea. baletul şi orchestra. bis-uri.. materia să se întâlnească cu spiritul. într-un minirecital. Stefan Popov.Muscă. ce femei!». Daniela Vlădescu. „Victoria şi-al ei husar”. spectacole de operetă în sala „Rapsodia”. V. „Ţara surâsului”. confidenţial. diverse sume de bani în conturile deschise cu acest prilej nefericit.. care a început cu o captatio benevolentiae. corul. Nu putem să omitem nebunatecii profesori din «Vânzătorul de păsări».Sava şi în sala de concerte a Liceului de muzică „George Enescu”. Sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu au evoluat Bianca Ionescu. spectacolul Gala Operetei .] (I. interpretând «Ah. Florin Diaconescu sau Florin Georgescu au interpretat arii din operete celebre ca „Vânzătorul de păsări”. fiind Tudor Gheorghe. Anghela Gheorghiu şi Roberto Alagna. „Hello. li s-a adăugat apariţia unor personaje pitoreşti. în Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti s-a susţinut un Concert extraordinar. Crina Zancu. şi refrenul «Calypso. În loja oficială au onorat cu prezenţa personalităţi precum ministrul Culturii şi Cultelor. Bogdan Caragea. Aplauze la scenă deschisă.. sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. [. Iată cum este descris acest eveniment la vremea respectivă: „O seară memorabilă! Aşa putem numi prestaţia artiştilor Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. încărcate de melancolie. pentru câteva minute. „Contesa Maritza”. cu spectacolul „Farmecul Operetei” la Teatrul Municipal din Focşani. 28 martie 2005) 32 . Artiştii au fost aplaudaţi de un public care a dovedit că iubeşte muzica de operetă.. artiştii Eugenia Moldoveanu. În 26 februarie s-a prezentat în direct la postul de televiziune România de Mâine. spectacole de colaj în sala „Arcub”. spectacolul sa derulat în ritmuri fierbinţi.

corul şi orchestra teatrului au prezentat concertul Flori de mai. dar şi curajul unui ansamblu care. Tot în această perioadă corul şi orchestra teatrului. în marea lor majoritate studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Pentru fiecare din aceste colaje erau programe diferite de arii şi duete din operete. Colaje se prezentau şi în sălile de festivităţi ale liceelor Sf.] Un «punct de rezistenţă» al spectacolului a fost apariţia sopranei Anna Mirescu. de fapt. au pregătit şi susţinut concerte specifice. unanim apreciată pentru glasul limpede. Sibiu.. solist Gabriel Joiţoiu. s-a lansat vestea că Sala Mare a Teatrului Naţional va fi pusă la dispoziţie. câteva zile pe săptămână. singura solistă «cu experienţă» din acea seară. cu care s-a debutat şi în 1986 după ce Teatrul de Operetă a fost demolat. un public numeros s-a bucurat să asculte glasuri noi. „Farmecul Operetei”. pentru ca Opereta să-şi poată deschide stagiunea în toamnă. Eugen Voicu. În 24 mai. Solişti au fost numai membrii ansamblului cor al Teatrului Naţional de Operetă. Dragostea mea”. Banii de pe bilete au fost strânşi şi folosiţi pentru reconstrucţie. se află în postura de a demonstra că… merită să existe ca entitate de sine stătătoare. debuta în calitate de dirijor de orchestră [. în ciuda dificultăţilor adesea insurmontabile generate de incendiul (foarte dubios) care i-a afectat sala de spectacol. binecunoscută deja prin apariţiile sale în concertele vocal-simfonice de la Filarmonica bucureşteană. Ileana Petruş-Lenghel. dar şi de la Sala Radio. «atacând» cu curaj pagini dificile din operete celebre. şi Simfonia nr. fără ca teatrul de operetă să plătească chirie.. spectacolele s-au ţinut în sălile puse la dispoziţie de celelalte instituţii de cultură. Cu sprijinul binevoitor al unor sponsori s-au întreprins turnee (cu formaţii reduse din cauza costurilor de deplasare) la Timişoara. Deva. Călăraşi. primul titlu programat fiind.] au evoluat Carmen Angheloiu. pentru a-şi dovedi profesionalismul şi capacitatea artistică. la rândul său.Sava sau George Enescu. pentru că direcţiunea Teatrului Naţional Bucureşti 33 . ca într-un miraj preschimbat în coşmar.. „Silvia sau „Floarea din Hawaii”. Corina Ion. „Continuând să dovedească faptul că e activ. la sala Rapsodia – „Contesa Maritza”.. în funcţie de posibilităţile tehnice ale sălilor oferite. Chiar în aceste zile.] Acompaniaţi de orchestra teatrului dirijată de Gabriel Popescu.. „Voievodul ţiganilor”. Brăila. Mozart. fiind. Focşani..V 550 de W. concert dirijat de maestrul corului Gabriel Popescu. Teatrul Naţional de Operetă a invitat publicul să urmărească o seară specială – un concert de arii şi duete interpretate de membri ai corului teatrului. în general. Buzău. Piteşti. s-au primit foarte multe sponsorizări iar salariaţii Operetei au donat 280 de milioane de lei din propriile lefuri. „Văduva veselă”. În regia imaginată de Constanţa Câmpeanu şi mişcarea scenică realizată de Andreea Constantinescu. un duo comic foarte bun – Arnold Mack şi Răzvan Rusu –. [. orchestra teatrului sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu a prezentat un Concert Simfonic cu următorul program: Dansuri româneşti de Bela Bartok. aplaudând totodată iniţiativa deosebită a organizatorilor. Concert pentru violoncel şi orchestră de coarde de Antonio Vivaldi.Dar cu cât toţi se străduiau şi depuneau mai multe eforturi pentru strângerea de fonduri pentru repararea Teatrului de Operetă. încă studentă. termenul de finalizare al reparaţiilor se depărta! Primul spectacol care a fost ales a se desfăşura în sala renovată a teatrului a fost „Lăsaţi-mă să cânt”. dar şi Cornel Todea. Râmnicu Vâlcea.A. la Arcub se prezentau colaje: „Invitaţie la Operetă”. un titlu sugestiv. au surprins extrem de plăcut prin calitatea glasurilor şi disponibilităţile lor artistice. muzicalitatea şi expresivitatea interpretării. după 50 de ani de activitate intensă. S-a jucat în această perioadă. la Teatrul „Ion Creangă” – spectacole pentru copii.. În afară de cele bugetul alocat de Guvernul României pentru lucrările de reparaţie. „Stelele Operetei” sau „Opereta. În sala Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor au evoluat câţiva tineri care. de fapt. [.. Astfel. Pe timpul desfăşurării lucrărilor. maestru de cor care. în 8 mai 2005. în sala Arcub. Urziceni.40 în sol major K. un strigăt de ajutor – «Lăsaţimă să cânt» de Gherase Dendrino. coloratura performantă.

dar şi faptul că a devenit Teatru Naţional ar fi suficiente atu-uri pentru a fi tratată cu respectul cuvenit oricărui ansamblu profesionist cu tradiţie şi… public fidel.” (Anca Florea. În acest concert.V.doreşte în continuare ca sala ce se renovează acum să-i revină din nou. SPECTACOLUL CONTINUĂ Surprins de nefericitul incendiu în plină ascensiune artistică. după demolarea vechiului Teatru «Regina Maria» de pe Cheiul Dâmboviţei. aşa că practic era vorba de o premieră. cea mai „neagră” stagiune a Operetei bucureştene. Bogdan Caragea. Bianca Ionescu.1422 din 17 noiembrie 2005. Crina Zancu. Silvia Şohterus. Alfredo Pascu. Opereta – „tolerata“ la Teatrul Naţional Bucureşti. se tot află în situaţia de a fi «tolerată». şi care urma să fie amenajată şi dotată la standarde europene. Din 14 octombrie a început pregătirea operetei „Contesa Maritza” în vederea unui turneu în Italia. soliştii soprana Crina Zancu şi violoncelistul Alexandru Moroşanu. Raluca Ciocă. Astfel s-a încheiat cea mai dureroasă. Anton Zidaru. cu următorul program: Bela Bartok – Dansurile româneşti. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. De aceea s-a acordat o deosebită atenţie spectacolelor de rezistenţă din repertoriu prin repetiţii minuţioase desfăşurate în condiţiile improprii oferite de foaierul teatrului. apoi acelaşi spectacol în sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. George Enescu – Şapte cântece pe versuri de Clement Marot. Florin Budnaru. deşi succesele care i-au adus unanima recunoaştere în ţară şi peste hotare. urmând să se găsească «ceva» pentru năpăstuita Operetă care. în sala Mihail Jora a Societăţii de Radiodifuziune. au evoluat soliştii Amelia Antoniu. Cătălin Petrescu. dirijor Lucian Vlădescu. Observatorul cultural) La finalul stagiunii 2004/2005 a avut loc o deplasare la Deva în 4 iunie cu spectacolul „Logodnicul din Lună”.G nr. Gabriela Daha.40 în sol minor K. Cu nelinişte. Daniela Vlădescu. Stefan Popov.Mozart – Simfonia nr. tristeţe şi chiar spaimă în suflete a început stagiunea 2005-2006.15 (orchestraţia Theodor Grigoriu). prin care a fost atribuită Sala Omnia ca sediu propriu. Teatrul Naţional de Opereta „Ion Dacian” a luptat din răsputeri să nu dispară din peisajul cultural bucureştean. Stagiunea 2005-2006 a debutat cu un concert susţinut în 3 septembrie în Piaţa Festivalului Internaţional „George Enescu”. în 11 iunie Concertul Simfonic susţinut de orchestra Teatrului Naţional de Operetă. Seria de spectacole a noii stagiuni s-a deschis în 6 octombrie cu o deplasare a colajului „Stelele Operetei” la Breaza. Puţini au înţeles însă lupta dramatică pentru ca Opereta bucureşteană să nu se îşi lase „cortina” definitiv în anul de graţie 2005.Sava. 34 . O veste bună a venit în luna noiembrie! Cu bucurie şi satisfacţie. W. Spectacolele pentru copii au fost reluate în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. op. Joseph Haydn – Divertisment în re major pentru violoncel şi orchestră de coarde. întregul colectiv al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a luat cunoştinţă de H. Spectacolul în viziunea regizorului Giuseppe Visciglia era total diferit de versiunea românească care se juca şi urma să fie prezentat în totalitate în limba italiană.A. dar lucrările erau încă departe de a fi finalizate.550. şi în 14 iunie spectacolul „Văduva veselă” la sala Rapsodia – spectacol de licenţă al sopranei Ileana Lenghel.

în interpretarea soliştilor Gabriela Daha.Mozart. Haifa. Gabriela Călin. Florin Budnaru. Premiera acestui spectacol a avut loc în 5 aprilie. Mihai Cacoveanu. Pentru că la foaier lucrările de refacere erau în curs de finalizare. stagiunea a continuat cu spectacole de operetă prezentate în sala „Rapsodia”. orchestra. Amelia Antoniu. demisionează din funcţie şi doamna Eugenia Moldoveanu. Şi-a dat concursul orchestra Teatrului Naţional de Operetă. Bogdan Ardelean. Turneul s-a desfăşurat în oraşele: Alba. Rişon LeZion. bucurându-se de un frumos succes. Adrian George Popescu. Ileana Lenghel. cântă şi dansează” în Israel în oraşele Beer Şeva. Ramat Gan. În colaborare cu Teatrul Naţional Bucureşti. Eugenia Ilinca. Holon. Sub directoratul interimar asigurat de Daniel Eufrosin. Alba Iulia şi spectacole pentru copii la sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. Mihaela Ştefănescu. Octavian Ştefănescu. Novara. Kfar Sabam. în interpretarea Biancăi Ionescu. Viorel Ciurdea. Florin Diaconescu. Cristina Osiceanu. Anul 2006 a început cu pregătirea unei premiere. Gladiola Niţulescu. Viorica Spuză. Adrian George Popescu şi Arnold Mack au început lucrul la spectacolul „Burghezul gentilom” în regia reputatului Petrică Ionescu. Forli. A început cu un recital de arii şi duete din creaţia compozitorului Jacques Offenbach. Tel Aviv. Nicolae Măgureanu. Valentino Tiron. Iuliana Costiniu. baletul şi soliştii Amelia Antoniu. Carmen Tudorache. în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional Bucureşti. Anna Mirescu. Mihnea Lamatic. Slatina. corul. au evoluat soliştii: Silvia Şohterus. s-a susţinut un concert cu „Stelele Operetei” în sala Mihail Jora a Radiodifuziunii. Stefan Popov. Petah-Tikana. până în decembrie. Crina Zancu. Pavia. un nou spectacol pentru copii – „Gulliver în Ţara Piticilor” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Florin Diaconescu şi Cătălin Petrescu. s-a prezentat în sala Ministerului de Interne un „Concert Pascal” ce cuprindea arii şi duete din operele compozitorului W. a avut loc premiera musicalului pentru copii „Gulliver în Ţara Piticilor”. Gheorghe Marian. În 7 martie s-a plecat în Italia cu „Contesa Maritza”.A. Bianca Ionescu. Cornel Todea. în regia semnată de Giusepe Visciglia şi în coregrafia Andreei Toma. Sub bagheta dirijorului George Balint. Asti. Sandra Mahvina. micuţii spectatori au fost fermecaţi de peripeţiile personajelor întruchipate de Orest Pîslariu. Merano. Claudia Măru-Hanghiuc.Practic. Claudia Deleanu. urmat de opereta într-un act „Domnul Choufleuri vă aşteaptă”. a fost pregătit un amplu program de spectacole ce puteau fi prezentate în acest spaţiu. Ligia Dună. În 22 decembrie 2005. Raluca Ciocă. Horea Repede. Padova. Ierusalim. Urziceni. Oana Vâlceanu. Daniel Eufrosin. Cătălin Petrescu. 35 . coregrafia Andreei Constantinescu şi scenografia Dianei Ioan. În regia lui Nicolae Ciubuc. în regia Constanţei Câmpeanu şi acompaniamentul pianistei Mădălina Ene. colaje prezentate în deplasare la Hunedoara. Solidară cu dânsul. În a doua jumătate a lunii martie Amza Săceanu demisionează din funcţia de director general. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. Aurelia Tudor. La Spezia. În 13 aprilie. Carmen Buterez. Modena. Regio Emilia. acompaniaţi de o formaţie orchestrală condusă de dirijorul Lucian Vlădescu. iar primul spectacol de operetă al stagiunii a avut loc pe 23 decembrie la sala Rapsodia unde s-a prezentat „Contesa Maritza”. Între 26 ianuarie şi 6 februarie a fost prezentat spectacolul „Opereta râde. Cătălin Cocheş. Stefan Popov şi „Stabat Mater” de Clari. Delia Şerban. Teodora Godeanu. Daniela Vlădescu. Marius Olteanu. În 16 aprilie. nu s-a jucat decât spectacolele pentru copii şi câteva colaje în deplasare. Rehovot. Mediana Vlad. Anghel Stoian. sub conducerea maestrului Constantin Petrovici. Bolzano. Şi-au dat concursul soliştii Amelia Antoniu.

