tefan cel Mare

Domnie Nscut Decedat Predecesor Succesor Cstorit cu Tat Mam . 1457 - 1504 1433 Borzeti 2 iulie 1504 Suceava Petru Aron Bogdan al III-lea cel Orb Evdokia Olelkovici Maria din Mangop Maria Vochia Bogdan al II-lea Doamna Oltea

tefan al III-lea, supranumit tefan cel Mare (n. 1433, Borzeti - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei ntre anii 1457 i 1504. Calitile umane, cele de om politic, de strateg i de diplomat, aciunile sale fr precedent pentru aprarea integritii rii, iniiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraia unor ilutri contemporani, iar, graie tradiiei populare, a fost transformat ntr-un erou legendar. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cntat n balade: tefan Vod, domn cel mare, seamn pe lume nu are, dect numai mndrul soare. Iat cum l descrie Grigore Ureche n cronica sa: "Fost-au acest tefan, om nu mare la statu, mnios, i degrab a vrsa snge nevinovat: de multe ori, la ospee omoria fara giude. Amintrelea era om ntreg la fire, neleneu i lucrul su tia a-l acoperi i unde nu gndeai, acolo l aflai. La lucruri de rzboaie meter, unde era nevoie, nsui se vria ca vzndu-l ai si s nu indrpteze i pentru aceia raru rzboiu de nu-l biruia i unde-l biruiau alii nu pierdea ndejdea c tiindu-se czut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dup moartea lui i fiul su, Bogdan-vod, urma lui luase de lucruri vitejti cum se tmpl: din pom bun roade bune ob s ias."

nceputul domniei
Dup uciderea tatlui su Bogdan, tefan vine cu oaste, ajutat de Vlad epe, domnul rii Romneti i dup nfrngerea lui Petru Aron n "tina de la Doljeti", la 12 aprilie i la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava i pe locul ce se chema cmpia Direptii, lng cetatea de scaun, ntreab pe toi de fa, dac le este cu voie s le fie domn. ntreaga adunare n frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, trgovei, ostai i "toat ara" proclamar pe tefan ca domn legiuit al Moldovei n scaunul prinilor i strmoilor acestuia.

Moldova n timpul domniei lui tefan cel Mare

Moldova n timpul lui tefan cel Mare n vremea lui tefan cel Mare, Moldova se ntindea peste toate inuturile de la Carpaii rsriteni pn la Nistru. ranii rzei, proprietari de pmnt, erau chemai la solicitarea domnului la "oaste" n schimbul unor privilegii. Alturi de ei, un rol important l jucau cetele boierilor, care veneau cu oteni de pe moiile lor, i cetele trgurilor, alctuite din trgovei, care se puteau strnge mai repede n caz de nevoie. Oastea mare a lui tefan era deci o ,,oaste de ar", la vremea aceea puini fiind lefegii (mercenari sau soldneri). ara era aprat de ceti ca Soroca, Tighina i Cetatea Alb la Nistru, cetatea Chilia la Dunre, cetile Hotinului i Sucevei la Nord, spre Carpai Cetatea Neamului, iar pe Siret cetatea Romanului. Moldova era stabil politic i bogat. Incursiunile pretendenilor la domnie erau rare, i opoziia boierilor slab. Buna securitate a drumurilor mbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni s treac prin Moldova de la Marea Neagr spre Liov (Lemberg) i invers, aducnd din Orient mirodenii, covoare, blnuri, metale i pietre preioase iar din Apus postavuri i arme. Vmile culese de la acetia aduceau bani n vistieria domneasc. Astfel se explic mijloacele materiale care i-au permis lui tefan s lupte i s construiasc fr ncetare n lunga lui domnie. Cci el trebuia s se bizuie numai pe puterile Moldovei, pe sprijinul vecinilor - polonezi sau unguri - nu se putea bizui, cci i unii i alii voiau s aib Moldova sub suzeranitatea lor. Pericolul mare l reprezenta ns expansiunea Imperiului Otoman, care - dup cucerirea Constantinopolului la 1453, de ctre sultanul Mehmed al II-lea Fatih - i continua naintarea spre inima Europei.

