Sunteți pe pagina 1din 5

Vsevolod Meyerhold (1874-1940) - actor, teoretician i director de teatru din Rusia, este unul dintre cei mai de seam

exponeni ai intelectualitii ruse i, prin fora lucrurilor, i urmeaz destinul. Meyerhold s-a nscut n Penza, n familia ruso-geman a fabricantului de vinuri Emil Meyerhold. n 1895 a nceput s studieze tiinele juridice la Universitatea din Moscova, dar nu a reuit s termina facultatea de drept niciodat. De ziua de natere, cnd a mplinit 21 de ani, Meyerhold s-a convertit la ortodoxie i a primit numele ortodox Vsevolod. Ucenicia n arta dramatic i-a nceput-o la coala Filarmonic Dramatic din Moscova, avndu-l ca profesor pe Vladimir Nemirovici-Dancenko, cofondator al Teatrului de Art din Moscova, teatrul n care mai trziu Meyerhold a jucat ca actor. Dup ce a prsit Teatrul de Art din Moscova n 1902, Meyerhold s-a implicat n mai multe proiecte teatrale, att ca director, productor, ct i ca actor. Numeroasele proiecte la care a participat au servit ca teren de experimentare i de creaie pentru noi metode de punere n scen. Meyerhold a fost unul dintre cei mai ferveni aprtori ai simbolismului n teatru, n special n perioada n care a lucrat ca productor-ef al Teatrului Dramatic Vera Kommisarjevskaia, (1906 - 1907). Meyerhold a continuat cutrile pentru inovaii teatrale ntre anii 1907 - 1917, cnd a lucrat la Teatrul Imperial din Sankt Peterburg, unde s-au jucat piese clasice n prezentri moderne, inovatoare i unde s-au pus n scen opere ale unor autori contemporani controversai precum Fiodor Sologub, Zinaida Gippius i Alexandr Blok. n aceste piese el a ncercat s readuc jocul actoricesc la tradiiile Commediei dell'Arte, regndite pentru realitatea teatral contemporan. Conceptele sale teoretice despre teatrul condiional au fost prezentante n cartea sa Despre teatrudin 1913. Revoluia rus din 1917 l-a transformat pe Meyerhold ntr-unul dintre cei mai entuziati activiti ai noului teatru sovietic. Meyerhold a intrat n rndurile Partidului Bolevic, a cptat posturi de conducere n consiliul teatral al guvernului sovietic, pentru ca mai apoi s-i deschid propriul teatru, care-i poart numele pn n zilele noastre. Meyerhold a nfruntat cu violen principiile formalismului teatral, pretinznd c acestea nu ar fi capabile s gseasc tangene cu noile realiti. Meyerhold a inspirat artitii i regizorii de film revoluionari, aa cum a fost Serghei Eizentein, n ale crui filme au jucat actori care lucrau n tradiia meyerholdian. Metoda sa actoriceasc era diametral opus metodei lui Constantin Stanislavski. Un exemplu al stilului su actoricesc poate fi vzut n filmele lui Eizentein, n care a distribuit actori innd seama de nfiare. n filmul Lovete!, n care sunt nfiate nceputurile revoluiei bolevice, burghezii exploatatori sunt ntotdeauna reprezentai de obezi care beau, mnnc i fumeaz, iar muncitorii sunt atletici i bine proporionai. Dac Meyerhold, ca fenomen cultural, este numai rus, prin activitatea sa teatral apare nsa ca un simptom tipic european, ultim exemplu de sincretism (mai mult dect sintetism), cristalizare de experiene seculare, rod ai unei civilizaii care se ntlnete i se confrunt cu Revolutia din Octombrie. Este rezultatul definitiv al celor mai diferite procese culturale i teatrale, n faa cruia e cazul s te intrebi ce mai rmne de adugat. Pentru c, ntr-adevr, cu Meyerhold pare s-i gseasc sfritul o dat pentru totdea-

una arta reflectat i nu spontan, predominarea inteniilor apriorice asupra naturii artistice, interesul pentru arheologie, refuzul adevrului vieii; pare s fie perioada culminant a unei epoci in care se afirma contiina, a zice aproape erudit, a propriilor mijloace i a propriilor scopuri artistice (care, de altfel, a dat in cursul ei nalte i bogate documente de art). ncepnd cu punerea in scen a operelor lui Maeterlinck i pn la cele ale lui Maiakovski, Meyerhold ascult ntotdeauna de asemenea argumente, si n aceasta const continuitatea sa. De fapt, la originea oricrei realizri a lui, se afl, nu cauze strine de art, ci temperamentul su, o plcere aproape fizic de a produce, condiionat n esen de istoria teatrului. Iar Meyerhold este desigur una din figurile cele mai multilaterale, mai inspirate i mai vitale. Jocul su este adesea construit la rece, ori neltor, ori gratuit. Fiecare pas al lui pare s