OPERETA – 60 de ani

Catalog aniversar

1

CUVÂNTUL DIRECTORULUI ..............

2

1. ISTORICUL OPERETEI ÎN LUME

ORIGINILE OPERETEI Originile operetei trebuie căutate în reacţia maselor, a mulţimilor din pieţe şi bâlciuri, faţă de moravurile claselor înalte, de la curţile regale şi princiare din Europa, pe care aleg să le parodieze şi să le satirizeze prin muzică. Astfel s-a întâmplat pentru prima dată în Anglia, când, pe 29 ianuarie 1728, a apărut şi s-a jucat cu un succes enorm „Beggar’s opera”, pe un libret de John Gray şi muzică de John Christopher Pepush. „Beggar’s opera”, adică „opera cerşetorilor”, era o parodie a înaltei societăţi londoneze şi o satirizare a moravurilor ei, anticipând, prin aceasta, ceea ce va face Offenbach în operetele sale. Ca o reacţie împotriva gravităţii şi lipsei de actualitate a operei apar, în 1701, aşa-numitele „parodies du nouveau théâtre italien”, în care vom găsi pentru prima dată expresia „opéra comique”, iar 20 de ani mai târziu, Le Sage publică o culegere de piese scrise pentru a fi reprezentate în târguri, culegere intitulată „Théâatre de la foire ou l’opéra comique” (Amsterdam 1722-1737). În Italia, în aceeaşi perioadă, opera se scria pe librete cu un conţinut popular şi care va deveni opera buffă. În Germania, Singsspiel-ul, care a precedat opera, era o îmbinare de scenete vorbite cu altele cântate; farsele de carnaval aveau un caracter adesea batjocoritor, conţinând ecouri din actualitate şi fiind însoţite de o muzică vioaie. Opereta a luat câte ceva din toate genurile menţionate mai sus. Opera comică, opera buffă, beggar’s opera sunt strămoşii operetei. Opereta nu descinde din operă, dar pentru că melosul său este tratat în manieră cultă, pentru că era expus de o orchestră mai mare, avea nevoie de un public cu o oarecare pregătire muzicală, iar această pregătire era făcută de spectacolele de operă.

NAŞTEREA OPERETEI ÎN EUROPA Anul 1858 este considerat anul de naştere al operetei. În acest an, la Paris, Jacques Offenbach a prezentat publicului opereta „Orfeu în infern”, pe care compozitorul o intitulează „operă-bufă”. Principala caracteristică a acesteia era parodierea operei serioase, a tragediei muzicale şi satirizarea vieţii contemporane. Offenbach îşi alegea personajele de obicei dintre oamenii de seamă ai zilei, pe care îi prezenta sub masca unor eroi din Antichitate care defilau pe scenă şi se comportau ca orice muritori de rând, cu defectele şi cu năravurile oamenilor politici cunoscuţi – Napoleon al III-lea, militari de seamă, politicieni sau mari bancheri se perindă toţi prin operetele lui Offenbach şi sunt amendaţi cu ironie de publicul care savurează cu pofta comicul situaţiilor.*
*Jacques Offenbach (1819-1880) s-a născut la Cologne, unde tatăl său era cantor la sinagoga din localitate, fiind al şaptelea copil din cei zece, câţi număra familia cantorului. De mic copil Jacob (pe numele său adevărat), a îndrăgit vioara, dovedind calităţi muzicale deosebite. La 14 ani, a fost admis la Conservatorul din Paris, devenind elevul lui Vaslin la clasa de violoncel. Din acest moment, Jacob se va numi Jacques Offenbach, va deveni francez de naţionalitate, dar şi de inimă şi nu va părăsi Parisul decât ocazional. (Titus Moisescu, Militiade Păun, „Ghid-opereta”, 1969) „Jacques Offenbach a descoperit o lume nouă, o insulă necunoscută, ţara râsului muzical... creaţiile sale sunt modele de spirit, bună dispoziţie, ingeniozitate

3

opereta franceză renunţă la spiritul său critic şi a rămas doar plină de duioşie. Léhar urmează Conservatorul la Praga şi îi are ca idoli pe Verdi şi Wagner. Celelalte operete scrise de Léhar s-au bucurat de un succes aproape egal: „Contele de Luxemburg”. la Theater an der Wien. sub diferite forme. de zâmbete fiind un spectacol destinat amuzamentului. mai degrabă decât cântăreţilor. specific cordialităţii vieneze. Se mută apoi la Viena. al cărui succes a făcut înconjurul lumii. „Paganini”. s-a prezentat. Karl Millöcker. o altă figură proeminentă a noilor tendinţe în opereta vieneză. operetele vieneze sunt neîntrecute mesagere ale valsului. opereta „Liliacul” (Die Fledermaus). cu operetele „Studentul cerşetor” şi „Gasparone”. compozitorii reîntorcându-se la dans. şi de întâlnirea cu celebrii libretişti Victor Leon şi Leo Stein. o muzică uşoară. în aceeaşi lună şi în acelaşi an cu Oskar Straus. iar caracterul său satiric nu apare pe primul plan. jucate cu succes în continuare pe marile scene ale lumii. vioaie. a primit denumirea de „musiquette”. fiind denumite din acest motiv „Walzer-operetten”. a cărei operetă „Contesa Maritza” (şi mai apoi „Silvia”) a înregistrat un imens succes. vom asista la o renaştere a operetei vieneze. Ulterior. Cea mai mare vâlvă a stârnit-o opereta „Văduva veselă” a lui Franz Léhar. spirituală. 4 . OPERETA VIENEZĂ ÎN ROMÂNIA La noi s-au bucurat de multă faimă operetele vieneze. determinat. În anii care au urmat s-au montat unele dintre cele mai cunoscute operete de astăzi. ale valsului vienez. Aici va cunoaşte succesul. situat la graniţa dintre Cehoslovacia şi Ungaria. devenită mai apoi emblematică pentru opereta franceză. Un nume la fel de important şi un reprezentant de seamă al genului este şi compozitorul maghiar Emmerich Kálmán. în sens peiorativ. al căror caracter se deosebeşte de cel al operetei pariziene. iar muzica însoţitoare. care. „Fredericke” sau „Ţara surâsului”. Deşi scrise sub imboldul succeselor obţinute de Offenbach.Un Daumier care a folosit notele gamei ca să schiţeze siluete!” (Louis Schneider) Satira socială şi politică. În 1874. şi Karl Zeller cu operetele „Vânzătorul de păsări” şi „Minerul” completează seria creatorilor de prim rang al genului operetei pe care îi dă şcoala vieneză de la sfârşitul secolului XIX. Franz Léhar a avut o copilărie agitată. Johann Strauss-fiul a imprimat totuşi lucrărilor sale un alt spirit decât cel al vechilor operete pariziene. „Voievodul ţiganilor”. se simte acea doză masivă de sentimentalism care a fost. care a prins foarte repede şi a avut un imediat succes la public.. era dublată de o muzică spumoasă. De altfel. din cauza aportului său minor. rolurile din acest tip de spectacole erau de cele mai multe ori destinate unor actori comici. cauza decăderii operetei în secolul XX.. cu un succes extraordinar. În afară de Johann Strauss. care scriu libretul pentru cea mai celebră operetă a sa: „Văduva veselă”. fiind pătrunsă mai degrabă de un spirit de îngăduinţă faţă de slăbiciunile omeneşti. care s-a menţinut multă vreme pe afiş. unde devine violonist în orchestra dirijată de tatăl său.* *Franz Léhar (1870-1948) s-a născut la Kamarom. Totodată. neoferindu-i un domiciliu şi un mediu stabil. A urmat apoi o altă lucrare de succes. Fiu al unui dirijor de fanfară militară.maliţioasă. desele transferări. în parte. constituie unul dintre elementele de bază ale genului. Opereta vieneză nu este atât de acidă. în bună parte. care puncta doar comicul situaţiilor. prin diverse garnizoane ale tatălui său. Încă din acest stadiu de dezvoltare al operetei vieneze. un mic orăşel de pe marginea Dunării. În 1905.

Léhar a fost un excelent constructor al muzicii sale şi un fin tehnician. În secolul XX. trăia şi se integra de minune în acţiunea libretului. (Titus Moisescu. urmaţi de mai tinerii Franz Léhar. 1969) În Austria. Şi meritul cel mai mare al lui Léhar a fost acela că a ştiut să presare în tematica ariilor. În al doilea rând. „Vagabonzii”. Oskar Straus. compusă de Fr. Loewe. care au îmbogăţit repertoriul universal al teatrelor de operetă cu „Kunstlerblut”. pe drumul trasat de Johann Strauss merg fratele său Joseph. Karl Ziehrer. „Ghid-opereta”. 5 . Simţea.*Care este forţa muzicii lui Léhar? În primul rând melodicitatea. întreaga sa muzică integrându-se perfect dramaturgiei libretului şi rezistând celor mai exigente analize. Robert Stolz sau Karl Rudolf Friml. duetelor şi corurilor sale accentele şi inflexiunile unor melodii populare auzite şi studiate de compozitor în desele lui peregrinări „militare”. Militiade Păun. „Farmecul unui vals”. compozitorul rămânând un neîntrecut inovator în această direcţie. intuia perfect momentul culminaţiilor şi al marilor interiorizări. repertoriul operetei este îmbogăţit prin transpunerea piesei „Pygmalion” a lui Bernand Shaw prin „My fair lady”. Edmund Eysler. Paul Abraham („Floarea din Hawaii”).

înfiinţate în ţară acum mai bine de 130 de ani. * *Vodevilul este o comedie uşoară. Astfel. Aşa au apărut artişti de primă mărime. Strauss sau Millöcker.. George Ştephănescu („Sânziana şi Pepelea”. în vestita Grădină Oteteleşanu. Cei care au cunoscut Grădina Oteteleşanu vorbesc cu mult entuziasm despre acest loc: „Trupa lui Grigoriu era o instituţie. Hérvé. „Podul Mogoşoaiei)”. Tot în această perioadă de începuturi. opereta clasică universală este şi ea intens reprezentată şi deosebit de îndrăgită de publicul românesc. Consolidarea şi impunerea definitivă a operetei în atenţia publicului românesc a fost făcută de Eduard Caudella („Harţă Răzeşul”. Creaţiile lor intitulate „opere comice” marchează un incontestabil progres al genului. Primele trupe lirice. Crutzescu. De dorul Florichii Florescu. valsul şi marşul erau fluierate de toţi băieţii de pe stradă. „Scaiul bărbaţilor”) şi Constantin Dimitrescu („Sergentul Cartuş”. Un alt moment important pentru istoria operetei româneşti este marcat de „Crai Nou” – 1882. Ion Vidu.. gazetari. Iacob Mureşianu. după o lună le cânta la bufet muzica militară. 1961) Dezvoltarea gustului marelui public pentru operetă a făcut să crească ţinuta spectacolelor dar mai cu seamă valoarea interpreţilor. spectacolul de operetă s-a integrat firesc în viaţa culturală românească. prin succesul lucrării „Baba Hârca” de Alexandru Flechtenmacher.2. Ioan Wachmann. ISTORICUL OPERETEI ÎN ROMÂNIA ÎNCEPUTURILE OPERETEI ÎN ROMÂNIA România se numără printre puţinele ţări în care opereta are o puternică şi valoroasă tradiţie. a cărei intrigă. este considerat anul naşterii operetei româneşti. Anul 1848. bogată în răsturnări se bazează în general pe qui pro quo-uri şi are întotdeauna un final fericit. în special publicului bucureştean. Leqocq. pictori care veneau zilnic să-şi ia cafeaua şi să afle ultimele noutăţi şi zvonuri din lumea bucureşteană. Adeseori lucrările fiind jucate la foarte scurt timp după premiera lor mondială. în principalele centre culturale ale ţării. o operetă nouă. „Romanii şi Dacii”). în Ardeal. Nu a fost local în Bucureşti despre care să se fi scris mai mult decât despre Terasa Oteteleşanu şi n-a fost gazetar care să nu-şi depene amintirile legate de acest local cu faimă. memorabila lucrare a tânărului compozitor Ciprian Porumbescu. Dar ceea ce dădea un farmec deosebit acestui colţ din Bucureşti era numărul mare de scriitori. Pe de altă parte. Eduard Wachmann şi Karl Theodor Wagner au compus un număr impresionant de vodeviluri stimulând gustul publicului pentru acest gen. un eveniment. Paralel cu opereta românească. viaţa artistică era dominată de vodevil – formă a teatrului muzical. „Olteanca”. Începând cu anii 1830-1831. toate fetele din Bucureşti (Gh. după două le gemeau flaşnetele. în care s-au remarcat şi impus compozitori de valoare ca: Ciprian Porumbescu. trupa sa a prezentat. Banat şi Bucovina – ţinuturi româneşti – viaţa culturală era animată de societăţi muzicale şi dramatice. cântăreţi. (Th. ei au dat avânt genului liric românesc. Un adevărat animator al genului a fost tenorul Constantin Grigoriu. aproape tot repertoriul de operetă. „Leonard”. „Nini”). După 8 zile. au oftat generaţii de liceeni. * *Grădina Oteteleşanu era locul de desfăşurare al activităţii companiei Grigoriu şi una din numeroasele grădini de vară ale Bucureştilor. Începând cu anul 1904. montează cu deosebit succes operete de Offenbach. Bălan. George Dima. ca Nicolae Leonard. 6 . actori. de dorul lui Leonard.

a dormit pe paie şi pe talaş. de la corist. ani în şir. Leonard este angajat de tenorul Alecu Bărcănescu.. (.” Tudor Arghezi (text de pe coperta II din „Leonard” de Th.” Victor Eftimiu (text de pe coperta III din „Leonard” de Th. opereta cade în uitare. după ce se destramă Trupa Marinescu. Şi de aici începe frumoasa poveste a unei stele primită peste tot cu aplauze şi plecăciuni. încasări enorme. glorie în ascensiune.Popescu ş. pentru un turneu unde avea să cânte şi operă şi operetă cu 140 lei pe lună. Intră în spectacol seara cu o singură repetiţie. poate. până la electrician.. scandaluri. deasupra lutului. Leonard spune STOP! Şi pleacă din trupa lui Poenaru via Bucureşti. cu faţa palidă feminină. triumf. cu litere de o şchioapă. După moartea lui Leonard (1928). sinucideri. Florica Florescu.. Avea 21 de ani şi câştiga 6000 de franci de aur pe lună. unul de lună şi altul de soare. care să fi unit maturitatea jocului cu lirismul. suspine ascunse în batiste de ochii soţilor geloşi. Spre Fălticeni. se vorbea de el. Marinescu la Grădina Raşca. De la portar până la primadone. Succes după succes. 1961) „Dacă l-aţi fi văzut. cel mai mare artist al genului. cu ochii mari visători. destinul are un umor aparte. devenind un idol al publicului. şi-a întors ghetele pe dos pentru că nu avea pantofi de scenă. cedând locul comediei muzicale şi revistei. V. Constantin Tănase. unii reuşind să se impună şi peste hotare. şi-a spălat cămaşa la copcă şi a plecat mai departe cu ea zvântată pe trup. 1961) 7 . raportând totul la cât de puţin a trăit.) Leonard s-a angajat la Grădina Oteteleşanu cu 200 lei pe lună.a. obiecte personale cu dedicaţii luând aceeaşi direcţie. De la casele avuţilor până la bordeluri şi mahalale. La un moment dat ajunge să interpreteze un rol de tenor în «Vânt de primăvară»... înfăşurat în crepul violet al regretului oftat al unei lumi. leonardomanie. a avut o carieră miraculoasă.. Instituţie editorială. «O pasăre Phoenix» care a fost unanim declarată «Prinţul Operetei».Bălan. P. Urmează «Văduva Veselă» la Naţionalul bucureştean şi. cu distincţia atitudinilor şi mai ales cu acel farmec făcut din nostalgie.. orice şoaptă. 200 de operete! Dă tot ce poate da! (.. „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară. Un om de un altruism inegalabil. Ion Băjenaru. mult râvnită pe vremea buzunarelor goale.). DESPRE LEONARD Leonard a fost. Aşa începe nebunia. sacrificii peste sacrificii pentru că ADORA TEATRUL. afişe cu «Leonard cel mai mare artist de operetă al lumii»”. plini de melancolie… N-am întâlnit cântăreţ cu atâtea daruri. se face pe aplauze şi lume ridicată în picioare. o apariţie meteorică. Intrarea lui la Capşa.) Munceşte fără oprire.Bălan. (. A. Se dedică total scenei. având la picioare Micul Paris. În Occident. disperare. Bărcănescu îşi pierde vocea. G. orice mimică a lui erau pur şi simplu devorate. Amoruri declarate în gura mare din sălile din ce în ce mai pline. (.Ciucuretti. graţie şi pasiune. George Niculescu-Basu. cântăreţ. Leonard.. şi-a dat cu grime pe piele în culoarea tricoului ca să nu se vadă găurile din material. zvelt în fracul său impecabil. a mâncat o felie de pâine pe zi (când avea noroc). aşa cum l-am văzut noi. inimi frânte cu fotografii sub pernă.Maximilian.. Nu împlinise 18 ani şi. Mara d’Asti. „După ce îndurat foamea şi frigul. cadouri şi flori la cabină.. cu păr abundent. cu frumuseţea ochilor şi a vocii. se ia hotărârea să se renunţe la turneu şi toţi să se întoarcă la Bucureşti. din nou fotografii înrămate sau direct pe oglinzi... În turneul din toamna aceluiaşi an. N. în tren..) Toţi îl iubeau enorm. Frumos. armonios în gesturi şi mişcări. chiar pe importante scene europene. mizeria şi neajunsurile. Trupa de Operetă Al..Carussi. actor şi dansator deopotrivă – supranumit „Prinţul Operetei”. Alexandru Bărcănescu. Doi bulgări. Orice gest. Leonard ridică şcolăreşte două degete şi spune că ar putea cânta el dacă este toată lumea de acord.Florica Cristoforeanu. S-a născut o stea în timp ce o alta apunea! Fortuit sau nu.

Dacian se ţine de cuvânt şi devine ocrotitorul familiei. Spectacolele companiei „Alhambra” concurau cu cele ale „Cărăbuşului” pentru cucerirea spectatorilor. după ce montase cu succes numeroase reviste. vede luminile rampei „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham – premiera absolută a avut loc în 1931 la Leipzig. pe care îl rugase cândva să aibă grijă de familia lui. fiu de general. în regia semnată de Soare Z. Constantin Tănase montează pe scena „Cărăbuşului” şi opereta „Rose Marie” de Friml – în regia lui Soare Z. dăruindu-şi întreaga viaţă celebrului teatru „Alhambra”. din păcate.Soare. După premieră. Pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban. ele trebuind să fie susţinute. va declara că este „pur şi simplu uimit de verva şi fantezia montării”.opereta înainte de Operetă Readucerea spectacolului de operetă în atenţia publicului bucureştean o datorăm celor doi importanţi oameni de teatru Constantin Tănase şi Nicolae Vlădoianu. spre deosebire de Constantin Tănase. În încercarea de a repune la loc de cinste Opereta. şi toţi ceilalţi eroi de operetă?!”.Soare – dar care. autorul îi aduce în scenă în acompaniamentul nemuritoarelor arii de Léhar. spectacolul a fost una din cele mai valoroase realizări ale teatrului de operetă. Rolul Leopold a fost interpretat chiar de Tănase. pentru că pe scena teatrului au urcat toţi marii actori ai perioadei interbelice. *Nicolae Vlădoianu. într-o acută depresie. Mesajul transmis publicului este generos şi inspirat. N. Competiţia impunea lui Nicolae Vlădoianu un repertoriu de mare popularitate susţinut de artişti de prestigiu. Nello Manzatti şi Ion Vasilescu. Paul Abraham. încântat de succesul obţinut. Adus cu destule sacrificii de la Opera din Cluj. decorează atât faţada teatrului cât şi sala de spectacol în stil tirolez. o primadonă. se apropie destul de mult de revistă. Subiectul este o fantezie ce răspunde întrebării: „…unde au dispărut Danillo. Gilbert. În 1936. Muzica aparţine compozitorilor Mişu Constantinescu. Contele de Luxemburg. nu atinge cotele de succes ale „Calului bălan”. un sărut şi „Un vals… ca pe vremuri”. Nicolae fusese bun prieten cu Ion Dacian. Opereta lui Nicuşor Constantinescu. dar nu a fost în zadar. însuşi compozitorul va dirija premiera bucureşteană. scrisă de Nicuşor Constantinescu. îşi doreşte să reînvie opereta. ci a devenit scriitor. Constantin Tănase. pe scena „Cărăbuşului”. Nicolae Vlădoianu a susţinut foarte mult „Alhambra”.Soare. Nicolae Vlădoianu va folosi o formulă originală – o comedie – opereta intitulată „Un vals ca pe vremuri”. Regizat de Soare Z. 8 . Offenbach sau Oscar Strauss. În 1935. directorii companiilor „Cărăbuş” şi respectiv „Alhambra” – ambele înfiinţate în jurul anului 1926.Mirea. tenorul Ion Dacian (1911-1981) va deveni cea mai proeminentă figură a operetei româneşti contemporane. pentru asta are nevoie de un tenor. în ansamblu angajează circa 200 persoane. Invitat de Constantin Tănase. dacă i se va întâmpla ceva. Aceasta a fost tactica adoptată de creatori pentru a da operetei un plus de accesibilitate. Pentru atmosferă. În 1947. printre ei şi cântăreţi originari din Tirol. În urma lui au rămas soţia Sofia şi trei copii: Luca. Tot în anul 1935. Hanna – frumoasa Văduvă veselă –. Suzana. textele muzicale Eugen I. Nicolae Vlădoianu se sinucide. dar mai ales pentru a capta şi atenţia publicului fidel „Cărăbuşului” şi îndrăgostit de Constantin Tănase.Vlădoianu a descoperit un Dacian întâi. Opereta trebuie salvată.COMPANIILE „ALHAMBRA” şi „CĂRĂBUŞUL” . În primul rând îşi alege o lucrare de reputaţie mondială – „La Calul bălan” de Ralph Benatzky – premiera absolută avusese loc în 1930 la Berlin. nu a vrut să urmeze cariera militară a tatălui său. Şerban şi Elena. Pentru împlinirea acestui deziderat recurge la mijloace excepţionale. Pornit să caute un Leonard al doilea. turneul prin ţară cu „Calul bălan” a durat 53 de zile.

Opereta „ţinea” afişul „Alhambrei”. se glumea cu haz. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Tot în anul 1941. ceea ce aruncă marea la o mie de ani.Gărdescu.Gărdescu (primul ministru al ducatului de Greitz-ReitzSchleitz). În rolurile principale. Jules Cazaban.Kiriţescu şi N.Kaner. N. N. talentul de excepţie al unor interpreţi de valoare. Jules Cazaban (Joseph). Critica de specialitate a primit cu multă rezervă această ambiţioasă montare. „Târgul Sărutatului”. N. se cânta frumos. încărcate de negura basmelor”. în distribuţie Ion Dacian (Ducele de Urbani).Gărdescu.Vlădoianu intuise perfect. Elly Roman. Virginica Popescu.Timică. Versiunea românească a libretului este semnată de Puiu Maximilian şi V.Timică. pentru operetă. socotind că nici un compartiment nu se lăsase mai prejos”.Vlădoianu. într-un cuvânt bunul gust predomina. Ion Dacian. Silvia Dumitrescu. libretul „evoca timpuri străvechi. Decorurile şi costumele acestei „Veneţii” – „risipă de lux şi bogăţie” uimeau spectatorii ce aplaudau la scenă deschisă strălucita renaştere a Operetei. pe afişul „Alhambrei”.* *Mircea Ştefănescu consemna: „Opereta este copilul traiului bun. de a monta spectacolele de operetă. de lux rafinat. Maria Wauvrina (Rosa). Liana Mihăilescu. N. În distribuţie îl aflăm în rolul baronului Weps pe N. scriitorii N. coregrafia Oleg Danovski.Timuş. Versiunea românească este semnată de V.Vlădoianu montează. N. Oleg Danovscki – coregrafia. se dansa sprinten şi cu graţie. Liana Mihăilescu. Dacă nu era domnia sa. Premiera consfinţeşte succesul operetei pe malurile Dâmboviţei. în 1941. Nuntă fără mire nu se poate”. pe care Providenţa l-a dăruit Europei Moderne”. Maria Wauvrina. secondaţi de G. H. N. opereta trebuia să mai aştepte reînvierea la noi. N. N.* *În cronica spectacolului. figurează „Vânt de primăvară” de Johann Strauss.Vlădoianu a ales o lucrare românească. Maria Wauvrina.Mălineanu. scrisă de N.Timuş şi V. regia este semnată de Ion Dacian. de care se înconjurase Vlădoianu. Richard Rang (Contele Bitowsky). succes subliniat cu interes de cronicari în presa de specialitate. cunoscutul actor iscăleşte în caietul program o pagină intitulată „Opereta”.Antoniu. După „Vagabonzii” de Zieher (cu G. Convins de excepţionalul potenţial de care dispunea Ion Dacian. Totuşi „Târgul Sărutatului” a demonstrat forţa ansamblului. Montările spectacolelor din acea vreme au rămas de referinţă. Maria Wauvrina. Lulu Nicolau.Timică (Kagler). în care ia apărarea acestui gen atât de dificil.Maximilian. Caramanlău – decorurile. Virginica Popescu şi bineînţeles Ion Dacian) urmează o montare de excepţie: „Un vals vienez” (Wiener blut) de Johann Strauss. aşa cum şi-a aşteptat-o atâta vreme. 9 . G. Din distribuţie fac parte: N.Kiriţescu semnează regia. Gina Schlachter şi Lulu Nicolau. Pe scena „Alhambrei” în montări fastuoase. Acesta era rezultatul muncii unor reputaţi profesionişti ce colaborau cu dragoste şi pasiune la revigorarea operetei: compozitorii Ion Vasilescu. Dacian în rolul tânărului Adam are un frumos succes de public. artiştii „Alhambrei” lansează o nouă premieră: „O noapte la Veneţia” de Johann Strauss. Richard Rang.Kiriţescu şi coregraful Oleg Danovschi.A doua încercare a „Alhambrei” de a monta operetă a fost şi mai ambiţioasă. Mircea Ştefănescu scria: „Domnul Dacian este.Gărdescu. premierele se succedau cu rigurozitate matematică.Gărdescu. Neobosiţi. dar mai cu seamă ştiinţa personalităţilor. Cronicarii se vor întrece să consemneze izbânda Teatrului „Alhambra” care atinsese „cele mai subtile stadii ale profesionalismului. N. Silvia Dumitrescu.

N. alături de colectivul companiei sale şi o serie de invitaţi de marcă. în seara zilei de 7 noiembrie 1950 a fost înfiinţat Teatrul de Stat de Operetă. Tudor Şoimaru scria: „actualul spectacol de la „Alhambra” ţine să demonstreze ceea ce personal am crezut cu nestrămutare că opereta nu a murit încă. Să-i numim deci pe Silly Popescu. un îngrijit caiet program consemnează cele 100 de spectacole ce fuseseră vizionate de la premieră. Şi astfel. şi-a continuat neabătută drumul succesului.000 de spectatori. Tiberiu Simionescu. au fost montate 16 premiere ce au dat operetei „suflet de viaţă nouă”. Migry Avram Nicolau. George Groner. vedete de primă mărime. „Prinţesa Circului” de Emmerich Kálmán. M. Aici. cum îi plăcea lui Nicolae Vlădoianu să o alinte. multă muncă. dar şi destule realizări şi succese”. N.Timuş. opereta se impune şi se statorniceşte în noi dimensiuni. dând o nouă strălucire genului. o operetă de o nouă factură. de peste 90. 20 de ani de existenţă cu „multe visuri. La început au fost prezentate operetele româneşti „Paloş Voinicul” şi „Cântecul munţilor” de Viorel Doboş. s-au aflat: Migry Avram Nicolau. Petre Ştefănescu Goangă.Între 1940-1946. În seria premierelor se înscrie apoi „Vânt de libertate de Dunaevski”. Lucrarea s-a bucurat de un mare succes de public dar şi de o atenţie deosebită din partea cronicarilor. au intrat pentru totdeauna în Cartea de Aur a Operetei româneşti. la Cairo şi Alexandria. Virginica Romanovski. Numele celor ce au jucat în acest spectacol. În decembrie 1946. Şerban Tasian. s-au bucurat de un real succes. Graţie acestor realizări şi bazându-se pe bogate tradiţii. Din punct de vedere financiar însă… eşecul a fost total. În distribuţie. Din păcate. Toamna anului 1946 aduce pe afişele „Alhambrei” o nouă premieră. 10 . Toni Buiacici.Vlădoianu va sărbători. versiunea românească a libretului este semnată de Tudor Muşatescu. Anul 1946 – un an bogat în evenimente şi realizări pentru artiştii „Alhambrei” care treceau pragul lui 1947 în febra pregătirilor pentru turneul din Orient cu „Prinţesa Circului” (versiunea franţuzească a libretului fiind semnată de Ion Marin Sadoveanu). Nicolae Vlădoianu a înregistrat un singur eşec şi acesta l-a costat viaţa. Bimbo Mărculescu. Velimir Maximilian a polarizat în jurul său cei mai valoroşi creatori şi interpreţi de Operetă. alături de Ion Dacian. N. printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri. V. care şi-a deschis porţile cu premiera „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski. nume sonore ce au făcut din „Prinţesa Circului” un spectacol grandios menit să încununeze jubileul de 20 de ani de activitate a teatrului „Alhambra”. N. Maria Wauvrina. Este în încăpăţânarea asta a operetei de a nu se lăsa învinsă ceva înduioşător”. toate materialele acestei lucrări de mare frumuseţe au dispărut fără urmă şi numai mărturiile celor ce au participat la realizarea spectacolului ne-au adus ecourile succesului de care s-a bucurat. Următoarea premieră pe afişul Secţiei de Operetă a Teatrului Armatei a fost „Tarsiţa şi Roşiorul” de Viorel Doboş şi Gheorghe Dumitrescu. Nae Roman.Wauvrina.Roman. În aprilie 1949. NAŞTEREA TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ – 7 noiembrie 1950 În ciuda dispariţiei părintelui ei spiritual. Succesul de public a fost enorm. „Domnişoara Opereta”.Ionescu Dodo. pe scena „Alhambrei”. în 18 ianuarie 1947. odată cu premiera „Pericola” de Offenbach. După 20 de ani de reuşite incontestabile. Ion Lucian. Spectacolele susţinute în martie 1947.Vlădoianu şi Jack Fulga. Teatrul Armatei inaugurează Secţia muzicală în sala din Calea 13 Septembrie.