Relaiile cu Ungaria

Regatul Ungariei mpotriva steagului moldovean n btlie Dup urmrirea lui Petru Aron, care se refugiase n Polonia, tefan cade la nelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage dumnia regelui Ungariei, Matei Corvin. ntr-o lupt decisiv la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungureasc este nfrnt, regele fiind rnit de trei sgei i o lovitur de lance. tefan nvli n Ardeal pe urmele armatei ungureti n retragere i i asigur linitea la grania apusean a rii.

[Relaiile cu ara Romneasc

Prevznd c va avea n curnd de luptat cu turcii, tefan voia s aib n ara Romneasc un domn prieten, n locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos. n anul 1470 tefan ncepu ostilitile, prdnd Ialomia i arznd oraul Brilei (la 27 februarie, n "marea brnzei"), dar ndat turcii au rspuns, trimind pe ttari n Moldova. tefan se ndrept atunci mpotriva noului duman i-l nvinse n dumbrava de la Lipnic, pe Nistru. Dup alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la turci (n noiembrie 1473, tefan cucerete cetatea Dmboviei de la Bucureti), iar tefan puse n scaunul rii Romneti pe aliatul su, Laiot Basarab.

] Conflictul cu Imperiul Otoman

Spada lui tefan cel Mare Mohamed al II-lea nu a vrut s lase nepedepsit amestecul lui tefan cel Mare n treburile domniei rii Romneti. De aceea n iarna anului [[1474] trimise n [[Moldova] pe beylerbeyi Hadm Suleiman Paa (Hadin Sleyman Paa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn i a-i nimici oastea. tefan i organizeaz tabra n faa Vasluiului n locul numit Podul nalt i n ziua de 10 ianuarie [[1475], nainte de a se lumina de ziu, ddu atacul pe neateptate. Marea otire a turcilor se cltin i se destrm ntr-o nvlmeal cumplit. Locul mltinos, ceaa, necunoaterea terenului, mri tulburarea turcilor, care se risipir. Dup alungarea lor, tefan trimise o scrisoare n limba latin ctre toi principii cretini din Europa, vestindu-le marea izbnd i cerndu-le sprijin pentru ncercrile viitoare. Dar n afar de felicitri din partea Papei i a Republicii Veneiene, ajutor nu veni de nicieri. Turcii se pregteau din nou s porneasc asupra Moldovei. Mahomed II lu comanda otirii turceti, ndreptndu-se spre Suceava pe Valea Siretului, iar dinspre Nistru se ivir cetele ttarilor. n codrul de la Valea Alb sau Rzboieni, turcii covrir puterile moldovenilor n seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed II atac cetile Suceava, Neamul i Hotinul, dar nu le putu cuceri. Aflnd c tefan pregtete o nou oaste, c ungurii i polonezii se apropie de graniele Moldovei cu ajutor armat, vznd c hrana se mpuineaz, c se ivesc boli n rndul otenilor, Mahomed al II-lea se hotr s se retrag. El prsi Moldova hruit de cetele lui tefan, fr ca izbnda lui s fi nsemnat supunerea rii i a domnului ei.

[Relaiile cu Polonia
Blazonul Casei tefan cel Mare Stema lui tefan (1502) Vznd c este n pericol s fie rpus de turci, tefan se hotr s cear ajutor regelui Poloniei. Regele Cazimir i ceru lui tefan s se recunoasc vasalul lui i s-i depun jurmnt de credin n tabra militar de la Colomeia (La Colomeia, Stefan cel Mare a acceptat. Domnitorul Moldovei a ngenuncheat n faa regelui polonez). tefan accept aceast umilin, n sperana c va primi ajutorul aa de necesar mpotriva turcilor. Dar polonezii nu s-au inut de cuvnt. Lipsit de orice sprijin din partea vecinilor, tefan ncheie n anul 1503 un tratat cu sultanul Baiazid II, care asigur independena Moldovei n schimbul plii unui tribut sultanului. ntre timp reuise s resping o invazie a noului rege polonez, Ioan Albert, nimicind oastea polonez n btlia de la Codrii Cozminului din anul 1497. n vara anului urmtor tefan ntreprinde o expediie de pedeaps, ajungnd pn n apropierea Cracoviei, capitala de atunci a Poloniei. n cele din urm se ncheie pace n 1499 la Hrlu pe baza de egalitate.

