OPERETA – 60 de ani

Catalog aniversar

1

CUVÂNTUL DIRECTORULUI ..............

2

1. ISTORICUL OPERETEI ÎN LUME

ORIGINILE OPERETEI Originile operetei trebuie căutate în reacţia maselor, a mulţimilor din pieţe şi bâlciuri, faţă de moravurile claselor înalte, de la curţile regale şi princiare din Europa, pe care aleg să le parodieze şi să le satirizeze prin muzică. Astfel s-a întâmplat pentru prima dată în Anglia, când, pe 29 ianuarie 1728, a apărut şi s-a jucat cu un succes enorm „Beggar’s opera”, pe un libret de John Gray şi muzică de John Christopher Pepush. „Beggar’s opera”, adică „opera cerşetorilor”, era o parodie a înaltei societăţi londoneze şi o satirizare a moravurilor ei, anticipând, prin aceasta, ceea ce va face Offenbach în operetele sale. Ca o reacţie împotriva gravităţii şi lipsei de actualitate a operei apar, în 1701, aşa-numitele „parodies du nouveau théâtre italien”, în care vom găsi pentru prima dată expresia „opéra comique”, iar 20 de ani mai târziu, Le Sage publică o culegere de piese scrise pentru a fi reprezentate în târguri, culegere intitulată „Théâatre de la foire ou l’opéra comique” (Amsterdam 1722-1737). În Italia, în aceeaşi perioadă, opera se scria pe librete cu un conţinut popular şi care va deveni opera buffă. În Germania, Singsspiel-ul, care a precedat opera, era o îmbinare de scenete vorbite cu altele cântate; farsele de carnaval aveau un caracter adesea batjocoritor, conţinând ecouri din actualitate şi fiind însoţite de o muzică vioaie. Opereta a luat câte ceva din toate genurile menţionate mai sus. Opera comică, opera buffă, beggar’s opera sunt strămoşii operetei. Opereta nu descinde din operă, dar pentru că melosul său este tratat în manieră cultă, pentru că era expus de o orchestră mai mare, avea nevoie de un public cu o oarecare pregătire muzicală, iar această pregătire era făcută de spectacolele de operă.

NAŞTEREA OPERETEI ÎN EUROPA Anul 1858 este considerat anul de naştere al operetei. În acest an, la Paris, Jacques Offenbach a prezentat publicului opereta „Orfeu în infern”, pe care compozitorul o intitulează „operă-bufă”. Principala caracteristică a acesteia era parodierea operei serioase, a tragediei muzicale şi satirizarea vieţii contemporane. Offenbach îşi alegea personajele de obicei dintre oamenii de seamă ai zilei, pe care îi prezenta sub masca unor eroi din Antichitate care defilau pe scenă şi se comportau ca orice muritori de rând, cu defectele şi cu năravurile oamenilor politici cunoscuţi – Napoleon al III-lea, militari de seamă, politicieni sau mari bancheri se perindă toţi prin operetele lui Offenbach şi sunt amendaţi cu ironie de publicul care savurează cu pofta comicul situaţiilor.*
*Jacques Offenbach (1819-1880) s-a născut la Cologne, unde tatăl său era cantor la sinagoga din localitate, fiind al şaptelea copil din cei zece, câţi număra familia cantorului. De mic copil Jacob (pe numele său adevărat), a îndrăgit vioara, dovedind calităţi muzicale deosebite. La 14 ani, a fost admis la Conservatorul din Paris, devenind elevul lui Vaslin la clasa de violoncel. Din acest moment, Jacob se va numi Jacques Offenbach, va deveni francez de naţionalitate, dar şi de inimă şi nu va părăsi Parisul decât ocazional. (Titus Moisescu, Militiade Păun, „Ghid-opereta”, 1969) „Jacques Offenbach a descoperit o lume nouă, o insulă necunoscută, ţara râsului muzical... creaţiile sale sunt modele de spirit, bună dispoziţie, ingeniozitate

3

rolurile din acest tip de spectacole erau de cele mai multe ori destinate unor actori comici. Léhar urmează Conservatorul la Praga şi îi are ca idoli pe Verdi şi Wagner. desele transferări. cauza decăderii operetei în secolul XX. un mic orăşel de pe marginea Dunării. ale valsului vienez. care.* *Franz Léhar (1870-1948) s-a născut la Kamarom. Opereta vieneză nu este atât de acidă.Un Daumier care a folosit notele gamei ca să schiţeze siluete!” (Louis Schneider) Satira socială şi politică. De altfel. Karl Millöcker. şi Karl Zeller cu operetele „Vânzătorul de păsări” şi „Minerul” completează seria creatorilor de prim rang al genului operetei pe care îi dă şcoala vieneză de la sfârşitul secolului XIX. fiind denumite din acest motiv „Walzer-operetten”. Aici va cunoaşte succesul. 4 . A urmat apoi o altă lucrare de succes. operetele vieneze sunt neîntrecute mesagere ale valsului. cu un succes extraordinar. a primit denumirea de „musiquette”. Cea mai mare vâlvă a stârnit-o opereta „Văduva veselă” a lui Franz Léhar. a cărei operetă „Contesa Maritza” (şi mai apoi „Silvia”) a înregistrat un imens succes. „Voievodul ţiganilor”. opereta franceză renunţă la spiritul său critic şi a rămas doar plină de duioşie. Se mută apoi la Viena. al cărui succes a făcut înconjurul lumii. devenită mai apoi emblematică pentru opereta franceză.. la Theater an der Wien. spirituală. În afară de Johann Strauss.. constituie unul dintre elementele de bază ale genului. de zâmbete fiind un spectacol destinat amuzamentului. al căror caracter se deosebeşte de cel al operetei pariziene. Fiu al unui dirijor de fanfară militară. În 1874. „Paganini”. Franz Léhar a avut o copilărie agitată. în aceeaşi lună şi în acelaşi an cu Oskar Straus. care s-a menţinut multă vreme pe afiş. iar caracterul său satiric nu apare pe primul plan. în parte. în bună parte. care a prins foarte repede şi a avut un imediat succes la public. iar muzica însoţitoare. situat la graniţa dintre Cehoslovacia şi Ungaria. Ulterior. OPERETA VIENEZĂ ÎN ROMÂNIA La noi s-au bucurat de multă faimă operetele vieneze. o altă figură proeminentă a noilor tendinţe în opereta vieneză. cu operetele „Studentul cerşetor” şi „Gasparone”. se simte acea doză masivă de sentimentalism care a fost. era dublată de o muzică spumoasă. prin diverse garnizoane ale tatălui său. opereta „Liliacul” (Die Fledermaus). determinat. Johann Strauss-fiul a imprimat totuşi lucrărilor sale un alt spirit decât cel al vechilor operete pariziene. unde devine violonist în orchestra dirijată de tatăl său. în sens peiorativ. Deşi scrise sub imboldul succeselor obţinute de Offenbach. Totodată. sub diferite forme. jucate cu succes în continuare pe marile scene ale lumii. din cauza aportului său minor. şi de întâlnirea cu celebrii libretişti Victor Leon şi Leo Stein. vioaie. o muzică uşoară. mai degrabă decât cântăreţilor. Celelalte operete scrise de Léhar s-au bucurat de un succes aproape egal: „Contele de Luxemburg”. În anii care au urmat s-au montat unele dintre cele mai cunoscute operete de astăzi. s-a prezentat. care puncta doar comicul situaţiilor. Un nume la fel de important şi un reprezentant de seamă al genului este şi compozitorul maghiar Emmerich Kálmán.maliţioasă. „Fredericke” sau „Ţara surâsului”. care scriu libretul pentru cea mai celebră operetă a sa: „Văduva veselă”. neoferindu-i un domiciliu şi un mediu stabil. Încă din acest stadiu de dezvoltare al operetei vieneze. specific cordialităţii vieneze. vom asista la o renaştere a operetei vieneze. În 1905. compozitorii reîntorcându-se la dans. fiind pătrunsă mai degrabă de un spirit de îngăduinţă faţă de slăbiciunile omeneşti.

(Titus Moisescu. „Ghid-opereta”. Paul Abraham („Floarea din Hawaii”). 5 .*Care este forţa muzicii lui Léhar? În primul rând melodicitatea. Robert Stolz sau Karl Rudolf Friml. pe drumul trasat de Johann Strauss merg fratele său Joseph. Edmund Eysler. Şi meritul cel mai mare al lui Léhar a fost acela că a ştiut să presare în tematica ariilor. duetelor şi corurilor sale accentele şi inflexiunile unor melodii populare auzite şi studiate de compozitor în desele lui peregrinări „militare”. întreaga sa muzică integrându-se perfect dramaturgiei libretului şi rezistând celor mai exigente analize. Karl Ziehrer. Léhar a fost un excelent constructor al muzicii sale şi un fin tehnician. Militiade Păun. compusă de Fr. Oskar Straus. Simţea. urmaţi de mai tinerii Franz Léhar. repertoriul operetei este îmbogăţit prin transpunerea piesei „Pygmalion” a lui Bernand Shaw prin „My fair lady”. În secolul XX. Loewe. În al doilea rând. „Vagabonzii”. trăia şi se integra de minune în acţiunea libretului. „Farmecul unui vals”. intuia perfect momentul culminaţiilor şi al marilor interiorizări. care au îmbogăţit repertoriul universal al teatrelor de operetă cu „Kunstlerblut”. 1969) În Austria. compozitorul rămânând un neîntrecut inovator în această direcţie.

după două le gemeau flaşnetele. înfiinţate în ţară acum mai bine de 130 de ani. în vestita Grădină Oteteleşanu. Tot în această perioadă de începuturi. După 8 zile. valsul şi marşul erau fluierate de toţi băieţii de pe stradă. * *Vodevilul este o comedie uşoară. Iacob Mureşianu. Cei care au cunoscut Grădina Oteteleşanu vorbesc cu mult entuziasm despre acest loc: „Trupa lui Grigoriu era o instituţie. o operetă nouă. Bălan. „Scaiul bărbaţilor”) şi Constantin Dimitrescu („Sergentul Cartuş”. De dorul Florichii Florescu. Banat şi Bucovina – ţinuturi româneşti – viaţa culturală era animată de societăţi muzicale şi dramatice. „Olteanca”. în special publicului bucureştean.. (Th. Paralel cu opereta românească. Pe de altă parte. un eveniment. Începând cu anii 1830-1831. a cărei intrigă. actori. bogată în răsturnări se bazează în general pe qui pro quo-uri şi are întotdeauna un final fericit. opereta clasică universală este şi ea intens reprezentată şi deosebit de îndrăgită de publicul românesc. Hérvé. cântăreţi. în care s-au remarcat şi impus compozitori de valoare ca: Ciprian Porumbescu. Creaţiile lor intitulate „opere comice” marchează un incontestabil progres al genului. „Romanii şi Dacii”). * *Grădina Oteteleşanu era locul de desfăşurare al activităţii companiei Grigoriu şi una din numeroasele grădini de vară ale Bucureştilor. 6 . spectacolul de operetă s-a integrat firesc în viaţa culturală românească. Eduard Wachmann şi Karl Theodor Wagner au compus un număr impresionant de vodeviluri stimulând gustul publicului pentru acest gen. George Dima. George Ştephănescu („Sânziana şi Pepelea”. Leqocq. ISTORICUL OPERETEI ÎN ROMÂNIA ÎNCEPUTURILE OPERETEI ÎN ROMÂNIA România se numără printre puţinele ţări în care opereta are o puternică şi valoroasă tradiţie.. pictori care veneau zilnic să-şi ia cafeaua şi să afle ultimele noutăţi şi zvonuri din lumea bucureşteană.2. Anul 1848. de dorul lui Leonard. trupa sa a prezentat. „Nini”). Începând cu anul 1904. Ion Vidu. gazetari. Primele trupe lirice. în Ardeal. memorabila lucrare a tânărului compozitor Ciprian Porumbescu. Aşa au apărut artişti de primă mărime. Adeseori lucrările fiind jucate la foarte scurt timp după premiera lor mondială. montează cu deosebit succes operete de Offenbach. aproape tot repertoriul de operetă. în principalele centre culturale ale ţării. Ioan Wachmann. au oftat generaţii de liceeni. toate fetele din Bucureşti (Gh. Un alt moment important pentru istoria operetei româneşti este marcat de „Crai Nou” – 1882. Crutzescu. Nu a fost local în Bucureşti despre care să se fi scris mai mult decât despre Terasa Oteteleşanu şi n-a fost gazetar care să nu-şi depene amintirile legate de acest local cu faimă. ei au dat avânt genului liric românesc. Strauss sau Millöcker. viaţa artistică era dominată de vodevil – formă a teatrului muzical. „Podul Mogoşoaiei)”. prin succesul lucrării „Baba Hârca” de Alexandru Flechtenmacher. 1961) Dezvoltarea gustului marelui public pentru operetă a făcut să crească ţinuta spectacolelor dar mai cu seamă valoarea interpreţilor. Consolidarea şi impunerea definitivă a operetei în atenţia publicului românesc a fost făcută de Eduard Caudella („Harţă Răzeşul”. după o lună le cânta la bufet muzica militară. ca Nicolae Leonard. Astfel. Dar ceea ce dădea un farmec deosebit acestui colţ din Bucureşti era numărul mare de scriitori. Un adevărat animator al genului a fost tenorul Constantin Grigoriu. „Leonard”. este considerat anul naşterii operetei româneşti.

cu ochii mari visători. cu litere de o şchioapă. În turneul din toamna aceluiaşi an. cu faţa palidă feminină. din nou fotografii înrămate sau direct pe oglinzi. N. poate. În Occident. disperare. La un moment dat ajunge să interpreteze un rol de tenor în «Vânt de primăvară».. Bărcănescu îşi pierde vocea. o apariţie meteorică. După moartea lui Leonard (1928). Se dedică total scenei.. DESPRE LEONARD Leonard a fost. şi-a spălat cămaşa la copcă şi a plecat mai departe cu ea zvântată pe trup. de la corist.Bălan. Nu împlinise 18 ani şi. De la portar până la primadone.Florica Cristoforeanu. scandaluri. Leonard spune STOP! Şi pleacă din trupa lui Poenaru via Bucureşti. şi-a dat cu grime pe piele în culoarea tricoului ca să nu se vadă găurile din material. se ia hotărârea să se renunţe la turneu şi toţi să se întoarcă la Bucureşti. zvelt în fracul său impecabil.. destinul are un umor aparte. a dormit pe paie şi pe talaş. cadouri şi flori la cabină.” Tudor Arghezi (text de pe coperta II din „Leonard” de Th.Popescu ş. aşa cum l-am văzut noi. sinucideri. cel mai mare artist al genului. până la electrician. Doi bulgări.. Leonard.) Leonard s-a angajat la Grădina Oteteleşanu cu 200 lei pe lună. «O pasăre Phoenix» care a fost unanim declarată «Prinţul Operetei». orice mimică a lui erau pur şi simplu devorate. suspine ascunse în batiste de ochii soţilor geloşi. chiar pe importante scene europene.. Ion Băjenaru. Avea 21 de ani şi câştiga 6000 de franci de aur pe lună... cu frumuseţea ochilor şi a vocii.. Frumos.) Munceşte fără oprire.Bălan. unii reuşind să se impună şi peste hotare. 1961) 7 ... se vorbea de el. G. triumf. orice şoaptă. mult râvnită pe vremea buzunarelor goale. Instituţie editorială. (. George Niculescu-Basu. ani în şir.. raportând totul la cât de puţin a trăit. Succes după succes. Urmează «Văduva Veselă» la Naţionalul bucureştean şi. Marinescu la Grădina Raşca. V. obiecte personale cu dedicaţii luând aceeaşi direcţie. pentru un turneu unde avea să cânte şi operă şi operetă cu 140 lei pe lună. având la picioare Micul Paris. încasări enorme.. 200 de operete! Dă tot ce poate da! (. inimi frânte cu fotografii sub pernă.” Victor Eftimiu (text de pe coperta III din „Leonard” de Th. S-a născut o stea în timp ce o alta apunea! Fortuit sau nu. plini de melancolie… N-am întâlnit cântăreţ cu atâtea daruri. a mâncat o felie de pâine pe zi (când avea noroc). P.) Toţi îl iubeau enorm. leonardomanie. devenind un idol al publicului. înfăşurat în crepul violet al regretului oftat al unei lumi. graţie şi pasiune. Amoruri declarate în gura mare din sălile din ce în ce mai pline. a avut o carieră miraculoasă.). Un om de un altruism inegalabil. Leonard ridică şcolăreşte două degete şi spune că ar putea cânta el dacă este toată lumea de acord. mizeria şi neajunsurile. armonios în gesturi şi mişcări. Mara d’Asti. deasupra lutului. care să fi unit maturitatea jocului cu lirismul. Trupa de Operetă Al. sacrificii peste sacrificii pentru că ADORA TEATRUL.Ciucuretti. se face pe aplauze şi lume ridicată în picioare.Maximilian.a. De la casele avuţilor până la bordeluri şi mahalale. (. Florica Florescu.. după ce se destramă Trupa Marinescu. Intrarea lui la Capşa. unul de lună şi altul de soare. Aşa începe nebunia. Intră în spectacol seara cu o singură repetiţie. glorie în ascensiune.. afişe cu «Leonard cel mai mare artist de operetă al lumii»”. (. opereta cade în uitare. cântăreţ. Alexandru Bărcănescu. în tren. cu distincţia atitudinilor şi mai ales cu acel farmec făcut din nostalgie. A. Şi de aici începe frumoasa poveste a unei stele primită peste tot cu aplauze şi plecăciuni. şi-a întors ghetele pe dos pentru că nu avea pantofi de scenă. cedând locul comediei muzicale şi revistei. cu păr abundent. Spre Fălticeni. actor şi dansator deopotrivă – supranumit „Prinţul Operetei”. Orice gest. Leonard este angajat de tenorul Alecu Bărcănescu. „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară. Constantin Tănase. „După ce îndurat foamea şi frigul.Carussi.. 1961) „Dacă l-aţi fi văzut.

Nicolae fusese bun prieten cu Ion Dacian. directorii companiilor „Cărăbuş” şi respectiv „Alhambra” – ambele înfiinţate în jurul anului 1926. şi toţi ceilalţi eroi de operetă?!”. din păcate. o primadonă. Offenbach sau Oscar Strauss. dar nu a fost în zadar. ele trebuind să fie susţinute. dăruindu-şi întreaga viaţă celebrului teatru „Alhambra”. dar mai ales pentru a capta şi atenţia publicului fidel „Cărăbuşului” şi îndrăgostit de Constantin Tănase. Nello Manzatti şi Ion Vasilescu. Nicolae Vlădoianu a susţinut foarte mult „Alhambra”. decorează atât faţada teatrului cât şi sala de spectacol în stil tirolez. spectacolul a fost una din cele mai valoroase realizări ale teatrului de operetă.Soare – dar care.Soare. Pentru atmosferă.COMPANIILE „ALHAMBRA” şi „CĂRĂBUŞUL” . Pentru împlinirea acestui deziderat recurge la mijloace excepţionale. va declara că este „pur şi simplu uimit de verva şi fantezia montării”. autorul îi aduce în scenă în acompaniamentul nemuritoarelor arii de Léhar. tenorul Ion Dacian (1911-1981) va deveni cea mai proeminentă figură a operetei româneşti contemporane. scrisă de Nicuşor Constantinescu. îşi doreşte să reînvie opereta. Contele de Luxemburg. Muzica aparţine compozitorilor Mişu Constantinescu. fiu de general. în regia semnată de Soare Z. După premieră. Pornit să caute un Leonard al doilea. încântat de succesul obţinut. În urma lui au rămas soţia Sofia şi trei copii: Luca. vede luminile rampei „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham – premiera absolută a avut loc în 1931 la Leipzig. Constantin Tănase montează pe scena „Cărăbuşului” şi opereta „Rose Marie” de Friml – în regia lui Soare Z.Vlădoianu a descoperit un Dacian întâi. În 1947. într-o acută depresie. Constantin Tănase. un sărut şi „Un vals… ca pe vremuri”. nu atinge cotele de succes ale „Calului bălan”. Opereta trebuie salvată. Opereta lui Nicuşor Constantinescu. dacă i se va întâmpla ceva. Invitat de Constantin Tănase.opereta înainte de Operetă Readucerea spectacolului de operetă în atenţia publicului bucureştean o datorăm celor doi importanţi oameni de teatru Constantin Tănase şi Nicolae Vlădoianu. Nicolae Vlădoianu va folosi o formulă originală – o comedie – opereta intitulată „Un vals ca pe vremuri”. Suzana. Hanna – frumoasa Văduvă veselă –. În 1935. nu a vrut să urmeze cariera militară a tatălui său. Spectacolele companiei „Alhambra” concurau cu cele ale „Cărăbuşului” pentru cucerirea spectatorilor. Tot în anul 1935. pentru că pe scena teatrului au urcat toţi marii actori ai perioadei interbelice. Subiectul este o fantezie ce răspunde întrebării: „…unde au dispărut Danillo.Soare.Mirea. printre ei şi cântăreţi originari din Tirol. În 1936. În încercarea de a repune la loc de cinste Opereta. Adus cu destule sacrificii de la Opera din Cluj. N. Paul Abraham. Mesajul transmis publicului este generos şi inspirat. Aceasta a fost tactica adoptată de creatori pentru a da operetei un plus de accesibilitate. în ansamblu angajează circa 200 persoane. turneul prin ţară cu „Calul bălan” a durat 53 de zile. Competiţia impunea lui Nicolae Vlădoianu un repertoriu de mare popularitate susţinut de artişti de prestigiu. Dacian se ţine de cuvânt şi devine ocrotitorul familiei. după ce montase cu succes numeroase reviste. 8 . *Nicolae Vlădoianu. textele muzicale Eugen I. însuşi compozitorul va dirija premiera bucureşteană. Şerban şi Elena. pe scena „Cărăbuşului”. Nicolae Vlădoianu se sinucide. Regizat de Soare Z. spre deosebire de Constantin Tănase. pe care îl rugase cândva să aibă grijă de familia lui. se apropie destul de mult de revistă. În primul rând îşi alege o lucrare de reputaţie mondială – „La Calul bălan” de Ralph Benatzky – premiera absolută avusese loc în 1930 la Berlin. Pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban. pentru asta are nevoie de un tenor. Rolul Leopold a fost interpretat chiar de Tănase. Gilbert. ci a devenit scriitor.

Gărdescu. pe afişul „Alhambrei”. Virginica Popescu şi bineînţeles Ion Dacian) urmează o montare de excepţie: „Un vals vienez” (Wiener blut) de Johann Strauss. secondaţi de G.Kaner. Maria Wauvrina (Rosa).Kiriţescu şi coregraful Oleg Danovschi. în care ia apărarea acestui gen atât de dificil. Critica de specialitate a primit cu multă rezervă această ambiţioasă montare. dar mai cu seamă ştiinţa personalităţilor. se glumea cu haz. se dansa sprinten şi cu graţie. N. de care se înconjurase Vlădoianu.Mălineanu. Silvia Dumitrescu.Kiriţescu şi N. Jules Cazaban.Timuş şi V. N. Din distribuţie fac parte: N. Premiera consfinţeşte succesul operetei pe malurile Dâmboviţei. N. Pe scena „Alhambrei” în montări fastuoase. Maria Wauvrina. scriitorii N. Decorurile şi costumele acestei „Veneţii” – „risipă de lux şi bogăţie” uimeau spectatorii ce aplaudau la scenă deschisă strălucita renaştere a Operetei. 9 . N. Versiunea românească a libretului este semnată de Puiu Maximilian şi V. aşa cum şi-a aşteptat-o atâta vreme. Acesta era rezultatul muncii unor reputaţi profesionişti ce colaborau cu dragoste şi pasiune la revigorarea operetei: compozitorii Ion Vasilescu. În rolurile principale. în distribuţie Ion Dacian (Ducele de Urbani). Tot în anul 1941.Gărdescu. succes subliniat cu interes de cronicari în presa de specialitate. N. Dacă nu era domnia sa. ceea ce aruncă marea la o mie de ani.Vlădoianu intuise perfect.Timuş. Liana Mihăilescu. premierele se succedau cu rigurozitate matematică. N. figurează „Vânt de primăvară” de Johann Strauss. N. Maria Wauvrina.Gărdescu.Vlădoianu a ales o lucrare românească. N. Silvia Dumitrescu. Totuşi „Târgul Sărutatului” a demonstrat forţa ansamblului. se cânta frumos. În distribuţie îl aflăm în rolul baronului Weps pe N. Opereta „ţinea” afişul „Alhambrei”. „Târgul Sărutatului”. talentul de excepţie al unor interpreţi de valoare. Neobosiţi. Cronicarii se vor întrece să consemneze izbânda Teatrului „Alhambra” care atinsese „cele mai subtile stadii ale profesionalismului. într-un cuvânt bunul gust predomina. După „Vagabonzii” de Zieher (cu G.Timică. Oleg Danovscki – coregrafia. Richard Rang (Contele Bitowsky). Elly Roman.Vlădoianu. Caramanlău – decorurile. pe care Providenţa l-a dăruit Europei Moderne”. Liana Mihăilescu. H.A doua încercare a „Alhambrei” de a monta operetă a fost şi mai ambiţioasă.Timică. pentru operetă. G. Richard Rang. artiştii „Alhambrei” lansează o nouă premieră: „O noapte la Veneţia” de Johann Strauss. regia este semnată de Ion Dacian. Virginica Popescu. Convins de excepţionalul potenţial de care dispunea Ion Dacian. Mircea Ştefănescu scria: „Domnul Dacian este. Maria Wauvrina. socotind că nici un compartiment nu se lăsase mai prejos”. de lux rafinat.Vlădoianu montează.* *În cronica spectacolului. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller.Maximilian. Lulu Nicolau.* *Mircea Ştefănescu consemna: „Opereta este copilul traiului bun. coregrafia Oleg Danovski. opereta trebuia să mai aştepte reînvierea la noi.Antoniu. încărcate de negura basmelor”. Jules Cazaban (Joseph). cunoscutul actor iscăleşte în caietul program o pagină intitulată „Opereta”. de a monta spectacolele de operetă. scrisă de N.Gărdescu. Nuntă fără mire nu se poate”.Timică (Kagler). Versiunea românească este semnată de V. Gina Schlachter şi Lulu Nicolau.Gărdescu (primul ministru al ducatului de Greitz-ReitzSchleitz). Ion Dacian. în 1941. libretul „evoca timpuri străvechi. Montările spectacolelor din acea vreme au rămas de referinţă.Kiriţescu semnează regia. N. Dacian în rolul tânărului Adam are un frumos succes de public.

Şerban Tasian. s-au aflat: Migry Avram Nicolau. Ion Lucian. George Groner. După 20 de ani de reuşite incontestabile. Graţie acestor realizări şi bazându-se pe bogate tradiţii. cum îi plăcea lui Nicolae Vlădoianu să o alinte. Din păcate. În distribuţie. Anul 1946 – un an bogat în evenimente şi realizări pentru artiştii „Alhambrei” care treceau pragul lui 1947 în febra pregătirilor pentru turneul din Orient cu „Prinţesa Circului” (versiunea franţuzească a libretului fiind semnată de Ion Marin Sadoveanu). M. printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri. N.Ionescu Dodo. vedete de primă mărime. Petre Ştefănescu Goangă. odată cu premiera „Pericola” de Offenbach. Spectacolele susţinute în martie 1947. Migry Avram Nicolau. În seria premierelor se înscrie apoi „Vânt de libertate de Dunaevski”. dând o nouă strălucire genului. Tiberiu Simionescu. N. Următoarea premieră pe afişul Secţiei de Operetă a Teatrului Armatei a fost „Tarsiţa şi Roşiorul” de Viorel Doboş şi Gheorghe Dumitrescu. pe scena „Alhambrei”. de peste 90. Succesul de public a fost enorm. Tudor Şoimaru scria: „actualul spectacol de la „Alhambra” ţine să demonstreze ceea ce personal am crezut cu nestrămutare că opereta nu a murit încă. nume sonore ce au făcut din „Prinţesa Circului” un spectacol grandios menit să încununeze jubileul de 20 de ani de activitate a teatrului „Alhambra”. N. Să-i numim deci pe Silly Popescu. În decembrie 1946. o operetă de o nouă factură. Numele celor ce au jucat în acest spectacol. dar şi destule realizări şi succese”. „Prinţesa Circului” de Emmerich Kálmán. „Domnişoara Opereta”. În aprilie 1949. care şi-a deschis porţile cu premiera „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski. V. Toni Buiacici. şi-a continuat neabătută drumul succesului. Aici. la Cairo şi Alexandria. s-au bucurat de un real succes. Nicolae Vlădoianu a înregistrat un singur eşec şi acesta l-a costat viaţa. Lucrarea s-a bucurat de un mare succes de public dar şi de o atenţie deosebită din partea cronicarilor. NAŞTEREA TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ – 7 noiembrie 1950 În ciuda dispariţiei părintelui ei spiritual.000 de spectatori. Nae Roman. 20 de ani de existenţă cu „multe visuri. Din punct de vedere financiar însă… eşecul a fost total. alături de colectivul companiei sale şi o serie de invitaţi de marcă. în 18 ianuarie 1947.Între 1940-1946. Toamna anului 1946 aduce pe afişele „Alhambrei” o nouă premieră. au fost montate 16 premiere ce au dat operetei „suflet de viaţă nouă”. opereta se impune şi se statorniceşte în noi dimensiuni.Timuş. versiunea românească a libretului este semnată de Tudor Muşatescu. Bimbo Mărculescu. Şi astfel. La început au fost prezentate operetele româneşti „Paloş Voinicul” şi „Cântecul munţilor” de Viorel Doboş. Este în încăpăţânarea asta a operetei de a nu se lăsa învinsă ceva înduioşător”. Teatrul Armatei inaugurează Secţia muzicală în sala din Calea 13 Septembrie. N. alături de Ion Dacian. Velimir Maximilian a polarizat în jurul său cei mai valoroşi creatori şi interpreţi de Operetă.Wauvrina.Vlădoianu şi Jack Fulga. un îngrijit caiet program consemnează cele 100 de spectacole ce fuseseră vizionate de la premieră. multă muncă. în seara zilei de 7 noiembrie 1950 a fost înfiinţat Teatrul de Stat de Operetă. 10 . toate materialele acestei lucrări de mare frumuseţe au dispărut fără urmă şi numai mărturiile celor ce au participat la realizarea spectacolului ne-au adus ecourile succesului de care s-a bucurat. Maria Wauvrina.Vlădoianu va sărbători. Virginica Romanovski. au intrat pentru totdeauna în Cartea de Aur a Operetei româneşti.Roman.