nu fie dect o diversiune: dar las urme de neters. Timp de zece ani dispune de remarcabila putere de a reprezenta o ar mare i evenimente grandioase. Meyerhold are avantajul de a aduce la ramp, adic in faa publicului celui mai vast, suflul culturii contemporane, de la Blok la Maiakovski, de la Apollinaire la Picasso, exploatnd cu perseveren toate resursele stilului, toate combinaiile posibile cu manierele trecutului. Viaa i mai cu seam activitatea artistic a lui Meyerhold nu se desfoar pe linia unei evoluii lente, progresive, ci pe aceea a unui conflict dramatic, cptnd chiar i in propria sa istorie o alur teatral. O epoc de lupte uriae i hotrtoare, de catastrofe i reconstruiri ii gsete in ea oglinda veridic si fidel a propriilor peripeii. Meyerhold nu este un protagonist al ei, dar pune n lumin imaginea ei clar, strbtut de aceeai dialectic istoric ce insufletea cronica evenimentelor. A lucrat, ca actor i regizor, la TeatruL de Art din Moscova, chiar de la nfiinarea lui. Insuirile sale actoricesti erau, desigur, foarte mari dac putea trece cu atta usurint de la rolul lui Tiresias din Oedip Rege la acela al Marchizului de Firlimpopoli din Hangia. A plecat de acolo in 1902 pentru a lucra ca regizor la Societatea Dramei Noi la Herson, unde a pus in scen piese de Cehov i Ostrovski. ntre timp, Stanislavski avea de gnd s deschid pe ling Teatrul de Art nite sli experimentale sau studiouri, cum li s-a zis mai trziu, cu scopul de a aduce perfecionri ulterioare sau de a cuta alte ci de dezvoltare pentru Teatrul de Art. Prima incercare de teatru - studio i-a fost ncredinat chiar lui Meyerhold in 1905, iar mai trziu, aceast functie a fost preluat pe rnd de Sulerjitchi i Vahtangov. Meyerhold a recurs la cele mai ingenioase mijloace pentru a-si atinge scopul: rampa sa fie suprimat, cortina s nu mai fie cobort, scena s fie montat in mijlocul salii; propunea i noi forme pentru edificiul teatral - fra a ajunge ins la o continuitate a rezultatelor. Cu primul studio de la Teatrul de Art, intentiile nu s-au realizat: studioul n-a putut ajunge la semnificaia de teatru propriu-zis, s-a limitat doar la experimentri far a da spectacole publice. Spre deosebire de maestrul su, Meyerhold a subliniat inc de la aceste prime experimentari prioritatea unui ritm pur teatral in munca actorului, un stil care trebuia s-i aib propriile-i legi valabile doar pe scen. Meyerhold s-a mutat dup aceea la Petersburg; acolo, n cercul poetului lvanov i al unor reprezentani ai lumii literare din capital, a conceput ideea unui teatru mistic,

bazat pe principiul unei teatraliti dionisiace, cu sugestivul nume Torele. Proiectul era ins prea fantezist pentru a putea fi realizat. Meyerhold a devenit atunci regizor la Teatrul Dramatic, pe care l nfiinase la Petersburg una din cele mai mari actrite din Rusia, Vera Komisarjevskaia. De la primele lui nceputuri, dup activitatea la primul studio al lui Stanislavski pn la aceea de la teatrul Verei Komisarjevskaia, n lumina dramelor simboliste ale lui Maeterlinck, Hauptmann i Wedekind, a piesei Hedda Gabler vzut n mod prerafaelit (n contrast net cu interpretarea realist-psihologic pe care i-o dadea Stanislavski) si a lui Calderon de la Barca, Meyerhold recurge la atmosfera liric i picturala, la misterios si la inefabil, subordonnd fiecare element scenic necesitilor elementului plastic i sonor, mbinnd micrile si recitarea intr-o anumit armonie, supus prin intermediul textului, legilor artelor plastice si ale muzicii. Cnd Komisarjevskaia s-a retras din activitatea teatral, Meyerhold a devenit, in 1908, regizor al teatrelor imperiale. functie n care a rmas pn in 1917. Influenele strine, venite din alte pri, snt nlocuite cu influena unor forme istorice readuse la lumin; genul no japonez, Commedia dell'Arte, baletul. Totodat el nu renun la cutrile lui in privina formei, lucrnd pe scene mai mici sau n teatre de camer, unde se asociaz prin experimente formaliste cu imagmaia lui Blok, mistic i ironic Necunoscuta Careta si cu aceea a lui Schnitzler (pantomima Valul Pierrettei). La teatrele imperiale abordeaz piese clasice, Don Juan de Moliere, Mascarada de Lermontov, piese de Puskin si Suhovo-Koblin ntr-un spirit i cu forme absolut noi, dar cu un climat experimental mai disimulat, mereu cu intentia de a descoperi