Sunteți pe pagina 1din 3

CURSUL NR.

DREPT ROMAN

Legea cuprinde 3 parti : prescritio, rogatio,,sanctio In prescritio era trecut numele magistratului care a prezentat propunerea, numele comtiilor care au votat legea si data votarii, precum si ordinea votarii in cazul comitiilor. Rogatio cuprindea textul legii care putea fi impartit in capitole si paragrafe. In sanctio se arata ce consecinte decurg din incalcarea dispozitiilor cuprinse in rogatio. Dupa natura sanctiunilor exista legi: a)leges perfecte b)leges minuscvani c)leges imperfecte a)In sanctiunile legilor perfecte se prevede ca orice act facut prin incalcarea dispozitiilor din rogatio va fi anulat. b)In cazul legilor mai putin perfecte actul intocmit cu incalcarea dispozitiilor din rogatio nu e anulat, dar autorul sau urmeaza a fi sanctionat de regula cu plata unei amenzi. c)Legile imperfecte au o sanctiune prin care se interzice incalcarea prevederilor lor, dar nu arata ce sanctiuni ar decurge in cazul unei asemenea incalcari. LEGEA CELOR 12 TABLE Deoarece normele erau tinute in secret de catre pontif, plebeii au cerut cu staruinta ca dreptul cutumiar sa fie sistematizat si publicat. Dupa ce tribunul plebeilor ( teretilius arso) a formulat 10 ani succesiv aceasta cerere in 4i.Hr. s-a format o comisie compusa din 10 persoane imputernicite sa codifice obiceiurile juridice.Aceasta comisie a sistematizat normele de drept si le-a publicat pe 10 table de lemn. Plebeii s-au aratat nemultumiti de cuprinsul legilor asa ca s-a format o noua comisie in cuprinsul careia intrau 5 plebei, iar in 449 noua codificare s-a publicat pe 12 table de bronz. Prin sfera si natura reglementarilor sale, legea celor 12 table este un adevarat cod.Prevederi le ei sunt foarte variate cuprinzand intreaga materie a dreptului public si privat. Cu toate ca a fost expusa public, numai cateva decenii legea celor 12 table a intrat pentru totdeauna in constiinta poporului roman care vedea un simbol al modului de viata. Aceasta lege pe care se sprijina impresionantul edificiu al dreptului roman nu a fost abrogat niciodata. EDICTELE MAGISTRATILOR Magistratii romani aveau voie sa publice la intrarea in functie un edict valabil pe timp de 1 an prin care aratau cum vor conduce domeniul lor de activitate si ce procedee juridice vor utiliza.La origine edictele erau date sub forma orala, ca incepand cu secolul III sa fie afisate pe table de lemn albe ( album ).

Pe langa edictele valabile 1 an cat dura si magistratura, se dadeau si edicte ocazionale valabile pentru un sir de zile.Primele se numeau edictae perpetue, iar celelalte edicte neprevazute. Intrucat edictele erau valabile 1 an, ele isi pierdeau caracterul la intrarea in functie a noului pretor. Pretorul nou ales prelua din vechiul edict dipozitiile care se dovedise utile . Asa se explica faptul ca prin preluarea succesiva de la 1 pretor la altul anumite dipozitii s-au statornicit definitiv in ele. Juristconsultul dand curs imparatului Hadrian a redactat edictul intr-o forma definitiva. Noul edict s-a numit edictum perpetum cu sens de edict permanent de la ale carui dispozitii pretorii nu se pot abate.Pretorii si-au pastrat ius edicenti si dupa sistematizarea vlui Saheius Iulianus , dar dreptul lor se marginea de a propune edictul spre abrogare fara ai aduce modificari. JURISTPRUDENTA Este o stiinta creata de juristconsulti prin interpretarea dispozitiilor cuprinse in legi. Juristconsultii erau oameni de stiinta in masura sa interpreteze cu ingeniozitate si subtilitate normele de drept pe baza carora se judecau diferite cazuri concrete, dar nu aveau un statut de juristi in sens tehnic al cuvantului. Pana catre sfarsitul epocii vechi a dreptului roman activ, juristconsultii se margi-neau la indicarea normelor care urmeaza a fi aplicate in practica, a formelor solemne proprii fiecarui proces si al cuvintelor solemne care trebuiau pronuntate de catre parti pentru a se ajunge la rezultatul dorit. In epoca clasica stiinta dreptului ocupa locul central in cadrul ideologiei, ceea ce confera un profil aparte culturii spirituale a romanilor. SENATUS CONSULTES Pana la imparatul Hadrian, hotararea adoptata de senat nu era izvor de drept in sens formal.Prin reforma lui Hadrian, senatul consultele devin izvoare de drept, ceea ce duce in aparenta la sporirea senatului. In fapt senatul era o simpla anexa a politicii imperiale, iar imparatul legifera dupa bunul sau plac, sub aparenta ca In vederea adoptarii unui senatus consultes, imparatul sau un reprezentant al sau, prezenta propunerea in fata senatului, dupa care senatul o vota automat. CONSTITUTIILE IMPERIALE La inceputul epocii principatului, edictele afisate de catre imparat aveau un regim oarecum similar cu cel al edictelor altor magistrati, in sens ca erau valabil numai pe timpul cand traiau autorii lor.Incepand cu epoca lui Hadrian, constitutiile imperiale au capatat puterea de lege.

Constitutiile imperiale sunt de 4 feluri : edicte, mandate, decrete, rescripte . Edictele cuprind dispozii cu caracter general pe care imparatul le dadea fie in domeniul dreptului public ori privat. Mandatele erau instructiuni date inaltilor functionari de stat atat in domeniul dreptului administrative si penal. Decretele erau hotarari judecatoresti date de imparat.De regula hotararile erau obligatorii numai pentru parti. In unele cazuri insa cu ocazia pronuntarii hotararii, imparatul formula o noua regula de drept care devenea obligatorie,si-n acest fel era izvor de drept. Rescripte : imparatul putea da consultante in probleme de drept. Raspunsurile date magistratilor imbracau forma unor scrisori.Cele adreasate particularilor erau scrise chiar sub textul cererii. Anumite rescripte cuprindeau si reguli cu caracter general. Aceste rescripte intrucat aveau un aparte erau sistematizate si publicate.