] Sfritul domniei
tefan cel Mare n tabloul votiv al bisericii Sf. Nicolae Domnesc Iai

Mormntul lui tefan cel Mare i al soiei sale Maria Voichia, din gropnia bisericii mnstirii Putna Ultimii ani de domnie au fost ani de pace. Cel care spunea n actele scrise c este din mila lui Dumnezeu domn al rii Moldovei a zidit 44 mnstiri i biserici, conform tradiiei, dup fiecare lupt ctigat o biseric. Btrn i bolnav de gut, i s-a amputat un picior. Dup o domnie ndelungat de 47 de ani - neobinuit pentru acele vremuri - marele domnitor i-a nchis ochii la 2 iulie 1504. Iar prea tefan Vod l-au ngropat ara cu mult jale i plngere n mnstire la Putna, care era zidit de dnsul, jale era, c plngea toi ca pe un printe al su...(Grigore Ureche) n cursul domniei sale Moldova a cunoscut o nflorire fr precedent. Luptnd de la egal la egal cu vecini mult mai puternici, tefan cel Mare a reuit s impun Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, mrimea redus a populaiei i resursele limitate au fcut ca, o dat cu modificarea tehnologiei rzboiului (introducerea pe scar larg a armelor de foc, scumpe i greu de fabricat) Moldova s nu mai poat ine pasul cu vecinii mult mai bogai.

] Diverse

Statuia lui tefan cel Mare din Cetatea de Scaun a Sucevei

Iai,Palatul Culturii, statuia lui tefan cel Mare Popularitatea lui tefan cel Mare n rndul romnilor se poate vedea de exemplu n desemnarea sa la 21 octombrie 2006 ca fiind cel mai mare romn al tuturor timpurilor, n cadrul emisiunii Mari Romni de la TVR 1. 77 349 de telespectatori, reprezentnd 21.30% din totalul de voturi, au acordat votul lor lui tefan cel Mare. Rezultatul emisiunii este ns contestat de CNA.[1]

] Figura i epoca lui tefan cel Mare n literatur

Reconstrucia slii tronului lui tefan cel Mare la Muzeul de istorie din Suceava Figura i perioada lui tefan au fost o puternic surs de inspiraie pentru scriitori romni. Iat o list neexhaustiv de asemenea creaii:

La vremea cind pe cimpul de la Direptate Moldova l-a ales domn, Stefan Voda avea cam douazeci de ani. Dar cu toata tineretea domnitorul s-a aratat vrednic de fapte si actiuni ce au consolidat puterea Tarii Moldovei, amenintata de multi dusmani hrapareti dinafara hotarelor ei. Acest moment de mare importanta a urcarii lui Stefan cel Mare pe tronul Moldovei avea sa fie mentionat si de marele Voievod pe Siret la istoric Nicolae Iorga in studiul sau "Apogeul puterii statului roman in timpul domniei de 50 de ani ai lui Stefan cel Mare, Domnul Moldovei": "Sprijinit de ofiterii poloni din vecinatate, predecesorul sau, miselul Petru Aron, un fiu nelegitim ai lui Alexandru cel Bun, incerca sa se mai mentina, dar nu reusi. La 1 aprilie 1457 era inca la Suceava : imediat dupa aceasta la 12 april Stefan birui la Doljesti in "Hreasca" apoi la Orbic si Petru fugi spre singurul coltisor ce-i sta deschis spre Polonia". Stefan Voievod, numit mai tirziu cel Mare si Sfint, s-a aratat a fi conducatorul iscusit care a