adevratul lor caracter i de a le interpreta ca atare. Desigur, si n aceast privin este evident strdania de a nu se lsa depit de timp, de a fi mereu la zi. Este vorba, de fapt, doar de pretexte pentru a aprofunda tehnica punerii in scen in fiecare amnunt istoric, in fiecare variaie, in fiecare efect al el. Pentru spectacolulMascarada (premiera la 25 aprilie 1917) a lucrat aproape patru ani documentandu-se cu seriozitatea-i obinuit, in toate direciile care-i puteau duce la geneza si structura dramatic a textului. Aa cum Stanislavski ncercase s realizeze o simbioz ntre naturalismul exterior i naturalismul interior. Meyerhold a cutat s ajung la o fuziune dialectic ntre un stil pur teatral i exigenele ideologice i psihologice ale textului. Se ntmpla ins n mod inevitabil ca intenia s par valoroas mai mult prin impresiile pe care izbutea s le suscite decit prin adevrul uman i istoric pe care-l reprezenta, cu toate c Meyerhold i ddea osteneala s se documenteze istoric asupra autorului i a lumii sale. Pentru el, spectacolul nu i-a pierdut niciodat caracterul de srbtoare animat si multicolor. Pn aici, drumul este normal, dei pe atunci prea foarte indrzne (i chiar era, n comparaie cu acela al lui Max Reinhardt, de pild, care, pornind de la acelai punct de plecare, a ajuns s se lase antrenat de stilul decorativ). Din 1914 pn in 1916, Meyerhold colaborase la o revist: Dragostea celor trei portocale, in care, sub pseudonimul Doctorul Pretutindeni - pe care l folosise i mai nainte - vorbea despre cutrile lui teatrale si le teoretiza rezultatele. Pseudonimul avea s se transforme in porecl: i s-a zis Doctorul Pretutindeni (un personaj al lui Hoffmann), mei nti cu admiraie, apoi cu dispre. La instaurarea Revolutiei, Meyerhold nu se simte descumpnit. Posibilitatea de a o lua iari de la inceput l entuziasmeaz sincer, devine pentru el un stimulent puternic. El va

fi dintre puinii regizori rui care au izbutit intr-un timp foarte scurt s introduc Revolutia din Octombrie in teatru, s rspund la ateptrile maselor, la aspiraiile conductarilor si ale lui Lunacearski si Maiakovski. In cariera lui, a reuit s treaca cu mult dezinvoltur de la barocul funebru al spectacolelor din teatrele imperiale, la abstracionismul din Zorile de Verhaeren, i din Trustt D. E. de Ehrenburg si Kellermann. De la un teatru potolit la un teatru de agitaie. Teatrul Revolutiei a fost incredintat directiei lui Meyerhold, care l-a inaugurat la 7 noiembrie 1920 cu Zorile. Meyerhold credea acum intr-un teatru care s nu fie bazat pe realism, ci pe forme i texte ndrznee, provenite de la alte avangrzi. In regizrile din aceast perioad, a exploatat la maximum folosirea dinamic a luminii, muzica cu functie dramatic i dialogic, nu numai ca acompaniament. S-a ndreptat spre constructivisrn, eliminnd orice motiv decorativ, folosind planuri geometrice, maini, ca n Pdurea de Ostrovski (1924), panouri i scene turnante ca n Mandatul de Erdmann (1925). A cutat s mbine avangarda formal cu politica revoluionar. Meyerhold restabilete raporturi absolut naturale ntre sal i scen, ntre actor i muzic, costum i scen, ntre spectacol i edificiul respectiv. Socotete necesar intervenia n texte. Artitii cu nclinaiile lui Meyerhold recurg in general bucuros la clasici si a modificat un clasic modern european: Le cocu magniique; dintre rui, Revizorul de Gogol, Pdurea de Ostrovski, Moartea lui Tarelkin de SuhovoKoblin, Prea mult minte stric de Griboedov. Le-a refcut structura dup criterii noi i cu inserri care s le lmureasc semnificatia istoric n lumina marxismului. Mai trziu accept i producia medie sovietic, supunind-o ns de asemenea unui control personal: pune n scen Komandarm 2 de Selvinski, Url tu, China de Tretiakov, Ultimul, hotrtor de Vinevski, Dasclul Bubus de Faiko, Mandatul de Erdmann, Lista meritelor de Olesa, Focul de arm de Bezmenski. . Noua teorie a artei scenicc elaborat de Meyerhold i de discipolii si, n opoziie cu aceea a lui Stanislavski i Dancenko a fost numit biomecanic, i a numrat printre susintorii ei cei mai tenaci pe tnrul Eisenstein impreun cu Alexandrov (animator al unor spectacole teatrale care foloseau formele tipice ale circului: cutau adic s reprezinte piese clasice n mod revoluionar i revelator). Sprijinul teoretic al biomecanicii a fost creat prin