Elena Zamora. Libretul operetei susţine ideea preluării de către stat a proprietăţilor agricole şi transformarea lor în gospodării colective. Utilizarea folclorului şi a ritmurilor de muzică uşoară au dat creaţiei sale de operetă un suflu nou. o parte din creatori au acceptat compromisul propus de puterea comunistă. la vremea respectivă. Maria Wauvrina. coregrafia a aparţinut maestrei Elena Penescu Liciu. De precizat că astfel de teme – prezente de altfel şi în dramaturgia şi cinematografia românească a timpului – n-au fost decât pretexte pentru a crea subiecte pentru spectacole angajate. susţinută de o elită de cântăreţi şi actori. a păşit cu dreptul pe drumul afirmării. care se dovedesc a fi sabotori şi duşmani de clasă. atât cât s-a putut. „Vânt de libertate” să ajungă la cel de-al 100-lea spectacol. Puica Alexandrescu. Dem. Titus Moisescu. Lili Duşescu. până în 1989. distribuţiilor şi muzicii. pentru generaţiile mai tinere de spectatori ar părea un lucru aproape de necrezut. Din distribuţie au făcut parte Ion Dacian. pe un libret de Paul Mihail Ionescu şi Bogdan Căuş. datorată. Toni Buiacici. Ne vom opri asupra câtorva dintre aceste spectacole. în numai patru luni de la premieră. Distribuţia îi reunea pe Viorel Chicidean. Pe aceeaşi linie a spectacolelor scrise la comandă se înscrie şi opereta „Târgul de fete” de Filaret Barbu. figurau spectacole cu o evidentă tentă propagandistică. iar regia a fost semnată de Sică Alexandrescu şi Nicuşor Constantinescu. Silly Popescu. Bimbo Mărculescu. Bimbo Mărculescu. o înviorare atât de necesară viabilităţii genului. Premiera operetei a avut loc pe 20 mai 1964. cât şi melodicităţii de largă respiraţie a muzicii. Militiade Păun.Iordănescu Bruno. Nae Roman. creaţia sa reuşind să se impună. spectacolul jucându-se de vreo 200 de ori. le-a transformat. De această dată subiectul este ancorat în realităţile vieţii muncitorilor din anii ’60. El este cel care a introdus în structura muzicală a operetelor sovietice tematica cântecului de masă. Nae Roman.Hagic. Aşa se face că în repertoriul Teatrului. Opereta se încheie cu instalarea sediului cooperativei în casa chiaburului din sat. iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu. în adevărate şlagăre. Naivitatea textelor şi conflictele create artificial au fost salvate. altele jucate în puţine reprezentaţii şi scoase apoi de pe afiş. pe un libret semnat de Traian Iancu. conducerea muzicală i-a fost încredinţată reputatului dirijor Eggizio Massini. la 3 martie 1954. Se poate afirma acum că Opereta românească. Specialiştii apreciază că opereta 11 . are loc premiera operetei „Culegătorii de stele”. publicul bucureştean a făcut ca. Silviu Gurău. Maria Wauvrina. Virginica Romanovski. George Groner. Ideea luptei de clasă şi limbajul specific timpului sunt elementele care susţin un conflict în care cei buni îi înving şi-i demască pe cei răi. Îndrăgostit de Operetă. plină de lirism a ariilor şi duetelor. Ludovic Spiess.” (Opereta-ghid. libretul H. Petre Valentin. Melodicitatea caldă. menite să contribuie la formarea „omului nou”. H. Costache Antoniu. Din distribuţie făceau parte Ion Dacian. de inspirata muzică a compozitorului Nicolae Kirculescu. Tot în plină perioadă proletcultistă.Nicolaide. spectacolul fiind greu de ţinut pe afiş din cauza conflictului mai mult decât superficial. Virginica Romanovski. Elena Zamora. *Isaak Dunaevski poate fi considerat ca unul dintre acei mai reprezentativi compozitori sovietici de operetă. „Târgul de fete”a avut o viaţă scurtă. În 7 februarie 1951 a avut loc premiera operetei „N-a fost nuntă mai frumoasă” . Perioada în care opereta românească începuse să se afirme din ce în ce mai puternic a coincis cu venirea la putere a regimului comunist care a impus prin instituţiile sale ideologice teme şi subiecte care să reflecte pretinsele realităţi ale timpului şi care să contribuie la formarea omului nou. Bimbo Mărculescu. direcţia de scenă a fost semnată de George Teodorescu. încă de la înfiinţare. La pupitru s-a aflat dirijorul Liviu Cavassi. Muzica Florin Comişel. fireşte. Cella Tănăsescu. supunându-se noilor cerinţe ideologice. şi apoi aproape în fiecare stagiune. 1969) Deşi. Ca şi în alte domenii ale artei. muzica Nicolae Kirculescu. unele dintre ele cu o viaţă destul de lungă. George Groner.Nicolaide şi Harry Negrin. atunci când dramaturgia o reclama. Acţiunea este plasată pe un şantier de construcţie a unei termocentrale. a imprimat muzicii deseori o nuanţă satirică. atât datorită echilibrului construcţiei. trebuie spus că propaganda comunistă nu a cruţat nici Teatrul de Operetă.

indiferent de naţionalitate. ornamentaţie. „Lăsaţi-mă să cânt” a ajuns la impresionanta cifră de 250 de reprezentaţii. grelele condiţii în care îşi desfăşurau activitatea artiştii creatori din secolul trecut. (Opereta-ghid. coregrafia Elena Penescu Liciu. Astfel. toate acestea constituind multiple aspecte ale conţinutului de idei care au stat la baza creării operetei. Virginica Romanovski – Artistă Emerită sau Puica Alexandrescu – Laureată a Premiului de Stat. Personajul Ciprian Porumbescu a fost interpretat cu pasiune şi dăruire de Ion Dacian.Lebas. „Aculina” de Kovner (1952). Regia a fost semnată de Nicuşor Constantinescu. alături de Ion Dacian. patriotismul înflăcărat al lui Ciprian Porumbescu. 70 de corişti. Astfel Opereta. Militiade Păun. Dia 12 . scrisă pe un libret de Liliana Delescu. Elisabeta Henţia. în Teatrul de Operetă activau: Sandu Eliad – Maestru Emerit al Artei. 45 de instrumentişti. 22 balerini corp ansamblu. sprijinită de specialişti decişi să nu marginalizeze genul. Bimbo Mărculescu (Nastasi). Virginica Romanovski (Suzănica). În cinci ani de la premieră. Sub bagheta compozitorului au evoluat în spectacolul de premieră. Repertoriul se îmbogăţea mereu: „Pericola” de Offenbach (1951). decorurile N. mode. nu poate fi neglijat sprijinul financiar de care s-a bucurat din partea statului. Leipzig sau Belgrad confirmă valoarea partiturii semnată de Gherase Dendrino. Fără îndoială. Erastia Sever şi Viorel Cosma. slujită de o adevărată pleiadă de cântăreţi şi actori. Puica Alexandrescu. valoroasei echipe de solişti ai Teatrului de Stat de Operetă i s-au adăugat nume de certă valoare ca: Getta Mara. Elisabeta Porumbiţa. în Transilvania anilor 1882. Gherase Dendrino – Laureat al Premiului de Stat (mai târziu devenind şi Artist al Poporului). PERIOADA DE AUR A TEATRULUI DE STAT DE OPERETĂ Anul 1954 marchează un mare succes al Operetei româneşti – „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino – creaţie de referinţă. Laureat al Premiului de Stat sau Artist al Poporului cu care erau răsplătiţi artiştii de valoare. tehnic scenă – pe scurt 115 angajaţi la personalul tehnic. Faptul că această operetă s-a jucat cu egal succes la Odessa. Maria Wauvrina (Rosa). *Opereta „Lăsaţi-mă să cânt” a fost scrisă cu prilejul împlinirii unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. croitorie. Stimulative şi onorante erau şi titlurile de Maestru Emerit al Artei. opereta „Lăsaţi-mă să cânt” pune în evidenţă lupta pentru dezvoltarea culturii româneşti. dragostea lui pentru cântecul popular românesc. Menită să comemoreze împlinirea unui veac de la naşterea compozitorului Ciprian Porumbescu. „Casa cu trei fete” de Schubert-Berté (1953). asta fără să mai amintim şi de personalul administrativ. „Ana Lugojana” de Filaret Barbu (1951). Opereta are la bază ideea dezvoltării unei culturi muzicale în Transilvania prin gruparea intelectualilor cinstiţi. evocând momentul important al vieţii muzicianului român. Artist Emerit. O perioadă de aur în care s-a muncit cu râvnă şi dăruire. a avut un destin de invidiat. Titus Moisescu. execuţie decoruri. Radio-ul şi mai apoi televiziunea se întreceau în imprimări şi înregistrări cu muzică din operete şi chiar cu spectacole integrale. Dresda. lupta lui pentru înfrăţirea naţionalităţilor conlocuitoare din Transilvania. Inspirata muzică a acestei lucrări l-a propulsat pe Gherase Dendrino definitiv în rândul autenticilor creatori de operetă. Silly Popescu (Bertha). butaforie. costumele Elena Agapie. Nu este puţin lucru ca un teatru să funcţioneze cu o schemă aproape perfectă: 51 de solişti.nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul celorlalte două ale compozitorului („Ana Lugojana” şi „Plutaşul de pe Bistriţa”) nici prin orchestraţie. 1969) An de an. în plus ateliere de tâmplărie. 14 solişti balet. tapiţerie. nici prin armonie.

Contesa Maritza a provocat un furtunos succes: „…Românii se pricep de minune să prezinte cu gust operetele… Cântăreţii nu dispun numai de voci admirabile ci şi de mare talent actoricesc. Constanţa Câmpeanu. Ştefi Pârvulescu. primul. 13 . „Trebuie să recunoaştem că noi am şi uitat de când în operetă au fost executate partiturile vocale cu atâta precizie muzicală şi cu nuanţe atât de bogate cum am auzit la oaspeţii noştri români. sub bagheta dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi. Ludovic Spiess. Bulgaria şi Polonia. Profesionalismul trupei a fost subliniat de critica de specialitate. Lia Turovski. Începând cu anul 1957. care a creat un adevărat stil de balet propriu operetei… Între maeştrii corepetitori trebuie să numim la loc pe cinste pe Edith Huzly şi Marin Voicu care au vegheat permanent la menţinerea unui înalt nivel interpretativ al tuturor soliştilor. Constanţa Câmpeanu. „Colomba” de Elly Roman şi „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Denise Vrancea. Ion Dacian. Marica Munteanu. Ditta Pavel. Coca Enescu.Panaitescu. Silly Vasiliu. „Colomba”. „Studentul cerşetor”. Mircea Nemens. la Festivalul de Operetă de la Trieste. În 1969.” Succesul de care s-a bucurat Opereta bucureşteană peste hotare s-a datorat în mod cert dirijorilor de excepţie pe care i-a avut: Gherase Dendrino. „Vânzătorul de păsări”. Lili Duşescu. cu „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. În regia lui Nicuşor Constantinescu. Cleopatra Melidoneanu. ţigan”. într-o sală cu 1700 de locuri. Toni Buiacici. jucând pe Tassilo cu decenţă şi cântând cu o frumoasă voce cultivată. a fost punctul central. Corina Bărbulescu. mereu proaspătă. Pe scena teatrului din Splai premierele şi-au urmat cursul. noi turnee în Austria. Constantin Rădulescu. Mihai Petculescu. Ai impresia că nu eşti la operetă. Adriana Codreanu. George Groner. Viorel Chicideanu. În 1968. Duşan Bugarin. de Nicolae Ţăranu. „Văduva veselă”. Liviu Cavassi. „Boccacio”. la Moscova. Emil Popescu. Teatrul de Operetă prezintă în Italia. publicul german a aplaudat furtunos evoluţiile artiştilor bucureşteni. spectacolul a fost vizionat şi de soţia compozitorului Kálmán care a declarat că „este cea mai frumoasă montare a «Contesei Maritza» pe care a văzut-o”. Marica Munteanu. s-a desfăşurat în perioada 28 februarie–6 aprilie 1957. „Lysistrata”. Valli Niculescu. Mia Chirilescu. La München. Cella Tănăsescu. În această perioadă s-a montat şi operă comică – „Don Pasquale” şi „Elixirul dragostei” de Donizetti – fapt ce subliniază forţa interpretativă a colectivului. Seria turneelor a continuat în Ungaria. *Opereta bucureşteană a fost primul ambasador al artei lirice româneşti în Occident. ziarele subliniind aproape la unison „efortul şi talentul acestui colectiv bine închegat”. apoi în 1965. Valeria Rădulescu. pe lângă Ion Dacian. Teatrul de Stat de Operetă întreprinde numeroase turnee. Octavian Naghiu. Tamara Buciuceanu. Iancu Groza şi Tiberiu Simionescu. Germania. cu o coregrafie semnată de Elena Penescu-Liciu. la Theatre des Westens din Berlin. George Hazgan. Iancu Groza. director şi tenor al trupei. Constantin Drăghici. cât şi operetă românească: „Plutaşul de pe Bistriţa”. Pentru asta le mulţumim în mod special!” Farmecul românesc al operetei a fost dezvăluit publicului berlinez. ci la spectacolul Operei Comice Clasice. Ştefan Glodariu. Luxemburg sau Olanda – la fel de bine primite de public. Petre Valentin. Cu trecerea anilor li s-au alăturat Lucica Roic. melodia „Zi. Belgia. Nelu Marinescu. Mircea Ionescu. dacă era după public. şi nu în ultimul rând maestrei Elena Penescu Liciu. Nicolae Ţăranu. Valeria Rădulescu. Ştefan Teodoriu. Adriana Codreanu. „Zarvă între fete”. „Prinţesa circului” de Emmerich Kálmán cu deosebit succes. Se montează cu succes atât operetă clasică: „Liliacul”. el ar fi trebuit s-o repete de zece ori! Dacian (ca şi restul ansamblului) a cântat în limba germană. dirijorilor de cor: Nicolae Oancea şi Aurel Grigoraş.

Germania (12 octombrie 1970) – scria despre „strălucirea nouă a genului de operetă. fie amintit că este vorba despre unul din cele mai mari teatre de operetă din lume: Opereta de Stat din Bucureşti. Vorbind cu dânsul despre soarta operetei. George Groner. fac seri regale… Opereta din Bucureşti a ridicat Opereta la o nouă strălucire…Merite deosebite are directorul de scenă Ion Dacian care. Nicolae Ţăranu. Eugen Savopol. Opereta „Ţara surâsului” a fost montată la Teatrul de Stat de Operetă în anul 1965. maestrul Ion Dacian a îmbogăţit repertoriul cu lucrări de referinţă ca: „Ţara surâsului” de Léhar (1965). Titrând: „România ne arată cum trebuie jucată opereta”. s-a menţinut în atenţia publicului timp de 17 ani. „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez (1966). Desprinsă din tiparul operetei clasice. atât pentru tenor cât şi pentru soprană.Z. Ştefan Norris. Domnia sa a adus carul lui Tespis de la Bucureşti la Charlottenburg. Şi opereta românească a fost prezentă cu: „Anton Pann” de Alfred Mendelsohn şi „Soarele Londrei” de Florin Comişel. de altfel. Cleopatra Melidoneanu. Nae Roman. În distribuţia spectacolului regăsim vedete de primă mărime ale Teatrului din Splai: Valeria Rădulescu. În serile când se juca „Ţara surâsului” sala gemea de lume. este maestru în interpretarea acestui gen şi care este în patria domniei sale unul din cei mai populari actori”. nu permit prezentarea ei la cote de maximă exigenţă artistică în condiţiile grele impuse de un turneu. cum rar i-a fost dat lumii să vadă genul de operetă. Adriana Codreanu. În decorurile create de arh. Era o sărbătoare şi pentru întreg ansamblul. A fost o adevărată provocare. Valli Niculescu. 14 . „Contele de Luxemburg” de Léhar (1971). „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán (1967). Lucica Roic. ce au dat viaţă unor personaje veridice. Din lunga listă a premierelor se desprinde un alt titlu. Acelaşi succes de care s-au bucurat în străinătate „Contesa Maritza” şi „Văduva veselă” l-ar fi avut şi „Ţara surâsului” de Léhar. Ludovic Spiess. În „Ţara surâsului” întreaga trupă nu juca ci pur şi simplu „oficia”. Bimbo Mărculescu. nota : „În părţile lirice a strălucit glasul cultivat şi catifelat de tenor al lui Ion Dacian. am primit următorul răspuns: An de an Operetei i se prevede moartea – la fel ca şi Operei. când lucrarea este de proastă calitate”. Concepută ca o operetă de tenor. musicalul „My Fair Lady” de Loewe. „Suzana” de Gilbert (1970). alături de Dendrino. În perioada în care a condus destinele Teatrului de Operetă. cu o esenţă dramatică deosebită. În treacăt. de la primul solist la ultimul maşinist. modele de talent şi muncă filigranată. prin valoarea interpreţilor care au dat viaţă Prinţului Sou-Chong (Ion Dacian. venită din Bucureşti unde Kálmán şi Léhar. Mircea Nemens.F. Marica Munteanu. ideea de a monta acest spectacol pe scena Operetei. Conducerea muzicală a dirijorilor Constantin Rădulescu şi Liviu Cavassi asigura spectacolelor o înaltă ţinută artistică. „Sânge vienez” de Johann Strauss (1967). Premiera a avut loc pe 8 mai 1969 şi i-a avut în distribuţie pe: Ion Dacian. de pe malul Dunării pe cel al Spreeii. Keiszeitung Bobliger Blatt – R. Tiberiu Simionescu. Maria Wauvrina. „Ţara surâsului” a oferit prilejul regizorului Ion Dacian să demonstreze plenul personalităţii sale artistice. Eugen Fânăţeanu şi Dorin Teodorescu). Constanţa Câmpeanu. coregrafia maestrei Elena Penescu Liciu dobândea un plus de farmec oriental. atât pentru regizorul Ion Dacian cât şi pentru întreg ansamblul. ca şi Teatrului în general – dar numai atunci este moartă. Dânsul a făcut o punte între Est şi Vest – cu trupa de operetă – şi asta la cel mai înalt grad de calitate. dar montarea fastuoasă şi mai ales dificultatea partiturii muzicale. după succesul de care se bucurase filmul lui Gabriel Pascal.Enno Wymer în cotidianul B.

Eugen Savopol. Nae Roman şi mulţi alţii. În plină iarnă (8 decembrie 1981) a trecut în lumea umbrelor. Mireille Constantinescu. Fascinanta creaţie a Cleopatrei Melidoneanu fiind considerată. însuşit de compozitor – prin naştere şi educaţie – în familie şi şcoală. Daniela Diaconescu. după care a urmat adunarea cinică de înlocuire cu flori şi mulţumiri „tovărăşeşti pentru contribuţia adusă artei socialiste”. Virgil Bojescu. Te bucuri de ea în două momente: o dată când o cumperi şi o dată când scapi de ea!” Gestul l-a marcat însă cumplit. A revenit cu greu pe un platou de televiziune pentru ultimele filmări. Le-au fost parteneri în rolul Higgins. Cornel Rusu. Dumnezeu le-a hărăzit zăpada şi îngheţul spre a rămâne veşnic cu figura de marmură rece. După premieră. A fost elogiat Ion Dacian. a asigurat culoare. Directorul Dacian trecuse la regie. *„My Fair Lady” reprezintă o adevărată cotitură în creaţia contemporană de operetă. presa a consemnat la unison izbânda.Ionescu Dodo. fiind îngropat în curtea Bisericii Sf. 15 . Având la bază un libret construit pe un valoros text al literaturii dramatice – Pygmalion de George Bernard Shaw . Eugen Fânăţeanu. Ionel a mai avut puterea să declare cu umor: „În ziua de azi. De-a lungul timpului. A făcut o congestie cerebrală. fapt care începuse să deranjeze anumite figuri conducătoare ale epocii socialiste. Elizeu Simulescu.Tiberiu Simionescu. Realizarea a depăşit toate aşteptările. Ştefi Pârvulescu. Dorin Teodorescu. interpreţii spectacolului s-au străduit să păstreze succesul de la premieră. ce au încălzit inimile oamenilor cu fiorul lor fierbinte. Audrey Hepburn. Titus Moisescu. exact în aceeaşi lună de Crăciun plecase şi Leonard (1928) pe drumul fără de întoarcere. 1969) Paralel cu îmbogăţirea repertoriului se adaugă nume noi pe afişele Operetei: Eugen Savopol. În 1964. considerându-l „unul din cele mai bune spectacole de teatru muzical montat la noi” şi care „ridică mult prestigiul” Teatrului. de asemenea. iar conducerea muzicală de Liviu Cavassi.Gheorghe din Cartierul Andronache. iar la Londra 2281). în rolul Elizei au evoluat cu graţie şi dezinvoltură scenică Constanţa Câmpeanu. lucrarea a cunoscut un succes nemaiîntâlnit.” (Viorel Cosma. N. („Opereta-ghid”. unde a fost forfecat fără menajamente. cocheta mai mult cu străinătatea. prin care străbate clar şi sentenţios lirismul poetic vienez. fiind preluată în repertoriul teatrelor din întreaga lume. actorul Silviu Stănculescu şi George Pănescu. direcţia de teatru este ca maşina. cânta doar în anumite spectacole. Rodica Truică şi Mioara Manea Arvunescu. adus special de la Londra. o revelaţie. A fost stabilit recordul spectacolelor de musical (2717 reprezentaţii. ctitorie a lui Nicolae Vlădoianu. Wilfred Hyde-Withe) distins cu opt Premii Oscar. atât ca regizor cât şi ca interpret. Coregrafia lui Michel Boyle. Marele merit al lui Loewe este acela de a fi ştiut să facă sinteza dintre dramaturgia piesei lui Shaw – care în operetă a rămas aproape neschimbată – cu specificul muzicii şi spectacolului american. Într-o bună zi s-a trezit cu o şedinţă de 48 de ore. Militiade Păun. Faptul că „My Fair Lady” s-a jucat neîntrerupt timp de aproape 34 de ani cu succes este cea mai bună confirmare. cu nedorite consecinţe locomotorii.şi o muzică deosebit de inspirată. autenticitate şi înaltă demonstraţie de virtuozitate scenică. „Portret sentimental Ion Dacian”). „Dacian devenise un nume de legendă către anii ’70. „Se pare că artiştilor. Sub atenta îndrumare a experimentatului Tiberiu Simionescu. direcţia de scenă fiind asigurată de Ion Dacian. a fost realizat şi un film (cu Rex Harrison.

) De când a întâlnit opereta n-a mai căutat alt stăpân. Dacă la începuturile carierei sale. în registrul mediu. cu toate forţele celui aşteptat. pentru care rolul şi rostul scenei nu a avut întreruperi niciodată. cu o prezenţă fizică cuceritoare. unde suferinţa are lăcaşuri ascunse. în care Zeller şi Kálmán. cu acea tandreţe cu care căuta să vadă dincolo de aparenţe. Pe multe operete şi-a lăsat Dacian amprenta de artist sclipitor şi aceasta desigur va îngreuna mersul celor care i-au pornit pe urmele paşilor. pentru a atinge. o făclie cu străluciri serafice. nu i-a fost nici lui uşor. A fost o confruntare în timp. de care nu se putea apropia decât cel hărăzit să strângă laolaltă toate viorile. corişti. care-l va lua ca model pe acest mare şi unic interpret. înconjurat de solişti. Fiecare rol. Muzica lui Léhar are o graţie şi o fineţe de dantelă… Echipa de interpretare a fost dominată de prezenţa d-lui Dacian. Cu o tinereţe de invidiat în trăirea stărilor. Aplauzele sacadate aproape că nu mai conteneau. Fusese o adevărată sărbătoare artistică. cu un timbru excepţional de cald şi de frumos. pe care Ion Dacian a dus-o timp de peste 40 de ani. câştigându-şi permanente galoane pe plan actoricesc”. cu imaginea atât de complexă oferită de partitură. în 1968 . Atunci. un nivel de teatru cu adevărat remarcabil. care-l stabilea pe Dacian pe un podium definitiv. multă vreme. Oprit la mijlocul scenei. aşa cum. pentru prima oară. Ion Dacian. aflăm dintr-o cronică iscălită de Traian Lalescu: „Teatrul ‚Alhambra’ n-a precupeţit nici un efort material. în sensul cel mai bun. Ion Dacian s-a confundat cu un mare artist. în schimbul acelui dram de fericire. cânta în tonalitatea inimii lui. Ion Dacian. El venea cu o inimă liniştită. Despre premiera operetei „Paganini”. risipă de balete. pe care Leonard a căutat-o însetat. lumea era în căutarea acestei viori fermecate.. Ion Dacian a fost mereu comparat cu Leonard. cu o inimă care gustase din pocalul acelei cucute măreţe. a simţit că-n imperiul fără hotare al nemuritorului vals cânta vioara căutată. în multe momente. costume şi decoruri au caracterizat întotdeauna operetele prezentate de Ion Dacian”. Vioara era metafora care l-a condus prin popasul acesta lumesc. chiar atunci când pensionarea l-a făcut spectator. Nu le va fi lesne să urce până la sufitele scenei. Când a apărut Ion Dacian. Dl. o dată cu apariţia în opereta „Baiadera” lui Kálmán (1947?) nu s-a mai vorbit despre el în aceşti termeni. Când a cântat Dacian. un spectacol la care Ion Dacian a fost invitat să interpreteze rolul lui Alfred: „Apariţia lui Ion Dacian a întrerupt pentru câteva clipe cursul firesc al spectacolului. în final. tânărul unei providenţe. când e vorba să monteze un spectacol nou. ca orice slujitor în slujba Euterpei. În ziarul Fapta. mi-a căutat ochii şi m-a întrebat cu modestie: «Crezi că a fost bine?»” 16 . şi această linişte îi dădea răgazul să cuprindă toată grădina. cum spunea un personaj al lui Bogdan Amaru. la care ştia că are dreptul.DESPRE ION DACIAN Leonard lăsase un gol. de altfel. cronicarul dramatic consemnează: „…noul spectacol al teatrului Alhambra – „Paganini” – merită de la început o menţiune specială pentru evidentul spirit de conştiinciozitate şi pasiune artistică cu care a fost realizat. Iată ce mărturisea George Zaharescu – regizorul şi directorul Operetei bucureştene. efortul actorului.. şi-a păstrat în continuare ţinuta şi starea sentimentelor personajului său. balerini şi orchestranţi. E nevoie de o aplecare peste munca şi râvna lui. abia perceptibile. ascultătorul aşezat cuminte în scaunul unor visări ce durează două ore. căruia să-i pună în slujbă glasul şi neliniştile sale. Căderea ultimei cortine a constituit un triumf. Figuraţie bogată. căci Tudor Arghezi scria în Bilete de papagal în februarie 1929: „Leonard a cântat ca o vioară şi a murit ca o vioară”. cu timiditatea omului veşnic în căutare.Ion Dacian a încetat. Fiindcă el credea că „Numai durerea ne învaţă să râdem”. neschiţând nici un gest. din care se pot scoate înţelesuri încă negăsite şi nerostite. de mult de a fi numai un răsfăţat cântăreţ. modulându-şi glasul cu un firesc propriu teatrului realist. (. Dar toate aceste „bariere” artistice nu vor face decât să îndârjească. rămâne o carte deschisă pentru cine va dori să-i studieze drumul şi să-i înveţe paşii. al cărui joc de scenă a depăşit crochiul unei siluete de operetă. era zâmbitor. studiat şi apoi jucat de el. împiedicându-se de faima lui Leonard.referitor la momentul de final al operei „Traviata” de Verdi. Léhar şi Strauss şi toţi acei visători vienezi s-au plimbat cu viorile lor fermecate. (…) Vocea tânărului de la Opera din Cluj. atunci.