acompaniaţi de cvartetul Giovinezza au dat viaţă personajelor din opera într-un act „The Telephone” sau „L'Amour à Trois” de Gian Carlo Menotti.Arlen. soprana Bianca Ionescu a interpretat numeroase arii din lucrări cunoscute. În partea a doua a spectacolului. ca gen unic.Léhar. educativ şi moral. în urma concursului organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor. Noua politică managerială a fost comunicată cu ocazia conferinţei de presă care a precedat premiera spectacolului „Broadway – Bucureşti”. teatrul asumându-şi rolul de formator de opinie în ambele planuri. a avut loc premiera spectacolului one woman show „Ai.Schubert. dar şi cu melodii retro de Ion Vasilescu. tânărul regizor şi-a propus ordonarea activităţii artistice pe bază de programe şi proiecte care să cuprindă toate tipurile de manifestări artistice pe care opereta. cântând şi dansând. music-hall şi teatrudans. 36 . În prima parte a spectacolului Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru-Hanghiuc au interpretat muzică americană. „Flautul fermecat” W. Stagiunea 2005-2006 s-a încheiat în aşteptarea concursului pentru ocuparea postului de director al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti organizat în 27 iulie de către Ministerul Culturii şi Cultelor. Delia Şerban. fler lady?!?” cu Bianca Ionescu. un exemplu care ilustra înnoirea în plan repertorial a instituţiei.A.Mozart. în regia semnată de tânărul regizor Doru Marin şi scenografia Marilenei Şerban. şi populare. Din repertoriul sopranei au făcut parte şi piese precum „Summertime” de G. Începând povestea cu descrierea copilăriei. se afla însă la congruenţa cu cel social.Strauss. Spectacolul fiind examenul de licenţă al sopranei Anna Mirescu. „Ţara surâsului” de Fr. de la opereta clasică la inovaţia musical-ului american. creaţii ale unor cunoscuţi compozitori români şi internaţionali. articulat prin multitudinea şi diversitatea acestor proiecte.. „Liliacul” de J. director al Teatrului „George Ciprian” din Buzău. spectatorii urmărind-o recitând. de la sala de teatru la spaţiile neconvenţionale. În 17 iunie. instituţie unică în plan naţional. în foaier. dar şi de a promova creaţia contemporană. soprana Anna Mirescu şi baritonul Cătălin Petrescu. spectacolul i-a oferit sopranei o largă paletă interpretativă. devenea aceea de a atrage creatori valoroşi. lie ciocârlie”. OPERETA – UN NOU ÎNCEPUT În august 2006. misiunea TNO.În 7 iunie. a avut loc premiera „Un american la New York”. La preluarea direcţiei. continuând cu adolescenţa. „Lie. Factorul artistic. în foaier. prima dragoste şi terminând cu modul în care artista a cunoscut succesul. Desfăşurat după un scenariu al cărui subiect a reprezentat viaţa unei artiste. pluridisciplinaritatea şi multiculturalismul. „Să fii un star” de H. „Ave Maria” de Fr. le presupune. Marian Horhotă şi Lorendi Rădulescu.. conducerea Teatrului a fost preluată de Răzvan Ioan Dincă. „Misty” de E.Reiniger.Gershwin. O succintă descriere a programelor care aveau să fie abordate prin opţiunile repertoriale a dat tonul politicilor culturale promovate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”: de la promovarea valorii creaţiei naţionale specifice la montarea operelor din repertoriu internaţional. de a perfecţiona şi motiva artiştii din interiorul instituţiei. precum şi iniţierea unui festival internaţional de operetă.Garner. Astfel. au dansat Carmen Buterez. Spectacolul sopranei Bianca Ionescu a împletit armonios arta lirică cu cea dramatică. în regia Constanţei Câmpeanu. acoperind din punct de vedere artistic toate cerinţele şi exigenţele pieţei de profil din lume. Audienţa s-a delectat cu arii din opere şi operete precum „Vrăjitorul din Oz” de H.

Florin Budnaru. care s-a jucat în foaier în 24 septembrie. iar pe 31 decembrie. iar primii care au marcat acest moment deosebit au fost soliştii Bianca Ionescu. însă primele modificări s-au produs începând cu debutul stagiunii 20062007. nu doar pentru musical-ul „Cabaret”. şi de repetiţiile pentru operetele „Voievodul ţiganilor”. la Centrul Cultural al Ministerului de Interne. de „Burghezul gentilom” de pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. TEATRU .DANS şi OPERĂ BAROCĂ pe SCENA OPERETEI Două noi spectacole. Istvan Teglas. în afara tradiţiei de a prelua „Liliacul lui Strauss-Fiul” de Revelion). Alături de spectacolul Biancăi Ionescu. însă miza cea mare era reprezentată de montarea a două musicaluri. „Logodnicul din lună”. DIVERSIFICAREA REPERTORIALĂ MUSICAL. Spectacolul s-a înscris în suita de manifestări artistice prilejuite de Anul Francofoniei în România şi s-a jucat pe scena Teatrului Nottara. „Roşu şi Negru” . ci şi pentru opera barocă „Pyram şi Thisbe” şi pentru baletul „Bal”.Procesul transpunerii acestei viziuni manageriale în produse culturale de calitate avea să fie unul de durată îndelungată. Călin Hantiu. Cu regia semnată de Vlad Massaci. Au participat dansatorii: Cristi Tarcea–Julien. Ioana Mitsika. Primul spectacol care a avut premiera în această stagiune (21 octombrie 2006) marca tendinţa de înnoire şi de deschiderea a teatrului. în regia Alexei Mezincescu şi coregrafia Adinei Cezar. Patricia Seymour. au început pregătirile pentru musical-ul „Cabaret”. Producţiile aflate în pregătire continuau linia unui repertoriu variat.. Daniel Madia şi 37 . Anka Levana. „Ţara surâsului”. „Ai …fler… Lady?!?”. adăugând chiar şi o operă barocă în oferta culturală a instituţiei. Însă. Marian Simion. un musical şi un balet. Următorul eveniment important în agenda teatrului a fost musical-ul „Ce înseamnă să fii. avându-i ca solişti pe violonistul Gabriel Croitoru şi pe mezzosoprana Raluca Ciocă. cât de des puteţi merge la Operetă pentru a vedea o operă? În luna februarie a anului 2007 Teatrul a organizat casting-uri. „Cabaret” şi medley-ul „Bucureşti – Broadway”. înainte ca primele tentative de musical din România să stârnească un vârtej mediatic şi o schismă în rândul criticii. Bunbury”. care s-a jucat pentru prima dată pe data de 3 februarie 2007. după romanul lui Stendhal. prezentat în mod tradiţional de Opera Naţională Bucureşti. Spectacolele şi concertele festive au continuat ca în anii precedenţi. un medley care avea să includă fragmente din cele mai celebre musical-uri de pe Broadway. nu erau însă de ajuns pentru a scoate teatrul din conul de umbră în care se afla de ceva vreme.. Levente Szasz. sărbătorile de iarnă prilejuind o serie de manifestări artistice. Adina Iacov. coregrafia de Florin Fieroiu şi scenografia lui Dan Tita. Felicia Serbănescu. dacă adeseori Operele decid să includă un titlu de operetă în repertoriu (bineînţeles. Luna martie se anunţa a fi una de sărbătoare. Liliana Iorgulescu. În acelaşi timp s-au organizat repetiţii pentru „Bucureşti – Broadway”. spectacole care aveau să atragă atenţia publicului. nu doar la nivel artistic. ansamblul de balet al Operetei a fost invitat să danseze în spectacolul extraordinar cu opereta „Liliacul” . „Camerata Dorin Teodorescu” a prezentat un concert extraordinar de Crăciun la Catedrala Sfântul Iosif. Raluca Ciocă. fiind vorba de un balet. ci şi organizatoric. pe muzica semnată de compozitoarea Livia Teodorescu Ciocănea. trebuie să acordăm atenţie unui eveniment mai rar pe scena teatrului de gen. suflul modern anunţat şi confirmat prin această montare aflându-se în corespondenţă cu starea în care se afla întreaga instituţie. Pentru că.

Orchestra Naţională Radio Bucureşti. „Chicago”. care a avut premiera la 1 aprilie. apoi declanşarea «balului» căutării partenerului (ei). 10 mai 2007) a fost realizat în coregrafia lui Yvette Boszik după o idee originală de Ettore Scola. într-o interpretare remarcabilă” (Ileana Lucaci. să se infiltreze uşor poezia celor ce şi-au găsit perechea. şi care nu s-a oprit doar la nivelul instrumentiştilor: lipsa de experienţă şi pregătire în abordarea unui rol sau a unei partituri în musical. Beatrice Rancea a revenit în postură de regizor la interval de doar câteva zile cu spectacolul „Bal”. care. „Fantoma de la Operă” sau „Poveste din Cartierul de Vest” – titluri de referinţă intrau astfel în atenţia melomanilor bucureşteni şi în repertoriul unui teatru care dovedea o preocupare pentru acoperirea întregului său domeniu de activitate (artele spectacolului muzical). Nu trebuie trecut cu vederea faptul că acest spectacol a beneficiat de prezenţa unui invitat special. alături de formaţia Concertino. În primul rând. Obligată să găsească o soluţie acestei probleme. Din ansamblu au făcut parte: Beatrice Rancea-Păstorel Ionescu. Radu Afrim. Teatrul îşi relua activitatea în propria sală şi îşi invita spectatorii să asiste la premiera „Broadway-Bucureşti”. Tünde Baczó-Cristi Hogaş. Sergiu Anghel şi Carmen Coţofană şi numeroşi solişti. Alexandru Tocilescu. ci şi prin organizarea unei forme de predare a musical-ului. 38 . echipa de creaţie a reuşit să aşeze o piatră de temelie la fundaţia unui gen care avea nevoie să fie construit nu doar prin asumarea unor astfel de spectacole. balerini şi actori). petrecută pe o plajă. Oana Botez-Marius Grosu. Prezenţa unui muzician american în mijlocul orchestrei bucureştene a evidenţiat principala problemă cu care s-au confruntat artiştii români. era o producţie care impresiona prin ambiţia de a reuni cele mai importante momente din cadrul genului. În al doilea rând. Astfel. Spectacolul „perfect conceput sub aspect emoţional şi cultural. familiarizând astfel publicul cu valorile Broadway-ului: „Cats”. adevărata sărbătoare avea să vină abia spre sfârşitul lunii. spectacol care a continuat să se joace şi în stagiunile următoare. Plazza Romania. Costel Huhu. Mădălina Mechenici-Daniel Dragomir. Răzvan Ioan Dincă. Cum reparaţiile sălii devastate de incendiu nu fuseseră finalizate. Carrefour Militari şi Orhideea. dirijorul Gary Dilworthy din Statele Unite ale Americii. acesta având un palmares excepţional (a susţinut concerte alături de toate instituţiile de spectacol din Sacramento şi Michigan. se urmăresc întâlnirile protocolare. condusă de violonistul Eugen Mirescu. România Liberă. peregrinarea Operetei lua sfârşit. dar şi avantajul unei experienţe directe cu musicalul. au oferit melomanilor „mărţişoare muzicale” – spectacole jucate la Colegiul Naţional Sfântul Sava. „Evita”. 5 coregrafi Răzvan Mazilu. Monica Ştraţ-Andrei Ciobanu. de Orchestra Simfonică din Taipei. Musicalul a fost un prim reper din multe puncte de vedere. Ileana Lucaci nota în cadrul aceluiaşi articol: “În prima parte a spectacolului petrecută la un local. Gabriela Călin-Cristian Osoloş. Florin Fieroiu. la sfârşitul lunii martie. Cornel Todea.Beatrice Rancea. ci toate instituţiile muzicale la nivel naţional. montată în sala de spectacol. Cristina Osiceanu-István Téglás. Producţia de teatru-dans ilustra prin intermediul mai multor stiluri muzicale şi de dans nevoia înfrângerii singurătăţii prin descoperirea unui partener de viaţă. direcţia Operetei a găsit totuşi o modalitate de a relua spectacolele în propria sală. Radu Alexandru Nica. „Cabaret”. care afecta nu doar Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. O dată cu achiziţionarea unei scene mobile. Mihai Babuşka. ca în cea de a doua. Orchestra Simfonică Barcelona). Ion Caramitru. Noua scenă permitea unui număr de 250 de spectatori să vizioneze producţiile proprii în condiţii acceptabile. Diana Petrache-Ionuţ Kivu.Viorel Ciurdea. Însă. Sorina Tiron-Marian Horhotă. spectacolul a impresionat prin amploarea producţiei a adus pe scenă o echipă impresionantă de artişti (7 regizori de renume .