în adevărate şlagăre. figurau spectacole cu o evidentă tentă propagandistică. Distribuţia îi reunea pe Viorel Chicidean. Titus Moisescu. H.” (Opereta-ghid. Tot în plină perioadă proletcultistă. direcţia de scenă a fost semnată de George Teodorescu. le-a transformat. menite să contribuie la formarea „omului nou”. Utilizarea folclorului şi a ritmurilor de muzică uşoară au dat creaţiei sale de operetă un suflu nou. în numai patru luni de la premieră. Virginica Romanovski. iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu. Militiade Păun. Silly Popescu. Dem. spectacolul jucându-se de vreo 200 de ori. Se poate afirma acum că Opereta românească. libretul H. Costache Antoniu. Cella Tănăsescu. datorată. Naivitatea textelor şi conflictele create artificial au fost salvate. Nae Roman. la vremea respectivă. fireşte. Specialiştii apreciază că opereta 11 . Ludovic Spiess. cât şi melodicităţii de largă respiraţie a muzicii.Hagic. Petre Valentin. Elena Zamora. susţinută de o elită de cântăreţi şi actori. o înviorare atât de necesară viabilităţii genului. conducerea muzicală i-a fost încredinţată reputatului dirijor Eggizio Massini. Maria Wauvrina. Lili Duşescu. Bimbo Mărculescu. Bimbo Mărculescu. supunându-se noilor cerinţe ideologice. încă de la înfiinţare. Ca şi în alte domenii ale artei. De precizat că astfel de teme – prezente de altfel şi în dramaturgia şi cinematografia românească a timpului – n-au fost decât pretexte pentru a crea subiecte pentru spectacole angajate. a păşit cu dreptul pe drumul afirmării. Silviu Gurău. *Isaak Dunaevski poate fi considerat ca unul dintre acei mai reprezentativi compozitori sovietici de operetă. altele jucate în puţine reprezentaţii şi scoase apoi de pe afiş. Ne vom opri asupra câtorva dintre aceste spectacole. Virginica Romanovski. o parte din creatori au acceptat compromisul propus de puterea comunistă. Îndrăgostit de Operetă. Puica Alexandrescu. trebuie spus că propaganda comunistă nu a cruţat nici Teatrul de Operetă. spectacolul fiind greu de ţinut pe afiş din cauza conflictului mai mult decât superficial. pe un libret de Paul Mihail Ionescu şi Bogdan Căuş. atât datorită echilibrului construcţiei. are loc premiera operetei „Culegătorii de stele”. publicul bucureştean a făcut ca. atunci când dramaturgia o reclama. distribuţiilor şi muzicii. Ideea luptei de clasă şi limbajul specific timpului sunt elementele care susţin un conflict în care cei buni îi înving şi-i demască pe cei răi. Aşa se face că în repertoriul Teatrului. pentru generaţiile mai tinere de spectatori ar părea un lucru aproape de necrezut. Din distribuţie au făcut parte Ion Dacian. Nae Roman. De această dată subiectul este ancorat în realităţile vieţii muncitorilor din anii ’60. Libretul operetei susţine ideea preluării de către stat a proprietăţilor agricole şi transformarea lor în gospodării colective. şi apoi aproape în fiecare stagiune.Nicolaide şi Harry Negrin. El este cel care a introdus în structura muzicală a operetelor sovietice tematica cântecului de masă. 1969) Deşi. La pupitru s-a aflat dirijorul Liviu Cavassi.Nicolaide. Bimbo Mărculescu. Din distribuţie făceau parte Ion Dacian. de inspirata muzică a compozitorului Nicolae Kirculescu. a imprimat muzicii deseori o nuanţă satirică. „Vânt de libertate” să ajungă la cel de-al 100-lea spectacol. atât cât s-a putut. Toni Buiacici. În 7 februarie 1951 a avut loc premiera operetei „N-a fost nuntă mai frumoasă” . Acţiunea este plasată pe un şantier de construcţie a unei termocentrale. George Groner. până în 1989. Muzica Florin Comişel. Pe aceeaşi linie a spectacolelor scrise la comandă se înscrie şi opereta „Târgul de fete” de Filaret Barbu. iar regia a fost semnată de Sică Alexandrescu şi Nicuşor Constantinescu. Premiera operetei a avut loc pe 20 mai 1964. muzica Nicolae Kirculescu. pe un libret semnat de Traian Iancu. „Târgul de fete”a avut o viaţă scurtă. plină de lirism a ariilor şi duetelor. George Groner. la 3 martie 1954. Perioada în care opereta românească începuse să se afirme din ce în ce mai puternic a coincis cu venirea la putere a regimului comunist care a impus prin instituţiile sale ideologice teme şi subiecte care să reflecte pretinsele realităţi ale timpului şi care să contribuie la formarea omului nou. Maria Wauvrina.Iordănescu Bruno. unele dintre ele cu o viaţă destul de lungă. coregrafia a aparţinut maestrei Elena Penescu Liciu. Melodicitatea caldă. creaţia sa reuşind să se impună. Elena Zamora. care se dovedesc a fi sabotori şi duşmani de clasă. Opereta se încheie cu instalarea sediului cooperativei în casa chiaburului din sat.

Inspirata muzică a acestei lucrări l-a propulsat pe Gherase Dendrino definitiv în rândul autenticilor creatori de operetă. opereta „Lăsaţi-mă să cânt” pune în evidenţă lupta pentru dezvoltarea culturii româneşti. „Aculina” de Kovner (1952). coregrafia Elena Penescu Liciu. Erastia Sever şi Viorel Cosma. 45 de instrumentişti. tapiţerie. indiferent de naţionalitate. în plus ateliere de tâmplărie. *Opereta „Lăsaţi-mă să cânt” a fost scrisă cu prilejul împlinirii unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. Radio-ul şi mai apoi televiziunea se întreceau în imprimări şi înregistrări cu muzică din operete şi chiar cu spectacole integrale. Elisabeta Henţia. costumele Elena Agapie. asta fără să mai amintim şi de personalul administrativ. Faptul că această operetă s-a jucat cu egal succes la Odessa. slujită de o adevărată pleiadă de cântăreţi şi actori. Puica Alexandrescu. Elisabeta Porumbiţa. butaforie. „Casa cu trei fete” de Schubert-Berté (1953). în Transilvania anilor 1882. Maria Wauvrina (Rosa). Regia a fost semnată de Nicuşor Constantinescu. 70 de corişti. Nu este puţin lucru ca un teatru să funcţioneze cu o schemă aproape perfectă: 51 de solişti. O perioadă de aur în care s-a muncit cu râvnă şi dăruire. 1969) An de an. alături de Ion Dacian. Menită să comemoreze împlinirea unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. scrisă pe un libret de Liliana Delescu. Repertoriul se îmbogăţea mereu: „Pericola” de Offenbach (1951). mode. Bimbo Mărculescu (Nastasi). Astfel Opereta. dragostea lui pentru cântecul popular românesc. Laureat al Premiului de Stat sau Artist al Poporului cu care erau răsplătiţi artiştii de valoare. Leipzig sau Belgrad confirmă valoarea partiturii semnată de Gherase Dendrino. ornamentaţie. Gherase Dendrino – Laureat al Premiului de Stat (mai târziu devenind şi Artist al Poporului). tehnic scenă – pe scurt 115 angajaţi la personalul tehnic. 14 solişti balet.nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul celorlalte două ale compozitorului („Ana Lugojana” şi „Plutaşul de pe Bistriţa”) nici prin orchestraţie. Astfel. toate acestea constituind multiple aspecte ale conţinutului de idei care au stat la baza creării operetei. Dia 12 . Virginica Romanovski – Artistă Emerită sau Puica Alexandrescu – Laureată a Premiului de Stat. nici prin armonie. PERIOADA DE AUR A TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ Anul 1954 marchează un mare succes al Operetei româneşti – „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino – creaţie de referinţă. (Opereta-ghid. lupta lui pentru înfrăţirea naţionalităţilor conlocuitoare din Transilvania. Stimulative şi onorante erau şi titlurile de Maestru Emerit al Artei. „Lăsaţi-mă să cânt” a ajuns la impresionanta cifră de 250 de reprezentaţii. „Ana Lugojana” de Filaret Barbu (1951). execuţie decoruri. valoroasei echipe de solişti ai Teatrului de Stat de Operetă i s-au adăugat nume de certă valoare ca: Getta Mara. Silly Popescu (Bertha). Sub bagheta compozitorului au evoluat în spectacolul de premieră. Militiade Păun. 22 balerini corp ansamblu. Virginica Romanovski (Suzănica). Dresda. Opereta are la bază ideea dezvoltării unei culturi muzicale în Transilvania prin gruparea intelectualilor cinstiţi. patriotismul înflăcărat al lui Ciprian Porumbescu. sprijinită de specialişti decişi să nu marginalizeze genul. în Teatrul de Operetă activau: Sandu Eliad – Maestru Emerit al Artei.Lebas. Titus Moisescu. grelele condiţii în care îşi desfăşurau activitatea artiştii creatori din secolul trecut. evocând momentul important al vieţii muzicianului român. croitorie. În cinci ani de la premieră. a avut un destin de invidiat. decorurile N. Fără îndoială. nu poate fi neglijat sprijinul financiar de care s-a bucurat din partea statului. Artist Emerit. Personajul Ciprian Porumbescu a fost interpretat cu pasiune şi dăruire de Ion Dacian.

„Trebuie să recunoaştem că noi am şi uitat de când în operetă au fost executate partiturile vocale cu atâta precizie muzicală şi cu nuanţe atât de bogate cum am auzit la oaspeţii noştri români. Viorel Chicideanu. la Theatre des Westens din Berlin. Corina Bărbulescu. Coca Enescu. ziarele subliniind aproape la unison „efortul şi talentul acestui colectiv bine închegat”. Marica Munteanu. ţigan”. Teatrul de Operetă prezintă în Italia. Începând cu anul 1957. într-o sală cu 1700 de locuri. sub bagheta dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi. Pe scena teatrului din Splai premierele şi-au urmat cursul. el ar fi trebuit s-o repete de zece ori! Dacian (ca şi restul ansamblului) a cântat în limba germană. Belgia. Bulgaria şi Polonia. Marica Munteanu. Contesa Maritza a provocat un furtunos succes: „…Românii se pricep de minune să prezinte cu gust operetele… Cântăreţii nu dispun numai de voci admirabile ci şi de mare talent actoricesc. Ludovic Spiess. În regia lui Nicuşor Constantinescu. „Lysistrata”. Germania. Ditta Pavel. director şi tenor al trupei. apoi în 1965. şi nu în ultimul rând maestrei Elena Penescu Liciu. Se montează cu succes atât operetă clasică: „Liliacul”. „Zarvă între fete”. 13 . s-a desfăşurat în perioada 28 februarie–6 aprilie 1957. Petre Valentin. „Colomba”.” Succesul de care s-a bucurat Opereta bucureşteană peste hotare s-a datorat în mod cert dirijorilor de excepţie pe care i-a avut: Gherase Dendrino. la Festivalul de Operetă de la Trieste. „Văduva veselă”. Pentru asta le mulţumim în mod special!” Farmecul românesc al operetei a fost dezvăluit publicului berlinez. cu o coregrafie semnată de Elena Penescu-Liciu. ci la spectacolul Operei Comice Clasice. „Prinţesa circului” de Emmerich Kálmán cu deosebit succes. Tamara Buciuceanu. Luxemburg sau Olanda – la fel de bine primite de public. Nelu Marinescu. Teatrul de Stat de Operetă întreprinde numeroase turnee. În 1969. Iancu Groza şi Tiberiu Simionescu. În 1968. Constantin Rădulescu. Constantin Drăghici. Lia Turovski. care a creat un adevărat stil de balet propriu operetei… Între maeştrii corepetitori trebuie să numim la loc pe cinste pe Edith Huzly şi Marin Voicu care au vegheat permanent la menţinerea unui înalt nivel interpretativ al tuturor soliştilor. Ştefi Pârvulescu. melodia „Zi. Ai impresia că nu eşti la operetă. Profesionalismul trupei a fost subliniat de critica de specialitate. cu „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. publicul german a aplaudat furtunos evoluţiile artiştilor bucureşteni.Panaitescu. Ştefan Teodoriu. Iancu Groza. de Nicolae Ţăranu. Mihai Petculescu. „Studentul cerşetor”. primul. Silly Vasiliu. Mircea Ionescu. Valeria Rădulescu. *Opereta bucureşteană a fost primul ambasador al artei lirice româneşti în Occident. Duşan Bugarin. cât şi operetă românească: „Plutaşul de pe Bistriţa”. Mircea Nemens. mereu proaspătă. Denise Vrancea. Liviu Cavassi. a fost punctul central. Constanţa Câmpeanu. Cleopatra Melidoneanu. Valeria Rădulescu. la Moscova. spectacolul a fost vizionat şi de soţia compozitorului Kálmán care a declarat că „este cea mai frumoasă montare a «Contesei Maritza» pe care a văzut-o”. jucând pe Tassilo cu decenţă şi cântând cu o frumoasă voce cultivată. noi turnee în Austria. „Colomba” de Elly Roman şi „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. pe lângă Ion Dacian. Lili Duşescu. Cella Tănăsescu. Nicolae Ţăranu. La München. dirijorilor de cor: Nicolae Oancea şi Aurel Grigoraş. Adriana Codreanu. dacă era după public. Emil Popescu. „Boccacio”. Mia Chirilescu. Valli Niculescu. George Groner. Ion Dacian. În această perioadă s-a montat şi operă comică – „Don Pasquale” şi „Elixirul dragostei” de Donizetti – fapt ce subliniază forţa interpretativă a colectivului. Constanţa Câmpeanu. Adriana Codreanu. Octavian Naghiu. „Vânzătorul de păsări”. Seria turneelor a continuat în Ungaria. George Hazgan. Toni Buiacici. Ştefan Glodariu. Cu trecerea anilor li s-au alăturat Lucica Roic.

fac seri regale… Opereta din Bucureşti a ridicat Opereta la o nouă strălucire…Merite deosebite are directorul de scenă Ion Dacian care. „Suzana” de Gilbert (1970). după succesul de care se bucurase filmul lui Gabriel Pascal. Concepută ca o operetă de tenor. Desprinsă din tiparul operetei clasice. În distribuţia spectacolului regăsim vedete de primă mărime ale Teatrului din Splai: Valeria Rădulescu. Ludovic Spiess. Valli Niculescu. Vorbind cu dânsul despre soarta operetei. Eugen Fânăţeanu şi Dorin Teodorescu). prin valoarea interpreţilor care au dat viaţă Prinţului Sou-Chong (Ion Dacian. Titrând: „România ne arată cum trebuie jucată opereta”. Acelaşi succes de care s-au bucurat în străinătate „Contesa Maritza” şi „Văduva veselă” l-ar fi avut şi „Ţara surâsului” de Léhar.Z.Germania (12 octombrie 1970) – scria despre „strălucirea nouă a genului de operetă. nota : „În părţile lirice a strălucit glasul cultivat şi catifelat de tenor al lui Ion Dacian. Nicolae Ţăranu. musicalul „My Fair Lady” de Loewe. În serile când se juca „Ţara surâsului” sala gemea de lume. maestrul Ion Dacian a îmbogăţit repertoriul cu lucrări de referinţă ca: „Ţara surâsului” de Léhar (1965). Conducerea muzicală a dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi asigura spectacolelor o înaltă ţinută artistică. În decorurile create de arh. Ştefan Norris. s-a menţinut în atenţia publicului timp de 17 ani. În treacăt. modele de talent şi muncă filigranată. George Groner. Eugen Savopol. Domnia sa a adus carul lui Tespis de la Bucureşti la Charlottenburg. Marica Munteanu. Tiberiu Simionescu. nu permit prezentarea ei la cote de maximă exigenţă artistică în condiţiile grele impuse de un turneu. Din lunga listă a premierelor se desprinde un alt titlu. venită din Bucureşti unde Kálmán şi Léhar. Era o sărbătoare şi pentru întreg ansamblul. „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán (1967). de pe malul Dunării pe cel al Spreeii. Dânsul a făcut o punte între Est şi Vest – cu trupa de operetă – şi asta la cel mai înalt grad de calitate. ce au dat viaţă unor personaje veridice. este maestru în interpretarea acestui gen şi care este în patria domniei sale unul din cei mai populari actori”. În perioada în care a condus destinele Teatrului de Operetă. alături de Dendrino. coregrafia maestrei Elena Penescu Liciu dobândea un plus de farmec oriental. Mircea Nemens. A fost o adevărată provocare. Adriana Codreanu. ca şi Teatrului în general – dar numai atunci este moartă. Premiera a avut loc pe 8 mai 1969 şi i-a avut în distribuţie pe: Ion Dacian. Bimbo Mărculescu. dar montarea fastuoasă şi mai ales dificultatea partiturii muzicale. am primit următorul răspuns: An de an Operetei i se prevede moartea – la fel ca şi Operei. 14 . de altfel. „Ţara surâsului” a oferit prilejul regizorului Ion Dacian să demonstreze plenul personalităţii sale artistice. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez (1966).Enno Wymer în cotidianul B. Lucica Roic.F. Keiszeitung Bobliger Blatt – R. când lucrarea este de proastă calitate”. Cleopatra Melidoneanu. cu o esenţă dramatică deosebită. „Sânge vienez” de Johann Strauss (1967). cum rar i-a fost dat lumii să vadă genul de operetă. fie amintit că este vorba despre unul din cele mai mari teatre de operetă din lume: Opereta de Stat din Bucureşti. de la primul solist la ultimul maşinist. Constanţa Câmpeanu. „Contele de Luxemburg” de Léhar (1971). atât pentru tenor cât şi pentru soprană. ideea de a monta acest spectacol pe scena Operetei. În „Ţara surâsului” întreaga trupă nu juca ci pur şi simplu „oficia”. Şi opereta românească a fost prezentă cu: „Anton Pann” de Alfred Mendelsohn şi „Soarele Londrei” de Florin Comişel. atât pentru regizorul Ion Dacian cât şi pentru întreg ansamblul. Maria Wauvrina. Nae Roman. Opereta „Ţara surâsului” a fost montată la Teatrul de Stat de Operetă în anul 1965.

Virgil Bojescu.şi o muzică deosebit de inspirată. cu nedorite consecinţe locomotorii. considerându-l „unul din cele mai bune spectacole de teatru muzical montat la noi” şi care „ridică mult prestigiul” Teatrului. Te bucuri de ea în două momente: o dată când o cumperi şi o dată când scapi de ea!” Gestul l-a marcat însă cumplit. direcţia de scenă fiind asigurată de Ion Dacian. Audrey Hepburn.Tiberiu Simionescu. Fascinanta creaţie a Cleopatrei Melidoneanu fiind considerată. iar la Londra 2281). Marele merit al lui Loewe este acela de a fi ştiut să facă sinteza dintre dramaturgia piesei lui Shaw – care în operetă a rămas aproape neschimbată – cu specificul muzicii şi spectacolului american. lucrarea a cunoscut un succes nemaiîntâlnit. În plină iarnă (8 decembrie 1981) a trecut în lumea umbrelor.Gheorghe din Cartierul Andronache. A fost elogiat Ion Dacian. Coregrafia lui Michel Boyle. Le-au fost parteneri în rolul Higgins. Wilfred Hyde-Withe) distins cu opt Premii Oscar. a fost realizat şi un film (cu Rex Harrison. Mireille Constantinescu. Având la bază un libret construit pe un valoros text al literaturii dramatice – Pygmalion de George Bernard Shaw . „Portret sentimental Ion Dacian”). iar conducerea muzicală de Liviu Cavassi. însuşit de compozitor – prin naştere şi educaţie – în familie şi şcoală. Titus Moisescu. autenticitate şi înaltă demonstraţie de virtuozitate scenică. Rodica Truică şi Mioara Manea Arvunescu. ce au încălzit inimile oamenilor cu fiorul lor fierbinte. Nae Roman şi mulţi alţii. Ionel a mai avut puterea să declare cu umor: „În ziua de azi. Cornel Rusu. ctitorie a lui Nicolae Vlădoianu. o revelaţie. Daniela Diaconescu. („Opereta-ghid”. 1969) Paralel cu îmbogăţirea repertoriului se adaugă nume noi pe afişele Operetei: Eugen Savopol. presa a consemnat la unison izbânda. atât ca regizor cât şi ca interpret. „Se pare că artiştilor. 15 . *„My Fair Lady” reprezintă o adevărată cotitură în creaţia contemporană de operetă. în rolul Elizei au evoluat cu graţie şi dezinvoltură scenică Constanţa Câmpeanu. după care a urmat adunarea cinică de înlocuire cu flori şi mulţumiri „tovărăşeşti pentru contribuţia adusă artei socialiste”. de asemenea. N. De-a lungul timpului. direcţia de teatru este ca maşina. Militiade Păun. fiind preluată în repertoriul teatrelor din întreaga lume. Sub atenta îndrumare a experimentatului Tiberiu Simionescu. Ştefi Pârvulescu. interpreţii spectacolului s-au străduit să păstreze succesul de la premieră. Faptul că „My Fair Lady” s-a jucat neîntrerupt timp de aproape 34 de ani cu succes este cea mai bună confirmare. Eugen Fânăţeanu. Dorin Teodorescu.Ionescu Dodo. Elizeu Simulescu. unde a fost forfecat fără menajamente. fiind îngropat în curtea Bisericii Sf. A fost stabilit recordul spectacolelor de musical (2717 reprezentaţii. cânta doar în anumite spectacole. După premieră. prin care străbate clar şi sentenţios lirismul poetic vienez. A făcut o congestie cerebrală. exact în aceeaşi lună de Crăciun plecase şi Leonard (1928) pe drumul fără de întoarcere. a asigurat culoare. cocheta mai mult cu străinătatea. Directorul Dacian trecuse la regie.” (Viorel Cosma. Realizarea a depăşit toate aşteptările. Dumnezeu le-a hărăzit zăpada şi îngheţul spre a rămâne veşnic cu figura de marmură rece. adus special de la Londra. A revenit cu greu pe un platou de televiziune pentru ultimele filmări. În 1964. Într-o bună zi s-a trezit cu o şedinţă de 48 de ore. fapt care începuse să deranjeze anumite figuri conducătoare ale epocii socialiste. „Dacian devenise un nume de legendă către anii ’70. Eugen Savopol. actorul Silviu Stănculescu şi George Pănescu.

care-l va lua ca model pe acest mare şi unic interpret. corişti. abia perceptibile. câştigându-şi permanente galoane pe plan actoricesc”. din care se pot scoate înţelesuri încă negăsite şi nerostite. cu imaginea atât de complexă oferită de partitură. aflăm dintr-o cronică iscălită de Traian Lalescu: „Teatrul ‚Alhambra’ n-a precupeţit nici un efort material. Dl. ascultătorul aşezat cuminte în scaunul unor visări ce durează două ore. Ion Dacian a fost mereu comparat cu Leonard. mi-a căutat ochii şi m-a întrebat cu modestie: «Crezi că a fost bine?»” 16 . Căderea ultimei cortine a constituit un triumf. al cărui joc de scenă a depăşit crochiul unei siluete de operetă. Dacă la începuturile carierei sale. când e vorba să monteze un spectacol nou. Léhar şi Strauss şi toţi acei visători vienezi s-au plimbat cu viorile lor fermecate.DESPRE ION DACIAN Leonard lăsase un gol. o făclie cu străluciri serafice. şi această linişte îi dădea răgazul să cuprindă toată grădina. lumea era în căutarea acestei viori fermecate. studiat şi apoi jucat de el. în final. în sensul cel mai bun. cu un timbru excepţional de cald şi de frumos. Când a cântat Dacian. atunci. efortul actorului. o dată cu apariţia în opereta „Baiadera” lui Kálmán (1947?) nu s-a mai vorbit despre el în aceşti termeni. Atunci. căruia să-i pună în slujbă glasul şi neliniştile sale. tânărul unei providenţe. Muzica lui Léhar are o graţie şi o fineţe de dantelă… Echipa de interpretare a fost dominată de prezenţa d-lui Dacian. rămâne o carte deschisă pentru cine va dori să-i studieze drumul şi să-i înveţe paşii. cu timiditatea omului veşnic în căutare. şi-a păstrat în continuare ţinuta şi starea sentimentelor personajului său. care-l stabilea pe Dacian pe un podium definitiv. chiar atunci când pensionarea l-a făcut spectator. de mult de a fi numai un răsfăţat cântăreţ. balerini şi orchestranţi. Fiindcă el credea că „Numai durerea ne învaţă să râdem”. aşa cum. ca orice slujitor în slujba Euterpei. în 1968 . pentru care rolul şi rostul scenei nu a avut întreruperi niciodată. Fiecare rol. Nu le va fi lesne să urce până la sufitele scenei. Ion Dacian. în care Zeller şi Kálmán. neschiţând nici un gest. Figuraţie bogată. risipă de balete. pentru a atinge. împiedicându-se de faima lui Leonard. În ziarul Fapta. Aplauzele sacadate aproape că nu mai conteneau. cum spunea un personaj al lui Bogdan Amaru. un nivel de teatru cu adevărat remarcabil. la care ştia că are dreptul. costume şi decoruri au caracterizat întotdeauna operetele prezentate de Ion Dacian”. (…) Vocea tânărului de la Opera din Cluj. cânta în tonalitatea inimii lui. Despre premiera operetei „Paganini”. Cu o tinereţe de invidiat în trăirea stărilor. de altfel. unde suferinţa are lăcaşuri ascunse. cu acea tandreţe cu care căuta să vadă dincolo de aparenţe. nu i-a fost nici lui uşor.referitor la momentul de final al operei „Traviata” de Verdi. (. cu o prezenţă fizică cuceritoare. căci Tudor Arghezi scria în Bilete de papagal în februarie 1929: „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară”. multă vreme. Oprit la mijlocul scenei.. Dar toate aceste „bariere” artistice nu vor face decât să îndârjească. în schimbul acelui dram de fericire. cu o inimă care gustase din pocalul acelei cucute măreţe. A fost o confruntare în timp. pentru prima oară. a simţit că-n imperiul fără hotare al nemuritorului vals cânta vioara căutată.Ion Dacian a încetat. de care nu se putea apropia decât cel hărăzit să strângă laolaltă toate viorile. un spectacol la care Ion Dacian a fost invitat să interpreteze rolul lui Alfred: „Apariţia lui Ion Dacian a întrerupt pentru câteva clipe cursul firesc al spectacolului. Iată ce mărturisea George Zaharescu – regizorul şi directorul Operetei bucureştene.. înconjurat de solişti. în registrul mediu. în multe momente. pe care Leonard a căutat-o însetat. era zâmbitor. Ion Dacian s-a confundat cu un mare artist. modulându-şi glasul cu un firesc propriu teatrului realist.) De când a întâlnit opereta n-a mai căutat alt stăpân. Ion Dacian. pe care Ion Dacian a dus-o timp de peste 40 de ani. Vioara era metafora care l-a condus prin popasul acesta lumesc. Pe multe operete şi-a lăsat Dacian amprenta de artist sclipitor şi aceasta desigur va îngreuna mersul celor care i-au pornit pe urmele paşilor. E nevoie de o aplecare peste munca şi râvna lui. cu toate forţele celui aşteptat. cronicarul dramatic consemnează: „…noul spectacol al teatrului Alhambra – „Paganini” – merită de la început o menţiune specială pentru evidentul spirit de conştiinciozitate şi pasiune artistică cu care a fost realizat. El venea cu o inimă liniştită. Fusese o adevărată sărbătoare artistică. Când a apărut Ion Dacian.

zborul Măiastrei” (1978). Între anii 1970-1980. vor atrage în sala Operetei un public nou. Astfel. s-au înscenat şi lucrările de mai redusă anvergură: Miss Helyet. Bianca Ionescu. Faustina” de Liviu Cavassi şi Doru Butoiescu (1973). două creaţii de referinţă ale genului. Sanda Mărgărit. Emil Spătaru. Lucia Ţibuleac. Simina Ivan. „Răspântia” (1975). Prinţesa circului. îşi vor demonstra forţa prin inedite spectacole: „Viaţa. Influenţa ideologiei oficiale s-a făcut simţită în opereta românească în activitatea Teatrului de Stat de Operetă şi în deceniile şapte şi opt . 17 . Marta Savciuc. „Mătuşa mea. Ioan Suciu. Mam’zelle Nitouche. Nicolae Simulescu. Puşa Urdăreanu. sub conducerea maestrei Mihaela Atanasiu. se datorează succesul relativ al spectacolului. maestrul George Zaharescu. Silvia. lucrări româneşti de certă valoare. de directorii teatrului. Alexandru Ioniţă. Vali Niculescu. în noi viziuni regizorale. Dar despre această perioadă. dragostea omului” (1976). S-a acordat egală importanţă repertoriului românesc şi clasic. Petre Codreanu şi George Zaharescu. Daniel Eufrosin. Dumitru Trandafir. În paralel. „Lecţia de dragoste” (1981). Este adevărat. Dorin Teodorescu. Casa cu trei fete. În această perioadă au văzut luminile rampei spectacolele: „Spune inimioară. „Leonard” (1976) de Florin Comişel. Suzana. Vânzătorul de păsări.DESCHIDEREA OPERETEI SPRE NOI ORIZONTURI – ANII ’70-’80 Grija pentru un repertoriu reprezentativ a fost continuată după dispariţia lui Ion Dacian. Noi sunt şi numele ce se impun acum atenţiei: Mihaela Mijea. Logodnicul din lună şi Chouflery. distribuţiei. „Nesfârşit. În stilul propagandistic al politicii partidului comunist – prezent de altfel şi în filmele istorice ale timpului – subiectul operetei evocă luptele şi jertfele care au condus la cucerirea Independenţei României prin înfrângerea armatelor turceşti. Alexandru Badea. Emil Pinghireac. Liliana Pagu. musicalul îşi face loc pe afişele Teatrului din Splai. Astfel. practic în Teatrul de Operetă s-a predat ştafeta unei noi generaţii de creatori şi realizatori ce s-au străduit să-şi însuşească tainele măiestriei în universul fermecător al operetei. spune!” de Elly Roman (1972). Începând cu anul 1976 balerinii Teatrului de Operetă. „Oklahoma” de Rodgers (1974) şi „Poveste din Cartierul de Vest” (1978). George Hazgan. spune: Ne-am hotărât să retragem treptat din circuitul de spectacole tot ceea ce era acoperit de cenuşa timpului. să dăm strălucire spirituală capodoperelor genului şi să îmbogăţim portofoliul repertorial cu lucrări neexplorate încă. Alături de opereta clasică prezentă prin premierele „Contele de Luxemburg” de Franz Léhar (1971) sau „La Calul bălan” de Ralph Benatzky (1973). Rodica Truică. Nicolae Ţăranu. George Niculescu. s-a înscris şi premiera (17 mai 1977) operetei „Eternele iubiri”. Constanţa Câmpeanu. O noapte la Veneţia. directorul Operetei bucureştene din acea perioadă. în decursul anilor ce au urmat au văzut luminile rampei. Victoria şi-al ei husar. ceva mai estompat decât în anii ’50. muzica George Grigoriu. Văduva veselă. Liliacul şi Paganini. Laura Niculescu. libretul Constantin Florea. la împlinirea a 100 de ani de la Independenţa României în şirul evenimentelor care trebuiau să marcheze evenimentul. „Balet contemporan” (1979). Nicolae Simulescu) şi doar ei. Voievodul ţiganilor. Distribuţia a fost una de zile mari (Cleopatra Melidoneanu.