Dar despre această perioadă. practic în Teatrul de Operetă s-a predat ştafeta unei noi generaţii de creatori şi realizatori ce s-au străduit să-şi însuşească tainele măiestriei în universul fermecător al operetei. Casa cu trei fete. Alexandru Badea. Marta Savciuc. s-au înscenat şi lucrările de mai redusă anvergură: Miss Helyet. muzica George Grigoriu. Alături de opereta clasică prezentă prin premierele „Contele de Luxemburg” de Franz Léhar (1971) sau „La Calul bălan” de Ralph Benatzky (1973). lucrări româneşti de certă valoare. musicalul îşi face loc pe afişele Teatrului din Splai. Alexandru Ioniţă. Simina Ivan. dragostea omului” (1976). Sanda Mărgărit. îşi vor demonstra forţa prin inedite spectacole: „Viaţa. Astfel. În stilul propagandistic al politicii partidului comunist – prezent de altfel şi în filmele istorice ale timpului – subiectul operetei evocă luptele şi jertfele care au condus la cucerirea Independenţei României prin înfrângerea armatelor turceşti. Influenţa ideologiei oficiale s-a făcut simţită în opereta românească în activitatea Teatrului de Stat de Operetă şi în deceniile şapte şi opt . George Niculescu. Suzana. 17 . „Balet contemporan” (1979). O noapte la Veneţia. vor atrage în sala Operetei un public nou. s-a înscris şi premiera (17 mai 1977) operetei „Eternele iubiri”. Mam’zelle Nitouche. Petre Codreanu şi George Zaharescu. Astfel. Puşa Urdăreanu. spune!” de Elly Roman (1972). maestrul George Zaharescu. Silvia. Distribuţia a fost una de zile mari (Cleopatra Melidoneanu. Dorin Teodorescu. Liliacul şi Paganini. la împlinirea a 100 de ani de la Independenţa României în şirul evenimentelor care trebuiau să marcheze evenimentul. În paralel. sub conducerea maestrei Mihaela Atanasiu. se datorează succesul relativ al spectacolului. „Oklahoma” de Rodgers (1974) şi „Poveste din Cartierul de Vest” (1978). Este adevărat. Nicolae Simulescu) şi doar ei. Laura Niculescu. libretul Constantin Florea. spune: Ne-am hotărât să retragem treptat din circuitul de spectacole tot ceea ce era acoperit de cenuşa timpului. două creaţii de referinţă ale genului. „Nesfârşit. Vali Niculescu. Noi sunt şi numele ce se impun acum atenţiei: Mihaela Mijea. Dumitru Trandafir.DESCHIDEREA OPERETEI SPRE NOI ORIZONTURI – ANII ’70-’80 Grija pentru un repertoriu reprezentativ a fost continuată după dispariţia lui Ion Dacian. ceva mai estompat decât în anii ’50. Constanţa Câmpeanu. Nicolae Simulescu. Emil Pinghireac. directorul Operetei bucureştene din acea perioadă. „Leonard” (1976) de Florin Comişel. în decursul anilor ce au urmat au văzut luminile rampei. Începând cu anul 1976 balerinii Teatrului de Operetă. Între anii 1970-1980. Voievodul ţiganilor. George Hazgan. Bianca Ionescu. „Lecţia de dragoste” (1981). de directorii teatrului. „Răspântia” (1975). Faustina” de Liviu Cavassi şi Doru Butoiescu (1973). Rodica Truică. S-a acordat egală importanţă repertoriului românesc şi clasic. Emil Spătaru. Victoria şi-al ei husar. Vânzătorul de păsări. să dăm strălucire spirituală capodoperelor genului şi să îmbogăţim portofoliul repertorial cu lucrări neexplorate încă. în noi viziuni regizorale. Nicolae Ţăranu. Ioan Suciu. zborul Măiastrei” (1978). Logodnicul din lună şi Chouflery. distribuţiei. Văduva veselă. Daniel Eufrosin. Lucia Ţibuleac. În această perioadă au văzut luminile rampei spectacolele: „Spune inimioară. Liliana Pagu. Prinţesa circului. „Mătuşa mea.

ce de eroii îşi jură credinţă în faţa lui Dumnezeu etc. organizate din doi în doi ani. uneori câte două spectacole consecutive în deplasări obositoare. 3000 de dolari pentru achiziţionarea lucrării lui Bernstein. tineretului în general. care trebuiau rezolvate. „Timp de trei stagiuni la rând lucrarea fusese respinsă «undeva sus» unde se avizau planurile repertoriale. după cum afirmă George Zaharescu: „repertoriul. „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata”.). 18 . urmate de repetiţii începând cu ora 10 dimineaţa când programul de lucru o impunea (Opereta avea pe atunci stagiuni permanente în Piteşti.. o mare expresivitate a frazării şi o categorică disponibilitate pentru dans a tuturor colectivelor artistice (solişti. „Examene-examene”. nu-mi dăinuie în amintiri decât explozia de aplauze care a încununat în cele din urmă premiera Poveştii din Cartierul de Vest. „Suzana”. Trecând peste vitregia şi duritatea inculturii afişate de unii reprezentanţi ai «forurilor competente» cu ocazia vizionării repetiţiei generale a acestui spectacol («de ce trebuie să se moară la operetă. Anul 1978 a fost. la care s-au adăugat noile montări ale capodoperelor originale. în această perioadă iau naştere colocviile de creaţie ale Teatrului de Operetă. „Voievodul ţiganilor” etc. în cea de-a patra stagiune. cor. Rezultatele n-au întârziat să apară. În sfârşit. Turnu Măgurele şi Alexandria). au constituit un fond repertorial autohton demn de invidiat. dar şi din lucrări româneşti (operă.Problemele esenţiale din această perioadă. Buzău. „Contele de Luxemburg”. erau. regizori. libretişti. pentru că umerii acestor autentice valori susţineau tot greul reprezentaţiilor cu stoicism. „Violete de Parma”. „Prinţesa circului”.) care mai «trăiau» doar prin valoarea interpreţilor şi montări mai recente („Vânt de libertate”. care prin problematica şi ritmurile sale se adresa noilor generaţii de spectatori. maeştri de balet ai tuturor teatrelor de gen din ţară ne întruneam pentru a dezbate problemele specifice şi pentru a deschide front de lucru în propriile laboratoare de creaţie. Slobozia. astfel. „Contesa Maritza”. Un spectator nelipsit de la reprezentaţiile Operetei seară de seară lansase o butadă: „Opereta este teatrul cu cel mai mare număr de vedete pe metru pătrat”. cu reveniri în Bucureşti în jurul orelor 2 sau 3 noaptea. Repertoriul teatrului (care rula în fiecare lună în jur de 14-16 titluri. Târgovişte. lipsea muzicalul american. Începutul se realizase fructuos sub directoratul lui Petre Codreanu prin „Oklahoma”. teatrul primeşte undă verde şi. care se convinsese de valoarea lucrării citind partitura. impunând un nou stil de interpretare. „Eternele iubiri”. cine a putut scrie un asemenea libret. urmat apoi de un altul „Poveste din Cartierul de Vest”. de ce balerinele au fustele scurte. „Tinereţea unui vis”. „Un tip de modă veche”. un an de excepţie care a dat actul de naştere a ceea ce se numeşte în lumea teatrului spectacol total.” (George Zaharescu) Această reprezentaţie–eveniment a constituit o cotitură în activitatea teatrului. „Soldăţelul de plumb”. „Vila cu iluzii”. dublate de o muncă debordantă. de ce trebuie să se bată cu şişurile şi nu cu pumnii.. „Poveste din Cartierul de Vest” s-a constituit în exemplu edificator pentru întreaga trupă care a înţeles că poate să-şi depăşească condiţia. Focşani. cadrele şi calitatea reprezentaţiilor”. studenţilor. „Leonard”. Ploieşti. interpreţi. „Marco Polo” etc. operetă sau musical). au constituit ţelul suprem.»). Înscriindu-se într-o direcţie de revigorare a formulelor clasice de abordare ale spectacolului muzical. balet). „Poveste din Cartierul de Vest” a fost o adevărată şcoală în care dăruirea şi credinţa. asigurând astfel o mare varietate pentru spectatori) era format dintr-un amalgam de montări vechi ale unor titluri de răsunet („Ţara surâsului”. elevilor. Compozitori. susţinută de referatul însoţitor favorabil al compozitorului Teodor Bratu (pe atunci inspector în Consiliul Culturii). Şi totuşi din paleta repertorială a teatrului lipsea ceva. cu largul concurs şi sprijin al Direcţiei Muzicii din Consiliul Culturii. Era un adevăr incontestabil.

frigul din sălile de repetiţii şi din sala de spectacole au afectat disponibilitatea vocală interpreţilor. în ovaţiile dezlănţuite ale unei săli arhipline. în plenara Consiliului Culturii) ce desfiinţa practic fluxul normal al activităţii materiale din teatre. Am fost nevoie.) „Lăsaţi-mă să cânt” a răsunat ca un strigăt de deznădejde prin glasul tuturor interpreţilor. Puţini ştiu că aceste două acţiuni au întregit substanţial bugetul pentru plata salariilor în acea perioadă plină de neprevăzut şi neajunsuri. situaţia financiară a instituţiilor de spectacole începea să devină din ce în ce mai precară. înlănţuiţi de braţe de la un capăt la celălalt al gradenelor. corului şi orchestrei. cu greu am reuşit să încheiem spectacolul târziu după miezul nopţii. Interesaţi că în această instituţie se duce o politică pragmatică faţă de repertoriu. agrementate cu şlagăre „la modă” şi prezenţe notabile ale unor actori de comedie din teatrele bucureştene. apăsători. Opereta şi-a păstrat tinereţea şi atractivitatea oricât i-ar fi contestată vitalitatea artistică şi oricât ar fi fost considerată 19 . un „magazin” cuprinzând o mare varietate de teme. din iniţiativa maestrului de balet Victor Vlase. se editează revista BIS. Bisaţi de zeci de ori. Planurile de încasări se măreau. aplauzele şi uralele au răsplătit în fiecare seară strădaniile unei trupe mobilizate exemplar. ca trupa să fie împărţită în două echipe. Un rol deosebit faţă de producţia artistică a Teatrului din Splai l-a avut în toată această perioadă critica de specialitate. Bergamo. În paralel.. constituind un real sprijin moral. a fost pusă în aplicare şi măsura comasării atelierelor de producţie (măsură întâmpinată cu un vehement protest al omului de teatru. Columbia şi Guatemala). Nu pot să uit seara reprezentaţiei de la Siracuza în a cărei arenă 8–10. Reggio Emilia. cronicarii bucureşteni au apreciat activitatea operetei. Peste toate aceste neajunsuri. Inevitabilul s-a produs în 1986. Cele trei turnee întreprinse pe perioade destul de întinse (40-50 zile) în Italia. (. În perioada care a urmat. „baletul contemporan” al Mihaelei Atanasiu cucerea inimile spectatorilor din şase ţări ale Americii Latine (Mexic. câţiva ani mai târziu. bogat ilustrat în fotografii color. indiferent de vârsta şi vechimea în muncă. (George Zaharescu) În ciuda tuturor neajunsurilor cu care s-a confruntat în perioada care a urmat. Ecuador. Anii care au urmat au fost cenuşii. Peru. Costa Rica. una ce susţinea spectacolele din repertoriul curent şi cealaltă – mai redusă – care susţinea în sălii de mare capacitate reprezentaţii de divertisment. în aceste condiţii. că sunt experimentate forme novatoare de exprimare artistică şi că distribuirea în roluri este deschisă talentelor. într-o atmosferă de sărbătoare populară greu de descris. Se vehicula tot mai des ideea mutării sediului Operetei în altă locaţie. înfăptuiseră într-o jumătate de zi buldozerele. Ancona. Ravenna.” (George Zaharescu) În cadrul aceleiaşi perioade. În jurul sediului. Trapani. Orvietto.000 de spectatori fredonau împreună cu interpreţii. se desfiinţau posturi. Sardinia sau Sicilia. Ne-am mutat în grabă (înregistrând mari pierderi de materiale şi exponate rare) în noul sediu oferit de Teatrul Naţional. printre cele vehiculate fiind chiar Sala Mică a Teatrului Naţional. 1979 şi 1982 au marcat afirmarea deplină a valorii spectacolelor Operetei bucureştene şi peste hotare. iar seara bezna înghiţea totul într-un neant de nepătruns.. fondurile pentru montări erau reduse substanţial. grei. demolările creaseră un teren viran sinistru. Pescara. „Pretutindeni în Torino. Zvonurile despre dărâmarea clădirii teatrului sau despre afilierea operetei ca o secţie pe lângă Opera Română se înmulţeau. erau pensionate multe cadre. maestrul Radu Beligan. Enna sau Cagliari – ca să nu dau decât câteva exemple – strigătele de ‚bravi’. au stârnit elogiile presei de specialitate şi au încântat zecile de mii de spectatori ce au vizionat reprezentaţiile. Ce nu reuşiseră marile inundaţii sau devastatorul cutremur. care s-a reflectat în aprecierea sa pe plan naţional. iar spectatorii începuseră să se împuţineze simţitor.Anii 1978.

Directorul Dorin Teodorescu a avut bucuria să îşi vadă împlinit visul de a duce colectivul Operetei bucureştene într-un turneu în Ţara Sfântă. „Plutaşul de pe Bistriţa”. a fost una de căutări şi încercări de a reveni la un echilibru repertorial. Sub directoratul doamnei Sorana Coroamă Stanca. Publicul nu a trădat-o şi a continuat să-i umple sălile. Teatrul de Operetă a traversat o perioadă de căutări. dicţiune de cristal. dar şi în Germania şi Italia. atras de seninătatea şi accesibilitatea ei melodică. Când Ion Dacian a descoperit-o pe soprana Cleopatra Melidoneanu a simţit că lângă ea trebuie să fie adus Dorin 20 . dar şi instituţional. Junele-prim şi primadona sunt sortiţi de autori să fie mereu tineri. „Lăsaţi-mă să cânt”. „Frumoasa Elena” de Jacques Offenbach. A fost o perioadă în care în sala Teatrului de Operetă erau proiectate filme. de umorul de bună calitate – conceput ca element intrinsec şi funcţional. carismă de prinţ. secondat o vreme de Daniel Eufrosin ca director artistic apoi şi de Cleopatra Melidoneanu şi Amza Săceanu. Între premierele montate în această perioada trebuie amintit „Gondolierii” de Arthur Sullivan. „Vânzătorul de păsări”. frumoşi şi mai ales buni dansatori. „O noapte la Veneţia” trebuiau săşi continue seria succeselor. În anul 1992. DESPRE DORIN TEODORESCU „Pe Dorin Teodorescu l-am admirat din prima clipă când a urcat pe scena operetei bucureştene. căci despre voce se «ocupă» compozitorii ce le oferă şlagăre în fiecare partitură. de finalul fericit. După 1989. când destinele Operetei bucureştene au fost conduse de tenorul Dorin Teodorescu – director general. Avea toate darurile dumnezeieşti. s-a adăugat titulaturii Teatrului de Operetă şi numele onorant al maestrului Ion Dacian. După acea perioadă de entuziasm a începutului de veac sub zodia marelui Nae Leonard.neintegrată în stilul şi gustul modern. Fusese descoperit de Ion Dacian în momentul când simţea că Teatrul de Operetă îşi căuta o vedetă la sfârşitul de secol şi adus pe scena din Splaiul Independenţei spre a-i preda ştafeta generaţiei de sacrificiu a operetei româneşti. Un suflu nou şi o încercare de revigorare a Operetei a fost adus între anii 1994–1999. UN SUFLU NOU ADUS OPERETEI – DORIN TEODORESCU Perioada de după ’89. compozitor mai puţin cântat în România. montându-se cabaret politic („Plaisir d’amour”) sau o diversificare prin programarea unor concerte ca „Stabat Mater” de Rossini ori „Concert Mozart”. „Paganini”. „Ana Lugojana”. a urmat în anii 1950-1960 etapa de consolidare a operetei naţionale sub aripa zborului înalt a lui Dacian. de subiectele spumoase. inteligenţă scenică înnăscută. „Liliacul”. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky dar şi un inedit Medalion „Robert Stolz”. s-a încercat modernizarea repertoriului. de optimismul tonic. voce de tenor caldă. superbă în acut. de încercări. „Lysistrata” dar şi „Văduva veselă”. remarcabil om de teatru. „Ţara surâsului”. în vreme ce schema teatrului suferea reduceri aberante. de adaptare la noile condiţii. pentru a realiza o carieră artistică strălucită: fizic impecabil. egală în toate registrele. de generozitatea conţinutului de idei. „Contesa Maritza”.

Într-o dimineaţă l-am întâlnit la Conservator. totul pare de la sine înţeles. nu a ezitat o clipă să-l plămădească spre marea carieră internaţională. În 1995 a organizat la Teatrul de Operetă un spectacol cu tinere talente. studios. Dorin ştia că sunt autorul libretului şi mi-a luat-o înainte cu întrebările: «Cum v-a plăcut Sărmane lăutar? Dar duetul de dragoste dintre Bertha şi Ciprian?». Dumnezeu a vrut ca toţi cei trei «prinţi ai operetei româneşti» (Leonard. după actul al doilea. Dorea să impună genul mai lejer al operetei. iar la Bucureşti l-a interpretat pe Max în Freischütz de Weber.prietenos cu toţi 21 .. confirmând strădaniile dascălului de la Conservator. Mi-a fost student. „Carmen”. „Trubadurul”. „Paganini” tenorul Dorin Teodorescu s-a simţit «acasă». Dacian şi Dorin Teodorescu) să ne părăsească în zilele cu zăpadă şi ploaie rece fiindcă – se zice – că şi-au risipit căldura sufletească a oamenilor ce s-au hrănit şi înflăcărat la rugul binecuvântat al muzicii de alinat dragostea. Gherase Dendrino era cam sceptic în egalarea lui Dacian. dacă printre surâs şi zâmbete. „Contesa Maritza”. M-am prefăcut că vreau un interviu fulger pentru un ziar bucureştean. Serios. măgulindu-l cu titlul de «vedetă» a operetei româneşti. Când a dat însă peste un glas de excepţie. iar cel mai greu rol pe care i l-a încredinţat a fost Ciprian Porumbescu din „Lăsaţi-mă să cânt”. o nouă generaţie a urcat pe scena operetei. mi-a intrat în clasa mea de operă cu mulţi ani în urmă. Îl simţeam emoţionat dar fericit. frumos. „Michelangelo”.. Iar dacă mai dispun şi de acute strălucitoare. Timpul mi-a dat dreptate şi Dorin Teodorescu a întruchipat pe compozitorul lui Crai Nou aşa cum l-au visat autorii şi regizorul Nicuşor Constantinescu. tăcut.. Dorin Teodorescu trăise în „Ţara surâsului” momentele cele mai frumoase ale strălucitei sale cariere şi înţelesese că. ca Sorin Coliban. Nu ştiam că şi-a luat o catedră de canto. „Lucia di Lammermoor”. există uneori şi lacrimi. chiar dacă susţinea rolul de ani de zile. tenori. ştia cât de greu i-a fost renunţe la genul major şi să pătrundă în lumea «sorei» mai mici a operetei.. „Voievodul ţiganilor”. „Rose Marie”. „Ţara surâsului”. Chiar dacă în „Secretul lui Marco Polo”. Dorin Teodorescu dispunea de un autocontrol artistic pe care l-am întâlnit la foarte puţini. gustase din paharul fermecat al operetei şi încercase să-şi convingă tinerii colegi să încerce bucuria muzicii lui Strauss şi Léhar. „Dorin Teodorescu – Portret sentimental”) „Un tânăr înalt. în tradiţionala şcoală de operă. Pentru Dorin Teodorescu. Aceştia se socotesc «vedete» prin naştere. Şi totuşi. Mi-aduc aminte prima noastră întâlnire. Era pasionat de activitatea didactică. însă. în speranţa că va convinge o serie de cântăreţi să accepte angajarea la Teatrul „Ion Dacian”. Într-o emisiune de televiziune am încercat să-i pătrund în suflet. munca cotidiană era mai mult decât un reflex condiţionat: repeta înainte de fiecare spectacol. „Victoria şi-al ei husar”. surâzător. Astăzi. foarte modest . în cabine. Cel care cântase odinioară la Opera de Stat din Timişoara în „Traviata”. Acest moment s-a petrecut în 1969.” (Viorel Cosma. însă eu îl identificasem perfect pe Dorin cu datele documentare pe care le deţineam despre Ciprian Porumbescu şi speram într-o deplină reuşită. Trecuse de 50 de ani. „Vânzătorul de păsări”.Teodorescu. «Important este ca statutul de vedetă să-ţi fie acordat de public» – mi-a replicat cu modestia omului care trecuse prin sita acestui necruţător judecător al interpreţilor. fericirea de a bucura pe alţii rămâne suprema răsplată când ai ajuns în vârful Golgotei artistice. totuşi în „Lăsaţi-mă să cânt” a simţit satisfacţia artistică a întregii sale cariere.

Avea în palmaresul său zeci de roluri. În teatru nu te «creşte» nimeni. aşa cum era atunci şi. Şi să ştiţi că Opereta nicicând n-a avut atâtea voci de valoare (tenori) ca în vremea lui. Nu-i mai puţin adevărat că a trăi în atmosfera de operetă. a imita pe cineva înseamnă sfârşitul.colegii săi.) Într-adevăr. Eşti oricine altcineva şi niciodată tu însuţi. Pe scenă. Aplauzele erau o răsplată a spectatorilor pentru cele 3-4 ore de frumos. nu mă aşteptam la strălucita sa evoluţie în carieră. A fost mult prea mare. recunosc cinstit.. poţi «creşte» pe lângă un mare meşter. Între premierele montate în această perioadă se poate aminti cu mândrie faptul că s-a readus pe afiş numele părintelui operetei Jacques Offenbach. Trebuie să vă fac o mărturisire... „La Calul bălan” şi respectiv „Miss Virtute (Suzana)”. era adorat de publicul spectator. am muncit să ajung ceea ce sunt. o lumină de adevăr în interpretarea sa artistică. a înflorit! Ei bine. Să concurez? Dacian n-a avut . Operetei iau rămas suficiente forţe artistice ca să poată prezenta distribuţii paralele la aproape toate spectacolele. Abia după anul 1997. Pe scenă aducea firescul. uneori. pentru ceea ce faci şi. coregraful Francisk Valkay. Între cele 41 de premiere. La fel de benefică a fost pentru tinerii artişti întâlnirea cu două maestre de necontestat ale genului: Migry Avram Nicolau şi Constanţa Câmpeanu. Dacian era renumit pentru tactul. farmecul. apoi directorul instituţiei. cu mult simţ al umorului. la propriu. sute de spectacole. „Lăsaţi-mă să cânt”. (. Dacă ai talent. acest tânăr avea să fie mai târziu primul solist al Teatrului Naţional de Operetă. inteligenţa cu care aborda scena şi actorii săi.. Am lucrat cu el multe scene. diplomaţia.cât a fost pe scena . sunt multe colaje dar şi spectacole-eveniment. profesorul lui Dorin Teodorescu) „Cântăreţ de operetă am devenit întâmplător. regizorul Mircea Cornişteanu sau scenografii Mihai Mădescu şi Luana Drăgoiescu. „Frumoasa Elena” (1998) a prilejuit colaborarea colectivului Teatrului de Operetă cu maeştrii de marcă precum dirijorul Constantin Petrovici. Foarte pretenţios cu el însuşi. În meseria noastră. Nu este puţin lucru. care mi-a spus că am toate datele pentru a fi un bun tenor de operetă. la mine a existat şi există încă. copleşea.” (Dorin Teodorescu) ANII ’90 – O PERIOADĂ DE CĂUTĂRI Între anii 1990–1997. reţinut în gesturi patetice.” (Hero Lupescu.. este un privilegiu. trebuie să existe acea scânteie şi lacrimă în suflet care să te motiveze afectiv. multe titluri sunt în reluare. premierele teatrului s-au succedat cu o anumită ritmicitate dar şi cu fastul atât de necesar spectacolului de operetă. Această situaţie se poate explica în primul rând prin susţinerea financiară fluctuantă de care a beneficiat. A continuat şi după studenţie să păstreze acea cuceritoare candoare a unui «copil mare». Cel care m-a ajutat foarte mult a fost chiar el. care convingea şi.nici o concurenţă. Chiar dacă o serie de artişti crescuţi de Operetă au găsit că le este mai aproape opera. Şi eu l-am avut. La sugestia maestrului Dacian. după Ion Dacian a fost un vârf solistic de maximă importanţă şi valoare. sub îndrumarea cărora au fost realizate spectacolele „Micuţa Dorothy”. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” a trecut printr-o perioadă de căutări. „Paganini”. Mi-l amintesc. ca un teatru să aibă în schemă solişti ce pot asigura reprezentaţii 22 . uneori chiar meditativă. nu este uşor să-ţi apropii un public care l-a adorat pe Ion Dacian. din fericire. În unele ore de curs avea o comportare reţinută. fragmente din repertoriul universal de operă. Oricum. dominată de personalitatea inegalabilului maestru..

concert realizat cu concursul corului şi orchestrei Teatrului de Operetă. Scenografia a fost semnată de Diana Ioan iar maestru de cor a fost Gabriel Popescu. Iolanda Pruteanu. Bogdan Caragea. „Ţara surâsului”. Marius Brenciu şi Alfredo Pascu. Teatrului de Operetă i se acordă titulatura de Teatru Naţional. între spectacolele reprezentative s-au aflat „Voievodul ţiganilor”. la data de 19 ianuarie 2001. „Ţara surâsului” sau „Văduva veselă”. Anghel Stoian. „Silvia”. Ajunsă la vârsta maturităţii. Marius Grosu. O BINEMERITATĂ RECUNOAŞTERE Anul 2001 este un an benefic pentru Teatrul de Operetă „Ion Dacian”. operă comică. scenografia: Viorica Petrovici. data aniversară de 7 noiembrie 2000. „La Calul bălan”. operetă modernă. Rodica Ocheşanu. Opereta bucureşteană intra în cea de-a 50 stagiune. Concertul Extraordinar Tudor Gheorghe TOAMNA. Prin Hotărâre de Guvern. „Liliacul”. Din păcate. Petre Macedoneanu. Gabriela Popescu. a avut loc festivitatea 23 . „Secretul lui Marco Polo” şi „Floarea din Hawaii”. Nu trebuie uitate nici spectacolele pentru copii jucate în aceste două luni: „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Acest eveniment de mare bucurie se sărbătoreşte printr-o săptămână aniversară (26 martie şi 1 aprilie 2001): Simpozionul 150 de ani de operetă în România. Florin Georgescu. În regia lui Nicolae Ciubuc şi sub bagheta dirijorului Marian Didu au evoluat: Doina Scripcaru. Alexandra Savu.de referinţă cu: „Liliacul”. cu un repertoriu curent. pe baza unor certe realizări Opereta a solicitat forurilor în drept să devină Teatru Naţional. „Văduva veselă”. Titlurilor de operetă rulate în luna octombrie li se alătură „Contesa Maritza” şi un Matineu Muzical Strauss. Paul Lăzărescu. Pe afişul lunii octombrie 2000. „Voievodul ţiganilor”. Turneele de după 1990 nu au fost de mare amploare dar au impus Teatrul de Operetă publicului din Israel. Succesul a fost imens. ce aduce împlinirea visului atâtor generaţii de artişti care au trudit pe scena sa. Prin Decret prezidenţial. regia: Ioana Stoianov. Theodor Grigoraş.S. lansarea albumului Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” la aniversarea a 50 de ani. Începutul lunii noiembrie aduce două evenimente pe scena Operetei şi anume: „Concertul aniversar Ionel Voineag şi discipolii săi”: Ana Camelia Ştefănescu. ce cuprindea 18 titluri într-o variată paletă: operetă clasică. Cătălin Petrescu. „Vânzătorul de păsări”. comedie muzicală. George Pănescu. În coregrafia semnată de Andreea Constantinescu au dansat balerinii Mariana Ciuchi. Rodica Ocheşanu. Germania şi Italia. a trecut fără ca visul colectivului de a juca sub râvnita titulatură de „naţional” să se împlinească. Nicolae Simulescu. manifestări încheiate cu concertul formaţiei Carmen Sylva condusă de dirijorul Marian Didu. Monica Ştraţ. Ambele lucrări au fost acompaniate de Cvartetul de coarde al Teatrului Naţional de Operetă sub bagheta dirijorului Iurie Florea. Stagiunea aniversară s-a deschis în 30 septembrie 2000 cu premiera „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham. Televiziunea Română înregistrând spectacolul pentru a fi difuzat în preajma sărbătorilor de Crăciun. când Teatrul de Operetă împlinea 50 de ani. Iulian Rădoi.Bach şi „Pimpinone” de Teleman. iar pe 2 noiembrie Opera Comică în coproducţie cu TNO prezintă premierele „Cantata Cafelei” de J. Anton. musical şi operetă pentru copii. sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. Paula Andrei. Stefan Popov.

George Niculescu. Bogdan Caragea. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus). maestru de cor – Gabriel Popescu. Bogdan Caragea. pentru familii. Gabriela Popescu. Alexandra Savu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Adriana Mirea. scenografia – arh. Cosette Marinescu. iar Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a oferit titlul de cetăţeni de onoare ai capitalei lui Migry Avram Nicolau. unor personalităţi de numele cărora se leagă existenţa şi evoluţia Operetei în România: Migry Avram Nicolau. „Ţara surâsului” de Franz Léhar cu Alfredo Pascu. maestru de cor – Gabriel Popescu. Valentino Tiron. Valentino Torin. Valentino Tiron. Emil Spătaru. Paşcani şi Piatra Neamţ tot cu o premieră – „Farmecul 24 . Gladiola Niţulescu. scenografia – Diana Ioan. Mihaela Ţigănuş. Adriana Milosav. dirijor – Marian Didu. Cristinel Coman. Paul Lăzărescu. Rodica Ocheşanu. Cristinel Coman. Alexandra Savu. scenografia – Diana Ioan. dirijor – Marian Didu. susţinut de Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Viorel Ciurdea. Petre Macedoneanu. Viorel Ciurdea. Cosette Marinescu. Ileana Lenghel. Orest Pîslariu. Anghel Stoian. Corina Ion. Rodica Ocheşanu. susţinut de studenţi ai Universităţii de Muzică Bucureşti (Amelia Antoniu.Tiberiu Simionescu. Eugenia Ilinca. Cătălin Petrescu). Doina Scripcaru. George Zaharescu. Nicolae Măgureanu. Jeaninne Bradler. coregrafia – Andreea Constantinescu.de acordare a Ordinului Naţional „Steaua României”. Valli Niculescu. „Liliacul” de Johann Strauss cu Corneliu Tudosie. scenografia – Diana Ioan. cu soliştii Mioara Manea-Arvunescu. Anna Mirescu. coregrafia – Andreea Constantinescu. Elena Siloci. Bogdan Caragea. Daniel Eufrosin. Eugenia Mirescu. dirijor – Lucian Vlădescu. Tiberiu Simionescu. Cătălin Petrescu. Nicolae Ionescu Dodo. George Zaharescu. Cristian Caraman. Theodor Grigoraş. Elisabeta Petrache. Claudia Deleanu. George Pănescu. Tiberiu Simionescu. Tot în această stagiune a intrat în lucru musicalul „Hello. coregrafia – Andreea Constantinescu. Nicolae Simulescu. Anna Mirescu. Claudia Măru-Hanghiuc. Cătălin Petrescu şi musicalul pentru copii „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Gabriela Daha. Viorel Ciurdea. Nicolae Ionescu Dodo. regia – Nicolae Ciubuc. George Pănescu. precedată însă de un scurt turneu în oraşele Târgul Neamţ. maestru de cor – Gabriel Popescu. Stefan Popov. Valeria Rădulescu. festivitate încheiată cu Concertul extraordinar susţinut de formaţia de suflători Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru–Hanghiuc. Claudia Deleanu. dirijor – Constantin Petrovici. America” . coregrafia – Constantin Floriean. Orest Pîslariu. precum şi opereta pentru copii „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. Nicolae Măgureanu. în grad de cavaler. Tot în această săptămână aniversară s-au desfăşurat spectacolele: „Floarea din Hawaï” de Paul Abraham cu Doina Scripcaru. Iuliana Costiniu. Alexandra Savu. Claudia Măru-Hanghiuc. Mihaela Ţigănuş. Bogdan Caragea. Stefan Popov. Săptămâna s-a încheiat cu festivitatea de înmânare a diplomelor de onoare membrilor societari ai Teatrului Naţional de Operetă. coregrafia – Constantin Floriean. cu Corina Ion. Cella Tănăsescu şi Nicolae Ţăranu. Dolly!” de Jerry Hermann. regia – Nicolae Ciubuc. Premiera oficială a celebrului musical a fost rezervată stagiunii 2001-2002. Din ultimele spectacole din stagiune se poate menţiona „Concertul primăverii”. regia – George Zaharescu. dirijor – Lucian Vlădescu. Gabriela Popescu. Pe 17 iunie a avut loc spectacolul. Gabriela Daha. Anna Mirescu.Gheorghe Constantin. Constanţa Câmpeanu. precum şi „Alfredo Pascu şi invitatele sale” (Gabriela Daha. Rodica Ocheşanu. Nicolae Simulescu. Eugenia Ilinca. Cristinel Coman. Daniela Vlădescu. Anghel Stoian. Mioara Manea–Arvunescu. Florin Georgescu. regia – Constanţa Câmpeanu. Anton Zidaru. Pe 29 martie a avut loc premiera operetei „Miss Virtute (Suzana)” de Jean Gilbert cu Mioara Manea–Arvunescu. Cleopatra Melidoneanu. cu Daniel Eufrosin. Eugenia Ilinca. Carmen Grigorescu. Gabriela Daha. Valentino Tiron. scenografia – Viorica Petrovioci. Viorel Ciurdea. Dorothy. un vis pe care maestrul George Zaharescu îl aştepta de peste 20 de ani. maestru de cor – Gabriel Popescu. „Hello. regia – George Zaharescu. Nicolae Simulescu. Anghel Stoian. Anton Zidaru.