cu un program care a inclus spectacolele „Broadway-Bucureşti”. programul încărcat al 39 . operetele clasice. În toată această perioadă. timp de trei luni. în sala de pe Bd. Bruno Hellstroffer – theorba. au evoluat soliştii Gladiola Niţulescu-Lamatic. Adrian Ciucă – violoncel. Mihnea Lamatic şi violonista Gianina Săveanu. fie el balet sau dans contemporan – aveau prioritate în agenda culturală a instituţiei. „Voievodul ţiganilor”. pentru a doua oară într-un singur an. sub titlul „Opereta de joi seara”. Florin Diaconescu. În curând însă. Irina Năstase – clavecin. Ana-Maria Lazar. folosind o invocare a istoriei sale. la un recital vocal instrumental intitulat „Armonii de primăvară”.” În luna aprilie a anului 2007 a avut premiera concertului–spectacol „Pyram şi Thisbe” . care a avut loc în data de 6 mai. să devină un promotor al inovaţiei.de fiecare dată altul . „Bal”. Din distribuţie au făcut parte: Adrian George Popescu. Acompaniamentul muzical a fost asigurat de: Mihail Ghiga – concert-maestru. Ana Olteanu (decoruri) şi Ana Alexe (costume). Iulia Surdu. Spaţiul din faţa intrării principale s-a dovedit de fiecare dată neîncăpător. Ion Dimieru. de la slow-foxtrot la quick step. un program de o oră . „Victoria şi-al ei husar” desfăşurându-se în sala Ministerului Administraţiei şi Internelor. La sfârşitul lunii mai au început pregătirile pentru o nouă operetă. Mişcare scenică – Maria Popa. cântă şi dansează”. PRIMII PAŞI CĂTRE RETEATRALIZAREA GENULUI Teatrul a deschis stagiunea 2007-2008 în deplasare.Dansul este expresia forte a ilustraţiei teatrale.Nicolae Bălcescu. şi a fost onorat de participarea pianistului Dan Mizrahi. alături de formaţii instrumentale născute în cadrul instituţiei. Daniel Popa şi Cosmin Seleşi. „Ţara surâsului”. de această dată. artişti îndrăgiţi ai operetei bucureştene au susţinut în fiecare joi. Montarea a fost realizată în parteneriat cu Opera Naţională Română (prima producţie finalizată a Studioului Experimental de Muzică şi Balet „Ludovic Spiess”) . prin apelarea la genurile principale. Stagiunea 2006-2007 s-a încheiat oficial pe 11 iulie 2007. „Opereta râde. şi până la sfârşitul stagiunii. Matei Nicolescu. s-au montat spectacole pentru copii: „Micuţa Dorothy”. Însă nu doar musical-ul şi spectacolul de teatru – dans. „Cocoşelul neascultător” şi „Gulliver în Ţara piticilor”. de Emmerich Kálmán. costume – Ana Alexe. publicul a putut asista. decoruri – Ana Olteanu. Regia a fost semnată de Andreea Vălean. La sediu. Totul este înfăptuit cu o impresionantă perfecţiune a mişcării ansamblului. „Frumoasa din pădurea adormită”. Tot la sediu. Mircea Ciurez. iar în partea a doua a spectacolului de Ansamblul Collegio Stravagante. Mediana Vlad. precum „Silvia”. operetă cu vechime pe scena Teatrului „Ion Dacian”. deja adeptă a Barocului de câteva decenii. Echipa de creaţie a fost completată de Maria Popa (mişcare scenică). Acompaniaţi de Gonul Aptula (pian). de la vals. iar coregrafia de Mary Collins. teatrul a continuat să joace spectacolele deja consacrate în repertoriu. iar scaunele – insuficiente. dar pe toată perioada vacanţei. operă barocă de Michel Pignolet şi John Frederick Lampe. „Pyram şi Thisbe” aliniind scena bucureşteană la cea internaţională. la Alba Iulia. Teatrul Naţional de Operetă reuşea din nou. Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez din Bucureşti. „Contesa Maritza”.cu arii şi duete din lucrări celebre. la tango. în foaier. „Concert de valsuri” şi un concert al „Cameratei Dorin Teodorescu”. unde avusese premiera cu 40 de ani în urmă (16 decembrie 1967).

Copiii au petrecut alături de personajele din comedia muzicală „Dragostea celor trei portocale”. apelul la tehnologia modernă . Oferta repertorială s-a extins şi în rândul producţiilor pentru cei mici.instituţiei nu avea să mai permită deplasări de o asemenea amploare. considerat un maestru al teatrului pentru copii. Jeaninne Bradler. Cătălin Cocheş. Gabriela Călin. Adaptarea.este cel care ţine de parametrul vizual. Tiberiu Simionescu. Spectacolul inspirat din actul al doilea al operetei „Liliacul”. Cristian Caraman. Cosette Marinescu. Gabriela Daha. Mihăiţă Radu. Opereta a propus publicului său un regal demn de noaptea dintre ani: „Bal la Prinţul Orlovski”. însă. care forţau atât spectatorii. Nicolae Simulescu. considerată de mulţi desuetă şi pe-alocuri prăfuită. George Matei. Marius Meragiu. Mădălina Mechenici. Marica Munteanu. Luminiţa Dincă. La trei ani de la incendiul care a devastat sala.” „Lumini rafinate. Alfredo Pascu. bal să fie) În data de 9 februarie a fost rândul celor mici să se bucure de spectacolele teatrului în sala deplin funcţională. Doina Levintza (costume). Cleopatra Melidoneanu. publicul şi cronica de specialitate au salutat cu entuziasm prima opereta montată de la înnoirea direcţiei. Adriana Mirea. Genul uşor scotea la iveală noi valenţe. fantezie vizuală. Arnold Mack. Constanţa Câmpeanu. care şi-a redeschis sala de curând cu spectacolul muzical-coregrafic «Bal la Prinţul Orlovski». Florin Fieroiu (coregrafie). Elena Siloci. Raluca Ciocă. Pe 16 decembrie. teatrul funcţiona din nou la capacitate maximă. dar este mult mai bine ca înainte. i-a adus pe scenă pe: Valentino Tiron. Emil Spătaru. eforturile fiind concentrate asupra noilor producţii şi a menţinerii celor curente la un nivel ridicat. Carmen Angheloiu şi balerinii Andreea Toma. precum: Adriana Codreanu. În toiul pregătirilor pentru această nouă producţie. Valeria Rădulescu. 40 .iată elemente ce nu erau familiare până acum spectacolelor Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian". cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la premiera pe scena Teatrului de Operetă. a reunit soliştii. inovând şi reinterpretând opereta clasică. s-a organizat un spectacol omagial „Contesa Maritza”. celebrităţi ale anilor '60. bazată pe scenariul lui Carlo Gozzi. ci şi faptul că aceasta era pusă în scenă de un regizor cu o experienţă bogată teatrală. Gabriela Daha. Se pare că unul dintre efectele prezenţei unui regizor de teatru la conducerea Operetei . Suntem acum un teatru foarte modern din punctul de vedere al dotărilor. Nicolae Ţăranu. Matei Nicolescu. cât şi critica să regândească statutul acestui tip de spectacol.” (Oltea Şerban Pîrîu . corul şi baletul instituţiei într-o demonstraţie de forţă artistică.Răzvan Ioan Dincă . La eveniment au fost invitaţi artiştii perioadei de aur ai Operetei româneşti. Octavian Ştefănescu. 27 ianuarie. Jozsef Werner (decoruri) şi a soliştilor: Silvia Şohterus. care au salvat prinţese şi au înfruntat vrăjitoare pe coregrafia lui Florin Fieroiu. Tamara Buciuceanu. Cătălin Petrescu. în ianuarie 2008 începând repetiţiile pentru „Dragostea celor trei portocale”. de Johann Struss-fiul. Cu această ocazie. regizorul şi directorul general Răzvan Ioan Dincă afirma: „Suntem încă departe de un teatru pe Broadway. teatrul lansa o nouă operetă. Raluca Herciu. Daniel Eufrosin. Cristina Stăniloiu. Viziunea regizorală a fost susţinută de implicarea lui George Balint şi Emil Maxim (dirijori). Duminică. Pe 28 octombrie. Această „Contesă Maritza” avea să fie un nou punct de turnură notabil în evoluţia teatrului. în regia lui Cristian Pepino. Cristina Osiceanu. Aşteptările au fost augmentate.Dacă e bal. de o serie de premiere: nu doar faptul că după o serie de musical-uri şi producţii de teatru-dans. Cum avea să arate noua opereta pe propria sa scenă? Un cronicar a mers până acolo încât să se întrebe „Cui îi pasă de Contesă”. Mioara Manea. Gabriel Popescu (maestru de cor). Teatrul a anunţat vestea mult aşteptată: redeschiderea sălii de spectacole. în mod evident «praful fiind şters» de pe producţiile acesteia din care am putut vedea secvenţe în spectacolul inaugural.

a adus pe scena Operetei dansul contemporan cu influenţe de street-dance. spectacolul a stârnit reacţii puternice. în regia lui Beatrice Rancea. Octavian Ştefănescu. a fost extrem de bine redat. Spectacolul „Urban Kiss”. a venit la Bucureşti pentru a discuta eventualele posibilităţi de colaborare între Opereta bucureşteană şi Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta. Violeta Dumitraşcu. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. dovedind interesul şi posibilitatea de a deschide noi drumuri atât prin creaţii inedite. Răzvan Ioan Dincă semnala. abordând totodată o gamă variată de tipuri de spectacole. director general. a fost curajul acestui cocktail vizual şi artistic. Discuţiile s-au concretizat prin premiera operetei „Văduva Veselă” de Franz Lehár. Însă. Raluca Popa. colaborarea dintre cele două teatre muzicale s-a dovedit a fi una fructuoasă. care propunea o diversificare a modalităţilor de expresivitate artistică prin producţia de spectacole multidisciplinare: teatru-dansmuzică. cu tuşe violente. Teodora Ghinea. Diana Petrache. atât favorabile. Premiera a avut loc la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” pe 9 martie. din distribuţie făcând parte: Răzvan Mazilu. Având scop şi strategii comune. Jocul actorilor a fost completat de cele 250 de costume realizate de Cătălin Botezatu şi de machiajul asigurat de Iuliana Ştefan. care a permis promovarea schimburilor culturale. Beneficiind de experienţa dirijorului Lucian Vlădescu. Oana Vâlceanu. graţie cărora expresionismul german al anilor ’30. şi începutul unui important capitol din istoria recentă a instituţiei: 41 . formată din Kerényi Miklós Gábor. Florin Tănase. Diana Ferencz. importanţa programului „Opereta Deschisă” în planul misiunii culturale asumate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. în regia lui Béres Attila. în contrast cu tipul cabaretului francez. coregrafiat de Răzvan Mazilu. Monica Petrică. Corina Aldea. jazz. conservând şi promovând patrimoniul operetei. în martie 2008.O dată realizaţi primii paşi în intenţia de a reteatraliza genul prin asumarea punerii în scenă a genului operetei. Istvan Teglas. o delegaţie a teatrului maghiar. de a realiza producţii artistice de cea mai înaltă calitate. producţie care a deschis drumul către un parteneriat pe termen lung. precum şi folosirea noilor tehnici în arta spectacolului de mişcare şi muzical. în caietul program al spectacolului. Luminiţa Dincă. TEATRUL NAŢIONAL DE OPERETĂ – AMBASADOR AL GENULUI OPERETEI ÎN ROMÂNIA Când. şi prin acest statut. Geraldina Rusu. cât şi contestatare. Sorina Tiron Micşunescu. în calitate de unic ambasador naţional al genului. realizând punţi de comunicare între multiple forme de artă. Continuând misiunea popularizării musical-ului şi pledând pentru necesitatea formării unei şcoli de gen la nivel naţional. Iolanda Petrescu. o reală provocare – „Cabaret” . Daniel Dobre. în stagiunea 2007-2008 programul MultiOperetta. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a demarat pregătirile pentru o producţie clasică. Andrei Ciobanu. Celebrul musical semnat de John Kander şi Fred Ebb a avut premiera la 23 februarie 2008. Béres Attila. decorurile lui Joszef Werner şi coregrafia Danei Serafimovici. Gabriela Călin. Mihaela Ştefănescu. a fost marcat de colaborarea cu Răzvan Mazilu. s-au pus bazele unei relaţii de durată între cele două instituţii teatrale. Monica Ştraţ. manager. multimedia-coregrafie şi organizarea de performance-uri. ceea ce nici vocile pudibonde şi de filon conservator din sală şi din presă nu au putut nega. Dacă prin montarea spectacolului „Cabaret” teatrul asigura o continuitate în cadrul programul de music-hall. cât şi prin recontextualizarea celor clasice. instituţia a atins un nou punct al dezvoltării sale repertoriale. gimnastică şi proiecţii video (concepute de Daniel Gonţ). dar şi o perfecţionare a artiştilor operetei bucureştene prin contactul cu un alt stil de lucru.

iată că strategiile noastre comune au dat roade. opereta–operetelor. Silvia Şohterus. cu participarea soliştilor: Doina Scripcaru. Concertele s-au bucurat în mod constant de o prezenţă numeroasă în rândul publicului. încurajând afirmarea Orchestrei Camerale Dorin Teodorescu cu spectacolul „Un bufon la Veneţia”. care a reprezentat o reuşită în exprimarea potenţialului clasic al genului. are vis-à-vis de obiectul său de activitate două obligaţii majore: să experimenteze şi să păstreze. cu alte cuvinte să atace şi să cucerească noi avanposturi ale genului muzical apărând astfel graniţele tradiţiei sale. „Bună seara. care s-a delectat cu pagini celebre din repertoriul românesc şi internaţional.Kerényi Miklós Gábor. soprana Raluca Ciocă. Stefan Popov. Serile muzicale. Mihnea Lamatic. iar venerabilul domn Ion Dacian îşi duce la bun sfârşit datoria. Mioara Manea Arvunescu. Florin Diaconescu. cu rendez-vous în fiecare duminică. unde. amintind publicului de vremurile de altă dată. a avut la bază pasaje muzicale compuse de Boccherini. Camerata Dorin Teodorescu. Strauss-fiul!”) şi „Invitaţie la Vals”. iniţiate astfel de Camerată. Ei bine. prezentând publicului o nouă operetă clasică. bogăţia sa culturală şi de sensuri. Mihai Bisericanu. Gladiola Niţulescu. să exploateze şi să colonizeze noi teritorii în numele tradiţiei operetei. manager) pentru ca. Protagoniştii. Cătălin Petrescu. cea mai cunoscută lucrare poate. Béres Attila.” După îndrăgita operetă „Văduva Veselă”. cunoscând şi recunoscând afinităţi şi obiective comune între strategiile celor două redute ale operetei sud-est europene. teatrul a atacat din nou avanposturile muzicale. Bianca Ionescu. a stat sub semnul valorilor naţionale. Festival care a primit denumirea de “ Viaţa e 42 . PRIMUL FESTIVAL DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI MUZICAL Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” 14 – 27 noiembrie 2008. Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian reuşea performanţa de a lansa primul festival dedicat artelor spectacolului muzical. Bucureşti În 14 noiembrie 2008. „Culegătorii de stele”. responsabilă pentru văduvomanii de-a lungul vremii. şi cea mai fredonată – Văduva veselă în regia lui Attila Béres. incluzând momente din operete ca: „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata” de Dendrino. În luna septembrie. Anton Zidaru. în martie 2008 „Ambasadorul” a invitat o serie de soldaţi-artişti şi generali neînfricaţi (dl.Barbu. montând pe scena mobilă din Parcul Herăstrău concertele-spectacol „Broadway-Bucureşti”. Primit cu braţele deschise. Albinoni şi Corelli. Marius Mitrofan. Strauss-tatăl! Bună dimineaţa. Primul concert. să facă front comun în conservarea şi promovarea patrimoniului operetei. într-o atmosferă ruptă de obişnuinţa citadină. Daniel Dragomir şi balerinii Igor Grigoriev şi Cristina Osiceanu au fost acompaniaţi de către violonistul Gabriel Croitoru. „Leonard” şi „Soarele Londrei” de Comişel. Vivaldi. Matei Nicolescu şi Ligia Dună. muzică şi balet. Seara veneţiană de teatru. „Plutaşul de pe Bistriţa” şi „Ana Lugojana” de F. Valentin Tiron. Ca atare „Ambasadorul” Ion Dacian a purces la stabilirea unor punţi de dialog cu Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta. teatrul a încheiat stagiunea estivală cu un tur de forţă.Grigoriu. au continuat pe parcursul stagiunii estivale 2008. în anul de graţie 2007. coordonat de soprana Bianca Ionescu. a făcut o vizită de recunoaştere. împreună. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. ca parte a programului „Opereta Duminică în Herăstrău”. director general. când în parcurile şi grădinile Bucureştiului răsunau arii şi duete din operete celebre. Gabriela Daha. instituţie unică la nivel naţional. Cornel Todea . din iulie până în septembrie.„Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. „Eternele iubiri” de G. domnule Strauss” (trimitere la faimosul titlu „Bună seara. Daniela Vlădescu. o selecţie a celor mai celebre valsuri compuse vreodată.