„Poveste din Cartierul de Vest” s-a constituit în exemplu edificator pentru întreaga trupă care a înţeles că poate să-şi depăşească condiţia. au constituit ţelul suprem. urmat apoi de un altul „Poveste din Cartierul de Vest”. organizate din doi în doi ani. „Contesa Maritza”. maeştri de balet ai tuturor teatrelor de gen din ţară ne întruneam pentru a dezbate problemele specifice şi pentru a deschide front de lucru în propriile laboratoare de creaţie. interpreţi. „Tinereţea unui vis”. în această perioadă iau naştere colocviile de creaţie ale Teatrului de Operetă. Rezultatele n-au întârziat să apară. Începutul se realizase fructuos sub directoratul lui Petre Codreanu prin „Oklahoma”. elevilor.»). „Leonard”. tineretului în general. nu-mi dăinuie în amintiri decât explozia de aplauze care a încununat în cele din urmă premiera Poveştii din Cartierul de Vest. impunând un nou stil de interpretare. Repertoriul teatrului (care rula în fiecare lună în jur de 14-16 titluri. regizori. „Contele de Luxemburg”. care prin problematica şi ritmurile sale se adresa noilor generaţii de spectatori. „Timp de trei stagiuni la rând lucrarea fusese respinsă «undeva sus» unde se avizau planurile repertoriale. urmate de repetiţii începând cu ora 10 dimineaţa când programul de lucru o impunea (Opereta avea pe atunci stagiuni permanente în Piteşti. „Voievodul ţiganilor” etc. Focşani. erau. Buzău. după cum afirmă George Zaharescu: „repertoriul. dar şi din lucrări româneşti (operă. cu largul concurs şi sprijin al Direcţiei Muzicii din Consiliul Culturii. 3000 de dolari pentru achiziţionarea lucrării lui Bernstein. „Soldăţelul de plumb”. „Vila cu iluzii”. Şi totuşi din paleta repertorială a teatrului lipsea ceva. care trebuiau rezolvate. Turnu Măgurele şi Alexandria).). cor. balet). „Eternele iubiri”. teatrul primeşte undă verde şi. cadrele şi calitatea reprezentaţiilor”. cine a putut scrie un asemenea libret. cu reveniri în Bucureşti în jurul orelor 2 sau 3 noaptea.Problemele esenţiale din această perioadă. studenţilor. Ploieşti. pentru că umerii acestor autentice valori susţineau tot greul reprezentaţiilor cu stoicism. „Marco Polo” etc. Compozitori. libretişti. „Examene-examene”. de ce trebuie să se bată cu şişurile şi nu cu pumnii..” (George Zaharescu) Această reprezentaţie–eveniment a constituit o cotitură în activitatea teatrului.) care mai «trăiau» doar prin valoarea interpreţilor şi montări mai recente („Vânt de libertate”. „Prinţesa circului”. susţinută de referatul însoţitor favorabil al compozitorului Teodor Bratu (pe atunci inspector în Consiliul Culturii). 18 . În sfârşit. dublate de o muncă debordantă. un an de excepţie care a dat actul de naştere a ceea ce se numeşte în lumea teatrului spectacol total. Trecând peste vitregia şi duritatea inculturii afişate de unii reprezentanţi ai «forurilor competente» cu ocazia vizionării repetiţiei generale a acestui spectacol («de ce trebuie să se moară la operetă. Târgovişte. operetă sau musical). ce de eroii îşi jură credinţă în faţa lui Dumnezeu etc. o mare expresivitate a frazării şi o categorică disponibilitate pentru dans a tuturor colectivelor artistice (solişti. astfel. „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata”. uneori câte două spectacole consecutive în deplasări obositoare. „Violete de Parma”. Anul 1978 a fost. „Un tip de modă veche”. „Poveste din Cartierul de Vest” a fost o adevărată şcoală în care dăruirea şi credinţa. Un spectator nelipsit de la reprezentaţiile Operetei seară de seară lansase o butadă: „Opereta este teatrul cu cel mai mare număr de vedete pe metru pătrat”. Slobozia. „Suzana”. care se convinsese de valoarea lucrării citind partitura. de ce balerinele au fustele scurte. au constituit un fond repertorial autohton demn de invidiat. la care s-au adăugat noile montări ale capodoperelor originale. în cea de-a patra stagiune. lipsea muzicalul american. Înscriindu-se într-o direcţie de revigorare a formulelor clasice de abordare ale spectacolului muzical. asigurând astfel o mare varietate pentru spectatori) era format dintr-un amalgam de montări vechi ale unor titluri de răsunet („Ţara surâsului”. Era un adevăr incontestabil..

Puţini ştiu că aceste două acţiuni au întregit substanţial bugetul pentru plata salariilor în acea perioadă plină de neprevăzut şi neajunsuri.. Enna sau Cagliari – ca să nu dau decât câteva exemple – strigătele de ‚bravi’. Peste toate aceste neajunsuri. Reggio Emilia. aplauzele şi uralele au răsplătit în fiecare seară strădaniile unei trupe mobilizate exemplar. 1979 şi 1982 au marcat afirmarea deplină a valorii spectacolelor Operetei bucureştene şi peste hotare. Opereta şi-a păstrat tinereţea şi atractivitatea oricât i-ar fi contestată vitalitatea artistică şi oricât ar fi fost considerată 19 . câţiva ani mai târziu. într-o atmosferă de sărbătoare populară greu de descris. corului şi orchestrei. Bergamo. Sardinia sau Sicilia. că sunt experimentate forme novatoare de exprimare artistică şi că distribuirea în roluri este deschisă talentelor. Inevitabilul s-a produs în 1986. indiferent de vârsta şi vechimea în muncă. din iniţiativa maestrului de balet Victor Vlase.Anii 1978. maestrul Radu Beligan. Cele trei turnee întreprinse pe perioade destul de întinse (40-50 zile) în Italia. grei. au stârnit elogiile presei de specialitate şi au încântat zecile de mii de spectatori ce au vizionat reprezentaţiile. demolările creaseră un teren viran sinistru. Ancona. (George Zaharescu) În ciuda tuturor neajunsurilor cu care s-a confruntat în perioada care a urmat. frigul din sălile de repetiţii şi din sala de spectacole au afectat disponibilitatea vocală interpreţilor. Am fost nevoie. cronicarii bucureşteni au apreciat activitatea operetei.) „Lăsaţi-mă să cânt” a răsunat ca un strigăt de deznădejde prin glasul tuturor interpreţilor. erau pensionate multe cadre.. agrementate cu şlagăre „la modă” şi prezenţe notabile ale unor actori de comedie din teatrele bucureştene. bogat ilustrat în fotografii color. care s-a reflectat în aprecierea sa pe plan naţional. cu greu am reuşit să încheiem spectacolul târziu după miezul nopţii. Un rol deosebit faţă de producţia artistică a Teatrului din Splai l-a avut în toată această perioadă critica de specialitate. „baletul contemporan” al Mihaelei Atanasiu cucerea inimile spectatorilor din şase ţări ale Americii Latine (Mexic. Ce nu reuşiseră marile inundaţii sau devastatorul cutremur.000 de spectatori fredonau împreună cu interpreţii. înlănţuiţi de braţe de la un capăt la celălalt al gradenelor. „Pretutindeni în Torino. Ecuador. Planurile de încasări se măreau. (. Anii care au urmat au fost cenuşii. Costa Rica. Bisaţi de zeci de ori. iar spectatorii începuseră să se împuţineze simţitor. se desfiinţau posturi. una ce susţinea spectacolele din repertoriul curent şi cealaltă – mai redusă – care susţinea în sălii de mare capacitate reprezentaţii de divertisment. Pescara. Peru. un „magazin” cuprinzând o mare varietate de teme. Interesaţi că în această instituţie se duce o politică pragmatică faţă de repertoriu. situaţia financiară a instituţiilor de spectacole începea să devină din ce în ce mai precară. iar seara bezna înghiţea totul într-un neant de nepătruns. Columbia şi Guatemala). în ovaţiile dezlănţuite ale unei săli arhipline. în aceste condiţii. Orvietto. Se vehicula tot mai des ideea mutării sediului Operetei în altă locaţie. Trapani. înfăptuiseră într-o jumătate de zi buldozerele. apăsători. Ne-am mutat în grabă (înregistrând mari pierderi de materiale şi exponate rare) în noul sediu oferit de Teatrul Naţional. a fost pusă în aplicare şi măsura comasării atelierelor de producţie (măsură întâmpinată cu un vehement protest al omului de teatru. Ravenna. se editează revista BIS. Nu pot să uit seara reprezentaţiei de la Siracuza în a cărei arenă 8–10. În paralel. printre cele vehiculate fiind chiar Sala Mică a Teatrului Naţional. în plenara Consiliului Culturii) ce desfiinţa practic fluxul normal al activităţii materiale din teatre. În jurul sediului. ca trupa să fie împărţită în două echipe. fondurile pentru montări erau reduse substanţial. În perioada care a urmat. constituind un real sprijin moral. Zvonurile despre dărâmarea clădirii teatrului sau despre afilierea operetei ca o secţie pe lângă Opera Română se înmulţeau.” (George Zaharescu) În cadrul aceleiaşi perioade.

compozitor mai puţin cântat în România. Avea toate darurile dumnezeieşti. atras de seninătatea şi accesibilitatea ei melodică. de umorul de bună calitate – conceput ca element intrinsec şi funcţional. dicţiune de cristal.neintegrată în stilul şi gustul modern. inteligenţă scenică înnăscută. Între premierele montate în această perioada trebuie amintit „Gondolierii” de Arthur Sullivan. s-a încercat modernizarea repertoriului. montându-se cabaret politic („Plaisir d’amour”) sau o diversificare prin programarea unor concerte ca „Stabat Mater” de Rossini ori „Concert Mozart”. „Paganini”. UN SUFLU NOU ADUS OPERETEI – DORIN TEODORESCU Perioada de după ’89. superbă în acut. a urmat în anii 1950-1960 etapa de consolidare a operetei naţionale sub aripa zborului înalt a lui Dacian. În anul 1992. DESPRE DORIN TEODORESCU „Pe Dorin Teodorescu l-am admirat din prima clipă când a urcat pe scena operetei bucureştene. de subiectele spumoase. Un suflu nou şi o încercare de revigorare a Operetei a fost adus între anii 1994–1999. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky dar şi un inedit Medalion „Robert Stolz”. „Lysistrata” dar şi „Văduva veselă”. Directorul Dorin Teodorescu a avut bucuria să îşi vadă împlinit visul de a duce colectivul Operetei bucureştene într-un turneu în Ţara Sfântă. „Frumoasa Elena” de Jacques Offenbach. voce de tenor caldă. Fusese descoperit de Ion Dacian în momentul când simţea că Teatrul de Operetă îşi căuta o vedetă la sfârşitul de secol şi adus pe scena din Splaiul Independenţei spre a-i preda ştafeta generaţiei de sacrificiu a operetei româneşti. „Liliacul”. „Lăsaţi-mă să cânt”. Când Ion Dacian a descoperit-o pe soprana Cleopatra Melidoneanu a simţit că lângă ea trebuie să fie adus Dorin 20 . După acea perioadă de entuziasm a începutului de veac sub zodia marelui Nae Leonard. căci despre voce se «ocupă» compozitorii ce le oferă şlagăre în fiecare partitură. „Plutaşul de pe Bistriţa”. dar şi în Germania şi Italia. „O noapte la Veneţia” trebuiau săşi continue seria succeselor. A fost o perioadă în care în sala Teatrului de Operetă erau proiectate filme. Junele-prim şi primadona sunt sortiţi de autori să fie mereu tineri. a fost una de căutări şi încercări de a reveni la un echilibru repertorial. „Vânzătorul de păsări”. pentru a realiza o carieră artistică strălucită: fizic impecabil. „Ţara surâsului”. când destinele Operetei bucureştene au fost conduse de tenorul Dorin Teodorescu – director general. „Contesa Maritza”. frumoşi şi mai ales buni dansatori. După 1989. Sub directoratul doamnei Sorana Coroamă Stanca. dar şi instituţional. egală în toate registrele. secondat o vreme de Daniel Eufrosin ca director artistic apoi şi de Cleopatra Melidoneanu şi Amza Săceanu. Publicul nu a trădat-o şi a continuat să-i umple sălile. în vreme ce schema teatrului suferea reduceri aberante. s-a adăugat titulaturii Teatrului de Operetă şi numele onorant al maestrului Ion Dacian. carismă de prinţ. „Ana Lugojana”. de generozitatea conţinutului de idei. de finalul fericit. de încercări. Teatrul de Operetă a traversat o perioadă de căutări. de adaptare la noile condiţii. remarcabil om de teatru. de optimismul tonic.

confirmând strădaniile dascălului de la Conservator. Îl simţeam emoţionat dar fericit. În 1995 a organizat la Teatrul de Operetă un spectacol cu tinere talente. „Trubadurul”. Dorea să impună genul mai lejer al operetei. Aceştia se socotesc «vedete» prin naştere. mi-a intrat în clasa mea de operă cu mulţi ani în urmă.Teodorescu. „Vânzătorul de păsări”. tăcut.. Dacian şi Dorin Teodorescu) să ne părăsească în zilele cu zăpadă şi ploaie rece fiindcă – se zice – că şi-au risipit căldura sufletească a oamenilor ce s-au hrănit şi înflăcărat la rugul binecuvântat al muzicii de alinat dragostea. M-am prefăcut că vreau un interviu fulger pentru un ziar bucureştean. „Ţara surâsului”. Cel care cântase odinioară la Opera de Stat din Timişoara în „Traviata”. „Michelangelo”. „Paganini” tenorul Dorin Teodorescu s-a simţit «acasă». fericirea de a bucura pe alţii rămâne suprema răsplată când ai ajuns în vârful Golgotei artistice.. o nouă generaţie a urcat pe scena operetei. «Important este ca statutul de vedetă să-ţi fie acordat de public» – mi-a replicat cu modestia omului care trecuse prin sita acestui necruţător judecător al interpreţilor. studios. Când a dat însă peste un glas de excepţie. ştia cât de greu i-a fost renunţe la genul major şi să pătrundă în lumea «sorei» mai mici a operetei. Acest moment s-a petrecut în 1969. Dorin Teodorescu dispunea de un autocontrol artistic pe care l-am întâlnit la foarte puţini. „Victoria şi-al ei husar”. totul pare de la sine înţeles. Şi totuşi. Gherase Dendrino era cam sceptic în egalarea lui Dacian. totuşi în „Lăsaţi-mă să cânt” a simţit satisfacţia artistică a întregii sale cariere.. Serios. tenori. munca cotidiană era mai mult decât un reflex condiţionat: repeta înainte de fiecare spectacol. însă eu îl identificasem perfect pe Dorin cu datele documentare pe care le deţineam despre Ciprian Porumbescu şi speram într-o deplină reuşită. Pentru Dorin Teodorescu. Mi-aduc aminte prima noastră întâlnire.” (Viorel Cosma. gustase din paharul fermecat al operetei şi încercase să-şi convingă tinerii colegi să încerce bucuria muzicii lui Strauss şi Léhar. Iar dacă mai dispun şi de acute strălucitoare. Nu ştiam că şi-a luat o catedră de canto.prietenos cu toţi 21 . „Dorin Teodorescu – Portret sentimental”) „Un tânăr înalt. foarte modest .. Dumnezeu a vrut ca toţi cei trei «prinţi ai operetei româneşti» (Leonard. Trecuse de 50 de ani. „Rose Marie”. „Voievodul ţiganilor”. „Contesa Maritza”. Dorin Teodorescu trăise în „Ţara surâsului” momentele cele mai frumoase ale strălucitei sale cariere şi înţelesese că. în speranţa că va convinge o serie de cântăreţi să accepte angajarea la Teatrul „Ion Dacian”. chiar dacă susţinea rolul de ani de zile. surâzător. dacă printre surâs şi zâmbete. însă. în tradiţionala şcoală de operă. în cabine. „Lucia di Lammermoor”. Mi-a fost student. nu a ezitat o clipă să-l plămădească spre marea carieră internaţională. Timpul mi-a dat dreptate şi Dorin Teodorescu a întruchipat pe compozitorul lui Crai Nou aşa cum l-au visat autorii şi regizorul Nicuşor Constantinescu. după actul al doilea. Astăzi. Într-o emisiune de televiziune am încercat să-i pătrund în suflet. iar cel mai greu rol pe care i l-a încredinţat a fost Ciprian Porumbescu din „Lăsaţi-mă să cânt”. frumos. Chiar dacă în „Secretul lui Marco Polo”. iar la Bucureşti l-a interpretat pe Max în Freischütz de Weber. măgulindu-l cu titlul de «vedetă» a operetei româneşti. există uneori şi lacrimi. Într-o dimineaţă l-am întâlnit la Conservator. Era pasionat de activitatea didactică. Dorin ştia că sunt autorul libretului şi mi-a luat-o înainte cu întrebările: «Cum v-a plăcut Sărmane lăutar? Dar duetul de dragoste dintre Bertha şi Ciprian?». „Carmen”. ca Sorin Coliban.

Şi eu l-am avut. trebuie să existe acea scânteie şi lacrimă în suflet care să te motiveze afectiv.colegii săi. după Ion Dacian a fost un vârf solistic de maximă importanţă şi valoare. am muncit să ajung ceea ce sunt. Operetei iau rămas suficiente forţe artistice ca să poată prezenta distribuţii paralele la aproape toate spectacolele. apoi directorul instituţiei. sub îndrumarea cărora au fost realizate spectacolele „Micuţa Dorothy”. fragmente din repertoriul universal de operă. pentru ceea ce faci şi. Mi-l amintesc. acest tânăr avea să fie mai târziu primul solist al Teatrului Naţional de Operetă. În teatru nu te «creşte» nimeni. inteligenţa cu care aborda scena şi actorii săi. La fel de benefică a fost pentru tinerii artişti întâlnirea cu două maestre de necontestat ale genului: Migry Avram Nicolau şi Constanţa Câmpeanu. farmecul. În meseria noastră. regizorul Mircea Cornişteanu sau scenografii Mihai Mădescu şi Luana Drăgoiescu.. care convingea şi. profesorul lui Dorin Teodorescu) „Cântăreţ de operetă am devenit întâmplător. uneori. Cel care m-a ajutat foarte mult a fost chiar el. reţinut în gesturi patetice. copleşea. La sugestia maestrului Dacian. poţi «creşte» pe lângă un mare meşter. „Lăsaţi-mă să cânt”. aşa cum era atunci şi. Pe scenă. Trebuie să vă fac o mărturisire. ca un teatru să aibă în schemă solişti ce pot asigura reprezentaţii 22 . Să concurez? Dacian n-a avut . Eşti oricine altcineva şi niciodată tu însuţi. sunt multe colaje dar şi spectacole-eveniment. cu mult simţ al umorului. diplomaţia. A fost mult prea mare. (. din fericire. Între cele 41 de premiere. Nu este puţin lucru.. a înflorit! Ei bine. „Paganini”. sute de spectacole. era adorat de publicul spectator.) Într-adevăr. Am lucrat cu el multe scene. Pe scenă aducea firescul. Chiar dacă o serie de artişti crescuţi de Operetă au găsit că le este mai aproape opera.cât a fost pe scena . dominată de personalitatea inegalabilului maestru. Această situaţie se poate explica în primul rând prin susţinerea financiară fluctuantă de care a beneficiat. A continuat şi după studenţie să păstreze acea cuceritoare candoare a unui «copil mare». uneori chiar meditativă. „La Calul bălan” şi respectiv „Miss Virtute (Suzana)”... Şi să ştiţi că Opereta nicicând n-a avut atâtea voci de valoare (tenori) ca în vremea lui. Foarte pretenţios cu el însuşi. „Frumoasa Elena” (1998) a prilejuit colaborarea colectivului Teatrului de Operetă cu maeştrii de marcă precum dirijorul Constantin Petrovici.nici o concurenţă. Dacian era renumit pentru tactul. premierele teatrului s-au succedat cu o anumită ritmicitate dar şi cu fastul atât de necesar spectacolului de operetă. În unele ore de curs avea o comportare reţinută. a imita pe cineva înseamnă sfârşitul. la propriu. Oricum. recunosc cinstit.” (Dorin Teodorescu) ANII ’90 – O PERIOADĂ DE CĂUTĂRI Între anii 1990–1997. la mine a existat şi există încă. Abia după anul 1997. care mi-a spus că am toate datele pentru a fi un bun tenor de operetă. multe titluri sunt în reluare. coregraful Francisk Valkay.” (Hero Lupescu. Aplauzele erau o răsplată a spectatorilor pentru cele 3-4 ore de frumos. Nu-i mai puţin adevărat că a trăi în atmosfera de operetă. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” a trecut printr-o perioadă de căutări. o lumină de adevăr în interpretarea sa artistică. Între premierele montate în această perioadă se poate aminti cu mândrie faptul că s-a readus pe afiş numele părintelui operetei Jacques Offenbach. Dacă ai talent. Avea în palmaresul său zeci de roluri. este un privilegiu. nu mă aşteptam la strălucita sa evoluţie în carieră. nu este uşor să-ţi apropii un public care l-a adorat pe Ion Dacian...

cu un repertoriu curent. Prin Decret prezidenţial. Opereta bucureşteană intra în cea de-a 50 stagiune. Cătălin Petrescu. pe baza unor certe realizări Opereta a solicitat forurilor în drept să devină Teatru Naţional. comedie muzicală.Bach şi „Pimpinone” de Teleman. În regia lui Nicolae Ciubuc şi sub bagheta dirijorului Marian Didu au evoluat: Doina Scripcaru. Petre Macedoneanu. Acest eveniment de mare bucurie se sărbătoreşte printr-o săptămână aniversară (26 martie şi 1 aprilie 2001): Simpozionul 150 de ani de operetă în România. Florin Georgescu. Germania şi Italia. Rodica Ocheşanu.de referinţă cu: „Liliacul”. concert realizat cu concursul corului şi orchestrei Teatrului de Operetă. Ajunsă la vârsta maturităţii. Iolanda Pruteanu. data aniversară de 7 noiembrie 2000. O BINEMERITATĂ RECUNOAŞTERE Anul 2001 este un an benefic pentru Teatrul de Operetă „Ion Dacian”. Stefan Popov. regia: Ioana Stoianov. ce aduce împlinirea visului atâtor generaţii de artişti care au trudit pe scena sa. „Secretul lui Marco Polo” şi „Floarea din Hawaii”. Theodor Grigoraş. operă comică. Teatrului de Operetă i se acordă titulatura de Teatru Naţional. a trecut fără ca visul colectivului de a juca sub râvnita titulatură de „naţional” să se împlinească. lansarea albumului Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” la aniversarea a 50 de ani. Prin Hotărâre de Guvern. Turneele de după 1990 nu au fost de mare amploare dar au impus Teatrul de Operetă publicului din Israel.S. Titlurilor de operetă rulate în luna octombrie li se alătură „Contesa Maritza” şi un Matineu Muzical Strauss. între spectacolele reprezentative s-au aflat „Voievodul ţiganilor”. Succesul a fost imens. Gabriela Popescu. a avut loc festivitatea 23 . George Pănescu. Marius Grosu. „Vânzătorul de păsări”. „La Calul bălan”. Bogdan Caragea. scenografia: Viorica Petrovici. când Teatrul de Operetă împlinea 50 de ani. musical şi operetă pentru copii. Paula Andrei. Anton. Scenografia a fost semnată de Diana Ioan iar maestru de cor a fost Gabriel Popescu. Nu trebuie uitate nici spectacolele pentru copii jucate în aceste două luni: „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. ce cuprindea 18 titluri într-o variată paletă: operetă clasică. la data de 19 ianuarie 2001. „Ţara surâsului” sau „Văduva veselă”. Nicolae Simulescu. Monica Ştraţ. „Liliacul”. Concertul Extraordinar Tudor Gheorghe TOAMNA. Televiziunea Română înregistrând spectacolul pentru a fi difuzat în preajma sărbătorilor de Crăciun. Începutul lunii noiembrie aduce două evenimente pe scena Operetei şi anume: „Concertul aniversar Ionel Voineag şi discipolii săi”: Ana Camelia Ştefănescu. „Văduva veselă”. manifestări încheiate cu concertul formaţiei Carmen Sylva condusă de dirijorul Marian Didu. Anghel Stoian. Rodica Ocheşanu. Pe afişul lunii octombrie 2000. „Ţara surâsului”. operetă modernă. Paul Lăzărescu. Din păcate. iar pe 2 noiembrie Opera Comică în coproducţie cu TNO prezintă premierele „Cantata Cafelei” de J. Alexandra Savu. Ambele lucrări au fost acompaniate de Cvartetul de coarde al Teatrului Naţional de Operetă sub bagheta dirijorului Iurie Florea. Stagiunea aniversară s-a deschis în 30 septembrie 2000 cu premiera „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham. În coregrafia semnată de Andreea Constantinescu au dansat balerinii Mariana Ciuchi. „Voievodul ţiganilor”. „Silvia”. sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. Marius Brenciu şi Alfredo Pascu. Iulian Rădoi.

Iuliana Costiniu. Cleopatra Melidoneanu. iar Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a oferit titlul de cetăţeni de onoare ai capitalei lui Migry Avram Nicolau. Tot în această stagiune a intrat în lucru musicalul „Hello. George Zaharescu. Viorel Ciurdea. Rodica Ocheşanu. Adriana Mirea. Anghel Stoian. George Pănescu. dirijor – Marian Didu. Orest Pîslariu. Nicolae Măgureanu. Eugenia Ilinca. Tiberiu Simionescu. Nicolae Simulescu. Claudia Măru-Hanghiuc. Gabriela Popescu. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus). Alexandra Savu. în grad de cavaler. coregrafia – Andreea Constantinescu. Mihaela Ţigănuş. Bogdan Caragea. Anna Mirescu. Bogdan Caragea. Claudia Măru-Hanghiuc. Doina Scripcaru. regia – George Zaharescu. Nicolae Simulescu. Stefan Popov. festivitate încheiată cu Concertul extraordinar susţinut de formaţia de suflători Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Bogdan Caragea. scenografia – Viorica Petrovioci. cu soliştii Mioara Manea-Arvunescu. unor personalităţi de numele cărora se leagă existenţa şi evoluţia Operetei în România: Migry Avram Nicolau. Viorel Ciurdea. Dorothy. Cristinel Coman. cu Daniel Eufrosin. Dolly!” de Jerry Hermann. un vis pe care maestrul George Zaharescu îl aştepta de peste 20 de ani. Nicolae Ionescu Dodo. coregrafia – Constantin Floriean. Carmen Grigorescu. scenografia – Diana Ioan. Anna Mirescu. Rodica Ocheşanu. Anghel Stoian. susţinut de Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Pe 17 iunie a avut loc spectacolul. dirijor – Constantin Petrovici. George Niculescu. Anton Zidaru. dirijor – Lucian Vlădescu. Valentino Torin. regia – Constanţa Câmpeanu. „Ţara surâsului” de Franz Léhar cu Alfredo Pascu. Theodor Grigoraş. Nicolae Măgureanu. Claudia Deleanu. Eugenia Ilinca. Premiera oficială a celebrului musical a fost rezervată stagiunii 2001-2002. Eugenia Ilinca. precedată însă de un scurt turneu în oraşele Târgul Neamţ. Anton Zidaru. Daniel Eufrosin. regia – Nicolae Ciubuc. scenografia – Diana Ioan. Cătălin Petrescu). Florin Georgescu. coregrafia – Constantin Floriean. Corina Ion. Cosette Marinescu. Claudia Deleanu. Emil Spătaru. scenografia – Diana Ioan. Nicolae Simulescu. Cătălin Petrescu şi musicalul pentru copii „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. maestru de cor – Gabriel Popescu. George Zaharescu. Din ultimele spectacole din stagiune se poate menţiona „Concertul primăverii”. Valentino Tiron. precum şi opereta pentru copii „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. regia – Nicolae Ciubuc. dirijor – Marian Didu. scenografia – arh. Bogdan Caragea.de acordare a Ordinului Naţional „Steaua României”. Elena Siloci. susţinut de studenţi ai Universităţii de Muzică Bucureşti (Amelia Antoniu. Gabriela Daha. „Liliacul” de Johann Strauss cu Corneliu Tudosie. Cristian Caraman. Nicolae Ionescu Dodo. Gabriela Daha. Săptămâna s-a încheiat cu festivitatea de înmânare a diplomelor de onoare membrilor societari ai Teatrului Naţional de Operetă. Valeria Rădulescu. coregrafia – Andreea Constantinescu. Anghel Stoian.Gheorghe Constantin. Daniela Vlădescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Gladiola Niţulescu. Elisabeta Petrache. America” . Paul Lăzărescu. pentru familii. Ileana Lenghel. Orest Pîslariu. Constanţa Câmpeanu. Rodica Ocheşanu. Valentino Tiron. „Hello. coregrafia – Andreea Constantinescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Viorel Ciurdea. Mioara Manea–Arvunescu. Alexandra Savu. Eugenia Mirescu. Alexandra Savu. Gabriela Daha. Valentino Tiron. Cristinel Coman. Stefan Popov. Mihaela Ţigănuş. dirijor – Lucian Vlădescu. Cristinel Coman. Cella Tănăsescu şi Nicolae Ţăranu. George Pănescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Valli Niculescu. Tiberiu Simionescu. Pe 29 martie a avut loc premiera operetei „Miss Virtute (Suzana)” de Jean Gilbert cu Mioara Manea–Arvunescu. Cosette Marinescu. regia – George Zaharescu. Viorel Ciurdea.Tiberiu Simionescu. Cătălin Petrescu. cu Corina Ion. Paşcani şi Piatra Neamţ tot cu o premieră – „Farmecul 24 . Tot în această săptămână aniversară s-au desfăşurat spectacolele: „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham cu Doina Scripcaru. Adriana Milosav. Anna Mirescu. Petre Macedoneanu. precum şi „Alfredo Pascu şi invitatele sale” (Gabriela Daha. maestru de cor – Gabriel Popescu. Gabriela Popescu. Jeaninne Bradler.

Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. „Soliştii alcătuiesc o echipă omogenă. Gabriela Daha. Mioara Manea-Arvunescu. dar mai ales de profesionalitate colectivă. Ileana Lenghel. Neumunster (30 noiembrie – „Frumoasa Elena”). Jeaninne Bradler. Adrian Fugaru. Cătălin Petrescu. „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. colajul „Farmecul Operetei”.” (Viorel Cosma) Teatru de repertoriu. Alexandra Savu. Eugenia Ilinca. Stefan Popov. Alexandra Savu. Bianca Ionescu. Practic au fost trei premiere! Turneul din Germania s-a desfăşurat între 28 noiembrie şi 2 decembrie în oraşele: Zweibrucken (28 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”).. Viorel Ciurdea.. scenografia – Diana Ioan. Distribuţiile pentru „Voievodul ţiganilor” au fost: Marius Budoiu Doina Scripcaru. Stefan Popov. Claudia Măru–Hanghiuc. totul este lucrat cu multă seriozitate şi dăruire. Nicolae Măgureanu. (…) Hello. Uelyen (1 decembrie – „Medalion Robert Stolz”). „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. Constantin Danu. Pentru începutul anului 2002 merită consemnat că pe 28 martie a avut loc spectacolul „Micuţa Dorothy” cu numărul 100. „Suzana (Miss Virtute)” de Jean Gilbert. iar în „Medalion Stolz” au evoluat soliştii: Doina Scripcaru. dirijor – Vincent Gruger (Germania). Orest Pîslariu. Daniel Eufrosin. Silvia Şohterus. Velbert (29 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). Petre Macedoneanu. Nicolae Măgureanu. Paul Lăzărescu. care a avut premiera în 23 noiembrie. dirijor – Mircea Luculescu. Stefan Popov. Cristinel Coman. 26 octombrie 2001) „Când în repertoriul unei trupe de operetă figurează titluri ca My fair Lady şi Hello. Viorel Ciurdea şi Emil Spătaru. În 31 martie. Dolly!” de Jerry Herman şi Michael Stewart. Dirijor – Vincent Gruger (Germania). pentru „Frumoasa Elena”: Constantin Danu. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. cu interpreţii: Amelia Antoniu. Valentino Tiron. Bianca Ionescu. Eugenia Ilinca. Claudia Măru-Hanghiuc. Regia – Nicolae Ciubuc. În seara zilei de 6 octombrie 2001 celebrul spectacol „Hello. Doina Scripcaru. Dolly!”. Opereta bucureşteană rula în stagiunea 2001-2002 următoarele titluri „Voievodul ţiganilor”. Ileana Lenghel. Camelia Mocanu. coregrafia – Andreea Constantinescu. Viorel Ciurdea. Anna Mirescu. regia semnată de Cristina Cotescu iar scenografia de Diana Ioan.Operetei”. Dolly! a devenit un vis împlinit pentru opereta bucureşteană cu sprijinul substanţial al producătorului Karol Eisenshtein care a preluat jumătate din cheltuieli. repetiţii intense la piesele „Voievodul ţiganilor”. Viorel Ciurdea. „Văduva veselă” şi „Ţara surâsului” de Franz Léhar. investiţia de muncă şi entuziasm fiind evidentă şi demnă de laudă. „Liliacul” şi „Sânge vienez” de Johann Strauss. După premiera musicalului „Hello. interpreţii fiind: Doina Scripcaru. Aceste trei titluri s-au prezentat în limba germană şi adaptate specificului unui turneu. „Frumoasa Elena” şi „Medalion Robert Stolz”. pentru un turneu în Germania. Bianca Ionescu. atunci se poate vorbi de îndrăzneală şi forţă artistică. se lucrează la un nou spectacol pentru copii: „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. Dolly!” vede luminile rampei pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. „Hello. Stefan Popov.Offenbach” – spectacol coupé ce cuprindea „Soţul la uşă” şi „Domnul 25 . în cadrul Studioului Tânărului Interpret. Oer-Erkenschwick (2 decembrie – „Voievodul ţiganilor”). Constantin Danu. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham.” (Anca Florea. acompaniaţi de una din formaţiile teatrului. Cosette Marinescu. Alfredo Pascu. s-a prezentat premiera „Povestirile lui . au urmat. Dolly!. Viaţa medicală. În paralel. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. Bogdan Caragea. Marius Budoiu. Claudia Măru–Hanghiuc. Daniel Eufrosin. Mihaela Ţigănuş.

.. muzică. Reveleţiile Euterpei „Fîntâna Blanduziei la Teatrul de Operetă”. Totul. Ideea spectacolului aparţine unei artiste ce a cunoscut faima pe scena teatrului – Constanţa Câmpeanu. Daniel Madia. operete în câte un act de Jacques Offenbach. [. tipologii. (Anca Florea. Succesele de care s-au bucurat aceste spectacole au dat naştere proiectului Teatrul Naţional pentru Copii. aparţine unei reţete imbatabile a succesului spontan care l-a făcut pe Offenbach să strălucească. Stagiunea 2002-2003 s-a deschis cu premiera naţională absolută „Fântâna Blanduziei” – operetă în două acte. înseamnă că realizatorul spectacolului de operetă şi-a îndeplinit menirea.Se poate vorbi de un spectacol conceput într-un ritm sufocant.... promovând şi încurajând astfel creaţia autohtonă de gen”. Ligia Dună. Meritele remarcabile ale regizoarei (Constanţa 26 . Din păcate spectacolul nu a ţinut prea mult afişul .Offenbach dar şi dirijorul spectacolului). Ea a făcut din text. maestrul Cornel Trăilescu. inaugurat cu premiera „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianau. Terrence McNally. „Distribuţia aleasă.. Prin „Fântâna Blanduziei” s-a încercat a se reînnoda firul marilor succese ale operetei româneşti şi a da o nouă tinereţe acestei lucrări clasice. un înfocat admirator al Mariei Callas. 18 octombrie 2002) De mai bine de cinci ani se juca la Opereta bucureşteană. Libretul ce poartă semnătura lui Aurel Storin – poet şi dramaturg inspirat – are la bază binecunoscuta lucrare dramatică „Fântâna Blanduziei” a poetului Vasile Alecsandri. La Divina” – un omagiu adus fenomenului Callas. nu în ultimul rând. mezzo-soprana Claudia Măru–Hanghiuc şi tenorul Alfrado Pascu...] O premieră care reprezintă un pariu câştigat al direcţiunii Teatrului de Operetă. Din păcate.. intrigă. disponibilitatea compozitorilor pentru operetă a scăzut considerabil. Anton Zidaru. operete pentru copii de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. aducând glasuri şi apariţii scenice frumoase dar mai ales multă tinereţe. Direcţia de scenă şi scenografia au aparţinut Constanţei Câmpeanu..Choufleuri vă aşteaptă”. spectacole pentru copii. Orest Pîslariu..Grigore Constantinescu nota în ziarul Independent din 2 aprilie 2002: „Dacă publicul pleacă zâmbind şi în memorie cu o nouă melodie. beneficiind de interpretarea celor mai buni solişti ai Teatrului. Apoi Nicolae Măgureanu. îndeplinind un punct de onoare din strategia managerială a directorului Amza Săceanu – acela de a promova creaţia autohtonă de gen. unui profund spirit moral.dr. prof. după 1989. muzică şi interpreţi un spectacol de la care pleci zâmbind!” Următoarea premieră a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a avut loc în 13 aprilie 2002 – „Maria Callas. creaţia unuia dintre cei mai valoroşi compozitori români contemporani.. Alături de Victoria Cociaş au evoluat soprana Gabriela Daha. Un text dramatic cu inserturi muzicale era firesc să fie abordat pe scena Operetei. Din distribuţie au făcut parte: Lucian Vlădescu (Dl. dovedindu-şi fantezia. Silvia Şohterus. Andreea Toma (un spiriduş care a semnat şi coregrafia spectacolului). Arnold Mack. asociat unui robust optimism şi. care recidivează şi în direcţia de scenă..univ. Alături de „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu au văzut luminile rampei „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale”. ceea ce conferă prospeţimea derulării acţiunii destul de statice. pe 10 octombrie 2002. Privirea directă asupra manierei de a fi Callas lasă posibilitatea privitorului de a pătrunde în sufletul ei de femeie lovită de două mari nenorociri: pierderea vocii şi a bărbatului iubit. în ideea de a propune spectatorilor noi titluri româneşti. a contribuit substanţial la reuşita spectacolului. a prezentat în piesa sa „Master Class” o perioadă mai puţin cunoscută din viaţa celebrei cântăreţe.. abilitatea şi umorul cu care ne cucerise ca interpretă. ANI PLINI. Gabriela Daha. Iată impresiile compozitorului Doru Popovici despre această premieră: „. Despre această premieră. constant miercurea şi joia.

Gabriela Daha. emoţionaţi.. Ziarul. însumând arii şi duete din operete în interpretarea soliştilor Silvia Şohterus. a emoţionat generaţii de spectatori cu căldura glasului său. Viorel Ciurdea. Bogdan Caragea. 3 decembrie 2002) Pentru promovarea spectacolelor.” Cea de a treia premieră a stagiunii a fost „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller şi a avut loc în 8 decembrie. uneori cu ritmuri sincopate şi cu elemente de muzică uşoară de o mare calitate. Cristian Caraman. Gladiola Niţulescu. poate. destinat.] Iată deci că. deoarece toţi artiştii au alcătuit o echipă minunată. Ligia Dună. Cătălin Petrescu. copiii de la Viena şi de la Bucureşti au primit în dar spectacole inedite destinate lor. „În România. Natalia Buciuman. Daniel Madia. ne-a înfiorat când l-am ascultat interpretând nemuritoarea arie «Când săracul tatăl meu. iar regizor muzical . în preajma Mărţişorului. şi la Bucureşti. avea loc premiera absolută a musicalului Frumoasa din pădurea adormită. maestră de balet – Andreea Constantinescu.. Peste alţi 20 de ani...Adrian Ordean.Câmpeanu).” (Eugenia Mirescu. trebuie puse într-un con de lumină torenţială. Paul Lăzărescu. „Vânzătorul de păsări” din nou la operetă. decorurile realizate de Mihai Magon .».” (Anca Florea) 27 . „Printr-o frumoasă coincidenţă. Gabriela Daha. Dorin Teodorescu. micii spectatori păşind. Claudia Maru-Hanghiuc.. Mi-e greu să reliefez pe cineva. este vorba de soprana Amelia Antoniu. Amelia Antoniu. Anton Zidaru. Tiberiu Simionescu. conducerea muzicală lui Lucian Vlădescu. mişcarea scenică imaginată de Andreea Constantinescu. Ligia Duna. această muzică senină e în concordanţă cu libretul şi regia. Alexandra Savu. considerăm acest spectacol ca un omagiu adus artistului al cărui nume străluceşte pe frontispiciul Operetei Naţionale.. pentru a forma astfel publicul de mâine. Din distribuţie mai fac parte Orest Pîslariu. Anton Zidaru. [. [. Carmen Buterez şi Lorendi Rădulescu. Patricia Seymour. costumele viu colorate concepute de Diana Ion. scenografei (Viorica Petrovici). Daniel Eufrosin. un mare interpret şi cu o experienţă bogată. pentru prima oară într-o sală de spectacol. Alexandra Savu. Eugenia Ilinca. scenografia este semnată de arh. Valentino Tiron. formaţie a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” condusă de violonistul Eugen Mirescu. După 20 de ani. a început o colaborare cu Televiziunea România de Mâine. cu inconfundabila sa voce. Cristian Caraman – acompaniaţi de Orchestra Concertino. o voce gravă. evident. Cristian Caraman. O primă serie de concerte live s-au transmis în 10. O menţiune specială pentru rolul principal – Prinţesa Kege –. Nicolae Măgureanu. coregrafiei (Marian Şuşu). bine timbrată. Elena Siloci. Muzica lui Dumitru Capoianu – concepută pentru câteva instrumente – ca şi în alte opusuri. Jeaninne Bradler. Elena Siloci. maestrului de sunet (Aurelia Sandu) şi ale pregătirii muzicale (Crinela Barbu). Cea de a patra premieră a stagiunii 2002/2003 a fost „Frumoasa din pădurea adormită” cu: Paul Lăzărescu. Ion Dacian. Regia spectacolului aparţine maestrului George Zaharescu. Viorel Ciurdea. preocuparea de a atrage copiii în sala de spectacol. se dovedeşte o reuşită care merită din plin (şi) aplauzele noastre.. Mioara Manea–Arvunescu. cu acel prilej. În dimineaţa zilei de 2 martie. un alt prinţ. Valentino Tiron.] Au mai trecut 20 de ani şi iată că un nou Adam cutează să se înfăţişeze publicului. Viorel Ciurdea. celebrului Vânzător de păsări i-a dat viaţă pentru prima oară Prinţul Operetei – Leonard. pe scena Teatrului Naţional de Opereta „Ion Dacian". Îi menţionez pe mult dotaţii artişti: Paul Ciucur. cu: Florin Butnaru.. de către veşnic tânărul compozitor Marius Ţeicu şi scriitoarea Silvia Kerim. ca şi la Viena. ni se prezintă ca fiind a unui mult dotat colorist. copiilor. asistenţilor de coregrafie (Marina Hudac şi Carmen Buterez).. o artistă polivalentă care ştie să îmbine armonios calităţile vocale cu un joc de scenă ce ne aminteşte de mult regretata Virginica Romanovski. Anton Zidaru. Nicolae Măgureanu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Silvia Şohterus. cu personaje de basm.. regia semnată de Nicolae Ciubuc în colaborare cu Daniel Eufrosin. 17 şi 24 februarie 2003. Şi cum în ziua premierei comemorăm 21 de ani de când Ion Dacian a trecut pragul eternităţii. întâlnindu-se.Constantin Gheorghe.

23 iunie 2003) Se încheie o stagiune deosebit de fructuoasă în care s-au rulat: „Povestirile lui . „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller.” (Viorel Cosma.Offenbach” – spectacol coupé: „Soţul la uşă” şi „Domnul Choufleuri vă aşteaptă” – „Sânge vienez”. opereta „Paganini” de Franz Léhar. Mihnea Lamatic. şi nu în ultimul rând Tiberiu Simionescu. 28 iunie – Codruţa Oprea („Liliacul”). Toţi au beneficiat de îndrumările experimentatului Tiberiu Simionescu. Coregrafia. Stagiunea 2003-2004 s-a deschis pe 5 octombrie. un veritabil veteran prezent pe scenă.. Paul Lăzărescu. Cronica română.În 8 iunie a avut loc a cincea premieră a stagiunii. 21 iunie – Corina Ion („Silvia”). „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianu. Teatrul Naţional de Operetă din Bucureşti şi-a aflat în Alfredo Pascu un demn urmaş al marilor noştri Paganini din secolul trecut. 27 iunie – Cristina Sandu şi Marius Mitrofan („Silvia”). Silvia Şohterus. în rolul lui Ciprian Porumbescu. 22 iunie – Natalia Buciuman („Văduva veselă”). Regiile spectacolelor în care urmau să debuteze au fost condensate în repetiţii maraton de regizorii Constanţa Câmpeanu şi Nicolae Ciubuc. „Ţara surâsului”. cu capodopera „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. Despre această operetă. Coregrafia aparţine Andreei Constantinescu iar scenografia Dianei Ioan. Dolly!” de Jerry Hermann şi Michael Stewart. Din această pepinieră au răsărit multe dintre vedetele de astăzi ale Operetei. Sorina Micşunescu. Premieră la Teatrul Naţional de Operetă – Violonistul Paganini trăieşte astăzi prin tenorul Paganini. pe un libret de Viorel Cosma. Orest Pîslariu. [.] Premiera Paganini se înscrie pe coordonatele tuturor succeselor şi eforturilor acestei instituţii lirice care a depăşit cele mai optimiste speranţe. cărora li se alătură Adrian George Popescu. semnată de Andreea Constantinescu. dând viaţă unei partituri a cărei primă întruchipare 28 . conducerea muzicală a fost încredinţată dirijorului George Balint. decorurile sunt realizate de Constantin Russu. Cristian Caraman. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. pentru adevărate lecţii de dans. Alexandra Savu. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. Gladiola Niţulescu. oferite cu generozitate de maestrele Andreea Constantinescu şi Marina Hudac.. a scos în relief o excelentă dansatoare. care le-a dezvăluit tainele rostirii textului şi ale construcţiei minuţioase a personajului interpretat. cea de a treia – cum preciza muzicologul Viorel Cosma –. iar regia şi noua versiune a libretului . „Liliacul” şi „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. Bogdan Caragea. Văduva veselă” şi „Paganini” de Franz Léhar. Gladiola Niţulescu. Daniel Madia. Doina Scripcaru. „A fost o adevărată încântare să ascult o nouă generaţie de interpreţi.. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán.. Gabriela Daha. „Suzana” de Jean Gilbert. La finalul stagiunii 2002-2003 Opereta bucureşteană a găzduit nu mai puţin de 6 examene de licenţă: 15 iunie – Florin Budnaru („Vânzătorul de păsări”). care aduce în prim plan o echipă valoroasă: Alfredo Pascu. Liliana Delescu şi Erastia Sever. „Maria Callas.Constanţa Câmpeanu. dar şi de orele de antrenament la sala de balet. Nu se poate omite faptul că Opereta bucureşteană a primit de-a lungul anilor pe scena sa numeroşi tineri care şi-au susţinut examenele de licenţă.. La Divina” de Terrence McNally. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus. criticul Viorel Cosma afirma: „Îndrăznim să afirmăm că după întruchipările lui Ion Dacian şi Dorin Teodorescu.. Un adevărat laborator de creaţie unde tinerilor absolvenţi li s-au dezvăluit tainele actorului total. colajul „Farmecul Operetei” şi spectacolele pentru copii: „Micuţa Dorothy” şi „Frumoasa din pădurea adormită” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. climatul de profesionalism ce stăpâneşte fiecare seară la Teatrul de Operetă constituind garanţia unui drum artistic pe care puţine ansambluri muzicale actuale l-au strâns la ora actuală. „Hello. în distribuţie avându-i pe Alfredo Pascu. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. „Fântâna Blanduziei” de Cornel Trăilescu. Un total de 24 titluri din care 6 româneşti.

din nou Torino (5 şi 6 ianuarie). cu egală plăcere. Din distribuţia spectacolului au făcut parte Doina Scripcaru. Invitarea unui dirijor de la Cluj pentru cea de a treia reprezentaţie cu „Lăsaţi-mă să cânt” fost impusă de îmbolnăvirea intempestivă a maestrului Marian Didu. La pupitrul dirijoral s-a aflat un oaspete de la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. Spectacolul s-a bucurat de o frumoasă primire din partea publicului italian. emoţionant. la pupitrul dirijoral. dar la fel de aplaudate: Cornel Todea.scenică a avut loc la 30 octombrie 1954. iar la pupitrul dirijoral s-a aflat Lucian Vlădescu. 4 ianuarie). Cosette Marinescu. pe Suzănica (Anna Mirescu) şi Nastasi (Cătălin Petrescu) din „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino şi chiar pe Mary Poppins (Ileana Lenghel). Pic – Detectivi în Ţara Poveştilor” – operetă pentru copii de George Popovici şi Lucian Vlădescu. al unui ansamblu de balet făcut de Andreea Constantinescu să strălucească prin virtuozitate şi stil popular. 31 decembrie 2003 şi 1 ianuarie 2004). Această unică distribuţie a prezentat zilnic spectacole în Torino (30. De fapt o premieră. turneul a început în oraşul Chivari în 29 decembrie. în frunte cu inegalabilul Ion Dacian. coregrafia şi mişcarea scenică – Andreea Constantinescu. Cronica română. frumos. Lunile noiembrie şi decembrie 2003 au însemnat zile de repetiţii intense pentru un turneu în Italia cu „Văduva veselă”. al orchestrei şi corului Operetei. rând pe rând simpaticii marinari Toma şi Filip din „Vânt de libertate” de Isask Dunaevski (George Niculescu şi Cristian Caraman). Crina Zancu. Constanţa Câmpeanu. George Niculescu. cu coregrafie şi costume noi. Claudia Deleanu. Distribuţia numeroasă a alăturat nume deja bine cunoscute ale teatrului: Valentin Tiron. dar controversată personalitate. Anghel Stoian. compozitor şi poet de certă valoare.. În dorinţa de a familiariza noua generaţie de spectatori cu personajele operetelor clasice.. Cătălin Petrescu. Cristinel Coman. Bianca Ionescu. Cristian Caraman. promoţia 2003. direcţia de scenă – Nicolae Ciubuc. Răzvan Rusu. Stefan Popov. sub autoritatea unei generaţii de interpreţi extraordinari. La Spezia (3. şi avându-i la pupitrul regizoral şi dirijoral pe Nicuşor Constantinescu şi pe însuşi compozitorul şi dirijorul Gherase Dendrino. au izbutit într-un cadru scenografic funcţional şi expresiv şi cu aportul unor tineri solişti (preocuparea pentru promovarea tinerilor interpreţi pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” fiind absolut lăudabilă). a plecat dintre noi mult prea devreme răpus de o boală nemiloasă. A dirijat cu mână fermă aproape tot repertoriul de operetă. Cossato (7 ianuarie). Poc. Momentele muzicale alese au fost prezentate într-o atractivă orchestraţie aparţinând lui Stelian Coman. dar şi nume mai puţin cunoscute. Dirijor. pe Adam (Daniel Madia) şi Cristina (Mădălina Formescu) din „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. 29 . Am vizionat noua premieră a operetei lui Gherase Dendrino cu mare interes şi. Eugen Voicu. absolvent al Universităţii de Muzică Bucureşti. Marian Didu a venit la pupitrul dirijoral al Operetei bucureştene în anul 1980. Finalul lunii noiembrie 2003 îmbogăţeşte repertoriul adresat micilor spectatori cu o nouă premieră: „Ştrengarii operetei”. la această reprezentaţie distribuţia a fost reprezentată de tânărul tenor Florin Butnaru. După un spectacol în Bucureşti pe 19 decembrie. pentru că spectacolul urma să fie prezentat în întregime în limba italiană pe un libret total diferit de cel prezentat pe scena Teatrului de Operetă. Gladiola Niţulescu. autorul aduce în scenă. maestrul Emil Maxim. Daniel Madia. la pupitrul regizoral. Viorel Ciurdea. Padova (2 ianuarie ).. Iuliana Costiniu. în cele din urmă. O nouă premieră. Lucian Tatu. într-o manieră originală.]” (Vasile Donose. are loc pe scena Operetei bucureştene: „Pac. să ne ofere un spectacol alert. Arnold Mack. [. Amelia Antoniu şi Valentino Tiron. un musical de George Mihalache. deci cu 49 de ani în urmă. Direcţia de scenă a fost semnată de Giuseppe Visciglia (Italia). 10 martie 2004. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a programat cea de-a treia reprezentaţie cu recenta premieră „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. 10 octombrie 2003) Pe 2 noiembrie. Asti (8 ianuarie). Marian Didu.

coregrafia – Andreea Constantinescu. Georgeta Scurtu. un grup vocal. conducerea muzicală – George Balint. direcţiunea teatrului considerând că «distribuţiile sensibil egale» merită acest «statut». Marius Leau. Mihai Scarlat. Decorul şi costumele au fost semnate de Diana Ioan. În luna iunie 2004 au avut loc spectacolele de angajare ale viitorilor solişti ai teatrului.. care cu siguranţă trebuie văzut de toţi copii şi. muzică şi plan ideatic – George Balint.] Directorul Amza Săceanu a întinerit întregul colectiv. Jeaninne Bradler şi iar Tiberiu Simionescu care dă o adevărată lecţie de actorie şi longevitate scenică după mai bine de şase decenii de activitate artistică. Performanţe şi bune intenţii. Revelaţiile Euterpei) Regia spectacolului a fost realizată de Constanţa Câmpeanu care „cu fiecare nouă montare ne convinge că a rămas acelaşi suflet tânăr de artist îndrăgostit de genul operetei şi totodată un profesionist în conturarea personajelor”. Anton Zidaru. Viorel Ciurdea. În 5 iunie. spectacol susţinut în Piaţa Festivalului Artelor. Şi-au dat concursul: Ligia Dună. pentru Cătălin Petrescu acesta a fost şi examenul de licenţă.. scenariul. Stagiunea 2004-2005 a debutat pe 10 septembrie.” (Anca Florea. Alfredo Pascu. solişti: Doina Scripcaru. În 23 mai are loc premiera absolută a operei muzical-coregrafice „Treceri. Gonul Aptula. cu premiera „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. costume elegante şi policrome). Stefan Popov. ca la vârsta «pantalonilor scurţi». Adrian George Popescu. Interesant este faptul că producţia a beneficiat de… două premiere. Sorin Oancea. coregrafia fiind concepută de Andreea ConstantinescuFuciec. pentru ca deschiderea oficială a stagiunii să aibă loc pe 3 octombrie. scenografia – Diana Ioan. în ambele spectacole.. Câteva roluri au fost susţinute. Bogdan Caragea / George Niculescu. dirijor – Lucian Vlădescu. Lorendi Rădulescu. Daniel Eufrosin. Un spectacol alert. Mircea Luculescu.. colorat. Silvia Şohterus. Ileana Lenghel. ansamblul de dans Contemp şi instrumentiştii: Alexandru Hanganu. oferindu-le posibilitatea de a evolua în roluri importante tocmai pentru ca astfel să dobândească experienţă şi să se perfecţioneze. este cu adevărat meritoriu. soliştii baletului: Monica Ştraţ. regia şi coregrafia – Adina Cezar. Gabriela Daha.7 episoade muzicale pentru spectacol coregrafic”. Marian Barbu. pe coordonatele gândite cu mulţi ani în urmă de Mihaela Atanasiu. Marius Olteanu / Florin Butnaru. Cătălin Petrescu. [.. Gabrielei Daha / Ameliei Antoniu. Gladiola Niţulescu / Mediana Vlad. Alexandru Maftei. Iulian Rădoi. de aceiaşi solişti. Dana Nichifor şi Gabriela Tudorache. Vasile Botez. surprize!”. iar în 27 iunie „Liliacul” pentru Mediana Vlad (Adela).” (Anca Florea. consultant literar artistic – Ion Dodu Bălan.. Liviu Filip. Corul a fost pregătit de Gabriel Popescu şi dirijorul orchestrei. Onlinegallery. 30 . regizor – Nicolae Ciubuc. Iolanda Petrescu. Bogdan Caragea. cu „Gala Operetei”. poate descreţi frunţile părinţilor şi bunicilor care doresc să se simtă din nou . Marius Grosu. În 2 mai „Gala de Operetă cu. „Se cuvine menţionată reuşita deschiderii stagiunii Teatrului de Operetă „Ion Dacian” cu o reluare de succes – Victoria şi-al ei husar de Paul Abraham – în direcţia de scenă realizată de Nicolae Ciubuc pornind de la versiunea anterioară semnată de George Zaharescu şi scenografia imaginată de Hristofenia Cazacu (decoruri simple şi aerate.Camelia Mocanu. Luna mai 2004 îmbogăţeşte afişul teatrului cu alte două premiere. de ce nu. 7 octombrie 2004) Consemnăm cele două distribuţii Mioara Manea-Arvunescu / Crina Zancu. angajând tineri absolvenţi cu reale calităţi. vocea înregistrată pe bandă a baritonului Cătălin Petrescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. „Silvia” pentru Marius Olteanu (Edwin) şi Cătălin Petrescu (Boni). plin de voioşie. Crina Zancu. scenografia – Diana Ioan. Orest Pîslariu-Ranghilof.