Offenbach” – spectacol coupé ce cuprindea „Soţul la uşă” şi „Domnul 25 . se lucrează la un nou spectacol pentru copii: „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. Anna Mirescu. Ileana Lenghel. Aceste trei titluri s-au prezentat în limba germană şi adaptate specificului unui turneu. Bianca Ionescu. scenografia – Diana Ioan. Marius Budoiu. Doina Scripcaru. Cristinel Coman. Jeaninne Bradler. În paralel. Eugenia Ilinca. Viorel Ciurdea. dirijor – Mircea Luculescu. Nicolae Măgureanu. Valentino Tiron. iar în „Medalion Stolz” au evoluat soliştii: Doina Scripcaru. Bogdan Caragea. Stefan Popov. coregrafia – Andreea Constantinescu. „Cocoşelul neascultător” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. Oer-Erkenschwick (2 decembrie – „Voievodul ţiganilor”). Cătălin Petrescu. „Frumoasa Elena” şi „Medalion Robert Stolz”. repetiţii intense la piesele „Voievodul ţiganilor”. Neumunster (30 noiembrie – „Frumoasa Elena”). Alexandra Savu. Cosette Marinescu. Claudia Măru-Hanghiuc. care a avut premiera în 23 noiembrie. Dolly!”. „Văduva veselă” şi „Ţara surâsului” de Franz Léhar. interpreţii fiind: Doina Scripcaru. Stefan Popov. Orest Pîslariu. Alexandra Savu. Uelyen (1 decembrie – „Medalion Robert Stolz”). „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. Velbert (29 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). Bianca Ionescu. Gabriela Daha. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán.. Dolly! a devenit un vis împlinit pentru opereta bucureşteană cu sprijinul substanţial al producătorului Karol Eisenshtein care a preluat jumătate din cheltuieli. (…) Hello. Ileana Lenghel. Mioara Manea-Arvunescu. Practic au fost trei premiere! Turneul din Germania s-a desfăşurat între 28 noiembrie şi 2 decembrie în oraşele: Zweibrucken (28 noiembrie – „Voievodul ţiganilor”). Petre Macedoneanu. 26 octombrie 2001) „Când în repertoriul unei trupe de operetă figurează titluri ca My fair Lady şi Hello. Viaţa medicală. Opereta bucureşteană rula în stagiunea 2001-2002 următoarele titluri „Voievodul ţiganilor”. acompaniaţi de una din formaţiile teatrului. pentru „Frumoasa Elena”: Constantin Danu. regia semnată de Cristina Cotescu iar scenografia de Diana Ioan. Viorel Ciurdea. Daniel Eufrosin. Eugenia Ilinca.” (Viorel Cosma) Teatru de repertoriu. Mihaela Ţigănuş. Pentru începutul anului 2002 merită consemnat că pe 28 martie a avut loc spectacolul „Micuţa Dorothy” cu numărul 100.. Viorel Ciurdea şi Emil Spătaru. atunci se poate vorbi de îndrăzneală şi forţă artistică. În 31 martie. totul este lucrat cu multă seriozitate şi dăruire. Dolly!” vede luminile rampei pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. s-a prezentat premiera „Povestirile lui . Dirijor – Vincent Gruger (Germania). Adrian Fugaru. Alfredo Pascu. Camelia Mocanu. „Suzana (Miss Virtute)” de Jean Gilbert. Silvia Şohterus. Daniel Eufrosin. Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. au urmat. colajul „Farmecul Operetei”.” (Anca Florea. în cadrul Studioului Tânărului Interpret. „Hello. Claudia Măru–Hanghiuc. După premiera musicalului „Hello. Stefan Popov. Stefan Popov. „Soliştii alcătuiesc o echipă omogenă. dirijor – Vincent Gruger (Germania). investiţia de muncă şi entuziasm fiind evidentă şi demnă de laudă. Constantin Danu. cu interpreţii: Amelia Antoniu. În seara zilei de 6 octombrie 2001 celebrul spectacol „Hello. Dolly!” de Jerry Herman şi Michael Stewart. Distribuţiile pentru „Voievodul ţiganilor” au fost: Marius Budoiu Doina Scripcaru. Claudia Măru–Hanghiuc. dar mai ales de profesionalitate colectivă. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham.Operetei”. Viorel Ciurdea. Constantin Danu. Nicolae Măgureanu. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. Paul Lăzărescu. Dolly!. „Liliacul” şi „Sânge vienez” de Johann Strauss. Bianca Ionescu. pentru un turneu în Germania. Regia – Nicolae Ciubuc.

Meritele remarcabile ale regizoarei (Constanţa 26 . inaugurat cu premiera „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianau. intrigă. [. în ideea de a propune spectatorilor noi titluri româneşti.. Prin „Fântâna Blanduziei” s-a încercat a se reînnoda firul marilor succese ale operetei româneşti şi a da o nouă tinereţe acestei lucrări clasice. abilitatea şi umorul cu care ne cucerise ca interpretă. înseamnă că realizatorul spectacolului de operetă şi-a îndeplinit menirea. prof. asociat unui robust optimism şi. a contribuit substanţial la reuşita spectacolului. Gabriela Daha. 18 octombrie 2002) De mai bine de cinci ani se juca la Opereta bucureşteană. disponibilitatea compozitorilor pentru operetă a scăzut considerabil. spectacole pentru copii. ANI PLINI. operete în câte un act de Jacques Offenbach. unui profund spirit moral.. dovedindu-şi fantezia.Grigore Constantinescu nota în ziarul Independent din 2 aprilie 2002: „Dacă publicul pleacă zâmbind şi în memorie cu o nouă melodie. nu în ultimul rând. beneficiind de interpretarea celor mai buni solişti ai Teatrului. îndeplinind un punct de onoare din strategia managerială a directorului Amza Săceanu – acela de a promova creaţia autohtonă de gen. Ideea spectacolului aparţine unei artiste ce a cunoscut faima pe scena teatrului – Constanţa Câmpeanu.Choufleuri vă aşteaptă”. Alături de Victoria Cociaş au evoluat soprana Gabriela Daha. creaţia unuia dintre cei mai valoroşi compozitori români contemporani. Daniel Madia. Despre această premieră. (Anca Florea..] O premieră care reprezintă un pariu câştigat al direcţiunii Teatrului de Operetă. Totul. Din distribuţie au făcut parte: Lucian Vlădescu (Dl. un înfocat admirator al Mariei Callas. Ligia Dună. Alături de „Micuţa Dorothy” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu au văzut luminile rampei „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale”. Iată impresiile compozitorului Doru Popovici despre această premieră: „. Reveleţiile Euterpei „Fîntâna Blanduziei la Teatrul de Operetă”. ceea ce conferă prospeţimea derulării acţiunii destul de statice. Din păcate spectacolul nu a ţinut prea mult afişul .. operete pentru copii de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu. a prezentat în piesa sa „Master Class” o perioadă mai puţin cunoscută din viaţa celebrei cântăreţe.. Silvia Şohterus. tipologii. Apoi Nicolae Măgureanu. maestrul Cornel Trăilescu. Libretul ce poartă semnătura lui Aurel Storin – poet şi dramaturg inspirat – are la bază binecunoscuta lucrare dramatică „Fântâna Blanduziei” a poetului Vasile Alecsandri. după 1989.. Stagiunea 2002-2003 s-a deschis cu premiera naţională absolută „Fântâna Blanduziei” – operetă în două acte.univ..Offenbach dar şi dirijorul spectacolului).dr. muzică. Succesele de care s-au bucurat aceste spectacole au dat naştere proiectului Teatrul Naţional pentru Copii.. muzică şi interpreţi un spectacol de la care pleci zâmbind!” Următoarea premieră a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a avut loc în 13 aprilie 2002 – „Maria Callas.. La Divina” – un omagiu adus fenomenului Callas. constant miercurea şi joia. promovând şi încurajând astfel creaţia autohtonă de gen”.. Anton Zidaru. „Distribuţia aleasă.. Terrence McNally. Arnold Mack.. Un text dramatic cu inserturi muzicale era firesc să fie abordat pe scena Operetei.. Din păcate. Direcţia de scenă şi scenografia au aparţinut Constanţei Câmpeanu. care recidivează şi în direcţia de scenă. Ea a făcut din text. pe 10 octombrie 2002. Privirea directă asupra manierei de a fi Callas lasă posibilitatea privitorului de a pătrunde în sufletul ei de femeie lovită de două mari nenorociri: pierderea vocii şi a bărbatului iubit. Orest Pîslariu. aducând glasuri şi apariţii scenice frumoase dar mai ales multă tinereţe. mezzo-soprana Claudia Măru–Hanghiuc şi tenorul Alfrado Pascu. Andreea Toma (un spiriduş care a semnat şi coregrafia spectacolului). aparţine unei reţete imbatabile a succesului spontan care l-a făcut pe Offenbach să strălucească.Se poate vorbi de un spectacol conceput într-un ritm sufocant..

] Iată deci că. această muzică senină e în concordanţă cu libretul şi regia. mişcarea scenică imaginată de Andreea Constantinescu. pentru prima oară într-o sală de spectacol. Patricia Seymour. Bogdan Caragea.. Mioara Manea–Arvunescu. copiilor. maestrului de sunet (Aurelia Sandu) şi ale pregătirii muzicale (Crinela Barbu). Ligia Duna. „Printr-o frumoasă coincidenţă. şi la Bucureşti.” (Anca Florea) 27 . celebrului Vânzător de păsări i-a dat viaţă pentru prima oară Prinţul Operetei – Leonard. Daniel Eufrosin. Viorel Ciurdea. se dovedeşte o reuşită care merită din plin (şi) aplauzele noastre. a început o colaborare cu Televiziunea România de Mâine. Elena Siloci. Claudia Maru-Hanghiuc. este vorba de soprana Amelia Antoniu. Mi-e greu să reliefez pe cineva. [. considerăm acest spectacol ca un omagiu adus artistului al cărui nume străluceşte pe frontispiciul Operetei Naţionale. Viorel Ciurdea. Ziarul. deoarece toţi artiştii au alcătuit o echipă minunată.. Cristian Caraman – acompaniaţi de Orchestra Concertino. întâlnindu-se. Cea de a patra premieră a stagiunii 2002/2003 a fost „Frumoasa din pădurea adormită” cu: Paul Lăzărescu. scenografia este semnată de arh. în preajma Mărţişorului. Valentino Tiron. Gabriela Daha. pe scena Teatrului Naţional de Opereta „Ion Dacian". Elena Siloci. bine timbrată.] Au mai trecut 20 de ani şi iată că un nou Adam cutează să se înfăţişeze publicului. însumând arii şi duete din operete în interpretarea soliştilor Silvia Şohterus. Alexandra Savu. o voce gravă. cu inconfundabila sa voce. emoţionaţi.” Cea de a treia premieră a stagiunii a fost „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller şi a avut loc în 8 decembrie. destinat. ni se prezintă ca fiind a unui mult dotat colorist. O primă serie de concerte live s-au transmis în 10. Îi menţionez pe mult dotaţii artişti: Paul Ciucur. Anton Zidaru. Daniel Madia.Constantin Gheorghe. cu personaje de basm. pentru a forma astfel publicul de mâine. În dimineaţa zilei de 2 martie. Cristian Caraman. iar regizor muzical . Alexandra Savu. Carmen Buterez şi Lorendi Rădulescu. maestră de balet – Andreea Constantinescu. Dorin Teodorescu. un mare interpret şi cu o experienţă bogată.».. de către veşnic tânărul compozitor Marius Ţeicu şi scriitoarea Silvia Kerim. Paul Lăzărescu. Gabriela Daha. Amelia Antoniu.Câmpeanu). scenografei (Viorica Petrovici). Regia spectacolului aparţine maestrului George Zaharescu.. formaţie a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” condusă de violonistul Eugen Mirescu. maestru de cor – Gabriel Popescu. O menţiune specială pentru rolul principal – Prinţesa Kege –. a emoţionat generaţii de spectatori cu căldura glasului său. uneori cu ritmuri sincopate şi cu elemente de muzică uşoară de o mare calitate.Adrian Ordean. copiii de la Viena şi de la Bucureşti au primit în dar spectacole inedite destinate lor. [. Şi cum în ziua premierei comemorăm 21 de ani de când Ion Dacian a trecut pragul eternităţii. Natalia Buciuman. preocuparea de a atrage copiii în sala de spectacol.. Ligia Dună. costumele viu colorate concepute de Diana Ion. decorurile realizate de Mihai Magon .. Din distribuţie mai fac parte Orest Pîslariu. „În România. Eugenia Ilinca. coregrafiei (Marian Şuşu). După 20 de ani. Valentino Tiron.. conducerea muzicală lui Lucian Vlădescu. Nicolae Măgureanu. ca şi la Viena. Muzica lui Dumitru Capoianu – concepută pentru câteva instrumente – ca şi în alte opusuri. Anton Zidaru. asistenţilor de coregrafie (Marina Hudac şi Carmen Buterez). ne-a înfiorat când l-am ascultat interpretând nemuritoarea arie «Când săracul tatăl meu.. regia semnată de Nicolae Ciubuc în colaborare cu Daniel Eufrosin. Silvia Şohterus. micii spectatori păşind.” (Eugenia Mirescu. Peste alţi 20 de ani. poate.. o artistă polivalentă care ştie să îmbine armonios calităţile vocale cu un joc de scenă ce ne aminteşte de mult regretata Virginica Romanovski. 17 şi 24 februarie 2003. Nicolae Măgureanu. evident. un alt prinţ. Cătălin Petrescu. avea loc premiera absolută a musicalului Frumoasa din pădurea adormită. cu: Florin Butnaru. Tiberiu Simionescu. cu acel prilej. „Vânzătorul de păsări” din nou la operetă. trebuie puse într-un con de lumină torenţială. Viorel Ciurdea. Cristian Caraman. Jeaninne Bradler. Ion Dacian. 3 decembrie 2002) Pentru promovarea spectacolelor.. Gladiola Niţulescu. Anton Zidaru.

conducerea muzicală a fost încredinţată dirijorului George Balint. 21 iunie – Corina Ion („Silvia”).. Coregrafia aparţine Andreei Constantinescu iar scenografia Dianei Ioan. pentru adevărate lecţii de dans. „Cocoşelul neascultător” şi „Muşchetarii Măgăriei Sale” de Ion Lucian şi Constantin Ungureanu şi „Povestea soldăţelului de plumb” de Dumitru Capoianu. în rolul lui Ciprian Porumbescu. iar regia şi noua versiune a libretului . Toţi au beneficiat de îndrumările experimentatului Tiberiu Simionescu. „La Calul bălan” de Ralph Benatzky. Stagiunea 2003-2004 s-a deschis pe 5 octombrie. Sorina Micşunescu. cea de a treia – cum preciza muzicologul Viorel Cosma –. Văduva veselă” şi „Paganini” de Franz Léhar. Bogdan Caragea.. Coregrafia. „Silvia” şi „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. Alexandra Savu. climatul de profesionalism ce stăpâneşte fiecare seară la Teatrul de Operetă constituind garanţia unui drum artistic pe care puţine ansambluri muzicale actuale l-au strâns la ora actuală. Mihnea Lamatic. colajul „Farmecul Operetei” şi spectacolele pentru copii: „Micuţa Dorothy” şi „Frumoasa din pădurea adormită” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. care le-a dezvăluit tainele rostirii textului şi ale construcţiei minuţioase a personajului interpretat. Teatrul Naţional de Operetă din Bucureşti şi-a aflat în Alfredo Pascu un demn urmaş al marilor noştri Paganini din secolul trecut. „Suzana” de Jean Gilbert. Un adevărat laborator de creaţie unde tinerilor absolvenţi li s-au dezvăluit tainele actorului total. „Hello. opereta „Paganini” de Franz Léhar. Silvia Şohterus. Premieră la Teatrul Naţional de Operetă – Violonistul Paganini trăieşte astăzi prin tenorul Paganini. „Maria Callas. Gladiola Niţulescu. şi nu în ultimul rând Tiberiu Simionescu. Regiile spectacolelor în care urmau să debuteze au fost condensate în repetiţii maraton de regizorii Constanţa Câmpeanu şi Nicolae Ciubuc. Cristian Caraman. cu capodopera „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. 23 iunie 2003) Se încheie o stagiune deosebit de fructuoasă în care s-au rulat: „Povestirile lui .” (Viorel Cosma.Offenbach” – spectacol coupé: „Soţul la uşă” şi „Domnul Choufleuri vă aşteaptă” – „Sânge vienez”. Liliana Delescu şi Erastia Sever. La finalul stagiunii 2002-2003 Opereta bucureşteană a găzduit nu mai puţin de 6 examene de licenţă: 15 iunie – Florin Budnaru („Vânzătorul de păsări”). decorurile sunt realizate de Constantin Russu. Cronica română. Orest Pîslariu. Paul Lăzărescu. „Ţara surâsului”. oferite cu generozitate de maestrele Andreea Constantinescu şi Marina Hudac. Dolly!” de Jerry Hermann şi Michael Stewart. „Liliacul” şi „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. Gabriela Daha. Din această pepinieră au răsărit multe dintre vedetele de astăzi ale Operetei. „Fântâna Blanduziei” de Cornel Trăilescu. 28 iunie – Codruţa Oprea („Liliacul”). „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez. „A fost o adevărată încântare să ascult o nouă generaţie de interpreţi. „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller.. Daniel Madia. [.. 27 iunie – Cristina Sandu şi Marius Mitrofan („Silvia”).Constanţa Câmpeanu. criticul Viorel Cosma afirma: „Îndrăznim să afirmăm că după întruchipările lui Ion Dacian şi Dorin Teodorescu. dar şi de orele de antrenament la sala de balet. a scos în relief o excelentă dansatoare. în distribuţie avându-i pe Alfredo Pascu.. cărora li se alătură Adrian George Popescu. pe un libret de Viorel Cosma. Despre această operetă. Gladiola Niţulescu. „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham.. 22 iunie – Natalia Buciuman („Văduva veselă”). Nu se poate omite faptul că Opereta bucureşteană a primit de-a lungul anilor pe scena sa numeroşi tineri care şi-au susţinut examenele de licenţă. un veritabil veteran prezent pe scenă. „My Fair Lady” de Frederich Loewe. care aduce în prim plan o echipă valoroasă: Alfredo Pascu. Doina Scripcaru şi Silvia Şohterus. La Divina” de Terrence McNally. semnată de Andreea Constantinescu. Un total de 24 titluri din care 6 româneşti.] Premiera Paganini se înscrie pe coordonatele tuturor succeselor şi eforturilor acestei instituţii lirice care a depăşit cele mai optimiste speranţe.În 8 iunie a avut loc a cincea premieră a stagiunii. dând viaţă unei partituri a cărei primă întruchipare 28 . Doina Scripcaru.

rând pe rând simpaticii marinari Toma şi Filip din „Vânt de libertate” de Isask Dunaevski (George Niculescu şi Cristian Caraman). absolvent al Universităţii de Muzică Bucureşti. cu coregrafie şi costume noi. A dirijat cu mână fermă aproape tot repertoriul de operetă. Cosette Marinescu. Asti (8 ianuarie).scenică a avut loc la 30 octombrie 1954. un musical de George Mihalache. Pic – Detectivi în Ţara Poveştilor” – operetă pentru copii de George Popovici şi Lucian Vlădescu. sub autoritatea unei generaţii de interpreţi extraordinari. Dirijor. Eugen Voicu.. are loc pe scena Operetei bucureştene: „Pac. direcţia de scenă – Nicolae Ciubuc. Cristinel Coman. Distribuţia numeroasă a alăturat nume deja bine cunoscute ale teatrului: Valentin Tiron. Cronica română. a plecat dintre noi mult prea devreme răpus de o boală nemiloasă. pe Adam (Daniel Madia) şi Cristina (Mădălina Formescu) din „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller. Viorel Ciurdea. dar controversată personalitate. Finalul lunii noiembrie 2003 îmbogăţeşte repertoriul adresat micilor spectatori cu o nouă premieră: „Ştrengarii operetei”. Spectacolul s-a bucurat de o frumoasă primire din partea publicului italian. Daniel Madia.]” (Vasile Donose. 4 ianuarie). De fapt o premieră. pe Suzănica (Anna Mirescu) şi Nastasi (Cătălin Petrescu) din „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino şi chiar pe Mary Poppins (Ileana Lenghel). În dorinţa de a familiariza noua generaţie de spectatori cu personajele operetelor clasice. Anghel Stoian. Constanţa Câmpeanu. O nouă premieră. Gladiola Niţulescu. Marian Didu. Poc. autorul aduce în scenă. Această unică distribuţie a prezentat zilnic spectacole în Torino (30. dar la fel de aplaudate: Cornel Todea. George Niculescu. iar la pupitrul dirijoral s-a aflat Lucian Vlădescu. Momentele muzicale alese au fost prezentate într-o atractivă orchestraţie aparţinând lui Stelian Coman. După un spectacol în Bucureşti pe 19 decembrie. într-o manieră originală. Stefan Popov. au izbutit într-un cadru scenografic funcţional şi expresiv şi cu aportul unor tineri solişti (preocuparea pentru promovarea tinerilor interpreţi pe scena Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” fiind absolut lăudabilă). Am vizionat noua premieră a operetei lui Gherase Dendrino cu mare interes şi. Cossato (7 ianuarie). Lunile noiembrie şi decembrie 2003 au însemnat zile de repetiţii intense pentru un turneu în Italia cu „Văduva veselă”.. Claudia Deleanu. Invitarea unui dirijor de la Cluj pentru cea de a treia reprezentaţie cu „Lăsaţi-mă să cânt” fost impusă de îmbolnăvirea intempestivă a maestrului Marian Didu. Crina Zancu. deci cu 49 de ani în urmă. cu egală plăcere. Cristian Caraman. Padova (2 ianuarie ). dar şi nume mai puţin cunoscute. Cătălin Petrescu. frumos. 10 martie 2004. al unui ansamblu de balet făcut de Andreea Constantinescu să strălucească prin virtuozitate şi stil popular. 10 octombrie 2003) Pe 2 noiembrie. turneul a început în oraşul Chivari în 29 decembrie. şi avându-i la pupitrul regizoral şi dirijoral pe Nicuşor Constantinescu şi pe însuşi compozitorul şi dirijorul Gherase Dendrino. la această reprezentaţie distribuţia a fost reprezentată de tânărul tenor Florin Butnaru. la pupitrul dirijoral. Bianca Ionescu. Marian Didu a venit la pupitrul dirijoral al Operetei bucureştene în anul 1980. în frunte cu inegalabilul Ion Dacian. emoţionant. Din distribuţia spectacolului au făcut parte Doina Scripcaru. al orchestrei şi corului Operetei. 31 decembrie 2003 şi 1 ianuarie 2004). Iuliana Costiniu. Lucian Tatu. maestrul Emil Maxim. Arnold Mack. 29 . la pupitrul regizoral.. promoţia 2003. Amelia Antoniu şi Valentino Tiron. Răzvan Rusu. [. pentru că spectacolul urma să fie prezentat în întregime în limba italiană pe un libret total diferit de cel prezentat pe scena Teatrului de Operetă. în cele din urmă. La Spezia (3. compozitor şi poet de certă valoare. coregrafia şi mişcarea scenică – Andreea Constantinescu. Direcţia de scenă a fost semnată de Giuseppe Visciglia (Italia). din nou Torino (5 şi 6 ianuarie). La pupitrul dirijoral s-a aflat un oaspete de la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a programat cea de-a treia reprezentaţie cu recenta premieră „Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino. să ne ofere un spectacol alert.

ansamblul de dans Contemp şi instrumentiştii: Alexandru Hanganu.] Directorul Amza Săceanu a întinerit întregul colectiv. Sorin Oancea. Gonul Aptula. Decorul şi costumele au fost semnate de Diana Ioan. Marius Leau. Marius Olteanu / Florin Butnaru. surprize!”. Un spectacol alert. „Se cuvine menţionată reuşita deschiderii stagiunii Teatrului de Operetă „Ion Dacian” cu o reluare de succes – Victoria şi-al ei husar de Paul Abraham – în direcţia de scenă realizată de Nicolae Ciubuc pornind de la versiunea anterioară semnată de George Zaharescu şi scenografia imaginată de Hristofenia Cazacu (decoruri simple şi aerate. în ambele spectacole. cu premiera „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. În 23 mai are loc premiera absolută a operei muzical-coregrafice „Treceri. conducerea muzicală – George Balint. Bogdan Caragea. Silvia Şohterus. Corul a fost pregătit de Gabriel Popescu şi dirijorul orchestrei. regia şi coregrafia – Adina Cezar. direcţiunea teatrului considerând că «distribuţiile sensibil egale» merită acest «statut». Interesant este faptul că producţia a beneficiat de… două premiere. colorat. iar în 27 iunie „Liliacul” pentru Mediana Vlad (Adela).. coregrafia fiind concepută de Andreea ConstantinescuFuciec. un grup vocal. Marian Barbu. este cu adevărat meritoriu. În 5 iunie. Ileana Lenghel. coregrafia – Andreea Constantinescu. solişti: Doina Scripcaru. vocea înregistrată pe bandă a baritonului Cătălin Petrescu. [. Stefan Popov. care cu siguranţă trebuie văzut de toţi copii şi. poate descreţi frunţile părinţilor şi bunicilor care doresc să se simtă din nou . Dana Nichifor şi Gabriela Tudorache. Liviu Filip.. consultant literar artistic – Ion Dodu Bălan. Marius Grosu.. de aceiaşi solişti. Orest Pîslariu-Ranghilof. scenografia – Diana Ioan. „Silvia” pentru Marius Olteanu (Edwin) şi Cătălin Petrescu (Boni).7 episoade muzicale pentru spectacol coregrafic”. Mircea Luculescu.” (Anca Florea. Gabrielei Daha / Ameliei Antoniu. Anton Zidaru. În luna iunie 2004 au avut loc spectacolele de angajare ale viitorilor solişti ai teatrului. pe coordonatele gândite cu mulţi ani în urmă de Mihaela Atanasiu.” (Anca Florea.. Cătălin Petrescu. de ce nu. 30 . spectacol susţinut în Piaţa Festivalului Artelor. Mihai Scarlat. Viorel Ciurdea. maestru de cor – Gabriel Popescu.. soliştii baletului: Monica Ştraţ. Gabriela Daha.Camelia Mocanu. regizor – Nicolae Ciubuc. Onlinegallery. Bogdan Caragea / George Niculescu. În 2 mai „Gala de Operetă cu. Şi-au dat concursul: Ligia Dună. muzică şi plan ideatic – George Balint. oferindu-le posibilitatea de a evolua în roluri importante tocmai pentru ca astfel să dobândească experienţă şi să se perfecţioneze. pentru ca deschiderea oficială a stagiunii să aibă loc pe 3 octombrie. plin de voioşie. cu „Gala Operetei”. Vasile Botez. scenografia – Diana Ioan. Crina Zancu. ca la vârsta «pantalonilor scurţi». Performanţe şi bune intenţii. dirijor – Lucian Vlădescu. Georgeta Scurtu. Stagiunea 2004-2005 a debutat pe 10 septembrie. Alexandru Maftei. 7 octombrie 2004) Consemnăm cele două distribuţii Mioara Manea-Arvunescu / Crina Zancu. Iolanda Petrescu. Câteva roluri au fost susţinute. Luna mai 2004 îmbogăţeşte afişul teatrului cu alte două premiere. costume elegante şi policrome).. angajând tineri absolvenţi cu reale calităţi. Iulian Rădoi. Lorendi Rădulescu. Gladiola Niţulescu / Mediana Vlad. scenariul. Adrian George Popescu. Revelaţiile Euterpei) Regia spectacolului a fost realizată de Constanţa Câmpeanu care „cu fiecare nouă montare ne convinge că a rămas acelaşi suflet tânăr de artist îndrăgostit de genul operetei şi totodată un profesionist în conturarea personajelor”. Daniel Eufrosin. Jeaninne Bradler şi iar Tiberiu Simionescu care dă o adevărată lecţie de actorie şi longevitate scenică după mai bine de şase decenii de activitate artistică. Alfredo Pascu. pentru Cătălin Petrescu acesta a fost şi examenul de licenţă.

Iuliana Costiniu.. pe 18 decembrie. Cornel Todea. Valentino Tiron. scenografia – Diana Ioan. O TRAGEDIE – UN INCENDIU DEVASTEAZĂ SALA OPERETEI Mereu ne-am dorit ca la porţile Operetei bucureştene să se înghesuie. Florin Georgescu. Nici până în prezent nu s-au aflat cauzele. cu ocazia premierelor sau a spectacolelor-eveniment. Bogdan Ardeleanu. Valentino Tiron. deci desfăşurarea spectacolelor nu a fost perturbată. Mediana Vlad. iar seara.În continuare stagiunea curge în mod firesc cu spectacole. Nicolae Măgureanu. Florin Roşu – acompaniaţi de Orchestra Concertino condusă de violonistul Eugen Mirescu. 31 . Alfredo Pascu. cu săli pline. dirijor – Mircea Luculescu. Raluca Ciocă. Mediana Vlad. declara că Opereta este o „instituţie de spectacol care merge excelent. Directorul instituţiei. pagubele fiind evaluate la circa 100 miliarde de lei. Eugenia Ilinca. Gabriela Daha. Tiberiu Simionescu. Gabriela Popescu. dirijor Lucian Vlădescu. Cătălin Petrescu. Claudia Măru-Hanghiuc. Răzvan Rusu. Anna Mirescu. Raluca Ciocă. i-au spus. Cristinel Coman. şi un asemenea incident nu poate s-o dea peste cap”. ziariştii dar. „Farmecul operetei” – spectacol concert cu Mioara Manea–Arvunescu. Anna Mirescu. Guvernul României a alocat suma de 40 de miliarde de lei.. reporterii posturilor de televiziune. Emil Ţibrin. Paul Lăzărescu. Anton Zidaru. George Niculescu. Stefan Popov. Aproape un miliard s-a strâns din donaţiile unor sponsori iubitori de muzică. şi de Daniel Eufrosin. „Liliacul” de Johann Strauss cu Doina Scripcaru. opereta „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán cu Silvia Şohterus. repetiţii şi pregătirea unei noi premiere: „Logodnicul din Lună” de Eduard Kunneke – premieră oficială pe 17 decembrie – cu: Bianca Ionescu. mişcarea scenică – Andreea Toma.Amza Săceanu. Iuliana Costiniu. Andreea Toma. Crina Zancu. Daniela Vlădescu. Opera Română din Iaşi a programat un spectacol cu opereta „Liliacul” în beneficiul Operetei bucureştene. Florin Diaconescu. Gladiola Niţulescu. Amza Săceanu. Ligia Dună. În scurt timp. Mioara Manea–Arvunescu. Din păcate visul ni s-a împlinit cu ocazia incendiului! Atunci am acaparat primele paginii ale ziarelor şi televiziunile s-au întrecut să transmită reportaje de la faţa locului. Gladiola Niţulescu. Florin Budnaru. Lui Moş Crăciun. Alexandra Savu. director general. Claudia Măru–Hanghiuc. Cătălin Petrescu.. director executiv. Cornel Todea. în jurul orelor prânzului. pe 19 decembrie. Cristinel Coman. pe 21 decembrie. Emil Spătaru. Gabriela Daha.dr. Paul Lăzărescu. Bogdan Caragea. bătându-se pentru exclusivitate. Alături de prof. i se oferă săli la Rapsodia. Regia – Constanţa Câmpeanu. Marius Olteanu. Valentino Tiron. Jeaninne Bradler. Ultimele spectacole ale Operetei bucureştene la finalul anului 2004 au fost: pe 16 decembrie – „Suzana” de Jean Gilbert cu Silvia Şohterus. Daniel Eufrosin. Cristinel Coman. care a venit să împartă daruri copiilor. Nicolae Măgureanu. Teatrul „Ion Creangă”. „O poveste de Crăciun” Bianca Ionescu. Dar altul a fost motivul pentru care s-a atras atenţia mass mediei: incendiul de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” care s-a declanşat pe 3 ianuarie 2005. Finalul lunii decembrie aduce în componenţa direcţiei Operetei bucureştene o personalitate marcantă a lumii muzicale. la matineu. Pentru refacerea sălii afectate de incendiu. Cristinel Coman. Mihnea Lamatic. Adriana Mirea. Emil Spătaru. Orest Pîslariu. Marius Mitrofan. începând cu 20 decembrie 2004 este numită director artistic soprana de renume mondial Eugenia Moldoveanu. Marius Mitrofan. dirijor – Răzvan Luculescu. Teatrul Naţional. dirijor – George Balint. Theodor Grigoraş. Daniel Madia.

Gabriela Daha. ca «Tevie lăptarul» şi «Gunoierii». Aplauze la scenă deschisă. Nu putem să omitem nebunatecii profesori din «Vânzătorul de păsări». sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. Între aceste momente pline de haz şi melos se interpunea din când în când senzualitatea provocatoare a Monicăi Ştraţ şi a lui Iulian Rădoi. pentru damele focşănene. Mona Muscă. În spaţiul îngust al scenei focşănene o picătură din magia baletului a reuşit să ne ducă cu gândul la un balet rus la Balşoi Teatru din Moscova! Din această atmosferă propice meditaţiei şi a gândului spre Absolut ne-a trezit o «Capră cu trei iezi». În loja oficială au onorat cu prezenţa personalităţi precum ministrul Culturii şi Cultelor. diverse sume de bani în conturile deschise cu acest prilej nefericit. Silvia Şohterus şi Viorel Ciurdea cu «La Calul bălan». baletul şi orchestra. invitat special. Calypso. flori şi confeti. Sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu au evoluat Bianca Ionescu. ariile din operete celebre alternând cu piese sobre. Şi-au dat concursul corul şi orchestra teatrului. 28 martie 2005) 32 . artiştii Eugenia Moldoveanu.] (I.Creţu. pentru câteva minute. Silvia Şohterus. originară din Focşani. Dolly!”. şi refrenul «Calypso. interpretate de Alfredo Pascu şi Daniel Eufrosin. Anghela Gheorghiu şi Roberto Alagna. „Silvia”. în Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti s-a susţinut un Concert extraordinar.. Alfredo Pascu. Crina Zancu. La toată această cremă cu arii din operete celebre.Muscă. confidenţial. Iată cum este descris acest eveniment la vremea respectivă: „O seară memorabilă! Aşa putem numi prestaţia artiştilor Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. A urmat Amelia Antoniu şi «omul serii». Artiştii au fost aplaudaţi de un public care a dovedit că iubeşte muzica de operetă. într-un minirecital. s-au prezentat spectacole pentru copii în sala Teatrului „Ion Creangă”. Anton Zidaru. În 19 februarie. pe ritmul unui tangou pasional al violonistului Eugen Mirescu. Au participat toţi soliştii Operetei.. Uvertura a fost semnată de histrionicul Bogdan Caragea. corul. Florin Diaconescu sau Florin Georgescu au interpretat arii din operete celebre ca „Vânzătorul de păsări”. cu spectacolul „Farmecul Operetei” la Teatrul Municipal din Focşani. pe 25 şi 26 martie. li s-a adăugat apariţia unor personaje pitoreşti. „Contesa Maritza”. susţinută ieri în faţa unui public avid de muzică şi umor. Daniela Vlădescu. „Victoria şi-al ei husar”. fiind Tudor Gheorghe. care aduceau liricul în sufletele spectatorilor. În «Vrăjitorul din Oz» arta şi talentul artistei au făcut ca.Sava şi în sala de concerte a Liceului de muzică „George Enescu”.. având ca protagonist pe caragialianul Bogdan Caragea şi delicioasa Mioara Manea-Arvunescu. În funcţie de sălile de spectacol care au fost puse la dispoziţie. într-o simfonie a sentimentului născut din fărâma de divinitate ascunsă în sufletul marilor artişti. În 26 februarie s-a prezentat în direct la postul de televiziune România de Mâine.Opereta a fost înconjurată în aceste momente grele de multă simpatie şi compasiune din partea spectatorilor fideli. spectacolul sa derulat în ritmuri fierbinţi. spectacole de operetă în sala „Rapsodia”. spectacolul Gala Operetei . bis-uri. Doina Scripcaru. Bogdan Caragea. ca şi prestaţia sublimă a Ameliei Antoniu şi a lui Cătălin Petrescu din «Victoria şi-al ei husar». interpretând «Ah. V. Alfredo Pascu. Serata muzicală a continuat cu un duo de zile mari. [. şeful orchestrei Concertino. Stefan Popov. încărcate de melancolie.. „Floarea din Hawaï” etc. Bogdan Caragea. en français. care a început cu o captatio benevolentiae. a unor instituţii de spectacol. Bianca Ionescu. Daniela Vlădescu. Momentul culminant al serii a fost atins prin vocea Danielei Vlădescu. Spectacolele au fost reluate în 17 ianuarie. ce femei!». spectacole de colaj în sala „Arcub”. S-au făcut deplasări în ţară. materia să se întâlnească cu spiritul. Prezentat de prim-solista Mioara Manea-Arvunescu. oameni de afaceri şi chiar membrii ai guvernului care au donat. „Hello. „Ţara surâsului”.

A. muzicalitatea şi expresivitatea interpretării. «atacând» cu curaj pagini dificile din operete celebre. Astfel. Eugen Voicu.Dar cu cât toţi se străduiau şi depuneau mai multe eforturi pentru strângerea de fonduri pentru repararea Teatrului de Operetă.. un titlu sugestiv. primul titlu programat fiind. Deva. maestru de cor care. [. Concert pentru violoncel şi orchestră de coarde de Antonio Vivaldi. dar şi de la Sala Radio. un duo comic foarte bun – Arnold Mack şi Răzvan Rusu –. în ciuda dificultăţilor adesea insurmontabile generate de incendiul (foarte dubios) care i-a afectat sala de spectacol. în general. se află în postura de a demonstra că… merită să existe ca entitate de sine stătătoare. un strigăt de ajutor – «Lăsaţimă să cânt» de Gherase Dendrino. pentru că direcţiunea Teatrului Naţional Bucureşti 33 . Tot în această perioadă corul şi orchestra teatrului. un public numeros s-a bucurat să asculte glasuri noi. termenul de finalizare al reparaţiilor se depărta! Primul spectacol care a fost ales a se desfăşura în sala renovată a teatrului a fost „Lăsaţi-mă să cânt”.] au evoluat Carmen Angheloiu. „Văduva veselă”. aplaudând totodată iniţiativa deosebită a organizatorilor. Cu sprijinul binevoitor al unor sponsori s-au întreprins turnee (cu formaţii reduse din cauza costurilor de deplasare) la Timişoara. Corina Ion. În 24 mai. câteva zile pe săptămână. pentru a-şi dovedi profesionalismul şi capacitatea artistică. în funcţie de posibilităţile tehnice ale sălilor oferite.. unanim apreciată pentru glasul limpede. Mozart. au surprins extrem de plăcut prin calitatea glasurilor şi disponibilităţile lor artistice. În afară de cele bugetul alocat de Guvernul României pentru lucrările de reparaţie. de fapt. la Teatrul „Ion Creangă” – spectacole pentru copii. În sala Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor au evoluat câţiva tineri care.. [. Piteşti.. Buzău. pentru ca Opereta să-şi poată deschide stagiunea în toamnă.Sava sau George Enescu. Sibiu. cu care s-a debutat şi în 1986 după ce Teatrul de Operetă a fost demolat. fiind. „Farmecul Operetei”.. spectacolele s-au ţinut în sălile puse la dispoziţie de celelalte instituţii de cultură. orchestra teatrului sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu a prezentat un Concert Simfonic cu următorul program: Dansuri româneşti de Bela Bartok. „Silvia sau „Floarea din Hawaii”.. s-a lansat vestea că Sala Mare a Teatrului Naţional va fi pusă la dispoziţie.V 550 de W. Călăraşi. Ileana Petruş-Lenghel. „Voievodul ţiganilor”. fără ca teatrul de operetă să plătească chirie. şi Simfonia nr. la sala Rapsodia – „Contesa Maritza”. S-a jucat în această perioadă.40 în sol major K. dar şi curajul unui ansamblu care. în marea lor majoritate studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. concert dirijat de maestrul corului Gabriel Popescu. după 50 de ani de activitate intensă. au pregătit şi susţinut concerte specifice..] Acompaniaţi de orchestra teatrului dirijată de Gabriel Popescu. „Stelele Operetei” sau „Opereta. Solişti au fost numai membrii ansamblului cor al Teatrului Naţional de Operetă. Dragostea mea”. Focşani. Colaje se prezentau şi în sălile de festivităţi ale liceelor Sf. singura solistă «cu experienţă» din acea seară.] Un «punct de rezistenţă» al spectacolului a fost apariţia sopranei Anna Mirescu. Banii de pe bilete au fost strânşi şi folosiţi pentru reconstrucţie. în sala Arcub. la Arcub se prezentau colaje: „Invitaţie la Operetă”. s-au primit foarte multe sponsorizări iar salariaţii Operetei au donat 280 de milioane de lei din propriile lefuri. ca într-un miraj preschimbat în coşmar. În regia imaginată de Constanţa Câmpeanu şi mişcarea scenică realizată de Andreea Constantinescu. coloratura performantă. de fapt. Brăila. Pentru fiecare din aceste colaje erau programe diferite de arii şi duete din operete. binecunoscută deja prin apariţiile sale în concertele vocal-simfonice de la Filarmonica bucureşteană. încă studentă. Râmnicu Vâlcea. Urziceni. Teatrul Naţional de Operetă a invitat publicul să urmărească o seară specială – un concert de arii şi duete interpretate de membri ai corului teatrului. „Continuând să dovedească faptul că e activ. în 8 mai 2005. la rândul său. Pe timpul desfăşurării lucrărilor. corul şi orchestra teatrului au prezentat concertul Flori de mai. dar şi Cornel Todea.. debuta în calitate de dirijor de orchestră [. solist Gabriel Joiţoiu. Chiar în aceste zile.

aşa că practic era vorba de o premieră. Silvia Şohterus.1422 din 17 noiembrie 2005. în sala Mihail Jora a Societăţii de Radiodifuziune.A. se tot află în situaţia de a fi «tolerată». cea mai „neagră” stagiune a Operetei bucureştene. Opereta – „tolerata“ la Teatrul Naţional Bucureşti. şi care urma să fie amenajată şi dotată la standarde europene.Mozart – Simfonia nr. SPECTACOLUL CONTINUĂ Surprins de nefericitul incendiu în plină ascensiune artistică. Joseph Haydn – Divertisment în re major pentru violoncel şi orchestră de coarde. Observatorul cultural) La finalul stagiunii 2004/2005 a avut loc o deplasare la Deva în 4 iunie cu spectacolul „Logodnicul din Lună”. Spectacolele pentru copii au fost reluate în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. Cătălin Petrescu.15 (orchestraţia Theodor Grigoriu).Sava. urmând să se găsească «ceva» pentru năpăstuita Operetă care. Crina Zancu. Raluca Ciocă. Anton Zidaru. Daniela Vlădescu. Teatrul Naţional de Opereta „Ion Dacian” a luptat din răsputeri să nu dispară din peisajul cultural bucureştean. după demolarea vechiului Teatru «Regina Maria» de pe Cheiul Dâmboviţei. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. Stagiunea 2005-2006 a debutat cu un concert susţinut în 3 septembrie în Piaţa Festivalului Internaţional „George Enescu”.V. 34 . şi în 14 iunie spectacolul „Văduva veselă” la sala Rapsodia – spectacol de licenţă al sopranei Ileana Lenghel. De aceea s-a acordat o deosebită atenţie spectacolelor de rezistenţă din repertoriu prin repetiţii minuţioase desfăşurate în condiţiile improprii oferite de foaierul teatrului.doreşte în continuare ca sala ce se renovează acum să-i revină din nou. tristeţe şi chiar spaimă în suflete a început stagiunea 2005-2006. deşi succesele care i-au adus unanima recunoaştere în ţară şi peste hotare. Bianca Ionescu. cu următorul program: Bela Bartok – Dansurile româneşti. Gabriela Daha. Bogdan Caragea. Astfel s-a încheiat cea mai dureroasă. dirijor Lucian Vlădescu. în 11 iunie Concertul Simfonic susţinut de orchestra Teatrului Naţional de Operetă. Din 14 octombrie a început pregătirea operetei „Contesa Maritza” în vederea unui turneu în Italia.40 în sol minor K. Stefan Popov. Cu nelinişte. Spectacolul în viziunea regizorului Giuseppe Visciglia era total diferit de versiunea românească care se juca şi urma să fie prezentat în totalitate în limba italiană. W.550. George Enescu – Şapte cântece pe versuri de Clement Marot. dar lucrările erau încă departe de a fi finalizate. op. Alfredo Pascu. prin care a fost atribuită Sala Omnia ca sediu propriu. au evoluat soliştii Amelia Antoniu. apoi acelaşi spectacol în sala de festivităţi a Colegiului Naţional Sf. Florin Budnaru. dar şi faptul că a devenit Teatru Naţional ar fi suficiente atu-uri pentru a fi tratată cu respectul cuvenit oricărui ansamblu profesionist cu tradiţie şi… public fidel. Puţini au înţeles însă lupta dramatică pentru ca Opereta bucureşteană să nu se îşi lase „cortina” definitiv în anul de graţie 2005. În acest concert. O veste bună a venit în luna noiembrie! Cu bucurie şi satisfacţie. întregul colectiv al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a luat cunoştinţă de H.” (Anca Florea. soliştii soprana Crina Zancu şi violoncelistul Alexandru Moroşanu. Seria de spectacole a noii stagiuni s-a deschis în 6 octombrie cu o deplasare a colajului „Stelele Operetei” la Breaza.G nr.

În 13 aprilie. în interpretarea Biancăi Ionescu. Ierusalim. În a doua jumătate a lunii martie Amza Săceanu demisionează din funcţia de director general. orchestra. au evoluat soliştii: Silvia Şohterus. Sub directoratul interimar asigurat de Daniel Eufrosin. Stefan Popov şi „Stabat Mater” de Clari. Mihai Cacoveanu. baletul şi soliştii Amelia Antoniu. Bianca Ionescu. a avut loc premiera musicalului pentru copii „Gulliver în Ţara Piticilor”.A. 35 . în interpretarea soliştilor Gabriela Daha. acompaniaţi de o formaţie orchestrală condusă de dirijorul Lucian Vlădescu. Adrian George Popescu şi Arnold Mack au început lucrul la spectacolul „Burghezul gentilom” în regia reputatului Petrică Ionescu. sub bagheta dirijorului Constantin Petrovici. Teodora Godeanu. În colaborare cu Teatrul Naţional Bucureşti. corul.Practic. Daniel Eufrosin. în regia semnată de Giusepe Visciglia şi în coregrafia Andreei Toma. Rişon LeZion. un nou spectacol pentru copii – „Gulliver în Ţara Piticilor” de Silvia Kerim şi Marius Ţeicu. s-a prezentat în sala Ministerului de Interne un „Concert Pascal” ce cuprindea arii şi duete din operele compozitorului W. Anna Mirescu. Urziceni. Între 26 ianuarie şi 6 februarie a fost prezentat spectacolul „Opereta râde. Delia Şerban. stagiunea a continuat cu spectacole de operetă prezentate în sala „Rapsodia”. Nicolae Măgureanu. Şi-a dat concursul orchestra Teatrului Naţional de Operetă. bucurându-se de un frumos succes. Mihaela Ştefănescu. Rehovot. Padova. Marius Olteanu. cântă şi dansează” în Israel în oraşele Beer Şeva. coregrafia Andreei Constantinescu şi scenografia Dianei Ioan. Petah-Tikana. Aurelia Tudor. Kfar Sabam. iar primul spectacol de operetă al stagiunii a avut loc pe 23 decembrie la sala Rapsodia unde s-a prezentat „Contesa Maritza”. Valentino Tiron. până în decembrie. Gheorghe Marian. Claudia Deleanu. în regia Constanţei Câmpeanu şi acompaniamentul pianistei Mădălina Ene. micuţii spectatori au fost fermecaţi de peripeţiile personajelor întruchipate de Orest Pîslariu. Claudia Măru-Hanghiuc. Amelia Antoniu. Pentru că la foaier lucrările de refacere erau în curs de finalizare. Octavian Ştefănescu. Mediana Vlad. Anghel Stoian. Modena. Eugenia Ilinca. Raluca Ciocă. Cristina Osiceanu. Novara. Florin Diaconescu. Cătălin Cocheş. Solidară cu dânsul. Daniela Vlădescu. Sandra Mahvina.Mozart. În 22 decembrie 2005. A început cu un recital de arii şi duete din creaţia compozitorului Jacques Offenbach. Merano. Adrian George Popescu. În 7 martie s-a plecat în Italia cu „Contesa Maritza”. Oana Vâlceanu. Sub bagheta dirijorului George Balint. Carmen Buterez. Ramat Gan. Gladiola Niţulescu. Haifa. Premiera acestui spectacol a avut loc în 5 aprilie. Stefan Popov. Horea Repede. Ligia Dună. a fost pregătit un amplu program de spectacole ce puteau fi prezentate în acest spaţiu. s-a susţinut un concert cu „Stelele Operetei” în sala Mihail Jora a Radiodifuziunii. Holon. Viorica Spuză. Carmen Tudorache. Bolzano. Forli. demisionează din funcţie şi doamna Eugenia Moldoveanu. Turneul s-a desfăşurat în oraşele: Alba. La Spezia. Iuliana Costiniu. Tel Aviv. Regio Emilia. Pavia. Crina Zancu. Ileana Lenghel. În regia lui Nicolae Ciubuc. colaje prezentate în deplasare la Hunedoara. în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional Bucureşti. Alba Iulia şi spectacole pentru copii la sala Amfiteatru a Teatrului Naţional de Operetă. Asti. Cătălin Petrescu. Mihnea Lamatic. Cornel Todea. nu s-a jucat decât spectacolele pentru copii şi câteva colaje în deplasare. Slatina. Florin Diaconescu şi Cătălin Petrescu. Şi-au dat concursul soliştii Amelia Antoniu. sub conducerea maestrului Constantin Petrovici. Bogdan Ardelean. Anul 2006 a început cu pregătirea unei premiere. Gabriela Călin. Florin Budnaru. Viorel Ciurdea. urmat de opereta într-un act „Domnul Choufleuri vă aşteaptă”. În 16 aprilie.

În 7 iunie.. continuând cu adolescenţa. „Ave Maria” de Fr. „Liliacul” de J. Spectacolul sopranei Bianca Ionescu a împletit armonios arta lirică cu cea dramatică. tânărul regizor şi-a propus ordonarea activităţii artistice pe bază de programe şi proiecte care să cuprindă toate tipurile de manifestări artistice pe care opereta. în regia semnată de tânărul regizor Doru Marin şi scenografia Marilenei Şerban. Spectacolul fiind examenul de licenţă al sopranei Anna Mirescu. în foaier. şi populare. „Flautul fermecat” W. a avut loc premiera „Un american la New York”. un exemplu care ilustra înnoirea în plan repertorial a instituţiei. pluridisciplinaritatea şi multiculturalismul. Desfăşurat după un scenariu al cărui subiect a reprezentat viaţa unei artiste. Audienţa s-a delectat cu arii din opere şi operete precum „Vrăjitorul din Oz” de H..Mozart. soprana Bianca Ionescu a interpretat numeroase arii din lucrări cunoscute. educativ şi moral. „Misty” de E. în urma concursului organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor.Arlen.Gershwin. au dansat Carmen Buterez. cântând şi dansând. O succintă descriere a programelor care aveau să fie abordate prin opţiunile repertoriale a dat tonul politicilor culturale promovate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”: de la promovarea valorii creaţiei naţionale specifice la montarea operelor din repertoriu internaţional. acompaniaţi de cvartetul Giovinezza au dat viaţă personajelor din opera într-un act „The Telephone” sau „L'Amour à Trois” de Gian Carlo Menotti. music-hall şi teatrudans. soprana Anna Mirescu şi baritonul Cătălin Petrescu. La preluarea direcţiei. ca gen unic. „Ţara surâsului” de Fr. spectacolul i-a oferit sopranei o largă paletă interpretativă. de la sala de teatru la spaţiile neconvenţionale. Astfel. devenea aceea de a atrage creatori valoroşi.Schubert. le presupune.A.Reiniger. Marian Horhotă şi Lorendi Rădulescu. în foaier. Din repertoriul sopranei au făcut parte şi piese precum „Summertime” de G.Léhar. fler lady?!?” cu Bianca Ionescu.Garner. misiunea TNO. „Să fii un star” de H. lie ciocârlie”. acoperind din punct de vedere artistic toate cerinţele şi exigenţele pieţei de profil din lume. a avut loc premiera spectacolului one woman show „Ai. În 17 iunie. în regia Constanţei Câmpeanu. În prima parte a spectacolului Brass Quintet Bucureşti şi Claudia Măru-Hanghiuc au interpretat muzică americană. articulat prin multitudinea şi diversitatea acestor proiecte. precum şi iniţierea unui festival internaţional de operetă. Începând povestea cu descrierea copilăriei. director al Teatrului „George Ciprian” din Buzău. Noua politică managerială a fost comunicată cu ocazia conferinţei de presă care a precedat premiera spectacolului „Broadway – Bucureşti”. Delia Şerban. prima dragoste şi terminând cu modul în care artista a cunoscut succesul. OPERETA – UN NOU ÎNCEPUT În august 2006.Strauss. instituţie unică în plan naţional. se afla însă la congruenţa cu cel social. dar şi cu melodii retro de Ion Vasilescu. „Lie. Stagiunea 2005-2006 s-a încheiat în aşteptarea concursului pentru ocuparea postului de director al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti organizat în 27 iulie de către Ministerul Culturii şi Cultelor. spectatorii urmărind-o recitând. dar şi de a promova creaţia contemporană. În partea a doua a spectacolului. 36 . de a perfecţiona şi motiva artiştii din interiorul instituţiei. creaţii ale unor cunoscuţi compozitori români şi internaţionali. de la opereta clasică la inovaţia musical-ului american. teatrul asumându-şi rolul de formator de opinie în ambele planuri. Factorul artistic. conducerea Teatrului a fost preluată de Răzvan Ioan Dincă.

însă miza cea mare era reprezentată de montarea a două musicaluri. Ioana Mitsika. Cu regia semnată de Vlad Massaci. Au participat dansatorii: Cristi Tarcea–Julien. suflul modern anunţat şi confirmat prin această montare aflându-se în corespondenţă cu starea în care se afla întreaga instituţie. Călin Hantiu. Marian Simion. Luna martie se anunţa a fi una de sărbătoare. DIVERSIFICAREA REPERTORIALĂ MUSICAL. „Logodnicul din lună”. coregrafia de Florin Fieroiu şi scenografia lui Dan Tita. ansamblul de balet al Operetei a fost invitat să danseze în spectacolul extraordinar cu opereta „Liliacul” .. Alături de spectacolul Biancăi Ionescu. fiind vorba de un balet.. avându-i ca solişti pe violonistul Gabriel Croitoru şi pe mezzosoprana Raluca Ciocă. în afara tradiţiei de a prelua „Liliacul lui Strauss-Fiul” de Revelion). nu doar la nivel artistic. „Roşu şi Negru” . înainte ca primele tentative de musical din România să stârnească un vârtej mediatic şi o schismă în rândul criticii. TEATRU . Patricia Seymour. prezentat în mod tradiţional de Opera Naţională Bucureşti. ci şi pentru opera barocă „Pyram şi Thisbe” şi pentru baletul „Bal”. Spectacolul s-a înscris în suita de manifestări artistice prilejuite de Anul Francofoniei în România şi s-a jucat pe scena Teatrului Nottara. Bunbury”. după romanul lui Stendhal. dacă adeseori Operele decid să includă un titlu de operetă în repertoriu (bineînţeles. adăugând chiar şi o operă barocă în oferta culturală a instituţiei. „Cabaret” şi medley-ul „Bucureşti – Broadway”. Spectacolele şi concertele festive au continuat ca în anii precedenţi. la Centrul Cultural al Ministerului de Interne. pe muzica semnată de compozitoarea Livia Teodorescu Ciocănea. Pentru că. iar pe 31 decembrie. nu doar pentru musical-ul „Cabaret”. un musical şi un balet. Raluca Ciocă.DANS şi OPERĂ BAROCĂ pe SCENA OPERETEI Două noi spectacole. cât de des puteţi merge la Operetă pentru a vedea o operă? În luna februarie a anului 2007 Teatrul a organizat casting-uri. Următorul eveniment important în agenda teatrului a fost musical-ul „Ce înseamnă să fii. care s-a jucat în foaier în 24 septembrie. nu erau însă de ajuns pentru a scoate teatrul din conul de umbră în care se afla de ceva vreme. iar primii care au marcat acest moment deosebit au fost soliştii Bianca Ionescu. care s-a jucat pentru prima dată pe data de 3 februarie 2007. sărbătorile de iarnă prilejuind o serie de manifestări artistice. Însă. Felicia Serbănescu. au început pregătirile pentru musical-ul „Cabaret”. ci şi organizatoric. În acelaşi timp s-au organizat repetiţii pentru „Bucureşti – Broadway”. Daniel Madia şi 37 . Florin Budnaru. Anka Levana. „Camerata Dorin Teodorescu” a prezentat un concert extraordinar de Crăciun la Catedrala Sfântul Iosif. şi de repetiţiile pentru operetele „Voievodul ţiganilor”. Liliana Iorgulescu. Adina Iacov. un medley care avea să includă fragmente din cele mai celebre musical-uri de pe Broadway. Levente Szasz. de „Burghezul gentilom” de pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. „Ai …fler… Lady?!?”.Procesul transpunerii acestei viziuni manageriale în produse culturale de calitate avea să fie unul de durată îndelungată. „Ţara surâsului”. Primul spectacol care a avut premiera în această stagiune (21 octombrie 2006) marca tendinţa de înnoire şi de deschiderea a teatrului. Istvan Teglas. în regia Alexei Mezincescu şi coregrafia Adinei Cezar. însă primele modificări s-au produs începând cu debutul stagiunii 20062007. Producţiile aflate în pregătire continuau linia unui repertoriu variat. trebuie să acordăm atenţie unui eveniment mai rar pe scena teatrului de gen. spectacole care aveau să atragă atenţia publicului.