43 . de recuperare a unor sensuri şi dimensiuni istorice. musicalul. propunând nu doar producţii din diferite culturi şi cu abordări diverse. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Dl. Teatrul Academic de Operetă din Kiev. alături de Dl. Miklós Gábor Kerényi. zarzuela” de Cristina Sârbu. ci şi lansări de carte („Opereta. în intervalul 14–17 noiembrie au avut loc: spectacole internaţionale („Silvia”. semnată de Béres Attila. care a stârnit controverse în presa de specialitate datorită caracterului teatral inovator. Egon Kulhánek. aflate pentru prima dată pe aceeaşi scenă. Ucraina. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg.frumoasă!”. Inspirată din titlul capodoperei lui Roberto Benigni. s-au aflat Dl. Ungaria. „Gala de Balet”. „Orfeu în Infern”. Deşi lansată în cadrul Festivalului. teatrul. Cehia). Printre semnatari. „Baronesa Lili”. organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. „Gala celor Trei Tenori”. seminarii şi mese rotunde („Noua formă a operetei”. în regia lui Răzvan Ioan Dincă. cu spectacole din diverse registre şi zone culturale care să îmbine latura de entertainment cu cea educativă. Cu această ocazie. Yury Schwartskopf. Slovacia. şi totodată reprezentativ pentru stagiunea curentă) a generat o tradiţie a teatrului. opereta. recitaluri şi concerte de excepţie (Concertul celor două viori celebre. musicalul. Rusia. Evenimentul. a marcat un moment istoric în istoria spectacolului muzical autohton. „Prinţesa Circului”. Teatrul de Operetă din Brno. Tibor Ivan sau David di Fiore). Astfel. Director artistic şi general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. „Gala Tinerelor Talente”). Cele patru teatre membre aveau o misiune comună – aceea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: spectacolul muzical (creaţia de operetă şi musical). prima înţelegere de înfiinţare a acestei platforme europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. cu ocazia Festivalului de Teatru în aer liber. sub îndrumarea regizorului KERO® alături de soliştii aleşi în urma castingului local au urcat pe scenă şi vedetele maghiare ale super-producţiei. Opera română 1961–1971 de Anca Florea. prin exploatarea potenţialului extraordinar al dialogului cultural. Festivalul a avut de asemenea ca obiective dezvoltarea instituţională şi dezvoltarea publicului iubitor de muzică. Această selecţie repertorială (a unei premiere şi a unui spectacol apreciat. Un alt moment care a punctat strânsa colaborare dintre cele două teatre de la Bucureşti şi Budapesta a fost concertul bilingv „Romeo şi Julieta”. Opera de Stat din Banska Bystrica. artiştii Mircea Gogoncea. cu ocazia acestuia fiind lansată în cadrul unei conferinţe speciale EMTU .Uniunea Teatrelor Muzicale din Europa – prima astfel de uniune din Europa. „Dialoguri între viaţă şi artă” de Ioan Moldovan ). lansare de CD (Doina Scripcaru). „Artele spectacolului muzical în Europa de azi”). „Tărâmul misterios” de Claudia Măru-Hanghiuc. Timp de două săptămâni Bucureştiul a trăit în mijlocul unei parade a artelor spectacolului muzical de cea mai înaltă calitate. care a urmat acelaşi tipar privind producţiile locale şi la ediţiile următoare. Ungaria. în Szeged. Stradivarius şi Guarnieri. Răzvan Ioan Dincă. titulatura aceasta avea toate atuurile unui destin de succes: optimism. „Gipsy Roots”. montarea reinterpretând compoziţia lui Strauss-fiul. Teatrul de Operetă şi Muzical din Budapesta. gale extraordinare („Gala de Operetă”. Director general al Operetei bucureştene şi Dl. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a prezentat două spectacole proprii: „Voievodul Ţiganilor”. care a inclus o serie de momente muzicale de mare valoare interpretativă. bucurie şi promisiunea unor evenimente care aveau să stea sub semnul Frumosului în Artă şi în viaţă. Caracterul teoretic al strategiei Uniunii a dobândit o primă valoare aplicată chiar în cadrul Festivalului. Teatrul a venit în întâmpinarea publicului său cu o ofertă cât mai variată de programe şi proiecte. dansul şi concertele făcând oraşul să vibreze într-o altă tonalitate. Wiener Ensemble din Viena. Ana Buga şi Octavia Galescu. Director general al Teatrului Muzical Karlín din Praga. şi „Văduva Veselă”.

Luna martie a fost prilejul unei noi comemorări. În faţa unui săli arhipline. Spectacolul a fost montat de o echipă de profesionişti consacraţi: Mălina Andrei . în data de 14 martie.. O invitaţie de a aborda savoarea unei fuziuni de influenţe. precum un concert de muzică barocă. art fusion (Vlaicu Golcea). Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a fost condusă de Lucian Vlădescu.expoziţii („Chipul sunetelor”. Liviu Indricău. Este vorba de marele bard şi actor Vladimir Vîsoţki. Marius Manea. a avut loc pe 26 martie.invenţiile unui geniu”. Amelia Antoniu. Alexandru Radu – decorul. spectacolul–concert „Gala Operetei”.efecte video şi light design. din care 44 . „Paganini” şi „Văduva veselă” de Lehár. valorificând prolifica sa creaţie lirică şi rolul său în cultura underground. „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. Oana Rusu. spectacolul avea la bază un scenariu semnat de Alexander Hausvater şi de Mihaela Michailov. „Costume rome. însă. „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. Solişti au fost Silvia Şohterus. Florentina Ţilea. „Vânzătorul de păsări” de Zeller. Doina Scripcaru. Bella Musica. de data aceasta. alternând spectacolele de operetă şi musical („Voievodul Ţiganilor”. Daniela Vlădescu. alături de. Rezistenţa eroului underground sovietic. programul teatrului şi-a recăpătat structura. Vitalie Bichir şi Natalia Trohin. „Contesa Maritza” şi „Broadway – Bucureşti”) cu spectacolele eveniment.conducerea muzicală. Cu acest prilej s-au cântat pagini din operetele în care strălucise regretatul tenor: „Ţara surâsului”. al cărui nume a fost invocat pe scena Teatrului de Operetă de către o echipă care a vrut să-l redea tinerilor de astăzi pe acest James Dean al Rusiei. în regia lui Alexander Hausvater. sau chiar un spectacol de Crăciun. Bogdan Narloch). al cărui curaj în plin regim comunist a reprezentat un model şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi. premiată în 2007 pentru interpretare de către UNITER. „Odiseea Vîsoţki”. Silvia Şohterus. Mircea Gogoncea.. Gheorghe Crăsnaru. Radu Captari . Gândit sub forma unui act artistic de reflecţie asupra libertăţii în regimul totalitar. „Leonardo Da Vinci . a unui artist rus excepţional. construit pe poveştile independente a 20 de cântece din repertoriul lui Vladimir Vîsoţki. Marius Olteanu şi Călin Brătescu. spectacolul–concert produs de Asociaţia Culturală „OpenArt” şi Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. „Leonard – Prinţul Operetei”). întro distribuţie excepţională: Igor Caras şi Mihaela Strâmbeanu. Principalul eveniment concertistic a fost Gotan Project. dizident faimos şi actor de renume. ca o găselniţă simbolică a politicii schimburilor culturale. actor la Teatrul Metropolis din Bucureşti. pentru toate vârstele şi gusturile: muzică clasică (Tibor Ivan. Cătălin Petrescu – solişti ai Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. scria pe 30 martie 2009 în Evenimentul zilei: . Viorel Păunescu. „Prinţesa circului” de Kálmán. spectacolul nu are cum să fie înţeles sau receptat. lansând o invitaţie către acelaşi tip de deschidere culturală sub semnul căreia stă întreg festivalul. interpretări şi nuanţe care transformă orice întâlnire cu muzica de calitate într-un moment de neuitat. Răzvan Săraru.coregrafia..Povestit. Muzicologul Mihai Cosma. Au urmat spectacole concert ocazionate de zilele îndrăgostiţilor şi concertul „In Memoriam Dorin Teodorescu” (1943-1999). din Republica Moldova şi vorbitori de limba rusă. muzică bizantină (Grupul Nectarie Protopsaltul). Florilena Popescu – costumele. Lucian Moga . Dan Jinga – dirijor cor. Cătălin Mustaţă. trupa care a închis prima ediţie în acorduri de tango. care şi-au făcut studiile la Moscova chiar în perioada de glorie a lui Vîsoţki. Mioara Manea-Arvunescu. a continuat să stârnească fiori pe scena bucureşteană până la sfârşitul stagiunii. jazz (Trio Contraste). După încheierea Festivalului. prin evocarea unei epoci şi retrăirea ei pe scena Operetei. şapte tenori: Alfredo Pascu. Secţiunea concertelor a inclus proiecte diverse. „O ce veste minunată”. Alexandru Petrovici.

” La începutul lunii aprilie promovarea schimburilor culturale s-a concretizat printr-un turneu. a întinerit scena operetei. timp de 16 ore pe zi. deopotrivă actoriceşti şi regizorale. folcloristul Grigore Leşe etc. declara chiar regizorul.. „Colaborarea cu Opereta din Budapesta s-a dovedit un demers inspirat. a cuprins arii celebre de operetă şi musical compuse de Johann Strauss.. o coproducţie româno-maghiară de excepţie.) A fost o victorie a exprimării scenice. Florin Budnaru şi Cătălin Petrescu. „Romeo şi Julieta” s-a dovedit a fi un nou vârf de creaţie pentru musicalul românesc. Franz Léhar). mucegaiul şi noroiul» vieţii neoficiale. Emmerich Kálmán.ieşeau în evidenţă personalităţi ca academicianul Răzvan Theodorescu. participând la sesiuni de autografe şi diverse emisiuni televizate. „Panis Angelicus”). lipsite de dragoste şi credinţă. În această splendidă 45 . adaptată de Gérard Presgurvic pentru a da naştere unui musical de succes. Franz Léhar. care a antrenat instituţia într-un ritm de lucru susţinut. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. cu participarea soliştilor Alfredo Pascu. casting-ul punând în valoare o serie de artişti foarte talentaţi. Parcursul a fost solicitant. regizor şi director general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. Giuseppe Verdi. cu un festival şi două premiere. cu sprijinul Ambasadei României în această ţară. asemeni interpreţilor de la Budapesta. Bucurie şi Durere. ROMEO ŞI JULIETA – UN NOU VÂRF DE CREAŢIE ÎN MUSICALUL ROMÂNESC Deşi activitatea teatrului până în acel moment fusese impresionantă. calitatea sa şi elementul de spectaculos adus pe scenă. Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. punctul culminant al stagiunii 2008-2009 a fost lansarea musicalului „Romeo şi Julieta”. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. au devenit celebri. un „melanj între operetă. organizat în baza unui Acord bilateral între România şi Republica Arabă Egipt de către Ministerul Culturii. înzestraţi vocal pentru acest gen. similară celei maghiare. însă rezultatul a fost pe măsură. însă necunoscuţi publicului până în acel moment şi care. Andrew Lloyd Weber sau Gherase Dendrino. Montarea. Stefan Popov. Doina Scripcaru. s-a dezlănţuit iadul pe pământ. Repetiţiile s-au desfăşurat timp de patru luni. Cultelor şi Patrimoniului Naţional din România şi Ministerul Culturii din Egipt. fiind apreciat deopotrivă de public şi de critica de specialitate. Impresionează tehnica dramatică a creatorilor maghiari şi modul în care artiştii români i-au dat viaţă şi strălucire scenică. a lăsat o puternică amprentă asupra spectacolului. modern („Pie Jesu” de Andrew Lloyd Webber) şi fragmente din opere celebre ale unor autori consacraţi (Pietro Mascagni. care nu a putut ascunde sub poleiala propagandistică «bubele. care a ridicat ştacheta pentru producţiile autohtone. era rezultatul şi dovada unui dialog şi parteneriat benefic. premiera din 30 aprilie. pregătind echipa pentru o experienţă unică în peisajul românesc al artelor spectacolului muzical. Daniela Vlădescu. Perfecţionismul lui KERO® . O tensiune subterană merge in crescendo spre final. «Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin» părea a spune grupul de personaje cărora soarta le jucase mai multe renghiuri. jazzman-ul Johnny Răducanu. Cea mai cunoscută poveste de dragoste din întreaga lume.Miklós Gábor Kerényi. Programul gândit special pentru această deplasare. Silvia Şohterus. artiştii au susţinut la Palatul Cotroceni tradiţionalul concert Pascal. fiind acompaniaţi de orchestra şi de corul teatrului într-o incursiune lirică în repertoriul religios clasic („Ave Maria”. un melanj de personalităţi şi culturi care s-au stimulat. Viaţă şi Moarte. îmbogăţindu-se reciproc. balet şi proiecţii video”. prin inovaţia.. bazată pe rememorarea unui dizident faimos din anii de opresiune. (. Încă de la prima reprezentaţie. Întorşi cu bine de pe meleaguri africane.