Alexandra Savu. Adriana Mirea. George Niculescu. Florin Diaconescu. Emil Spătaru. Tiberiu Simionescu. Mediana Vlad. dirijor – Mircea Luculescu. Alfredo Pascu. declara că Opereta este o „instituţie de spectacol care merge excelent. Marius Mitrofan. Cătălin Petrescu. Andreea Toma. Valentino Tiron. Anton Zidaru. Bogdan Caragea. care a venit să împartă daruri copiilor. Amza Săceanu. începând cu 20 decembrie 2004 este numită director artistic soprana de renume mondial Eugenia Moldoveanu. Marius Olteanu. Gladiola Niţulescu. În scurt timp. „O poveste de Crăciun” Bianca Ionescu. Paul Lăzărescu.Amza Săceanu. Gabriela Daha. Gladiola Niţulescu. Cornel Todea. Claudia Măru–Hanghiuc. scenografia – Diana Ioan.dr. Alături de prof. pe 18 decembrie. Guvernul României a alocat suma de 40 de miliarde de lei. Daniela Vlădescu. 31 . Nicolae Măgureanu. Cristinel Coman. Emil Ţibrin. Nicolae Măgureanu. şi de Daniel Eufrosin. Iuliana Costiniu. Daniel Madia.. Crina Zancu. i-au spus. Ligia Dună. Opera Română din Iaşi a programat un spectacol cu opereta „Liliacul” în beneficiul Operetei bucureştene. Marius Mitrofan. Teatrul Naţional. în jurul orelor prânzului.În continuare stagiunea curge în mod firesc cu spectacole. director executiv. bătându-se pentru exclusivitate. cu ocazia premierelor sau a spectacolelor-eveniment. Cristinel Coman. Cristinel Coman. Valentino Tiron. i se oferă săli la Rapsodia. Gabriela Popescu. Teatrul „Ion Creangă”. Pentru refacerea sălii afectate de incendiu. Anna Mirescu. Raluca Ciocă. Florin Roşu – acompaniaţi de Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. Cristinel Coman. pe 19 decembrie. Bogdan Ardeleanu. Lui Moş Crăciun. opereta „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán cu Silvia Şohterus. Mioara Manea–Arvunescu. director general. Cornel Todea. pe 21 decembrie. dirijor Lucian Vlădescu. Daniel Eufrosin. Valentino Tiron. Claudia Măru-Hanghiuc. Theodor Grigoraş.. Gabriela Daha. Orest Pîslariu. ziariştii dar. Emil Spătaru. dirijor – George Balint. reporterii posturilor de televiziune. la matineu. Paul Lăzărescu. Regia – Constanţa Câmpeanu. Directorul instituţiei. repetiţii şi pregătirea unei noi premiere: „Logodnicul din Lună” de Eduard Kunneke – premieră oficială pe 17 decembrie – cu: Bianca Ionescu. Eugenia Ilinca. Anna Mirescu. iar seara. „Farmecul operetei” – spectacol concert cu Mioara Manea–Arvunescu. Raluca Ciocă. „Liliacul” de Johann Strauss cu Doina Scripcaru. Florin Georgescu. deci desfăşurarea spectacolelor nu a fost perturbată. pagubele fiind evaluate la circa 100 miliarde de lei. Iuliana Costiniu. Cătălin Petrescu. Mihnea Lamatic. Din păcate visul ni s-a împlinit cu ocazia incendiului! Atunci am acaparat primele paginii ale ziarelor şi televiziunile s-au întrecut să transmită reportaje de la faţa locului.. Mediana Vlad. Florin Budnaru. Ultimele spectacole ale Operetei bucureştene la finalul anului 2004 au fost: pe 16 decembrie – „Suzana” de Jean Gilbert cu Silvia Şohterus. Stefan Popov. Aproape un miliard s-a strâns din donaţiile unor sponsori iubitori de muzică. Nici până în prezent nu s-au aflat cauzele. mişcarea scenică – Andreea Toma. cu săli pline. Dar altul a fost motivul pentru care s-a atras atenţia mass mediei: incendiul de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” care s-a declanşat pe 3 ianuarie 2005. dirijor – Răzvan Luculescu. O TRAGEDIE – UN INCENDIU DEVASTEAZĂ SALA OPERETEI Mereu ne-am dorit ca la porţile Operetei bucureştene să se înghesuie. Finalul lunii decembrie aduce în componenţa direcţiei Operetei bucureştene o personalitate marcantă a lumii muzicale. Răzvan Rusu. Jeaninne Bradler. şi un asemenea incident nu poate s-o dea peste cap”.

A urmat Amelia Antoniu şi «omul serii». Au participat toţi soliştii Operetei. Crina Zancu. într-un minirecital. „Contesa Maritza”. Daniela Vlădescu. care a început cu o captatio benevolentiae. susţinută ieri în faţa unui public avid de muzică şi umor.Creţu. corul. a unor instituţii de spectacol. ariile din operete celebre alternând cu piese sobre.Muscă. invitat special. În loja oficială au onorat cu prezenţa personalităţi precum ministrul Culturii şi Cultelor. baletul şi orchestra. Bianca Ionescu. interpretând «Ah. În funcţie de sălile de spectacol care au fost puse la dispoziţie. Uvertura a fost semnată de histrionicul Bogdan Caragea. confidenţial.Opereta a fost înconjurată în aceste momente grele de multă simpatie şi compasiune din partea spectatorilor fideli. „Silvia”.. sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. Silvia Şohterus... în Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti s-a susţinut un Concert extraordinar.. Între aceste momente pline de haz şi melos se interpunea din când în când senzualitatea provocatoare a Monicăi Ştraţ şi a lui Iulian Rădoi. pentru damele focşănene. spectacole de operetă în sala „Rapsodia”. Gabriela Daha. Anton Zidaru. originară din Focşani. Silvia Şohterus şi Viorel Ciurdea cu «La Calul bălan». bis-uri. „Victoria şi-al ei husar”. S-au făcut deplasări în ţară. Sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu au evoluat Bianca Ionescu. Daniela Vlădescu.Sava şi în sala de concerte a Liceului de muzică „George Enescu”. Stefan Popov. Alfredo Pascu. Mona Muscă. li s-a adăugat apariţia unor personaje pitoreşti. fiind Tudor Gheorghe. „Hello. spectacole de colaj în sala „Arcub”. pe ritmul unui tangou pasional al violonistului Eugen Mirescu. într-o simfonie a sentimentului născut din fărâma de divinitate ascunsă în sufletul marilor artişti. care aduceau liricul în sufletele spectatorilor. oameni de afaceri şi chiar membrii ai guvernului care au donat. Aplauze la scenă deschisă. Nu putem să omitem nebunatecii profesori din «Vânzătorul de păsări». Dolly!”. Serata muzicală a continuat cu un duo de zile mari. încărcate de melancolie. şeful orchestrei Concertino. spectacolul sa derulat în ritmuri fierbinţi. Anghela Gheorghiu şi Roberto Alagna. diverse sume de bani în conturile deschise cu acest prilej nefericit. Iată cum este descris acest eveniment la vremea respectivă: „O seară memorabilă! Aşa putem numi prestaţia artiştilor Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. pentru câteva minute. Şi-au dat concursul corul şi orchestra teatrului. 28 martie 2005) 32 . en français. spectacolul Gala Operetei . interpretate de Alfredo Pascu şi Daniel Eufrosin. Bogdan Caragea. cu spectacolul „Farmecul Operetei” la Teatrul Municipal din Focşani. materia să se întâlnească cu spiritul. Prezentat de prim-solista Mioara Manea-Arvunescu. Doina Scripcaru. Calypso. având ca protagonist pe caragialianul Bogdan Caragea şi delicioasa Mioara Manea-Arvunescu. În 26 februarie s-a prezentat în direct la postul de televiziune România de Mâine. şi refrenul «Calypso. La toată această cremă cu arii din operete celebre. flori şi confeti. Florin Diaconescu sau Florin Georgescu au interpretat arii din operete celebre ca „Vânzătorul de păsări”. Bogdan Caragea. Alfredo Pascu. [. V. ca «Tevie lăptarul» şi «Gunoierii». ce femei!». ca şi prestaţia sublimă a Ameliei Antoniu şi a lui Cătălin Petrescu din «Victoria şi-al ei husar». Momentul culminant al serii a fost atins prin vocea Danielei Vlădescu. „Floarea din Hawaï” etc.] (I. În «Vrăjitorul din Oz» arta şi talentul artistei au făcut ca. „Ţara surâsului”. Spectacolele au fost reluate în 17 ianuarie. În spaţiul îngust al scenei focşănene o picătură din magia baletului a reuşit să ne ducă cu gândul la un balet rus la Balşoi Teatru din Moscova! Din această atmosferă propice meditaţiei şi a gândului spre Absolut ne-a trezit o «Capră cu trei iezi». s-au prezentat spectacole pentru copii în sala Teatrului „Ion Creangă”. Artiştii au fost aplaudaţi de un public care a dovedit că iubeşte muzica de operetă. pe 25 şi 26 martie. artiştii Eugenia Moldoveanu. În 19 februarie.

Ileana Petruş-Lenghel. Tot în această perioadă corul şi orchestra teatrului. muzicalitatea şi expresivitatea interpretării. în general. În afară de cele bugetul alocat de Guvernul României pentru lucrările de reparaţie. concert dirijat de maestrul corului Gabriel Popescu.V 550 de W. s-au primit foarte multe sponsorizări iar salariaţii Operetei au donat 280 de milioane de lei din propriile lefuri. fără ca teatrul de operetă să plătească chirie. Pentru fiecare din aceste colaje erau programe diferite de arii şi duete din operete. în funcţie de posibilităţile tehnice ale sălilor oferite. în marea lor majoritate studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. încă studentă. în 8 mai 2005. corul şi orchestra teatrului au prezentat concertul Flori de mai. Râmnicu Vâlcea.] Acompaniaţi de orchestra teatrului dirijată de Gabriel Popescu.A. debuta în calitate de dirijor de orchestră [. au pregătit şi susţinut concerte specifice. În 24 mai. Astfel. Urziceni. În regia imaginată de Constanţa Câmpeanu şi mişcarea scenică realizată de Andreea Constantinescu. un duo comic foarte bun – Arnold Mack şi Răzvan Rusu –. Sibiu. maestru de cor care. de fapt. pentru a-şi dovedi profesionalismul şi capacitatea artistică. Focşani. solist Gabriel Joiţoiu. „Farmecul Operetei”. În sala Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor au evoluat câţiva tineri care. Mozart. Concert pentru violoncel şi orchestră de coarde de Antonio Vivaldi. binecunoscută deja prin apariţiile sale în concertele vocal-simfonice de la Filarmonica bucureşteană. Solişti au fost numai membrii ansamblului cor al Teatrului Naţional de Operetă. dar şi Cornel Todea. Deva. Pe timpul desfăşurării lucrărilor. „Voievodul ţiganilor”. fiind. aplaudând totodată iniţiativa deosebită a organizatorilor. câteva zile pe săptămână. la sala Rapsodia – „Contesa Maritza”. şi Simfonia nr. de fapt. singura solistă «cu experienţă» din acea seară.Dar cu cât toţi se străduiau şi depuneau mai multe eforturi pentru strângerea de fonduri pentru repararea Teatrului de Operetă. un public numeros s-a bucurat să asculte glasuri noi. „Stelele Operetei” sau „Opereta. Eugen Voicu. Chiar în aceste zile. Piteşti. au surprins extrem de plăcut prin calitatea glasurilor şi disponibilităţile lor artistice.Sava sau George Enescu. orchestra teatrului sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu a prezentat un Concert Simfonic cu următorul program: Dansuri româneşti de Bela Bartok. unanim apreciată pentru glasul limpede. Colaje se prezentau şi în sălile de festivităţi ale liceelor Sf. Dragostea mea”. în ciuda dificultăţilor adesea insurmontabile generate de incendiul (foarte dubios) care i-a afectat sala de spectacol.] Un «punct de rezistenţă» al spectacolului a fost apariţia sopranei Anna Mirescu. în sala Arcub. Brăila. un titlu sugestiv. „Silvia sau „Floarea din Hawaii”.. un strigăt de ajutor – «Lăsaţimă să cânt» de Gherase Dendrino. [. se află în postura de a demonstra că… merită să existe ca entitate de sine stătătoare. pentru că direcţiunea Teatrului Naţional Bucureşti 33 . la Teatrul „Ion Creangă” – spectacole pentru copii.. primul titlu programat fiind. spectacolele s-au ţinut în sălile puse la dispoziţie de celelalte instituţii de cultură. coloratura performantă. Teatrul Naţional de Operetă a invitat publicul să urmărească o seară specială – un concert de arii şi duete interpretate de membri ai corului teatrului. [. „Văduva veselă”. pentru ca Opereta să-şi poată deschide stagiunea în toamnă. ca într-un miraj preschimbat în coşmar. Banii de pe bilete au fost strânşi şi folosiţi pentru reconstrucţie. «atacând» cu curaj pagini dificile din operete celebre. „Continuând să dovedească faptul că e activ.. Călăraşi. S-a jucat în această perioadă. Buzău. dar şi curajul unui ansamblu care... la rândul său. cu care s-a debutat şi în 1986 după ce Teatrul de Operetă a fost demolat. dar şi de la Sala Radio.] au evoluat Carmen Angheloiu. la Arcub se prezentau colaje: „Invitaţie la Operetă”. s-a lansat vestea că Sala Mare a Teatrului Naţional va fi pusă la dispoziţie. Corina Ion.40 în sol major K... Cu sprijinul binevoitor al unor sponsori s-au întreprins turnee (cu formaţii reduse din cauza costurilor de deplasare) la Timişoara. termenul de finalizare al reparaţiilor se depărta! Primul spectacol care a fost ales a se desfăşura în sala renovată a teatrului a fost „Lăsaţi-mă să cânt”.. după 50 de ani de activitate intensă.

dar şi faptul că a devenit Teatru Naţional ar fi suficiente atu-uri pentru a fi tratată cu respectul cuvenit oricărui ansamblu profesionist cu tradiţie şi… public fidel. după demolarea vechiului Teatru «Regina Maria» de pe Cheiul Dâmboviţei. O veste bună a venit în luna noiembrie! Cu bucurie şi satisfacţie.V. aşa că practic era vorba de o premieră. Spectacolul în viziunea regizorului Giuseppe Visciglia era total diferit de versiunea românească care se juca şi urma să fie prezentat în totalitate în limba italiană. În acest concert. Stefan Popov. W. Alfredo Pascu. apoi acelaşi spectacol în sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. tristeţe şi chiar spaimă în suflete a început stagiunea 2005-2006. Seria de spectacole a noii stagiuni s-a deschis în 6 octombrie cu o deplasare a colajului „Stelele Operetei” la Breaza. Anton Zidaru. Astfel s-a încheiat cea mai dureroasă.A. Cu nelinişte.40 în sol minor K. Daniela Vlădescu. Bogdan Caragea. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. în sala Mihail Jora a Societăţii de Radiodifuziune.Sava. SPECTACOLUL CONTINUĂ Surprins de nefericitul incendiu în plină ascensiune artistică. Stagiunea 2005-2006 a debutat cu un concert susţinut în 3 septembrie în Piaţa Festivalului Internaţional „George Enescu”. Teatrul Naţional de Opereta „Ion Dacian” a luptat din răsputeri să nu dispară din peisajul cultural bucureştean. soliştii soprana Crina Zancu şi violoncelistul Alexandru Moroşanu. Raluca Ciocă. întregul colectiv al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a luat cunoştinţă de H. cea mai „neagră” stagiune a Operetei bucureştene. De aceea s-a acordat o deosebită atenţie spectacolelor de rezistenţă din repertoriu prin repetiţii minuţioase desfăşurate în condiţiile improprii oferite de foaierul teatrului. dirijor Lucian Vlădescu. dar lucrările erau încă departe de a fi finalizate.Mozart – Simfonia nr. Joseph Haydn – Divertisment în re major pentru violoncel şi orchestră de coarde. Cătălin Petrescu. şi care urma să fie amenajată şi dotată la standarde europene. şi în 14 iunie spectacolul „Văduva veselă” la sala Rapsodia – spectacol de licenţă al sopranei Ileana Lenghel. Bianca Ionescu. se tot află în situaţia de a fi «tolerată». Din 14 octombrie a început pregătirea operetei „Contesa Maritza” în vederea unui turneu în Italia.550. deşi succesele care i-au adus unanima recunoaştere în ţară şi peste hotare. 34 . Florin Budnaru. Opereta – „tolerata“ la Teatrul Naţional Bucureşti.1422 din 17 noiembrie 2005. urmând să se găsească «ceva» pentru năpăstuita Operetă care.doreşte în continuare ca sala ce se renovează acum să-i revină din nou. au evoluat soliştii Amelia Antoniu. George Enescu – Şapte cântece pe versuri de Clement Marot. Silvia Şohterus.15 (orchestraţia Theodor Grigoriu).” (Anca Florea. Observatorul cultural) La finalul stagiunii 2004/2005 a avut loc o deplasare la Deva în 4 iunie cu spectacolul „Logodnicul din Lună”. în 11 iunie Concertul Simfonic susţinut de orchestra Teatrului Naţional de Operetă. Gabriela Daha. Puţini au înţeles însă lupta dramatică pentru ca Opereta bucureşteană să nu se îşi lase „cortina” definitiv în anul de graţie 2005. prin care a fost atribuită Sala Omnia ca sediu propriu. cu următorul program: Bela Bartok – Dansurile româneşti. Crina Zancu. Spectacolele pentru copii au fost reluate în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. op.G nr.

Alba Iulia şi spectacole pentru copii la sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. Daniela Vlădescu. colaje prezentate în deplasare la Hunedoara. au evoluat soliştii: Silvia Şohterus. orchestra. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. Haifa. Viorica Spuză. Marius Olteanu. Daniel Eufrosin. Cătălin Cocheş. Gheorghe Marian. Florin Diaconescu şi Cătălin Petrescu. Ileana Lenghel. Rehovot. Ierusalim. Tel Aviv. În a doua jumătate a lunii martie Amza Săceanu demisionează din funcţia de director general. Forli.Practic. în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional Bucureşti. Sandra Mahvina. Stefan Popov. Aurelia Tudor. a fost pregătit un amplu program de spectacole ce puteau fi prezentate în acest spaţiu. Bolzano.Mozart. a avut loc premiera musicalului pentru copii „Gulliver în Ţara Piticilor”. stagiunea a continuat cu spectacole de operetă prezentate în sala „Rapsodia”. urmat de opereta într-un act „Domnul Choufleuri vă aşteaptă”. Urziceni. Gladiola Niţulescu. Şi-a dat concursul orchestra Teatrului Naţional de Operetă. Amelia Antoniu. Şi-au dat concursul soliştii Amelia Antoniu. Turneul s-a desfăşurat în oraşele: Alba. Premiera acestui spectacol a avut loc în 5 aprilie. Anul 2006 a început cu pregătirea unei premiere. bucurându-se de un frumos succes. Merano. Claudia Deleanu. Raluca Ciocă. iar primul spectacol de operetă al stagiunii a avut loc pe 23 decembrie la sala Rapsodia unde s-a prezentat „Contesa Maritza”. Delia Şerban. corul. Anna Mirescu. Regio Emilia. Pavia. Sub bagheta dirijorului George Balint. Petah-Tikana. s-a susţinut un concert cu „Stelele Operetei” în sala Mihail Jora a Radiodifuziunii. 35 . Teodora Godeanu. în interpretarea Biancăi Ionescu. Între 26 ianuarie şi 6 februarie a fost prezentat spectacolul „Opereta râde. în regia semnată de Giusepe Visciglia şi în coregrafia Andreei Toma. Claudia Măru-Hanghiuc. un nou spectacol pentru copii – „Gulliver în Ţara Piticilor” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Cornel Todea. Mihaela Ştefănescu. Valentino Tiron. Florin Diaconescu. La Spezia. Rişon LeZion. Modena. Horea Repede. Pentru că la foaier lucrările de refacere erau în curs de finalizare. Crina Zancu. până în decembrie. Viorel Ciurdea. Novara. Sub directoratul interimar asigurat de Daniel Eufrosin. coregrafia Andreei Constantinescu şi scenografia Dianei Ioan. Slatina. Carmen Tudorache. Mihnea Lamatic. A început cu un recital de arii şi duete din creaţia compozitorului Jacques Offenbach. Cristina Osiceanu. Cătălin Petrescu. Mediana Vlad. sub conducerea maestrului Constantin Petrovici. Adrian George Popescu. demisionează din funcţie şi doamna Eugenia Moldoveanu. În 22 decembrie 2005. Anghel Stoian. Eugenia Ilinca. În 13 aprilie. acompaniaţi de o formaţie orchestrală condusă de dirijorul Lucian Vlădescu. Holon. Octavian Ştefănescu. Stefan Popov şi „Stabat Mater” de Clari. s-a prezentat în sala Ministerului de Interne un „Concert Pascal” ce cuprindea arii şi duete din operele compozitorului W. Florin Budnaru. Gabriela Călin. Iuliana Costiniu. baletul şi soliştii Amelia Antoniu. Oana Vâlceanu. Mihai Cacoveanu. Kfar Sabam. În 16 aprilie. În regia lui Nicolae Ciubuc. Bianca Ionescu. Adrian George Popescu şi Arnold Mack au început lucrul la spectacolul „Burghezul gentilom” în regia reputatului Petrică Ionescu. Bogdan Ardelean. cântă şi dansează” în Israel în oraşele Beer Şeva. în interpretarea soliştilor Gabriela Daha. Ramat Gan. În colaborare cu Teatrul Naţional Bucureşti. în regia Constanţei Câmpeanu şi acompaniamentul pianistei Mădălina Ene. micuţii spectatori au fost fermecaţi de peripeţiile personajelor întruchipate de Orest Pîslariu. Ligia Dună. Asti. Nicolae Măgureanu.A. În 7 martie s-a plecat în Italia cu „Contesa Maritza”. Padova. nu s-a jucat decât spectacolele pentru copii şi câteva colaje în deplasare. Solidară cu dânsul. Carmen Buterez.

În 7 iunie. OPERETA – UN NOU ÎNCEPUT În august 2006. „Să fii un star” de H. de a perfecţiona şi motiva artiştii din interiorul instituţiei. în regia Constanţei Câmpeanu. Astfel.Léhar. În 17 iunie. Audienţa s-a delectat cu arii din opere şi operete precum „Vrăjitorul din Oz” de H. se afla însă la congruenţa cu cel social. şi populare. Noua politică managerială a fost comunicată cu ocazia conferinţei de presă care a precedat premiera spectacolului „Broadway – Bucureşti”. 36 . „Lie. de la sala de teatru la spaţiile neconvenţionale. au dansat Carmen Buterez. de la opereta clasică la inovaţia musical-ului american. tânărul regizor şi-a propus ordonarea activităţii artistice pe bază de programe şi proiecte care să cuprindă toate tipurile de manifestări artistice pe care opereta. devenea aceea de a atrage creatori valoroşi. director al Teatrului „George Ciprian” din Buzău.Strauss.Schubert. dar şi cu melodii retro de Ion Vasilescu. în foaier. le presupune. lie ciocârlie”. soprana Bianca Ionescu a interpretat numeroase arii din lucrări cunoscute. în regia semnată de tânărul regizor Doru Marin şi scenografia Marilenei Şerban. prima dragoste şi terminând cu modul în care artista a cunoscut succesul. precum şi iniţierea unui festival internaţional de operetă.Reiniger. Începând povestea cu descrierea copilăriei. un exemplu care ilustra înnoirea în plan repertorial a instituţiei. fler lady?!?” cu Bianca Ionescu. music-hall şi teatrudans.. La preluarea direcţiei. ca gen unic. soprana Anna Mirescu şi baritonul Cătălin Petrescu.A. în foaier. creaţii ale unor cunoscuţi compozitori români şi internaţionali. instituţie unică în plan naţional. Desfăşurat după un scenariu al cărui subiect a reprezentat viaţa unei artiste.. În prima parte a spectacolului Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru-Hanghiuc au interpretat muzică americană. „Flautul fermecat” W. teatrul asumându-şi rolul de formator de opinie în ambele planuri. Factorul artistic. În partea a doua a spectacolului.Arlen. educativ şi moral.Gershwin. acoperind din punct de vedere artistic toate cerinţele şi exigenţele pieţei de profil din lume. cântând şi dansând.Garner. pluridisciplinaritatea şi multiculturalismul. a avut loc premiera „Un american la New York”. spectatorii urmărind-o recitând. Spectacolul sopranei Bianca Ionescu a împletit armonios arta lirică cu cea dramatică. continuând cu adolescenţa. articulat prin multitudinea şi diversitatea acestor proiecte.Mozart. O succintă descriere a programelor care aveau să fie abordate prin opţiunile repertoriale a dat tonul politicilor culturale promovate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”: de la promovarea valorii creaţiei naţionale specifice la montarea operelor din repertoriu internaţional. „Ţara surâsului” de Fr. Stagiunea 2005-2006 s-a încheiat în aşteptarea concursului pentru ocuparea postului de director al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti organizat în 27 iulie de către Ministerul Culturii şi Cultelor. conducerea Teatrului a fost preluată de Răzvan Ioan Dincă. Din repertoriul sopranei au făcut parte şi piese precum „Summertime” de G. „Misty” de E. Spectacolul fiind examenul de licenţă al sopranei Anna Mirescu. Marian Horhotă şi Lorendi Rădulescu. a avut loc premiera spectacolului one woman show „Ai. acompaniaţi de cvartetul Giovinezza au dat viaţă personajelor din opera într-un act „The Telephone” sau „L'Amour à Trois” de Gian Carlo Menotti. misiunea TNO. „Liliacul” de J. „Ave Maria” de Fr. Delia Şerban. în urma concursului organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor. spectacolul i-a oferit sopranei o largă paletă interpretativă. dar şi de a promova creaţia contemporană.

pe muzica semnată de compozitoarea Livia Teodorescu Ciocănea. Bunbury”. Adina Iacov. suflul modern anunţat şi confirmat prin această montare aflându-se în corespondenţă cu starea în care se afla întreaga instituţie.Procesul transpunerii acestei viziuni manageriale în produse culturale de calitate avea să fie unul de durată îndelungată. Spectacolul s-a înscris în suita de manifestări artistice prilejuite de Anul Francofoniei în România şi s-a jucat pe scena Teatrului Nottara. la Centrul Cultural al Ministerului de Interne. coregrafia de Florin Fieroiu şi scenografia lui Dan Tita. Au participat dansatorii: Cristi Tarcea–Julien. DIVERSIFICAREA REPERTORIALĂ MUSICAL. în regia Alexei Mezincescu şi coregrafia Adinei Cezar. Producţiile aflate în pregătire continuau linia unui repertoriu variat. Raluca Ciocă.. Marian Simion. Următorul eveniment important în agenda teatrului a fost musical-ul „Ce înseamnă să fii. înainte ca primele tentative de musical din România să stârnească un vârtej mediatic şi o schismă în rândul criticii. Florin Budnaru. În acelaşi timp s-au organizat repetiţii pentru „Bucureşti – Broadway”. avându-i ca solişti pe violonistul Gabriel Croitoru şi pe mezzosoprana Raluca Ciocă. adăugând chiar şi o operă barocă în oferta culturală a instituţiei. dacă adeseori Operele decid să includă un titlu de operetă în repertoriu (bineînţeles. Însă. au început pregătirile pentru musical-ul „Cabaret”. prezentat în mod tradiţional de Opera Naţională Bucureşti. Istvan Teglas. „Ţara surâsului”. ci şi pentru opera barocă „Pyram şi Thisbe” şi pentru baletul „Bal”. Alături de spectacolul Biancăi Ionescu. Ioana Mitsika. Spectacolele şi concertele festive au continuat ca în anii precedenţi. de „Burghezul gentilom” de pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. în afara tradiţiei de a prelua „Liliacul lui Strauss-Fiul” de Revelion). nu doar la nivel artistic. şi de repetiţiile pentru operetele „Voievodul ţiganilor”. după romanul lui Stendhal. ansamblul de balet al Operetei a fost invitat să danseze în spectacolul extraordinar cu opereta „Liliacul” . Daniel Madia şi 37 . Patricia Seymour. care s-a jucat pentru prima dată pe data de 3 februarie 2007. fiind vorba de un balet. un medley care avea să includă fragmente din cele mai celebre musical-uri de pe Broadway. însă primele modificări s-au produs începând cu debutul stagiunii 20062007. Călin Hantiu. Levente Szasz. un musical şi un balet. Luna martie se anunţa a fi una de sărbătoare. sărbătorile de iarnă prilejuind o serie de manifestări artistice. nu doar pentru musical-ul „Cabaret”. Anka Levana. cât de des puteţi merge la Operetă pentru a vedea o operă? În luna februarie a anului 2007 Teatrul a organizat casting-uri. iar pe 31 decembrie. Pentru că. Cu regia semnată de Vlad Massaci.DANS şi OPERĂ BAROCĂ pe SCENA OPERETEI Două noi spectacole. Liliana Iorgulescu. „Camerata Dorin Teodorescu” a prezentat un concert extraordinar de Crăciun la Catedrala Sfântul Iosif. „Ai …fler… Lady?!?”. „Logodnicul din lună”. „Roşu şi Negru” . care s-a jucat în foaier în 24 septembrie. nu erau însă de ajuns pentru a scoate teatrul din conul de umbră în care se afla de ceva vreme. iar primii care au marcat acest moment deosebit au fost soliştii Bianca Ionescu. ci şi organizatoric. Primul spectacol care a avut premiera în această stagiune (21 octombrie 2006) marca tendinţa de înnoire şi de deschiderea a teatrului. spectacole care aveau să atragă atenţia publicului. „Cabaret” şi medley-ul „Bucureşti – Broadway”.. TEATRU . însă miza cea mare era reprezentată de montarea a două musicaluri. Felicia Serbănescu. trebuie să acordăm atenţie unui eveniment mai rar pe scena teatrului de gen.