asocierea unor deducii scoase din materialismul dialectic i din teoriile lui Pavlov, cu experienele teatrului oriental i ale Commediei dellArte. Expresia artistic era inclus n emotivitatea fizic, iar stimularea sentimentelor, in posibilitile plastice ale corpului si ale glasului. Pe lng aceasta, se atribuia artei dramatice o sarcin revoluionar fa de spectatori, printr-o punere in scen care s se ncadreze n conceptia marxist despre aciunea istoric. Cubismul i futurismul au fost un debuseu firesc pentru multe tendine i poate chiar pentru Meyerhold, cu condiia de a avea posibilitatea s-si fuloseasc inteligena, s ntreprind mereu alte aciuni i s nscoceasc alte imagini. Iat constructivismul, biomecanica; mainile, structura scheletic a lucrurilor, i circul, gimnastica ritmic i calculul muscular al reflexului psihic. Maiakovski identificase rebeliunea lui mpotriva ordinii stabilite cu totala transformare

a structurilor artistice, si le constransese sa devin instrumente de lupt i de educaie, suple i libere. Meyerhold s-a folosit de ele pentru a ajunge la prima interpretare ideologica-istoric a unui text redat pe scen: pentru a-i da o semnificatie cu ajutorul stiintei istorice marxiste tradus n termeni de regie. Puine snt carierele artistice in care predominana evenimentelor istorice sa apar cu mai mult evident. Pe de alt parte, nici un om de teatru n-a avut ca Meyerhold curajul de a nfrunta fi situaiile cu preul de a se vedea infrint. Dup cum pe plan estetic este surprinztoare vastitatea inventiilor si resurselor lui de imaginaie, la fel de surprinztoare este pe plan etic generozitatea angajrii sale. Constructivismul i biomecanica lui creeaza pe scen o stilistic de tip nou, adaptat lumii noi care se ntea, aducnd prin arta teatrala o interpretare a realitii concrete care asimila cele mai bune posibiliti oferite de metoda marxist, pe planul unei critici a textelor. Concepiile si realizrile lui Meyerhold au avut un rol determinant n evoluia artei scenice europene din acest secol. Destul sa spunem ca pe urmele lui au mers Piscator si Brecht. EI a fost cel dinti care a eliberat reprezentaia att de rmiele naturaliste ct si de cele estetizante, integrnd miscarea dramatic intr-un cadru istoric interpretat in lumina leninismului. n Meyerhold se adun multiple si complexe experiene care rsar in mod firesc in strile revoluionare. Revoluia politic i revoluia artistic au gsit in el ca i in Maiakovski un drum comun, pn cnd s-au limpezit i au devenit stimulatoare: coninuturi noi nu puteau s nu cear forme noi. Opera lui Meyerhold, iniiatoare i protagonist n istoria teatrului, nu este in istoria propriu-zis altceva dect o consecin, un reflex. Iar n aceast privin, Meyerhold aparine trecutului, l ncheie, l completeaz. Este artistul epocii de tranziie. E firesc ca el, ajuns la maturitate chiar in primii ani ai revoluiei, s-i creeze o form proprie in timpul rsturnrii, al trecerii de la o epoc la alta. Prezena lui s-a dovedit necesar, dar soarta acestor fenomene este desigur aceea de a dispare, nemaifiind necesare, ndat ce se produc noi condiii concrete. Supus evenimentelor n mod pasiv, el nu poate svri o jonciune, ca Vahtangov, dar constituie ultima verig din lanul unei traditii care se cerea renovat. Astzi, in orice lucrare despre regie, se amintesc soluiile lui formale, dar concepiile i snt ocolite. I-a lipsit n permanen o justificare luntric: i de aceea a cedat imboldurilor i manifestrilor care-i veneau din afar, cu ispitele lor, fr a se apra, aa cum mult vreme a fcut Tairov, si fr a ptrunde in aceast lume din afar pentru a o modifica, aa cum incercase Stanislavski naintea lui. Meyerhold s-a opus cu hotrre realismului socialist. La nceputul deceniului al patrulea, cnd Stalin a luat poziie mpotriva artei de avangard i a experimentalismului, munca lui Meyerhold a fost proclamat antagonist i nstrinat de poporul sovietic. Teatrul pe care l-a nfiinat i condus a fost nchis n 1938, iar Meyerhold a fost arestat i nchis un an mai trziu. A fost torturat i forat s fac o mrturisire, pe care a retractat-o mai trziu n faa judectorilor. A fost condamnat la moarte prin mpucare pe 1 februarie 1940. Data exact a morii sale nu se cunoate. Unele surse afirm c a fost executat pe 2 februarie 1940. Meyerhold a fost total reabilitat postum n 1955