şi înscriind Teatrul pe harta numeroaselor ţări unde musicalul a repurtat un succes uimitor. în cadrul căruia au fost programate trei concerte. Nimic nu putea eclipsa atracţia exercitată de acest musical. adăugând noi instituţii pe lista celor unde evoluaseră artiştii Teatrului. tandreţe. O altă cauză sprijinită de instituţie la începutul acestei stagiuni a fost cea a promovării diversităţii etnice şi a bunei înţelegeri prin acceptarea unei invitaţii adresate de Teatrul de Operetă din Budapesta. DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ PRIN PROIECTE ŞI PROGRAME O dată cu debutul stagiunii 2009-2010. S-a montat de asemenea un panou. observaţie satirică. în vederea ajutorării copiilor din medii defavorizate şi a bătrânilor din instituţii. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. poezie. activităţile organizate în spaţiul special amenajat din foaierul teatrului includeau elemente plastice. iar acestor acţiuni li s-a adăugat decizia de a printa toate materialele de informare şi promovare ale teatrului pe hârtie reciclată. 10 iulie. Latura educativă a fost asigurată prin intermediul proiectului „Studioul pentru Copii”. proiect aflat deja în desfăşurare. pe care au fost postate în mod curent anunţuri pentru adopţii de animale. tragism. „Frumoasa din pădurea adormită” şi „Dragostea celor trei portocale”. Unicul concert care s-a putut desfăşura. 8 mai 2010) De la povestea scrisă de un englez. despre doi tineri din Italia. Publicul a revenit la Sala Teatrului Naţional de Operetă pentru reîntâlniri cu musicalurile şi operetele preferate la sfârşitul lunii septembrie.” (Ludmila Patlanjoglu. maliţie. Studioul a fost deschis în fiecare weekend. Aproape 2000 de spectatori au aplaudat arii şi duete din „My Fair Lady”. „Micuţa Dorothy”. din cauza vremii nefavorabile. o selecţie inspirată a celor mai bune momente din „Cocoşelul neascultător”. s-a bucurat de o largă audienţă. la adaptarea sa pentru un musical făcut de un francez. producţia „Romeo şi Julieta” transcendea orice tip de barieră culturală. Destinate copiilor de vârstă preşcolară. care avea să deschidă stagiunea 2009-2010. în cadrul Bienalei – Festivalul de Cultură al maghiarilor – de la 46 . „Fantoma de la operă” şi „Scripcarul pe acoperiş”. care a demarat în luna martie a anului 2010. printr-o serie de activităţi diverse: în foaierul teatrului s-au amplasat urne pentru donaţii. lăsând loc unui rezultat universal valabil prin calitatea şi dăruirea. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. unde s-a jucat spectacolul pentru copii „Povestea Spiriduşului” . generozitatea actului artistic. până la sfârşitul stagiunii. care avea să se desfăşoare în octombrie. a continuat cu succes. instituţia susţinând astfel responsabilitatea faţă de mediu. jucându-se cu acelaşi succes de public. Copii au fost invitaţi să petreacă sâmbăta dimineaţa în Parcul Kiseleff. care a debutat vineri. concertele din 12 iulie şi 6 septembrie au fost anulate. Parfumul operetei răsuna din nou în parcurile bucureştene.desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. Proiectul social „Dăruind vei dobândi”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a alocat o importanţă sporită rolului său social şi educativ. un spectacol bilingv. totul într-o formă atractivă pentru cei mici. dar şi graţie. Vara lui 2009 a fost dedicată menţinerii tradiţiei stagiunii estivale. la punerea ei în scenă de către o echipă de realizatori din Ungaria cu actori români. coordonat de primbalerinul Iulian Rădoi. Ziua. permiţându-le spectatorilor familişti să vină la teatru însoţiţi de copii. la Muzeul Palatului Cotroceni cu un inedit concert de arii şi duete din operete. Era vorba de un altfel de „Romeo şi Julieta”. Teatrul de Vară Herăstrău a găzduit programul „Opereta de duminică seara”. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. „Cats”. educativ. Din păcate. şi care a avut loc la 2 august. muzicale şi teatrale.

Pe durata celor 11 zile s-au organizat expoziţii („Nuntă în cer” de Beatrice Iordan şi „Scena pe stradă” de Carolina Ciotu). dar care s-a regăsit prin aspiraţiile artistice comune. recunoaşterea la nivel internaţional a scenei româneşti de gen. coregrafia: György Gesler. educaţional şi recreaţional. s-a jucat în premieră la data de 12 noiembrie. prin iniţiativa Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Spectacolul. patru musicaluri rulând la TNO în perioada festivalului: „Înalta societate”. tot în cadrul festivalului. cu un libret tradus de Ernest Fazekas după o adaptare de István Kállai şi Miklós Gábor Kerényi. iubitorii teatrului. festivalul a avut şi o secţiune de proiecţii.32 în Do minor pentru pian şi orchestră” de Ştefan Doniga şi Filarmonica Janacek din Ostrava). în regia lui Alexander Hausvater. care a acoperit multiple direcţii de abordare a artelor spectacolului muzical. Opera de Stat din Slovacia). Pentru prima dată. În acest timp la Bucureşti se repeta pentru „Silvia”.28 şi nr 3. „Viaţa e frumoasă” sau atelierul deschis „Scena pe Stradă” au însufleţit foaierul şi au adus un nou avânt în misiunea de a dezvolta latura educativă a instituţiei. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. regalul Operetei a inclus două momente importante din istoria genului. Gabriella Kiss. „Victor/Victoria”. Marsilia. o producţie a Asociaţiei Mnémosyne. 12 – 22 noiembrie 2009. Din seria evenimentelor marca „Viaţa e frumoasă!” nu au lipsit Galele internaţionale de operetă şi balet. „Romeo şi Julieta – în Lumea Teatrului de Umbre”. Workshop-urile pentru copii. într-o formulă omogenă. iar şi iar… . în deschiderea celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. a căror istorie a părut uneori ruptă din tragediile shakespearene. oferind publicului varianta în distribuţie românească a spectacolului jucat cu doar un an în urmă. Experienţa de festival a anului 2009 a implicat o expunere totală şi o participare activă în plan social. În perioada 12-22 noiembrie 2009. Semnificaţiile performanţei au depăşit sfera artei spectacolului. Bucureşti În noiembrie 2009. noul titlu din repertoriul operetei bucureştene.Daniela Vlădescu” precum şi „Muzica încă. spectacolul „Bolero” – teatru . dar şi lansări de carte („Amintiri – Baletul românesc şi cariera mea” de Gelu Barbu. semnată Cătălina Buzoianu. Csörsz Khell. Compusă de Emmerich Kálmán. „Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street” şi „Mamma Mia!”.Budapesta. Pentru această a doua ediţie. într-o incursiune de la opera bufă a lui Offenbach („Barbă Albastră”. devenind un mesaj de comuniune şi bună înţelegere între două naţiuni. „Îngerul de pe umărul meu . Rusia) la gloria Epocii de Argint. op. „Jacques Offenbach – personalitate marcantă a teatrului liric francez în a doua jumătate a secolului XIX” de Lucian Vlădescu. opereta a fost regizată de KERO® şi a beneficiat de prezenţa aceleiaşi echipe de creaţie de la Budapesta (creaţie vizuală: Fanni Kemenes. 47 . precum „Odiseea Vîsoţki”. dar nici proiectele teatrale inovative.Daniel Eufrosin” de Ion Moldovan. continuând linia impusă în cadrul unei prime ediţii încununate de succes şi care aducea. asistent regie: Tamás Bori).dans adus pe scenă de Teatrul Naţional Slovac din Bratislava sau „Cântarea Cântărilor”. care a dat nume ca Emmerich Kálmán şi Franz Lehár („Văduva Veselă”. de către Teatrul de la Budapesta. „Lăutari români din Bucureşti” de Viorel Cosma. muzicii şi dansului au putut asista la o selecţie a valorilor şi a proiectelor din sfera spectacolului muzical.) şi de CD („Serghei Bortkiewicz: Concertele nr 2 op. Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” ediţia a II-a. unicul festival din România dedicat exclusiv artelor spectacolului muzical a revenit în peisajul cultural local.

Ofelia Stanciu (expert monitorizare) şi Georgeta Petrescu (expert financiar). americanii au încheiat programul ultimei seri din cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. oferta de bilete dovedinduse neîndestulătoare nici în urma acestei suplimentări. Laura Sterian (asistent de proiect). În cadrul acestei ediţii. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. marketing. headlinerii servind un amestec de jazz. şi rostului artei în general. trebuie să menţionăm organizarea unei conferinţe dedicate Proiectului SCENART – primul proiect strategic dedicat dezvoltării meseriilor artelor spectacolului. lounge. printre altele) erau slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. pe care l-au lansat şi la Bucureşti. când fuziunea de operă brechtiană şi cabaret. în decembrie 2008. noutatea unui asemenea proiect şi importanţa lui pentru dezvoltarea şi perfecţionarea personalului din domeniul cultural. intitulat „Splendor in the Grass”. tehnic şi administrativ. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a realizat un parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a depus acest proiect. PRIMUL PROIECT STRATEGIC DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI – SCENART DEZVOLTĂRII MESERIILOR SCENART .octombrie 2012. Au participat Răzvan Ioan Dincă (manager proiect). sound designer. ale cărei meserii specifice (light designer. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a avut în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. printre conferinţele şi mesele rotunde dedicate artelor spectacolului muzical. „Investeşte în oameni!”. management cultural.Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România este un proiect cofinanţat din Fondul Social European. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. asezonată cu elemente din musicalul care a şocat mapamondul. Succesul trupei londoneze a rezultat într-un dublu concert. muzică latino şi clasică care transcende graniţele de gen.Natura extravagant boemă a genului a putut fi apreciată într-o gamă cu totul aparte cu ocazia celor două concerte The Tiger Lillies: „Cântece din Shockheaded Peter şi alte versuri sângeroase”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi-a împlinit un alt obiectiv strategic. Punctul central de atracţie în domeniu concertistic au fost însă Pink Martini. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. Shockheaded Peter. DESCHIDERE SPRE COOPERARE INTERNAŢIOALĂ 48 . Prin intermediul acestui proiect. cu scopul de a prezenta invitaţiilor prezenţi principalele etape din desfăşurarea proiectului. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. Cu un nou album. Alina Moldovan (expert comunicare). implementat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în perioada octombrie 2009 . Având în vedere problemele rezultate din lipsa ofertei educaţionale şi de formare pentru meserii specifice artelor spectacolului. a fost livrată de nonconformistul trio britanic pe scena Teatrului Metropolis. mica orchestră ruptă din istoria romantică a Hollywood-ului. ritm şi limbă.

desăvârşind întoarcerea în timp către epoci mai îndepărtate. care au smuls zâmbete şi suspine.Sabina Spatariu. nici simplu. regizor) Însă nu doar şansonetele Parisului boem. unde. Acest spectacol este despre iubire. în foaierul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. frazarea muzicală şi uneori versurile o presupun. cel de toate zilele. Zsolt Homonnay. mon amour”. Cu o coregrafie semnată de prim balerinul Traian Vlaş. unul al îndrăgostiţilor de pretutindeni sau al unei boeme accesibile. sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu. un spectacol scris şi regizat de Dan Puric. care avea să readucă în prim plan valorile monarhiei. şi produs de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în colaborare cu Compania Passe Partout DP. anunţau o notă nostalgică a sfârşitului de stagiune. Spre deosebire de „Broadway – Bucureşti” şi incursiunea în musicalul american. Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă. fiind prima întâlnire dintre pantomimă şi balet clasic pe scena vreunui teatru bucureştean. ci şi următorul spectacol din repertoriu. cât şi în maghiară. ele sunt construite în funcţie de situaţia pe care muzica. de grotesc cu apetisant. interpretat de Demeter Andras. Sz. cel pe care îl vedem în fotografiile sepia. Cele 21 de cântece din repertoriul artiştilor de pe malul Senei au fost integrate într-un mod unitar atât din punct de vedere regizoral (Răzvan Ioan Dincă). iar pentru mine această iubire are o semnificaţie mult mai amplă în aceste momente. ziua aleasă pentru premieră a fost cea de 10 mai. Am dovedit că putem să ne îmbrăţişăm şi să ne dăm mâna dincolo de limbă şi de comunicarea verbală. care împreună au interpretat cu atâta convingere acest spectacol. sau „Moda Regală”. care au evoluat atât în română. şansonetele franţuzeşti au beneficiat de o altă abordare creativă. care a avut loc în Foaierul teatrului.. Imre Sebastian. iar familia Montague a fost alcătuită din actorii Teatrului Naţional de Operetă din Bucureşti. spectatorii au fost invitaţi să retrăiască parfumul anilor interbelici la lumina felinarelor. Cred că ceea ce s-a întâmplat aici este foarte important. două teatre se îndrăgostesc unele de celelalte. de fermecător şi inaccesibil uneori. se vor îndrăgosti unii de alţii când se vor întâlni. ai unor zone şi ai unor mentalităţi. care a avut premiera pe 30 aprilie. un amestec de superfluu cu profund. costumele Doinei Levintza şi scenografia Corinei Grămoşteanu. foaierul a fost transformat într-o boemă cafenea pariziană. „Spectacolul prezintă un Paris normal. Füredi Nikolett. precum şi fidela mea echipă de la Budapesta. atmosfera feerică a căpătat nuanţe magice. Cred că ne găsim pe un drum care ne duce departe. omagiind astfel ziua regalităţii în România. punctate de momente de iluzionism şi acrobaţii artistice. interpretat de actorul maghiar Imre Sebastian şi Părintele Lorenzo. Era vorba de „Royal Fashion”. Desăvârşind parcă această misiune artistică. costume – Oana Botez).Luna februarie a marcat un dublu eveniment special: în 20 şi 21 s-a jucat „Romeo şi Julieta” bilingv pe scena TNO. al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real şi turistic. Csuha Lajos. Într-un interviu realizat de Radio România Internaţional. „Royal Fashion” a atras prin caracterul său inedit. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme. KERO® declara: “Eram convins că toţi aceşti artişti foarte talentaţi de la Bucureşti. cât şi coregrafic (Florin Fieroiu) şi scenografic (decor . Astfel.” Surprizele au continuat cu un nou musical. SR EN ISO 9001:2008 este un standard internaţional 49 .” (Răzvan Ioan Dincă. Nagy Ildikó şi Petridisz Hrisztosz. Două personaje au avut un statut special: Prinţul din Verona. În urma colaborării cu Teatrul de Magie. personajele familiei Capulet (cu excepţia lui Tybalt. când două naţiuni. Polyák Lilla. colajul „Paris. un Paris al artiştilor necunoscuţi. Cât despre personaje. interpretat de Ernest Fazekas) au fost interpretate de cei care le-au dat viaţă şi în montarea de la Budapesta.. Premiera a fost precedată de festivitatea de decernare a Certificatului Calităţii ISO 9001:2008. Pentru acest spectacol. Au efectuat deplasarea de la Budapesta soliştii Vágó Bernadett. artiştii români reunindu-se cu cei maghiari pentru reeditarea succesului de la Budapesta. un oraş al damelor uşoare. Şi asta nu e nici uşor.