Din ansamblu au făcut parte: Beatrice Rancea-Păstorel Ionescu. apoi declanşarea «balului» căutării partenerului (ei). la sfârşitul lunii martie. direcţia Operetei a găsit totuşi o modalitate de a relua spectacolele în propria sală.Viorel Ciurdea. 5 coregrafi Răzvan Mazilu. de Orchestra Simfonică din Taipei. montată în sala de spectacol. Cornel Todea. „Cabaret”. Plazza Romania. Florin Fieroiu. condusă de violonistul Eugen Mirescu. dar şi avantajul unei experienţe directe cu musicalul. dirijorul Gary Dilworthy din Statele Unite ale Americii. familiarizând astfel publicul cu valorile Broadway-ului: „Cats”. au oferit melomanilor „mărţişoare muzicale” – spectacole jucate la Colegiul Naţional Sfântul Sava. Gabriela Călin-Cristian Osoloş. ci şi prin organizarea unei forme de predare a musical-ului. Mădălina Mechenici-Daniel Dragomir. Noua scenă permitea unui număr de 250 de spectatori să vizioneze producţiile proprii în condiţii acceptabile. Radu Alexandru Nica. alături de formaţia Concertino. Costel Huhu. spectacol care a continuat să se joace şi în stagiunile următoare. „Fantoma de la Operă” sau „Poveste din Cartierul de Vest” – titluri de referinţă intrau astfel în atenţia melomanilor bucureşteni şi în repertoriul unui teatru care dovedea o preocupare pentru acoperirea întregului său domeniu de activitate (artele spectacolului muzical). Mihai Babuşka. Cristina Osiceanu-István Téglás. într-o interpretare remarcabilă” (Ileana Lucaci. Orchestra Simfonică Barcelona). Musicalul a fost un prim reper din multe puncte de vedere. Teatrul îşi relua activitatea în propria sală şi îşi invita spectatorii să asiste la premiera „Broadway-Bucureşti”. În primul rând. Ion Caramitru. Radu Afrim. Oana Botez-Marius Grosu. era o producţie care impresiona prin ambiţia de a reuni cele mai importante momente din cadrul genului. care. ca în cea de a doua. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că acest spectacol a beneficiat de prezenţa unui invitat special.Beatrice Rancea. România Liberă. balerini şi actori). Prezenţa unui muzician american în mijlocul orchestrei bucureştene a evidenţiat principala problemă cu care s-au confruntat artiştii români. Răzvan Ioan Dincă. se urmăresc întâlnirile protocolare. Producţia de teatru-dans ilustra prin intermediul mai multor stiluri muzicale şi de dans nevoia înfrângerii singurătăţii prin descoperirea unui partener de viaţă. Însă. Monica Ştraţ-Andrei Ciobanu. şi care nu s-a oprit doar la nivelul instrumentiştilor: lipsa de experienţă şi pregătire în abordarea unui rol sau a unei partituri în musical. În al doilea rând. petrecută pe o plajă. adevărata sărbătoare avea să vină abia spre sfârşitul lunii. „Chicago”. Astfel. Alexandru Tocilescu. Tünde Baczó-Cristi Hogaş. Carrefour Militari şi Orhideea. să se infiltreze uşor poezia celor ce şi-au găsit perechea. Cum reparaţiile sălii devastate de incendiu nu fuseseră finalizate. Diana Petrache-Ionuţ Kivu. Spectacolul „perfect conceput sub aspect emoţional şi cultural. Ileana Lucaci nota în cadrul aceluiaşi articol: “În prima parte a spectacolului petrecută la un local. 10 mai 2007) a fost realizat în coregrafia lui Yvette Boszik după o idee originală de Ettore Scola. care a avut premiera la 1 aprilie. „Evita”. Beatrice Rancea a revenit în postură de regizor la interval de doar câteva zile cu spectacolul „Bal”. ci toate instituţiile muzicale la nivel naţional. Sergiu Anghel şi Carmen Coţofană şi numeroşi solişti. acesta având un palmares excepţional (a susţinut concerte alături de toate instituţiile de spectacol din Sacramento şi Michigan. Sorina Tiron-Marian Horhotă. peregrinarea Operetei lua sfârşit. 38 . Orchestra Naţională Radio Bucureşti. O dată cu achiziţionarea unei scene mobile. Obligată să găsească o soluţie acestei probleme. care afecta nu doar Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. spectacolul a impresionat prin amploarea producţiei a adus pe scenă o echipă impresionantă de artişti (7 regizori de renume . echipa de creaţie a reuşit să aşeze o piatră de temelie la fundaţia unui gen care avea nevoie să fie construit nu doar prin asumarea unor astfel de spectacole.

Acompaniamentul muzical a fost asigurat de: Mihail Ghiga – concert-maestru. Mediana Vlad. Adrian Ciucă – violoncel. „Opereta râde. Însă nu doar musical-ul şi spectacolul de teatru – dans. Irina Năstase – clavecin. programul încărcat al 39 . Stagiunea 2006-2007 s-a încheiat oficial pe 11 iulie 2007. Acompaniaţi de Gonul Aptula (pian). şi a fost onorat de participarea pianistului Dan Mizrahi. alături de formaţii instrumentale născute în cadrul instituţiei. Spaţiul din faţa intrării principale s-a dovedit de fiecare dată neîncăpător. „Ţara surâsului”. iar în partea a doua a spectacolului de Ansamblul Collegio Stravagante.Nicolae Bălcescu. de la slow-foxtrot la quick step. Bruno Hellstroffer – theorba. Echipa de creaţie a fost completată de Maria Popa (mişcare scenică). „Frumoasa din pădurea adormită”. „Victoria şi-al ei husar” desfăşurându-se în sala Ministerului Administraţiei şi Internelor. Matei Nicolescu. cu un program care a inclus spectacolele „Broadway-Bucureşti”. la un recital vocal instrumental intitulat „Armonii de primăvară”. La sediu. Iulia Surdu. „Bal”.Dansul este expresia forte a ilustraţiei teatrale. Regia a fost semnată de Andreea Vălean. unde avusese premiera cu 40 de ani în urmă (16 decembrie 1967). „Pyram şi Thisbe” aliniind scena bucureşteană la cea internaţională. fie el balet sau dans contemporan – aveau prioritate în agenda culturală a instituţiei. iar coregrafia de Mary Collins. în sala de pe Bd. În curând însă. de la vals. la tango. „Voievodul ţiganilor”. precum „Silvia”. operetele clasice. şi până la sfârşitul stagiunii. care a avut loc în data de 6 mai. „Concert de valsuri” şi un concert al „Cameratei Dorin Teodorescu”. pentru a doua oară într-un singur an. în foaier. deja adeptă a Barocului de câteva decenii. „Cocoşelul neascultător” şi „Gulliver în Ţara piticilor”. timp de trei luni.” În luna aprilie a anului 2007 a avut premiera concertului–spectacol „Pyram şi Thisbe” . publicul a putut asista. Din distribuţie au făcut parte: Adrian George Popescu. de această dată. au evoluat soliştii Gladiola Niţulescu-Lamatic. Mişcare scenică – Maria Popa. Mihnea Lamatic şi violonista Gianina Săveanu. Montarea a fost realizată în parteneriat cu Opera Naţională Română (prima producţie finalizată a Studioului Experimental de Muzică şi Balet „Ludovic Spiess”) . operă barocă de Michel Pignolet şi John Frederick Lampe.de fiecare dată altul . sub titlul „Opereta de joi seara”. s-au montat spectacole pentru copii: „Micuţa Dorothy”. Totul este înfăptuit cu o impresionantă perfecţiune a mişcării ansamblului. Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez din Bucureşti. să devină un promotor al inovaţiei. cântă şi dansează”. folosind o invocare a istoriei sale. În toată această perioadă. PRIMII PAŞI CĂTRE RETEATRALIZAREA GENULUI Teatrul a deschis stagiunea 2007-2008 în deplasare. Ana-Maria Lazar. La sfârşitul lunii mai au început pregătirile pentru o nouă operetă. dar pe toată perioada vacanţei. decoruri – Ana Olteanu. operetă cu vechime pe scena Teatrului „Ion Dacian”. Ana Olteanu (decoruri) şi Ana Alexe (costume). teatrul a continuat să joace spectacolele deja consacrate în repertoriu. Tot la sediu. Teatrul Naţional de Operetă reuşea din nou. artişti îndrăgiţi ai operetei bucureştene au susţinut în fiecare joi.cu arii şi duete din lucrări celebre. la Alba Iulia. Mircea Ciurez. Daniel Popa şi Cosmin Seleşi. Ion Dimieru. prin apelarea la genurile principale. de Emmerich Kálmán. un program de o oră . Florin Diaconescu. „Contesa Maritza”. costume – Ana Alexe. iar scaunele – insuficiente.

Cătălin Petrescu. Tamara Buciuceanu. Suntem acum un teatru foarte modern din punctul de vedere al dotărilor. s-a organizat un spectacol omagial „Contesa Maritza”. Copiii au petrecut alături de personajele din comedia muzicală „Dragostea celor trei portocale”. Marius Meragiu. Mioara Manea. teatrul lansa o nouă operetă. Tiberiu Simionescu. Gabriela Daha. Nicolae Simulescu. care forţau atât spectatorii. inovând şi reinterpretând opereta clasică. Jeaninne Bradler.” (Oltea Şerban Pîrîu . Cătălin Cocheş. Florin Fieroiu (coregrafie). Constanţa Câmpeanu. Pe 16 decembrie. bal să fie) În data de 9 februarie a fost rândul celor mici să se bucure de spectacolele teatrului în sala deplin funcţională. Se pare că unul dintre efectele prezenţei unui regizor de teatru la conducerea Operetei . regizorul şi directorul general Răzvan Ioan Dincă afirma: „Suntem încă departe de un teatru pe Broadway. corul şi baletul instituţiei într-o demonstraţie de forţă artistică. însă. i-a adus pe scenă pe: Valentino Tiron. În toiul pregătirilor pentru această nouă producţie. Carmen Angheloiu şi balerinii Andreea Toma. Viziunea regizorală a fost susţinută de implicarea lui George Balint şi Emil Maxim (dirijori).” „Lumini rafinate. 27 ianuarie. Genul uşor scotea la iveală noi valenţe. Cristina Osiceanu. Octavian Ştefănescu. Jozsef Werner (decoruri) şi a soliştilor: Silvia Şohterus. Raluca Herciu. Daniel Eufrosin.este cel care ţine de parametrul vizual. Aşteptările au fost augmentate. Luminiţa Dincă.instituţiei nu avea să mai permită deplasări de o asemenea amploare. Matei Nicolescu. Mădălina Mechenici. Opereta a propus publicului său un regal demn de noaptea dintre ani: „Bal la Prinţul Orlovski”. în ianuarie 2008 începând repetiţiile pentru „Dragostea celor trei portocale”. Cristina Stăniloiu. celebrităţi ale anilor '60. apelul la tehnologia modernă . eforturile fiind concentrate asupra noilor producţii şi a menţinerii celor curente la un nivel ridicat.Dacă e bal. fantezie vizuală. Oferta repertorială s-a extins şi în rândul producţiilor pentru cei mici. care au salvat prinţese şi au înfruntat vrăjitoare pe coregrafia lui Florin Fieroiu.iată elemente ce nu erau familiare până acum spectacolelor Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian". Adaptarea.Răzvan Ioan Dincă . George Matei. Cu această ocazie. Marica Munteanu. Gabriela Călin. care şi-a redeschis sala de curând cu spectacolul muzical-coregrafic «Bal la Prinţul Orlovski». de o serie de premiere: nu doar faptul că după o serie de musical-uri şi producţii de teatru-dans. publicul şi cronica de specialitate au salutat cu entuziasm prima opereta montată de la înnoirea direcţiei. La eveniment au fost invitaţi artiştii perioadei de aur ai Operetei româneşti. Gabriela Daha. Nicolae Ţăranu. a reunit soliştii. Cristian Caraman. Această „Contesă Maritza” avea să fie un nou punct de turnură notabil în evoluţia teatrului. ci şi faptul că aceasta era pusă în scenă de un regizor cu o experienţă bogată teatrală. considerat un maestru al teatrului pentru copii. precum: Adriana Codreanu. în regia lui Cristian Pepino. Cum avea să arate noua opereta pe propria sa scenă? Un cronicar a mers până acolo încât să se întrebe „Cui îi pasă de Contesă”. Doina Levintza (costume). bazată pe scenariul lui Carlo Gozzi. dar este mult mai bine ca înainte. Duminică. în mod evident «praful fiind şters» de pe producţiile acesteia din care am putut vedea secvenţe în spectacolul inaugural. Pe 28 octombrie. Mihăiţă Radu. Elena Siloci. teatrul funcţiona din nou la capacitate maximă. 40 . Gabriel Popescu (maestru de cor). Teatrul a anunţat vestea mult aşteptată: redeschiderea sălii de spectacole. Raluca Ciocă. Cosette Marinescu. considerată de mulţi desuetă şi pe-alocuri prăfuită. de Johann Struss-fiul. Emil Spătaru. cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la premiera pe scena Teatrului de Operetă. Alfredo Pascu. cât şi critica să regândească statutul acestui tip de spectacol. Valeria Rădulescu. La trei ani de la incendiul care a devastat sala. Cleopatra Melidoneanu. Arnold Mack. Spectacolul inspirat din actul al doilea al operetei „Liliacul”. Adriana Mirea.

ceea ce nici vocile pudibonde şi de filon conservator din sală şi din presă nu au putut nega. importanţa programului „Opereta Deschisă” în planul misiunii culturale asumate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Având scop şi strategii comune.O dată realizaţi primii paşi în intenţia de a reteatraliza genul prin asumarea punerii în scenă a genului operetei. Diana Petrache. cu tuşe violente. Sorina Tiron Micşunescu. care a permis promovarea schimburilor culturale. Mihaela Ştefănescu. a adus pe scena Operetei dansul contemporan cu influenţe de street-dance. multimedia-coregrafie şi organizarea de performance-uri. producţie care a deschis drumul către un parteneriat pe termen lung. precum şi folosirea noilor tehnici în arta spectacolului de mişcare şi muzical. atât favorabile. în caietul program al spectacolului. graţie cărora expresionismul german al anilor ’30. realizând punţi de comunicare între multiple forme de artă. şi prin acest statut. instituţia a atins un nou punct al dezvoltării sale repertoriale. care propunea o diversificare a modalităţilor de expresivitate artistică prin producţia de spectacole multidisciplinare: teatru-dansmuzică. cât şi prin recontextualizarea celor clasice. Daniel Dobre. formată din Kerényi Miklós Gábor. o delegaţie a teatrului maghiar. decorurile lui Joszef Werner şi coregrafia Danei Serafimovici. Beneficiind de experienţa dirijorului Lucian Vlădescu. manager. în regia lui Béres Attila. o reală provocare – „Cabaret” . Luminiţa Dincă. din distribuţie făcând parte: Răzvan Mazilu. Discuţiile s-au concretizat prin premiera operetei „Văduva Veselă” de Franz Lehár. Geraldina Rusu. colaborarea dintre cele două teatre muzicale s-a dovedit a fi una fructuoasă. Celebrul musical semnat de John Kander şi Fred Ebb a avut premiera la 23 februarie 2008. Raluca Popa. Premiera a avut loc la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” pe 9 martie. TEATRUL NAŢIONAL DE OPERETĂ – AMBASADOR AL GENULUI OPERETEI ÎN ROMÂNIA Când. Diana Ferencz. de a realiza producţii artistice de cea mai înaltă calitate. a fost extrem de bine redat. în calitate de unic ambasador naţional al genului. Oana Vâlceanu. s-au pus bazele unei relaţii de durată între cele două instituţii teatrale. în contrast cu tipul cabaretului francez. jazz. în stagiunea 2007-2008 programul MultiOperetta. a fost curajul acestui cocktail vizual şi artistic. Monica Petrică. Continuând misiunea popularizării musical-ului şi pledând pentru necesitatea formării unei şcoli de gen la nivel naţional. Monica Ştraţ. spectacolul a stârnit reacţii puternice. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. în martie 2008. Corina Aldea. Însă. Octavian Ştefănescu. şi începutul unui important capitol din istoria recentă a instituţiei: 41 . a venit la Bucureşti pentru a discuta eventualele posibilităţi de colaborare între Opereta bucureşteană şi Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta. cât şi contestatare. Istvan Teglas. a fost marcat de colaborarea cu Răzvan Mazilu. dar şi o perfecţionare a artiştilor operetei bucureştene prin contactul cu un alt stil de lucru. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a demarat pregătirile pentru o producţie clasică. dovedind interesul şi posibilitatea de a deschide noi drumuri atât prin creaţii inedite. Teodora Ghinea. Andrei Ciobanu. coregrafiat de Răzvan Mazilu. abordând totodată o gamă variată de tipuri de spectacole. gimnastică şi proiecţii video (concepute de Daniel Gonţ). Iolanda Petrescu. Răzvan Ioan Dincă semnala. Florin Tănase. Dacă prin montarea spectacolului „Cabaret” teatrul asigura o continuitate în cadrul programul de music-hall. conservând şi promovând patrimoniul operetei. Violeta Dumitraşcu. Gabriela Călin. Jocul actorilor a fost completat de cele 250 de costume realizate de Cătălin Botezatu şi de machiajul asigurat de Iuliana Ştefan. director general. în regia lui Beatrice Rancea. Béres Attila. Spectacolul „Urban Kiss”.

într-o atmosferă ruptă de obişnuinţa citadină. Festival care a primit denumirea de “ Viaţa e 42 . „Culegătorii de stele”. în anul de graţie 2007. incluzând momente din operete ca: „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata” de Dendrino. Strauss-tatăl! Bună dimineaţa. cu rendez-vous în fiecare duminică. muzică şi balet. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy.Grigoriu. Cornel Todea . Ca atare „Ambasadorul” Ion Dacian a purces la stabilirea unor punţi de dialog cu Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta. cea mai cunoscută lucrare poate. a avut la bază pasaje muzicale compuse de Boccherini. Silvia Şohterus. ca parte a programului „Opereta Duminică în Herăstrău”. Primul concert. Daniel Dragomir şi balerinii Igor Grigoriev şi Cristina Osiceanu au fost acompaniaţi de către violonistul Gabriel Croitoru. au continuat pe parcursul stagiunii estivale 2008. instituţie unică la nivel naţional.” După îndrăgita operetă „Văduva Veselă”. Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian reuşea performanţa de a lansa primul festival dedicat artelor spectacolului muzical. coordonat de soprana Bianca Ionescu. „Plutaşul de pe Bistriţa” şi „Ana Lugojana” de F. Ei bine. a stat sub semnul valorilor naţionale. în martie 2008 „Ambasadorul” a invitat o serie de soldaţi-artişti şi generali neînfricaţi (dl. Béres Attila. Primit cu braţele deschise. iată că strategiile noastre comune au dat roade. director general. Mioara Manea Arvunescu. încurajând afirmarea Orchestrei Camerale Dorin Teodorescu cu spectacolul „Un bufon la Veneţia”. soprana Raluca Ciocă. În luna septembrie. „Leonard” şi „Soarele Londrei” de Comişel. domnule Strauss” (trimitere la faimosul titlu „Bună seara. a făcut o vizită de recunoaştere. responsabilă pentru văduvomanii de-a lungul vremii. iniţiate astfel de Camerată. manager) pentru ca. iar venerabilul domn Ion Dacian îşi duce la bun sfârşit datoria. unde. să exploateze şi să colonizeze noi teritorii în numele tradiţiei operetei. teatrul a încheiat stagiunea estivală cu un tur de forţă. prezentând publicului o nouă operetă clasică. Florin Diaconescu. bogăţia sa culturală şi de sensuri. Marius Mitrofan. împreună. Anton Zidaru. Bianca Ionescu. Seara veneţiană de teatru. Concertele s-au bucurat în mod constant de o prezenţă numeroasă în rândul publicului. „Eternele iubiri” de G. şi cea mai fredonată – Văduva veselă în regia lui Attila Béres. Gabriela Daha. amintind publicului de vremurile de altă dată. „Bună seara. cu participarea soliştilor: Doina Scripcaru. din iulie până în septembrie. cu alte cuvinte să atace şi să cucerească noi avanposturi ale genului muzical apărând astfel graniţele tradiţiei sale.Barbu. Matei Nicolescu şi Ligia Dună. o selecţie a celor mai celebre valsuri compuse vreodată. Protagoniştii. Camerata Dorin Teodorescu. Daniela Vlădescu.„Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Valentin Tiron. Mihai Bisericanu. Albinoni şi Corelli. să facă front comun în conservarea şi promovarea patrimoniului operetei. Bucureşti În 14 noiembrie 2008. care s-a delectat cu pagini celebre din repertoriul românesc şi internaţional.Kerényi Miklós Gábor. Serile muzicale. Vivaldi. opereta–operetelor. PRIMUL FESTIVAL DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI MUZICAL Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” 14 – 27 noiembrie 2008. când în parcurile şi grădinile Bucureştiului răsunau arii şi duete din operete celebre. care a reprezentat o reuşită în exprimarea potenţialului clasic al genului. Cătălin Petrescu. Strauss-fiul!”) şi „Invitaţie la Vals”. cunoscând şi recunoscând afinităţi şi obiective comune între strategiile celor două redute ale operetei sud-est europene. Stefan Popov. Mihnea Lamatic. montând pe scena mobilă din Parcul Herăstrău concertele-spectacol „Broadway-Bucureşti”. are vis-à-vis de obiectul său de activitate două obligaţii majore: să experimenteze şi să păstreze. teatrul a atacat din nou avanposturile muzicale. Gladiola Niţulescu.

Această selecţie repertorială (a unei premiere şi a unui spectacol apreciat. cu spectacole din diverse registre şi zone culturale care să îmbine latura de entertainment cu cea educativă. Un alt moment care a punctat strânsa colaborare dintre cele două teatre de la Bucureşti şi Budapesta a fost concertul bilingv „Romeo şi Julieta”. dansul şi concertele făcând oraşul să vibreze într-o altă tonalitate. „Artele spectacolului muzical în Europa de azi”). în regia lui Răzvan Ioan Dincă. cu ocazia Festivalului de Teatru în aer liber. Ungaria. 43 .frumoasă!”. Festivalul a avut de asemenea ca obiective dezvoltarea instituţională şi dezvoltarea publicului iubitor de muzică. prin exploatarea potenţialului extraordinar al dialogului cultural. Miklós Gábor Kerényi. Stradivarius şi Guarnieri. alături de Dl. Opera română 1961–1971 de Anca Florea. gale extraordinare („Gala de Operetă”. cu ocazia acestuia fiind lansată în cadrul unei conferinţe speciale EMTU . Deşi lansată în cadrul Festivalului. Cehia). Cu această ocazie. Astfel. „Baronesa Lili”. Yury Schwartskopf. Director artistic şi general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. „Dialoguri între viaţă şi artă” de Ioan Moldovan ). Teatrul de Operetă şi Muzical din Budapesta. „Gala de Balet”. Wiener Ensemble din Viena. opereta. „Gala celor Trei Tenori”.Uniunea Teatrelor Muzicale din Europa – prima astfel de uniune din Europa. musicalul. Egon Kulhánek. în intervalul 14–17 noiembrie au avut loc: spectacole internaţionale („Silvia”. titulatura aceasta avea toate atuurile unui destin de succes: optimism. Opera de Stat din Banska Bystrica. Caracterul teoretic al strategiei Uniunii a dobândit o primă valoare aplicată chiar în cadrul Festivalului. prima înţelegere de înfiinţare a acestei platforme europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. Ungaria. care a stârnit controverse în presa de specialitate datorită caracterului teatral inovator. musicalul. „Gala Tinerelor Talente”). Răzvan Ioan Dincă. Tibor Ivan sau David di Fiore). Slovacia. şi „Văduva Veselă”. Inspirată din titlul capodoperei lui Roberto Benigni. Ucraina. Evenimentul. şi totodată reprezentativ pentru stagiunea curentă) a generat o tradiţie a teatrului. Teatrul a venit în întâmpinarea publicului său cu o ofertă cât mai variată de programe şi proiecte. în Szeged. Teatrul Academic de Operetă din Kiev. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Dl. aflate pentru prima dată pe aceeaşi scenă. „Gipsy Roots”. „Prinţesa Circului”. seminarii şi mese rotunde („Noua formă a operetei”. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. Ana Buga şi Octavia Galescu. propunând nu doar producţii din diferite culturi şi cu abordări diverse. de recuperare a unor sensuri şi dimensiuni istorice. Director general al Operetei bucureştene şi Dl. bucurie şi promisiunea unor evenimente care aveau să stea sub semnul Frumosului în Artă şi în viaţă. sub îndrumarea regizorului KERO® alături de soliştii aleşi în urma castingului local au urcat pe scenă şi vedetele maghiare ale super-producţiei. „Tărâmul misterios” de Claudia Măru-Hanghiuc. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a prezentat două spectacole proprii: „Voievodul Ţiganilor”. Timp de două săptămâni Bucureştiul a trăit în mijlocul unei parade a artelor spectacolului muzical de cea mai înaltă calitate. Teatrul de Operetă din Brno. Director general al Teatrului Muzical Karlín din Praga. care a urmat acelaşi tipar privind producţiile locale şi la ediţiile următoare. artiştii Mircea Gogoncea. montarea reinterpretând compoziţia lui Strauss-fiul. s-au aflat Dl. care a inclus o serie de momente muzicale de mare valoare interpretativă. zarzuela” de Cristina Sârbu. Cele patru teatre membre aveau o misiune comună – aceea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: spectacolul muzical (creaţia de operetă şi musical). teatrul. recitaluri şi concerte de excepţie (Concertul celor două viori celebre. ci şi lansări de carte („Opereta. „Orfeu în Infern”. organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. lansare de CD (Doina Scripcaru). Rusia. semnată de Béres Attila. a marcat un moment istoric în istoria spectacolului muzical autohton. Printre semnatari.

Vitalie Bichir şi Natalia Trohin. a continuat să stârnească fiori pe scena bucureşteană până la sfârşitul stagiunii. Muzicologul Mihai Cosma. Lucian Moga . Amelia Antoniu. construit pe poveştile independente a 20 de cântece din repertoriul lui Vladimir Vîsoţki. interpretări şi nuanţe care transformă orice întâlnire cu muzica de calitate într-un moment de neuitat. din Republica Moldova şi vorbitori de limba rusă. Secţiunea concertelor a inclus proiecte diverse. O invitaţie de a aborda savoarea unei fuziuni de influenţe. Luna martie a fost prilejul unei noi comemorări. Cu acest prilej s-au cântat pagini din operetele în care strălucise regretatul tenor: „Ţara surâsului”. sau chiar un spectacol de Crăciun. spectacolul avea la bază un scenariu semnat de Alexander Hausvater şi de Mihaela Michailov.. Principalul eveniment concertistic a fost Gotan Project. Cătălin Petrescu – solişti ai Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. lansând o invitaţie către acelaşi tip de deschidere culturală sub semnul căreia stă întreg festivalul. Marius Manea. Doina Scripcaru.efecte video şi light design. precum un concert de muzică barocă. jazz (Trio Contraste). „Leonard – Prinţul Operetei”). prin evocarea unei epoci şi retrăirea ei pe scena Operetei. „Prinţesa circului” de Kálmán. În faţa unui săli arhipline. „Leonardo Da Vinci . Au urmat spectacole concert ocazionate de zilele îndrăgostiţilor şi concertul „In Memoriam Dorin Teodorescu” (1943-1999). Alexandru Radu – decorul. Bella Musica. Silvia Şohterus. premiată în 2007 pentru interpretare de către UNITER. alternând spectacolele de operetă şi musical („Voievodul Ţiganilor”. scria pe 30 martie 2009 în Evenimentul zilei: . „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham.. spectacolul nu are cum să fie înţeles sau receptat. programul teatrului şi-a recăpătat structura. Daniela Vlădescu. „Vânzătorul de păsări” de Zeller. Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a fost condusă de Lucian Vlădescu. Florentina Ţilea. de data aceasta. din care 44 . actor la Teatrul Metropolis din Bucureşti. Gheorghe Crăsnaru. Radu Captari . Dan Jinga – dirijor cor. al cărui curaj în plin regim comunist a reprezentat un model şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi.coregrafia. „Costume rome. Solişti au fost Silvia Şohterus. Este vorba de marele bard şi actor Vladimir Vîsoţki. al cărui nume a fost invocat pe scena Teatrului de Operetă de către o echipă care a vrut să-l redea tinerilor de astăzi pe acest James Dean al Rusiei.conducerea muzicală. Florilena Popescu – costumele. trupa care a închis prima ediţie în acorduri de tango. însă.Povestit. şapte tenori: Alfredo Pascu. Viorel Păunescu. spectacolul–concert „Gala Operetei”. valorificând prolifica sa creaţie lirică şi rolul său în cultura underground. Rezistenţa eroului underground sovietic. Marius Olteanu şi Călin Brătescu. Liviu Indricău. Răzvan Săraru. pentru toate vârstele şi gusturile: muzică clasică (Tibor Ivan. alături de. muzică bizantină (Grupul Nectarie Protopsaltul). a unui artist rus excepţional. Spectacolul a fost montat de o echipă de profesionişti consacraţi: Mălina Andrei . spectacolul–concert produs de Asociaţia Culturală „OpenArt” şi Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. care şi-au făcut studiile la Moscova chiar în perioada de glorie a lui Vîsoţki. art fusion (Vlaicu Golcea). „Odiseea Vîsoţki”. „O ce veste minunată”. Oana Rusu.expoziţii („Chipul sunetelor”. Cătălin Mustaţă. Mircea Gogoncea. Bogdan Narloch).invenţiile unui geniu”. Gândit sub forma unui act artistic de reflecţie asupra libertăţii în regimul totalitar. Mioara Manea-Arvunescu. în regia lui Alexander Hausvater. dizident faimos şi actor de renume. „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. După încheierea Festivalului. întro distribuţie excepţională: Igor Caras şi Mihaela Strâmbeanu.. „Contesa Maritza” şi „Broadway – Bucureşti”) cu spectacolele eveniment. în data de 14 martie. ca o găselniţă simbolică a politicii schimburilor culturale. „Paganini” şi „Văduva veselă” de Lehár. a avut loc pe 26 martie. Alexandru Petrovici.