reorganizat oastea domneasca, dotind-o cu arme de foc, a inaltat cetati noi si le-a intarit pe cele vechi, a pus friu ambitiilor nesanatoase ale boierilor nesatiosi, lacomi de marire si avere, care se aratau nemultumiti de urcarea sa pe tronul Moldovei, a limitat privilegiile celor inavutiti si a actionat enegric impotriva tendintelor vadite de dezbinare, luind apararea taranilor exploatati fara nici o mila de marii feudali. A contat-in mod deosebit si la sigur pe dragostea de tara a razesilor, pe care i-a chemat la oaste de cite ori a fost nevoie, rasplatindu-i cu pamint si pretuindu-i pentru virtutile si curajul lor de aparatori ai tarinei stramosesti. Stefan cel Mare era domnitorul care se bucura de dragostea si sprijinul celor multi. Domnia sa a echipat o oaste puternica, bine pregatita, inaltind numeroase fortificatii de aparare la hotarele Moldovei ; asezindule in punctele strategice de navalire a hoardelor straine, care se abateau ca puhoiul nestavilit asupra acelor paminturi. Ca un vrednic si iscusit comandant de armata, s-a razboit cu pricepere, lovind pe neasteptate in dusmanii cumpliti ai tarii. In acelasi studiu Nicolae Iorga elogia nu fara emotie si mindrie domnia lui Stefan cel Mare, acel "... tinar fiu de domn care smulse Moldova din miinile slabe ale lui Petru Aron, domn minunat printr-o inteleapta cumpanire, ca si prin lupte curagioase... dupa o puternica domnie de o jumatate de veac lasa urmasilor o tara neatirnata mare, bogata. Puternicul lui brat ridica in sfirsit sceptrul cazut in tarina al batrinului Alexandru". Intr-adevar in paginile de aur ale istoriei noastre de veacuri sint inscrise victorii de mare rasunet ca cele de la Baia din 1467, de la Lipnic din 1470, din Codrul Cosminului de la 1497 etc., care au punctat domnia plina de izbinzi a acestui mare Voievod al Moldovei. Insa cele mai crunte au fost razboaiele purtate cu ostile otomane cita frunza si iarba, care se napustira in repetate riduri ca lacustele asupra acestui coit de rai, asezat in calea marilor furtuni ale vremii. Pentru inceput Stefan cel Mare, ca domn vrednic si mindru de trecutul glorios al inaintasilor sai, a refuzat sa se infatiseze la Poarta si sa plateasca traditionalul tribut falosului si necrutatorului sultan Mohamed al II-lea, care la 1453 cucerise faimosul si invicibilul pina atunci Constantinopol. Infuriat la culme de nesupunerea si cutezanta domnului Moldovei, el trimise porunca grabnica lui Soliman pasa. unuia din demnitarii si ostenii cei mai incercati ai sai, sa se lase de toate, sa porneasca neintirziat impotriva ghiaurului Stefan si sa treaca prin foc si sabie "vilaietul Bogdania", precum era numita de turci Moldova... Soliman pasa renunta la asediul unei cetati albaneze, aduna in scurta vreme o armata numeroasa de peste 120 de mii de osteni bine pregatiti si inarmati, setosi de singe si averi, si porni infuriat asupra Moldovei, al carei domnitor incercase a sfida Poarta. Stefan cel Mare, dispunind doar de 40 de mii de luptatori curajosi si iscusitii si de vreo 9 mii de secui, unguri si poloni veniti in ajutor, a recurs la una din cele mai bine chibzuite tactici, verificate si in luptele sustinute mai inainte vreme. El a dat porunca sa fie parasite toate asezarile omenesti care puteau nimeri in calea dusmanilor, sa fie tainuite proviziile. Astfel dusmanul supus foametei era hartuit neincetat, pilcuri de osteni din cei mai viteji lovind pe neasteptate, ca fulgerul naprasnic in el. Lupta cea mare, a avut loc la 10 ianuarie anul 1475 pe valea Birladului la miazazi de Vaslui, intro asezare mialastinoasa, care ingreuna desfasurarea fortelor dusmane si manevrarile de armata. Anume aici isi puse de gind Stefan cei Mare si ostenii sai sa le intinda capcana turcilor. Zorii zilei cufundata in picla deasa au vestit prin sunetele de alarma ale trimbitelor si bubuitul tunurilor inceputul marii batalii. Clinchetele paloselor incrucisate se pierdeau in larma glasurilor celor raniti. Indemnurile de lupta nu conteneau nici pentru o clipa. Parea ca cerul se impreunase cu pamintul, potopind in noroi valea Birladului, altadata pustie. Dusmanii inraiti se napusteau cu