recunoscut pentru Sistemele de Management al Calităţii, care stabilesc un set de principii pentru o abordare clară a managementului în vederea creşterii satisfacţiei clienţilor. Angajamentul managementului s-a realizat prin comunicarea în cadrul organizaţiei a importanţei satisfacerii cerinţelor publicului, a cerinţelor legale şi de reglementare, prin stabilirea politicii în domeniul calităţii şi a obiectivelor calităţii, prin conducerea analizelor efectuate de management şi prin asigurarea resurselor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a proceselor. Spectacolul a fost introdus în proiectul „Călătoria Regală 2010”, iniţiat de Familia Regală a României, după modelul creat de Regele Carol I, acum 140 de ani. Astfel, în 26 mai, „Royal Fashion” s-a jucat în prezenţa Maiestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana, Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare şi Principelui Radu. Alături de ei s-au aflat Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţa Sa Regală Principesa Lea a Belgiei, Alteţele Lor Imperiale şi Regale Arhiducele Georg şi Arhiducesa Eilika ai Austriei, Alteţa Sa Regală Principesa Philomena a Franţei, Ducesă de Vendôme, Marchizul Olivier de Trazegnies, Contele şi Contesa de El Abra, Ambasadorul Jean Marie Musy, Dr. şi d-na Akkan Suver (preşedintele Fundaţiei Marmara Istanbul), E.S. ambasadorii SUA, Franţei, Spaniei, Marii Britanii şi Israelului la Bucureşti. Începutul lunii iunie a adus un nou regal în foaierul TNO, însă de altă natură: „Maratonul de Jazz şi Poezie”, eveniment multiart de impact mediatic şi de public, coordonat de Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu. Noaptea de 4 spre 5 iunie a adăpostit o pleiadă de poeţi şi muzicieni talentaţi, care, timp de 7 ore neîntrerupte, au dialogat artistic. Treizeci şi trei de poeţi din generaţii şi geografii literare diferite au susţinut câte un recital de maxim zece minute, recitaluri „copertate” prin dialog muzical propus şi coordonat de maestrul Mircea Tiberian (pian) şi invitaţii săi. Rezultatul acestei nopţi a recitalurilor a fost publicat sub forma unei antologii de poezie. Stagiunea s-a încheiat anunţând un nou capitol al periplului „Romeo şi Julieta”, Teatrul fiind invitat să participe la Festivalul Internaţional de Teatru Butrinti 2000 cu acest spectacol. Jucat pe data de 20 iulie în faţa publicului albanez, pentru prima dată la un festival internaţional în afara ţării, musicalul s-a bucurat de apreciere unanimă, reuşind să se impună în postura de favorit al publicului şi al presei, care l-a numit „cel mai bun spectacol din cadrul festivalului, plin de energie şi dinamism, într-o interpretare minunată”. O sală plină, de aproximativ 700 de locuri, a aplaudat minute în şir la finalul reprezentaţiei. Versiunea prezentată în cadrul festivalului nu era însă cea originală, ci o adaptare, prima astfel de adaptare a versiunii montate de KERO®, realizată special pentru a se încadra în programul de la Butrinti. La eveniment au participat reprezentanţi ai Ministerului Culturii din Albania, ai Ambasadei României, dar şi jurnalişti internaţionali, care au lăudat efortul artiştilor TNO, pe care i-au numit „adevăraţi ambasadori ai României în străinătate”. Ambasadorul „Ion Dacian” îşi dovedea cu această ocazie, din nou, valoarea, depăşind barierele de limbă şi cultură, şi cucerind noul său public.

PLANURI PENTRU VIITOR (Stagiunea 2010 -2011) Pentru al doilea an consecutiv deschiderea stagiunii revine musicalului „Romeo şi Julieta”, cele două reprezentaţii programate pentru luna septembrie fiind urmate de o serie de operete: „Văduva Veselă”, „Contesa Maritza” şi „Voievodul Ţiganilor”. Cu un debut care se înscrie deja în tiparul cu care Teatrul şi-a obişnuit spectatorii şi o nestrămutată statornicie în ale diversificării repertoriale, cu premiere de operetă, musical şi teatru-dans, instituţia îşi continuă traseul ascendent 50

în rândul teatrelor active şi performante, ale căror producţie pot concura nu doar cu cele ale altor instituţii de profil din ţară, ci şi ale celor din străinătate. Noile producţii (opereta „Liliacul de Johann Strauss-fiul, spectacolul de teatru–dans „Maria de Buenos Aires”, bazat pe opera Tango a lui Astor Piazzola şi musicalul „Rebecca”, producţie de succes a Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta) reafirmă poziţia Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, aducând un plus de savoare prin abordarea unor spectacole de asemenea anvergură, şi beneficiind de participarea unor artişti de renume internaţional: Mário Radačovský (Slovacia), Andrey Alexeev (Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, Rusia), Angelo Linzalata (Accademia Teatro alla Scala, Italia), Attila Béres (Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, Ungaria), Oana Botez (SUA). Viaţa va fi în continuare frumoasă la Operetă, teatrul aşteptându-şi vechii şi noii prieteni pe scena proprie, în perioada 4–14 noiembrie, la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical. Timp de aproape două săptămâni, Bucureştiul va deveni gazda a numeroase spectacole şi concerte, invitaţii variind în repertoriu de la muzică clasică la cabaret, de la pop la underground sau fado.
Viaţa e imprevizibilă şi spectaculoasă, are momentele ei de grandoare, de măreţie, are superlativele şi semnele ei de exclamaţie. Câteodată, bucuria în faţa lucrurilor simple nu este suficientă trecerii noastre prin viaţă. Avem nevoie, din când în când, de valuri de şampanie, de baluri grandioase, de optimism şi energie debordante, de măşti şi decoruri aurite, de vise, planuri şi speranţe măreţe. (fragment din caietul Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”, ediţia I, 2008)

51

3. SPECTACOLE DIN REPERTORIUL ACTUAL

Broadway - Bucureşti Colaj de musicaluri Premieră: 31 martie 2007 Durată: 1h 20 Dirijor: George Balint/ Lucian Vlădescu Regie: Alexandru Tocilescu, Ion Caramitru, Beatrice Rancea, Radu Afrim, Cornel Todea, Radu Alexandru Nica, Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Răzvan Mazilu, Mihai Babuşka, Florin Fieroiu, Carmen Coţofana, Sergiu Anghel Decoruri: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Cu: Răzvan Mazilu, Raluca Ciocă, Crina Zancu, Silvia Şohterus, Amelia Antoniu, Gabriela Daha, Mediana Vlad, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu, Florin Budnaru, Stefan Popov, Mirela Boureanu, Oana Rusu, Răzvan Popa, Zita Moldovan, Irina Sârbu, Cristina Stăniloiu, Carmen Buterez, Oana Botez, Carmen Tudorache „Broadway-Bucureşti” este un spectacol cu cele mai frumoase momente din 14 musicaluri celebre americane realizate de la începuturi până astăzi, un spectacol pe care au acceptat să îl realizeze mari creatori (regizori, coregrafi, scenografi), personalităţi proeminente ale teatrului românesc de astăzi, artişti din generaţii diferite, deosebiţi, firesc, prin stilul propriu, uniţi în ideea de a da naştere unui proiect inedit, în premieră în România. Spectacolul este o explozie de frumos, menită să atragă atenţia publicului de la noi, să aducă în sală spectatori din diverse zone artistice, de la cei care admiră coregrafia, la cei care apreciază interpretarea unei orchestre, până la cei care iubesc măiestria teatrală a regizorilor. Broadway Bucureşti include momente din musicalurile: „Cabaret”, „Cats”, „South Pacific”, „Poveste din Cartierul de Vest”, „Chicago, „Scripcarul pe acoperiş”, „Fantoma de la Operă”, „Inimă de leu”, „Evita”, o selecţie George Gershwin şi un medley „New York – Here’s to the big Apple”.

Contesa Maritza Gräfin Maritza Operetă în trei acte de Emmerich Kálmán Premieră: 28 octombrie 2007 Durată: 2h 15 Libret: Julius Brammer & Alfred Grünwald. Regie şi Light Design: Răzvan Ioan Dincă Dirijor: Emil Maxim Decor: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Coregrafie: Florin Fieroiu Maestru de cor: Gabriel Popescu 52

Raluca Ciocă/ Claudia Măru-Hanghiuc. În alte roluri: Răzvan Rusu/ Eugen Voicu. Păun. Adrian Ştefan. Carmen Popa. în anul 1927. Sorina Micşunescu Tiron. Cristi Osoloş. Cătălin Petrescu/ Valentino Tiron. Iulian Rădoi. Un local de noapte trivial: Kit Kat Klub. incertitudini. recenta montare a „Contesei Maritza” a deplasat timpul acţiunii înapoi cu aproape un secol în scopul de a evidenţia farmecul intrigii.Cu: Doina Scripcaru/ Silvia Şohterus. La noi în ţară. Matei George/ Marius Meragiu/ Bogdan Pelearcă. Iulian Rădoi. decadenţă şi costume fabuloase. Carmen Buterez. Marius Grosu. Marian Horhotă. Traian Vlaş. Octavian Ştefănescu. Camelia Mocanu. „Cabaret” s-a impus şi a 53 . Gabriela Daha/ Mediana Vlad. Versiunea în limba română a fost semnată de V. Raluca Popa. război. Ca parte a proiectului de reteatralizare a operetei şi din dorinţa de a oferi publicului modern acces la sincretismul propriu genului. Berlin. şi a avut 374 de reprezentaţii. care îşi trăiesc viaţa din plin într-o atmosferă minată de nesiguranţa zilei de mâine. Lucian Vlădescu. Jeninne Bradler. Cătălin Frăsinescu. Corina Aldea. dans. colorate. ingredientele unui cocktail vizual incendiar. Încă de la premiera sa pe Broadway din 1966. Daniel Eufrosin/ Paul Lăzărescu. Alexandra Savu. O serie de personaje incitante. Arnold Mack Solişti balet: Monica Ştraţ. Horia Repede. Premiera absolută a celebrei operete a avut loc la Viena. Nicolae Măgureanu/ Nicolae Simulescu/ Viorel Ciurdea. prima reprezentaţie a spectacolului a fost cu trupa lui N. unde satira politică piperează din plin spectacolul de cabaret. cu Hubert Marischka în rolul contelui Tassilo. Alfredo Pascu/ Florin Budnaru. Carmen Angheloiu. Cătălin Petrescu/ Bogdan Caragea/ Anton Zidaru/ Valentino Tiron. Oana Botez/ Geraldina Rusu. Gabriela Tudorache. Leonard. Cabaret Premieră: 23 februarie 2008 Durată: 2h 45 Musical de John Kander & Fred Ebb Traducerea textului: Viorica Iancu Traducerea versurilor:Ozana Barabancea Dirijor: Lucian Vlădescu Regie şi Light Design: Beatrice Rancea Decor: Joszef Werner Costume: Cătălin Botezatu Coregrafia: Dana Serafimovici Cu: Oana Rusu. Mihaela Neagu/ Daniela Hasiade. Libretul operetei „Contesa Maritza” se bazează pe „Romanul unui tânăr sărac” de Octave Feuillet. Adriana Mirea. Daniel Dragomir. Jeaninne Bradler. Alois Doboş/ Cornel Todea. Melodii celebre interpretate live. la 28 februarie 1924. La Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti. Justin Băcău. Mihaela Neagu. Timuş şi M. Cristina Giurgiu. Silvia Şohterus. Aurelia Tudor. dragoste. Gabriela Popescu Sfârşitul anilor 1930. „Contesa Maritza” a avut premiera la 16 decembrie 1967. Cristina Stăniloiu. Paul Lăzărescu/ Anghel Stoian. Andreea Toma. Mihai Scarlat Această cunoscută şi îndrăgită operetă a lui Emmerich Kálmán este o prezenţă obişnuită pe scenele lirice din România.

locul de muncă sunt punctele esenţiale ale spaţiului nostru fizic – social – mental. ca „Chicago”.” 54 . o revoltă în faţa absurdului lumii contemporane. Urban Kiss Teatru – Dans Premieră: 9 martie 2008 Durată: 1h 25 Un spectacol de Răzvan Mazilu Visuals de Casa Gontz Spaţiu plastic de Dumitru Gorzo Sound design: Vlaicu Golcea Costume: Răzvan Mazilu Asistent coregrafie: Marius Grosu Producător delegat: Monica Constantin Cu: Răzvan Mazilu. nici înăuntru. Teodora Ghinea. mixează laolaltă muzica. Sorina Micşunescu Tiron. Violeta Dumitraşcu. sincretismul rezultat exprimând cel mai bine epoca în care trăim. interior – exterior. „Cabaret” . o examinare strălucită a fascismului din Berlinul de dinaintea celui de-al doilea Război Mondial. jazz sau gimnastică). de limitare a libertăţii individului. Case. Echipa John Kander şi Fred Ebb a fost unul dintre cele mai longevive şi de succes parteneriate artistice din istoria Broadway-ului.rămas drept un fenomen pe scena muzicală. Istvan Teglaş. Oraşul nu este un loc. Sumedenie de ochi stau aţintiţi unii asupra altora. intersecţii. multipremiat de critică şi adulat de fanii de pretutindeni. Andrei Ciobanu Cu participarea extraordinară a gimnastului Marius Urzică „Urban Kiss” reprezintă un protest urban. Oana Vâlceanu. străzi. iar pentru proză există ziarele. strada. Daniel Dobre. Iată poezia în dimineaţa asta. proiecţiile video şi arta plastică. an în care a avut premiera şi „And the World Goes Round”. Florin Tănase. iar adaptarea cinematografică a câştigat Oscarul. Diana Ferencz. haotică. Prin stilul lor îndrăzneţ au dat naştere la unele dintre cele mai strălucite musicaluri. de vieţi. În 1991 au fost incluşi în New York Theatre Hall of Fame. de întâlniri şi intersecţiuni. orizontal – vertical. Care sunt locurile care ne cheamă totdeauna? După Levinas. Centrul universal care era casa (satul) s-a pierdut şi ceea ce ne ţine azi sunt nucleele de familiaritate pe care le luăm în stăpânire. Citeşti prospecte. cataloage. într-o pândă continuă. poduri sunt traiectorii şi popasuri într-o existenţă accelerată continuu de traseele noastre zilnice: centru – periferie. a câştigat şapte premii Tony. în faţa societăţii ca sistem de îngrădire. o epocă amestecată. nici în afară. afişe care cântă cu voce tare. eclectică. Spectacol-instalaţie multimedia.166 de reprezentaţii. în care artele îşi împrumută una alteia mijloacele de expresie. casa. Monica Ştraţ. un tribut adus muzicii lor. Guillaume Apollinaire scria. de relaţii. Diana Petrache. „Cabaret” şi „Kiss of the Spider Woman”. Oraşul este o „hartă” de sensuri. având 1. în „Alcoolurile”: „Trebuie să intrăm în oraş prin cartiere. Monica Petrică. interdisciplinar. ci o lipsă de loc. dansul (dans contemporan cu influenţe de street-dance. Felul de a vorbi al cartierelor este tânguirea: că nu mai locuim nicăieri.