(. „Colaborarea cu Opereta din Budapesta s-a dovedit un demers inspirat. Cea mai cunoscută poveste de dragoste din întreaga lume. calitatea sa şi elementul de spectaculos adus pe scenă. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. însă necunoscuţi publicului până în acel moment şi care. un melanj de personalităţi şi culturi care s-au stimulat.. Perfecţionismul lui KERO® . Cultelor şi Patrimoniului Naţional din România şi Ministerul Culturii din Egipt. casting-ul punând în valoare o serie de artişti foarte talentaţi. mucegaiul şi noroiul» vieţii neoficiale. artiştii au susţinut la Palatul Cotroceni tradiţionalul concert Pascal. cu un festival şi două premiere. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang.ieşeau în evidenţă personalităţi ca academicianul Răzvan Theodorescu. Parcursul a fost solicitant. asemeni interpreţilor de la Budapesta. însă rezultatul a fost pe măsură. Repetiţiile s-au desfăşurat timp de patru luni. În această splendidă 45 . declara chiar regizorul. deopotrivă actoriceşti şi regizorale. a cuprins arii celebre de operetă şi musical compuse de Johann Strauss. cu participarea soliştilor Alfredo Pascu. Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. Giuseppe Verdi. Încă de la prima reprezentaţie. care a ridicat ştacheta pentru producţiile autohtone. Andrew Lloyd Weber sau Gherase Dendrino. regizor şi director general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. folcloristul Grigore Leşe etc. a lăsat o puternică amprentă asupra spectacolului. bazată pe rememorarea unui dizident faimos din anii de opresiune. îmbogăţindu-se reciproc. Impresionează tehnica dramatică a creatorilor maghiari şi modul în care artiştii români i-au dat viaţă şi strălucire scenică. Daniela Vlădescu. Bucurie şi Durere. „Romeo şi Julieta” s-a dovedit a fi un nou vârf de creaţie pentru musicalul românesc. Florin Budnaru şi Cătălin Petrescu. cu sprijinul Ambasadei României în această ţară. Montarea. au devenit celebri. fiind acompaniaţi de orchestra şi de corul teatrului într-o incursiune lirică în repertoriul religios clasic („Ave Maria”. Franz Léhar. «Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin» părea a spune grupul de personaje cărora soarta le jucase mai multe renghiuri. Doina Scripcaru. timp de 16 ore pe zi. o coproducţie româno-maghiară de excepţie. balet şi proiecţii video”. premiera din 30 aprilie. ROMEO ŞI JULIETA – UN NOU VÂRF DE CREAŢIE ÎN MUSICALUL ROMÂNESC Deşi activitatea teatrului până în acel moment fusese impresionantă. organizat în baza unui Acord bilateral între România şi Republica Arabă Egipt de către Ministerul Culturii. O tensiune subterană merge in crescendo spre final. a întinerit scena operetei.” La începutul lunii aprilie promovarea schimburilor culturale s-a concretizat printr-un turneu. participând la sesiuni de autografe şi diverse emisiuni televizate. un „melanj între operetă. pregătind echipa pentru o experienţă unică în peisajul românesc al artelor spectacolului muzical. Franz Léhar). s-a dezlănţuit iadul pe pământ.) A fost o victorie a exprimării scenice.Miklós Gábor Kerényi. Întorşi cu bine de pe meleaguri africane. Emmerich Kálmán. care nu a putut ascunde sub poleiala propagandistică «bubele. punctul culminant al stagiunii 2008-2009 a fost lansarea musicalului „Romeo şi Julieta”. jazzman-ul Johnny Răducanu. înzestraţi vocal pentru acest gen. similară celei maghiare.. era rezultatul şi dovada unui dialog şi parteneriat benefic. Silvia Şohterus. Programul gândit special pentru această deplasare. „Panis Angelicus”). prin inovaţia. care a antrenat instituţia într-un ritm de lucru susţinut. Stefan Popov. adaptată de Gérard Presgurvic pentru a da naştere unui musical de succes. modern („Pie Jesu” de Andrew Lloyd Webber) şi fragmente din opere celebre ale unor autori consacraţi (Pietro Mascagni. lipsite de dragoste şi credinţă. fiind apreciat deopotrivă de public şi de critica de specialitate. Viaţă şi Moarte..

a continuat cu succes. Unicul concert care s-a putut desfăşura. tandreţe. jucându-se cu acelaşi succes de public. tragism. observaţie satirică. activităţile organizate în spaţiul special amenajat din foaierul teatrului includeau elemente plastice. muzicale şi teatrale. Aproape 2000 de spectatori au aplaudat arii şi duete din „My Fair Lady”. Proiectul social „Dăruind vei dobândi”. despre doi tineri din Italia. „Frumoasa din pădurea adormită” şi „Dragostea celor trei portocale”. în cadrul Bienalei – Festivalul de Cultură al maghiarilor – de la 46 . la punerea ei în scenă de către o echipă de realizatori din Ungaria cu actori români. 8 mai 2010) De la povestea scrisă de un englez. până la sfârşitul stagiunii. Publicul a revenit la Sala Teatrului Naţional de Operetă pentru reîntâlniri cu musicalurile şi operetele preferate la sfârşitul lunii septembrie. pe care au fost postate în mod curent anunţuri pentru adopţii de animale. şi care a avut loc la 2 august. maliţie. „Fantoma de la operă” şi „Scripcarul pe acoperiş”. proiect aflat deja în desfăşurare. totul într-o formă atractivă pentru cei mici. „Micuţa Dorothy”. educativ. care a demarat în luna martie a anului 2010. Din păcate. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. care avea să deschidă stagiunea 2009-2010. în vederea ajutorării copiilor din medii defavorizate şi a bătrânilor din instituţii. „Cats”. care a debutat vineri. Teatrul de Vară Herăstrău a găzduit programul „Opereta de duminică seara”. Era vorba de un altfel de „Romeo şi Julieta”.desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. O altă cauză sprijinită de instituţie la începutul acestei stagiuni a fost cea a promovării diversităţii etnice şi a bunei înţelegeri prin acceptarea unei invitaţii adresate de Teatrul de Operetă din Budapesta. unde s-a jucat spectacolul pentru copii „Povestea Spiriduşului” . Latura educativă a fost asigurată prin intermediul proiectului „Studioul pentru Copii”. DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ PRIN PROIECTE ŞI PROGRAME O dată cu debutul stagiunii 2009-2010. poezie. S-a montat de asemenea un panou. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. Vara lui 2009 a fost dedicată menţinerii tradiţiei stagiunii estivale. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. dar şi graţie. generozitatea actului artistic. Studioul a fost deschis în fiecare weekend. care avea să se desfăşoare în octombrie. Destinate copiilor de vârstă preşcolară. 10 iulie. adăugând noi instituţii pe lista celor unde evoluaseră artiştii Teatrului. iar acestor acţiuni li s-a adăugat decizia de a printa toate materialele de informare şi promovare ale teatrului pe hârtie reciclată. producţia „Romeo şi Julieta” transcendea orice tip de barieră culturală. coordonat de primbalerinul Iulian Rădoi. în cadrul căruia au fost programate trei concerte.” (Ludmila Patlanjoglu. Parfumul operetei răsuna din nou în parcurile bucureştene. un spectacol bilingv. la adaptarea sa pentru un musical făcut de un francez. instituţia susţinând astfel responsabilitatea faţă de mediu. printr-o serie de activităţi diverse: în foaierul teatrului s-au amplasat urne pentru donaţii. Copii au fost invitaţi să petreacă sâmbăta dimineaţa în Parcul Kiseleff. permiţându-le spectatorilor familişti să vină la teatru însoţiţi de copii. la Muzeul Palatului Cotroceni cu un inedit concert de arii şi duete din operete. s-a bucurat de o largă audienţă. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a alocat o importanţă sporită rolului său social şi educativ. din cauza vremii nefavorabile. o selecţie inspirată a celor mai bune momente din „Cocoşelul neascultător”. Ziua. şi înscriind Teatrul pe harta numeroaselor ţări unde musicalul a repurtat un succes uimitor. lăsând loc unui rezultat universal valabil prin calitatea şi dăruirea. concertele din 12 iulie şi 6 septembrie au fost anulate. Nimic nu putea eclipsa atracţia exercitată de acest musical.

Experienţa de festival a anului 2009 a implicat o expunere totală şi o participare activă în plan social. „Jacques Offenbach – personalitate marcantă a teatrului liric francez în a doua jumătate a secolului XIX” de Lucian Vlădescu.Daniela Vlădescu” precum şi „Muzica încă. „Victor/Victoria”. „Viaţa e frumoasă” sau atelierul deschis „Scena pe Stradă” au însufleţit foaierul şi au adus un nou avânt în misiunea de a dezvolta latura educativă a instituţiei. prin iniţiativa Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. cu un libret tradus de Ernest Fazekas după o adaptare de István Kállai şi Miklós Gábor Kerényi. oferind publicului varianta în distribuţie românească a spectacolului jucat cu doar un an în urmă. dar nici proiectele teatrale inovative. precum „Odiseea Vîsoţki”. op. „Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street” şi „Mamma Mia!”. iubitorii teatrului. Din seria evenimentelor marca „Viaţa e frumoasă!” nu au lipsit Galele internaţionale de operetă şi balet. Spectacolul. muzicii şi dansului au putut asista la o selecţie a valorilor şi a proiectelor din sfera spectacolului muzical. noul titlu din repertoriul operetei bucureştene. Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” ediţia a II-a. Compusă de Emmerich Kálmán. Pentru această a doua ediţie. dar care s-a regăsit prin aspiraţiile artistice comune. Pentru prima dată. care a acoperit multiple direcţii de abordare a artelor spectacolului muzical. Rusia) la gloria Epocii de Argint. Pe durata celor 11 zile s-au organizat expoziţii („Nuntă în cer” de Beatrice Iordan şi „Scena pe stradă” de Carolina Ciotu). educaţional şi recreaţional. festivalul a avut şi o secţiune de proiecţii.dans adus pe scenă de Teatrul Naţional Slovac din Bratislava sau „Cântarea Cântărilor”. 47 . Semnificaţiile performanţei au depăşit sfera artei spectacolului. În perioada 12-22 noiembrie 2009. Opera de Stat din Slovacia). a căror istorie a părut uneori ruptă din tragediile shakespearene. opereta a fost regizată de KERO® şi a beneficiat de prezenţa aceleiaşi echipe de creaţie de la Budapesta (creaţie vizuală: Fanni Kemenes. iar şi iar… . „Îngerul de pe umărul meu . continuând linia impusă în cadrul unei prime ediţii încununate de succes şi care aducea. 12 – 22 noiembrie 2009. Workshop-urile pentru copii. recunoaşterea la nivel internaţional a scenei româneşti de gen. în deschiderea celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. semnată Cătălina Buzoianu. patru musicaluri rulând la TNO în perioada festivalului: „Înalta societate”. „Romeo şi Julieta – în Lumea Teatrului de Umbre”. „Lăutari români din Bucureşti” de Viorel Cosma. Gabriella Kiss. asistent regie: Tamás Bori). Marsilia.32 în Do minor pentru pian şi orchestră” de Ştefan Doniga şi Filarmonica Janacek din Ostrava). în regia lui Alexander Hausvater. s-a jucat în premieră la data de 12 noiembrie. regalul Operetei a inclus două momente importante din istoria genului. care a dat nume ca Emmerich Kálmán şi Franz Lehár („Văduva Veselă”. În acest timp la Bucureşti se repeta pentru „Silvia”.28 şi nr 3. dar şi lansări de carte („Amintiri – Baletul românesc şi cariera mea” de Gelu Barbu.Daniel Eufrosin” de Ion Moldovan. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg.) şi de CD („Serghei Bortkiewicz: Concertele nr 2 op. unicul festival din România dedicat exclusiv artelor spectacolului muzical a revenit în peisajul cultural local.Budapesta. de către Teatrul de la Budapesta. într-o formulă omogenă. Bucureşti În noiembrie 2009. spectacolul „Bolero” – teatru . o producţie a Asociaţiei Mnémosyne. devenind un mesaj de comuniune şi bună înţelegere între două naţiuni. Csörsz Khell. într-o incursiune de la opera bufă a lui Offenbach („Barbă Albastră”. coregrafia: György Gesler. tot în cadrul festivalului.

Laura Sterian (asistent de proiect). Alina Moldovan (expert comunicare). Cu un nou album.Natura extravagant boemă a genului a putut fi apreciată într-o gamă cu totul aparte cu ocazia celor două concerte The Tiger Lillies: „Cântece din Shockheaded Peter şi alte versuri sângeroase”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi-a împlinit un alt obiectiv strategic. Succesul trupei londoneze a rezultat într-un dublu concert. noutatea unui asemenea proiect şi importanţa lui pentru dezvoltarea şi perfecţionarea personalului din domeniul cultural. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. pe care l-au lansat şi la Bucureşti. a fost livrată de nonconformistul trio britanic pe scena Teatrului Metropolis. asezonată cu elemente din musicalul care a şocat mapamondul. ritm şi limbă. Prin intermediul acestui proiect. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. sound designer. oferta de bilete dovedinduse neîndestulătoare nici în urma acestei suplimentări. cu scopul de a prezenta invitaţiilor prezenţi principalele etape din desfăşurarea proiectului. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. mica orchestră ruptă din istoria romantică a Hollywood-ului. În cadrul acestei ediţii. muzică latino şi clasică care transcende graniţele de gen. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a avut în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. DESCHIDERE SPRE COOPERARE INTERNAŢIOALĂ 48 . management cultural. headlinerii servind un amestec de jazz.Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România este un proiect cofinanţat din Fondul Social European. americanii au încheiat programul ultimei seri din cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. printre altele) erau slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a realizat un parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a depus acest proiect. Având în vedere problemele rezultate din lipsa ofertei educaţionale şi de formare pentru meserii specifice artelor spectacolului. Shockheaded Peter. Punctul central de atracţie în domeniu concertistic au fost însă Pink Martini. implementat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în perioada octombrie 2009 . Au participat Răzvan Ioan Dincă (manager proiect). „Investeşte în oameni!”. marketing. PRIMUL PROIECT STRATEGIC DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI – SCENART DEZVOLTĂRII MESERIILOR SCENART . tehnic şi administrativ.octombrie 2012. şi rostului artei în general. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. în decembrie 2008. trebuie să menţionăm organizarea unei conferinţe dedicate Proiectului SCENART – primul proiect strategic dedicat dezvoltării meseriilor artelor spectacolului. Ofelia Stanciu (expert monitorizare) şi Georgeta Petrescu (expert financiar). când fuziunea de operă brechtiană şi cabaret. ale cărei meserii specifice (light designer. printre conferinţele şi mesele rotunde dedicate artelor spectacolului muzical. lounge. intitulat „Splendor in the Grass”.

sau „Moda Regală”.Sabina Spatariu. mon amour”. care au smuls zâmbete şi suspine. cel pe care îl vedem în fotografiile sepia. costume – Oana Botez). Cred că ceea ce s-a întâmplat aici este foarte important. iar familia Montague a fost alcătuită din actorii Teatrului Naţional de Operetă din Bucureşti. Csuha Lajos. Desăvârşind parcă această misiune artistică. „Royal Fashion” a atras prin caracterul său inedit. colajul „Paris. ai unor zone şi ai unor mentalităţi. când două naţiuni. frazarea muzicală şi uneori versurile o presupun. de grotesc cu apetisant. care avea să readucă în prim plan valorile monarhiei. regizor) Însă nu doar şansonetele Parisului boem. Sz. Şi asta nu e nici uşor. de fermecător şi inaccesibil uneori. desăvârşind întoarcerea în timp către epoci mai îndepărtate. unul al îndrăgostiţilor de pretutindeni sau al unei boeme accesibile. cât şi în maghiară.Luna februarie a marcat un dublu eveniment special: în 20 şi 21 s-a jucat „Romeo şi Julieta” bilingv pe scena TNO. personajele familiei Capulet (cu excepţia lui Tybalt. anunţau o notă nostalgică a sfârşitului de stagiune. SR EN ISO 9001:2008 este un standard internaţional 49 . Füredi Nikolett. care a avut loc în Foaierul teatrului. care împreună au interpretat cu atâta convingere acest spectacol. atmosfera feerică a căpătat nuanţe magice. „Spectacolul prezintă un Paris normal. omagiind astfel ziua regalităţii în România. Astfel. Zsolt Homonnay.” Surprizele au continuat cu un nou musical. interpretat de Demeter Andras. unde. Au efectuat deplasarea de la Budapesta soliştii Vágó Bernadett. şi produs de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în colaborare cu Compania Passe Partout DP. care a avut premiera pe 30 aprilie.. un spectacol scris şi regizat de Dan Puric. Cu o coregrafie semnată de prim balerinul Traian Vlaş. Spre deosebire de „Broadway – Bucureşti” şi incursiunea în musicalul american. Am dovedit că putem să ne îmbrăţişăm şi să ne dăm mâna dincolo de limbă şi de comunicarea verbală. artiştii români reunindu-se cu cei maghiari pentru reeditarea succesului de la Budapesta.. ci şi următorul spectacol din repertoriu. Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă. un amestec de superfluu cu profund. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme. fiind prima întâlnire dintre pantomimă şi balet clasic pe scena vreunui teatru bucureştean. Două personaje au avut un statut special: Prinţul din Verona. sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu. al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real şi turistic. nici simplu. ele sunt construite în funcţie de situaţia pe care muzica. Cred că ne găsim pe un drum care ne duce departe. Acest spectacol este despre iubire. punctate de momente de iluzionism şi acrobaţii artistice. ziua aleasă pentru premieră a fost cea de 10 mai. KERO® declara: “Eram convins că toţi aceşti artişti foarte talentaţi de la Bucureşti. care au evoluat atât în română. iar pentru mine această iubire are o semnificaţie mult mai amplă în aceste momente. Premiera a fost precedată de festivitatea de decernare a Certificatului Calităţii ISO 9001:2008. în foaierul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. interpretat de actorul maghiar Imre Sebastian şi Părintele Lorenzo.” (Răzvan Ioan Dincă. Imre Sebastian. Era vorba de „Royal Fashion”. cel de toate zilele. două teatre se îndrăgostesc unele de celelalte. Pentru acest spectacol. foaierul a fost transformat într-o boemă cafenea pariziană. un Paris al artiştilor necunoscuţi. precum şi fidela mea echipă de la Budapesta. costumele Doinei Levintza şi scenografia Corinei Grămoşteanu. spectatorii au fost invitaţi să retrăiască parfumul anilor interbelici la lumina felinarelor. Cât despre personaje. Cele 21 de cântece din repertoriul artiştilor de pe malul Senei au fost integrate într-un mod unitar atât din punct de vedere regizoral (Răzvan Ioan Dincă). interpretat de Ernest Fazekas) au fost interpretate de cei care le-au dat viaţă şi în montarea de la Budapesta. şansonetele franţuzeşti au beneficiat de o altă abordare creativă. Polyák Lilla. În urma colaborării cu Teatrul de Magie. se vor îndrăgosti unii de alţii când se vor întâlni. cât şi coregrafic (Florin Fieroiu) şi scenografic (decor . Într-un interviu realizat de Radio România Internaţional. un oraş al damelor uşoare. Nagy Ildikó şi Petridisz Hrisztosz.

recunoscut pentru Sistemele de Management al Calităţii, care stabilesc un set de principii pentru o abordare clară a managementului în vederea creşterii satisfacţiei clienţilor. Angajamentul managementului s-a realizat prin comunicarea în cadrul organizaţiei a importanţei satisfacerii cerinţelor publicului, a cerinţelor legale şi de reglementare, prin stabilirea politicii în domeniul calităţii şi a obiectivelor calităţii, prin conducerea analizelor efectuate de management şi prin asigurarea resurselor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a proceselor. Spectacolul a fost introdus în proiectul „Călătoria Regală 2010”, iniţiat de Familia Regală a României, după modelul creat de Regele Carol I, acum 140 de ani. Astfel, în 26 mai, „Royal Fashion” s-a jucat în prezenţa Maiestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana, Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare şi Principelui Radu. Alături de ei s-au aflat Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţa Sa Regală Principesa Lea a Belgiei, Alteţele Lor Imperiale şi Regale Arhiducele Georg şi Arhiducesa Eilika ai Austriei, Alteţa Sa Regală Principesa Philomena a Franţei, Ducesă de Vendôme, Marchizul Olivier de Trazegnies, Contele şi Contesa de El Abra, Ambasadorul Jean Marie Musy, Dr. şi d-na Akkan Suver (preşedintele Fundaţiei Marmara Istanbul), E.S. ambasadorii SUA, Franţei, Spaniei, Marii Britanii şi Israelului la Bucureşti. Începutul lunii iunie a adus un nou regal în foaierul TNO, însă de altă natură: „Maratonul de Jazz şi Poezie”, eveniment multiart de impact mediatic şi de public, coordonat de Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu. Noaptea de 4 spre 5 iunie a adăpostit o pleiadă de poeţi şi muzicieni talentaţi, care, timp de 7 ore neîntrerupte, au dialogat artistic. Treizeci şi trei de poeţi din generaţii şi geografii literare diferite au susţinut câte un recital de maxim zece minute, recitaluri „copertate” prin dialog muzical propus şi coordonat de maestrul Mircea Tiberian (pian) şi invitaţii săi. Rezultatul acestei nopţi a recitalurilor a fost publicat sub forma unei antologii de poezie. Stagiunea s-a încheiat anunţând un nou capitol al periplului „Romeo şi Julieta”, Teatrul fiind invitat să participe la Festivalul Internaţional de Teatru Butrinti 2000 cu acest spectacol. Jucat pe data de 20 iulie în faţa publicului albanez, pentru prima dată la un festival internaţional în afara ţării, musicalul s-a bucurat de apreciere unanimă, reuşind să se impună în postura de favorit al publicului şi al presei, care l-a numit „cel mai bun spectacol din cadrul festivalului, plin de energie şi dinamism, într-o interpretare minunată”. O sală plină, de aproximativ 700 de locuri, a aplaudat minute în şir la finalul reprezentaţiei. Versiunea prezentată în cadrul festivalului nu era însă cea originală, ci o adaptare, prima astfel de adaptare a versiunii montate de KERO®, realizată special pentru a se încadra în programul de la Butrinti. La eveniment au participat reprezentanţi ai Ministerului Culturii din Albania, ai Ambasadei României, dar şi jurnalişti internaţionali, care au lăudat efortul artiştilor TNO, pe care i-au numit „adevăraţi ambasadori ai României în străinătate”. Ambasadorul „Ion Dacian” îşi dovedea cu această ocazie, din nou, valoarea, depăşind barierele de limbă şi cultură, şi cucerind noul său public.

PLANURI PENTRU VIITOR (Stagiunea 2010 -2011) Pentru al doilea an consecutiv deschiderea stagiunii revine musicalului „Romeo şi Julieta”, cele două reprezentaţii programate pentru luna septembrie fiind urmate de o serie de operete: „Văduva Veselă”, „Contesa Maritza” şi „Voievodul Ţiganilor”. Cu un debut care se înscrie deja în tiparul cu care Teatrul şi-a obişnuit spectatorii şi o nestrămutată statornicie în ale diversificării repertoriale, cu premiere de operetă, musical şi teatru-dans, instituţia îşi continuă traseul ascendent 50

în rândul teatrelor active şi performante, ale căror producţie pot concura nu doar cu cele ale altor instituţii de profil din ţară, ci şi ale celor din străinătate. Noile producţii (opereta „Liliacul de Johann Strauss-fiul, spectacolul de teatru–dans „Maria de Buenos Aires”, bazat pe opera Tango a lui Astor Piazzola şi musicalul „Rebecca”, producţie de succes a Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta) reafirmă poziţia Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, aducând un plus de savoare prin abordarea unor spectacole de asemenea anvergură, şi beneficiind de participarea unor artişti de renume internaţional: Mário Radačovský (Slovacia), Andrey Alexeev (Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, Rusia), Angelo Linzalata (Accademia Teatro alla Scala, Italia), Attila Béres (Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, Ungaria), Oana Botez (SUA). Viaţa va fi în continuare frumoasă la Operetă, teatrul aşteptându-şi vechii şi noii prieteni pe scena proprie, în perioada 4–14 noiembrie, la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical. Timp de aproape două săptămâni, Bucureştiul va deveni gazda a numeroase spectacole şi concerte, invitaţii variind în repertoriu de la muzică clasică la cabaret, de la pop la underground sau fado.
Viaţa e imprevizibilă şi spectaculoasă, are momentele ei de grandoare, de măreţie, are superlativele şi semnele ei de exclamaţie. Câteodată, bucuria în faţa lucrurilor simple nu este suficientă trecerii noastre prin viaţă. Avem nevoie, din când în când, de valuri de şampanie, de baluri grandioase, de optimism şi energie debordante, de măşti şi decoruri aurite, de vise, planuri şi speranţe măreţe. (fragment din caietul Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”, ediţia I, 2008)

51

3. SPECTACOLE DIN REPERTORIUL ACTUAL

Broadway - Bucureşti Colaj de musicaluri Premieră: 31 martie 2007 Durată: 1h 20 Dirijor: George Balint/ Lucian Vlădescu Regie: Alexandru Tocilescu, Ion Caramitru, Beatrice Rancea, Radu Afrim, Cornel Todea, Radu Alexandru Nica, Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Răzvan Mazilu, Mihai Babuşka, Florin Fieroiu, Carmen Coţofana, Sergiu Anghel Decoruri: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Cu: Răzvan Mazilu, Raluca Ciocă, Crina Zancu, Silvia Şohterus, Amelia Antoniu, Gabriela Daha, Mediana Vlad, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu, Florin Budnaru, Stefan Popov, Mirela Boureanu, Oana Rusu, Răzvan Popa, Zita Moldovan, Irina Sârbu, Cristina Stăniloiu, Carmen Buterez, Oana Botez, Carmen Tudorache „Broadway-Bucureşti” este un spectacol cu cele mai frumoase momente din 14 musicaluri celebre americane realizate de la începuturi până astăzi, un spectacol pe care au acceptat să îl realizeze mari creatori (regizori, coregrafi, scenografi), personalităţi proeminente ale teatrului românesc de astăzi, artişti din generaţii diferite, deosebiţi, firesc, prin stilul propriu, uniţi în ideea de a da naştere unui proiect inedit, în premieră în România. Spectacolul este o explozie de frumos, menită să atragă atenţia publicului de la noi, să aducă în sală spectatori din diverse zone artistice, de la cei care admiră coregrafia, la cei care apreciază interpretarea unei orchestre, până la cei care iubesc măiestria teatrală a regizorilor. Broadway Bucureşti include momente din musicalurile: „Cabaret”, „Cats”, „South Pacific”, „Poveste din Cartierul de Vest”, „Chicago, „Scripcarul pe acoperiş”, „Fantoma de la Operă”, „Inimă de leu”, „Evita”, o selecţie George Gershwin şi un medley „New York – Here’s to the big Apple”.

Contesa Maritza Gräfin Maritza Operetă în trei acte de Emmerich Kálmán Premieră: 28 octombrie 2007 Durată: 2h 15 Libret: Julius Brammer & Alfred Grünwald. Regie şi Light Design: Răzvan Ioan Dincă Dirijor: Emil Maxim Decor: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Coregrafie: Florin Fieroiu Maestru de cor: Gabriel Popescu 52

Corina Aldea. unde satira politică piperează din plin spectacolul de cabaret. dragoste. „Contesa Maritza” a avut premiera la 16 decembrie 1967. Mihaela Neagu. Raluca Popa. Sorina Micşunescu Tiron. Andreea Toma. Încă de la premiera sa pe Broadway din 1966. Alfredo Pascu/ Florin Budnaru. Traian Vlaş. Matei George/ Marius Meragiu/ Bogdan Pelearcă. Mihaela Neagu/ Daniela Hasiade. Lucian Vlădescu. Horia Repede. Camelia Mocanu. Carmen Angheloiu. Marian Horhotă. Alexandra Savu. La noi în ţară. Raluca Ciocă/ Claudia Măru-Hanghiuc. care îşi trăiesc viaţa din plin într-o atmosferă minată de nesiguranţa zilei de mâine. Păun. dans. O serie de personaje incitante. decadenţă şi costume fabuloase. prima reprezentaţie a spectacolului a fost cu trupa lui N. cu Hubert Marischka în rolul contelui Tassilo. Timuş şi M. Gabriela Tudorache. Leonard. în anul 1927. Cătălin Petrescu/ Valentino Tiron. Cătălin Petrescu/ Bogdan Caragea/ Anton Zidaru/ Valentino Tiron. Paul Lăzărescu/ Anghel Stoian. Carmen Popa. colorate. Alois Doboş/ Cornel Todea. Carmen Buterez. Libretul operetei „Contesa Maritza” se bazează pe „Romanul unui tânăr sărac” de Octave Feuillet. Berlin. Iulian Rădoi. La Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti. Marius Grosu. la 28 februarie 1924. Justin Băcău. Daniel Eufrosin/ Paul Lăzărescu. Versiunea în limba română a fost semnată de V. „Cabaret” s-a impus şi a 53 . Adrian Ştefan. Daniel Dragomir. Jeninne Bradler. Cristina Stăniloiu. Aurelia Tudor. Cabaret Premieră: 23 februarie 2008 Durată: 2h 45 Musical de John Kander & Fred Ebb Traducerea textului: Viorica Iancu Traducerea versurilor:Ozana Barabancea Dirijor: Lucian Vlădescu Regie şi Light Design: Beatrice Rancea Decor: Joszef Werner Costume: Cătălin Botezatu Coregrafia: Dana Serafimovici Cu: Oana Rusu.Cu: Doina Scripcaru/ Silvia Şohterus. Oana Botez/ Geraldina Rusu. Melodii celebre interpretate live. Cătălin Frăsinescu. Gabriela Popescu Sfârşitul anilor 1930. şi a avut 374 de reprezentaţii. incertitudini. Jeaninne Bradler. Octavian Ştefănescu. Gabriela Daha/ Mediana Vlad. Adriana Mirea. Mihai Scarlat Această cunoscută şi îndrăgită operetă a lui Emmerich Kálmán este o prezenţă obişnuită pe scenele lirice din România. Iulian Rădoi. război. În alte roluri: Răzvan Rusu/ Eugen Voicu. ingredientele unui cocktail vizual incendiar. Ca parte a proiectului de reteatralizare a operetei şi din dorinţa de a oferi publicului modern acces la sincretismul propriu genului. Nicolae Măgureanu/ Nicolae Simulescu/ Viorel Ciurdea. Premiera absolută a celebrei operete a avut loc la Viena. Arnold Mack Solişti balet: Monica Ştraţ. Cristina Giurgiu. Un local de noapte trivial: Kit Kat Klub. Cristi Osoloş. recenta montare a „Contesei Maritza” a deplasat timpul acţiunii înapoi cu aproape un secol în scopul de a evidenţia farmecul intrigii. Silvia Şohterus.