Radu Alexandru Nica. Sorina Tiron-Marian Horhotă. 10 mai 2007) a fost realizat în coregrafia lui Yvette Boszik după o idee originală de Ettore Scola. Astfel. Noua scenă permitea unui număr de 250 de spectatori să vizioneze producţiile proprii în condiţii acceptabile. Prezenţa unui muzician american în mijlocul orchestrei bucureştene a evidenţiat principala problemă cu care s-au confruntat artiştii români. spectacol care a continuat să se joace şi în stagiunile următoare. petrecută pe o plajă. 5 coregrafi Răzvan Mazilu. peregrinarea Operetei lua sfârşit. Carrefour Militari şi Orhideea. într-o interpretare remarcabilă” (Ileana Lucaci. acesta având un palmares excepţional (a susţinut concerte alături de toate instituţiile de spectacol din Sacramento şi Michigan. echipa de creaţie a reuşit să aşeze o piatră de temelie la fundaţia unui gen care avea nevoie să fie construit nu doar prin asumarea unor astfel de spectacole. Producţia de teatru-dans ilustra prin intermediul mai multor stiluri muzicale şi de dans nevoia înfrângerii singurătăţii prin descoperirea unui partener de viaţă. era o producţie care impresiona prin ambiţia de a reuni cele mai importante momente din cadrul genului. Cum reparaţiile sălii devastate de incendiu nu fuseseră finalizate. dirijorul Gary Dilworthy din Statele Unite ale Americii. Musicalul a fost un prim reper din multe puncte de vedere. Răzvan Ioan Dincă. Cristina Osiceanu-István Téglás. Oana Botez-Marius Grosu. Cornel Todea.Viorel Ciurdea. Radu Afrim. Spectacolul „perfect conceput sub aspect emoţional şi cultural. să se infiltreze uşor poezia celor ce şi-au găsit perechea. dar şi avantajul unei experienţe directe cu musicalul. „Chicago”. Tünde Baczó-Cristi Hogaş. şi care nu s-a oprit doar la nivelul instrumentiştilor: lipsa de experienţă şi pregătire în abordarea unui rol sau a unei partituri în musical. apoi declanşarea «balului» căutării partenerului (ei). Din ansamblu au făcut parte: Beatrice Rancea-Păstorel Ionescu. Mădălina Mechenici-Daniel Dragomir. de Orchestra Simfonică din Taipei. Florin Fieroiu. Ion Caramitru. spectacolul a impresionat prin amploarea producţiei a adus pe scenă o echipă impresionantă de artişti (7 regizori de renume . Plazza Romania. care. În primul rând. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că acest spectacol a beneficiat de prezenţa unui invitat special. Sergiu Anghel şi Carmen Coţofană şi numeroşi solişti. Gabriela Călin-Cristian Osoloş. „Evita”. se urmăresc întâlnirile protocolare. condusă de violonistul Eugen Mirescu. Costel Huhu. la sfârşitul lunii martie. 38 . Mihai Babuşka. care a avut premiera la 1 aprilie.Beatrice Rancea. Beatrice Rancea a revenit în postură de regizor la interval de doar câteva zile cu spectacolul „Bal”. ca în cea de a doua. direcţia Operetei a găsit totuşi o modalitate de a relua spectacolele în propria sală. adevărata sărbătoare avea să vină abia spre sfârşitul lunii. „Fantoma de la Operă” sau „Poveste din Cartierul de Vest” – titluri de referinţă intrau astfel în atenţia melomanilor bucureşteni şi în repertoriul unui teatru care dovedea o preocupare pentru acoperirea întregului său domeniu de activitate (artele spectacolului muzical). „Cabaret”. Diana Petrache-Ionuţ Kivu. ci toate instituţiile muzicale la nivel naţional. balerini şi actori). România Liberă. Monica Ştraţ-Andrei Ciobanu. Ileana Lucaci nota în cadrul aceluiaşi articol: “În prima parte a spectacolului petrecută la un local. Orchestra Simfonică Barcelona). În al doilea rând. care afecta nu doar Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. O dată cu achiziţionarea unei scene mobile. ci şi prin organizarea unei forme de predare a musical-ului. familiarizând astfel publicul cu valorile Broadway-ului: „Cats”. alături de formaţia Concertino. montată în sala de spectacol. Alexandru Tocilescu. Obligată să găsească o soluţie acestei probleme. Orchestra Naţională Radio Bucureşti. au oferit melomanilor „mărţişoare muzicale” – spectacole jucate la Colegiul Naţional Sfântul Sava. Însă. Teatrul îşi relua activitatea în propria sală şi îşi invita spectatorii să asiste la premiera „Broadway-Bucureşti”.

Daniel Popa şi Cosmin Seleşi. la Alba Iulia. Matei Nicolescu. Montarea a fost realizată în parteneriat cu Opera Naţională Română (prima producţie finalizată a Studioului Experimental de Muzică şi Balet „Ludovic Spiess”) . operetă cu vechime pe scena Teatrului „Ion Dacian”. Ana Olteanu (decoruri) şi Ana Alexe (costume). Din distribuţie au făcut parte: Adrian George Popescu. cu un program care a inclus spectacolele „Broadway-Bucureşti”. şi până la sfârşitul stagiunii.Dansul este expresia forte a ilustraţiei teatrale. Ion Dimieru. costume – Ana Alexe. la un recital vocal instrumental intitulat „Armonii de primăvară”. Tot la sediu. Mircea Ciurez. fie el balet sau dans contemporan – aveau prioritate în agenda culturală a instituţiei. „Victoria şi-al ei husar” desfăşurându-se în sala Ministerului Administraţiei şi Internelor. Bruno Hellstroffer – theorba. în foaier. „Bal”. artişti îndrăgiţi ai operetei bucureştene au susţinut în fiecare joi.cu arii şi duete din lucrări celebre. de această dată. În curând însă. de la vals. Teatrul Naţional de Operetă reuşea din nou. Însă nu doar musical-ul şi spectacolul de teatru – dans. care a avut loc în data de 6 mai. publicul a putut asista. Mediana Vlad. Acompaniamentul muzical a fost asigurat de: Mihail Ghiga – concert-maestru. sub titlul „Opereta de joi seara”. au evoluat soliştii Gladiola Niţulescu-Lamatic. teatrul a continuat să joace spectacolele deja consacrate în repertoriu. „Opereta râde. Regia a fost semnată de Andreea Vălean. La sfârşitul lunii mai au început pregătirile pentru o nouă operetă. Stagiunea 2006-2007 s-a încheiat oficial pe 11 iulie 2007. operă barocă de Michel Pignolet şi John Frederick Lampe. la tango. prin apelarea la genurile principale. iar coregrafia de Mary Collins. Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez din Bucureşti. s-au montat spectacole pentru copii: „Micuţa Dorothy”. unde avusese premiera cu 40 de ani în urmă (16 decembrie 1967). Iulia Surdu. alături de formaţii instrumentale născute în cadrul instituţiei. „Concert de valsuri” şi un concert al „Cameratei Dorin Teodorescu”. Irina Năstase – clavecin. La sediu. „Contesa Maritza”. Florin Diaconescu. „Voievodul ţiganilor”. folosind o invocare a istoriei sale. Totul este înfăptuit cu o impresionantă perfecţiune a mişcării ansamblului. Spaţiul din faţa intrării principale s-a dovedit de fiecare dată neîncăpător. programul încărcat al 39 . în sala de pe Bd. pentru a doua oară într-un singur an. cântă şi dansează”.” În luna aprilie a anului 2007 a avut premiera concertului–spectacol „Pyram şi Thisbe” . Acompaniaţi de Gonul Aptula (pian). dar pe toată perioada vacanţei. Ana-Maria Lazar. „Pyram şi Thisbe” aliniind scena bucureşteană la cea internaţională. PRIMII PAŞI CĂTRE RETEATRALIZAREA GENULUI Teatrul a deschis stagiunea 2007-2008 în deplasare. Mişcare scenică – Maria Popa. În toată această perioadă. deja adeptă a Barocului de câteva decenii. iar scaunele – insuficiente. Echipa de creaţie a fost completată de Maria Popa (mişcare scenică).Nicolae Bălcescu. iar în partea a doua a spectacolului de Ansamblul Collegio Stravagante. şi a fost onorat de participarea pianistului Dan Mizrahi. Adrian Ciucă – violoncel. „Frumoasa din pădurea adormită”. de la slow-foxtrot la quick step. de Emmerich Kálmán. Mihnea Lamatic şi violonista Gianina Săveanu. un program de o oră . timp de trei luni. operetele clasice. precum „Silvia”. „Cocoşelul neascultător” şi „Gulliver în Ţara piticilor”. decoruri – Ana Olteanu.de fiecare dată altul . „Ţara surâsului”. să devină un promotor al inovaţiei.

este cel care ţine de parametrul vizual. i-a adus pe scenă pe: Valentino Tiron. Cleopatra Melidoneanu.” „Lumini rafinate. teatrul funcţiona din nou la capacitate maximă. Această „Contesă Maritza” avea să fie un nou punct de turnură notabil în evoluţia teatrului. Marius Meragiu. Nicolae Simulescu. Gabriela Călin. Suntem acum un teatru foarte modern din punctul de vedere al dotărilor. de o serie de premiere: nu doar faptul că după o serie de musical-uri şi producţii de teatru-dans. Mioara Manea. Cosette Marinescu. considerată de mulţi desuetă şi pe-alocuri prăfuită. Luminiţa Dincă. celebrităţi ale anilor '60. Gabriela Daha. Arnold Mack. Jozsef Werner (decoruri) şi a soliştilor: Silvia Şohterus. de Johann Struss-fiul. a reunit soliştii. Cristina Osiceanu. cât şi critica să regândească statutul acestui tip de spectacol. Carmen Angheloiu şi balerinii Andreea Toma.Răzvan Ioan Dincă . bazată pe scenariul lui Carlo Gozzi. Gabriela Daha. Pe 16 decembrie. Nicolae Ţăranu. La trei ani de la incendiul care a devastat sala. Cu această ocazie. care forţau atât spectatorii. Doina Levintza (costume). publicul şi cronica de specialitate au salutat cu entuziasm prima opereta montată de la înnoirea direcţiei. Genul uşor scotea la iveală noi valenţe. cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la premiera pe scena Teatrului de Operetă. în regia lui Cristian Pepino. Copiii au petrecut alături de personajele din comedia muzicală „Dragostea celor trei portocale”. considerat un maestru al teatrului pentru copii. La eveniment au fost invitaţi artiştii perioadei de aur ai Operetei româneşti. Emil Spătaru. teatrul lansa o nouă operetă. însă. bal să fie) În data de 9 februarie a fost rândul celor mici să se bucure de spectacolele teatrului în sala deplin funcţională.instituţiei nu avea să mai permită deplasări de o asemenea amploare. eforturile fiind concentrate asupra noilor producţii şi a menţinerii celor curente la un nivel ridicat. Constanţa Câmpeanu. Alfredo Pascu. corul şi baletul instituţiei într-o demonstraţie de forţă artistică. Valeria Rădulescu. inovând şi reinterpretând opereta clasică. Aşteptările au fost augmentate. George Matei. Opereta a propus publicului său un regal demn de noaptea dintre ani: „Bal la Prinţul Orlovski”. Daniel Eufrosin. Se pare că unul dintre efectele prezenţei unui regizor de teatru la conducerea Operetei . În toiul pregătirilor pentru această nouă producţie. Teatrul a anunţat vestea mult aşteptată: redeschiderea sălii de spectacole. dar este mult mai bine ca înainte.” (Oltea Şerban Pîrîu . Elena Siloci. apelul la tehnologia modernă . Raluca Herciu. Gabriel Popescu (maestru de cor). Tamara Buciuceanu. Oferta repertorială s-a extins şi în rândul producţiilor pentru cei mici. care şi-a redeschis sala de curând cu spectacolul muzical-coregrafic «Bal la Prinţul Orlovski». fantezie vizuală. care au salvat prinţese şi au înfruntat vrăjitoare pe coregrafia lui Florin Fieroiu. Cristina Stăniloiu. Duminică. Cătălin Cocheş. Pe 28 octombrie. Cum avea să arate noua opereta pe propria sa scenă? Un cronicar a mers până acolo încât să se întrebe „Cui îi pasă de Contesă”.Dacă e bal. Raluca Ciocă. regizorul şi directorul general Răzvan Ioan Dincă afirma: „Suntem încă departe de un teatru pe Broadway. Mihăiţă Radu. Matei Nicolescu. în mod evident «praful fiind şters» de pe producţiile acesteia din care am putut vedea secvenţe în spectacolul inaugural. precum: Adriana Codreanu. 27 ianuarie. Cătălin Petrescu.iată elemente ce nu erau familiare până acum spectacolelor Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian". Jeaninne Bradler. în ianuarie 2008 începând repetiţiile pentru „Dragostea celor trei portocale”. 40 . Mădălina Mechenici. Spectacolul inspirat din actul al doilea al operetei „Liliacul”. ci şi faptul că aceasta era pusă în scenă de un regizor cu o experienţă bogată teatrală. Viziunea regizorală a fost susţinută de implicarea lui George Balint şi Emil Maxim (dirijori). Adaptarea. Florin Fieroiu (coregrafie). Octavian Ştefănescu. Marica Munteanu. Tiberiu Simionescu. Adriana Mirea. s-a organizat un spectacol omagial „Contesa Maritza”. Cristian Caraman.

O dată realizaţi primii paşi în intenţia de a reteatraliza genul prin asumarea punerii în scenă a genului operetei. Béres Attila. manager. Monica Ştraţ. în caietul program al spectacolului. producţie care a deschis drumul către un parteneriat pe termen lung. coregrafiat de Răzvan Mazilu. dovedind interesul şi posibilitatea de a deschide noi drumuri atât prin creaţii inedite. dar şi o perfecţionare a artiştilor operetei bucureştene prin contactul cu un alt stil de lucru. abordând totodată o gamă variată de tipuri de spectacole. formată din Kerényi Miklós Gábor. cât şi contestatare. Discuţiile s-au concretizat prin premiera operetei „Văduva Veselă” de Franz Lehár. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. Violeta Dumitraşcu. în contrast cu tipul cabaretului francez. care propunea o diversificare a modalităţilor de expresivitate artistică prin producţia de spectacole multidisciplinare: teatru-dansmuzică. şi prin acest statut. şi începutul unui important capitol din istoria recentă a instituţiei: 41 . Gabriela Călin. a fost marcat de colaborarea cu Răzvan Mazilu. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a demarat pregătirile pentru o producţie clasică. ceea ce nici vocile pudibonde şi de filon conservator din sală şi din presă nu au putut nega. Premiera a avut loc la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” pe 9 martie. Celebrul musical semnat de John Kander şi Fred Ebb a avut premiera la 23 februarie 2008. TEATRUL NAŢIONAL DE OPERETĂ – AMBASADOR AL GENULUI OPERETEI ÎN ROMÂNIA Când. Iolanda Petrescu. Andrei Ciobanu. Daniel Dobre. Dacă prin montarea spectacolului „Cabaret” teatrul asigura o continuitate în cadrul programul de music-hall. o delegaţie a teatrului maghiar. Mihaela Ştefănescu. decorurile lui Joszef Werner şi coregrafia Danei Serafimovici. cât şi prin recontextualizarea celor clasice. atât favorabile. a adus pe scena Operetei dansul contemporan cu influenţe de street-dance. multimedia-coregrafie şi organizarea de performance-uri. Jocul actorilor a fost completat de cele 250 de costume realizate de Cătălin Botezatu şi de machiajul asigurat de Iuliana Ştefan. Teodora Ghinea. în regia lui Beatrice Rancea. realizând punţi de comunicare între multiple forme de artă. spectacolul a stârnit reacţii puternice. Continuând misiunea popularizării musical-ului şi pledând pentru necesitatea formării unei şcoli de gen la nivel naţional. Având scop şi strategii comune. a venit la Bucureşti pentru a discuta eventualele posibilităţi de colaborare între Opereta bucureşteană şi Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta. în calitate de unic ambasador naţional al genului. în regia lui Béres Attila. Octavian Ştefănescu. Sorina Tiron Micşunescu. s-au pus bazele unei relaţii de durată între cele două instituţii teatrale. Răzvan Ioan Dincă semnala. jazz. Însă. Beneficiind de experienţa dirijorului Lucian Vlădescu. cu tuşe violente. precum şi folosirea noilor tehnici în arta spectacolului de mişcare şi muzical. Oana Vâlceanu. Luminiţa Dincă. Diana Ferencz. Monica Petrică. graţie cărora expresionismul german al anilor ’30. în stagiunea 2007-2008 programul MultiOperetta. Spectacolul „Urban Kiss”. a fost extrem de bine redat. care a permis promovarea schimburilor culturale. Istvan Teglas. din distribuţie făcând parte: Răzvan Mazilu. Raluca Popa. instituţia a atins un nou punct al dezvoltării sale repertoriale. de a realiza producţii artistice de cea mai înaltă calitate. o reală provocare – „Cabaret” . Corina Aldea. gimnastică şi proiecţii video (concepute de Daniel Gonţ). importanţa programului „Opereta Deschisă” în planul misiunii culturale asumate de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. în martie 2008. colaborarea dintre cele două teatre muzicale s-a dovedit a fi una fructuoasă. Geraldina Rusu. director general. conservând şi promovând patrimoniul operetei. Diana Petrache. Florin Tănase. a fost curajul acestui cocktail vizual şi artistic.

Albinoni şi Corelli.” După îndrăgita operetă „Văduva Veselă”. a făcut o vizită de recunoaştere. în martie 2008 „Ambasadorul” a invitat o serie de soldaţi-artişti şi generali neînfricaţi (dl. „Eternele iubiri” de G. Bianca Ionescu. iar venerabilul domn Ion Dacian îşi duce la bun sfârşit datoria. iniţiate astfel de Camerată. director general. Ei bine. iată că strategiile noastre comune au dat roade. din iulie până în septembrie. manager) pentru ca. Florin Diaconescu. Gladiola Niţulescu. Serile muzicale. Anton Zidaru. Silvia Şohterus.Grigoriu. Gabriela Daha. Primit cu braţele deschise. împreună. incluzând momente din operete ca: „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata” de Dendrino. Béres Attila. Concertele s-au bucurat în mod constant de o prezenţă numeroasă în rândul publicului. Ca atare „Ambasadorul” Ion Dacian a purces la stabilirea unor punţi de dialog cu Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta. „Plutaşul de pe Bistriţa” şi „Ana Lugojana” de F.„Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Bucureşti În 14 noiembrie 2008.Kerényi Miklós Gábor. Daniela Vlădescu. Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian reuşea performanţa de a lansa primul festival dedicat artelor spectacolului muzical. În luna septembrie. opereta–operetelor. cu rendez-vous în fiecare duminică. cunoscând şi recunoscând afinităţi şi obiective comune între strategiile celor două redute ale operetei sud-est europene. ca parte a programului „Opereta Duminică în Herăstrău”. Strauss-fiul!”) şi „Invitaţie la Vals”. Strauss-tatăl! Bună dimineaţa. Protagoniştii. Cătălin Petrescu. domnule Strauss” (trimitere la faimosul titlu „Bună seara. care s-a delectat cu pagini celebre din repertoriul românesc şi internaţional. Cornel Todea . Stefan Popov. a avut la bază pasaje muzicale compuse de Boccherini. când în parcurile şi grădinile Bucureştiului răsunau arii şi duete din operete celebre. o selecţie a celor mai celebre valsuri compuse vreodată. care a reprezentat o reuşită în exprimarea potenţialului clasic al genului. Primul concert. cu participarea soliştilor: Doina Scripcaru. încurajând afirmarea Orchestrei Camerale Dorin Teodorescu cu spectacolul „Un bufon la Veneţia”. instituţie unică la nivel naţional. PRIMUL FESTIVAL DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI MUZICAL Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” 14 – 27 noiembrie 2008. cea mai cunoscută lucrare poate. Marius Mitrofan. Matei Nicolescu şi Ligia Dună. Mioara Manea Arvunescu. Mihai Bisericanu. responsabilă pentru văduvomanii de-a lungul vremii. teatrul a încheiat stagiunea estivală cu un tur de forţă. Seara veneţiană de teatru. montând pe scena mobilă din Parcul Herăstrău concertele-spectacol „Broadway-Bucureşti”. „Bună seara. Vivaldi. într-o atmosferă ruptă de obişnuinţa citadină. Festival care a primit denumirea de “ Viaţa e 42 . să exploateze şi să colonizeze noi teritorii în numele tradiţiei operetei. să facă front comun în conservarea şi promovarea patrimoniului operetei. soprana Raluca Ciocă. prezentând publicului o nouă operetă clasică. cu alte cuvinte să atace şi să cucerească noi avanposturi ale genului muzical apărând astfel graniţele tradiţiei sale. „Culegătorii de stele”. amintind publicului de vremurile de altă dată. Daniel Dragomir şi balerinii Igor Grigoriev şi Cristina Osiceanu au fost acompaniaţi de către violonistul Gabriel Croitoru. au continuat pe parcursul stagiunii estivale 2008. regizor artistic şi Lorinczy Gyorgy. Camerata Dorin Teodorescu.Barbu. a stat sub semnul valorilor naţionale. unde. muzică şi balet. are vis-à-vis de obiectul său de activitate două obligaţii majore: să experimenteze şi să păstreze. Mihnea Lamatic. şi cea mai fredonată – Văduva veselă în regia lui Attila Béres. teatrul a atacat din nou avanposturile muzicale. Valentin Tiron. în anul de graţie 2007. bogăţia sa culturală şi de sensuri. „Leonard” şi „Soarele Londrei” de Comişel. coordonat de soprana Bianca Ionescu.

Miklós Gábor Kerényi. Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. care a urmat acelaşi tipar privind producţiile locale şi la ediţiile următoare. s-au aflat Dl. teatrul. prin exploatarea potenţialului extraordinar al dialogului cultural. ci şi lansări de carte („Opereta. Cehia). Ana Buga şi Octavia Galescu. Director general al Teatrului Muzical Karlín din Praga. cu ocazia Festivalului de Teatru în aer liber.Uniunea Teatrelor Muzicale din Europa – prima astfel de uniune din Europa. cu ocazia acestuia fiind lansată în cadrul unei conferinţe speciale EMTU . 43 . recitaluri şi concerte de excepţie (Concertul celor două viori celebre. Director artistic şi general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. alături de Dl. Festivalul a avut de asemenea ca obiective dezvoltarea instituţională şi dezvoltarea publicului iubitor de muzică. „Orfeu în Infern”. Printre semnatari. Deşi lansată în cadrul Festivalului.frumoasă!”. organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. „Baronesa Lili”. în regia lui Răzvan Ioan Dincă. Astfel. în intervalul 14–17 noiembrie au avut loc: spectacole internaţionale („Silvia”. seminarii şi mese rotunde („Noua formă a operetei”. lansare de CD (Doina Scripcaru). „Gala Tinerelor Talente”). semnată de Béres Attila. „Prinţesa Circului”. Opera română 1961–1971 de Anca Florea. gale extraordinare („Gala de Operetă”. „Tărâmul misterios” de Claudia Măru-Hanghiuc. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a prezentat două spectacole proprii: „Voievodul Ţiganilor”. Yury Schwartskopf. artiştii Mircea Gogoncea. Un alt moment care a punctat strânsa colaborare dintre cele două teatre de la Bucureşti şi Budapesta a fost concertul bilingv „Romeo şi Julieta”. Stradivarius şi Guarnieri. „Dialoguri între viaţă şi artă” de Ioan Moldovan ). Caracterul teoretic al strategiei Uniunii a dobândit o primă valoare aplicată chiar în cadrul Festivalului. Egon Kulhánek. propunând nu doar producţii din diferite culturi şi cu abordări diverse. care a stârnit controverse în presa de specialitate datorită caracterului teatral inovator. Teatrul a venit în întâmpinarea publicului său cu o ofertă cât mai variată de programe şi proiecte. şi totodată reprezentativ pentru stagiunea curentă) a generat o tradiţie a teatrului. Ungaria. Teatrul de Operetă din Brno. Director general al Operetei bucureştene şi Dl. zarzuela” de Cristina Sârbu. de recuperare a unor sensuri şi dimensiuni istorice. Wiener Ensemble din Viena. „Gipsy Roots”. Evenimentul. Teatrul Academic de Operetă din Kiev. Slovacia. Timp de două săptămâni Bucureştiul a trăit în mijlocul unei parade a artelor spectacolului muzical de cea mai înaltă calitate. Cu această ocazie. Opera de Stat din Banska Bystrica. dansul şi concertele făcând oraşul să vibreze într-o altă tonalitate. Cele patru teatre membre aveau o misiune comună – aceea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: spectacolul muzical (creaţia de operetă şi musical). Inspirată din titlul capodoperei lui Roberto Benigni. Rusia. Tibor Ivan sau David di Fiore). titulatura aceasta avea toate atuurile unui destin de succes: optimism. Ungaria. musicalul. „Gala celor Trei Tenori”. sub îndrumarea regizorului KERO® alături de soliştii aleşi în urma castingului local au urcat pe scenă şi vedetele maghiare ale super-producţiei. care a inclus o serie de momente muzicale de mare valoare interpretativă. Teatrul de Operetă şi Muzical din Budapesta. aflate pentru prima dată pe aceeaşi scenă. Această selecţie repertorială (a unei premiere şi a unui spectacol apreciat. bucurie şi promisiunea unor evenimente care aveau să stea sub semnul Frumosului în Artă şi în viaţă. montarea reinterpretând compoziţia lui Strauss-fiul. în Szeged. prima înţelegere de înfiinţare a acestei platforme europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. a marcat un moment istoric în istoria spectacolului muzical autohton. Răzvan Ioan Dincă. opereta. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Dl. musicalul. cu spectacole din diverse registre şi zone culturale care să îmbine latura de entertainment cu cea educativă. „Gala de Balet”. „Artele spectacolului muzical în Europa de azi”). şi „Văduva Veselă”. Ucraina.

Marius Olteanu şi Călin Brătescu. Mioara Manea-Arvunescu. pentru toate vârstele şi gusturile: muzică clasică (Tibor Ivan. Este vorba de marele bard şi actor Vladimir Vîsoţki. interpretări şi nuanţe care transformă orice întâlnire cu muzica de calitate într-un moment de neuitat. După încheierea Festivalului. programul teatrului şi-a recăpătat structura. ca o găselniţă simbolică a politicii schimburilor culturale. „Prinţesa circului” de Kálmán. Luna martie a fost prilejul unei noi comemorări. muzică bizantină (Grupul Nectarie Protopsaltul). Secţiunea concertelor a inclus proiecte diverse. dizident faimos şi actor de renume. O invitaţie de a aborda savoarea unei fuziuni de influenţe. Dan Jinga – dirijor cor. „O ce veste minunată”. Mircea Gogoncea. „Leonard – Prinţul Operetei”). Alexandru Petrovici. Doina Scripcaru. însă. Oana Rusu. jazz (Trio Contraste). „Odiseea Vîsoţki”.conducerea muzicală.Povestit. „Victoria şi-al ei husar” de Paul Abraham. sau chiar un spectacol de Crăciun. în data de 14 martie.. de data aceasta. Cătălin Petrescu – solişti ai Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. spectacolul avea la bază un scenariu semnat de Alexander Hausvater şi de Mihaela Michailov. Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a fost condusă de Lucian Vlădescu. Răzvan Săraru. „Leonardo Da Vinci . Amelia Antoniu. Rezistenţa eroului underground sovietic. Viorel Păunescu. Cu acest prilej s-au cântat pagini din operetele în care strălucise regretatul tenor: „Ţara surâsului”. spectacolul–concert „Gala Operetei”. Liviu Indricău. precum un concert de muzică barocă. scria pe 30 martie 2009 în Evenimentul zilei: . „Vânzătorul de păsări” de Zeller. Au urmat spectacole concert ocazionate de zilele îndrăgostiţilor şi concertul „In Memoriam Dorin Teodorescu” (1943-1999). Florentina Ţilea. Cătălin Mustaţă. în regia lui Alexander Hausvater.expoziţii („Chipul sunetelor”. al cărui nume a fost invocat pe scena Teatrului de Operetă de către o echipă care a vrut să-l redea tinerilor de astăzi pe acest James Dean al Rusiei. „Paganini” şi „Văduva veselă” de Lehár.. Bogdan Narloch). lansând o invitaţie către acelaşi tip de deschidere culturală sub semnul căreia stă întreg festivalul. premiată în 2007 pentru interpretare de către UNITER. a unui artist rus excepţional. Solişti au fost Silvia Şohterus.coregrafia. Vitalie Bichir şi Natalia Trohin. din Republica Moldova şi vorbitori de limba rusă. spectacolul nu are cum să fie înţeles sau receptat. Silvia Şohterus. spectacolul–concert produs de Asociaţia Culturală „OpenArt” şi Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Muzicologul Mihai Cosma.efecte video şi light design. trupa care a închis prima ediţie în acorduri de tango. care şi-au făcut studiile la Moscova chiar în perioada de glorie a lui Vîsoţki. al cărui curaj în plin regim comunist a reprezentat un model şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi. Principalul eveniment concertistic a fost Gotan Project. prin evocarea unei epoci şi retrăirea ei pe scena Operetei. întro distribuţie excepţională: Igor Caras şi Mihaela Strâmbeanu. a avut loc pe 26 martie. valorificând prolifica sa creaţie lirică şi rolul său în cultura underground. Lucian Moga . Gândit sub forma unui act artistic de reflecţie asupra libertăţii în regimul totalitar. „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss. Bella Musica.. Gheorghe Crăsnaru. „Costume rome. Alexandru Radu – decorul. Florilena Popescu – costumele. alternând spectacolele de operetă şi musical („Voievodul Ţiganilor”. În faţa unui săli arhipline. a continuat să stârnească fiori pe scena bucureşteană până la sfârşitul stagiunii. Marius Manea. art fusion (Vlaicu Golcea). alături de. actor la Teatrul Metropolis din Bucureşti. construit pe poveştile independente a 20 de cântece din repertoriul lui Vladimir Vîsoţki. şapte tenori: Alfredo Pascu. „Contesa Maritza” şi „Broadway – Bucureşti”) cu spectacolele eveniment. din care 44 . Radu Captari . Spectacolul a fost montat de o echipă de profesionişti consacraţi: Mălina Andrei . Daniela Vlădescu.invenţiile unui geniu”.

Emmerich Kálmán. modern („Pie Jesu” de Andrew Lloyd Webber) şi fragmente din opere celebre ale unor autori consacraţi (Pietro Mascagni.Miklós Gábor Kerényi.” La începutul lunii aprilie promovarea schimburilor culturale s-a concretizat printr-un turneu. Giuseppe Verdi. «Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin» părea a spune grupul de personaje cărora soarta le jucase mai multe renghiuri. organizat în baza unui Acord bilateral între România şi Republica Arabă Egipt de către Ministerul Culturii. înzestraţi vocal pentru acest gen. mucegaiul şi noroiul» vieţii neoficiale. Perfecţionismul lui KERO® . când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. a întinerit scena operetei. Bucurie şi Durere. Programul gândit special pentru această deplasare. Stefan Popov. adaptată de Gérard Presgurvic pentru a da naştere unui musical de succes. era rezultatul şi dovada unui dialog şi parteneriat benefic.) A fost o victorie a exprimării scenice. care a antrenat instituţia într-un ritm de lucru susţinut. prin inovaţia. similară celei maghiare. Impresionează tehnica dramatică a creatorilor maghiari şi modul în care artiştii români i-au dat viaţă şi strălucire scenică. Viaţă şi Moarte. declara chiar regizorul. lipsite de dragoste şi credinţă. îmbogăţindu-se reciproc.. cu participarea soliştilor Alfredo Pascu. însă rezultatul a fost pe măsură. Repetiţiile s-au desfăşurat timp de patru luni. Florin Budnaru şi Cătălin Petrescu. pregătind echipa pentru o experienţă unică în peisajul românesc al artelor spectacolului muzical. bazată pe rememorarea unui dizident faimos din anii de opresiune. Cultelor şi Patrimoniului Naţional din România şi Ministerul Culturii din Egipt. cu sprijinul Ambasadei României în această ţară. balet şi proiecţii video”. „Colaborarea cu Opereta din Budapesta s-a dovedit un demers inspirat. Franz Léhar). Încă de la prima reprezentaţie. Daniela Vlădescu. Franz Léhar. calitatea sa şi elementul de spectaculos adus pe scenă. un „melanj între operetă. O tensiune subterană merge in crescendo spre final. timp de 16 ore pe zi. Întorşi cu bine de pe meleaguri africane. care nu a putut ascunde sub poleiala propagandistică «bubele. a lăsat o puternică amprentă asupra spectacolului. fiind acompaniaţi de orchestra şi de corul teatrului într-o incursiune lirică în repertoriul religios clasic („Ave Maria”. ROMEO ŞI JULIETA – UN NOU VÂRF DE CREAŢIE ÎN MUSICALUL ROMÂNESC Deşi activitatea teatrului până în acel moment fusese impresionantă. jazzman-ul Johnny Răducanu.ieşeau în evidenţă personalităţi ca academicianul Răzvan Theodorescu. „Romeo şi Julieta” s-a dovedit a fi un nou vârf de creaţie pentru musicalul românesc. Doina Scripcaru. care a ridicat ştacheta pentru producţiile autohtone. deopotrivă actoriceşti şi regizorale. Silvia Şohterus. participând la sesiuni de autografe şi diverse emisiuni televizate. cu un festival şi două premiere. Parcursul a fost solicitant. a cuprins arii celebre de operetă şi musical compuse de Johann Strauss. casting-ul punând în valoare o serie de artişti foarte talentaţi. punctul culminant al stagiunii 2008-2009 a fost lansarea musicalului „Romeo şi Julieta”. s-a dezlănţuit iadul pe pământ. au devenit celebri. (. folcloristul Grigore Leşe etc. asemeni interpreţilor de la Budapesta. o coproducţie româno-maghiară de excepţie. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. însă necunoscuţi publicului până în acel moment şi care. Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. un melanj de personalităţi şi culturi care s-au stimulat. În această splendidă 45 . „Panis Angelicus”)... Montarea. Cea mai cunoscută poveste de dragoste din întreaga lume. premiera din 30 aprilie. Andrew Lloyd Weber sau Gherase Dendrino. fiind apreciat deopotrivă de public şi de critica de specialitate. regizor şi director general al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta. artiştii au susţinut la Palatul Cotroceni tradiţionalul concert Pascal.

Aproape 2000 de spectatori au aplaudat arii şi duete din „My Fair Lady”. care avea să se desfăşoare în octombrie. în vederea ajutorării copiilor din medii defavorizate şi a bătrânilor din instituţii. care a debutat vineri. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a alocat o importanţă sporită rolului său social şi educativ. în cadrul Bienalei – Festivalul de Cultură al maghiarilor – de la 46 . proiect aflat deja în desfăşurare. lăsând loc unui rezultat universal valabil prin calitatea şi dăruirea. Ziua. despre doi tineri din Italia. Unicul concert care s-a putut desfăşura. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. S-a montat de asemenea un panou. în cadrul căruia au fost programate trei concerte. Proiectul social „Dăruind vei dobândi”. a continuat cu succes. un spectacol bilingv. „Micuţa Dorothy”. printr-o serie de activităţi diverse: în foaierul teatrului s-au amplasat urne pentru donaţii. care avea să deschidă stagiunea 2009-2010. educativ. tragism. observaţie satirică. Studioul a fost deschis în fiecare weekend. producţia „Romeo şi Julieta” transcendea orice tip de barieră culturală. Destinate copiilor de vârstă preşcolară. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. care a demarat în luna martie a anului 2010. „Fantoma de la operă” şi „Scripcarul pe acoperiş”. „Cats”. tandreţe. poezie. iar acestor acţiuni li s-a adăugat decizia de a printa toate materialele de informare şi promovare ale teatrului pe hârtie reciclată. jucându-se cu acelaşi succes de public. instituţia susţinând astfel responsabilitatea faţă de mediu. DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ PRIN PROIECTE ŞI PROGRAME O dată cu debutul stagiunii 2009-2010.” (Ludmila Patlanjoglu. la punerea ei în scenă de către o echipă de realizatori din Ungaria cu actori români. 10 iulie. Parfumul operetei răsuna din nou în parcurile bucureştene. maliţie. coordonat de primbalerinul Iulian Rădoi. Nimic nu putea eclipsa atracţia exercitată de acest musical. la Muzeul Palatului Cotroceni cu un inedit concert de arii şi duete din operete. şi înscriind Teatrul pe harta numeroaselor ţări unde musicalul a repurtat un succes uimitor. muzicale şi teatrale. Din păcate. şi care a avut loc la 2 august. „Frumoasa din pădurea adormită” şi „Dragostea celor trei portocale”. totul într-o formă atractivă pentru cei mici. Teatrul de Vară Herăstrău a găzduit programul „Opereta de duminică seara”.desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie. 8 mai 2010) De la povestea scrisă de un englez. adăugând noi instituţii pe lista celor unde evoluaseră artiştii Teatrului. Vara lui 2009 a fost dedicată menţinerii tradiţiei stagiunii estivale. Publicul a revenit la Sala Teatrului Naţional de Operetă pentru reîntâlniri cu musicalurile şi operetele preferate la sfârşitul lunii septembrie. concertele din 12 iulie şi 6 septembrie au fost anulate. O altă cauză sprijinită de instituţie la începutul acestei stagiuni a fost cea a promovării diversităţii etnice şi a bunei înţelegeri prin acceptarea unei invitaţii adresate de Teatrul de Operetă din Budapesta. generozitatea actului artistic. pe care au fost postate în mod curent anunţuri pentru adopţii de animale. dar şi graţie. până la sfârşitul stagiunii. la adaptarea sa pentru un musical făcut de un francez. s-a bucurat de o largă audienţă. Era vorba de un altfel de „Romeo şi Julieta”. din cauza vremii nefavorabile. permiţându-le spectatorilor familişti să vină la teatru însoţiţi de copii. Latura educativă a fost asigurată prin intermediul proiectului „Studioul pentru Copii”. Copii au fost invitaţi să petreacă sâmbăta dimineaţa în Parcul Kiseleff. o selecţie inspirată a celor mai bune momente din „Cocoşelul neascultător”. activităţile organizate în spaţiul special amenajat din foaierul teatrului includeau elemente plastice. unde s-a jucat spectacolul pentru copii „Povestea Spiriduşului” . „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”.

în regia lui Alexander Hausvater. Experienţa de festival a anului 2009 a implicat o expunere totală şi o participare activă în plan social. Bucureşti În noiembrie 2009. prin iniţiativa Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. a căror istorie a părut uneori ruptă din tragediile shakespearene.28 şi nr 3. Csörsz Khell. într-o formulă omogenă. „Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street” şi „Mamma Mia!”. 47 . op. o producţie a Asociaţiei Mnémosyne. Marsilia. patru musicaluri rulând la TNO în perioada festivalului: „Înalta societate”. „Victor/Victoria”. Rusia) la gloria Epocii de Argint. opereta a fost regizată de KERO® şi a beneficiat de prezenţa aceleiaşi echipe de creaţie de la Budapesta (creaţie vizuală: Fanni Kemenes. 12 – 22 noiembrie 2009.dans adus pe scenă de Teatrul Naţional Slovac din Bratislava sau „Cântarea Cântărilor”. asistent regie: Tamás Bori). unicul festival din România dedicat exclusiv artelor spectacolului muzical a revenit în peisajul cultural local. în deschiderea celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. oferind publicului varianta în distribuţie românească a spectacolului jucat cu doar un an în urmă. coregrafia: György Gesler. precum „Odiseea Vîsoţki”. dar nici proiectele teatrale inovative. într-o incursiune de la opera bufă a lui Offenbach („Barbă Albastră”. În acest timp la Bucureşti se repeta pentru „Silvia”. care a dat nume ca Emmerich Kálmán şi Franz Lehár („Văduva Veselă”. Semnificaţiile performanţei au depăşit sfera artei spectacolului.32 în Do minor pentru pian şi orchestră” de Ştefan Doniga şi Filarmonica Janacek din Ostrava). semnată Cătălina Buzoianu. „Jacques Offenbach – personalitate marcantă a teatrului liric francez în a doua jumătate a secolului XIX” de Lucian Vlădescu.Budapesta. „Romeo şi Julieta – în Lumea Teatrului de Umbre”. dar care s-a regăsit prin aspiraţiile artistice comune.) şi de CD („Serghei Bortkiewicz: Concertele nr 2 op. iubitorii teatrului. continuând linia impusă în cadrul unei prime ediţii încununate de succes şi care aducea. noul titlu din repertoriul operetei bucureştene.Daniela Vlădescu” precum şi „Muzica încă. Compusă de Emmerich Kálmán. recunoaşterea la nivel internaţional a scenei româneşti de gen. „Lăutari români din Bucureşti” de Viorel Cosma. În perioada 12-22 noiembrie 2009. spectacolul „Bolero” – teatru . Pentru această a doua ediţie. iar şi iar… . Workshop-urile pentru copii. „Îngerul de pe umărul meu . Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. de către Teatrul de la Budapesta. Gabriella Kiss. Din seria evenimentelor marca „Viaţa e frumoasă!” nu au lipsit Galele internaţionale de operetă şi balet. Spectacolul.Daniel Eufrosin” de Ion Moldovan. cu un libret tradus de Ernest Fazekas după o adaptare de István Kállai şi Miklós Gábor Kerényi. educaţional şi recreaţional. care a acoperit multiple direcţii de abordare a artelor spectacolului muzical. festivalul a avut şi o secţiune de proiecţii. muzicii şi dansului au putut asista la o selecţie a valorilor şi a proiectelor din sfera spectacolului muzical. devenind un mesaj de comuniune şi bună înţelegere între două naţiuni. Pe durata celor 11 zile s-au organizat expoziţii („Nuntă în cer” de Beatrice Iordan şi „Scena pe stradă” de Carolina Ciotu). tot în cadrul festivalului. Opera de Stat din Slovacia). s-a jucat în premieră la data de 12 noiembrie. regalul Operetei a inclus două momente importante din istoria genului. dar şi lansări de carte („Amintiri – Baletul românesc şi cariera mea” de Gelu Barbu. „Viaţa e frumoasă” sau atelierul deschis „Scena pe Stradă” au însufleţit foaierul şi au adus un nou avânt în misiunea de a dezvolta latura educativă a instituţiei. Pentru prima dată. Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” ediţia a II-a.

a fost livrată de nonconformistul trio britanic pe scena Teatrului Metropolis. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. muzică latino şi clasică care transcende graniţele de gen. pe care l-au lansat şi la Bucureşti. Succesul trupei londoneze a rezultat într-un dublu concert. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi-a împlinit un alt obiectiv strategic. noutatea unui asemenea proiect şi importanţa lui pentru dezvoltarea şi perfecţionarea personalului din domeniul cultural. ale cărei meserii specifice (light designer. Au participat Răzvan Ioan Dincă (manager proiect). „Investeşte în oameni!”. mica orchestră ruptă din istoria romantică a Hollywood-ului.Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România este un proiect cofinanţat din Fondul Social European. Ofelia Stanciu (expert monitorizare) şi Georgeta Petrescu (expert financiar). PRIMUL PROIECT STRATEGIC DEDICAT ARTELOR SPECTACOLULUI – SCENART DEZVOLTĂRII MESERIILOR SCENART . având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu. ritm şi limbă. intitulat „Splendor in the Grass”. cu scopul de a prezenta invitaţiilor prezenţi principalele etape din desfăşurarea proiectului. printre altele) erau slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. asezonată cu elemente din musicalul care a şocat mapamondul. trebuie să menţionăm organizarea unei conferinţe dedicate Proiectului SCENART – primul proiect strategic dedicat dezvoltării meseriilor artelor spectacolului. lounge. marketing. Prin intermediul acestui proiect. oferta de bilete dovedinduse neîndestulătoare nici în urma acestei suplimentări. Având în vedere problemele rezultate din lipsa ofertei educaţionale şi de formare pentru meserii specifice artelor spectacolului. sound designer. management cultural. când fuziunea de operă brechtiană şi cabaret. printre conferinţele şi mesele rotunde dedicate artelor spectacolului muzical.Natura extravagant boemă a genului a putut fi apreciată într-o gamă cu totul aparte cu ocazia celor două concerte The Tiger Lillies: „Cântece din Shockheaded Peter şi alte versuri sângeroase”. Alina Moldovan (expert comunicare). şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. headlinerii servind un amestec de jazz.octombrie 2012. Cu un nou album. americanii au încheiat programul ultimei seri din cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. În cadrul acestei ediţii. implementat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în perioada octombrie 2009 . în decembrie 2008. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. Punctul central de atracţie în domeniu concertistic au fost însă Pink Martini. Shockheaded Peter. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a avut în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. DESCHIDERE SPRE COOPERARE INTERNAŢIOALĂ 48 . tehnic şi administrativ. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a realizat un parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi a depus acest proiect. Laura Sterian (asistent de proiect). şi rostului artei în general.

Astfel. Cred că ceea ce s-a întâmplat aici este foarte important. ai unor zone şi ai unor mentalităţi. Spre deosebire de „Broadway – Bucureşti” şi incursiunea în musicalul american. frazarea muzicală şi uneori versurile o presupun. Două personaje au avut un statut special: Prinţul din Verona. Am dovedit că putem să ne îmbrăţişăm şi să ne dăm mâna dincolo de limbă şi de comunicarea verbală. care împreună au interpretat cu atâta convingere acest spectacol. costumele Doinei Levintza şi scenografia Corinei Grămoşteanu. regizor) Însă nu doar şansonetele Parisului boem. în foaierul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. cel pe care îl vedem în fotografiile sepia. Füredi Nikolett. nici simplu. costume – Oana Botez). interpretat de actorul maghiar Imre Sebastian şi Părintele Lorenzo. care avea să readucă în prim plan valorile monarhiei. Cred că ne găsim pe un drum care ne duce departe. iar familia Montague a fost alcătuită din actorii Teatrului Naţional de Operetă din Bucureşti. sau „Moda Regală”. ziua aleasă pentru premieră a fost cea de 10 mai. ele sunt construite în funcţie de situaţia pe care muzica.Luna februarie a marcat un dublu eveniment special: în 20 şi 21 s-a jucat „Romeo şi Julieta” bilingv pe scena TNO. Cu o coregrafie semnată de prim balerinul Traian Vlaş. un amestec de superfluu cu profund. cât şi în maghiară. Cât despre personaje. Nagy Ildikó şi Petridisz Hrisztosz. Premiera a fost precedată de festivitatea de decernare a Certificatului Calităţii ISO 9001:2008. şansonetele franţuzeşti au beneficiat de o altă abordare creativă. care a avut premiera pe 30 aprilie. Desăvârşind parcă această misiune artistică. care a avut loc în Foaierul teatrului.. În urma colaborării cu Teatrul de Magie.Sabina Spatariu. care au evoluat atât în română. iar pentru mine această iubire are o semnificaţie mult mai amplă în aceste momente. un Paris al artiştilor necunoscuţi. Zsolt Homonnay. sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu. un spectacol scris şi regizat de Dan Puric. Acest spectacol este despre iubire.” (Răzvan Ioan Dincă. punctate de momente de iluzionism şi acrobaţii artistice. cât şi coregrafic (Florin Fieroiu) şi scenografic (decor . interpretat de Demeter Andras. Sz. unde. artiştii români reunindu-se cu cei maghiari pentru reeditarea succesului de la Budapesta. Pentru acest spectacol. al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real şi turistic. fiind prima întâlnire dintre pantomimă şi balet clasic pe scena vreunui teatru bucureştean. personajele familiei Capulet (cu excepţia lui Tybalt. atmosfera feerică a căpătat nuanţe magice. Era vorba de „Royal Fashion”. anunţau o notă nostalgică a sfârşitului de stagiune. „Spectacolul prezintă un Paris normal. omagiind astfel ziua regalităţii în România. „Royal Fashion” a atras prin caracterul său inedit. două teatre se îndrăgostesc unele de celelalte. Au efectuat deplasarea de la Budapesta soliştii Vágó Bernadett. SR EN ISO 9001:2008 este un standard internaţional 49 . ci şi următorul spectacol din repertoriu. colajul „Paris. care au smuls zâmbete şi suspine. de grotesc cu apetisant. desăvârşind întoarcerea în timp către epoci mai îndepărtate. foaierul a fost transformat într-o boemă cafenea pariziană. Cele 21 de cântece din repertoriul artiştilor de pe malul Senei au fost integrate într-un mod unitar atât din punct de vedere regizoral (Răzvan Ioan Dincă). mon amour”. Într-un interviu realizat de Radio România Internaţional. Imre Sebastian.. şi produs de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în colaborare cu Compania Passe Partout DP. precum şi fidela mea echipă de la Budapesta. se vor îndrăgosti unii de alţii când se vor întâlni. unul al îndrăgostiţilor de pretutindeni sau al unei boeme accesibile. interpretat de Ernest Fazekas) au fost interpretate de cei care le-au dat viaţă şi în montarea de la Budapesta. când două naţiuni. un oraş al damelor uşoare. de fermecător şi inaccesibil uneori. Şi asta nu e nici uşor. KERO® declara: “Eram convins că toţi aceşti artişti foarte talentaţi de la Bucureşti.” Surprizele au continuat cu un nou musical. spectatorii au fost invitaţi să retrăiască parfumul anilor interbelici la lumina felinarelor. Csuha Lajos. Polyák Lilla. cel de toate zilele. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme. Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă.

recunoscut pentru Sistemele de Management al Calităţii, care stabilesc un set de principii pentru o abordare clară a managementului în vederea creşterii satisfacţiei clienţilor. Angajamentul managementului s-a realizat prin comunicarea în cadrul organizaţiei a importanţei satisfacerii cerinţelor publicului, a cerinţelor legale şi de reglementare, prin stabilirea politicii în domeniul calităţii şi a obiectivelor calităţii, prin conducerea analizelor efectuate de management şi prin asigurarea resurselor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a proceselor. Spectacolul a fost introdus în proiectul „Călătoria Regală 2010”, iniţiat de Familia Regală a României, după modelul creat de Regele Carol I, acum 140 de ani. Astfel, în 26 mai, „Royal Fashion” s-a jucat în prezenţa Maiestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana, Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare şi Principelui Radu. Alături de ei s-au aflat Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţa Sa Regală Principesa Lea a Belgiei, Alteţele Lor Imperiale şi Regale Arhiducele Georg şi Arhiducesa Eilika ai Austriei, Alteţa Sa Regală Principesa Philomena a Franţei, Ducesă de Vendôme, Marchizul Olivier de Trazegnies, Contele şi Contesa de El Abra, Ambasadorul Jean Marie Musy, Dr. şi d-na Akkan Suver (preşedintele Fundaţiei Marmara Istanbul), E.S. ambasadorii SUA, Franţei, Spaniei, Marii Britanii şi Israelului la Bucureşti. Începutul lunii iunie a adus un nou regal în foaierul TNO, însă de altă natură: „Maratonul de Jazz şi Poezie”, eveniment multiart de impact mediatic şi de public, coordonat de Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu. Noaptea de 4 spre 5 iunie a adăpostit o pleiadă de poeţi şi muzicieni talentaţi, care, timp de 7 ore neîntrerupte, au dialogat artistic. Treizeci şi trei de poeţi din generaţii şi geografii literare diferite au susţinut câte un recital de maxim zece minute, recitaluri „copertate” prin dialog muzical propus şi coordonat de maestrul Mircea Tiberian (pian) şi invitaţii săi. Rezultatul acestei nopţi a recitalurilor a fost publicat sub forma unei antologii de poezie. Stagiunea s-a încheiat anunţând un nou capitol al periplului „Romeo şi Julieta”, Teatrul fiind invitat să participe la Festivalul Internaţional de Teatru Butrinti 2000 cu acest spectacol. Jucat pe data de 20 iulie în faţa publicului albanez, pentru prima dată la un festival internaţional în afara ţării, musicalul s-a bucurat de apreciere unanimă, reuşind să se impună în postura de favorit al publicului şi al presei, care l-a numit „cel mai bun spectacol din cadrul festivalului, plin de energie şi dinamism, într-o interpretare minunată”. O sală plină, de aproximativ 700 de locuri, a aplaudat minute în şir la finalul reprezentaţiei. Versiunea prezentată în cadrul festivalului nu era însă cea originală, ci o adaptare, prima astfel de adaptare a versiunii montate de KERO®, realizată special pentru a se încadra în programul de la Butrinti. La eveniment au participat reprezentanţi ai Ministerului Culturii din Albania, ai Ambasadei României, dar şi jurnalişti internaţionali, care au lăudat efortul artiştilor TNO, pe care i-au numit „adevăraţi ambasadori ai României în străinătate”. Ambasadorul „Ion Dacian” îşi dovedea cu această ocazie, din nou, valoarea, depăşind barierele de limbă şi cultură, şi cucerind noul său public.

PLANURI PENTRU VIITOR (Stagiunea 2010 -2011) Pentru al doilea an consecutiv deschiderea stagiunii revine musicalului „Romeo şi Julieta”, cele două reprezentaţii programate pentru luna septembrie fiind urmate de o serie de operete: „Văduva Veselă”, „Contesa Maritza” şi „Voievodul Ţiganilor”. Cu un debut care se înscrie deja în tiparul cu care Teatrul şi-a obişnuit spectatorii şi o nestrămutată statornicie în ale diversificării repertoriale, cu premiere de operetă, musical şi teatru-dans, instituţia îşi continuă traseul ascendent 50

în rândul teatrelor active şi performante, ale căror producţie pot concura nu doar cu cele ale altor instituţii de profil din ţară, ci şi ale celor din străinătate. Noile producţii (opereta „Liliacul de Johann Strauss-fiul, spectacolul de teatru–dans „Maria de Buenos Aires”, bazat pe opera Tango a lui Astor Piazzola şi musicalul „Rebecca”, producţie de succes a Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta) reafirmă poziţia Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, aducând un plus de savoare prin abordarea unor spectacole de asemenea anvergură, şi beneficiind de participarea unor artişti de renume internaţional: Mário Radačovský (Slovacia), Andrey Alexeev (Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, Rusia), Angelo Linzalata (Accademia Teatro alla Scala, Italia), Attila Béres (Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, Ungaria), Oana Botez (SUA). Viaţa va fi în continuare frumoasă la Operetă, teatrul aşteptându-şi vechii şi noii prieteni pe scena proprie, în perioada 4–14 noiembrie, la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical. Timp de aproape două săptămâni, Bucureştiul va deveni gazda a numeroase spectacole şi concerte, invitaţii variind în repertoriu de la muzică clasică la cabaret, de la pop la underground sau fado.
Viaţa e imprevizibilă şi spectaculoasă, are momentele ei de grandoare, de măreţie, are superlativele şi semnele ei de exclamaţie. Câteodată, bucuria în faţa lucrurilor simple nu este suficientă trecerii noastre prin viaţă. Avem nevoie, din când în când, de valuri de şampanie, de baluri grandioase, de optimism şi energie debordante, de măşti şi decoruri aurite, de vise, planuri şi speranţe măreţe. (fragment din caietul Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”, ediţia I, 2008)

51

3. SPECTACOLE DIN REPERTORIUL ACTUAL

Broadway - Bucureşti Colaj de musicaluri Premieră: 31 martie 2007 Durată: 1h 20 Dirijor: George Balint/ Lucian Vlădescu Regie: Alexandru Tocilescu, Ion Caramitru, Beatrice Rancea, Radu Afrim, Cornel Todea, Radu Alexandru Nica, Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Răzvan Mazilu, Mihai Babuşka, Florin Fieroiu, Carmen Coţofana, Sergiu Anghel Decoruri: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Cu: Răzvan Mazilu, Raluca Ciocă, Crina Zancu, Silvia Şohterus, Amelia Antoniu, Gabriela Daha, Mediana Vlad, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu, Florin Budnaru, Stefan Popov, Mirela Boureanu, Oana Rusu, Răzvan Popa, Zita Moldovan, Irina Sârbu, Cristina Stăniloiu, Carmen Buterez, Oana Botez, Carmen Tudorache „Broadway-Bucureşti” este un spectacol cu cele mai frumoase momente din 14 musicaluri celebre americane realizate de la începuturi până astăzi, un spectacol pe care au acceptat să îl realizeze mari creatori (regizori, coregrafi, scenografi), personalităţi proeminente ale teatrului românesc de astăzi, artişti din generaţii diferite, deosebiţi, firesc, prin stilul propriu, uniţi în ideea de a da naştere unui proiect inedit, în premieră în România. Spectacolul este o explozie de frumos, menită să atragă atenţia publicului de la noi, să aducă în sală spectatori din diverse zone artistice, de la cei care admiră coregrafia, la cei care apreciază interpretarea unei orchestre, până la cei care iubesc măiestria teatrală a regizorilor. Broadway Bucureşti include momente din musicalurile: „Cabaret”, „Cats”, „South Pacific”, „Poveste din Cartierul de Vest”, „Chicago, „Scripcarul pe acoperiş”, „Fantoma de la Operă”, „Inimă de leu”, „Evita”, o selecţie George Gershwin şi un medley „New York – Here’s to the big Apple”.

Contesa Maritza Gräfin Maritza Operetă în trei acte de Emmerich Kálmán Premieră: 28 octombrie 2007 Durată: 2h 15 Libret: Julius Brammer & Alfred Grünwald. Regie şi Light Design: Răzvan Ioan Dincă Dirijor: Emil Maxim Decor: Jozsef Werner Costume: Doina Levintza Coregrafie: Florin Fieroiu Maestru de cor: Gabriel Popescu 52

Camelia Mocanu. Octavian Ştefănescu. Cristi Osoloş. Andreea Toma. dragoste.Cu: Doina Scripcaru/ Silvia Şohterus. Un local de noapte trivial: Kit Kat Klub. Berlin. Cătălin Petrescu/ Bogdan Caragea/ Anton Zidaru/ Valentino Tiron. „Contesa Maritza” a avut premiera la 16 decembrie 1967. Carmen Popa. cu Hubert Marischka în rolul contelui Tassilo. Raluca Ciocă/ Claudia Măru-Hanghiuc. Iulian Rădoi. Nicolae Măgureanu/ Nicolae Simulescu/ Viorel Ciurdea. Lucian Vlădescu. Timuş şi M. Jeninne Bradler. Alois Doboş/ Cornel Todea. La noi în ţară. ingredientele unui cocktail vizual incendiar. şi a avut 374 de reprezentaţii. Marius Grosu. Ca parte a proiectului de reteatralizare a operetei şi din dorinţa de a oferi publicului modern acces la sincretismul propriu genului. Daniel Dragomir. Carmen Buterez. Paul Lăzărescu/ Anghel Stoian. Sorina Micşunescu Tiron. Corina Aldea. Cristina Giurgiu. incertitudini. Daniel Eufrosin/ Paul Lăzărescu. La Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti. Mihaela Neagu. „Cabaret” s-a impus şi a 53 . Premiera absolută a celebrei operete a avut loc la Viena. Arnold Mack Solişti balet: Monica Ştraţ. prima reprezentaţie a spectacolului a fost cu trupa lui N. Mihai Scarlat Această cunoscută şi îndrăgită operetă a lui Emmerich Kálmán este o prezenţă obişnuită pe scenele lirice din România. în anul 1927. Mihaela Neagu/ Daniela Hasiade. Încă de la premiera sa pe Broadway din 1966. Adriana Mirea. Libretul operetei „Contesa Maritza” se bazează pe „Romanul unui tânăr sărac” de Octave Feuillet. Carmen Angheloiu. Traian Vlaş. decadenţă şi costume fabuloase. Alexandra Savu. Leonard. Aurelia Tudor. la 28 februarie 1924. Justin Băcău. Marian Horhotă. Matei George/ Marius Meragiu/ Bogdan Pelearcă. dans. În alte roluri: Răzvan Rusu/ Eugen Voicu. Versiunea în limba română a fost semnată de V. colorate. Păun. Cătălin Frăsinescu. Jeaninne Bradler. Cristina Stăniloiu. recenta montare a „Contesei Maritza” a deplasat timpul acţiunii înapoi cu aproape un secol în scopul de a evidenţia farmecul intrigii. O serie de personaje incitante. unde satira politică piperează din plin spectacolul de cabaret. Iulian Rădoi. Cătălin Petrescu/ Valentino Tiron. Oana Botez/ Geraldina Rusu. care îşi trăiesc viaţa din plin într-o atmosferă minată de nesiguranţa zilei de mâine. Gabriela Daha/ Mediana Vlad. Gabriela Tudorache. Melodii celebre interpretate live. Adrian Ştefan. război. Raluca Popa. Horia Repede. Gabriela Popescu Sfârşitul anilor 1930. Cabaret Premieră: 23 februarie 2008 Durată: 2h 45 Musical de John Kander & Fred Ebb Traducerea textului: Viorica Iancu Traducerea versurilor:Ozana Barabancea Dirijor: Lucian Vlădescu Regie şi Light Design: Beatrice Rancea Decor: Joszef Werner Costume: Cătălin Botezatu Coregrafia: Dana Serafimovici Cu: Oana Rusu. Silvia Şohterus. Alfredo Pascu/ Florin Budnaru.

Daniel Dobre. intersecţii. „Cabaret” . Oana Vâlceanu. Monica Ştraţ. Centrul universal care era casa (satul) s-a pierdut şi ceea ce ne ţine azi sunt nucleele de familiaritate pe care le luăm în stăpânire. nici în afară. un tribut adus muzicii lor. o epocă amestecată. Andrei Ciobanu Cu participarea extraordinară a gimnastului Marius Urzică „Urban Kiss” reprezintă un protest urban. o examinare strălucită a fascismului din Berlinul de dinaintea celui de-al doilea Război Mondial. Florin Tănase. de întâlniri şi intersecţiuni. interdisciplinar. Sumedenie de ochi stau aţintiţi unii asupra altora. În 1991 au fost incluşi în New York Theatre Hall of Fame.166 de reprezentaţii. haotică. multipremiat de critică şi adulat de fanii de pretutindeni. mixează laolaltă muzica. în „Alcoolurile”: „Trebuie să intrăm în oraş prin cartiere. Oraşul este o „hartă” de sensuri. „Cabaret” şi „Kiss of the Spider Woman”. Citeşti prospecte. afişe care cântă cu voce tare. Iată poezia în dimineaţa asta. Teodora Ghinea. an în care a avut premiera şi „And the World Goes Round”. Spectacol-instalaţie multimedia. a câştigat şapte premii Tony. în care artele îşi împrumută una alteia mijloacele de expresie. în faţa societăţii ca sistem de îngrădire. orizontal – vertical. eclectică. o revoltă în faţa absurdului lumii contemporane. locul de muncă sunt punctele esenţiale ale spaţiului nostru fizic – social – mental. Diana Petrache. de limitare a libertăţii individului.rămas drept un fenomen pe scena muzicală. de vieţi. Felul de a vorbi al cartierelor este tânguirea: că nu mai locuim nicăieri. într-o pândă continuă. poduri sunt traiectorii şi popasuri într-o existenţă accelerată continuu de traseele noastre zilnice: centru – periferie. Case. Urban Kiss Teatru – Dans Premieră: 9 martie 2008 Durată: 1h 25 Un spectacol de Răzvan Mazilu Visuals de Casa Gontz Spaţiu plastic de Dumitru Gorzo Sound design: Vlaicu Golcea Costume: Răzvan Mazilu Asistent coregrafie: Marius Grosu Producător delegat: Monica Constantin Cu: Răzvan Mazilu. sincretismul rezultat exprimând cel mai bine epoca în care trăim. cataloage. ci o lipsă de loc. Prin stilul lor îndrăzneţ au dat naştere la unele dintre cele mai strălucite musicaluri. dansul (dans contemporan cu influenţe de street-dance. Istvan Teglaş. proiecţiile video şi arta plastică. având 1. casa. Sorina Micşunescu Tiron. Diana Ferencz. Care sunt locurile care ne cheamă totdeauna? După Levinas. jazz sau gimnastică). Guillaume Apollinaire scria. străzi. nici înăuntru. Monica Petrică. ca „Chicago”. iar pentru proză există ziarele. interior – exterior. strada. Oraşul nu este un loc.” 54 . iar adaptarea cinematografică a câştigat Oscarul. Echipa John Kander şi Fred Ebb a fost unul dintre cele mai longevive şi de succes parteneriate artistice din istoria Broadway-ului. de relaţii. Violeta Dumitraşcu.

Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. Mai târziu. Voievodul Ţiganilor Der Zigeunerbaron Premieră: 14 noiembrie 2008 Durată: 2h 45 55 . cu Léhar la pupitru. la Theater an der Wien. la Londra a cunoscut peste 800 de reprezentaţii. Eugenia Ilinca.Văduva Veselă Die lustige Witwe Premieră: 6 iunie 2008 Durată: 2h 45 Operetă în trei acte de Franz Léhar Libret: Leo Stein & Viktor Léon După comedia „Ataşatul de la ambasadă” de Henri Meilhac Dramatizare: Barbara Ari Nagy Regie: Béres Attila Dirijor: István Silló. Opereta a ajuns chiar şi la Buenos Aires unde. A fost cea mai cunoscută operetă a perioadei respective. Emil Maxim Decor: Sándor Daróczy Costume: Anni Füzér Coregrafie: Bodor Johanna Dirijor cor: Gabriel Popescu Cu: Silvia Şohterus/ Simonida Luţescu. Florin Budnaru/ Daniel Madia. „Mă găseşti la Maxim” şi „Valsul Văduvei Vesele”. declanşând o adevărată „văduvomanie” (un brand care vindea produse pirat ca: broşuri cu cântecele. un corset. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Răzvan Georgescu. „Văduva Veselă” a avut premiera mondială la 25 decembrie 1905. Stefan Popov. care a ţinut afişul stagiunii de vară. bitter. Un an mai târziu. Bogdan Caragea. pălării supradimensionate cu titlul operetei. în SUA a atins un număr record pentru un titlu de operetă. În 1957 Teatrul de Stat a montat „Văduva Veselă”. „Alhambra”. pantofi şi ţigări. Oana Rusu. condusă de Nicolae Vlădoianu. Viorel Ciurdea/ Cristian Caraman. lansând cel puţin trei şlagăre: „Cântecul Viljei”. Ernest Fazekas Solişti balet: Traian Vlaş. în cinci teatre diferite. chiar un cocktail cu acest nume făcut din gin cu vermut dulce. cu Leonard în rolul lui Danilo. Raluca Ciocă. a reluat titlul. la un moment dat. transformându-l pe Léhar în legendă. Corina Aldea „Văduva Veselă” a fost cea mai cunoscută operetă a secolului XX şi a rămas la fel de apreciată până în zilele noastre. S-a jucat la Viena de peste 400 de ori. la câteva luni după ce Teatrul vienez făcuse un turneu cu acest spectacol în România. Marius Olteanu/ Matei Nicolescu. gheaţă şi suc de lămâie. repurtând un mare succes. Cătălin Petrescu/ Anton Zidaru. s-a jucat simultan în cinci limbi diferite. la Berlin la fel. Mediana Vlad/ Gabriela Tudorache. Adrian Ştefan. Compania lirică George Grigoriu monta lucrarea.

Oana Rusu. întruchipând un Hamlet de excepţie. „Renumita vivacitate a spectacolelor de operetă este la locul ei. Natalia Trohin. precum şi pe scena Teatrului Taganka. urs în carne şi oase. Destinul. care-l aclamă pe Barinkay ca voievod al lor. porci de plastic din „colecţia” lui Zsupan. Căsătoria se face cu acordul întregii comunităţi a ţiganilor. compozitor.. Alexandra Savu/ Gladiola Niţulescu. 56 . Mihaela Strîmbeanu. deşi fuseseră interzise la posturile de radio. Doina Scripcaru/ Ligia Dună/ Patricia Seymour. Aşa şi fac. Cătălin Petrescu. joacă debordant. de împuşcături (cam prea sonore) pe suculentul cântec al Mirabellei. mânuieşte. Claudia Măru-Hanghiuc. avem parte şi de un. reîntors la castelul strămoşilor săi. ca recompensă pentru tot ce a pătimit. Cronica Muzicală Online) Odiseea Vîsoţki Premieră: 26 martie 2009 Durată: 2h Musical bazat pe viaţa şi opera lui Vladimir Vîsoţki După o idee de Mina & Moni Yakim Regie: Alexander Hausvater Coregrafie: Malina Andrei Efecte video şi light design: Lucian Moga Conducere muzicală: Radu Captari Dirijor cor: Dan Jinga Decor: Alexandru Radu Costume: Florilena Popescu Cu: Amelia Antoniu. aşa cum îi stă bine unui spectacol de operetă. Barinkay se îndrăgosteşte pe loc şi o cere de nevastă. Silvia Şohterus.” (Costin Popa. la 42 de ani. Vladimir Vîsoţki a murit în 1980.Operetă în două acte de Johann Strauss-fiul Libret: Ignaz Schnitzer Regie: Răzvan Ioan Dincă Coregrafie: Florin Fieroiu Decor: Sándor Daróczy Costume: Doina Levintza Cu: Alfredo Pascu.. Este în mod clar un autentic constructor de spectacol. Răzvan Ioan Dincă concepe. Gabriela Daha/ Mediana Vlad/ Amelia Antoniu. iar poemele sale au rămas nepublicate. Valentino Tiron/ Matei Nicolescu. de uriaşi. i-o scoate în cale pe tânăra ţigancă Saffi. Vitalie Bichir. poate cel mai aclamat al generaţiei sale.. Igor Caras. Stefan Popov. Viorel Păunescu Poet. Orest Pîslariu-Ranghilof/ Mihnea Lamatic. integrează cu profesionalism. în coregrafia lui Florin Fieroiu. Lucrările sale de revoltă împotriva sistemului comunist erau cunoscute în Uniunea Sovietică de către milioane de oameni. Fermecat de frumuseţea ei. de un cal de paradă pe care soseşte ţanţoş Homonay. poate. baletul îi susţine cu mişcări animate. A jucat în 26 filme. baronul Sandor Barinkay are neplăcuta surpriză să-şi găsească proprietatea complet ruinată. Şi.. „Un Voievod Atipic”. Florentina Ţilea. de focuri de artificii la rampă. scena se eliberează deseori de aglomerări – coriştii stau în sală sau vin din ea – permiţând „principalilor” să se desfăşoare în voie. Cristian Caraman/ Anton Zidaru. Marius Mitrofan După un lung şi nedrept exil. actor.

Filip Ristovski/ Victor Bucur. Moscova. având la bază piesa lui Shakespeare. Oana Rusu. Cunoscând un succes imens. Iar faptul că artişti educaţi la diverse şcoli. un cavaler. lume ce reflecta adevărata existenţă şi realitate a unei întregi ţări în anii ‘60 şi ‘70. Viena. Daniel Iordăchioae/ Cătălin Petrescu. un soldat. Producţia acestui 57 . un lup. Gabriel Popescu Coregrafie: Éva Duda Decor: Bela Gotz Costume: Rita Velich Light Design: Péter Somfai Partener coproducţie: Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta Cu: Jorge (George Papagheorghe)/ Mihai Moş/ Vlad Robu. a avut premiera pe 19 ianuarie 2001. Florin Budnaru/ Matei Chioariu. Cotidianul) Romeo şi Julieta Musical de Gérard Presgurvic După piesa omonimă de William Shakespeare Premieră: 30 aprilie 2009 Durată: 2h 45 Regie: Miklós Gábor Kerényi Traducere: Ernest Fazekas Dirijor: Balázs Stauróczy Maestru de cor: László Kéringer. un papagal. Stefan Popov/ Orest Pîslariu-Ranghilof Cu participarea Baletului. chiar dacă tehnic şi artistic mai are încă de „crescut”. „tătucul” lor fiind Igor Caras. una dintre cele mai eficiente şi relevante surse este repertoriul lui Vîsoţki. Vitalie Bichir. un fierar. ci şi creatorul unei lumi poetice unice. maghiară. Budapesta. fiind tradus în numeroase limbi printre care flamandă.” (Gabriela Lupu. un paraşutist. Claudia Măru-Hanghiuc/ Raluca Stoica. „Fantoma lui Visoţki la Operetă”. „Spectacolul punctează mai ales la capitolul emoţie. rusă sau germană. un miner. un sălbatic din preistorie. Corului şi Orchestrei TNO „Ion Dacian” Musicalul creat de Gérard Presgurvic. un alpinist. Adina Sima/ Neli Nicolae. Szeged. Mihai Bisericanu/ Andras Demeter. Printre cei care s-au remarcat prin nişte prestaţii de la foarte bune la excelente sunt Mihaela Strâmbeanu. la Paris. lucrând la un spectacol ce necesita antrenament fizic şi vocal intens. adeseori Vîsoţki se transforma într-un obiect sau animal. Londra. Antwerp. un gangster! Mai mult decât atât. Ernest Fazekas/ Oliver Popa. le subliniază creatorilor şi mai mult meritele. Dacă cineva ar dori să afle detalii despre Rusia acelor ani. Adrian Nour/ George Călin. un avion sau o corabie. musicalul a fost montat în Canada. un hoţ. mai ales. Cătălin Petrescu şi. Printre numeroasele lui persona se află un pirat. un artist desăvârşit. engleză. Florentina Ţilea. actori români. au putut face o echipă sudată aproape perfect în doar o lună de repetiţii. basarabeni şi solişti ai Operetei. Cântecele sale sunt o enciclopedie poetică a societăţii în care a trăit. un pilot. Georgiana Mototolea/ Amelia Antoniu. Amsterdam.Vîsoţki nu a fost doar un extraordinar poet. un sportiv. a fost un cal. Dincolo de imaginarul extrem de detaliat. Vîsoţki mai are o particularitate: deseori el îşi pune o mască şi creează un mini-spectacol. Simona Nae/ Diana Niţu. Într-unul din cântecele sale s-a erijat chiar în propriul său microfon. un vultur. Seul şi Taipei.

baluri din înalta societate. Orest Pîslariu-Ranghilof. Viaţă şi Moarte. când acest savuros cocktail de romantism. translaţii). desigur. observaţie satirică. vălătuci de abur şi fum. Tiberiu Oprea Decor: Csörsz Khell Costume: Fanni Kemenes. realizatorii nu-ţi dau răgaz pentru asemenea reflecţii. Bogdan Caragea/ Cristian Caraman.. Gladiola Niţulescu/ Mioara Manea Arvunescu. O tensiune subterană merge in crescendo spre final. schimburi de experienţă şi rezidenţe culturale. ceardaş şi umor fin a debutat pe scena vieneză a Teatrului „Johann Strauss”. Un spectacol atemporal şi prezent în care răzbat subtil seismele vremurilor noastre tulburate de nelinişti. Cătălin Petrescu/ Victor Bucur/ Ernest Fazekas. flăcări şi petarde. Desfăşurare uriaşă de forţe. Cum va fi receptat? Va şoca sau nu? Numai că. În 1915. „De la început am avut parte de o surpriză: în rolurile principale au evoluat artişti foarte tineri. tandreţe.” (Costin Popa. iar faptul că ei au vârsta personajelor pe care le interpretează este. Spectacolul regizorului Miklós Gábor Kerenyi (Kero®) te ia ca un vârtej şi nu te mai lasă preţ de trei ore.. Bucurie şi Durere. mişcare nebună. fiind parte a programului Opereta Deschisă ce presupune parteneriate pe termen lung cu instituţii din străinătate. lipsite de dragoste şi credinţă. „Musicalul inundă Bucureştii”. era transpus într-un libret excepţional. tragism. un mare atú. Viorel Ciurdea „Silvia”. Ernest Fazekas/ Anton Zidaru. schimbări spectaculoase de decoruri (trape. povestea de dragoste dintre tânăra cântăreaţă Silvia Varescu şi Prinţul Edwin. Ziua) „Un musical pop-rock pe o temă celebră este o provocare. orgie de lumini. 58 . Daniel Eufrosin. care includea numeroase elemente de fascinaţie şi reverie: localuri de noapte seducătoare. arsenal de superproducţie. Gabriella Kiss Asistent regie: Tamás Bori Cu: Tina Munteanu/ Silvia Şohterus. „Asistăm la o adaptare modernă a celebrei piese de teatru cântată şi dansată despre Dragoste şi Ură. „Romeo şi Julieta fără prejudecăţi”. poezie. când cei doi îndrăgostiţi atârnă inerţi de un ştreang. publicul avea nevoie mai mult decât oricând de mirajul unei Belle Époque. turnante. George Călin.” (Ludmila Patlanjoglu. Melos) Silvia Die Csárdásfürstin Premieră: 12 noiembrie 2009 Durată:2h 45 Operetă în două acte de Emmerich Kálmán Regie: KERO® Traducere şi adaptare de Ernest Fazekas Coregrafie: György Gesler Dirijor: Balázs Stauróczky. maliţie. Mai mult. Gabriela Daha/ Amelia Antoniu. sau „Prinţesa Ceardaşului” este una dintre cele mai faimoase operete compuse de Emmerich Kálmán. Iar acest basm de cabaret. dans îndrăcit. intrigi care se ţes şi desfac cu uşurinţă şi personaje care par să practice frivolitatea cu fervoare. Florin Budnaru/ Oliver Popa.spectacol reprezintă a doua colaborare cu Teatrul de Operetă din Budapesta (după „Văduva Veselă”). dar şi graţie. vals. În această splendidă desfăşurare dramatico-muzicală găsim ironie.

Cătălin Cocheş. „Viaţa e frumoasă la Operetă”. cuplurile mărşăluiesc braţ la braţ. În noaptea pariziană. Monica Ştraţ. Horea Repede Ansamblul de balet: Diana Ferencz. Dorina Velicu. Silvia Şohterus. Gladiola Niţulescu. Florin Budnaru. Cristina Osiceanu. într-o derulare alertă şi burlescă. Laurenţiu Dăneţeanu) Cu: Adriana Butoi / Oana Rusu. Este meritul regizorului KERO (un nume de scenă înscris ca marcă înregistrată!) şi al coregrafului Gyorgy Gesler. Ernest Fazekas. Muzica răsună pe străzi şi în pieţe. Alina Mihăescu.” (Mihai Cosma. Adrian Nour Orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” „Paris. Matei Nicolescu. Marius Meragiu. Cătălin Petrescu. evoluând cu dezinvoltură şi cu farmec. Daniela Vlădescu. suficient de discret pentru a păstra echilibrul între veselie şi umbrele de dragoste rănită care dispar repede în iureşul palpitant al răsturnărilor de situaţie. pigmentată cu un pic de „sirop romanţios”. Cristina Georgescu. oferinduse plăcerii şi oraşului căruia îi aparţin. Cristina Giurgiu. Alois Doboş. Art Act Magazine) Paris. Tina Munteanu. Ştefania Bănică Light design: Daniel Klinger Acrobaţii artistice: Artistic Events Production (Melina Druţă. Relu Stoian Grup coral: Carmen Angheloiu. Marian Horhotă. Andreea Toma. George Matei. generând entuziasmul publicului. Ana Maria Moldoveanu. 59 .soliştii vocali au dovedit că sunt buni actori şi buni dansatori. Eugenia Ilinca. Delia Şerban. Daniel Eufrosin. având la bază unele dintre cele mai frumoase şansonete franţuzeşti. Mon Amour” continuă seria de spectacole-colaj a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. înfruntând destinul şi tentaţiile. dragostea stă ascunsă sub felinare şi în pahare de absint. Bianca Ionescu. (…) Ceea ce impresionează la noua montare este vivacitatea desfăşurării scenice şi permanenta captare a interesului spectatorilor. Mon Amour Colaj de musicaluri Premieră: 30 aprilie 2010 Durată: 2h Regie: Răzvan Ioan Dincă Dirijor şi orchestraţie: Lucian Vlădescu Coregrafie: Florin Fieroiu Costume: Oana Botez Decor şi video-proiecţie: Sabina Spatariu Maestru de cor: Gabriel Popescu Asistent maestru de cor: Răzvan Luculescu Asistent coregrafie: Marius Grosu Cu participarea magicianului: Andrei Teaşcă (Teatrul de Magie) Asistente de magie: Cristina Strecopitov. Răzvan Rusu Mimi: Eduard Adam. Bogdan Caragea. Alexandra Savu. Acest spectacol este povestea Parisului. Marius Grosu. care (sfidând cu nonşalanţă vârsta biologică de 78 de ani) au insuflat soliştilor români vigoare şi un ritm trepidant. iar patima luceşte în ochi şi în foşnetul continuu al fustelor şi al mătăsurilor. Cristina Stăniloiu. Andrei Ciobanu. unde personaje.

Cronica Română) „Asistăm la un melanj al scenelor galante cu imagini din realitate. din care nu s-a omis nici cizma ce a călcat fără să poată strivi calitatea. lirismul cu 60 . Paul Cimpoieru. Monica Ştraţ. Consuela Ciont. care ne-a fascinat şi ne-a transpus în lumea şansonetei franceze. atmosfera bătrânului Paris ne-a trezit nostalgia de a vedea sau revedea minunatul oraş. Traian Vlaş.” (Ortansa Sturza. Nadejda Dimitriu. al step-ului cu pantomima. Ştefan Ruxanda. să părăseşti cantitatea şi să ai privilegiul existenţei calitative. şi se încheie în contemporaneitate. păstrând în minte doar frânturi de oameni şi poveşti. Sara Cuncea. Spectacolul este o pledoarie pentru redescoperirea istoriei şi a valorilor monarhice. Mozart cu Verdi. cu întâmplări din istorie concluzionate în fermecătoare stop-cadruri. copleşitor. Silviu Oltean. Antoanela Vlădescu. tot atrage prin magnetismul ei. care chiar izgonită în cutia muzicală.locuri şi simţuri se contopesc ca într-o lume halucinogenă în care te scufunzi. al jazz-ului cu vodevilul. Dragoş Huluba. Montparnasse şi alte locuri minunate. poartă spectatorul într-o incursiune care porneşte din ţinuturi şi epoci îndepărtate în foşnet de crinoline. Plai Străbun) Royal Fashion Premieră: 10 mai 2010 Durată: 1h 45 Teatru – Dans Scenariu şi regie: Dan Puric Coregrafie: Traian Vlaş Costume: Doina Levintza Scenografie: Corina Grămoşteanu Light design: Sorin Vintilă Asistent regie: Dragoş Huluba Asistent coregrafie: Diana Ferencz Cu: Ileana Olteanu. pigmentat cu momente de haz si umor. Petre Voicu. Léhar cu Haendel. Brahms cu Ceaikovski. pentru a colinda Cartierul Latin. Delia Şerban. Ilinca Maria Borcea „Royal Fashion” celebrează şi pune în lumină modelul regalităţii. Datorită unei scenografii ingenioase. care îmbină pantomima cu baletul clasic. Montmartre. concepute de către Sabina Spatariu. aducând în atenţia publicului o viziune de sinteză a secolelor care au „distilat” şi rafinat această bijuterie a calităţii umane. Oana Vâlceanu. sensibile aluzii la ţinuta şi morala aristocrată. „O premieră absolută la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Ion Parea. Ruxandra Andruţă. Luminiţa Dincă. Adrian Nour. Adriana Nicolae. al dansului clasic cu cel modern. Andreea Iuliana Mihai. Redată până-n amănunt. Petru Cuncea. tăcerile alternează cu zgomotul străzii. Tablourile. Vivaldi se întâlneşte cu Chopin. Corina Aldea. Petru Ciobanu. Lelia Marcu. umorul se îmbină cu ironia. Măreţie. Violeta Huluba. „A fost un spectacol înduioşător. Vadim Rusu.” (Doina Moga. pentru un model care „te obligă să tenalţi. trist. Teatrul gestual cochetează cu cel al sunetelor. te adânceşti şi te trezeşti ca dintr-un vis. Eugenia Stoian. foaierul teatrului s-a transformat într-un adevărat cabaret parizian. Cristina Osiceanu Cu participarea copiilor: Ioana Elena Vlaş. zăngănit de armuri şi paşi de dans. Diana Năstase. Mihaela Ailincăi. Diana Ferencz. o pledoarie pentru Frumos.” (Dan Puric). vesel. Andreea Toma. Place Pigalle.

Orientul cu Occidentul. Cotidianul) 61 .” (Magdalena Popa Buluc. „De la menuet la hip-hop şi rap în Royal Fashion”.virtuozitatea.

Festivalul îşi propune să ofere la fiecare întâlnire cu publicul său evenimente de înaltă calitate aflate sub semnul Frumosului în Muzică şi în Teatru. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. şi anume contribuţia la dezvoltarea sectorului artelor spectacolului din România. PROIECTELE TEATRULUI Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!” Începând cu anul 2008. conferinţe şi mese rotunde. prin intermediul modulelor de formare externă specific şi promovarea 62 . care devine gazda unui eveniment de excepţie – Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţă e frumoasă!”. având în vedere importanţa gradului de profesionalism al celor care activează în acest domeniu.octombrie 2012. ale cărei meserii specifice (light designer. lansări de carte şi de CD. la formarea şi informarea asupra meseriilor specifice artelor spectacolului. proiectul Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România . seri tradiţionale. seminarii. îmbunătăţirea competenţelor profesioniştilor din instituţiile asociate participante la desfăşurarea analizei anterioare. că viaţa este frumoasă. prin măiestria. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi împlineşte un alt obiectiv strategic. „Investeşte în oameni!“. Chiar mai mult. evenimentul beneficiază în fiecare an de prezenţa unor invitaţi de seamă din instituţii muzicale de prestigiu din Europa de est şi de sud-est. sound designer. impactul festivalului a impulsionat implicarea Teatrului de Operetă în proiecte noi. Proiectul este realizat în parteneriat cu Accademia Teatro alla Scala din Milano şi are în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului din România în domeniile artistic. proiect cofinanţat din Fondul Social European. printre altele) sunt slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate. formarea internă a angajaţilor instituţiei pe departamente. Etapele proiectului includ: analiza diferitelor profiluri profesionale din domeniul artelor spectacolului din România. Cu un program diversificat dedicat sferei artelor spectacolului. În spiritul promisiunii făcute cu ocazia lansării.dans. management cultural. singurul festival de gen din România. proiecţii şi alte evenimente conexe.SCENART. workshopuri. Prin intermediul acestui proiect. luna noiembrie este dedicată scenei muzicale bucureştene. tehnic şi administrativ. În calitate de organizator. SCENART Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” implementează. care include spectacole de operetă şi musical. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” îşi invită oaspeţii pe scena bucureşteană pentru a da dovadă. care vizează educarea şi captivarea unui public aflat într-o continuă nevoie de acte culturale de înaltă calitate. crescând nivelul de interes faţă de domeniul artelor spectacolului muzical. teatru . Succesul obţinut în cadrul primelor două ediţii a generat un val de atitudine favorabilă acestui tip de acţiuni. talentul şi pasiunea lor pentru Artele Spectacolului Muzical. recitaluri şi concerte.4. în perioada octombrie 2009 . organizat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” doreşte astfel să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului. marketing. gale.

educând şi încântând publicul. Am certitudinea că EMTU. în cadrul unei conferinţe de presă. plecând de la modelul „Pol de Formare în Arta Spectacolului”. opere. Într-o scurtă perioadă de timp. va contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor teatrelor membre. Compania a reuşit să reunească în componenţa sa o serie de artişti vocali. Schwarzkopf. EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene Prima înţelegere de înfiinţare a platformei culturale EMTU – Uniunea Teatrelor Muzicale Europene a fost semnată la data de 26 iulie 2008. Printre semnatari. în Szeged. 63 . centre de formare. Totodată. EMTU s-a constituit într-o platforma de schimburi de bună practică. cu ocazia Festivalului de Teatruîn aer liber. (Yury Schwartzkopf. consolidarea resurselor materiale şi creative. moderne şi contemporane. pentru a facilita menţinerea unui înalt nivel profesional pe piaţa spectacolelor muzicale. prin misiunea şi scopurile sale. iniţiativa este o dovadă a faptului că aceste instituţii nu numai că îşi propun să îşi consolideze poziţia pe piaţa culturală internaţională ci că sunt dispuse să acţioneze concret pentru a atinge acest scop. în special pentru asigurarea îmbătrânirii active. Având drept principale scopuri contribuirea la conservarea. o companie tânără. care a avut ca scop comunicarea misiunii asumate de noua reţea. îşi asumau astfel responsabilitatea de a menţine la standarde cât mai ridicate principalul obiect de activitate: creaţia de operetă şi musical. teatre. a inclus o serie de spectacole cu arii celebre din operete consacrate. Director general al Teatrului Karlin din Praga. instrumentişti şi balerini.flexicurităţii pentru meserii cu ciclu de activitate redus din domeniul artei spectacolului. Uniunea a fost lansată cu ocazia primei ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”. Sankt Petersburg. proiectul „Dăruind vei dobândi”. iar pentru artiştii care se dedică acestui gen solicitant – posibilitatea dezvoltării creative. inserţii coregrafice clasice. Director general al Operetei din Budapesta. Rusia) Proiecte social . Desfăşurat în parteneriat cu TNO. Instituţiile membre. Fără îndoială. s-au aflat Yury A. proiectul încurajează crearea unei reţele sinergice între Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ şi alte instituţii (academii. promovând valorile culturale. în luna noiembrie 2008. cu sediu şi trupă. Viitorul ne va aduce schimburi de experienţă. dialog deschis. beneficii ce au drept rezultat prezentarea unor producţii de cea mai înaltă calitate artistică. Director general al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg şi Egon Kulhanek. Astfel. alături de Răzvan Ioan Dincă şi Kerényi Miklós Gábor. Director al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală. nou apărută pe piaţa autohtonă a companiilor de gen. compania „Bravo Dance” a devenit solia Teatrului. instituţii publice şi sindicate) pentru a dezvolta activităţi sustenabile cu o importantă componentă socială în domeniul artelor spectacolului.educaţionale Unul dintre primele proiecte social-educative desfăşurate de teatru a fost realizat în colaborare cu Bravo Dance. dezvoltarea şi promovarea culturii europene şi a tradiţiei sale. teatre de repertoriu. Ungaria. desfăşurat în centrele de îngrijire a bătrânilor din Bucureşti şi Constanţa. prin intermediul operetei şi musicalului.

64 . atelierul „Viaţa e frumoasă!” în parteneriat cu Fundaţia Chance for Life. educativ. finalizat cu un spectacol jucat de micii participanţi în foaierul teatrului. cât şi prin familiarizarea cu un mediu artistic. venind astfel în sprijinul spectatorilor familişti. care aveau oportunitatea de a veni însoţiţi la teatru de copii. muzicale şi teatrale. găzduind evenimente dedicate copiilor talentaţi. activităţile organizate în cadrul programului au inclus elemente plastice. Destinate copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani. cât şi preşcolară. Însă misiunea educativă a instituţiei teatrale „Ion Dacian” vizează în egală măsură încurajarea performanţei şi dezvoltarea potenţialului creativ. şi-a deschis porţile în decursul stagiunii 2009-2010 cu un program intitulat „Serile copiilor la TNO”. Spaţiul. Succesul acestui program a stat la baza unor noi colaborări: amplasarea în foaierul teatrului a unor urne destinate donaţiilor sau sprijinirea prin donaţie de carte a bibliotecilor organizate pentru copii instituţionalizaţi. atât prin implicarea directă a micuţilor în modulele susţinute de artişti. şi dedicat exclusiv copiilor. iniţiată de ONG-ul Ajutor Real şi sprijinită de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. teatrul demarând o serie de programe dedicate familiarizării acestora cu lumea teatrului şi a artei prin încurajarea participării lor la spectacole şi implicării lor active în diverse activităţi creative. amplasat în foaier. O primă astfel de acţiune a fost „Teatru şi cărţi pentru orfani”. sau „Romeo şi Julieta junior”.Proiectele dedicate copiilor au vizat într-o primă fază asumarea responsabilizării sociale faţă de copiii aflaţi în medii defavorizate. Acestor workshop-uri desfăşurate în mod constant pe parcursul stagiunii 2009-2010 li se adaugă atelierele din cadrul Festivalului Internaţional pentru Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”: atelierul „Romeo şi Julieta în lumea Teatrului de Umbre”. acţiune care s-a concretizat printr-o serie de spectacole pentru copii cu acces gratuit. prin organizarea unui program artistic la Studioul pentru Copii. atât de vârstă şcolară (lansarea antologiei Cele mai frumoase poezii ale copiilor din oraş). în cadrul atelierelor „Poveste de Primăvară” şi „Întâlnire cu Micul Prinţ”.

.......... 65 ....ECHIPA TNO .