ura si inversunare asupra ostenilor lui Stefan, nadajduind sa-i inece in singe si sa treaca prin foc si sabie frumoasa, dar napastuita Tara a Moldovei. Incercat in batalii, iscusit si viteaz in razboaie, stefan Voievodul s-a aruncat in lupta cea mare si grea, improspatind puterile ostenilor sai, indemnindu-i prin pilda si curajul sau fara de asemanare. Loviti prin surprindere, turcii au prins a da indarat. Un atac si mai naprasnic, savirsit de un pilc de moldoveni, tinuti pana la acea clipa in rezerva, semana panica in tabara turcilor si puse pe fuga trupele ..invicibile" ale falosului Soliman pasa. Topoarele, securile, ghioagele loveau indesat si fara pic de hodina in dusmani, ca in cele din urma turcii sa nu mai reziste atacurilor. Ei parasira lunca singeroasa, dind bir cu fugitii. Unii se inecara in mlastina razbunatoare si ea, altii pilcuri-pilcuri razlete se risipira in toate partile, spre a se adaposti si a scapa de loviturile ostenilor temerari ai lui Stefan cei Mare. Parea ca si vazduhul, intreaga natura tineau parte vrednicilor aparatori ai gliei stramosesti,"si in ziua aceea de marti, a desavirsitei biruinte - cea mai mare din viata lui Stefan si asupra celui mai puternic dusman - si miercuri si joi pilcuri de vinatori se tinura in urma dusmanilor", avea sa noteze mai tirziu acelasi reputat istoric Nicolae Iorga. "A fost un groaznic macel si putin a lipsit sa nu fie cu totii taiati in bucati si numai cu mare greutate Soliman pasa si-a scapat viata cu fuga", fusese nevoit sa recunoasca un cronicar turc, martor ai acelei batalii. Dupa biruinta de la Vaslui, constient de puterea si poftele hapsine ale turcilor, intr-o scrisoare adresata crestinatatii si tuturor cirmuitorilor din aceea vreme Stefan Voievodul ii avertiza de primejdia de moarte ce plutea asupra intregii Europe. $i intr-adevar in curind temerile domnitorului moldovean s-au dovedit intemeiate. In vara anului 1476 Mohamed al II-lea purcese el insusi in fruntea unei armate uriase spre "Tara Moldovei. La Valea Alba si la Razboieni Stefan cel Mare, cu o armata de vreo 12 mii de osteni, nu a putut tine piept puhoiului de 200 de mii de turci. Au rezistat insa cetatile Moldovei, pina la urma sultanul vazindu-se nevoit sa se intoarca la Poarta fara a-si realiza planurile sale de a supune Moldova, a-l izgoni pe Stefan cel Mare si a cuceri noi pammturi pe malul marii Negre. Luptele cu turcii au durat pina prin 1487,cind Stefan cel Mare, accepta platirea unui tribut puternicei Porti Otomane, obtinind in schimb libertatea Moldovei si pacea mult dorita in hotarele ei stramosesti. Stefan cel Mare, vrednicul domnitor al Moldovei a izbindit in 34 din cele 36 de,razboaie, purtate de-a lungul glorioasei si zbuciumatei sale domnii, ajungind sa se, bucure de faima de bun gospodar ai tarii, iubitor si ocrotitor al artelor si culturii. Intre anii 1466-1469 din indemnul Domniei Sale au fost sa se inalte manastirea Putna, ajunsa mai apoi necropola voievodala si loc de pelerinaj pentru urmasii porniti in lupta pentru libertatea si independenta "Tarii Moldovei. Alte monumente de arta medievala au fost zidite la Voronet Patrauti, la Borzesti, locul nasterii si copilariei viitorului voievod, la Razboieni, Rauseni si in alte paminturi pe unde si-a purtat pasii Domnul nostru cel fara de moarte. Marele si distinsul Voievod ai neamului, pe care cronicile ni-l infatiseaza ca pe un barbat nu prea inalt, cu fata ovala, plina, cu fruntea boltita, senina, cu ochii patrunzatori, de un albastru de Voronet cu parul inelat lasat pe spate, era, dupa cum aflam din scrisa lui Grigore Ureche "... ...