Adrian Ştefan. Bogdan Caragea. la Londra a cunoscut peste 800 de reprezentaţii. condusă de Nicolae Vlădoianu. chiar un cocktail cu acest nume făcut din gin cu vermut dulce. lansând cel puţin trei şlagăre: „Cântecul Viljei”. la un moment dat. Stefan Popov. „Alhambra”. Voievodul Ţiganilor Der Zigeunerbaron Premieră: 14 noiembrie 2008 Durată: 2h 45 55 . Corina Aldea „Văduva Veselă” a fost cea mai cunoscută operetă a secolului XX şi a rămas la fel de apreciată până în zilele noastre. Eugenia Ilinca. În 1957 Teatrul de Stat a montat „Văduva Veselă”. Cătălin Petrescu/ Anton Zidaru. transformându-l pe Léhar în legendă. declanşând o adevărată „văduvomanie” (un brand care vindea produse pirat ca: broşuri cu cântecele. Viorel Ciurdea/ Cristian Caraman. „Văduva Veselă” a avut premiera mondială la 25 decembrie 1905. cu Léhar la pupitru. Un an mai târziu. gheaţă şi suc de lămâie. a reluat titlul. Raluca Ciocă. repurtând un mare succes. care a ţinut afişul stagiunii de vară. Florin Budnaru/ Daniel Madia. Oana Rusu. Mai târziu. Emil Maxim Decor: Sándor Daróczy Costume: Anni Füzér Coregrafie: Bodor Johanna Dirijor cor: Gabriel Popescu Cu: Silvia Şohterus/ Simonida Luţescu. s-a jucat simultan în cinci limbi diferite. Opereta a ajuns chiar şi la Buenos Aires unde. Compania lirică George Grigoriu monta lucrarea. Ernest Fazekas Solişti balet: Traian Vlaş. în SUA a atins un număr record pentru un titlu de operetă.Văduva Veselă Die lustige Witwe Premieră: 6 iunie 2008 Durată: 2h 45 Operetă în trei acte de Franz Léhar Libret: Leo Stein & Viktor Léon După comedia „Ataşatul de la ambasadă” de Henri Meilhac Dramatizare: Barbara Ari Nagy Regie: Béres Attila Dirijor: István Silló. S-a jucat la Viena de peste 400 de ori. la Theater an der Wien. la Berlin la fel. cu Leonard în rolul lui Danilo. la câteva luni după ce Teatrul vienez făcuse un turneu cu acest spectacol în România. A fost cea mai cunoscută operetă a perioadei respective. un corset. Mediana Vlad/ Gabriela Tudorache. „Mă găseşti la Maxim” şi „Valsul Văduvei Vesele”. bitter. în cinci teatre diferite. Marius Olteanu/ Matei Nicolescu. pălării supradimensionate cu titlul operetei. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. pantofi şi ţigări. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Răzvan Georgescu.

Şi. care-l aclamă pe Barinkay ca voievod al lor. Răzvan Ioan Dincă concepe. joacă debordant. deşi fuseseră interzise la posturile de radio. „Un Voievod Atipic”. actor. baronul Sandor Barinkay are neplăcuta surpriză să-şi găsească proprietatea complet ruinată. de focuri de artificii la rampă. Silvia Şohterus. poate cel mai aclamat al generaţiei sale. Gabriela Daha/ Mediana Vlad/ Amelia Antoniu.Operetă în două acte de Johann Strauss-fiul Libret: Ignaz Schnitzer Regie: Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Florin Fieroiu Decor: Sándor Daróczy Costume: Doina Levintza Cu: Alfredo Pascu.. Claudia Măru-Hanghiuc. Mihaela Strîmbeanu. ca recompensă pentru tot ce a pătimit. poate. Destinul. de un cal de paradă pe care soseşte ţanţoş Homonay. integrează cu profesionalism. Doina Scripcaru/ Ligia Dună/ Patricia Seymour. porci de plastic din „colecţia” lui Zsupan. Florentina Ţilea. reîntors la castelul strămoşilor săi. Vitalie Bichir. Căsătoria se face cu acordul întregii comunităţi a ţiganilor. Oana Rusu. Stefan Popov. Lucrările sale de revoltă împotriva sistemului comunist erau cunoscute în Uniunea Sovietică de către milioane de oameni. Marius Mitrofan După un lung şi nedrept exil. de împuşcături (cam prea sonore) pe suculentul cântec al Mirabellei. Este în mod clar un autentic constructor de spectacol. Igor Caras.. iar poemele sale au rămas nepublicate.” (Costin Popa. aşa cum îi stă bine unui spectacol de operetă. 56 . Fermecat de frumuseţea ei. i-o scoate în cale pe tânăra ţigancă Saffi. mânuieşte. Aşa şi fac. precum şi pe scena Teatrului Taganka. scena se eliberează deseori de aglomerări – coriştii stau în sală sau vin din ea – permiţând „principalilor” să se desfăşoare în voie. Vladimir Vîsoţki a murit în 1980. Cătălin Petrescu. baletul îi susţine cu mişcări animate. A jucat în 26 filme. Natalia Trohin. la 42 de ani. de uriaşi. Alexandra Savu/ Gladiola Niţulescu. în coregrafia lui Florin Fieroiu... Valentino Tiron/ Matei Nicolescu. Barinkay se îndrăgosteşte pe loc şi o cere de nevastă. Viorel Păunescu Poet. urs în carne şi oase. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Mihnea Lamatic. Cristian Caraman/ Anton Zidaru. avem parte şi de un. Cronica Muzicală Online) Odiseea Vîsoţki Premieră: 26 martie 2009 Durată: 2h Musical bazat pe viaţa şi opera lui Vladimir Vîsoţki După o idee de Mina & Moni Yakim Regie: Alexander Hausvater Coregrafie: Malina Andrei Efecte video şi light design: Lucian Moga Conducere muzicală: Radu Captari Dirijor cor: Dan Jinga Decor: Alexandru Radu Costume: Florilena Popescu Cu: Amelia Antoniu. compozitor. „Renumita vivacitate a spectacolelor de operetă este la locul ei. întruchipând un Hamlet de excepţie.

Georgiana Mototolea/ Amelia Antoniu. au putut face o echipă sudată aproape perfect în doar o lună de repetiţii. un miner. Adina Sima/ Neli Nicolae. Iar faptul că artişti educaţi la diverse şcoli. engleză. rusă sau germană. un lup. „Fantoma lui Visoţki la Operetă”. un soldat. Dacă cineva ar dori să afle detalii despre Rusia acelor ani. Szeged. Ernest Fazekas/ Oliver Popa. un artist desăvârşit. Viena. având la bază piesa lui Shakespeare. adeseori Vîsoţki se transforma într-un obiect sau animal. le subliniază creatorilor şi mai mult meritele. un hoţ. Dincolo de imaginarul extrem de detaliat. a avut premiera pe 19 ianuarie 2001. lucrând la un spectacol ce necesita antrenament fizic şi vocal intens. un pilot. Vitalie Bichir. maghiară. un cavaler. ci şi creatorul unei lumi poetice unice. Cântecele sale sunt o enciclopedie poetică a societăţii în care a trăit. actori români. Corului şi Orchestrei TNO „Ion Dacian” Musicalul creat de Gérard Presgurvic. chiar dacă tehnic şi artistic mai are încă de „crescut”. un avion sau o corabie. la Paris. Londra. lume ce reflecta adevărata existenţă şi realitate a unei întregi ţări în anii ‘60 şi ‘70. Cătălin Petrescu şi.Vîsoţki nu a fost doar un extraordinar poet. Într-unul din cântecele sale s-a erijat chiar în propriul său microfon. basarabeni şi solişti ai Operetei. un sălbatic din preistorie. Printre cei care s-au remarcat prin nişte prestaţii de la foarte bune la excelente sunt Mihaela Strâmbeanu. Stefan Popov/ Orest Pîslariu-Ranghilof Cu participarea Baletului. Mihai Bisericanu/ Andras Demeter. un alpinist. Amsterdam. un fierar. un sportiv. Seul şi Taipei. Moscova. fiind tradus în numeroase limbi printre care flamandă. Antwerp. Vîsoţki mai are o particularitate: deseori el îşi pune o mască şi creează un mini-spectacol. un paraşutist. Oana Rusu. „tătucul” lor fiind Igor Caras. Filip Ristovski/ Victor Bucur. „Spectacolul punctează mai ales la capitolul emoţie. un vultur. Adrian Nour/ George Călin. mai ales. Cunoscând un succes imens. Printre numeroasele lui persona se află un pirat. Florentina Ţilea. un gangster! Mai mult decât atât. Simona Nae/ Diana Niţu. Gabriel Popescu Coregrafie: Éva Duda Decor: Bela Gotz Costume: Rita Velich Light Design: Péter Somfai Partener coproducţie: Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta Cu: Jorge (George Papagheorghe)/ Mihai Moş/ Vlad Robu. un papagal. Claudia Măru-Hanghiuc/ Raluca Stoica. musicalul a fost montat în Canada. Florin Budnaru/ Matei Chioariu. Budapesta. a fost un cal. Daniel Iordăchioae/ Cătălin Petrescu. Producţia acestui 57 . Cotidianul) Romeo şi Julieta Musical de Gérard Presgurvic După piesa omonimă de William Shakespeare Premieră: 30 aprilie 2009 Durată: 2h 45 Regie: Miklós Gábor Kerényi Traducere: Ernest Fazekas Dirijor: Balázs Stauróczy Maestru de cor: László Kéringer.” (Gabriela Lupu. una dintre cele mai eficiente şi relevante surse este repertoriul lui Vîsoţki.

povestea de dragoste dintre tânăra cântăreaţă Silvia Varescu şi Prinţul Edwin. iar faptul că ei au vârsta personajelor pe care le interpretează este. translaţii). Cătălin Petrescu/ Victor Bucur/ Ernest Fazekas. flăcări şi petarde. ceardaş şi umor fin a debutat pe scena vieneză a Teatrului „Johann Strauss”. mişcare nebună. schimburi de experienţă şi rezidenţe culturale.” (Ludmila Patlanjoglu. Melos) Silvia Die Csárdásfürstin Premieră: 12 noiembrie 2009 Durată:2h 45 Operetă în două acte de Emmerich Kálmán Regie: KERO® Traducere şi adaptare de Ernest Fazekas Coregrafie: György Gesler Dirijor: Balázs Stauróczky. vals. fiind parte a programului Opereta Deschisă ce presupune parteneriate pe termen lung cu instituţii din străinătate. „Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. Mai mult. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. realizatorii nu-ţi dau răgaz pentru asemenea reflecţii. observaţie satirică. tragism. Ernest Fazekas/ Anton Zidaru. dans îndrăcit. arsenal de superproducţie.spectacol reprezintă a doua colaborare cu Teatrul de Operetă din Budapesta (după „Văduva Veselă”).” (Costin Popa. Orest Pîslariu-Ranghilof. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. vălătuci de abur şi fum. tandreţe. Bogdan Caragea/ Cristian Caraman. dar şi graţie. În această splendidă desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. Desfăşurare uriaşă de forţe. intrigi care se ţes şi desfac cu uşurinţă şi personaje care par să practice frivolitatea cu fervoare. lipsite de dragoste şi credinţă. Gabriella Kiss Asistent regie: Tamás Bori Cu: Tina Munteanu/ Silvia Şohterus. sau „Prinţesa Ceardaşului” este una dintre cele mai faimoase operete compuse de Emmerich Kálmán. O tensiune subterană merge in crescendo spre final. Viaţă şi Moarte. „De la început am avut parte de o surpriză: în rolurile principale au evoluat artişti foarte tineri. Tiberiu Oprea Decor: Csörsz Khell Costume: Fanni Kemenes. 58 . era transpus într-un libret excepţional. orgie de lumini. Cum va fi receptat? Va şoca sau nu? Numai că. maliţie. poezie.. Daniel Eufrosin. Gladiola Niţulescu/ Mioara Manea Arvunescu. un mare atú. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. Bucurie şi Durere. turnante. desigur. Ziua) „Un musical pop-rock pe o temă celebră este o provocare. publicul avea nevoie mai mult decât oricând de mirajul unei Belle Époque. când acest savuros cocktail de romantism.. baluri din înalta societate. care includea numeroase elemente de fascinaţie şi reverie: localuri de noapte seducătoare. Iar acest basm de cabaret. Florin Budnaru/ Oliver Popa. schimbări spectaculoase de decoruri (trape. „Musicalul inundă Bucureştii”. Viorel Ciurdea „Silvia”. George Călin. Spectacolul regizorului Miklós Gábor Kerenyi (Kero®) te ia ca un vârtej şi nu te mai lasă preţ de trei ore. În 1915.

Eugenia Ilinca. pigmentată cu un pic de „sirop romanţios”. Matei Nicolescu. Cristina Georgescu. Bogdan Caragea. Delia Şerban. Daniela Vlădescu. având la bază unele dintre cele mai frumoase şansonete franţuzeşti. Relu Stoian Grup coral: Carmen Angheloiu. Muzica răsună pe străzi şi în pieţe. Florin Budnaru. unde personaje. Daniel Eufrosin. care (sfidând cu nonşalanţă vârsta biologică de 78 de ani) au insuflat soliştilor români vigoare şi un ritm trepidant. Cătălin Cocheş. Monica Ştraţ. Marius Grosu. într-o derulare alertă şi burlescă. dragostea stă ascunsă sub felinare şi în pahare de absint. oferinduse plăcerii şi oraşului căruia îi aparţin. Alexandra Savu. Ştefania Bănică Light design: Daniel Klinger Acrobaţii artistice: Artistic Events Production (Melina Druţă. Adrian Nour Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” „Paris. cuplurile mărşăluiesc braţ la braţ. Cristina Stăniloiu. evoluând cu dezinvoltură şi cu farmec. Bianca Ionescu. „Viaţa e frumoasă la Operetă”. Cristina Giurgiu. 59 . Alois Doboş. Ernest Fazekas. Alina Mihăescu. Cătălin Petrescu. Ana Maria Moldoveanu. înfruntând destinul şi tentaţiile. În noaptea pariziană. Horea Repede Ansamblul de balet: Diana Ferencz. Laurenţiu Dăneţeanu) Cu: Adriana Butoi / Oana Rusu. Cristina Osiceanu. Andreea Toma. Mon Amour Colaj de musicaluri Premieră: 30 aprilie 2010 Durată: 2h Regie: Răzvan Ioan Dincă Dirijor şi orchestraţie: Lucian Vlădescu Coregrafie: Florin Fieroiu Costume: Oana Botez Decor şi video-proiecţie: Sabina Spatariu Maestru de cor: Gabriel Popescu Asistent maestru de cor: Răzvan Luculescu Asistent coregrafie: Marius Grosu Cu participarea magicianului: Andrei Teaşcă (Teatrul de Magie) Asistente de magie: Cristina Strecopitov. generând entuziasmul publicului. Dorina Velicu. suficient de discret pentru a păstra echilibrul între veselie şi umbrele de dragoste rănită care dispar repede în iureşul palpitant al răsturnărilor de situaţie.soliştii vocali au dovedit că sunt buni actori şi buni dansatori. George Matei. Mon Amour” continuă seria de spectacole-colaj a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Andrei Ciobanu.” (Mihai Cosma. Art Act Magazine) Paris. iar patima luceşte în ochi şi în foşnetul continuu al fustelor şi al mătăsurilor. Gladiola Niţulescu. (…) Ceea ce impresionează la noua montare este vivacitatea desfăşurării scenice şi permanenta captare a interesului spectatorilor. Silvia Şohterus. Marius Meragiu. Marian Horhotă. Tina Munteanu. Răzvan Rusu Mimi: Eduard Adam. Este meritul regizorului KERO (un nume de scenă înscris ca marcă înregistrată!) şi al coregrafului Gyorgy Gesler. Acest spectacol este povestea Parisului.

Ştefan Ruxanda. şi se încheie în contemporaneitate. Spectacolul este o pledoarie pentru redescoperirea istoriei şi a valorilor monarhice. Ion Parea. Petru Cuncea. tot atrage prin magnetismul ei. zăngănit de armuri şi paşi de dans. care îmbină pantomima cu baletul clasic. Silviu Oltean. din care nu s-a omis nici cizma ce a călcat fără să poată strivi calitatea. Diana Ferencz. Corina Aldea. vesel. Petre Voicu. Léhar cu Haendel. Antoanela Vlădescu. Luminiţa Dincă. Vivaldi se întâlneşte cu Chopin. o pledoarie pentru Frumos. Andreea Toma.” (Dan Puric). cu întâmplări din istorie concluzionate în fermecătoare stop-cadruri. Teatrul gestual cochetează cu cel al sunetelor. „O premieră absolută la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Traian Vlaş. Monica Ştraţ. trist. Violeta Huluba. Paul Cimpoieru. care ne-a fascinat şi ne-a transpus în lumea şansonetei franceze. Place Pigalle. al step-ului cu pantomima. Consuela Ciont. Cristina Osiceanu Cu participarea copiilor: Ioana Elena Vlaş. Cronica Română) „Asistăm la un melanj al scenelor galante cu imagini din realitate. al jazz-ului cu vodevilul.” (Ortansa Sturza. aducând în atenţia publicului o viziune de sinteză a secolelor care au „distilat” şi rafinat această bijuterie a calităţii umane. Diana Năstase. Andreea Iuliana Mihai. Plai Străbun) Royal Fashion Premieră: 10 mai 2010 Durată: 1h 45 Teatru – Dans Scenariu şi regie: Dan Puric Coregrafie: Traian Vlaş Costume: Doina Levintza Scenografie: Corina Grămoşteanu Light design: Sorin Vintilă Asistent regie: Dragoş Huluba Asistent coregrafie: Diana Ferencz Cu: Ileana Olteanu. Mihaela Ailincăi. Montmartre. Nadejda Dimitriu. poartă spectatorul într-o incursiune care porneşte din ţinuturi şi epoci îndepărtate în foşnet de crinoline. atmosfera bătrânului Paris ne-a trezit nostalgia de a vedea sau revedea minunatul oraş. Delia Şerban. Mozart cu Verdi. Adrian Nour. Petru Ciobanu. pentru a colinda Cartierul Latin. Eugenia Stoian.locuri şi simţuri se contopesc ca într-o lume halucinogenă în care te scufunzi. Ruxandra Andruţă. pigmentat cu momente de haz si umor. Lelia Marcu. lirismul cu 60 . umorul se îmbină cu ironia. Datorită unei scenografii ingenioase. care chiar izgonită în cutia muzicală. Adriana Nicolae. al dansului clasic cu cel modern. Dragoş Huluba. Tablourile.” (Doina Moga. să părăseşti cantitatea şi să ai privilegiul existenţei calitative. Ilinca Maria Borcea „Royal Fashion” celebrează şi pune în lumină modelul regalităţii. Sara Cuncea. tăcerile alternează cu zgomotul străzii. copleşitor. „A fost un spectacol înduioşător. Vadim Rusu. Brahms cu Ceaikovski. concepute de către Sabina Spatariu. Oana Vâlceanu. sensibile aluzii la ţinuta şi morala aristocrată. foaierul teatrului s-a transformat într-un adevărat cabaret parizian. păstrând în minte doar frânturi de oameni şi poveşti. Măreţie. te adânceşti şi te trezeşti ca dintr-un vis. Montparnasse şi alte locuri minunate. Redată până-n amănunt. pentru un model care „te obligă să tenalţi.

Cotidianul) 61 .virtuozitatea. „De la menuet la hip-hop şi rap în Royal Fashion”. Orientul cu Occidentul.” (Magdalena Popa Buluc.

evenimentul beneficiază în fiecare an de prezenţa unor invitaţi de seamă din instituţii muzicale de prestigiu din Europa de est şi de sud-est. Cu un program diversificat dedicat sferei artelor spectacolului. că viaţa este frumoasă. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România.dans. PROIECTELE TEATRULUI Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” Începând cu anul 2008. talentul şi pasiunea lor pentru Artele Spectacolului Muzical. care include spectacole de operetă şi musical. conferinţe şi mese rotunde. în perioada octombrie 2009 . la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. Succesul obţinut în cadrul primelor două ediţii a generat un val de atitudine favorabilă acestui tip de acţiuni. printre altele) sunt slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. sound designer. SCENART Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” implementează. luna noiembrie este dedicată scenei muzicale bucureştene. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. seminarii. Etapele proiectului includ: analiza diferitelor profiluri profesionale din domeniul artelor spectacolului din România. care vizează educarea şi captivarea unui public aflat într-o continuă nevoie de acte culturale de înaltă calitate. gale. teatru . marketing. În spiritul promisiunii făcute cu ocazia lansării.SCENART. care devine gazda unui eveniment de excepţie – Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţă e frumoasă!”.4. organizat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.octombrie 2012. impactul festivalului a impulsionat implicarea Teatrului de Operetă în proiecte noi. tehnic şi administrativ. management cultural. proiect cofinanţat din Fondul Social European. îmbunătăţirea competenţelor profesioniştilor din instituţiile asociate participante la desfăşurarea analizei anterioare. În calitate de organizator. singurul festival de gen din România. prin măiestria. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. workshopuri. proiecţii şi alte evenimente conexe. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. „Investeşte în oameni!“. Prin intermediul acestui proiect. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi invită oaspeţii pe scena bucureşteană pentru a da dovadă. Proiectul este realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi are în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi împlineşte un alt obiectiv strategic. recitaluri şi concerte. Festivalul îşi propune să ofere la fiecare întâlnire cu publicul său evenimente de înaltă calitate aflate sub semnul Frumosului în Muzică şi în Teatru. proiectul Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România . ale cărei meserii specifice (light designer. lansări de carte şi de CD. prin intermediul modulelor de formare externă specific şi promovarea 62 . crescând nivelul de interes faţă de domeniul artelor spectacolului muzical. Chiar mai mult. seri tradiţionale. formarea internă a angajaţilor instituţiei pe departamente.

compania „Bravo Dance” a devenit solia Teatrului. a inclus o serie de spectacole cu arii celebre din operete consacrate. cu ocazia Festivalului de Teatruîn aer liber. Fără îndoială. Schwarzkopf. Într-o scurtă perioadă de timp. Printre semnatari. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Egon Kulhanek. alături de Răzvan Ioan Dincă şi Kerényi Miklós Gábor. Director general al Teatrului Karlin din Praga. proiectul încurajează crearea unei reţele sinergice între Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi alte instituţii (academii. Sankt Petersburg. instituţii publice şi sindicate) pentru a dezvolta activităţi sustenabile cu o importantă componentă socială în domeniul artelor spectacolului. cu sediu şi trupă. proiectul „Dăruind vei dobândi”. va contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor teatrelor membre. Compania a reuşit să reunească în componenţa sa o serie de artişti vocali. opere. promovând valorile culturale. iar pentru artiştii care se dedică acestui gen solicitant – posibilitatea dezvoltării creative. instrumentişti şi balerini. EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene Prima înţelegere de înfiinţare a platformei culturale EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. o companie tânără. iniţiativa este o dovadă a faptului că aceste instituţii nu numai că îşi propun să îşi consolideze poziţia pe piaţa culturală internaţională ci că sunt dispuse să acţioneze concret pentru a atinge acest scop. îşi asumau astfel responsabilitatea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: creaţia de operetă şi musical. desfăşurat în centrele de îngrijire a bătrânilor din Bucureşti şi Constanţa. Am certitudinea că EMTU. moderne şi contemporane. în Szeged. Director al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală. Astfel. prin intermediul operetei şi musicalului. dialog deschis. EMTU s-a constituit într-o platforma de schimburi de bună practică. Instituţiile membre. (Yury Schwartzkopf. Rusia) Proiecte social . Viitorul ne va aduce schimburi de experienţă. Uniunea a fost lansată cu ocazia primei ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. centre de formare. Ungaria. s-au aflat Yury A. în luna noiembrie 2008. inserţii coregrafice clasice. 63 . teatre de repertoriu. pentru a facilita menţinerea unui înalt nivel profesional pe piaţa spectacolelor muzicale. nou apărută pe piaţa autohtonă a companiilor de gen. Totodată.flexicurităţii pentru meserii cu ciclu de activitate redus din domeniul artei spectacolului.educaţionale Unul dintre primele proiecte social-educative desfăşurate de teatru a fost realizat în colaborare cu Bravo Dance. Având drept principale scopuri contribuirea la conservarea. prin misiunea şi scopurile sale. plecând de la modelul „Pol de Formare în Arta Spectacolului”. Desfăşurat în parteneriat cu TNO. Director general al Operetei din Budapesta. consolidarea resurselor materiale şi creative. educând şi încântând publicul. care a avut ca scop comunicarea misiunii asumate de noua reţea. în special pentru asigurarea îmbătrânirii active. teatre. beneficii ce au drept rezultat prezentarea unor producţii de cea mai înaltă calitate artistică. dezvoltarea şi promovarea culturii europene şi a tradiţiei sale. în cadrul unei conferinţe de presă.

iniţiată de ONG-ul Ajutor Real şi sprijinită de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. sau „Romeo şi Julieta junior”. Succesul acestui program a stat la baza unor noi colaborări: amplasarea în foaierul teatrului a unor urne destinate donaţiilor sau sprijinirea prin donaţie de carte a bibliotecilor organizate pentru copii instituţionalizaţi. muzicale şi teatrale. atelierul „Viaţa e frumoasă!” în parteneriat cu Fundaţia Chance for Life. teatrul demarând o serie de programe dedicate familiarizării acestora cu lumea teatrului şi a artei prin încurajarea participării lor la spectacole şi implicării lor active în diverse activităţi creative. 64 . amplasat în foaier. care aveau oportunitatea de a veni însoţiţi la teatru de copii. finalizat cu un spectacol jucat de micii participanţi în foaierul teatrului. prin organizarea unui program artistic la Studioul pentru Copii. Destinate copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani. activităţile organizate în cadrul programului au inclus elemente plastice. Acestor workshop-uri desfăşurate în mod constant pe parcursul stagiunii 2009-2010 li se adaugă atelierele din cadrul Festivalului Internaţional pentru Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”: atelierul „Romeo şi Julieta în lumea Teatrului de Umbre”.Proiectele dedicate copiilor au vizat într-o primă fază asumarea responsabilizării sociale faţă de copiii aflaţi în medii defavorizate. şi dedicat exclusiv copiilor. educativ. şi-a deschis porţile în decursul stagiunii 2009-2010 cu un program intitulat „Serile copiilor la TNO”. Însă misiunea educativă a instituţiei teatrale „Ion Dacian” vizează în egală măsură încurajarea performanţei şi dezvoltarea potenţialului creativ. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. cât şi preşcolară. Spaţiul. atât de vârstă şcolară (lansarea antologiei Cele mai frumoase poezii ale copiilor din oraş). acţiune care s-a concretizat printr-o serie de spectacole pentru copii cu acces gratuit. O primă astfel de acţiune a fost „Teatru şi cărţi pentru orfani”. în cadrul atelierelor „Poveste de Primăvară” şi „Întâlnire cu Micul Prinţ”. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. găzduind evenimente dedicate copiilor talentaţi. venind astfel în sprijinul spectatorilor familişti.

.... 65 ..........ECHIPA TNO .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->