Guillaume Apollinaire scria. Oraşul nu este un loc. Care sunt locurile care ne cheamă totdeauna? După Levinas. mixează laolaltă muzica. de relaţii. de întâlniri şi intersecţiuni.166 de reprezentaţii. Diana Ferencz. Case. an în care a avut premiera şi „And the World Goes Round”. Prin stilul lor îndrăzneţ au dat naştere la unele dintre cele mai strălucite musicaluri. de vieţi. Felul de a vorbi al cartierelor este tânguirea: că nu mai locuim nicăieri. un tribut adus muzicii lor. având 1. În 1991 au fost incluşi în New York Theatre Hall of Fame. iar pentru proză există ziarele. strada. Oana Vâlceanu. în care artele îşi împrumută una alteia mijloacele de expresie. Monica Ştraţ. multipremiat de critică şi adulat de fanii de pretutindeni. de limitare a libertăţii individului.” 54 . afişe care cântă cu voce tare. Andrei Ciobanu Cu participarea extraordinară a gimnastului Marius Urzică „Urban Kiss” reprezintă un protest urban. Sorina Micşunescu Tiron. casa. Daniel Dobre. Monica Petrică. Iată poezia în dimineaţa asta. Echipa John Kander şi Fred Ebb a fost unul dintre cele mai longevive şi de succes parteneriate artistice din istoria Broadway-ului. într-o pândă continuă. Citeşti prospecte. locul de muncă sunt punctele esenţiale ale spaţiului nostru fizic – social – mental. interior – exterior. străzi. „Cabaret” . haotică. „Cabaret” şi „Kiss of the Spider Woman”. sincretismul rezultat exprimând cel mai bine epoca în care trăim. Urban Kiss Teatru – Dans Premieră: 9 martie 2008 Durată: 1h 25 Un spectacol de Răzvan Mazilu Visuals de Casa Gontz Spaţiu plastic de Dumitru Gorzo Sound design: Vlaicu Golcea Costume: Răzvan Mazilu Asistent coregrafie: Marius Grosu Producător delegat: Monica Constantin Cu: Răzvan Mazilu. jazz sau gimnastică). orizontal – vertical. Diana Petrache. în „Alcoolurile”: „Trebuie să intrăm în oraş prin cartiere. ci o lipsă de loc. nici în afară. Florin Tănase. cataloage.rămas drept un fenomen pe scena muzicală. Oraşul este o „hartă” de sensuri. Spectacol-instalaţie multimedia. o examinare strălucită a fascismului din Berlinul de dinaintea celui de-al doilea Război Mondial. ca „Chicago”. a câştigat şapte premii Tony. Teodora Ghinea. o revoltă în faţa absurdului lumii contemporane. intersecţii. în faţa societăţii ca sistem de îngrădire. o epocă amestecată. interdisciplinar. proiecţiile video şi arta plastică. Istvan Teglaş. poduri sunt traiectorii şi popasuri într-o existenţă accelerată continuu de traseele noastre zilnice: centru – periferie. nici înăuntru. dansul (dans contemporan cu influenţe de street-dance. eclectică. iar adaptarea cinematografică a câştigat Oscarul. Sumedenie de ochi stau aţintiţi unii asupra altora. Violeta Dumitraşcu. Centrul universal care era casa (satul) s-a pierdut şi ceea ce ne ţine azi sunt nucleele de familiaritate pe care le luăm în stăpânire.

Oana Rusu. Marius Olteanu/ Matei Nicolescu. Emil Maxim Decor: Sándor Daróczy Costume: Anni Füzér Coregrafie: Bodor Johanna Dirijor cor: Gabriel Popescu Cu: Silvia Şohterus/ Simonida Luţescu. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. Compania lirică George Grigoriu monta lucrarea. Eugenia Ilinca. Stefan Popov. Florin Budnaru/ Daniel Madia. în cinci teatre diferite. transformându-l pe Léhar în legendă. Un an mai târziu. În 1957 Teatrul de Stat a montat „Văduva Veselă”. Mediana Vlad/ Gabriela Tudorache. Mai târziu. a reluat titlul. cu Leonard în rolul lui Danilo. Corina Aldea „Văduva Veselă” a fost cea mai cunoscută operetă a secolului XX şi a rămas la fel de apreciată până în zilele noastre. Opereta a ajuns chiar şi la Buenos Aires unde. „Alhambra”. declanşând o adevărată „văduvomanie” (un brand care vindea produse pirat ca: broşuri cu cântecele. Viorel Ciurdea/ Cristian Caraman. la Theater an der Wien. pălării supradimensionate cu titlul operetei. Raluca Ciocă.Văduva Veselă Die lustige Witwe Premieră: 6 iunie 2008 Durată: 2h 45 Operetă în trei acte de Franz Léhar Libret: Leo Stein & Viktor Léon După comedia „Ataşatul de la ambasadă” de Henri Meilhac Dramatizare: Barbara Ari Nagy Regie: Béres Attila Dirijor: István Silló. Bogdan Caragea. s-a jucat simultan în cinci limbi diferite. pantofi şi ţigări. Adrian Ştefan. S-a jucat la Viena de peste 400 de ori. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Răzvan Georgescu. Ernest Fazekas Solişti balet: Traian Vlaş. la Berlin la fel. condusă de Nicolae Vlădoianu. „Mă găseşti la Maxim” şi „Valsul Văduvei Vesele”. A fost cea mai cunoscută operetă a perioadei respective. Cătălin Petrescu/ Anton Zidaru. repurtând un mare succes. chiar un cocktail cu acest nume făcut din gin cu vermut dulce. care a ţinut afişul stagiunii de vară. cu Léhar la pupitru. lansând cel puţin trei şlagăre: „Cântecul Viljei”. gheaţă şi suc de lămâie. Voievodul Ţiganilor Der Zigeunerbaron Premieră: 14 noiembrie 2008 Durată: 2h 45 55 . la câteva luni după ce Teatrul vienez făcuse un turneu cu acest spectacol în România. în SUA a atins un număr record pentru un titlu de operetă. bitter. la un moment dat. un corset. la Londra a cunoscut peste 800 de reprezentaţii. „Văduva Veselă” a avut premiera mondială la 25 decembrie 1905.

ca recompensă pentru tot ce a pătimit. Răzvan Ioan Dincă concepe. Cătălin Petrescu. de focuri de artificii la rampă. Viorel Păunescu Poet. actor. joacă debordant. Stefan Popov. „Un Voievod Atipic”. de împuşcături (cam prea sonore) pe suculentul cântec al Mirabellei.. Vladimir Vîsoţki a murit în 1980. 56 . reîntors la castelul strămoşilor săi. întruchipând un Hamlet de excepţie. de un cal de paradă pe care soseşte ţanţoş Homonay. Gabriela Daha/ Mediana Vlad/ Amelia Antoniu. baronul Sandor Barinkay are neplăcuta surpriză să-şi găsească proprietatea complet ruinată. „Renumita vivacitate a spectacolelor de operetă este la locul ei. deşi fuseseră interzise la posturile de radio. Şi. scena se eliberează deseori de aglomerări – coriştii stau în sală sau vin din ea – permiţând „principalilor” să se desfăşoare în voie. Vitalie Bichir.. urs în carne şi oase. mânuieşte. Claudia Măru-Hanghiuc. Doina Scripcaru/ Ligia Dună/ Patricia Seymour. porci de plastic din „colecţia” lui Zsupan. Cristian Caraman/ Anton Zidaru.” (Costin Popa. Oana Rusu. Barinkay se îndrăgosteşte pe loc şi o cere de nevastă. Florentina Ţilea. Aşa şi fac. aşa cum îi stă bine unui spectacol de operetă. care-l aclamă pe Barinkay ca voievod al lor.Operetă în două acte de Johann Strauss-fiul Libret: Ignaz Schnitzer Regie: Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Florin Fieroiu Decor: Sándor Daróczy Costume: Doina Levintza Cu: Alfredo Pascu. A jucat în 26 filme.. Destinul. Alexandra Savu/ Gladiola Niţulescu. baletul îi susţine cu mişcări animate. Valentino Tiron/ Matei Nicolescu. precum şi pe scena Teatrului Taganka. integrează cu profesionalism. Căsătoria se face cu acordul întregii comunităţi a ţiganilor. avem parte şi de un. Natalia Trohin. în coregrafia lui Florin Fieroiu. i-o scoate în cale pe tânăra ţigancă Saffi. compozitor. iar poemele sale au rămas nepublicate. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Mihnea Lamatic. Marius Mitrofan După un lung şi nedrept exil. Fermecat de frumuseţea ei. Silvia Şohterus. Igor Caras. Lucrările sale de revoltă împotriva sistemului comunist erau cunoscute în Uniunea Sovietică de către milioane de oameni. la 42 de ani. de uriaşi. poate. Cronica Muzicală Online) Odiseea Vîsoţki Premieră: 26 martie 2009 Durată: 2h Musical bazat pe viaţa şi opera lui Vladimir Vîsoţki După o idee de Mina & Moni Yakim Regie: Alexander Hausvater Coregrafie: Malina Andrei Efecte video şi light design: Lucian Moga Conducere muzicală: Radu Captari Dirijor cor: Dan Jinga Decor: Alexandru Radu Costume: Florilena Popescu Cu: Amelia Antoniu. poate cel mai aclamat al generaţiei sale.. Este în mod clar un autentic constructor de spectacol. Mihaela Strîmbeanu.

Dacă cineva ar dori să afle detalii despre Rusia acelor ani. le subliniază creatorilor şi mai mult meritele. un vultur. un pilot. „tătucul” lor fiind Igor Caras. un paraşutist. Daniel Iordăchioae/ Cătălin Petrescu. Londra. Antwerp. un gangster! Mai mult decât atât. Adrian Nour/ George Călin. un fierar. basarabeni şi solişti ai Operetei. un miner. Producţia acestui 57 . un soldat. „Spectacolul punctează mai ales la capitolul emoţie. Viena. Oana Rusu. Gabriel Popescu Coregrafie: Éva Duda Decor: Bela Gotz Costume: Rita Velich Light Design: Péter Somfai Partener coproducţie: Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta Cu: Jorge (George Papagheorghe)/ Mihai Moş/ Vlad Robu. un lup. a avut premiera pe 19 ianuarie 2001. având la bază piesa lui Shakespeare. un hoţ. la Paris. Florentina Ţilea. Cătălin Petrescu şi. Mihai Bisericanu/ Andras Demeter. Szeged. „Fantoma lui Visoţki la Operetă”. Dincolo de imaginarul extrem de detaliat. Georgiana Mototolea/ Amelia Antoniu. un alpinist. una dintre cele mai eficiente şi relevante surse este repertoriul lui Vîsoţki. lume ce reflecta adevărata existenţă şi realitate a unei întregi ţări în anii ‘60 şi ‘70. Ernest Fazekas/ Oliver Popa. un papagal. Budapesta. Simona Nae/ Diana Niţu. Într-unul din cântecele sale s-a erijat chiar în propriul său microfon. un cavaler. lucrând la un spectacol ce necesita antrenament fizic şi vocal intens. au putut face o echipă sudată aproape perfect în doar o lună de repetiţii. un sportiv. Printre numeroasele lui persona se află un pirat. chiar dacă tehnic şi artistic mai are încă de „crescut”. Iar faptul că artişti educaţi la diverse şcoli. Filip Ristovski/ Victor Bucur. rusă sau germană. maghiară. mai ales. Moscova. Cotidianul) Romeo şi Julieta Musical de Gérard Presgurvic După piesa omonimă de William Shakespeare Premieră: 30 aprilie 2009 Durată: 2h 45 Regie: Miklós Gábor Kerényi Traducere: Ernest Fazekas Dirijor: Balázs Stauróczy Maestru de cor: László Kéringer. Seul şi Taipei.Vîsoţki nu a fost doar un extraordinar poet. Stefan Popov/ Orest Pîslariu-Ranghilof Cu participarea Baletului. un sălbatic din preistorie. a fost un cal. un avion sau o corabie. Vitalie Bichir. musicalul a fost montat în Canada. Corului şi Orchestrei TNO „Ion Dacian” Musicalul creat de Gérard Presgurvic. adeseori Vîsoţki se transforma într-un obiect sau animal. Printre cei care s-au remarcat prin nişte prestaţii de la foarte bune la excelente sunt Mihaela Strâmbeanu. Amsterdam. Florin Budnaru/ Matei Chioariu. un artist desăvârşit.” (Gabriela Lupu. fiind tradus în numeroase limbi printre care flamandă. Claudia Măru-Hanghiuc/ Raluca Stoica. engleză. actori români. Vîsoţki mai are o particularitate: deseori el îşi pune o mască şi creează un mini-spectacol. Cunoscând un succes imens. ci şi creatorul unei lumi poetice unice. Cântecele sale sunt o enciclopedie poetică a societăţii în care a trăit. Adina Sima/ Neli Nicolae.

Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. dar şi graţie. desigur. „Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. schimburi de experienţă şi rezidenţe culturale. vals. Gabriella Kiss Asistent regie: Tamás Bori Cu: Tina Munteanu/ Silvia Şohterus. sau „Prinţesa Ceardaşului” este una dintre cele mai faimoase operete compuse de Emmerich Kálmán. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. fiind parte a programului Opereta Deschisă ce presupune parteneriate pe termen lung cu instituţii din străinătate. Florin Budnaru/ Oliver Popa. turnante.spectacol reprezintă a doua colaborare cu Teatrul de Operetă din Budapesta (după „Văduva Veselă”). vălătuci de abur şi fum.. mişcare nebună. dans îndrăcit. intrigi care se ţes şi desfac cu uşurinţă şi personaje care par să practice frivolitatea cu fervoare. Daniel Eufrosin. era transpus într-un libret excepţional. Cătălin Petrescu/ Victor Bucur/ Ernest Fazekas.” (Ludmila Patlanjoglu. tragism. observaţie satirică. Bogdan Caragea/ Cristian Caraman. care includea numeroase elemente de fascinaţie şi reverie: localuri de noapte seducătoare. Spectacolul regizorului Miklós Gábor Kerenyi (Kero®) te ia ca un vârtej şi nu te mai lasă preţ de trei ore. publicul avea nevoie mai mult decât oricând de mirajul unei Belle Époque. Viorel Ciurdea „Silvia”.” (Costin Popa. Iar acest basm de cabaret. orgie de lumini. iar faptul că ei au vârsta personajelor pe care le interpretează este. schimbări spectaculoase de decoruri (trape. În 1915. maliţie. Cum va fi receptat? Va şoca sau nu? Numai că. Desfăşurare uriaşă de forţe. Gladiola Niţulescu/ Mioara Manea Arvunescu. Tiberiu Oprea Decor: Csörsz Khell Costume: Fanni Kemenes. flăcări şi petarde. Melos) Silvia Die Csárdásfürstin Premieră: 12 noiembrie 2009 Durată:2h 45 Operetă în două acte de Emmerich Kálmán Regie: KERO® Traducere şi adaptare de Ernest Fazekas Coregrafie: György Gesler Dirijor: Balázs Stauróczky. când acest savuros cocktail de romantism. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. lipsite de dragoste şi credinţă. George Călin. În această splendidă desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. Ernest Fazekas/ Anton Zidaru. Ziua) „Un musical pop-rock pe o temă celebră este o provocare. „Musicalul inundă Bucureştii”. Mai mult. arsenal de superproducţie. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. Viaţă şi Moarte.. tandreţe. „De la început am avut parte de o surpriză: în rolurile principale au evoluat artişti foarte tineri. ceardaş şi umor fin a debutat pe scena vieneză a Teatrului „Johann Strauss”. povestea de dragoste dintre tânăra cântăreaţă Silvia Varescu şi Prinţul Edwin. translaţii). baluri din înalta societate. Orest Pîslariu-Ranghilof. realizatorii nu-ţi dau răgaz pentru asemenea reflecţii. un mare atú. Bucurie şi Durere. poezie. 58 . O tensiune subterană merge in crescendo spre final.

Ana Maria Moldoveanu. Silvia Şohterus. Cristina Giurgiu. Bogdan Caragea. Cătălin Cocheş. George Matei. cuplurile mărşăluiesc braţ la braţ. Matei Nicolescu. generând entuziasmul publicului. Mon Amour Colaj de musicaluri Premieră: 30 aprilie 2010 Durată: 2h Regie: Răzvan Ioan Dincă Dirijor şi orchestraţie: Lucian Vlădescu Coregrafie: Florin Fieroiu Costume: Oana Botez Decor şi video-proiecţie: Sabina Spatariu Maestru de cor: Gabriel Popescu Asistent maestru de cor: Răzvan Luculescu Asistent coregrafie: Marius Grosu Cu participarea magicianului: Andrei Teaşcă (Teatrul de Magie) Asistente de magie: Cristina Strecopitov. Adrian Nour Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” „Paris. Daniel Eufrosin. Este meritul regizorului KERO (un nume de scenă înscris ca marcă înregistrată!) şi al coregrafului Gyorgy Gesler. Bianca Ionescu. Eugenia Ilinca. Delia Şerban. Gladiola Niţulescu. Marian Horhotă. dragostea stă ascunsă sub felinare şi în pahare de absint. Monica Ştraţ.soliştii vocali au dovedit că sunt buni actori şi buni dansatori. înfruntând destinul şi tentaţiile. Art Act Magazine) Paris.” (Mihai Cosma. oferinduse plăcerii şi oraşului căruia îi aparţin. suficient de discret pentru a păstra echilibrul între veselie şi umbrele de dragoste rănită care dispar repede în iureşul palpitant al răsturnărilor de situaţie. Tina Munteanu. Acest spectacol este povestea Parisului. În noaptea pariziană. Alexandra Savu. Alois Doboş. pigmentată cu un pic de „sirop romanţios”. Cristina Osiceanu. „Viaţa e frumoasă la Operetă”. evoluând cu dezinvoltură şi cu farmec. care (sfidând cu nonşalanţă vârsta biologică de 78 de ani) au insuflat soliştilor români vigoare şi un ritm trepidant. Marius Grosu. Dorina Velicu. Daniela Vlădescu. Muzica răsună pe străzi şi în pieţe. Laurenţiu Dăneţeanu) Cu: Adriana Butoi / Oana Rusu. având la bază unele dintre cele mai frumoase şansonete franţuzeşti. Mon Amour” continuă seria de spectacole-colaj a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Marius Meragiu. Ernest Fazekas. Cătălin Petrescu. Andreea Toma. Cristina Stăniloiu. (…) Ceea ce impresionează la noua montare este vivacitatea desfăşurării scenice şi permanenta captare a interesului spectatorilor. iar patima luceşte în ochi şi în foşnetul continuu al fustelor şi al mătăsurilor. 59 . Florin Budnaru. Ştefania Bănică Light design: Daniel Klinger Acrobaţii artistice: Artistic Events Production (Melina Druţă. Răzvan Rusu Mimi: Eduard Adam. unde personaje. Cristina Georgescu. Horea Repede Ansamblul de balet: Diana Ferencz. Relu Stoian Grup coral: Carmen Angheloiu. Andrei Ciobanu. Alina Mihăescu. într-o derulare alertă şi burlescă.

cu întâmplări din istorie concluzionate în fermecătoare stop-cadruri. umorul se îmbină cu ironia. Dragoş Huluba. Adriana Nicolae. şi se încheie în contemporaneitate. Măreţie. Mozart cu Verdi. Luminiţa Dincă. lirismul cu 60 . Diana Năstase. Brahms cu Ceaikovski. Redată până-n amănunt. concepute de către Sabina Spatariu. să părăseşti cantitatea şi să ai privilegiul existenţei calitative. tăcerile alternează cu zgomotul străzii. din care nu s-a omis nici cizma ce a călcat fără să poată strivi calitatea. te adânceşti şi te trezeşti ca dintr-un vis. Cristina Osiceanu Cu participarea copiilor: Ioana Elena Vlaş. zăngănit de armuri şi paşi de dans. Ilinca Maria Borcea „Royal Fashion” celebrează şi pune în lumină modelul regalităţii. Petre Voicu.” (Ortansa Sturza. Datorită unei scenografii ingenioase. Ruxandra Andruţă. foaierul teatrului s-a transformat într-un adevărat cabaret parizian. care chiar izgonită în cutia muzicală. Andreea Iuliana Mihai. Cronica Română) „Asistăm la un melanj al scenelor galante cu imagini din realitate. atmosfera bătrânului Paris ne-a trezit nostalgia de a vedea sau revedea minunatul oraş. Sara Cuncea. Monica Ştraţ. Spectacolul este o pledoarie pentru redescoperirea istoriei şi a valorilor monarhice. Violeta Huluba. Corina Aldea. trist. Place Pigalle.” (Dan Puric). vesel. pentru un model care „te obligă să tenalţi. Tablourile. păstrând în minte doar frânturi de oameni şi poveşti. aducând în atenţia publicului o viziune de sinteză a secolelor care au „distilat” şi rafinat această bijuterie a calităţii umane. „A fost un spectacol înduioşător. o pledoarie pentru Frumos. Adrian Nour. Diana Ferencz. Ion Parea. Antoanela Vlădescu. Mihaela Ailincăi. Vivaldi se întâlneşte cu Chopin. Lelia Marcu. „O premieră absolută la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Montmartre. Ştefan Ruxanda.locuri şi simţuri se contopesc ca într-o lume halucinogenă în care te scufunzi. al step-ului cu pantomima.” (Doina Moga. copleşitor. Montparnasse şi alte locuri minunate. sensibile aluzii la ţinuta şi morala aristocrată. Delia Şerban. Petru Ciobanu. al jazz-ului cu vodevilul. Paul Cimpoieru. care ne-a fascinat şi ne-a transpus în lumea şansonetei franceze. pentru a colinda Cartierul Latin. Teatrul gestual cochetează cu cel al sunetelor. Petru Cuncea. Silviu Oltean. Vadim Rusu. poartă spectatorul într-o incursiune care porneşte din ţinuturi şi epoci îndepărtate în foşnet de crinoline. care îmbină pantomima cu baletul clasic. Léhar cu Haendel. Nadejda Dimitriu. al dansului clasic cu cel modern. Plai Străbun) Royal Fashion Premieră: 10 mai 2010 Durată: 1h 45 Teatru – Dans Scenariu şi regie: Dan Puric Coregrafie: Traian Vlaş Costume: Doina Levintza Scenografie: Corina Grămoşteanu Light design: Sorin Vintilă Asistent regie: Dragoş Huluba Asistent coregrafie: Diana Ferencz Cu: Ileana Olteanu. Consuela Ciont. pigmentat cu momente de haz si umor. Eugenia Stoian. tot atrage prin magnetismul ei. Andreea Toma. Traian Vlaş. Oana Vâlceanu.

” (Magdalena Popa Buluc. Cotidianul) 61 .virtuozitatea. Orientul cu Occidentul. „De la menuet la hip-hop şi rap în Royal Fashion”.

proiectul Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România . SCENART Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” implementează. în perioada octombrie 2009 . proiecţii şi alte evenimente conexe. talentul şi pasiunea lor pentru Artele Spectacolului Muzical. lansări de carte şi de CD. recitaluri şi concerte. seri tradiţionale. prin măiestria. Festivalul îşi propune să ofere la fiecare întâlnire cu publicul său evenimente de înaltă calitate aflate sub semnul Frumosului în Muzică şi în Teatru. care include spectacole de operetă şi musical. printre altele) sunt slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. Cu un program diversificat dedicat sferei artelor spectacolului.dans. workshopuri. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. gale. proiect cofinanţat din Fondul Social European. tehnic şi administrativ.SCENART. singurul festival de gen din România. formarea internă a angajaţilor instituţiei pe departamente. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. Proiectul este realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi are în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. impactul festivalului a impulsionat implicarea Teatrului de Operetă în proiecte noi. Prin intermediul acestui proiect. care vizează educarea şi captivarea unui public aflat într-o continuă nevoie de acte culturale de înaltă calitate. prin intermediul modulelor de formare externă specific şi promovarea 62 . Succesul obţinut în cadrul primelor două ediţii a generat un val de atitudine favorabilă acestui tip de acţiuni. management cultural. În calitate de organizator. sound designer. crescând nivelul de interes faţă de domeniul artelor spectacolului muzical. organizat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. care devine gazda unui eveniment de excepţie – Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţă e frumoasă!”. că viaţa este frumoasă. ale cărei meserii specifice (light designer. marketing. evenimentul beneficiază în fiecare an de prezenţa unor invitaţi de seamă din instituţii muzicale de prestigiu din Europa de est şi de sud-est. În spiritul promisiunii făcute cu ocazia lansării. „Investeşte în oameni!“. conferinţe şi mese rotunde. îmbunătăţirea competenţelor profesioniştilor din instituţiile asociate participante la desfăşurarea analizei anterioare. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi împlineşte un alt obiectiv strategic. Chiar mai mult. luna noiembrie este dedicată scenei muzicale bucureştene. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. PROIECTELE TEATRULUI Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” Începând cu anul 2008. Etapele proiectului includ: analiza diferitelor profiluri profesionale din domeniul artelor spectacolului din România.octombrie 2012.4. teatru . seminarii. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi invită oaspeţii pe scena bucureşteană pentru a da dovadă.

EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene Prima înţelegere de înfiinţare a platformei culturale EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. Printre semnatari. promovând valorile culturale. inserţii coregrafice clasice. Fără îndoială.flexicurităţii pentru meserii cu ciclu de activitate redus din domeniul artei spectacolului. cu sediu şi trupă. compania „Bravo Dance” a devenit solia Teatrului. Desfăşurat în parteneriat cu TNO. în special pentru asigurarea îmbătrânirii active. Schwarzkopf. Director general al Operetei din Budapesta. dialog deschis.educaţionale Unul dintre primele proiecte social-educative desfăşurate de teatru a fost realizat în colaborare cu Bravo Dance. Director al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală. Uniunea a fost lansată cu ocazia primei ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. iniţiativa este o dovadă a faptului că aceste instituţii nu numai că îşi propun să îşi consolideze poziţia pe piaţa culturală internaţională ci că sunt dispuse să acţioneze concret pentru a atinge acest scop. plecând de la modelul „Pol de Formare în Arta Spectacolului”. Rusia) Proiecte social . opere. proiectul „Dăruind vei dobândi”. Am certitudinea că EMTU. s-au aflat Yury A. proiectul încurajează crearea unei reţele sinergice între Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi alte instituţii (academii. centre de formare. o companie tânără. 63 . Ungaria. educând şi încântând publicul. instituţii publice şi sindicate) pentru a dezvolta activităţi sustenabile cu o importantă componentă socială în domeniul artelor spectacolului. teatre. Instituţiile membre. care a avut ca scop comunicarea misiunii asumate de noua reţea. teatre de repertoriu. în Szeged. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Egon Kulhanek. îşi asumau astfel responsabilitatea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: creaţia de operetă şi musical. beneficii ce au drept rezultat prezentarea unor producţii de cea mai înaltă calitate artistică. Într-o scurtă perioadă de timp. consolidarea resurselor materiale şi creative. dezvoltarea şi promovarea culturii europene şi a tradiţiei sale. a inclus o serie de spectacole cu arii celebre din operete consacrate. alături de Răzvan Ioan Dincă şi Kerényi Miklós Gábor. prin misiunea şi scopurile sale. moderne şi contemporane. Sankt Petersburg. Având drept principale scopuri contribuirea la conservarea. nou apărută pe piaţa autohtonă a companiilor de gen. Astfel. Viitorul ne va aduce schimburi de experienţă. cu ocazia Festivalului de Teatruîn aer liber. Director general al Teatrului Karlin din Praga. instrumentişti şi balerini. pentru a facilita menţinerea unui înalt nivel profesional pe piaţa spectacolelor muzicale. desfăşurat în centrele de îngrijire a bătrânilor din Bucureşti şi Constanţa. Totodată. prin intermediul operetei şi musicalului. EMTU s-a constituit într-o platforma de schimburi de bună practică. în cadrul unei conferinţe de presă. Compania a reuşit să reunească în componenţa sa o serie de artişti vocali. va contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor teatrelor membre. iar pentru artiştii care se dedică acestui gen solicitant – posibilitatea dezvoltării creative. (Yury Schwartzkopf. în luna noiembrie 2008.

venind astfel în sprijinul spectatorilor familişti. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. muzicale şi teatrale. Însă misiunea educativă a instituţiei teatrale „Ion Dacian” vizează în egală măsură încurajarea performanţei şi dezvoltarea potenţialului creativ. Acestor workshop-uri desfăşurate în mod constant pe parcursul stagiunii 2009-2010 li se adaugă atelierele din cadrul Festivalului Internaţional pentru Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”: atelierul „Romeo şi Julieta în lumea Teatrului de Umbre”. finalizat cu un spectacol jucat de micii participanţi în foaierul teatrului. sau „Romeo şi Julieta junior”. în cadrul atelierelor „Poveste de Primăvară” şi „Întâlnire cu Micul Prinţ”.Proiectele dedicate copiilor au vizat într-o primă fază asumarea responsabilizării sociale faţă de copiii aflaţi în medii defavorizate. prin organizarea unui program artistic la Studioul pentru Copii. cât şi preşcolară. 64 . amplasat în foaier. Destinate copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani. care aveau oportunitatea de a veni însoţiţi la teatru de copii. atelierul „Viaţa e frumoasă!” în parteneriat cu Fundaţia Chance for Life. Spaţiul. şi dedicat exclusiv copiilor. acţiune care s-a concretizat printr-o serie de spectacole pentru copii cu acces gratuit. şi-a deschis porţile în decursul stagiunii 2009-2010 cu un program intitulat „Serile copiilor la TNO”. atât de vârstă şcolară (lansarea antologiei Cele mai frumoase poezii ale copiilor din oraş). teatrul demarând o serie de programe dedicate familiarizării acestora cu lumea teatrului şi a artei prin încurajarea participării lor la spectacole şi implicării lor active în diverse activităţi creative. educativ. găzduind evenimente dedicate copiilor talentaţi. iniţiată de ONG-ul Ajutor Real şi sprijinită de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Succesul acestui program a stat la baza unor noi colaborări: amplasarea în foaierul teatrului a unor urne destinate donaţiilor sau sprijinirea prin donaţie de carte a bibliotecilor organizate pentru copii instituţionalizaţi. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. O primă astfel de acţiune a fost „Teatru şi cărţi pentru orfani”. activităţile organizate în cadrul programului au inclus elemente plastice.

.... 65 ...ECHIPA TNO ........

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful