Sunteți pe pagina 1din 178

Manual de protecţie civilă

pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

Lt. col. NICULAE STAN

PENTRU PERSONALUL CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL


PROTECŢIEI CIVILE DE LA LOCALITĂŢI,
INSTITUŢII PUBLICE ŞI AGENŢI ECONOMICI

Editura M.A.I.
2005
1
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

2
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

CUPRINS

1. Cuvânt înainte Pag. 4


2. PREGĂTIRE TEHNICĂ DE SPECIALITATE Pag. 5
3. Sistemul Naţional de Management al situaţiilor de Urgenţă Pag. 6
4. Protecţia Civilă în România Pag. 16
5. Protecţia populaţiei şi a salariaţilor prin măsuri specifice Pag. 25
6. Asigurarea înştiinţării, avertizării şi alarmării Pag. 26
7. Protecţia salariaţilor şi bunurilor materiale prin adăpostire Pag. 45
8. Protecţia N.B.C. şi asigurarea medicală Pag. 59
9. Protecţia salariaţilor şi a bunurilor materiale prin evacuare Pag. 76
10. Protecţia împotriva efectelor dezastrelor Pag. 84
11. Principalele tipuri de dezastre şi caracteristicile acestora Pag. 85
12. Mijloace de intervenţie Pag. 93
13. PREGĂTIREA TACTICĂ ŞI METODICĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ Pag. 113
14. Clasificarea şi conţinutul documentelor de protecţie civilă Pag. 114
15. Principii şi reguli de intervenţie Pag. 128
16. Dispozitivul de intervenţie Pag. 134
17. Modele de documente Pag. 136
Principii generale privind metodologia pregătirii şi desfăşurării
18. Pag. 143
exerciţiilor, antrenamentelor şi aplicaţiilor de protecţie civilă
19. Clasificarea şi conţinutul exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 144
Documente necesare pregătirii şi conducerii exerciţiilor şi aplicaţiilor
20. Pag. 147
de protecţie civilă
21. Metodologia desfăşurării exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 148
Tendinţe şi orientări privind organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor şi
22. Pag. 151
aplicaţiilor de protecţie civilă
23. SCHEME Pag. 152
Structura organizatorică a Sistemului Naţional de Management al
24. Pag. 154
Situaţiilor de Urgenţă şi a Protecţiei Civile
25. Surse de risc Pag. 158
26. Variante ale dispozitivului de intervenţie Pag. 166
27. Bibliografie Pag. 168

3
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

CUVÂNT ÎNAINTE

Amplul proces de modernizare şi operaţionalizare


a structurilor protecţiei civile, odată cu crearea
Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de
Urgenţă şi lipsa unor instrucţiuni şi regulamente de
specialitate, conduce la necesitatea implementării
unor noi manuale de specialitate care să
fundamenteze instruirea, conducerea, dotarea şi
modul de acţiune al formaţiunilor de intervenţie.
Manualul de faţă, reprezintă un ghid pentru
personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile la
localităţi, instituţii publice şi agenţi economici, oferind
acestora informaţiile de bază privind gestionarea
situaţiilor de protecţie civilă şi menţinerea
capabilităţilor de intervenţie ale formaţiunilor, pentru
îndeplinirea misiunilor.
Manualul se constituie într-o lucrare, care am
dori să contribuie la dezvoltarea orizontului de acţiune
în planificarea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor
de intervenţie, precum şi pentru întocmirea
documentelor exerciţiilor de protecţie civilă şi

4
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

elaborarea documentelor de conducere la nivel de


localitate, instituţie publică şi agent economic.
Autorul

5
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

6
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

SISTEMUL NAŢIONAL DE MANAGEMENT


AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

I. GENERALITĂŢI
Având în vedere existenţa, în domeniul managementului prevenirii şi
gestionării situaţiilor de urgenţă, a unui sistem instituţional parţial închegat, cu
funcţionare temporară şi care se activează abia la momentul producerii situaţiilor de
urgenţă şi pentru a asigura instituirea în cel mai scurt timp a unui cadru legal modern
şi a unor mecanisme manageriale perfecţionate, menite să asigure, în mod unitar şi
profesionist, apărarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, a valorilor
materiale şi culturale importante pe timpul producerii unor situaţii de urgenţă, care să
permită restabilirea rapidă a stării de normalitate, Guvernul României a adoptat
Ordonanţa de Urgenţă (nr. 21/ 15.04.2004) prin care a fost înfiinţat Sistemul
Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, pentru asigurarea resurselor şi
coordonarea acţiunilor în situaţii de urgenţă.
Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, denumit în
continuare Sistem Naţional, se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pentru
prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor
umane, materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de
normalitate. Sistemul Naţional este organizat de autorităţile administraţiei publice şi
se compune dintr-o reţea de organisme, organe şi structuri abilitate în managementul
situaţiilor de urgenţă, constituite pe niveluri sau domenii de competenţă, care dispune
de infrastructura şi de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în
ordonanţa de urgenţă menţionată.
Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:
♦ previziunea şi prevenirea;
♦ prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;
♦ respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
♦ asumarea responsabilităţii gestionarii situaţiilor de urgenţă de către autorităţile
administraţiei publice;
♦ cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme si
organizaţii similare;
♦ transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă,
astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;
♦ continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă,
de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul

7
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
autorităţilor administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de
intensitatea acestora;
♦ operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor
Sistemului Naţional.
Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii
de urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru:
♦ avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de
pericol;
♦ declararea stării de alertă în cazul iminentei ameninţării sau producerii
situaţiei de urgenţă;
♦ punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice
tipurilor de risc si, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau
parţial afectată;
♦ intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de
situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;
♦ acordarea de ajutoare de urgenţă;
♦ instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din
Constituţia României, republicată;
♦ solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională;
♦ acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice;
♦ alte măsuri prevăzute de lege.
♦ Autorităţile şi organismele din componenţa Sistemului Naţional cooperează,
în exercitarea atribuţiilor specifice, atât între ele, cât şi cu alte instituţii şi
organisme din afara acestuia, din ţară sau din străinătate, guvernamentale
sau neguvernamentale.

II. ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL

Sistemul Naţional are în compunere (schema nr.1 din capitolul scheme):


♦ comitete pentru situaţii de urgenţă;
♦ Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
♦ servicii publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă;
♦ centre operative pentru situaţii de urgenţă;
♦ comandantul acţiunii.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt:
♦ Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
♦ comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii
de urgenţă;
♦ Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă;
♦ comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă;
8
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
♦ comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt organisme interinstituţionale de
sprijin al managementului şi se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţia
impune.
Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare
Comitet Naţional, se constituie şi funcţionează sub conducerea nemijlocită a
Ministrului Administraţiei şi Internelor şi sub coordonarea primului-ministru.
Comitetul Naţional este un organism interministerial format din persoane cu
putere de decizie, experţi si specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii
complexe în gestionarea situaţiilor de urgenţă.
Organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional a fost stabilită prin
Hotărârea de Guvern nr. 1489/09.09.2004.
Comitetul naţional se compune din:
- preşedinte: ministrul administraţiei şi internelor;
- vicepreşedinte: un secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi
Internelor;
- membri: un secretar de stat de la fiecare minister sau un adjunct al
conducătorului fiecărei instituţii publice centrale prevăzute în anexa nr.1 a
HGR nr. 1489/09.09.2004;
- consultanţi: câte 1 – 2 experţi şi /sau specialişti din fiecare minister şi
instituţie publică centrală prevăzute în aceeaşi anexă.
Secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional funcţionează ca
un compartiment specializat în cadrul Centrului Operaţional Naţional din
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aşa cum este prevăzut în
HGR. nr. 1940/09.09.2004.
Comitetul Naţional asigură îndeplinirea atribuţiilor specifice pe linia realizării
în România a obiectivelor strategiei internaţionale de reducere a dezastrelor.
La ministere şi la alte instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea
situaţiilor de urgenţă se constituie şi funcţionează sub conducerea miniştrilor,
respectiv a conducătorilor instituţiilor publice centrale, comitete ministeriale
pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete ministeriale.
Comitetul ministerial se constituie prin ordin al ministrului ori al
conducătorului instituţiei publice centrale, după caz, şi are în componenţă persoane
cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul propriu al ministerului şi din
unele instituţii şi unităţi aflate în subordinea acestuia, cu atribuţii în gestionarea
situaţiilor de urgenţă.
În componenţa comitetului ministerial, la solicitarea ministrului respectiv,
pot fi cooptaţi şi reprezentanţi ai altor ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu.
La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, sub conducerea prefectului,
Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă. Din acest
comitet fac parte primarul general, primarii de sectoare, şefi de servicii publice
deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală, manageri ai unor
instituţii, regii autonome şi societăţi comerciale care îndeplinesc funcţii de sprijin
în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor economici

9
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de
situaţii de urgenţă.
Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului se stabilesc prin ordin al
prefectului municipiului Bucureşti.
La nivelul judeţelor se constituie, sub conducerea prefecţilor, comitete
judeţene pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete judeţene.
Din comitetul judeţean fac parte preşedintele consiliului judeţean, şefi de
servicii deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală şi alţi manageri
ai unor instituţii şi societăţi comerciale de interes judeţean care îndeplinesc funcţii
de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor
economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial
generatori de situaţii de urgenţă.
Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor judeţene se stabilesc prin
ordine ale prefecţilor.
La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum
şi al comunelor se constituie, sub conducerea primarului şi cu avizul prefectului,
comitete locale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete
locale.
Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau
municipiului, după caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor
instituţii şi agenţi economici din unitatea administrativ-teritorială respectivă,
precum şi manageri sau conducători ai agenţilor economici, filialelor, sucursalelor
ori punctelor de lucru locale, care, prin specificul activităţii, constituie factori de
risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă.
Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prin
dispoziţie a primarului, cu avizul prefectului.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare
Inspectoratul General, ca organ de specialitate din subordinea Ministerului
Administraţiei şi Internelor, asigură coordonarea unitară şi permanentă a
activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
În cadrul Inspectoratului General se organizează inspecţia de prevenire,
centrul operaţional naţional şi alte structuri adecvate pentru managementul
situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în
comunicaţii, informatică şi relaţii publice.
Centrul operaţional îndeplineşte permanent funcţiile de monitorizare,
evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şi coordonare tehnică
operaţională la nivel naţional a situaţiilor de urgenţă.
Inspectoratul General prin centrul operaţional naţional, asigură secretariatul
tehnic permanent al Comitetului Naţional, preluând în acest sens, la data
desfiinţării Comisiei Guvernamentale de Apărare Împotriva Dezastrelor,
secretariatul tehnic permanent al acesteia.
Inspectoratul General asigură coordonarea şi controlul de specialitate al
serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, profesioniste şi voluntare
asigură şi potrivit competenţelor legale, cooperarea şi reprezentarea la nivel

10
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
naţional în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării
situaţiilor de urgenţă.
Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă,
denumite în continuare servicii de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii
deconcentrate, care funcţionează ca inspectorate judeţene si al municipiului
Bucureşti, asigură în zonele de competenţă coordonarea, îndrumarea şi controlul
activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
În cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste se organizează inspecţii de
prevenire, centre operaţionale şi alte structuri adecvate pentru gestionarea
situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în
comunicaţii, informatică şi relaţii publice.
Centrele operaţionale îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute pentru centrul
operaţional naţional, la nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti.
Serviciile de urgenţă profesioniste, prin centrele operaţionale, asigură
secretariatele tehnice permanente ale comitetelor judeţene şi al Comitetului
Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă.
Serviciile publice de urgenţă asigură, potrivit competenţelor legale în unităţile
administrativ-teritoriale în care funcţionează, cooperarea în domeniile protecţiei
civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionarii situaţiilor de urgenţă.
La nivelul ministerelor, al altor instituţii publice centrale cu atribuţii în
gestionarea situaţiilor de urgenţă, al municipiilor - cu excepţia municipiului
Bucureşti, al oraşelor şi comunelor se constituie centre operative pentru situaţii de
urgenţă, denumite în continuare centre operative.
La ministerele şi instituţiile publice centrale cu atribuţii şi funcţii de sprijin
complexe în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, prevăzute în anexa nr.
1, a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr 21, centrele operative se constituie ca
structuri cu activitate permanentă.
Centrele operative îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute pentru centrele
operaţionale, în domeniile de competenţă, ale ministerelor şi instituţiilor publice
centrale respective.
Centrele operative se constituie din personalul aparatului propriu al autorităţii
respective, prin ordin al ministrului, conducătorului instituţiei publice centrale sau
prin dispoziţie a primarului.
Centrele operative asigură secretariatele tehnice ale comitetelor constituite la
nivelul autorităţilor publice centrale sau locale.
În situaţii de urgenţă, coordonarea unitară la locul producerii evenimentului
excepţional a acţiunii tuturor forţelor stabilite pentru intervenţie se realizează de
către o persoană împuternicită, după caz, de către Comitetul Naţional, ministerial,
judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi gravitatea
evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţe concentrate, denumită
comandantul acţiunii. Comandantul acţiunii poate fi ajutat în îndeplinirea
sarcinilor de către grupa operativă şi punctul operativ avansat, constituite potrivit
reglementărilor în vigoare.

11
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor,
centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă se stabilesc
pe baza regulamentului-cadru aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Sistemul de comunicaţii, de prelucrare automată şi de stocare a datelor necesare
funcţionării Sistemului Naţional se asigură prin mijloace proprii ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor, ale celor din dotarea Ministerului Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiei, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ale altor
componente ale sistemului naţional de apărare.

III. ATRIBUŢIILE COMPONENTELOR SISTEMULUI NAŢIONAL

Comitetul Naţional are următoarele atribuţii principale:


♦ examinează şi propune spre adoptare Guvernului Planul naţional de asigurare
cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de
urgenţă;
♦ analizează şi supune spre aprobare Guvernului Regulamentul - cadru de
organizare, funcţionare şi dotare a comitetelor, centrelor operaţionale şi
centrelor operative pentru situaţii de urgenţă, precum şi fluxul informaţional -
decizional;
♦ declară, cu acordul primului - ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la
nivelul mai multor judeţe, coordonează gestionarea situaţiilor de urgenţă şi
declară încetarea stării de alertă;
♦ hotărăşte, cu acordul primului - ministru, punerea în aplicare a planurilor de
evacuare, la propunerea comitetelor ministeriale, judeţene sau al municipiului
Bucureşti;
♦ propune Guvernului, prin ministrul administraţiei şi internelor, instituirea de
către Preşedintele României a "stării de urgenţă" în zonele afectate, în baza
solicitărilor primite de la comitetele judeţene sau al municipiului Bucureşti, şi
urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens;
♦ propune Guvernului solicitarea/acordarea de asistenţă umanitară internaţională
în cazul situaţiilor de urgenţă cu impact deosebit de grav, pe baza analizelor
întocmite de Inspectoratul General;
♦ coordonează, pe teritoriul naţional, activitatea forţelor internaţionale solicitate
pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă, îndeosebi în domeniul înlăturării
efectelor distructive ale dezastrelor, în conformitate cu prevederile legii
române;
♦ propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare
pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, inclusiv pentru operaţionalizarea
Sistemului Naţional şi a structurilor de intervenţie în afara frontierelor de stat,
în cadrul structurilor specializate ale organismelor internaţionale cu atribuţii în
domeniu;

12
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
♦ stabileşte repartizarea principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură
ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind
prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, care se aprobă prin hotărâre a
Guvernului;
♦ iniţiază elaborarea de acte normative pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă şi
le avizează pe cele elaborate de comitetele ministeriale, judeţene şi al
municipiului Bucureşti;
♦ analizează şi supune spre aprobare Guvernului scoaterea de la rezervele de stat
a unor produse şi bunuri materiale necesare sprijinirii autorităţilor
administraţiei publice locale şi populaţiei afectate de dezastre sau alte situaţii de
urgenţă;
♦ stabileşte modul de cooperare a structurilor Sistemului Naţional cu alte
autorităţi şi organisme ale statului român sau internaţionale abilitate în
managementul stărilor excepţionale;
♦ coordonează informarea opiniei publice privind managementul situaţiilor de
urgenţă;
♦ îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite potrivit legii.
Comitetele ministeriale, judeţene, al Municipiului Bucureşti şi locale au
următoarele atribuţii principale:
♦ informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General (comitetele locale
prin Centrul Operaţional Judeţean respectiv al Municipiului Bucureşti) privind
stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării
acestora;
♦ elaborează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice
tipurilor de risc din domeniile de competenţă ale ministerelor şi celorlalte
instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le
prezintă spre avizare Inspectoratului General şi Comitetului Naţional (numai la
nivelul ministerelor);
♦ evaluează situaţiile de urgenţă produse în domeniile de competenţă, respectiv
pe suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale şi stabilesc măsuri şi acţiuni
specifice pentru gestionarea acestora, inclusiv privind prealarmarea serviciilor
de urgenţă din domeniile de competenţă ale ministerelor, şi propun, după caz,
declararea stării de alertă sau instituirea stării de urgenţă;
♦ analizează şi avizează planurile proprii pentru asigurarea resurselor umane,
materiale şi financiare necesare gestionarii situaţiilor de urgenţă;
♦ informează Comitetul Naţional, colegiile ministerelor, respectiv Consiliile
Judeţeane (al Municipiului Bucureşti) şi locale asupra activităţii desfăşurate;
♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege, de Comitetul Naţional
sau de organele abilitate.

Inspectoratul General are următoarele atribuţii principale:

13
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
♦ analizează, evaluează şi monitorizează tipurile de risc, efectuează prognoze
asupra evoluţiei acestora în scopul identificării stărilor potenţial generatoare de
situaţii de urgenţă, propunând totodată măsuri pentru avertizarea populaţiei şi
prevenirea agravării situaţiei;
♦ asigură coordonarea aplicării unitare, pe întreg teritoriul ţării, a măsurilor şi
acţiunilor de prevenire si gestionare a situaţiilor de urgenţă;
♦ asigură informarea operativă a ministrului administraţiei şi internelor şi a
instituţiilor interesate asupra stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgentă
sau producerii situaţiilor de urgenţă în teritoriu, printr-un sistem informaţional
propriu;
♦ coordonează derularea programelor naţionale de pregătire în domeniul apărării
împotriva dezastrelor;
♦ coordonează activităţile de prevenire şi de intervenţie desfăşurate de serviciile
publice comunitare profesioniste, precum şi constituirea grupelor operative
pentru coordonarea şi sprijinul răspunsului în situaţii de urgenţă în zonele grav
afectate;
♦ transmite şi urmăreşte îndeplinirea deciziilor Comitetului Naţional;
♦ asigură informarea populaţiei prin mass-media despre iminenţa ameninţării ori
producerea situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra măsurilor întreprinse pentru
limitarea sau înlăturarea efectelor acestora;
♦ asigură coordonarea tehnică şi de specialitate a centrelor operaţionale şi a
centrelor operative şi asigură menţinerea permanentă a fluxului informaţional
cu acestea;
♦ cooperează cu organismele de profil pe plan internaţional, pe baza convenţiilor
la care statul român este parte, şi urmăreşte respectarea acestor convenţii în
domeniul situaţiilor de urgenţă;
♦ avizează şi propune Comitetului Naţional, spre aprobare, planurile de
intervenţie, de cooperare sau de asistenţă tehnică cu alte structuri ori organizaţii
internaţionale, în vederea îmbunătăţirii managementului situaţiilor de urgenţă;
♦ constituie şi gestionează baza de date cu privire la situaţiile de urgenţă şi pune
la dispoziţia instituţiilor interesate datele şi informaţiile solicitate pentru
soluţionarea situaţiilor de urgenţă;
♦ avizează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice
tipurilor de risc, elaborate de comitetele ministeriale, şi le prezintă spre
aprobare;
♦ acordă asistenţă tehnică de specialitate autorităţilor publice centrale si locale
privind gestionarea situaţiilor de urgenţă;
♦ propune ministrului administraţiei şi internelor participarea cu forţe şi mijloace
la înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă în afara teritoriului ţării, potrivit
tratatelor, acordurilor şi înţelegerilor internaţionale la care România este parte;
♦ coordonează planificarea resurselor necesare gestionării situaţiilor de urgenţă la
nivel naţional şi elaborează proiectul planului de asigurare cu resurse umane,
materiale şi financiare pentru astfel de situaţii;
14
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
♦ elaborează rapoarte şi alte documente pentru informarea Comitetului Naţional,
primului-ministru, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Preşedintelui
României şi comisiilor de specialitate ale Parlamentului;
♦ cooperează cu celelalte organe ale statului abilitate în managementul stării de
urgenţă, stării de asediu sau al altor stări excepţionale;
♦ funcţionează ca punct naţional de contact în relaţiile cu organismele şi
organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale cu
responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă;
♦ elaborează Regulamentul-cadru privind organizarea, atribuţiile, funcţionarea şi
dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii
de urgenţă;
♦ informează Colegiul Ministerului Administraţiei şi Internelor asupra activităţii
desfăşurate;
♦ îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Comitetul Naţional sau de primul-
ministru privind managementul situaţiilor de urgenţă şi prin regulamentul
propriu de organizare şi funcţionare.

Serviciile de urgenţă profesioniste au următoarele atribuţii principale:


♦ organizează şi desfăşoară activităţi specifice de prevenire a situaţiilor de
urgenţă;
♦ participă la identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor de risc şi a
factorilor determinanţi ai acestora şi întocmesc schemele cu riscurile teritoriale
din zonele de competenţă, pe care le supun aprobării prefecţilor;
♦ exercită coordonarea, îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate al
activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă;
♦ acordă asistenţă tehnică de specialitate privind gestionarea situaţiilor de
urgenţă;
♦ monitorizează prin centrele operaţionale evoluţia situaţiilor de urgenţă şi
informează operativ prefecţii şi Inspectoratul General;
♦ planifică, organizează şi desfăşoară pregătirea pentru răspuns, în cazul
situaţiilor de urgenţă, a subunităţilor de intervenţie din subordine;
♦ fac propuneri comitetelor pentru situaţii de urgenţă şi Inspectoratului General
privind gestionarea şi managementul situaţiilor de urgenţă;
♦ urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a
planurilor de intervenţie şi de cooperare specifice tipurilor de riscuri;
♦ asigură transmiterea operativa a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor şi urmăresc
menţinerea legăturilor de comunicaţii între centrele operaţionale şi operative
implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi cu dispeceratele
integrate pentru apeluri de urgenţă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi
forţelor care intervin în acest scop;

15
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
♦ centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de
sprijin pe timpul situaţiilor de urgenţă şi le înaintează organismelor şi organelor
abilitate;
♦ gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă din zonele de
competenţă;
♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind gestionarea situaţiilor de
urgenţă, prevăzute de lege sau stabilite de organismele şi organele abilitate.

Centrele operative cu activitate permanentă au următoarele atribuţii


principale:
♦ centralizează şi transmit operativ la centrul operaţional al Inspectoratului
General date şi informaţii privind apariţia şi evoluţia stărilor potenţial
generatoare de situaţii de urgenţă;
♦ monitorizează situaţiile de urgenţă şi informează Inspectoratul General şi
celelalte centre operaţionale şi operative interesate;
♦ urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a
planurilor de intervenţie şi cooperare specifice tipurilor de riscuri;
♦ asigura transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor, precum şi
menţinerea legăturilor de comunicaţii cu centrele operaţionale şi operative
implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, cu dispeceratele integrate pentru
apeluri de urgenţă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelor care intervin
în acest scop;
♦ centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de
sprijin pe timpul situaţiilor de urgenţă şi fac propuneri pentru asigurarea lor;
♦ gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă;
♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind managementul situaţiilor de
urgenţă, prevăzute de lege şi în regulamentul - cadru menţionat la art. 17.
Centrele operative care se constituie numai la declararea stării de alertă, pe
timpul funcţionării lor, îndeplinesc atribuţii similare celor menţionate anterior.
Documentele şi baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă, deţinute de aceste
centre operative, se gestionează permanent de către persoane anume desemnate din
cadrul aparatului propriu al autorităţilor respective.
Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice si siguranţei
naţionale au obligaţia, potrivit competenţelor lor, să transmită Inspectoratului
General sau, după caz, direct ministrului administraţiei şi internelor ori primului-
ministru datele şi informaţiile referitoare la situaţiile potenţial generatoare de
situaţii de urgenţă, precum şi despre evoluţia şi consecinţele acestora.
Inspectoratul General asigură transmiterea deciziilor luate de Guvern sau de
Comitetul Naţional către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în
vederea gestionării, în mod unitar, a situaţiilor de urgenţă.

16
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PROTECŢIA CIVILĂ ÎN ROMÂNIA

1. Definiţie şi principii generale


Protecţia civilă este o componenta a sistemului securităţii naţionale şi
reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, masuri şi sarcini
organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publica,
planificate, organizate şi realizate potrivit legii, in scopul prevenirii şi reducerii
riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului
împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării
operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii
persoanelor afectate.
Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi
se bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi
privat romane, precum şi persoanelor fizice.
Concepţia, organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţilor de protecţie
civilă se stabilesc şi se realizează la nivel local şi naţional pe principiile autonomiei,
subsidiarităţii, legalităţii, responsabilităţii, corelării obiectivelor şi resurselor,
cooperării şi solidarităţii.

2. Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:


a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre
naturale şi tehnologice de pe teritoriul României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi
informaţiilor referitoare la protecţia civilă ;
c) informarea şi pregătirea preventiva a populaţiei cu privire la pericolele la
care este expusa, masurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de
protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce ii revin şi modul de acţiune pe timpul
situaţiei de urgenta;
d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de
intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte
organisme specializate cu atribuţii in domeniu;
e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei in situaţiile de
urgenta;
f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi
arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale
conflictelor armate;
g) asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de
urgenţă sau de conflict armat;
h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea
pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de
urgenţă civila şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate;
i) limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer
pe timpul conflictelor armate;

17
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
j) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din
timpul conflictelor militare;
k) participarea la misiuni internaţionale specifice;
l) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice
in situaţii de urgenţă sau de conflict armat.
Aceste atribuţii se completează cu cele cuprinse in alte acte normative
incidente sau conexe, precum şi cu prevederile actelor internaţionale in
domeniu, la care România este parte.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă sunt constituite,
potrivit legii, servicii de urgenta profesioniste şi voluntare.
În condiţiile legii se pot constitui şi alte structuri de urgenta publice sau private.
In funcţie de tipurile de riscuri specifice, unităţile administrativ-teritoriale,
localităţile componente, instituţiile publice, agenţii economici şi obiectivele se
clasifica, din punct de vedere al protecţiei civile.

3. Organizarea protecţiei civile


Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, al
instituţiilor publice, al agenţilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se
realizează in raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecţiei civile şi
consta in:
a) constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de
urgenţă;
b) constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenta;
c) încadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul
protecţiei civile;
d) întocmirea planurilor de analiza şi de acoperire a tipurilor de riscuri in
teritoriul de competenta sau in domeniul de activitate;
e) planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a
salariaţilor privind protecţia civilă ;
f) organizarea evacuării in caz de urgenta civila;
g) organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă ;
h) planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute la lit. a)-c),
precum şi pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevăzute la lit. d).
Schema cu organizarea protecţiei civile în România este prezentată în capitolul
„scheme”.
Activitatea de protecţie civilă din România este coordonata de primul-
ministru, care conduce aceasta activitate prin ministrul administraţiei şi internelor, in
calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenta.
La nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, activitatea de protecţie
civilă este condusa de către preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenta,
constituite potrivit legii, iar la nivelul agenţilor economici, de către conducătorii
acestora.
La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate
permanenta sau temporara din Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de
urgenţă se constituie structuri specializate in domeniul protecţiei civile.
18
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţiilor
publice şi al agenţilor economici cuprinşi in clasificarea din punct de vedere al
protecţiei civile, se încadrează personal de specialitate cu atribuţii in domeniul
protecţiei civile.

Personalul de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile se


încadrează la:
a) ministerele şi instituţiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se
constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanenta;
b) serviciile publice deconcentrate la nivel judeţean, la nivelul municipiului
Bucureşti şi sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit
legii, constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate
permanenta;
c) regiile autonome, companiile naţionale şi societăţile comerciale care, prin
specificul activităţii lor, pot crea stări potenţial generatoare de situaţii de
urgenţă civilă sau sunt expuse unor riscuri majore;
d) consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale in care, potrivit
schemelor cu riscuri teritoriale întocmite conform legii de către inspectoratele
pentru situaţii de urgenta, exista pericolul potenţial de producere a dezastrelor
naturale provocate de cutremure, inundaţii şi incendii de pădure.
Personalul de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile, de la
municipii, oraşe, comune, instituţii publice şi agenţi economici, asigura permanent
coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi masurilor de protecţie civila,
participa la pregătirea serviciilor de urgenta, a salariaţilor si/sau a populaţiei şi
asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situaţii de urgenta,
respectiv a celulelor de urgenta.
La instituirea masurilor excepţionale, precum şi in situaţii de conflict
armat, structurile existente pe timp de pace, ca şi cele care se completează sau se
înfiinţează la mobilizare, îndeplinesc funcţiile şi Atribuţiile pe linia protecţiei
civile prevăzute de lege, având în vedere respectarea prevederilor protocoalelor
adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, privind protecţia
civilă.
Activitatea de prevenire in domeniul protecţiei civile si/sau al intervenţiei
operative se asigura de către serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in
conformitate cu competentele şi Atribuţiile stabilite potrivit legii. Serviciile de
urgenta profesioniste sau voluntare şi celelalte structuri specializate pentru intervenţie
şi acţiune in situaţii de urgenţă(inclusiv serviciile de urgenta private), constituite de
către autorităţile abilitate in condiţiile legii, cuprind personal şi formaţiuni instruite in
specialităţi necesare protecţiei civile.

19
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
4.Atribuţii şi obligaţii privind protecţia civilă

Atribuţii ale autorităţilor administraţiei publice


Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigura stabilirea şi
integrarea masurilor de protecţie civilă în planurile şi programele de dezvoltare
economico-socială ce se elaborează la nivel naţional, judeţean şi local şi urmăresc
realizarea acestora.
Guvernul exercita următoarele atribuţii principale:
a) aproba strategia naţionala a protecţiei civile şi actele normative specifice,
potrivit competentei;
b) analizează periodic şi ori de cate ori situaţia o impune activitatea de protecţie
civila;
c) aproba planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare
pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;
d) propune, potrivit legii, Preşedintelui României instituirea şi încetarea stării de
urgenţă în zonele afectate;
e) încheie acorduri internaţionale in domeniul protecţiei civile;
f) adopta hotărâri prin care se acorda ajutoare de urgenta şi despăgubiri
persoanelor fizice şi juridice afectate;
g) aproba planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de protecţie civilă cu caracter
internaţional;
h) solicita, la nevoie, sprijin internaţional;
i) aproba acordarea de ajutor, in urma solicitărilor, statelor afectate de
dezastre.
j) asigura gestionarea tipurilor de riscuri specifice şi îndeplinirea funcţiilor de
sprijin prin structuri specifice domeniilor de competenta, potrivit legii.
Organizarea şi funcţionarea acestor structuri se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.

Ministerul Apărării Naţionale planifica şi executa masurile de protecţie


civila, potrivit organizării şi planurilor specifice proprii şi planurilor comune cu alte
ministere.

Ministerul Administraţiei şi Internelor exercita, prin Inspectoratul General


pentru Situaţii de Urgenta, următoarele atribuţii principale:
a) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie
naţionala a protecţiei civile;
b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative specifice;
c) coordonează activităţile de evacuare, potrivit planurilor întocmite;
d) organizează şi conduce activitatea de asanare a teritoriului de muniţia rămasă
neexplodată din timpul conflictelor militare;
e) analizează periodic, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale,
stadiul realizării masurilor necesare a fi luate in situaţii de protecţie civila;
f) elaborează norme metodologice pentru întocmirea planurilor de urgenta
interna şi externa a agenţilor economici;
20
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
g) organizează şi conduce exerciţii şi aplicaţii de specialitate;
h) coordonează acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de
urgenţă;
i) colaborează cu organisme internaţionale de specialitate.
Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă este autoritate de
reglementare in domeniul protecţiei civile.
Controlul de stat in domeniul protecţiei civile se realizează prin activităţi de
avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, verificare, control şi se exercita prin
Inspecţia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de
Urgenta, respectiv prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judeţene şi
al municipiului Bucureşti, in scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întreg
teritoriul României.
Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă îndeplineşte rolul de punct
naţional de contact in relaţiile cu organisme internaţionale de profil.
Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor şi consiliile locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:
a) aproba organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale,
analizează anual şi ori de cate ori este nevoie activitatea desfăşurată şi adopta
masuri pentru îmbunătăţirea acesteia;
b) aproba planurile anuale şi de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane,
materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionarii situaţiilor de urgenţă;
c) participa, potrivit legii, la asigurarea finanţării masurilor şi a acţiunilor de
protecţie civila, precum şi a serviciilor de urgenta şi a structurilor care au
atribuţii legale in acest domeniu;
d) stabilesc, in condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile;
e) înfiinţează, in condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru
Situaţii de Urgenta, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile
voluntare de urgenta;
f) gestionează, depozitează, întreţin şi asigura conservarea aparaturii şi a
materialelor de protecţie civilă prin serviciile specializate din subordine;
g) asigura spatiile necesare funcţionarii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă
corespunzătoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum
şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie.
Prefectul are următoarele atribuţii principale:
a) aproba planurile operative şi de pregătire pe linia protecţiei civile şi
planificarea exerciţiilor şi a altor activităţi desfăşurate la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale;
b) urmăreşte îndeplinirea măsurilor de protecţie civilă la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale;
c) dispune, potrivit legii, instituirea stării de alerta, activarea sau folosirea,
după caz, a formaţiunilor de intervenţie;
d) aproba schema cu riscurile teritoriale întocmită de inspectoratul pentru
situaţii de urgenţă;

21
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
e) asigura condiţii pentru buna desfăşurare şi integrarea activităţii forţelor
de intervenţie din alte judeţe sau a echipelor internaţionale, după caz, sosite
in unitatea administrativ-teritorială in scopul limitării şi înlăturării efectelor
dezastrelor;
f) prezintă consiliului judeţean sau Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, după caz, propuneri de completare a sistemului de înştiinţare şi
alarmare a populaţiei, a fondului de adăpostire, a bazei materiale şi alte
masuri de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi
a mediului;
g) exercita controlul aplicării masurilor in situaţiile de protecţie civila.
Primarul are următoarele atribuţii principale:
a) propune consiliului local structura organizatorica de protecţie civila;
b) aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local in domeniul protecţiei
civile;
c) aproba planurile operative, de pregătire şi planificare a exerciţiilor de
specialitate;
d) propune fondurile necesare realizării masurilor de protecţie civila;
e) conduce exerciţiile, aplicaţiile şi activităţile de pregătire privind protecţia
civilă ;
f) coordonează activitatea serviciilor de urgenta voluntare;
g) aproba planurile de cooperare cu localităţile învecinate şi organismele
neguvernamentale;
h) dispune masuri şi controlează modul de întreţinere a spatiilor de adăpostire
colective de către administratorul acestora;
i) urmăreşte realizarea, întreţinerea şi funcţionarea legăturilor şi mijloacelor
de înştiinţare şi alarmare in situaţii de protecţie civila;
j) răspunde de alarmarea, protecţia şi pregătirea populaţiei pentru situaţiile de
protecţie civila;
k) solicita asistenta tehnica şi sprijin pentru gestionarea situaţiilor de
protecţie civila;
l) exercita controlul aplicării masurilor de protecţie civilă in plan local;
m) asigura evaluarea şi centralizarea solicitărilor de ajutoare şi despăgubiri in
situaţii de protecţie civila, precum şi distribuirea celor primite;
n) coordonează nemijlocit evacuarea populaţiei din zonele afectate de
situaţiile de protecţie civila;
o) stabileşte masurile necesare pentru asigurarea hrănirii, a cazării şi a
alimentarii cu energie şi apă a populaţiei evacuate;
p) dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice in zona sinistrata;
q) cooperează cu primarii localităţilor sau ai sectoarelor limitrofe, după caz,
in probleme de interes comun;
r) gestionează, depozitează, întreţine şi conserva tehnica, aparatura şi
materialele de protecţie civila, prin serviciile de specialitate subordonate.

22
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor
economici, indiferent de forma de proprietate, au următoarele obligaţii
principale:
a) asigura identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici,
generatori de evenimente periculoase;
b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea masurilor şi a acţiunilor de prevenire şi
de pregătire a intervenţiei, in funcţie de încadrarea in clasificarea de protecţie
civila;
c) organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanta elaborate de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta, servicii sau formaţiuni
proprii de urgenta şi stabilesc regulamentul de organizare şi funcţionare a
acestora;
d) participa la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit
acţiunile de alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor
situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile proprii;
e) asigura gratuit forţelor de intervenţie chemate in sprijin in situaţii de
urgenţă echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate
riscurilor specifice;
f) organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat in munca privind
protecţia civilă ;
g) asigura alarmarea populaţiei din zona de risc creata ca urmare a
activităţilor proprii desfăşurate;
h) prevăd, anual, in bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare
desfăşurării activităţilor de protecţie civilă;
i) înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc
şi le semnalează, de îndată, cu privire la iminenta producerii sau producerea
unei situaţii de urgenţă civilă la nivelul instituţiei sau agentului economic;
j) stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii
produselor regulile şi masurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile
previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare;
k) încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de
urgenţa profesioniste sau voluntare;
l) menţin in stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spatiile
de adăpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau
intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifica periodic;
m) îndeplinesc alte obligaţii şi masuri stabilite, potrivit legii, de către
organismele şi organele abilitate.
Persoanele fizice sau juridice care deţin imobile in indiviziune sau le utilizează
in comun sunt obligate sa coopereze pentru îndeplinirea masurilor de protecţie civilă
pentru întregul imobil sau ansamblu de imobile.
Proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de investiţii au următoarele
obligaţii:
d) sa prevadă in documentaţiile tehnice ale investiţiilor masurile specifice,
echipamentele şi dotările necesare, conform normativelor in vigoare, şi sa
asigure realizarea lor înainte de darea in exploatare a investiţiei;
23
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
b) sa obţină toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilă ,
prevenirea şi stingerea incendiilor şi de mediu, conform legii, şi sa urmărească
realizarea masurilor stabilite in cuprinsul acestora;
c) sa evalueze riscul seismic al zonei in care se executa lucrările şi sa
întocmească proiectul, respectiv sa execute construcţia sau instalaţia conform
gradului de risc seismic evaluat.
Persoanele care concura la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea,
repararea, postutilizarea construcţiilor, a echipamentelor şi a instalaţiilor
tehnologice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor prevăzute de lege, le vor
examina sistematic şi calificat pentru identificarea, evaluarea şi controlul
riscurilor, in condiţiile prevăzute de reglementările specifice.
Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:
d) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protecţie individuala, de
tratament medical şi antidoturi, daca sunt încadraţi la agenţi economici sau
instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
b) sa beneficieze de masurile de protecţie sociala prevăzute prin lege pentru
perioadele de întrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civila;
c) sa respecte normele, regulile şi masurile de protecţie civilă stabilite;
d) sa participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire
specifica.

5. Pregătirea pentru protecţia civilă


Pregătirea pentru protecţia civilă cuprinde pregătirea populaţiei şi a
salariaţilor, pregătirea serviciilor de urgenta, pregătirea personalului cu funcţii de
conducere pe linia protecţiei civile, precum şi a personalului de specialitate.
Pregătirea profesionala a serviciilor de urgenta şi a altor forte cu care se
cooperează se realizează pe baza programelor anuale de pregătire, aprobate de şefii
acestora.
Planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de cooperare privind protecţia civilă la
care participa, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenta, forţele de protecţie
şi sprijin şi populaţia se aproba de prefect, primar sau de ministrul administraţiei şi
internelor, după caz.
Exerciţiile de cooperare interjudeţene/regionale şi cele cu caracter internaţional
se aproba de Guvern, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor.
În documentele de planificare a pregătirii privind protecţia civilă se prevăd şi
resursele materiale şi financiare necesare, precum şi cine le asigură.
Iniţierea, calificarea, perfecţionarea sau specializarea conducătorilor
structurilor specializate de protecţie civilă şi a şefilor serviciilor de urgenta, a
personalului de specialitate, precum şi a altor persoane cu atribuţii in acest domeniu
se realizează prin cursuri, convocări sau instructaje şi se desfăşoară in Centrul
Naţional de Pregătire pentru Managementul Situaţiilor de urgenţă şi in centrele
zonale ale acestuia, precum şi in Institutul Naţional de Administraţie sau in alte
instituţii de învăţământ de profil.

24
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Pregătirea pentru protecţia civilă in instituţiile de învăţământ militar este
obligatorie şi se desfăşoară pe baza tematicilor elaborate cu consultarea
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta.
Formarea, perfecţionarea şi specializarea personalului serviciilor de
urgenta profesioniste şi al structurilor componente ale Sistemului Naţional de
Management al Situaţiilor de urgenţă se realizează in instituţiile de învăţământ de
profil din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Apărării
Naţionale, precum şi in alte unităţi abilitate din tara şi din străinătate.
Pregătirea populaţiei şi a salariaţilor
Informarea şi educarea preventiva a populaţiei privind protecţia civilă sunt
obligatorii şi se asigura prin: instituţiile de învăţământ şi educaţie de toate gradele,
mijloacele de informare in masa şi serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenta.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, in colaborare cu Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenta, stabileşte, prin protocol, temele şi activităţile practic-
aplicative de educaţie privind protecţia civilă , care se includ in programele de
învăţământ, precum şi in planurile activităţilor extraşcolare.
Societăţile publice şi private, naţionale şi locale, de radio şi televiziune, precum
şi presa scrisa sunt obligate sa asigure prezentarea in emisiunile, respectiv in ştirile şi
reportajele acestora, a riscurilor potenţiale, masurilor preventive şi a modului de
acţiune şi comportare a populaţiei pe timpul situaţiilor de urgenţă civila.
La informarea şi educarea preventiva a populaţiei privind protecţia civilă
participa şi organizaţiile neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor şi
specificului activităţilor acestora.
Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigura sistematic, de regula
împreuna cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, in condiţiile stabilite
prin dispoziţiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă
şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. Participarea salariaţilor la
instruire constituie sarcina de serviciu.

6.Termeni şi expresii folosite în Legea 481/2004, privind protecţia civilă


a) dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale
sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale
mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinţe, atinge ori depăşeşte
nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea
situaţiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii;
b) situaţie de protecţie civilă - situaţia generata de iminenta producerii sau de
producerea dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situaţii neconvenţionale
care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol sau afectează viaţa, mediul, bunurile si
valorile culturale si de patrimoniu;
c) înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenta
producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate către autorităţile
administraţiei publice centrale sau locale, după caz, in scopul evitării surprinderii si al
realizării masurilor de protecţie;
d) avertizare - aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre
iminenta producerii sau producerea unor dezastre;
25
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi
despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre
iminenta producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
g) adăpostire - măsură specifica de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a
valorilor culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare, împotriva efectelor
atacurilor aeriene ale adversarului. Adăposturile de protecţie civila sunt spatii special
amenajate pentru protecţia personalului in situaţii de urgenta, proiectate, executate,
dotate si echipate potrivit normelor si instrucţiunilor tehnice elaborate de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta si aprobate de ministrul
administraţiei si internelor;
h) asanare - ansamblul de lucrări si operaţiuni executate pentru înlăturarea sau
distrugerea muniţiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele
de trageri ale structurilor de apărare, ordine publica si securitate naţională.
(2) Termenii si expresiile referitoare la situaţii de urgenta, factori si tipuri de riscuri,
stare de alerta, intervenţie operativa si evacuare au înţelesurile prevăzute la art. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă.

26
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PROTECŢIA POPULAŢIEI ŞI A SALARIAŢILOR


PRIN MĂSURI SPECIFICE

27
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII, AVERTIZĂRII ŞI ALARMĂRII

1. Definirea înştiinţării, avertizării şi alarmării; Principiile înştiinţării,


avertizării şi alarmării la localităţi, instituţiile publice şi agenţii economici.

Înştiinţarea este activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre


iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către
autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării
surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie.
Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau
de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la
populaţie sau de la structurile care monitorizează sursele de risc.
Avertizarea este activitatea de aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor
necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre.
Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice
centrale sau locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza
înştiinţării primite de la structurile abilitate.
Prealarmarea reprezintă transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către
autorităţi despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian.
Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
şi de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la
Statul Major General şi de la structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe
armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
Alarmarea reprezintă transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a
populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian.
Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice
centrale sau locale, după caz, prin mijloace specifice pe baza înştiinţării primite de la
structurile abilitate.
Înştiinţarea şi avertizarea de protecţie civilă şi în situaţii de urgenţă cuprinde:
- înştiinţarea şi avertizarea despre pericolul atacului din aer;
- înştiinţarea şi avertizarea despre executarea loviturilor şi efectelor unui atac
cu Armele de Distrugere în Masă (Nucleară, Biologică şi Chimică) şi/sau
emisiilor altele decât atacul (EADA), sau convenţionale;
- înştiinţarea şi avertizarea despre pericolul producerii dezastrelor.
În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu sa declarat starea de război,
primele mesaje de prealarmă şi de alarmă se transmit cu aprobarea ministrului
administraţiei şi internelor, pe baza înştiinţărilor Statului Major General şi structurilor
specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, conform planurilor de cooperare
întocmite în acest sens.
Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer, se referă la
introducerea situaţiilor de prealarmă aeriană, alarmă aeriană şi încetarea alarmei
aeriene.

28
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Prealarma aeriană se transmite când ţintele aeriene se găsesc la o distanţă
corespunzătoare unui timp de zbor, faţă de frontiera de stat a României sau de limita
grupurilor de judeţe, care să asigure informarea autorităţilor despre pericolul atacului
aerian şi să le permită acestora luarea măsurilor şi desfăşurarea activităţilor ce se
impun pentru declanşarea în bune condiţiuni a semnalului de alarmă aeriană, dacă
este cazul.
Alarma aeriană se transmite când ţintele aeriene se găsesc la o distanţă
corespunzătoare unui timp de zbor, faţă de frontiera de stat a României sau de limita
grupurilor de judeţe, care să permită populaţiei realizarea măsurilor de protecţie
împotriva loviturilor din aer prin adăpostire sau alte mijloace specifice.
Atât pentru prealarmă cât şi pentru alarma aeriană, timpul de zbor, în minute,
se va preciza (dacă se va considera necesar) ulterior în „Instrucţiunile privind
înştiinţarea şi alarmarea”, elaborată de Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă.
În cazul unui atac iminent, atunci când nu s-a declanşat starea de război, primele
mesaje de prealarmă şi alarmă aeriană se transmit cu aprobarea Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă, pe baza informaţiilor furnizate de Statul Major
General (pe bază de Protocol).
Pe timp de pace înştiinţarea despre producerea sau pericolul producerii
accidentului nuclear şi chimic se realizează la ordinului ministrului administraţiilor şi
internelor de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, la propunerea
Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, comitetelor ministeriale pentru
situaţii de urgenţă şi ale altor instituţii publice centrale.
Încetarea alarmei aeriene se transmite când ţintele aeriene s-au depărtat de
frontiera de stat a României sau de limita grupurilor de judeţe şi existenţa pericolului
atacului aerian nu există.
Mesajul de prealarmă aeriană se transmite inspectoratelor judeţene pentru
situaţii de urgenţă, al municipiului Bucureşti şi sectoarelor acestuia, unităţilor militare
de protecţie civilă, şefilor inspectoratelor judeţene ale Ministerului Administraţiilor şi
Internelor, direcţiilor regionale, staţiilor şi nodurilor de cale ferată importante,
centralelor nuclearo-electrice, termocentralelor şi hidrocentralelor electrice,
instituţiilor publice şi agenţilor economici importanţi (cu producţie de apărare; care
folosesc în procesul de producţie surse radioactive sau substanţe toxice etc.).
Organele la care se transmit mesajele de prealarmă aeriană se stabilesc prin plan
de şefii inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi ai comitetelor pentru
situaţii de urgenţă de la municipii şi oraşe cu aprobarea preşedinţilor comitetelor
pentru situaţii de urgenţă.
Mesajul de alarmă aeriană se transmite inspectoratelor judeţene pentru situaţii de
urgenţă şi comitetelor pentru situaţii de urgenţă, cât şi personalului care acţionează
sistemele şi mijloacele de avertizare şi alarmare.
Mesajul de încetare a alarmei aeriene se transmite tuturor organelor la care s-a
introdus alarma aeriană şi prealarmă aeriană. La localităţile şi agenţii economici care
au suferit lovituri din aer, semnalul de încetarea alarmei aeriene se declanşează la

29
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
ordinul preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă al localităţii sau de
conducătorul agentului economic respectiv, după ce s-a raportat eşalonului superior.
Responsabilitatea înştiinţării şi avertizării despre pericolul contaminării
radioactive, cu substanţe toxice şi agenţi patogeni, revine conducătorului de la sursele
de risc şi staţiilor de măsurare a radioactivităţii mediului.
Aceştia au obligaţia de a înştiinţa inspectoratele judeţene pentru situaţii de
urgenţă, toate localităţile dispuse şi agenţii economici pe direcţia de propagare a
norului nuclear, chimic sau biologic.
Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută
numai cu aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau a
agentului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.
Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune
condiţii prevenirea populaţiei şi salariaţilor.
Oportunitatea alarmării constă în avertizarea populaţiei şi salariaţilor în timp
scurt şi se realizează prin asigurarea unor sisteme şi mijloace de alarmare care să
poată fi acţionate imediat.
Autenticitatea alarmării constă în transmiterea unor semnale de alarmare,
destinate prevenirii populaţiei şi salariaţilor care să nu creeze confuzii.
Stabilitatea alarmării constă în avertizarea populaţiei şi salariaţilor în orice situaţie
creată şi se asigură prin :
• menţinerea în permanentă stare de funcţionare a fiecărui mijloc de
alarmare ;
• folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare care să se bazeze pe
surse energetice diferite de funcţionare(electrică, aer comprimat, abur,
carburanţi etc.);
• asigurarea continuităţii legăturilor necesare acţionării mijloacelor de
alarmare ;
• restabilirea în timp scurt a mijloacelor şi sistemelor afectate ;
• utilizarea judicioasă a forţelor şi mijloacelor de alarmare în sectoarele şi
raioanele de intervenţie ;
• asigurarea unui înalt nivel de pregătire a personalului ce deserveşte
mijloacele de alarmare ;
Avertizarea populaţiei în bune condiţii se obţine prin organizarea alarmării
corespunzător caracteristicilor mijloacelor de alarmare instalate în localităţi, instituţii
publice şi agenţi economici, astfel încât intensitatea semnalelor acustice emise de
acestea să fie cu cel puţin 6-10 decibeli mai mare decât zgomotul de fond, dar nu mai
mult de 123 decibeli.

30
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

31
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă organizează şi execută


înştiinţarea la:
- comitetele ministeriale şi structurile de specialitate ale administraţiei
publice centrale care dispun de legături proprii;
- inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi unităţile subordonate,
pe zone şi grupe, ţinând seama de organizarea teritorial-administrativă a
ţării, zonele de operaţii şi direcţii probabile operative şi tactice, astfel încât
transmiterea mesajelor să se facă în cel mai scurt timp posibil.
Comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de
urgenţă care dispun de reţele proprii de legături, înştiinţează organele şi agenţii
economici importanţi subordonaţi (dispeceratele acestora) în timp de 1-2 minute din
momentul primirii mesajelor de înştiinţare.
Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, al municipiului Bucureşti şi
ale sectoarelor acestuia, înştiinţează pe grupe şi trepte comitetele pentru situaţii de
urgenţă de la municipiile, oraşele şi comunele din judeţ , cu prioritate localităţile mai
importante, în timp de 1-6 minute din momentul primirii mesajelor de înştiinţare.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile reşedinţă de judeţ şi
comitetele pentru situaţii de urgenţă de la celelalte municipii şi oraşe înştiinţează
comunele, instituţiile publice şi agenţii economici subordonaţi acestora precum şi
unele comune stabilite de inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă, în 1-4
minute din momentul primirii mesajului de înştiinţare.
Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă de la comune înştiinţează satele din
compunerea lor teritorial - administrativă. Celulele de urgenţă de la agenţii economici
organizează înştiinţarea personalului cu atribuţii de acţionare a mijloacelor de
alarmare şi de cercetare-observare.
Inspectoratele judeţene ale Ministerului Administraţiilor şi Internelor
organizează înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor subordonate pe baza datelor
primite de la eşaloanele superioare şi a inspectoratele judeţene pentru situaţii de
urgenţă conform “Metodologiei transmiterii mesajelor de înştiinţare a unităţilor
Ministerului Administraţiilor şi Internelor despre situaţii de urgenţă”.
Înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor militare aparţinând Ministerului Apărării
Naţionale se organizează şi execută atât de către eşaloanele superioare cât şi la
ordinul comandantului garnizoanei.
Pentru transmiterea mesajelor în timp util , inspectoratele şi comitetele pentru
situaţii de urgenţă care au atribuţii de înştiinţare întocmesc scheme de înştiinţare care
cuprind: eşalonul superior, marile unităţi şi unităţile militare de la care primesc
mesaje de înştiinţare, organele, localităţile şi agenţii economici prevăzuţi a fi
înştiinţaţi, organizate pe grupe şi trepte de înştiinţare ; mijloacele de transmisiuni
folosite pentru înştiinţare, precum şi alte date utile necesare asigurării înştiinţării.
Numărul grupelor de înştiinţare se stabilesc astfel încât să se asigure înştiinţarea
în cel mai scurt timp şi o bună recepţie a mesajelor în situaţiile când acestea sunt
32
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
transmise simultan pentru toţi corespondenţii. Fiecare grupă de înştiinţare va fi
compusă, de regulă din 6-8 corespondenţi.
Schemele de înştiinţare vor fi aprobate de preşedinţii comitetelor pentru situaţii
de urgenţă de la structurile cu atribuţii de înştiinţare.
Pentru realizarea înştiinţării se folosesc : echipamentele de înştiinţare tip - F-
1001A şi B, aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicaţii teritorial; căi
şi circuite telefonice închiriate permanent sau preluate temporar din sistemul de
telecomunicaţii teritorial ; căi şi circuite telefonice ale Serviciului de Telecomunicaţii
Speciale; staţii şi receptoare radio de tip militar, receptoare cu frecvenţe fixe,
radiotelefoane din înzestrarea protecţiei civile sau a unor agenţi economici, mijloace
mass media şi poşta electronică.
Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instalează în locurile stabilite de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă
profesioniste.
La primirea ordinului de trecere la realizarea treptei a II-a , echipamentele de
înştiinţare tip F-1001 se mută şi se instalează în punctele de comandă, unde se asigură
din timp de pace condiţiile tehnice şi circuitele necesare.
Echipamentele de înştiinţare tip F-1001A sunt destinate să asigure şi acţionarea
pe judeţe sau grupuri de judeţe, a sistemelor centralizate de alarmare din municipii şi
oraşe.
Pentru realizarea centralizată a înştiinţării prin fir, este organizat sistemul
automat de înştiinţare în situaţii de urgenţă din România, dotat cu echipamente de
înştiinţare şi alarmare tip F-1001 A şi B, căi şi circuite telefonice de interconectare.
Sistemul cuprinde următoarele subsisteme de înştiinţare :
- subsistemul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în care sunt
incluse şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale care dispun de
legături proprii, inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi comitetele pentru
situaţii de urgenţă de la municipii şi oraşe precum şi unităţile militare subordonate;
- subsistemele Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă, în care sunt
incluse comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile, oraşele (comunele) şi
unităţile dispuse pe teritoriul judeţelor.
Aparatura de înştiinţare urbană - centrale telefonice operative- sunt destinate să
asigure înştiinţarea centralizată din punctele de comandă judeţene, municipale şi
orăşeneşti a preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, şefilor inspectoratelor
judeţene ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, comandanţilor de garnizoane,
şi conducătorilor celulelor de urgenţă de la agenţii economici importanţi care dispun
de legături proprii de înştiinţare, precum şi a staţiilor meteo, staţiilor de control a
radioactivităţii mediului înconjurător, a laboratoarelor de igiena radiaţilor şi a
comunelor conectate la centralele telefonice automate.
Pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor de înştiinţare prin radio se
folosesc autostaţii (staţii) radio de tip militar, receptoare şi radiotelefoane cu
frecvenţe fixe, organizate în direcţii şi reţele radio de înştiinţare, potrivit prevederilor
Dispoziţiilor de comunicaţii elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă.
33
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Statul Major General asigură caracteristicile de lucru radio în reţelele de
înştiinţare centralizate şi direcţiile de cooperare proprii, cu Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă.
Inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă asigură pregătirea punctelor
de comandă pentru primirea mesajelor de înştiinţare şi transmiterea acestora la
structurile prevăzute a fi anunţate.
În punctele de comandă de protecţie civilă, la introducerea treptei a II-a, se
asigură personal operativ şi tehnic de specialitate. Personalul operativ răspunde de
primirea şi transmiterea mesajelor de înştiinţare şi de darea semnalelor de alarmare,
cu aprobarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă. Data, ora şi minutul
primirii şi transmiterii mesajelor de înştiinţare şi semnalelor de alarmare se înscriu în
jurnalul acţiunilor de luptă. Personalul tehnic răspunde de verificarea, acţionarea şi
repararea mijloacelor de înştiinţare şi alarmare , aflate în punctele de comandă.

ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ALARMĂRII


Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit
prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune,
inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea
expresă a şefilor structurilor de protecţie civilă.
Semnalele de alarmare a populaţiei şi salariaţilor sunt : alarmă aeriană; alarmă
chimică ; alarmă la dezastre şi încetarea alarmei.
Durata fiecărui semnal este de două minute pentru toate mijloacele de alarmare,
cu excepţia sirenelor cu aer comprimat (dinamice) la care durata este un minut.
Semnalul “ALARMA AERIANĂ “ se compune din 15 impulsuri a 4 secunde
fiecare cu pauză de 4 secunde între ele.
Semnalul “ALARMA CHIMICĂ “ se compune din 5 impulsuri a 16 secunde
fiecare cu pauză de 10 secunde între ele.
Semnalul “ALARMA LA DEZASTRE” se compune din 5 impulsuri a 15
secunde fiecare cu pauză de 15 secunde între ele.
Semnalul “ÎNCETAREA ALARMEI“ se compun dintr-un semnal continuu, de
aceeaşi intensitate cu durata de 2 minute.
Pentru avertizarea-alarmarea populaţiei şi salariaţilor, la localităţi şi agenţi
economici, se asigură din timp de pace sisteme şi mijloace de alarmare.
Sistemul de alarmare al unei localităţi sau agent economic poate cuprinde :
centrale de alarmare; mijloace de alarmare acţionate centralizat; mijloace de alarmare
acţionate local; staţii de televiziune locale şi staţii de radioficare.

34
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

MIJLOACE DE ALARMARE
După principiul de construcţie şi funcţionare mijloacele de alarmare se clasifică
în : mijloace acustice şi mijloace optice.
Mijloacele de alarmare acustice asigură:
1. transmiterea de mesaje verbale în direct sau preînregistrate prin intermediul
sirenelor electronice;
2. emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500 Hz prin mijloace:
- speciale : sirene electrice de diferite puteri, sirene dinamice cu aer
comprimat, motosirene, şi sirene de mână.
- obişnuite : fluiere cu aer comprimat, clopote, sonerii, claxoane etc.
Mijloacele de alarmare optice asigură emiterea de semnale luminoase şi pot fi :
panouri sau dispozitive luminoase.
Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurilor de instalare a acestora, pentru
asigurarea alarmării localităţilor şi agenţilor economici se stabilesc de către
inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă, împreună cu comisiile de
transmisiuni-alarmare, pe baza normelor de înzestrare şi în raport cu caracteristicile
tehnice ale mijloacelor, cu condiţiile locale de propagare a sunetului produs de
acestea şi cu nivelul zgomotului de fond existent în zonă, astfel încât să se acopere
întreaga zonă populată.
Pentru alarmarea localităţilor şi agenţilor economici se folosesc sirene
electronice, electrice de 5,5 KW şi de 3 KW, cu aer comprimat (dinamice) şi
motosirene.
Alarmarea interioară a halelor de producţie, complexelor comerciale, sălilor de
spectacole şi de sport, staţiilor de metrou etc. cu nivel de zgomot ridicat, se realizează
cu mijloace acustice care să producă un semnal sonor mai mare decât zgomotul de
fond, precum şi cu mijloace optice.
Sirenele electronice şi electrice se instalează la : construcţiile industriale,
hidrotehnice, social-culturale, economico-administrative, şcoli, clădiri de locuit,
agenţi economici cu grad de risc, instituţii publice, unităţi şi formaţiuni militare.
Caracteristicile generale pe care trebuie să le îndeplinească sirenele electronice
sunt:
- trebuie să permită ca, din punct de vedere al puterii acustice şi al
caracteristicii de radiaţie sonoră, să poată fi adaptate în mod optim la
condiţiile naturale ale locului de amplasare (trepte de putere, orientare).
- Valorile minime de presiune acustică ce trebuie să le realizeze sirenele:

Putere (w) Nivel acustic la distanţa de 30 m (Db)


1200 I = 111
1800 I = 112,50
2400 I = 117

-Puterea lor va fi adaptată fiecărui punct de sirenă în parte, pentru a se obţine o


dimensionare optimă.
35
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
-Tensiunea de alimentare a sirenelor: 220V/50Hz. Sirenele trebuie
prevăzute obligatoriu şi cu baterii de acumulatori care să le asigure funcţionarea
independentă pentru o perioadă de timp determinată.
-În amplasamentele de montaj ale sirenelor:
- există suporţi de susţinere;
- există alimentare cu energie electrică
- comunicaţia radio terestră este posibilă între toate amplasamentele şi centrul
de comandă prin intermediul repetorului de la Plaiul Balbea, executantul
urmând a întocmi proiectul radio pentru a obţine avizele necesare procurării
echipamentului radio şi a frecvenţelor;
- comunicaţia radio prin sateliţi de joasă altitudine este posibilă prin
reţelele de sateliţi existente (ORBCOMM, INMARSAT, IRIDIUM etc.)
Sirenele cu aer comprimat se asigură în două variante : tip uzinal şi tip
independent.
Sirenele cu aer comprimat de tip uzinal se instalează la agenţii economici
importanţi care folosesc în procesul de producţie aer comprimat şi asigură debitul de
aer necesar funcţionării acestora.
Sirenele cu aer comprimat de tip independent, se instalează în zonele centrale ale
municipiilor, precum şi în cartierele de locuinţe ale acestora dens populate unde nu
sunt sirene de tip uzinal. Acestea se instalează de regulă pe cele mai înalte construcţii
existente în localitate : hoteluri, blocuri turn etc.
Distanţa între două sirene cu aer comprimat trebuie să fie de regulă de cel puţin
2 Km.
Asigurarea cu mijloace de alarmare se realizează, de regulă din timp de pace, iar
deficitul se completează pe timpul realizării măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a.
Instalarea mijloacelor de alarmare se execută în conformitate cu normele,
regulamentele şi instrucţiunile în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi
exploatarea instalaţiilor electrice şi cu aer comprimat.
Centralele de alarmare sunt destinate pentru acţionarea centralizată a sirenelor
electronice, electrice şi a celor cu aer comprimat din municipii, oraşe şi agenţi
economici care au instalate mai mult de 5.
Centralele de alarmare se instalează în punctele de comandă de protecţia civilă
ale localităţilor şi agenţilor economici în încăperi amenajate şi destinate acestui scop,
care să îndeplinească condiţii tehnice de funcţionare corespunzătoare. În localităţile şi
la agenţii economici unde nu sunt amenajate puncte de comandă de protecţie civilă,
centralele de alarmare se instalează la sediile comitetelor pentru situaţiilor de urgenţă
ale acestora.
Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii
electrice şi de telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi
stingere a incendiilor, instrucţiuni de exploatare a centralelor de alarmare şi de
protecţie şi securitatea muncii, planul localităţii şi agentului economic cu amplasarea
mijloacelor de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.
36
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Centralele de alarmare trebuie să asigure pe cât posibil acţionarea centralizată a
tuturor sirenelor electronice şi electrice existente şi care se prevăd a fi instalate la
primirea ordinului de trecere la realizarea treptei I şi treptei a II-a, sirenelor cu aer
comprimat şi a centralelor de alarmare care se telecomandă.
Municipiile care au în subordine oraşe, trebuie să asigure telecomanda
centralelor de alarmare ale acestora.
La municipiile reşedinţă de judeţ, centralele de alarmare se instalează în
punctele de comandă de protecţie civilă judeţene şi municipale, astfel încât , în cazul
scoaterii din funcţiune a uneia din acestea, să se asigure alarmarea corespunzătoare a
localităţii. Centralele de alarmare de la punctele de comandă de protecţie civilă ale
municipiilor şi oraşelor trebuie să fie telecomandate de la punctele de comandă de
protecţie civilă judeţene.
În municipiul Bucureşti, centralele de alarmare se instalează în punctul de
comandă al acestuia şi în punctele de comandă ale fiecărui sector. Centralele de
alarmare ale sectoarelor sunt telecomandate de la punctul de comandă al municipiului
Bucureşti.
La centralele de alarmare instalate în punctul de comandă al municipiului
Bucureşti se conectează 10-15% din sirenele existente în fiecare sector, pentru a se
asigura acţionarea acestora în cazul în care punctele de comandă de protecţie civilă
respective au fost scoase din funcţiune în cazul atacului din aer sau al producerii unui
dezastru.
În punctele de comandă de protecţie civilă ale agenţilor economici importanţi se
asigură centrale de alarmare cu o capacitate care să acţioneze centralizat toate
sirenele electronice, electrice şi cu aer comprimat existente, precum şi cele care se
prevăd a se mai instala. Aceste centrale de alarmare se telecomandă de la punctele de
comandă ale localităţilor în care sunt dispuşi respectivii agenţi.
Centralele de alarmare instalate în punctele de comandă de protecţie civilă
judeţene, municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti se
conectează la echipamentele de înştiinţare tip F 1001A , în scopul acţionării lor
centralizate de la Punctul de Comandă Operativ sau de la inspectoratele judeţene
pentru situaţii de urgenţă.
Mediul de propagare al mesajelor de la punctul de comandă la sirene trebuie ales
în funcţie de fiabilitatea reţelei, rezistenţa reţelei în cazuri de dezastre, costurile de
infrastructură şi periferice, dar şi timpul de propagare al mesajului în reţea .
Acţionarea mijloacelor de alarmare clasice de la centralele de alarmare se
asigură pe circuite telefonice urbane şi interurbane proprii protecţiei civile, sau
închiriate din sistemul de telecomunicaţii teritorial.
Circuitele telefonice de la punctele de comandă de protecţie civilă ale
localităţilor, folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare instalate
la agenţii economici se închiriază de către aceştia.
Celelalte circuite telefonice de acţionare se închiriază de către consiliile locale
ale fiecărei localităţi. Pentru telecomanda centralelor de alarmare se folosesc circuite
sau căi telefonice urbane şi interurbane.
37
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Pentru un grad ridicat de siguranţă în funcţionare se va alege o reţea de
comunicaţii de bază şi o reţea de rezervă: o reţea radio de bază pentru comanda
sirenelor (cu elemente de rezervare automate) şi o reţea de rezervă pe bază de linii
închiriate .
Reţeaua radio are o configuraţie de tipul :
- la punctul de comandă este instalată o staţie radio pentru tot sistemul;
- in funcţie de nivelul de propagare radio se instalează staţii de retranslaţie;
- se instalează câte o staţie radio pentru fiecare sirenă din amplasamente .
Circuitele telefonice urbane şi reţelele radio pentru acţionarea centralelor şi
mijloacelor de alarmare se asigură la pace în limita normelor în vigoare şi a
fondurilor aprobate. La introducerea treptei a II-a sau la ordin, se asigură
centralizarea tuturor sirenelor din municipii şi oraşe. Pentru celelalte mijloace de
alarmare se asigură personal de serviciu din cadrul echipelor de alarmare.
La introducerea treptelor I şi a II-a se asigură reţele radio şi circuite sau căi
telefonice interurbane pentru acţionarea din punctele de comandă judeţene a
centralelor de alarmare de la municipiile şi oraşele subordonate precum şi personal de
serviciu la toate mijloacele de alarmare.
Pentru acţionarea în timp oportun a mijloacelor de alarmare mobile sau dispuse
în unele zone ale municipiilor şi oraşelor unde nu sunt asigurate legături de
comunicaţii, echipele de alarmare se dotează cu radiotelefoane care se vor prevede în
normele de înzestrare.
În funcţie de importanţa localităţii, pe timpul realizării măsurilor pentru
asigurarea treptei a III-a, se constituie rezerve în depozitul consiliului local judeţean,
de sirene electronice, electrice şi motosirene în procent de 5-10% iar în centralele de
alarmare de 20-25%, faţă de cele existente.
Studiourile şi staţiile de radiodifuziune şi televiziune, societăţile de televiziune
prin cablu, indiferent de forma de proprietate, trebuie să asigure transmiterea
semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă pe programele lor, potrivit legii, printr-
un protocol stabilit între Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Consiliul
Naţional al Audiovizualului.
În punctele de comandă de protecţie civilă ale localităţilor şi agenţilor economici
care dispun de staţii de radioficare, respectiv radioamplificare, pe timpul aplicării
măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a se pregătesc instalaţiile necesare pentru
transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă. De asemenea, se
instalează difuzoare în locurile aglomerate şi pe arterele cu circulaţie intensă.
Se va trece la implementarea noului sistem de avertizare verbală a populaţiei cu
sirene electronice.
Organizarea sistemelor de alarmare se realizează de inspectoratele şi comitetele
pentru situaţii de urgenţă, iar asigurarea cu mijloace de alarmare (pentru localităţi)
revine consiliilor locale de la municipii, oraşe şi comune.

38
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Pentru agenţii economici responsabilitatea revine ministerelor şi celorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale precum şi conducătorilor
acestora.
Agenţii economici la care se pot produce evenimente cu urmări deosebit de
grave asupra mediului înconjurător şi populaţiei , asigură mijloacele de alarmare
pentru prevenirea salariaţilor şi a populaţiei din zonele de risc. Comitetele pentru
situaţii de urgenţă asigură alarmarea populaţiei din localităţile cuprinse în aceste
zone.
De regulă, sirenele electronice, electrice sau dinamice cu aer comprimat se
activează centralizat din punctele de comandă de protecţie civilă sau de la dispecerat
(locul unde îşi desfăşoară activitatea ofiţerul de serviciu).
Zonele de risc (probabile a fi afectate de eventuale evenimente cu urmări
deosebit de grave) se stabilesc de celulele de urgenţă de la respectivii agenţi
economici, cu acordul inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă.
Avertizarea şi alarmarea populaţiei din localităţile dispuse în zonele din aval de
barajele hidroenergetice se asigură prin sisteme de alarmare, constituite din sirene
electronice, sirene cu aer comprimat şi electrice. Mesajele verbale şi semnalele
acustice emise de mijloacele de alarmare trebuie să acopere întreaga zonă inundabilă.
Pentru noile lucrări hidrotehnice , sistemele de alarmare se realizează o dată cu
executarea acestora prin grija beneficiarilor, care răspund şi de întreţinerea,
menţinerea în stare de funcţionare şi acţionarea la nevoie a mijloacelor de alarmare.
Acţionarea centralizată a mijloacelor de alarmare instalate în aval de barajele
hidroenergetice, se realizează cu centrale de alarmare care se dispun în dispeceratele
hidroenergetice sau în alte locuri stabilite de organele tutelare, prin linii de
transmisiuni cu fir sau radio.
Centralele şi mijloacele de alarmare destinate avertizării şi alarmării zonelor din
aval de barajele hidroenergetice trebuie să asigure toate semnalele de alarmare a
populaţiei şi salariaţilor.

INSTALAREA, VERIFICAREA, ÎNTREŢINEREA, REPARAREA ŞI


FOLOSIREA MIJLOACELOR DE ÎNŞTIINŢARE ŞI ALARMARE

Instalarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de înştiinţare şi de


comunicaţii folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare se
execută de către unităţile subordonate Ministerului Comunicaţiilor (sau alte societăţi
specializate), pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii.
Instalarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor electronice, electrice
şi electromecanice de alarmare se execută de către unităţi de specialitate, de pe plan
local, pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii.
Agenţii economici care au personal tehnic de specialitate, pot executa instalarea,
verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor proprii de înştiinţare şi alarmare.

39
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
În scopul pregătirii populaţiei şi salariaţilor pentru a trece în timp scurt şi în
mod organizat la aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie la dezastre ori în
situaţii speciale, precum şi pentru verificarea sistemelor de înştiinţare, avertizare şi
alarmare, periodic potrivit legii se execută exerciţii de alarmare publică.
După primirea ordinului de trecere la realizarea măsurilor pentru asigurarea
treptei a II-a şi treptei a III-a, se interzice executarea exerciţiilor de alarmare publică.
Verificarea funcţionării fiecărui mijloc de alarmare este admisă numai prin impulsuri
scurte.
În scopul evitării declanşării accidentale a sistemelor şi mijloacelor de alarmare,
inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă, împreună cu comisiile de
transmisiuni alarmare iau măsuri pentru: asigurarea securităţii mijloacelor sau
elementelor din compunerea sistemelor de alarmare, instalarea filtrelor electrice de
siguranţă la circuitele telefonice de acţionare a mijloacelor de alarmare ; aprobarea
unui număr strict limitat de persoane care să acţioneze nemijlocit mijloacele de
alarmare; verificarea şi întreţinerea periodică a sistemelor şi mijloacelor de alarmare,
precum şi înlăturarea operativă a deranjamentelor apărute; cunoaşterea şi respectarea
întocmai a prevederilor instrucţiunilor şi a regulilor de exploatare de către personalul
care acţionează sau întreţine sistemele sau mijloacele de alarmare.
Sistemele şi mijloacele de alarmare de protecţie civilă se folosesc, la pace, cu
aprobarea şefilor protecţiei civile, pentru avertizarea populaţiei şi salariaţilor în cazul
producerii unor dezastre sau evenimente cu urmări deosebit de grave asupra acestora,
sau mediului înconjurător.
Sistemele şi mijloacele de alarmare de protecţie civilă se folosesc în caz de
conflict armat, pentru avertizarea populaţiei şi salariaţilor privind pericolul iminent
ale atacurilor din aer.
Inspectorii de protecţie civilă raportează imediat eşaloanelor superioare despre
executarea alarmării populaţiei şi salariaţilor, cât şi despre pericolul sau producerea
unor dezastre ori evenimente cu urmări deosebit de grave asupra acestora sau
mediului înconjurător.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi inspectoratele judeţene pentru
situaţii de urgenţă, municipiul Bucureşti şi sectoarele acestuia, îndrumă şi
coordonează activitatea de înştiinţare -avertizare şi alarmare a populaţiei şi
salariaţilor.

40
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

CARACTERISTICI TEHNICE

Raza de
Denumirea
Putere Destinaţie acţiune
mijlocului
(m.)
Sirena Alarmarea exterioară a marilor localităţi
dinamică cu 6 atm urbane şi obiectivelor cu întindere mare şi
2000-2500
aer a zonelor dispuse în aval de marile baraje
comprimat hidrotehnice

Sirena Pentru alarmarea exterioară a oraşelor,


electrică de 5,5kw obiectivelor cu întindere mare, comunelor 300-800
mare putere şi halelor cu zgomot puternic

41
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

Sirena Alarmarea interioară a obiectivelor în


electrică halele cu zgomot puternic şi alarmarea
3kw. 250-500
de putere exterioară a satelor
medie

Sirena Pentru alarmarea exterioară a obiectivelor


electrica cu extindere mică şi a halelor cu zgomot
0,75kw 100-200
de putere mediu
mică

Sirena Pentru alarmarea cinematograficelor,


electrica, marilor magazine , teatrelor etc.
Sirena de mâna 0,37kw 50-100
de putere foarte
mică

42
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

Pentru alarmarea exterioară a oraşelor şi a


Motosirenă 7,5-6 CP obiectivelor importante, se foloseşte ca 350-500
mijloc de alarmare.

SCURTA DESCRIERE
A SISTEMULUI DE AVERTIZARE-ALARMARE SONORA HÖRMANN

Sistemul are capacitatea de a emite semnalele de alarma cerute, cu frecvenţele


prestabilite după cum urmează:
• Alarma aeriană (15 sunete de 4 sec. cu 4 sec. pauza)
• Alarma chimică (5 sunete de 15 sec. cu 10 sec. pauza)
• Calamitate naturală (3 sunete de 32 sec. cu 12 sec. pauza)
• Încetarea alarmei (un sunet continuu de 2 minute)

• Adresare publica (text vorbit memorat în prealabil sau adresare în direct de la
un microfon local, cu durata de 340 sec.)
Media timpului de buna funcţionare pentru componentele sistemului este mai mare de
1 an.
Sistemul oferit se compune din următoarele:
43
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• Echipamentele de sirene electronice in gama 600-3000W;
• Echipamentul de comandă şi supraveghere a sistemului la punctul de
comandă;
• Echipamentele pentru transmisia prin fir si radio (modemuri fir şi radio, staţii
radio emisie recepţie, interfeţe, antene surse de alimentare retranslatoare etc.);
• Software pentru gestionarea si comandarea sistemului de alarmare;
• Echipamente pentru întreţinerea si depanarea sistemului de alarmare.

1. ECHIPAMENTELE DE SIRENE ELECTRONICE


a. Capul sirenei:
format dintr-un număr de difuzoare corespunzător puterii cerute într-un anumit punct
si montanţii care asigura asamblarea difuzoarelor între ele. De asemenea capul de
sirenă cu o putere mică se poate transforma uşor intr-unul de putere mare şi invers.

b. Dulapul de acţionare al sirenei:


este confecţionat din metal si este prevăzut cu o uşa etanşa si încuietoare cu
cheie.
Cuprinde următoarele module:
• Sursa de alimentare (de la reţea – 220V/50Hz respectiv două
acumulatoare de 12V);
• Generatorul de ton;
• Placa de comandă a sirenei;
• Preamplificator pentru microfon şi microfon;
• Amplificatoare finale;
• Placa cu procesorul de comunicaţie;
• Modulul de interfeţe pentru comunicarea prin fir sau radio;
• Placa de memorare mesaje;
• Panoul pentru comenzi locale;
• Staţia de radio emisie-recepţie;
• Protecţia la supratensiuni atmosferice are următoarele funcţii:
• Asigură difuzarea alarmelor programate;
• Asigură difuzarea de texte vorbite de la microfon sau înregistrate în
prealabil, cu durata maximă a înregistrării de 340 sec.;
• Asigură difuzarea a 7 semnale de alarmare diferite programate după
dorinţă;
• Asigură funcţionarea în cazul întreruperii alimentarii de la reţea;
• Asigură activarea semnalului de sirena sau a unui anunţ cu durata de 2
minute şi după o întrerupere alimentarii de la reţea timp de 7 zile;
• Asigura încărcarea acumulatorilor complet descărcaţi, până la nivelul
care permit emiterea unei alarme cu durata de 2 min în timp de max. 6 ore;
• Asigură funcţia de autotest si transmisia la punctul de comandă şi se
afişează local pe monitor;
44
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• Sirenele se pot adapta în mod optim la condiţiile de teren şi de zgomot
de fond al zonei atât în ce priveşte puterea acustica, caracteristica de radiaţie sonoră
cât şi a direcţiilor preferenţiale de emisie a semnalului.
2. ECHIPAMENTUL DIN PUNCTUL DE COMANDĂ
a. se compune din:
• Calculator cu perifericele aferente;
• Centrala de comandă a sistemului, aptă să conecteze până la 50 de
sirene;
• Staţia de radio emisie-recepţie si instalaţia de antenă;
• Sursa de alimentare compusă din placa de alimentare de la reţea şi
alimentarea de rezervă din acumulatorii cu gel.
b. realizează următoarele funcţii:
• Activarea si dezactivarea din funcţiune a sirenelor;
• Autotestul continuu al sistemului;
• Transmiterea textelor preînregistrate şi a textelor în direct de la
microfon;
• Acces cu parolă la comanda sistemului;
• Protecţia semnalelor către sirene, asigurate prin software;
• Posibilitate de integrare-comunicare cu un sistem de monitorizare zonal
sau naţional;
• Memorarea evenimentelor si activităţilor efectuate şi generarea de rapoarte la
cerere
• Configurarea nelimitată a sirenelor care participă la alarmare (o sirenă,
un grup de sirene sau toate sirenele);
• Selectarea prin software a tipului de alarmă ce urmează a fi emis;

3. Echipamentele pentru transmisia prin fir si radio


• Comunicare pe fir se va realiza pe circuitele proprii sau închiriate Rom-
Telecom;
• Comunicarea radio va fi asigurată cu staţiile radio. Se va opera în benzile de
frecvente alocate în sistem Half-Duplex;
4. Software pentru gestionarea şi comanda sistemului;
• Software pentru cod de securitate.
45
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Funcţii:
• Schimbul de informaţii cu alte sisteme informatice;
• Extinderea numărului de sirene acţionate;
• Stocarea de date si obţinerea de rapoarte.

46
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

47
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PROTECŢIA POPULAŢIEI, SALARIAŢILOR


ŞI BUNURILOR MATERIALE PRIN ADĂPOSTIRE

1.CONCEPŢIA ŞI PRINCIPIILE ADĂPOSTIRII

1.1 CONCEPŢIA ADĂPOSTIRII:

Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de


efectele atacurilor din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde:
adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de Management
al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea
consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de agenţii economici şi
proprietarii de imobile.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi serviciile de urgenţă de
la toate nivelurile de competenţă vor identifica şi vor stabili posibilităţile de utilizare
pentru adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote etc.existente în
apropierea zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de
sinistraţi, evacuaţi sau refugiaţi.
-Adăposturile de protecţie civilă pot fi publice, ale agenţilor economici sau ale
persoanelor fizice, potrivit sursei de finanţare a investiţiei respective.
-Adăposturile publice de protecţie civilă – aflate în administrarea organelor
administraţiei publice locale – sunt adăposturi publice gestionate de consiliile locale.
Adăposturile publice de protecţie civilă se execută în:
- Subsolurile construcţiilor industriale sau ale anexelor acestora;
- Subsolurile construcţiilor social-culturale, administrative, instituţiilor de
învăţământ, spitalelor;
- Subsolurile clădirilor de locuit;
- Spaţii libere (parcuri, grădini etc.) ca adăposturi independente.
În cazuri deosebite, se admite folosirea demisolurilor şi chiar a parterului unor
construcţii.
Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, agenţii economici şi
proprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze
adăposturi de protecţie civilă.
Adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale
investiţiilor se avizează tehnic, premergător eliberării autorizaţiilor de construire, de
către Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă ale judeţelor şi al municipiului
Bucureşti, potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor.
Conform prevederilor legale, autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale, instituţiile publice, agenţii economici precum şi proprietarii de imobile pentru
locuit, au obligaţia să prevadă la noile investiţii în construcţii sau la extinderile
imobilelor existente, adăposturi de protecţie civilă, în limita a 5% din valoarea
investiţiei (construcţii-montaj ).

48
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Criteriile ce determină obligativitatea proiectării şi realizării adăposturilor de
protecţie civilă în cadrul noilor construcţii sunt precizate în „Instrucţiunile tehnice
privind avizarea investiţiilor în construcţii pe linii de protecţie civilă”.
Categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea de adăposturi
publice de protecţie civilă, precum şi adăposturile care se amenajează ca puncte de
comandă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Administraţiei şi Internelor.
Gradul de protecţie al adăposturilor de protecţie civilă se asigură în mod
diferenţiat şi se stabileşte în funcţie de importanţa localităţilor şi unităţilor
economice, conform prevederilor Legii privind Protecţia Civilă şi conform
„Normelor tehnice privind proiectarea şi executarea adăposturilor de protecţie civilă
în subsolul construcţiilor noi.

1.2. REGULI ŞI CRITERII DE AMPLASARE A ADĂPOSTURILOR.


La amplasarea adăposturilor de protecţie civilă se ţine seama de următoarele
condiţii:
- Să nu depăşească 300 m de locuinţă sau 5 min. de mers.
- Să fie distanţate de depozitele de materiale explozive şi inflamabile, de
rezervoarele cu substanţe toxice, astfel încât distrugerea sau avarierea
acestora să nu pună în pericol viaţa ocupanţilor.
- Se interzice amplasarea în terenuri inundabile (cu ape freatice de suprafaţă)
sau expuse pericolului de alunecări de teren, în zone cu pericol exploziv şi
de incendiu, în terenuri în care se concentrează S.T.L. şi radioactive), în văi
sau viroage etc;
- Pereţii exteriori ai adăpostului să fie cât mai mult posibil în contact direct
cu pământul;
- Adăpostul să fie situat la partea cea mai masivă a clădirii sau cea mai
rezistentă, care asigură un grad de protecţie sporit şi la lovitura directă a
bombelor explozive;
- Să se asigure realizarea ieşirii de salvarea în afara zonei de dărâmături,
reprezentând 1/3 din înălţimea construcţiei din beton sau 1/2 din înălţimea
clădirilor din cărămidă; În cazuri excepţionale sau pentru adăposturile
familiale aflate la subsolurile cu destinaţie de locuinţă, ieşirea de salvare
poate fi asigurată de un al doilea acces care să fie dispus diametral opus
accesului în adăpost.
- Nu se admit spaţii goale sub adăpost;
- Adăposturile trebuie să fie, de regulă, complet îngropate în pământ, cu
nivelul inferior al planşeului la nivelul terenului;
- Nu se admite trecerea conductelor de canalizare prin adăposturi (se admit
numai sub pardoseala adăposturilor), în cazuri deosebite, pentru reţelele de
apă şi de încălzire se admite trecerea conductelor de oţel cu diametrul până
la 70 mm, dar prevăzute la intrare şi la ieşire cu robinete.
- La agenţii economici se va evita amenajarea adăposturilor sub secţii cu
riscuri deosebite, în apropierea depozitelor şi magaziilor cu riscuri precum
şi în apropierea conductelor ce transportă substanţe periculoase.
49
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

1.3. RESONSABILITĂŢI PRIVIND CONSTRUIREA ŞI CONSERVAREA


ADĂPOSTURILOR

La eliberarea autorizaţiilor de construcţie pentru clădiri noi se obţin obligatoriu


şi avizele Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratelor Judeţene
pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului
Bucureşti, astfel încât să fie respectată obligativitatea proiectării şi executării de
adăposturi de protecţie civilă în subsolul acestor clădiri .
Proiectarea, construirea şi amenajarea punctelor de comandă şi a adăposturilor
de protecţie civilă se realizează pe baza normelor şi instrucţiunilor tehnice aprobate
de şeful protecţiei civile din România.
Baza legală pentru acordarea avizelor de specialitate o constituie art. 45 din Legea
Protecţiei Civile nr. 481/2004 şi Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.
602/02.12.2003 care aprobă „Normele privind avizarea pe linie de protecţie civilă a
documentelor de investiţii în construcţii”.
În cele ce urmează sunt prezentate cele mai importante prevederi ale acestor
norme.
Avizul de specialitate pentru documentaţiile de investiţii în construcţii, în
înţelesul Legii nr. 481/2004, cu modificările ulterioare, se acordă de către personalul
din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă , al Inspectoratelor
Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al
Municipiului Bucureşti, împuternicit prin ordin de zi pe unitate în acest sens şi
potrivit atribuţiilor de serviciu.
Criteriul general de stabilire a obligativităţii de a executa un adăpost de
protecţie civilă este cel prevăzut la art. 45 (2) din Legea privind Protecţiei Civile nr.
481/2004, iar cheltuielile pentru realizarea adăpostului nu trebuie să depăşească 5%
din valoarea de construcţii-montaj a investiţiei.
În articolul 4, alin.2 al prezentelor norme sunt specificate obiectivele, de
investiţii care primesc avizul de protecţie civilă fără obligativitatea de a prevedea
adăpost de protecţie civilă.
Emiterea de autorizaţii de construire fără avizul Inspectoratului General pentru
Situaţii de Urgenţă , al Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, după caz,
contravine prevederilor art. 45 din Legea privind Protecţiei Civile nr. 481/2004 şi se
sancţionează potrivit art. 75, coroborat cu prevederile art. 76 lit.g, i, j şi t. din aceeaşi
lege.
În vederea obţinerii avizului de specialitate solicitantul va prezenta obligatoriu,
în copie, următoarele documente:
certificat de urbanism;
plan de situaţie vizat de către serviciul urbanism al emitentului autorizaţiei de
construire;
plan de arhitectură al celui mai de jos nivel (subsol, demisol sau parter, după
caz), în două exemplare;
50
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

plan cu secţiunea prin care se intersectează în mod obligatoriu cel mai de jos
nivel al construcţiei, în două exemplare;
memoriu tehnic general (care poate include şi memoriul de specialitate de
protecţie civilă, când este cazul);
memoriu tehnic de specialitate, inclusiv schema instalaţiilor electrice şi de
filtroventilaţie din adăpost (dacă acest memoriu nu este inclus la pct..e)
fişa tehnică în vederea emiterii acordului unic.
Pentru aplicarea unitară a prezentelor norme de avizare se vor respecta
următoarele:
1. prin spaţiu de adăpostire se înţelege suprafaţa şi volumul camerelor
destinate efectiv acestui scop; nu se includ spaţiile tehnice, spaţiile de
acces şi ieşirile de salvare aferente adăpostului;
2. la verificarea dimensionării suprafeţelor şi volumelor spaţiilor
(încăperilor) de adăpostire se va ţine seama (cumulativ) de următoarele
cerinţe:
2.1. suprafaţa minimă alocată = 1 mp/ persoană
2.2. volum minim alocat : 2,5 mc/persoană
spaţiu minim pentru un adăpost trebuie să aibă suprafaţa de 9 mp
(volumul = 22,5 mc)
3. avizul se înscrie pe original şi pe cel puţin o copie din următoarele piese
desenate:
4.1) plan de arhitectură al subsolului/adăpostului;
4.2) plan de arhitectură parter, la construcţiile fără subsol;
4.3) plan cu secţiunea prin care se intersectează în mod obligatoriu cel mai
de jos nivel al clădirii;
4.4) schema instalaţiei de filtroventilaţie (când este cazul);
4.5) schema instalaţiei electrice a adăpostului;
avizul va avea conţinutul şi forma următoare şi va purta ştampila
unităţii în partea dreaptă jos:

INSPECTORATUL PENTRU STUAŢII DE URGENŢĂ


AL JUDEŢULUI…………..
AVIZ Nr……………………. Ştampila
Ziua……Luna………..Anul……………..
Semnătura………………………………..

memoriul tehnic de specialitate va cuprinde, obligatoriu, următoarele date:


- date generale despre adăpost, dacă este cazul (necesar de persoane de adăpostit,
echipare cu instalaţii, utilaje, tâmplărie, grupuri sanitare, descriere accese, grosimi
pereţi şi placă, sistem de armare, pardoseli, finisaje, încălzire, etc)
- determinarea valorii de construcţii-montaj adăugate investiţiei, în ipoteza în care
se prevede adăpost de protecţie civilă şi a valorii procentuale a lucrătorilor de
construcţii-montaj ale adăpostului faţă de valoarea de construcţii-montaj a investiţiei.

51
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Verificarea documentaţiei de investiţii în construcţii şi eliberarea avizelor se
face în maximum 15 zile de la data înregistrării de depunere a documentaţiei. Acest
termen se poate prelungi cu 5 zile, în cazul înregistrării unor construcţii din partea
solicitanţilor avizelor.
Pentru obiectivele de investiţii avizate cu obligativitatea executării de spaţii de
adăpostire se reţine de către cel care a acordat avizul, câte un exemplar, în copie, al
certificatului de urbanism, al memoriului tehnic de specialitate sau al memoriului
tehnic general şi al tuturor pieselor desenate (menţionate anterior).
Pentru obiectivele de investiţii la care nu se justifică obligaţia de a se proiecta
şi executa adăposturi de protecţie civilă se va reţine de către cel care a acordat avizul
câte un exemplar, în copie, al certificatului de urbanism şi al memoriului tehnic de
specialitate sau al memoriului tehnic general.
Obiectivele de investiţii avizate se înregistrează, de către persoana care acordă
avizul, într-un registru special întocmit în acest sens, care trebuie să cuprindă mai
multe rubrici, menţionate în prezentele norme.
Persoana care acordă avizul, în colaborare cu serviciul de urbanism al
emitentului autorizaţiei de construire, va urmări periodic respectarea, pe timpul
execuţiei, a documentaţiei avizate şi va solicita investitorului participarea la recepţia,
la terminarea lucrărilor şi la recepţia finală în cazul în care investiţia este prevăzută
cu amenajare de adăpost de protecţie civilă .
Pentru obiectivele de investiţii în construcţii de interes naţional sau de
complexitate mare (inclusiv ansamblurile de locuinţe noi cu mai mult de 50 de unităţi
locative), analizarea şi avizarea documentaţiilor pe linie de protecţie civilă se face
numai prin serviciul specializat al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
Lista cu aceste obiective este specificată în prezentele norme, iar avizele se
transmit, după caz, Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă sau
Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, în vederea luării
în evidenţă şi urmăririi realizării noilor capacităţi de adăpostire.
În timp de pace, adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor
amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea
normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum de
24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de
urgenţă profesioniste.
Adăposturile amenajate ca puncte de comandă nu pot primi altă destinaţie.
Trecerea la construirea adăposturilor şi amenajarea altor spaţii de adăpostire,
cuprinse în planurile de mobilizare, se face odată cu punerea în aplicare a acestor
planuri.
Ministerele, celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale,
instituţiile publice şi agenţii economici au obligaţia de a depista toate spaţiile ce pot fi
folosite ca adăposturi, de a le lua în evidenţă şi de a întocmi documentaţia tehnică.

52
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
1.4. PRINCIPII DE REALIZARE A ADĂPOSTIRII

Adăpostirea populaţiei şi a bunurilor materiale se găseşte şi se planifică de la


pace şi se realizează în funcţie de fondurile aprobate, atât la pace cât şi la război, în
două variante:
- Pentru atacul prin surprindere – nu sunt realizate adăposturile prevăzute în
planurile de mobilizare şi nici cele familiale nu sunt amenajate – personalul
şi salariaţii se vor adăposti în funcţie de adăposturile existente şi în funcţie
de teren, se pot folosi şi culoarele sau parterul clădirilor;
- Pentru atacul anunţat – după decretarea stării de război – personalul şi
salariaţii se vor adăposti în:
adăposturile existente;
adăposturile construite conform planului de mobilizare;
adăposturile simple, amenajate pe plan local;
subsolurile construcţiilor (pe baza proiectelor de
amenajare);
adăposturi individuale la locul de muncă (unde procesul
de producţie nu se întrerupe).
Măsurile privind adăpostirea populaţiei se cuprind în planurile de protecţie
civilă, în care se întocmesc grafice ale sistemului de adăpostire care se realizează la
război.
- la amplasarea adăposturilor în teren se vor avea în vedere ca distanţa dintre
adăpost şi locuinţă sau locul de muncă să permită adăpostirea în ele în timp
oportun.
- pentru adăpostirea personalului şi a bunurilor materiale se iau în considerare
următoarele criterii:
a. adăposturi de protecţie civilă special construite din timp de pace
(terminate sau neterminate);
b. subsolurile construcţiilor, terenurile tehnologice, galeriile edilitare şi
de termoficare şi alte lucrări subterane;
c. adăposturi din P.B.A.
d. adăposturi simple independente din material lemnos sau cu schelet
metalic;
e. adăposturi individuale la locul de muncă unde procesul de producţie
nu se întrerupe;
f. adăposturi de tip familial;
g. tranşee.

53
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

2. ADĂPOSTURI DE PROTECŢIE CIVILĂ

2.1 DESTINAŢIE.
Adăposturile pentru protecţia civilă reprezintă totalitatea construcţiilor special
executate sau amenajate care au capacitatea să reducă acţiunea de distrugere a
armelor de nimicire în masă şi să asigure protecţia persoanelor adăpostite
împotriva dărâmăturilor provocate de explozii.

2.2. CLASIFICAREA ADĂPOSTURILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

a) după sursa de finanţare:


- adăposturi publice
- adăposturi ale instituţiilor şi agenţilor economici
- adăposturi ale persoanelor fizice
b) după gradul de rezistenţă:
- I P = 1,0 daN/cm2 – la clădiri în industria de apărare
- II P = 0,5 daN/cm2 – la clădiri din municipii şi de la agenţii economici
- III P = 0,3 daN/cm2 – la clădiri din oraşe şi comune
c) după destinaţie şi modul de realizare:
- adăposturi special construite (realizate ca lucrări independente sau
înglobate în subsolurile construcţiilor dotate cu mijloace şi instalaţii
speciale;
- adăposturi simple (ce pot fi amenajate în timp scurt şi cu mijloace
reduse)
d) după amplasarea faţă de cota „0” a terenului:
- adăposturi subterane
- adăposturi semiîngropate
- adăposturi supraterane
e) după modul de amplasare faţă de clădiri:
- adăposturi în subsolul clădirilor
- adăposturi independente
f) după materialele din care sunt executate:
- adăposturi din beton armat
- adăposturi din PBA (prefabricate)
- adăposturi din material lemnos
- adăposturi din resurse locale (tip tranşee).

2.3. COMPARTIMENTAREA ŞI DOTAREA ADĂPOSTURILOR:

Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi cele care au


suprafaţa de adăpostire mai mare de 100 m2 se prevăd cu:
- sas de acces
- încăperi de adăpostit
- grup sanitar
54
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- ieşire de salvare.
În alcătuirea adăposturilor intră următoarele elemente:
- o intrare protejată printr-o încăpere tampon (SAS) cu o suprafaţă de 2-2,5
m.p.. Sasul de acces este o încăpere tampon cu suprafaţa minimă de 2 m.p.,
având goluri de trecere şi canate de 900 pentru uşi metalice etanşe;
- 1-3 încăperi de adăpostit cu capacitatea până la 100 persoane fiecare, fără a
fi prevăzute cu uşi, şi care comunică între ele prin golurile trecere (0,80 x
1,80 m.p.);
- un grup sanitar compus din cabine pentru WC, cu o suprafaţă minimă.
Accesul în cabine se face printr-o încăpere tampon, iar numărul de cabine se
stabileşte în funcţie de capacitatea adăpostului, prevăzându-se câte o cabină
pentru 50 persoane;
- o ieşire de salvare care se execută din beton armat cu secţiunea pătrată de
1,00 x 1,00 m sau circulară cu diametrul de 1,00 m, care comunică cu
exteriorul în afara zonei de dărâmături printr-un puţ vertical prevăzut cu scări
de pisică în interior, capac carosabil în partea superioară şi cu oblon de
protecţie etanş cu deschidere spre exterior. Ieşirea de salvare se foloseşte şi ca
priză de aer pentru instalaţiile de ventilare.
Subsolurile amenajate ca adăposturi familiale sau care au suprafaţa mai
mică de 100 m2 se pot executa fără sas şi grup sanitar, ieşirea de salvare fiind
considerată al doilea acces.
Încăperile de adăpostit se dimensionează pentru o capacitate de până la
50 persoane ţinând seama de compartimentarea impusă de structura de
rezistenţă.

2.4. DOTAREA ADĂPOSTURILOR cuprinde:

- instalaţii de ventilaţie (filtroventilaţie);


- instalaţii electrice;
- instalaţii sanitare;
- bănci şi scaune;
- trusă de deblocare-salvare;
- rezervă de apă;
- mijloace de iluminat cu baterii;
- instalaţii de telecomunicaţii.;
-afişe cu reguli de comportare.

Condiţii de microclimat necesare a fi asigurate în adăpost:


- temperatura 18-24 0C;
- umiditatea 70%;
- aerul pentru respiraţie: - nivel maxim CO2 - 1%;
- nivel minim O2 - 19%.

55
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Condiţii minime:
o aer proaspăt de pătrundere în adăpost 0,75 m3/h;
o apă 2 l/24h;
o O2 nivelul minim 18%;
o CO2 nivelul maxim 3%.

- Condiţii normale:
o aer proaspăt 5-7 m3/h ;
o O2 nivel minim 20,9%;
o CO2 nivel maxim 3%.

Schema compartimentării unui adăpost de protecţie civilă:

4.
OME OME

1.
UME UME

2. 2.
3.

Legendă: 1. SAS acces; UME – uşă metalică etanşă;


2. încăperi de adăpost; OME – oblon met. etanş;
3. grup sanitar;
4. ieşire de salvare;

2.5. ADUCEREA ÎN STARE COMPLETĂ DE FUNCŢIONARE A


ADĂPOSTULUI DE PROTECŢIE CIVILĂ.
• Pentru fiecare adăpost se numeşte o echipă de adăpostire care ia în
primire adăpostul;
• Se evacuează materialele din adăpost care s-au păstrat pe timp de pace;
• Se pun în funcţiune toate instalaţiile existente;
• Se verifică etanşeitatea uşilor;
• Se dotează adăpostul cu materialele enumerate mai sus şi se verifică
acestea;
• Se umple rezerva de apă;
• Se actualizează înscrisurile din adăpost (cu alb sau cu vopsea
fluorescentă;
56
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• Se afişează vizibil regulile de comportare în adăpost.

57
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

2.6 GRADUL DE PROTECŢIE A ADĂPOSTURILOR PE CATEGORII DE


LOCALITĂŢI

Gradul de protecţie a adăposturilor în daN/cm2


Adăposturi Adăposturi pentru Adăposturi
pentru puncte de salariaţii din pentru salariaţii
Localităţi
comandă la unităţile din unităţile
(Municipii) şi
ministere, economice economice
oraşe
departamente, categorisite din necategorisite şi
celelalte organe punct de vedere al pentru populaţie.
centrale şi locale. protecţiei civile.
Categoria I-a 3 1 1
Categoria a II- 2 1 0,5
a
Categoria a 1 0,5 0,3
III-a

NOTĂ:
La alte localităţi se amenajează adăposturi numai pentru P.C. sau în unităţi
economice importante.
1. Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel:
a. la unităţile economice pentru construcţiile noi şi în cazul extinderii
celor existente în funcţie de specificul acestora şi de posibilităţile de
amenajare până la asigurarea adăpostirii salariaţilor stabiliţi pentru
schimbul maxim în timp de război;
b. în cartierele de locuit câte 1 m2 suprafaţă utilă pentru fiecare
apartament;
c.la construcţiile spitaliceşti câte 1 m2 suprafaţă utilă pentru fiecare pat;
d. la construcţiile social-culturale, administrative, şcoli de toate gradele,
suprafaţa totală utilă până la 2/3 din capacitatea acestora;
e. la construcţiile subterane, metrou, garaje, pasaje, depozite, tuneluri,
până la întreaga suprafaţă care se amenajează considerându-se 1 m2
suprafaţă utilă de persoană adăpostită;
f: la stabilirea capacităţilor noi de adăpostire suprafaţa utilă este de 1 m2
pentru fiecare persoană adăpostită;
g. la unităţile, instituţiile şi formaţiunile militare potrivit necesarului
stabilit de Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
2. În subsolurile clădirilor de locuit proprietate particulară se prevăd aceleaşi
adăposturi ca şi în clădirile proprietate de stat, cheltuielile suplimentare pentru
partea de construcţii-montaj privind amenajarea adăposturilor în subsol se
suportă de către proprietari şi nu pot depăşi 5% din valoarea de construcţii-
montaj a acestora.

58
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
3.CALCULUL NECESARULUI DE ADĂPOSTIT

Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel:


- la unităţile economice, pentru construcţii noi şi în cazul extinderii celor
existente, în funcţie de specificul acestora şi posibilităţile de amenajare,
până la asigurarea adăpostirii personalului stabilit pentru schimbul maxim
în timp de război;
- la construcţiile cu destinaţie de locuinţă, câte 1 m.p. suprafaţă utilă pentru
fiecare persoană dar nu mai puţin de 9 m.p. suprafaţă totală;
- la construcţiile spitaliceşti, câte 2 m.p. suprafaţă utilă;
- la construcţiile social-culturale, administrative, şcoli de toate gradele, câte 1
m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare persoană adăpostită. Numărul de
persoane se determină considerând 2/3 din personalul administrativ şi elevi;
- capacitatea de adăpostire la adăposturile publice se stabileşte funcţie de
numărul de persoane rezultat din studiul de amplasare, alocându-se 1 m.p.
suprafaţă utilă pentru fiecare persoană.
- Adăposturile din cadrul construcţiilor cu destinaţie de locuinţă sunt
considerate adăposturi familiale;
- Capacitatea adăposturilor de protecţie civilă ce se amenajează în subsolul
clădirilor se determină în funcţie de necesarul de adăpostit, suprafaţa
disponibilă şi ţinând seama de volumul necesar unei persoane;
- În subsolul unei clădiri se pot amenaja mai multe adăposturi separate,
despărţite printr-un perete comun de aceeaşi grosime şi rezistenţă ca şi
pereţii de protecţie exteriori. Capacitatea acestor adăposturi să nu
depăşească 150 de persoane. Fiecare dintre aceste adăposturi trebuie să
asigure condiţii tehnice şi constructive prevăzute în instrucţiuni.
Capacitatea adăposturilor se determină în funcţie necesarul de
adăpostire, de tipul adăpostului şi de gradul de protecţie (se ia de regulă pentru
100-300 persoane), socotindu-se în medie o suprafaţă de 1 mp. pentru fiecare
persoană adăpostită.
Stabilirea necesarului de adăposturi prevăzute a fi construite la război se face
de către şeful I.J.S.U. împreună cu ofiţerul de geniu şi se face astfel:
-Pentru oraşele de categoria I şi a-II-a
Din totalul populaţiei oraşului se scad:
o mobilizaţii (10% din populaţie);
o evacuaţii (nu au procent pentru evacuare, se stabilesc în funcţie de
condiţii) maxim 20% din populaţie;
o salariaţii din schimbul maxim de lucru de la agenţii economici ( 2/3
din numărul acestora);
o populaţia din cartierele periferice (maxim 20% care se adăpostesc pe
cont propriu).
-Pentru oraşele din categoria a-III-a
La fel ca mai sus, cu singura deosebire că procentul de populaţie din cartierele
periferice se ridică până la 40%.
-Pentru agenţii economici
59
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Numărul de adăpostiri este calculat pentru schimbul maxim de lucru, după
punerea în aplicare a planului de mobilizare (2/3 din numărul salariaţilor).

4. PUNCTE DE COMANDĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ


DESTINAŢIE, COMPARTIMENTARE ŞI DOTARE

4.1. DESTINAŢIE

Punctele de comandă sunt adăposturi speciale destinate pentru conducerea


acţiunilor în situaţii de urgenţă ( protecţie civilă ).
Punctele de comandă de protecţie civilă sunt construite şi amenajate la judeţe,
municipii, oraşe şi agenţi economici.
Spre deosebire de adăposturile pentru populaţie care pot fi subterane,
semiîngropate sau chiar supraterane, punctele de comandă nu pot fi decât construcţii
subterane.
Gradul de protecţie pe care trebuie să-l ofere punctele de comandă
(suprasarcina de calcul) este de 1 kgf/cm2 sau 2 kgf/cm2 în funcţie de categoria
localităţii în care sunt amenajate.

4.2. COMPARTIMENTAREA PUNCTULUI DE COMANDĂ

Compartimentarea unui punct de comandă cuprinde următoarele încăperi:


- sas de acces;
- punct de decontaminare personal;
- camera preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă;;
- camera de operaţii;
- încăperea (încăperile) pentru membrii comitetuluii;
- camera pentru centrala de alarmare şi centrala telefonică;
-camera D.S. ;
- centrala de filtroventilaţie;
- camera pentru acumulatori;
- încăperea grupului electrogen;
- camera pentru alimente;
- camera pentru odihnă;
- grupuri sanitare;
- încăpere pentru rezerva de apă;
- magazie de materiale;
- ieşire (ieşiri) de salvare;
- alte încăperi;
Accesul în punctul de comandă este strict limitat şi se face numai cu
prezentarea legitimaţiei de serviciu a persoanelor care, conform legilor în vigoare, au
atribuţii în acest sens.

60
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

4.3. DOTAREA PUNCTULUI DE COMANDĂ


Dotarea punctelor de comandă cuprinde următoarele materiale, aparate şi
instalaţii:
Compartimentul de comandă:
• harta de protecţie civilă;
• planul de protecţie civilă;
• tabel cu mijloace fir şi radio;
• interfon;
• telefoane;
• aparat radio.

Compartimentul operaţii:
• harta judeţului (municipiului, oraşului, agentului
economic) ;
• tabel cu forţe şi mijloace de intervenţie;
• planşă cu situaţia meteo;
• tabel cu principalele activităţi;
• instrumente pentru lucru de stat major.

Instalaţiile din punctul de comandă sunt de următoarele tipuri:


• instalaţii de filtroventilaţie;
• instalaţii sanitare;
• instalaţii electrice;
• instalaţii de telecomunicaţii.

Instalaţiile de filtroventilaţie funcţionează în trei regimuri:


a) Regim de ventilare mecanică normală, în care aerul introdus în punctul de
comandă este curăţat de praf şi impurităţi;
b) Regim de filtroventilare, în care aerul introdus este curăţat de praf,
impurităţi, substanţe toxice, radioactive şi agenţi patogeni;
b) Regim de recirculare şi regenare a aerului din interior cu izolare totală de
exterior (absorbţia aerului viciat din încăperi, filtrarea acestuia în filtrele
reţinătoare de CO2 şi vapori de apă şi completarea cantităţii de oxigen).

Instalaţiile sanitare cuprind:


• instalaţii de alimentare cu apă;
• instalaţii de canalizare;
• grupuri sanitare (1WC pentru 25 persoane) prevăzute cu
lavoare;
• instalaţie de încălzire.

61
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Instalaţiile electrice au ca scop asigurarea iluminatului interior şi a energiei
necesare pentru instalaţiile de forţă (motoare ventilatoare, pompe, etc.).
Alimentarea se poate face de la reţeaua electrică exterioară sau de la tabloul
general de distribuţie.
Pentru asigurarea independenţei energetice se foloseşte grupul electrogen care
este preferabil să intre automat în funcţiune.
Pentru iluminatul de siguranţă, alimentarea becurilor din circuitul respectiv se
face de la bateria de acumulator care se află într-o încăpere separată.

Instalaţiile electrice cuprind:


- tabloul de alimentare;
- corpuri de iluminat;
- corpuri pentru iluminat de siguranţă;
- grupul electrogen.

Instalaţiile de telecomunicaţii asigură legăturile telefonice atât în interiorul cât


şi în exteriorul P.C.

Schema unui punct de comandă de protecţie civilă:

2. 3. 4. 5. 6. . 8.

. 1. 14

7
9. 10. 7. 11. 12. 13.

1. S.A.S.;
2. Cameră acumulatori; 11. Sală operaţii + membrii comitet;
3. Magazie materiale; 12. Camera preşedinte comitet.;
4. Camera de lucru; 13. Inst. de filtro-ventilaţie;
5.Centr. trs. alarmare.; 14. Câmp de trecere.
7. Birou D.S.;
8. Ieşire de salvare;
9. P.D.P.;
10.Grup sanitar;

62
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PROTECŢIA N.B.C. ŞI ASIGURAREA MEDICALĂ.

I. Concepţia realizării protecţiei N.B.C.

1. GENERALITĂŢI
Protecţia N.B.C. (nucleară, biologică şi chimică ) reprezintă acţiunea de
ocrotire a salariaţilor pe timp de conflict armat împotriva efectelor A.D.M. (armelor
de distrugere în masă), iar pe timp de pace împotriva E.A.D.A. (emisii altele decât
atacul cu arma nucleară, biologică sau chimică ) şi S.C.T.I. (substanţelor chimice
toxice industriale).
Armele de distrugere în masă sunt acele arme care, folosite de agresor,
determină un volum mare de distrugeri de bunuri materiale (distrugeri de clădiri,
construcţii, utilaje, instalaţii, mijloace de transport etc.) precum şi un număr mare de
victime în rândul salariaţilor şi animalelor neprotejate.
Altfel spus, protecţia N.B.C. reprezintă acţiunea de ocrotire a
salariaţilor(populaţiei) împotriva contaminării radiologice, biologice şi chimice şi se
asigură prin mijloace speciale de protecţie individuală, colectivă şi prin alte măsuri
tehnice şi organizatorice, care se realizează din timp de pace, cu prioritate în zonele
de risc nuclear, chimic sau biologic.
Agenţii economici cu surse de pericol nuclear, chimic sau biologic au
obligaţia de a evalua periodic zonele de risc, de a stabili măsurile de prevenire şi de
protecţie necesare, de a asigura înştiinţarea autorităţilor publice, alarmarea şi
protecţia populaţiei afectate.
Dacă posibilitatea contaminării radiologice, biologice şi chimice ca urmare
a întrebuinţării A.D.M. este în mod curent condiţionată de existenţa unui conflict
armat, a unui război, accidentul nuclear, chimic, poluarea accidentală, izbucnirea unor
epidemii sau epizootii, constituie evenimente imprevizibile cauzate de avarierea sau
deteriorarea unor instalaţii, a unui utilaj sau mijloc de transport etc. sau intenţionat de
către terorişti şi duc la eliberarea în mediul înconjurător a unor substanţe care pot
avea impact deosebit de grav asupra populaţiei cât şi asupra mediului.
Pentru a diminua efectele unor astfel de evenimente este necesar a se realiza
un ansamblu de măsuri şi acţiuni, unele de specialitate care intră în competenţa
63
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
organismelor militare, de protecţie civilă şi unor instituţii civile de specialitate şi
altele care trebuie cunoscute şi respectate de către populaţie.
Conform Legii Protecţiei Civile cap. VI „prevenirea şi protecţia populaţiei
şi bunurilor materiale împotriva efectelor armelor convenţionale, nucleare, biologice
sau ale dezastrelor se asigură printr-un ansamblu de măsuri constând din: înştiinţare
şi alarmare, evacuare, adăpostire, protecţie nucleară biologică şi chimică (N.B.C.),
mascare, camuflare şi alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice”.

2. PROTECŢIA N.B.C. ÎN SITUAŢII DE CONFLICT ARMAT

2.1. PROTECŢIA NUCLEARĂ


Protecţia nucleară se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor
armei nucleare.
Arma nucleară se bazează pe acţiunea distructivă a imensei cantităţi de
energie care se degajă în timpul exploziei nucleare. Efectul ei vătămător poate
întrece de sute de mii de ori efectul vătămător al celei mai puternice muniţii
încărcate cu substanţe explozive obişnuite.
Arma nucleară este cel mai puternic mijloc de distrugere în masă, capabil
să producă într-un timp scurt, pierderi mari în oameni, distrugeri la construcţii, bunuri
materiale, distrugeri şi blocări de adăposturi, distrugeri şi avarii la reţelele electrice,
de gaze, apă, termoficare, canal, telecomunicaţii, contaminare radioactivă pe
suprafeţe de teren foarte mari. Aceste distrugeri se produc datorită acţiunii factorilor
distructivi ai exploziei nucleare: unda de şoc, emisiunea de lumină, impulsul
electromagnetic, radiaţia penetrantă şi contaminarea radioactivă.
Pentru protecţia împotriva efectelor factorilor distructivi ai exploziei
nucleare trebuie să reţinem următoarele :
• Împotriva armei nucleare ne protejăm prin adăpostire;
• Nu trebuie să privim spre sfera de foc;
• Ne adăpostim numai după construcţii solide sau obstacole naturale;
• Nu stăm în picioare, expuşi la explozie;
• Orice obstacol micşorează sub limitele periculoase acţiunea factorilor
distructivi ai exploziei nucleare;
• Împotriva contaminării radioactive ne protejăm dacă împiedicăm
contactul prafului radioactiv cu organismul.

2.2. PROTECŢIA CHIMICĂ


Protecţia chimică se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor a
armei chimice.
Arma chimică este tot un mijloc de distrugere în masă care se bazează pe
folosirea S.T.L. (substanţelor toxice de luptă) în scopul nimicirii în masă a oamenilor
(salariaţilor) şi animalelor.
Substanţele toxice de luptă sunt compuşi chimici care folosiţi în luptă
pot vătăma oamenii (salariaţii) şi animalele neprotejate şi contaminează aerul,

64
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
terenul, construcţiile, îmbrăcămintea, produsele alimentare, furajele, apa, făcându-le
periculoase pentru viaţă.

După modul cum acţionează asupra fiinţelor vii S.T.L. sunt:

• S.T.L. neuroparalitice – acţionează asupra sistemului nervos şi sunt cele


mai periculoase pentru că produc moartea în cel mai scurt timp (sarin,
soman, tabun, Vx.);
• S.T.L. vezicante – atacă pielea şi produc răni greu vindecabile (iperita,
levizita, azotiperita);
• S.T.L. toxice generale - atacă unele tipuri de celule vitale şi sisteme
enzimatice (acid cianhidric, clorcian);
• S.T.L. sufocante - atacă căile respiratorii producând sufocarea oamenilor
(fosgen, difosgen, clor);
• S.T.L. iritante - care după organele pe care le afectează sunt iritant
lacrimogene (CS, cloracetofenona, cloropicrina) şi iritant strănutătoare
(adamsita, difenilcianarsina);
• S.T.L. psihochimice - acţionează asupra psihicului uman (L.S.D.-25, BZ.
mescalina).
Ca atare, populaţia (salariaţii) poate fi afectată pe trei căi: pe cale
respiratorie, pe cale cutanată, (prin căderea substanţei toxice pe pielea descoperită sau
contactul cu materiale contaminate) şi prin ingerare odată cu produsele alimentare sau
apa contaminată.
Protecţia salariaţilor(populaţiei) cât şi a bunurilor materiale de orice natură
împotriva acţiunii vătămătoare a substanţelor toxice de luptă constă în evitarea
contactului direct cu acestea.
Aceasta se poate realiza prin izolarea la locul de muncă, camere de locuit
(birouri) şi adăposturi etanşe, a căror atmosferă să rămână nepoluată cu substanţe
toxice. Adăpostirea în spaţii închise ermetic rămâne o măsură absolut utilă.
Protecţia persoanelor este eficientă dacă:
• Din primele minute se îndepărtează S.T.L. de pe piele, îmbrăcăminte
etc, efectele lor fiind reduse, se atenuează sau nu mai apar;
• La atacul cu S.T.L. ne echipăm imediat cu masca contra gazelor şi ne
adăpostim;
• Dacă la apariţia primelor semne de intoxicaţie acordăm primul ajutor
imediat, viaţa persoanei poate fi salvată;
• Apa şi alimentele nu se consumă fără controlul şi avizul organelor de
specialitate.

65
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

2.3. PROTECŢIA BIOLOGICĂ


Protecţia biologică se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor a
armei biologice.
Arma biologică face parte din A.D.M. şi include agenţii patogeni utilizaţi
în scopuri agresive, care în urma răspândirii prin diferite mijloace tehnice şi
procedee, pot determina îmbolnăviri în masă a salariaţilor(populaţiei) sau animalelor
precum şi distrugerea unor culturi vegetale, cu scopul scăderii capacităţii economico-
sociale şi de apărare a ţării.
Pentru a se descoperi la timp folosirea armei biologice de către agresor şi
luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie, fiecare salariat trebuie să cunoască
bine semnele folosirii acestei arme caracterizate prin:
• Exploziile înfundate ale bombelor de aviaţie şi proiectilelor de artilerie;
• Zborul avioanelor la joasă înălţime şi apariţia unor nori de fum sau ceaţă
în urma lor ;
• Aruncarea din avioane a diferitelor obiecte (lăzi, cutii), urmată de
apariţia la cădere a unui număr mare de insecte şi rozătoare care nu se
întâlnesc în mod obişnuit în zonă;
• Prezenţa unui număr mare de cazuri de boli contagioase printre salariaţi;
• Îmbolnăvirea în masă a animalelor domestice şi sălbatice precum şi a
păsărilor.
Agenţii patogeni care pot fi utilizaţi în producerea armei biologice sunt:
• Bacterii care produc boli cum ar fi: antrax, ciumă, holeră, febră tifoidă,
botulismul;
• Viruşii ce produc: encefalita, gripa, variola;
• Rickettsi care produc: tifosul exantematic, febra japoneză;
Protecţia împotriva armei biologice constă în luarea din timp a unor măsuri
de prevenire care pot scădea mult acţiunea vătămătoare a acesteia.
Una dintre cele mai eficiente măsuri este vaccinul şi anatoxinele.
Vaccinurile sunt preparate medicale care conţin microbi (inerţi sau mult
atenuaţi) care introduşi în corp determină răspunsul imunologic al organismului
făcând ca rezistenţa acestuia să crească.
Prevenirea şi combaterea efectelor provocate în rândul salariaţilor,
populaţiei (sau animalelor), prin răspândirea în scopuri agresive a agenţilor patogeni,
se realizează prin măsuri cu caracter antiepidemic (antiepizootic), care urmăresc
înlăturarea sau modificarea în sens favorabil a factorilor principali care alcătuiesc
verigile lanţului epidemiologic şi anume:
• Sursele de infecţie: oameni sau animale bolnave;
• Căile de transmitere a infecţiei: aerul, apa, alimentele, insectele şi
rozătoarele (vectori), obiectele contaminate;
• Masa receptivă: oamenii sau animalele pentru îmbolnăvirea cărora se
difuzează agenţii patogeni.
Întreruperea chiar a unei singure verigi a lanţului epidemiologic împiedică
apariţia epidemiei (epizootiei). În acest scop se întreprind măsuri de lichidare a sursei
66
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
de infecţie şi a căilor de transmitere şi se urmăreşte creşterea rezistenţei masei de
salariaţi.
Măsurile care se întreprind faţă de sursa de infecţie constau din:
• Respectarea de către salariaţi(populaţie) a obligaţiilor ce le revin în
cadrul stării de carantină;
• Sprijinirea activităţilor de depistare şi izolare a bolnavilor cu semne de
boală infecto-contagioasă şi sesizarea organelor sanitare;
• Respectarea măsurilor de izolare şi supraveghere a celor ce au venit în
contact cu bolnavii infectaţi;
Măsurile care se întreprind împotriva transmiterii infecţiei constau în:
• Protejarea căilor respiratorii, a pielii şi mucoaselor, cu ajutorul
mijloacelor speciale sau simple de protecţie individuală;
• Ermetizarea uşilor şi ferestrelor la locuinţe;
• Evitarea consumării apelor din surse necontrolate de organele sanitare.
Până la avizarea calităţii apei, se va bea apă fiartă şi răcită sau apă
îmbuteliată;
• Executarea indicaţiilor organelor sanitare privind dezinfecţia surselor de
apă potabilă (fântânilor);
• Respectarea indicaţiilor organelor sanitare privind consumarea
legumelor, fructelor, produselor de origine animală;
• Asigurarea colectării şi evacuării în mod igienic a gunoiului menajer;
• Executarea indicaţiilor organelor sanitare privind autocontrolul preventiv
al corpului şi îmbrăcămintei, demuştizarea şi distrugerea rozătoarelor din
locuinţe (loc de muncă), magazii etc.
Principalele semne întâlnite la majoritatea bolilor infecto contagioase
provocate de un atac cu arma biologică sunt: temperatură ridicată, tulburări digestive
(greţuri, vărsături, diaree), tulburări respiratorii, dureri de cap, senzaţie de ameţeală,
stare de agitaţie şi apariţia unor pete caracteristice pe corp.

3. PROTECŢIA NUCLEARĂ ÎN SITUAŢII DE E.A.D.A.


4. ( emisii altele decât atacul).
3.1 PROTECŢIA ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR ŞI URGENŢĂ
RADIOLOGICĂ.

Accidentul nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalaţia


centralei nuclearo-electrice sau reactorul nuclear permiţând difuzarea în atmosferă a
radiaţiilor nucleare şi a produşilor de reacţie a combustibililor nucleari şi provoacă
iradierea sau contaminarea salariaţilor şi a mediului înconjurător peste limitele
maxim admise.
Putem spune că, în cazul unui accident nuclear există trei tipuri de riscuri:

67
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
a) Riscul inhalării aerului contaminat radioactiv, se datorează atât gazelor
emise cât şi transportului substanţelor radioactive, ceea ce duce la manifestarea
efectului conjugat al inhalării şi iradierii.
Riscul imediat se produce datorită inhalării iodului radioactiv care
acţionează asupra tiroidei precum şi inhalării altor produse de fisiune.
b) Riscul rezultat din radioactivitatea depusă. Aprecierea riscului se face
prin determinarea nivelului de radiaţie (raportul dintre doza de ioni şi timpul de
iradiere), şi stabilirea radionuclizilor prezenţi.
De timpul de care se dispune pentru controlul radioactivităţii produselor
alimentare depinde riscul ingerării acestora, pericolul cel mai mare provenind din
depunerile radioactive pe alimentele ce pot fi consumate fără a fi spălate: legume,
fructe, apă potabilă, furaje etc.
Indirect prezintă pericol consumul de lapte şi unele alimente ce nu sunt
consumate fără a fi verificate, inclusiv carnea şi organele de la păsări şi animale.
c. Riscul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii. În acest caz atenţia
trebuie concentrată asupra produselor alimentare destinate omului, care pot fi
contaminate cu radionuclizii cei mai periculoşi. De asemenea, se va controla
permanent radioactivitatea aerului şi precipitaţiilor atmosferice. Dacă efectul inhalării
se produce destul de rapid, pericolul datorat depunerilor radioactive este de durată
medie şi mare, ceea ce impune măsuri pe termen lung privind consumul de apă,
alimente şi furaje.
Urgenţa radiologică este cauzată de deplasarea în spaţiul aerian al ţării, sau
al unei zone din ţară a norului radioactiv rezultat în urma unui accident nuclear
produs pe teritoriul altui stat sau chiar pe alt continent. Pe tot parcursul deplasării
unui asemenea nor radioactiv rezultă o urmă , o zonă contaminată ca urmare a
depunerilor radioactive din nor pe direcţia de deplasare a vântului, contaminarea fiind
mai puternică în zonele unde cad precipitaţii. Vorbim tot despre urgenţă radiologică
şi în situaţia căderilor de obiecte cosmice radioactive, accidente pe timpul
transportului şi depozitării deşeurilor radioactive, acţiuni teroriste, sau alte
evenimente care duc la contaminarea radioactivă şi iradierea personalului şi
salariaţilor.
Protecţia, în cazul unui accident nuclear şi urgenţă radiologică reprezintă un
ansamblu de măsuri care se realizează prin:
• Executarea cercetării de radiaţie, care începe imediat după înştiinţare şi
alarmare, de către elementele pregătite din zonă şi se continuă cu
cercetarea aeriană şi cu cercetarea de către elementele specializate din
afara zonei.
• Delimitarea sectoarelor contaminate radioactiv, stabilirea şi înştiinţarea
localităţilor din care se face evacuarea populaţiei;
• Izolarea sectoarelor contaminate, (circulaţia publică rutieră se interzice,
trenurile nu mai fac staţie în zonele contaminate, produsele alimentare şi
apa nu se mai folosesc decât pe bază de aviz);
• Evacuarea salariaţilor (populaţiei) prin organizarea unui serviciu de
ordine.
68
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- ţinerea evidenţie nominale a persoanelor evacuate în vederea
supravegherii medicale ulterioare.
-executarea controlul contaminării radioactive a populaţiei (salariaţilor) şi a
bunurilor care se evacuează şi se organizează unul sau mai multe puncte (centre)
pentru decontaminarea acestora.
-organizarea prin sondaj a controlului contaminării radioactive a populaţiei
(salariaţilor) în localităţile (agenţii economici) din care s-a făcut evacuarea iar
decontaminarea bunurilor materiale se execută pe urgenţe
• Asigurarea tratamentului medical persoanelor afectate de iradiere.

4. PROTECŢIA CHIMICĂ ÎN SITUAŢII DE ACCIDENT CHIMIC ŞI


POLUARE ACCIDENTALĂ

Accidentele chimice reprezintă eliberarea necontrolată în mediul


înconjurător a unor substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) în concentraţii mai
mari decât cele admise, (în incinta agenţilor economici, pe timpul transportului
acestora, pe timpul depozitării, pe timpul descărcării substanţelor din / în cisterne, pe
timpul folosirii lor în procesul de producţie, nerespectării normelor de protecţie a
muncii şi P.S.I.), punând astfel în pericol sănătatea personalului şi salariaţilor.
Substanţele chimice toxice industriale (S.C.T.I), sunt produsele chimice
care datorită proprietăţilor fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea
contaminantă şi vătămătoare, în concentraţii mici pe distanţe foarte mari, ce depăşesc
limitele agentului economic sursă toxică, ce creează zone de acţiune ce pot cuprinde
localităţi întregi şi unităţi economice izolate.
Pe timpul transportului cu mijloace auto, problemele pot să apară ca urmare
a unor accidente de circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii
chimice neprevăzute, nerespectării normelor tehnice de ambalare şi transport sau a
altor factori neprevăzuţi. Ca urmare a acestor accidente se pot produce explozii,
incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândire de substanţe toxice pe sol şi în
mediu.
Substanţele periculoase se transportă în cisterne, containere sau alte tipuri
de ambalaje (în stare de gaz comprimat, gaz lichefiat, lichid sau solid).
Mijloacele care transportă aceste substanţe trebuie să fie marcate cu etichete
şi indicatoare de avertizare.
Principalele substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) care prezintă
pericol pentru salariaţi (populaţie) şi cele mai des folosite sunt: amoniacul, clorul,
hidrogenul sulfurat, acidul clorhidric, acidul sulfuric, monoxidul de carbon etc.
La producerea unui accident cu implicarea unor asemenea substanţe, se
creează o zonă letală (mortală) şi o zonă de intoxicare. Dimensiunile acestor zone
depind de cantitatea de S.C.T.I. eliberată în mediul înconjurător, concentraţia
acesteia, timpul până la remedierea avariei şi punerea în aplicare a măsurilor ce se
impun.
Este deosebit de important ca în momentul producerii unui astfel de
eveniment salariaţii (populaţia) să se adăpostească în clădiri, asigurând rapid primele
69
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
măsuri de etanşeizare a uşilor şi ferestrelor utilizând pentru izolare materiale aflate la
îndemână (produse textile, bureţi, chit, etc.).
Se va opri orice instalaţie de aer condiţionat sau de ventilare şi nu se va
părăsi clădirile decât la încetarea alarmei transmisă prin mijloacele specifice de către
personalul de conducere.
Pentru prevenirea şi protecţia populaţiei împotriva efectelor acestor
substanţe legea obligă agentul economic care deţine, depozitează, foloseşte în
procesul de producţie S.C.T.I., să întocmească plan de protecţie şi intervenţie, să
respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene referitoare la protecţia mediului
(H.G. nr.95/2003 privind controlul activităţii care prezintă pericole de accidente
majore în care sunt implicate substanţe periculoase), să facă publice următoarele date:
• care este unitatea sursă de pericol chimic;
• tipul de substanţă toxică industrială pe care îl deţine;
• caracteristicile şi modul de acţiune al substanţei toxice;
• zona de risc în care v-aţi putea afla;
• măsuri de protecţie specifice zonei;
• locul în care se asigură protecţia prin adăpostire sau izolare;
• locurile de dispunere şi itinerarele de evacuare temporară.
În locurile de adăpostire – izolare pentru salariaţi (populaţiei) trebuie
asigurate măsurile de siguranţă prin:
• procurarea materialelor de etanşare (chit, bandă izolantă, bureţi izolatori,
purfix etc.);
• asigurarea mijloacelor de protecţie individuală speciale (mască contra
gazelor, aparat de respiraţie, costume de protecţie) sau improvizate;
• realizarea unei truse de prim – ajutor medical;
• pregătirea unei rezerve permanente de apă şi alimente;
• asigurarea unui radioreceptor cu baterii.
Salariaţii (populaţia) trebuie să-şi însuşească:
• cunoştinţele necesare în vederea realizării măsurilor de protecţie;
• regulile de comportare la accident în zona norului toxic.

5. PRECIZĂRI GENERALE COMUNE PROTECŢIEI NUCLEARE,


BIOLOGICE SAU CHIMICE

Indiferent de situaţia în care se produce o contaminare radioactivă,


biologică sau chimică – conflict armat, situaţii de pace sau evenimente teroriste la
descoperirea contaminării prima măsură care se aplică de către organismele de
protecţie civilă este alarmarea salariaţilor folosind sistemul propriu de înştiinţare-
alarmare.
Semnalul de “ALARMĂ CHIMICĂ” (5 impulsuri a 16 secunde cu
pauză de 10 secunde timp de 2 minute) este obligatoriu şi se înştiinţează toţi agenţii
economici, instituţiile publice şi populaţia din zona de intoxicare, pe direcţia de

70
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
deplasare a norului radioactiv sau contaminat chimic şi în zona unde s-a descoperit
contaminarea.
Se introduc măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea accesului în zonele
afectate cu excepţia forţelor de specialitate care intervin.
Cercetarea de specialitate, marcarea zonelor interzise, intervenţia propriu-
zisă precum şi alte măsuri specifice se vor executa numai de către formaţiuni de
specialitate militare, ale protecţiei civile şi ale instituţiilor de profil din zonă, care
trebuie dotate cu echipament de protecţie, aparatură, materiale specifice şi care să le
permită acţiunea în zonele contaminate R.B.C. (radioactiv, biologic şi chimic) fără ca
viaţa să le fie pusă în pericol.

Protecţia N.B.C. se realizează prin:


• mijloace individuale de protecţie:
a. speciale :
- pentru organele respiratorii:
- masca contra gazelor (agenţii economici deţinători de substanţe toxice să
aibă cartuşe specifice);
- măşti izolante;
- aparate izolante;
- pentru protecţia pielii:
- complete de protecţie;
- complete de protecţie de unică folosinţă;

b. improvizate:
- pentru organele respiratorii:
- mască de tifon sau pânză suprapuse, între care se introduce vată, se
umezesc şi se aplică peste nas şi gură legându-le la ceafă;
- prosop unde în interiorul căruia se introduce vată, se umezeşte şi se
leagă la ceafă peste gură şi nas;
- batistă;
- diferite materiale din pânză.
- pentru protecţia pielii:
- costume de lucru din pânză cauciucată;
- pelerine de ploaie ;
- pelerine şi costume din materiale plastice rezistente;
- haine din piele sau pânză ţesută foarte des ;
- folie de polietilenă;
- hainele se vor încheia până sub gât, se vor lega cu sfoară sau elastic la
manşete şi mâneci ;
- pentru protecţia capului :
- eşarfe, căciuli, şepci, prosoape peste care se pun folii sau pungi
de plastic;
- pentru protecţia picioarelor:

71
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- cizme de cauciuc, cizme şold de pescar, galoşi, şoşoni, bocanci
de schi sau de iarnă, cizme şi ghete de piele.
- pentru protecţia mâinilor şi palmelor :
- mănuşi de cauciuc, menajere, de vopsit sau de piele.
• mijloace de protecţie colectivă:
- adăposturile de la agenţii economici;
- adăposturile din subsolurile clădirilor;
- galerii subterane;
- tuneluri;
- spaţii naturale.

• mijloace pentru combaterea contaminării:


- truse sanitare N.B.C.;
- antidoturi;
- radioprotectori;
- alte mijloace specifice pentru decontaminarea personalului,
echipamentului, mijloacelor de transport etc.
- reţeaua zonală de sănătate publică,
- reţeaua zonală sanitar-veterinară
- laboratoare de specialitate: de igiena radiaţiilor, chimice, sanitare şi
toxicologice;
• protecţia bunurilor materiale se realizează prin:
- evacuare;
- adăpostire;
- vopsire;
- ignifugare;
- containerizare
- crearea de perdele de apă, spumă, etc.

I. Forţele de protecţie N.B.C.


Aceste forţe prin modul în care acţionează, prin promptitudinea descoperirii
începutului atacului cu arme de distrugere în masă sau despre începutul contaminării
R.B.C. (radiologice, chimice sau biologice), de înştiinţarea şi alarmarea la timp a
salariaţilor pentru a se proteja, de cunoaştere a regulilor ce trebuie respectate în
momentul producerii unor asemenea evenimente precum şi de respectarea lor,
depinde evitarea apariţiei unui număr mare de victime şi/sau salvarea celor care au
fost surprinse de eveniment.
Forţele şi mijloacele de protecţie N.B.C. sunt destinate: pentru
executarea acţiunilor de decontaminare a personalului (P.D.P.), echipamentului
(P.D.E.), terenului, clădirilor, utilajelor, mijloacelor tehnice şi de transport (P.D.M.T.)
şi pentru executarea cercetării chimice şi de radiaţie a zonei contaminate.
Aceste acţiuni sunt executate de:
• formaţiunile militare de specialitate;

72
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• formaţiunile de specialitate ale agenţilor economici sursă de risc nuclear,
biologic sau chimic;
• instituţii teritoriale cu atribuţii în domeniu: nuclear, chimic, biologic,
protecţia mediului, sănătate, sanitar-veterinare etc.
• formaţiuni de Protecţie Civilă (echipe, grupe, detaşamente tip. I, şi
detaşamente tip. II):
- de la agenţii economici;
- de la eşaloanele superioare (municipiu şi judeţ);
• alte formaţiuni cu care cooperează (M.AP.N, pompieri, de ordine şi pază
etc.)

Formaţiunile de protecţie N.B.C. şi punctele de decontaminare sunt


organizate, dotate şi asigurate din timp de pace conform normelor Protecţiei Civile.
La un agent economic se poate organiza următoarele formaţiuni:
-detaşament de decontaminare, compus dintr-un număr variabil de
formaţiuni, echipe, grupe cu un efectiv de până la 95 de persoane pregătite în aceeaşi
specialitate sau în specialităţi diferite:
-echipă C.N.C. compusă din 5 persoane pregătite în aceeaşi specialitate
-2 grupe C.N.C.(Cc. Obs.)

În funcţie de caracterul de distrugere, formaţiunile de protecţie N.B.C.


pot îndeplini următoarele misiuni principale:
- cercetarea chimică şi de radiaţie a personalului, terenului, clădirilor, etc.
- decontaminarea terenului şi clădirilor pentru acţiunile de salvare a
răniţilor;
- decontaminarea căilor de acces către agenţii economici, depozite de
alimente, de materiale, instituţii publice şi către locurile unde îşi
desfăşoară acţiunea formaţiunile de intervenţie;
- decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport,
(în P.D.P., P.D.E. şi P.D.M.T.), utilajelor şi instalaţiilor;
- determinarea cantitativă şi calitativă a probelor contaminate radioactiv
sau chimic;
Mai poate participa la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al
răniţilor, de aprovizionare cu apă sau alte bunuri materiale necesare în zona de
distrugeri.
Îndeplinirea la timp a misiunilor formaţiunilor de protecţie N.B.C. se
realizează printr-o organizare judicioasă a acţiunilor de decontaminare, în funcţie de:
- natura raionului contaminat;
- posibilităţile de acţiune ale formaţiunilor de protecţie N.B.C.;
- situaţia concretă în care se desfăşoară acţiunile formaţiunilor N.B.C..

SUBSTANŢE DE NEUTRALIZARE:

73
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- pentru amoniac – soluţii de acid clorhidric sau acetic în diverse
concentraţii. Diminuarea emisiei se realizează prin stropirea cu apă sau
prin crearea unei perdele de apă. Pentru a diminua evaporarea se acoperă
substanţa toxică -amoniacul- răspândită pe teren cu nisip, pământ
sau granule din materiale plastice adecvate.
- pentru clor – soluţii de bisulfit şi sulfat de fier, hiposulfit de sodiu în
soluţii concentrate, lapte de var, terci de var stins, apă amoniacală, soluţii
de sodă calcinată şi hidroxid de sodiu;
- pentru acid clorhidric, acid cianhidric, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf –
soluţii alcaline de hidroxid de sodiu, lapte de var, sodă calcinată sau apă
amoniacală. De asemenea se pot folosi următoarele substanţe solide: praf
sau pietriş de calcar, praf de var nestins;
- pentru sulfura de carbon – sulfura de carbon împrăştiată se absoarbe în
nisip sau pulbere şi se acoperă cu apă, materialele absorbante impregnate
cu substanţă se colectează în butoaie de tablă, se etanşează şi se
transportă în locaţii special amenajate unde se aprind de la distanţă. Se
arde cu grijă. În acţiunea de neutralizare şi colectare a deşeurilor
rezultate se vor folosi unelte care nu produc scântei.
- pentru acidul sulfuric – se va înlătura acidul cu multă apă sau cu lapte de
var. Pe locul respectiv se poate pune nisip sau cenuşă. Acest amestec
după ce a absorbit acidul se îngroapă în pământ. Este interzisă folosirea
cârpelor, rumeguşului sau altor materiale absorbante combustibile.
- pentru cianuri – la neutralizare se foloseşte hipoclorit de sodiu, clor sau
apă oxigenată.
Limita de expunere acută exprimată în ppm (1m3 de aer conţine 1 cm3 de
gaz) este doza de absorbţie la o singură expunere care nu produce vătămări
ireversibile sănătăţii umane. Limitele specificate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale se bazează pe expunerea timp de 60 de minute. Ca şi în situaţiile reale, timpul
de expunere trebuie să fie cât mai scurt decât cel planificat. Această valoare trebuie
privită ca o limită de expunere de siguranţă.
Concentraţia maximă admisă (CMA) este concentraţia maxim admisă a
unei substanţe prezente în aer (la locul de muncă), sub formă de gaz, vapori sau
materie suspendată, care, în lumina cunoştinţelor actuale, nu este vătămătoare pentru
sănătatea salariaţilor şi nu constituie o jenă nerezonabilă, chiar şi în cazul unei
expuneri prelungite şi repetate (8 ore pe zi la o săptămână medie de muncă de 40 de
ore).
- ppm – părţi per milion
- 1 ppm de gaz înseamnă că 1m3 de aer conţine 1 cm3 de gaz, prin urmare
ppm-ul este echivalentul mg/m3.

Câteva exemple

74
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
CMA L
Substanţa Concentraţia maximă imita de
admisă expunere
A
cută
mg/m Ppm Pp
3
m

Acrilonitril 20 9.20 30
Amoniac 30 42.30 500
Benzen 50 15.65 500
Acid 10 10 35
cianhidric
Clor 2 0.67 20
Acid 7 5 90
clorhidric
Clorurura 6 1.86 6
de alil
Etilenoxid 60 33 400
Acid 2 3 30
fluorhidric
Formaldehi 4 3.26 10

Hidrogenul 15 10.65 40
sulfurat
Fosgen 0.5 0.125 2
Fosfin 0.5 0.33 5
Tetraclorura 100 16 1
de carbon 000
Dioxid de 15 5.70 30
sulf
Sulfură de 50 16 500
carbon
Xilen 400 92 1
000

6. ASIGURAREA MEDICALĂ

1. CONCEPŢIA ASIGURĂRII MEDICALĂ


Asigurarea medicală cuprinde totalitatea măsurilor şi activităţilor care se iau
pentru păstrarea sănătăţii personalului cuprins în structurile de protecţie civilă (militar

75
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
şi civil); prevenirea apariţiei sau răspândirii bolilor; acordarea la timp a primului
ajutor, ajutorului medical şi tratamentului de urgenţă răniţilor (contaminaţilor) şi
bolnavilor rezultaţi în urma acţiunilor adversarului sau dezastrelor; evacuarea la
unităţile medicale, spitalizarea şi tratarea răniţilor (contaminaţilor) şi bolnavilor până
la vindecare.
Organizarea transporturilor (evacuării) răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor
se execută cu mijloacele sanitare proprii (civile şi militare), şi cu cele primite ca
întărire de la formaţiunile medicale teritoriale. Transporturile (evacuarea) se poate
face şi cu mijloacele nespecializate, proprii sau rechiziţionate, conform legii.
Măsurile igienico-sanitare, antiepidemice şi profilactice speciale
cuprind:
-executarea recunoaşterii şi controlului sanitar-epidemiologic a raioanelor
(obiectivelor) de intervenţie;
-vaccinarea profilactică a personalului încadrat în structurile de protecţie
civilă;
-introducerea carantinei în focarul (raionul ) de intervenţie;
-aplicarea măsurilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în raionul
(focarul) de intervenţie când situaţia impune acest lucru;
-respectarea strictă a regulilor de igienă personală şi menţinerea unei stări
igienico-sanitare corespunzătoare în raionul (sectorul) de intervenţie, sau de primire
evacuaţi;
-organizarea supravegherii medicale şi evidenţa personalului din protecţia
civilă şi a cetăţenilor care au fost supuşi iradierii peste dozele admise;
-supravegherea sanitară a aprovizionării cu apă, a păstrării şi transportul
alimentelor;
-depistarea bolnavilor din rândul personalului încadrat în protecţia civilă,
izolarea imediată a celor cu boli transmisibile;
-folosirea medicamentelor şi antidoturilor care măresc rezistenţa
personalului la impactul cu radiaţiile şi substanţele toxice de luptă sau toxice
industriale.
Formaţiunile de asigurare sanitară sunt destinate pentru:
o Menţinerea capacităţii de acţiune a personalului comisiilor şi
formaţiunilor de protecţie civilă prin acordarea asistenţei medicale de
urgenţă;
- Prevenirea apariţiei sau răspândirii bolilor transmisibile;
o Acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical şi tratament de
urgenţă a răniţilor şi bolnavilor rezultaţi în urma atacurilor din aer,
calamităţilor sau catastrofelor;
o Evacuarea la unităţile sanitare şi tratarea răniţilor, contaminaţilor şi
bolnavilor până la vindecare.
Misiunile formaţiunilor sanitare sunt:
- Acordarea primului ajutor;
- Strângerea răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor din raionul (obiectivul)
de intervenţie şi evacuarea lor la formaţiunile sanitare încadrate cu
medici;
76
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
-Acordarea primului ajutor medico-chirurgical de urgenţă şi ajutorului
medical specializat;
- Organizarea şi executarea măsurilor sanitaro-antiepidemice şi
profilactice speciale;
- Supravegherea respectării cu rigurozitate a măsurilor sanitaro-igienice
pe timpul asanării teritoriului din raioanele rezultate în urma atacurilor;
- Deplasarea, dispunerea şi funcţionarea unităţilor şi formaţiunilor
sanitare.
La acordarea primului ajutor trebuie respectate următoarele reguli:
- Se îndepărtează persoanele din jurul răniţilor;
- Se examinează complet şi rapid rănile;
- Cel care dă primul ajutor va avea grijă să nu agraveze starea răniţilor.
Categoriile de triaj în urma unui dezastru.
În urma unui dezastru, dacă resursele sunt diminuate, categoria de răniri
mortale (albastru), va primi doar un tratament paliativ, dacă există resurse adecvate,
aceşti răniţi vor putea primi tratamentul necesar, doar după ce răniţii grav (roşu) au
fost trataţi.
Triajul va trebui să delimiteze de la folosirea resurselor de tratament, doar
răniţii din categoria galbenă şi verde.
Evitarea deceselor necesită cunoştinţe aprofundate asupra existenţei
resurselor şi a sistemului medical de urgenţă.

Nr. crt. Grup Culoarea Tipul rănirilor


1 Prioritatea Roşie Deosebit de grave: pot
1/extremă supravieţui, doar dacă se aplică
urgenţă măsurile salvatoare de viaţă.
2 Prioritatea Galbenă Pot supravieţui, dacă se aplică
2/urgenţă metode simple de tratament, în
decurs de ore.
3 Prioritatea Verde Minore: îngrijirea poate fi
3/neurgenţă întârziată, până alte victime mai
grave sunt tratate.
4 Prioritate Albastru Catastrofale: victime care nu vor
2 sau 3 supravieţui, dacă nu se aplică
îngrijiri intensive, în decurs de
minute.
5 Nici una Negru Decedaţi, sau foarte grav răniţi,
care nu au şanse de
supravieţuire.

Identificarea şi clasificarea victimelor


În toate cazurile posibile victimele trebuie identificate în momentul
triajului.
Pentru aceasta se vor marca răniţii cu etichete de culori diferite în funcţie de
gradul de gravitate al rănirilor şi de prioritatea de evacuare.
77
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

Eticheta roşie

Această etichetă corespunde priorităţii de evacuare celei mai înalte şi este


rezervată victimelor ce necesită ajutor imediat din următoarele motive:
- probleme respiratorii ce nu pot fi rezolvate pe loc;
- stopul cardiac confirmat;
- hemoragii grave cu pierderi de sânge de peste 1 litru;
- inconştienţa, obnubilarea;
- perforaţii toracice, sau răniri abdominale profunde;
- fracturi grave de bazin, torace, de vertebre cervicale, ca şi fracturile sau
luxaţiile ce jenează perceperea pulsului sub zona luxaţiilor sau
fracturilor;
- comoţii grave;
- arsuri complicate cu leziuni ale căilor respiratorii.

78
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Eticheta galbenă
Această etichetă determină a doua prioritate de evacuare. Victimele ce
necesită ajutor dar a căror viaţă nu este în pericol imediat vor fi marcate cu această
etichetă:
- arsuri de gradul II pe mai mult de 30 % din suprafaţa cutanată;
- arsuri de gradul III pe 10 % din suprafaţa cutanată;
- arsuri de gradul III în locuri critice cum ar fi mâinile, picioarele şi faţa,
dar fără complicaţii respiratorii;
- arsuri complicate de leziuni grave ale ţesuturilor moi sau cu fracturi
minore;
- hemoragii moderate (de la 500 ml la 1000 de ml);
- leziuni dorsale cu sau fără atingerea coloanei vertebrale;
- victime ce prezintă leziuni cranio-cerebrale (suficient de grave pentru a
cauza un hematom subdural sau stare de confuzie) ce se caracterizează
prin:
o scurgeri de LCR pe nas sau prin urechi;
o creşterea rapidă a presiunii sanguine sistolice;
o vărsături în jet;
o modificări de ritm respirator;
o bradicardie sub 60/minut;
o tumefacţii sau hematoame suborbitare;
o anizocorie pupilară;
o colaps;
o răspuns motor nul sau scăzut (ROT);
o reacţii scăzute la stimulente senzoriale (stupoare profundă).

Eticheta verde

Această etichetă va marca răniţi ce prezintă a treia prioritate de evacuare,


ale căror leziuni sunt minore şi nu necesită o îngrijire deosebită:
- fracturi ale degetelor sau dinţilor;
- excoriaţii, contuzii;
- arsuri minore;
- arsuri de gradul II de până la 15 % din suprafaţa cutanată;
- arsuri de gradul III pe cca. 2 % din suprafaţa cutanată;
- arsuri de gradul I acoperind mai puţin de 20 % din suprafaţa cutanată cu
excepţia mâinii, picioarelor şi a feţei.

Eticheta neagră

Este rezervată decedaţilor sau celor cu leziuni fatale şi fără speranţă. Se


consideră decedate victimele care nu respiră şi au pulsul oprit de cca. 20 de minute şi
a căror stare nu permite aplicarea în continuare a tehnicilor de resuscitare. De
asemeni va fi aplicată şi următoarelor categorii de victime fără speranţă:
79
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40 % din suprafaţa
corporală considerate că iremediabil mortale;
- arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40 % din suprafaţa
corporală însoţite de leziuni majore cum ar fi:
- fracturi importante;
- leziuni cranio-cerebrale importante;
- leziuni toracice;
- leziuni craniene ce lasă ţesutul cerebral descoperit şi sunt însoţite de
inconştienţă;
- leziuni cranio-cerebrale însoţite de fracturi majore;
- leziuni ale coloanei vertebrale cu absenţa sensibilităţii şi motricităţii;
- leziuni grave la victimele peste 60 de ani.

80
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
PROTECŢIA SALARIAŢILOR ŞI A BUNURILOR MATERIALE
PRIN EVACUARE

1. Principii generale

Evacuarea, ca măsură de protejare a vieţii şi bunurilor materiale a fost


folosită, sub diferite forme, de la începuturile societăţii umane. Istoria a consemnat
numeroase astfel de cazuri dintre care amintim doar câteva:
- plecarea evreilor din Egiptul Antic către Ţara Sfântă (consemnată de
Biblie ca „Exodul”);
- retragerea la sud de Dunăre a administraţiei şi armatei romane din Dacia,
pe timpul împăratului Aurelian;
- evacuarea preventivă a unor zone din teritoriul naţional în pericol de a fi
ocupate de diverşi invadatori (turci, tătari, polonezi, ruşi etc.) de-a lungul
istoriei noastre;
- trimiterea tezaurului naţional şi a bunurilor casei regale la Moscova în
timpul primului război mondial;
- retragerea populaţiei şi a bunurilor sale materiale din zona Cadrilaterului
în Dobrogea, înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial
Prima mărturie scrisă românească, care atestă preocuparea pentru
necesitatea realizarii evacuării o întâlnim în Învăţăturile lui Neagoe Basarab-domn al
Ţării Româneşti (1512-1521) către fiul său Theodosie: „Pentru aceea te învăţ fătul
meu: feciorii şi fetele şi femeile boiarilor şi slugile tale să fie mai îndărăt, iar războiul
să-l faci să fie în faţă”.
O dată cu apariţia societăţii industrializate, în scopul asigurării protecţiei
populaţie, a bunuilor materiale şi a valorilor culturale pe timp de război sau în alte
situaţii speciale activitatea de evacuare a căpătat un caracter organizat, reprezentând
una din sarcinile umanitare ale protecţiei civile.
Principalele forme de realizare a evacuării de protecţie civilă sunt:
- refugierea (autoevacuarea populaţiei din teritoriul ocupat/calamitat sau din
zona în care este iminentă apariţia unor pericole grave. Acţiunea este
acceptată şi sprijinită de stat, dar se realizează opţional, în principal prin
efortul persoanl al celor aflaţi în pericol);
- transferul temporar, organizat de stat realizat de instituţii abilitate, în scopul
protecţiei populaţiei şi bunurilor împotriva acţiunilor distructive de
amploare (de natură militară sau generate de dezatre).
În cele ce vor urma, referinţele se vor face la a doua formă de realizare a
evacuării de protecţie civilă.
În acest sens se poate da următoarea definiţie:
Prin evacuare, ca măsură de protecţie, se înţelege scoaterea organizată din
municipiile reşedinţă de judeţ, precum şi din alte localităţi, la nevoie, în timp de
război sau în caz de dezastre, a unor instituţii publice şi agenţi economici, categorii
de populaţie şi bunuri materiale, în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie

81
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
a personalului, de funcţionare a instituţiilor publice, a agenţilor economici respectivi
precum şi pentru protejarea valorilor materiale şi culturale.
Evacuarea, în caz de război, urmăreşte descongestionarea unor localităţi
prin scoaterea acelei părţi din bunuri materiale care nu fac obiectul acţiunilor de
apărare şi care prin păstrarea lor ar spori atât pierderile umane cât şi distrugerile de
bunuri materiale. În acest caz, evacuarea se face înainte de declanşarea ostilităţilor (în
1939-1940, în Anglia, au fost evacuaţi copii din marile zone urbane în cele rurale),
sau pe timpul desfăşurării acestora (evacuarea celei mai mari părţi din populaţia
Prusiei Orientale, în 1944-1945, din faţa trupelor sovietice ).
În mod asemănător, în funcţie de tipul de dezastru, evacuarea se poate face
înainte de declanşarea dezastrului (evacuarea populaţiei dintr-o zonă inundabilă se
face înainte de ajungerea undei de viitură în acel loc) sau după declanşarea acestuia
(evacuarea populaţiei din satul Pârcovaci, jud Iaşi, în 1997 după declanşarea
alunecărilor de teren din zonă).
Principalele caracteristici ale evacuării sunt:
- vizează numai deplasarea exclusivă a persoanelor neimplicate în
ostilităţi;
- măsurile de evacuare sunt organizate de structurile de stat;
- evacuarea se planifică, organizează şi execută numai pe baza estimării
riscurilor şi analiza posibilităţilor de acţiune;
- evacuarea protejează cetăţeanul fără a face atingere drepturilor şi
libertăţilor acestuia.
2. Conducerea evacuării

În situaţii de conflict armat, acţiunea de evacuare se aprobă de Consiliul


Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) , la propunerea ministrului apărării naţionale.
Potrivit prevederilor legii protecţiei civile (Legea Nr. 481/2004) evacuarea
se execută, pe baza planurilor întocmite în acest scop, în caz de război sau de
producere a dezastrelor. Planificarea tuturor acţiunilor de evacuare (la război sau în
caz de dezastre) se realizează de comitetele pentru situaţii de urgenţă şi se avizează
de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Aceste organisme conduc şi
acţiunile de evacuare în caz de război.
Evacuarea în cazul produceri dezastrelor se execută în funcţie de tipul de
dezastru, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Hotărârea pentru
executarea evacuării este luată, în funcţie de situaţia creată, de către primar sau de
prefect, după caz, la propunerea comitetului pentru situaţii de urgenţă competent.

Evacuarea se execută ţinând seama de:


- prevederile legale şi măsurile stabilite referitoare la pregătirea
populaţiei, a economiei şi teritoriului pentru apărare;
- particularităţile de relief, dispunerea geografică, importanţa
economico-socială şi militară a judeţelor, localităţilor, instituţiilor
publice şi agenţilor economici;

82
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- asigurarea funcţionării instituţiilor publice şi necesitatea continuării
producţiei de apărare şi a unor activităţi economico-sociale pe timp
de război sau în caz de dezastre;
- posibilităţile de care dispun localităţile pentru a sigura protecţia
populaţiei şi a bunurilor materiale împotriva armelor NBC şi
convenţionale;
- amploarea distrugerilor produse de atacurile adversarului sau de
dezastre;
- evoluţia acţiunilor militare.

3. Organizarea, pregătirea şi executarea evacuării

Evacuarea se execută în localităţi care pot să asigure condiţii de


supravieţuire a populaţiei evacuate, precum şi funcţionarea normală a agenţilor
economici, pe toată durata războiului (respectiv a dezastrului).
De regulă, evacuarea se execută din:
- localităţi urbane de mare importanţă (municipiul Bucureşti şi
municipiile reşedinţă de judeţ);
- localităţi aflate în zonele de frontieră;
- raioanele probabile de desfăşurare a acţiunilor de luptă;
- localităţile dispuse în zonele de risc major (nuclear, chimic, aval de
construcţii hidrotehnice etc.).
În funcţie de situaţiile create evacuarea se poate face:
- simultan sau succesiv;
- parţial sau total;
- din una sau mai multe localităţi;
Instituţiile publice, centrale şi locale, precum şi agenţii economici se
evacuează pentru a asigura continuarea activităţilor specifice ale acestora în condiţiile
unui risc minim.
În general, la stabilirea populaţiei care trebuie să se evacueze, se au în
vedere acele categorii care nu pot participa la acţiuni de luptă şi anume, copii, bătrâni
şi bolnavi.
Pentru a evita neajunsurile cu privire la transport, aprovizionare şi cazare în
caz de război, evacuarea se execută de regulă, pe teritoriul judeţului respectiv. Fac
excepţie de la regulă, capitala şi localităţile aflate în zona de frontieră sau din zonele
acţiunilor de luptă, care se evacuează în adâncime pe teritoriul altor judeţe aflate în
afara direcţiilor probabile de ofensivă ale agresorului.
Acţiunile de evacuare trebuie să se execute în mod organizat, evitându-se
pericolul de a fi ţinta atacurilor aeriene sau terestre şi în timp oportun.
Timpul maxim pentru executarea evacuării este stabilit la:
- 3 zile, pentru autorităţile administraţiei publice, centrale şi locale;
- 6 zile, pentru instituţiile publice, agenţi economici şi populaţia din
judeţe;
- 8 zile pentru instituţiile publice, agenţi economici şi populaţia din
Bucureşti.
83
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
În caz de dezastre evacuarea se execută în afara zonei afectate, în localităţi
care oferă condiţii de cazare şi hrănire pentru populaţie şi de depozitare pentru bunuri
materiale importante.
Pentru a asigura coordonarea acţiunilor de evacuare în mod unitar, încă din
timp de pace toate localităile care fac obiectul evacuării trebuie să fie avizate de către
Ministerul Apărării Naţionale.
Evacuarea se organizează pe baza unui plan de evacuare, la întocmirea
căruia participă inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă împreună cu
comitetele pentru situaţii de urgenţă.
Organizarea evacuării se asigură de către fiecare autoritate administrativă,
instituţie publică şi agent economic cu sarcini în acest sens.
Pentru organizarea acţiunilor de evacuare a salariaţilor din instituţii (agenţi
economici) şi a populaţiei se stabilesc din timp de pace, iar la ordin, se aduc în stare
de funcţionare :
- punctele de adunare a salariaţilor şi a populaţiei evacuate;
- punctele de îmbarcare a salariaţilor şi populaţiei care se transportă pentru
evacuare pe calea ferată;
- puncte de debarcare;
- puncte de primire şi repartiţie a salariaţilor şi a populaţiei evacuate

Punctul de adunare este locul în care se prezintă salariaţii din instituţii


(agenţi economici) cu membrii de familie, sau populaţia din cartierele localităţii,
pentru luarea în evidenţă repartizarea şi mijloacele de transport sau localităţi, în
vederea evacuării, când transportul populaţiei se efectuează cu mijloace auto, acestea
se organizează şi funcţionează ca punct de adunare şi îmbarcare.
În funcţie de categoriile de cetăţeni se organizează puncte de adunare la
instituţii (agenţi economici) pentru salariaţii şi membrii de familie, care trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să nu stânjenească procesul de producţie;
- să fie situate pe direcţiile de evacuare în principiu către punctele de
îmbarcare pe calea ferată, la distanţe corespunzătoare faţă de obiectivele
importante;
- să asigure condiţii pentru staţionarea temporară a personalului pe orice
stare a vremii;
- să ofere posibilităţi pentru protecţia personalului în cazul atacului din aer
şi a contaminării radioactive, chimice şi biologice;
- să dispună de legături şi condiţii corespunzătoare de lucru pentru
personalul care încadrează punctul respectiv.
Punctele de adunare pentru personalul instituţiilor (agenţi economici) se
organizează la sediul acestora în clădiri sociale (cluburi, cantine), iar cele pentru
populaţia din cartierele localităţii în localuri publice (şcoli, săli de cinema, hoteluri)
care dispun de spaţii pentru următoarele destinaţii:
- luarea în evidenţă a populaţiei; săli de aşteptare; încăpere pentru
acordarea primului ajutor; încăpere pentru persoanele cu copii mici;

84
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
cameră pentru şeful punctului şi ajutoarele acestuia; săli pentru
distribuirea produselor de strictă necesitate;
- să asigure protecţia antichimică şi adăpostirea.

Punctele de îmbarcare se organizează în locurile unde se constituie


garniturile de cale ferată şi la care afluiesc pentru îmbarcare salariaţii din instituţii
(agenţi economici) şi populaţia care se evacuează.
Punctele de îmbarcare se pot organiza în staţii mici de cale ferată, halte, pe
linii uzinale sau de garare, cu respectarea următoarelor condiţii:
- să asigure îmbarcarea în scurt timp a populaţiei care se evacuează şi să
nu împiedice circulaţia trenurilor;
- să nu fie situate în apropierea obiectivelor importante ce pot fi lovite din
aer;
- să fie asigurată mascarea activităţii şi protecţia populaţiei în cazul
atacurilor din aer împotriva contaminării radioactive, chimice şi
biologice.
La punctele de îmbarcare se destină încăperi pentru acordarea primului
ajutor şi staţionarea temporară a persoanelor cu copii mici.
Punctul de debarcare se constituie în staţia (halta) în care se efectuează
debarcarea populaţiei evacuate. Când condiţiile permit, debarcarea personalului se
poate efectua pe linii de garare, în afara staţiei de cale ferată.
Deplasarea evacuaţilor din punctele de debarcare până la punctele de
primire-repartiţie, se poate executa cu mijloace auto, hipo sau pe jos.
Populaţia care se transportă pentru evacuare cu mijloace auto debarcă în
punctele de primire şi repartiţie.

Punctul de primire şi repartiţie se constituie în locul de afluire a salariaţilor


şi a populaţiei evacuate pentru luarea în evidenţă şi repartizarea pe spaţii de cazare.
Aceasta se organizează pe localităţi sau cartiere, iar când este posibil pe comună, de
regulă, în localurile publice (şcoli, unităţi culturale). Acestea trebuie să asigure
condiţii pentru desfăşurarea următoarelor activităţi:
- luarea în evidenţă a cetăţenilor evacuaţi;
- acordarea primului ajutor şi efectuarea triajului epidemiologic;
- staţionarea temporară a populaţiei evacuate până la realizarea repartiţiei
pe spaţii de cazare;
- staţionarea persoanelor cu copii mici.

Punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie se


încadrează cu personal corespunzător specificului acestora, pentru a asigura
desfăşurarea următoarelor activităţi:
- anunţarea şi îndrumarea afluirii populaţiei în locurile de adunare,
îmbarcare, primire şi repartiţie;
- întocmirea documentelor de evidenţă pentru salariaţi şi populaţia care se
evacuează;

85
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- repartizarea salariaţilor şi a populaţiei pe mijloace de transport, localităţi
de evacuare şi spaţii de cazare;
- constituirea garniturilor de tren sau a coloanelor de transport auto şi
organizarea operaţiunilor de îmbarcare şi debarcare;
- acordarea primului ajutor, efectuarea triajului epidemiologic şi urmărirea
respectării regulilor de igienă colectivă;
- îndrumarea salariaţilor şi a populaţiei din locurile de debarcare spre
punctele de primire-repartiţie;
- realizarea măsurilor de pază şi ordine în localurile şi pe teritoriul
punctelor respective;
- aprovizionarea cetăţenilor evacuaţi cu produse alimentare şi industriale
de primă necesitate;
- realizarea măsurilor de protecţie a populaţiei adunate în punctele
respective.

Punctul de adunare se încadrează cu personal în funcţie de destinaţia


acestuia, astfel:
- punctul de adunare a salariaţilor din instituţie (agent economic);
- şeful punctului-persoană cu funcţie de conducere din sectorul
administrativ;
- ajutor pentru pază, ordine şi evidenţă-lucrător de poliţie sau persoană din
compartimentul de personal;
- ajutor pentru asistenţă medicală- persoană cu pregătire medie sanitară;
- personal pentru acordarea primului ajutor; evidenţă, pază şi ordine,
transport şi aprovizionare.

Instituţiile (agenţii economici) care evacuează un număr mic de salariaţi şi


membrii de familie, nu destină personal pentru încadrarea punctului de adunare. În
acest caz, atribuţiile personalului punctului de adunare se execută de comisia de
evacuare cu sprijinul altor persoane numite în acest scop.

Activităţile în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi


repartiţie se desfăşoară după următoarele reguli:
- baza o constituie sarcinile precizate prin extrasul din planul de evacuare,
sau din hotărârea preşedintelui comisiei de evacuare, care se înmânează
şefului de punct;
- evitarea aglomerărilor mari de populaţie în punctele respective prin
efectuarea în timp scurt a operaţiunilor de evidenţă şi organizarea afluirii
populaţiei în raport cu ritmul de asigurare a mijloacelor de transport.
Afluirea populaţiei la punctele de adunare şi punctele de îmbarcare se
va face pe măsura constituirii coloanei de autovehiculelor şi garniturile
de tren, iar staţionarea în aceste puncte se va limita la durata executării
operaţiunilor de îmbarcare;
- personalul unităţilor de învăţământ, precum şi altor instituţii pot aflui din
punctele de debarcare direct la unităţile şcolare sau locurile de
86
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
funcţionare, urmând ca activităţile de evidenţă şi repartiţie să se
realizeze în aceste locuri;
- încadrarea cu personal ajutător a punctelor de adunare, îmbarcare,
debarcare, primire şi repartiţie se asigură pe două schimburi, unde este
cazul, din formaţiuni sanitare de protecţie civilă şi formaţiuni sanitare-
voluntare ale Crucii Roşii, precum şi din populaţia neîncadrată în
câmpul muncii;
- în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie se iau
măsuri pentru asigurarea protecţiei populaţiei împotriva atacurilor din
aer şi a contaminării radioactive, chimice şi biologice pe toată durata
acţiunilor de evacuare, corespunzătoare situaţiei în care acestea se
execută, repartizându-se în acest scop spaţii de adăpostire, iar la nevoie,
se amenajează lucrări simple de adăpostire sau se folosesc proprietăţile
naturale de protecţie ale terenului;
- locurile sau localurile în acre se organizează aceste puncte trebuie să
dispună de surse sau rezervă de apă potabilă, grupuri sanitare, mijloace
de iluminat, materiale de camuflare a luminilor pe timp de noapte;
- asigurarea materială pentru desfăşurarea activităţilor în cadrul acestor
puncte se realizează de regulă, din baza materială existentă, iar la nevoie,
aceasta se completează prin grija primăriei.
Se constituie de asemenea structuri de evacuare de către autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de către instituţiile şi agenţii
economici care au sarcini de evacuare. Aceste structuri asigură conducerea evacuării
pe baza planurilor de evacuare întocmite din timp şi a deciziilor luate în acest scop.
Pentru agentul economic se emit dispoziţii de evacuare (de primire şi repartiţie) către
localitatea în care agentul economic îşi desfăşoară activitatea.
La nivel de agent economic, structura de evacuare este compusă din 5-9
persoane cu funcţii de conducere pe următoarele specialităţi (sau similare):
1. organizare-personal.
2. plan-dezvoltare.
3. planificare-producţie.
4. transporturi.
5. producţie specială.
6. inspectorul de protecţie civilă.
Şeful structurii de evacuare este un director adjunct al agentului economic.
Datele privind evacuarea instituţiilor şi agenţilor economici sunt cuprinse în
planurile proprii şi ale localităţilor, precum şi în cele ale judeţelor, în mod centralizat.
Pentru cazurile de agresiune armată se întocmesc planuri de evacuare de
către:
- autorităţile publice centrale şi locale;
- oraşele, comunele, instituţiile şi agenţii economici aprobaţi pentru
evacuare.
Planurile de evacuare ale autorităţilor administrative publice locale,
instituţiilor publice şi agenţilor economici se avizează de către inspectoratul judeţean
pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de către prefect.
87
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
În planificarea şi organizarea evacuării trebuie să se aibă în vedere
următoarele:
- categoriile de populaţie şi de bunuri materiale care se evacuează;
- punctele de adunare şi de îmbarcare care se pot organiza;
- mijloacele de transport auto şi de cale ferată care pot fi folosite;
- interdicţiile de itinerare şi de timp impuse de armată;
- durata unui transport şi nr. de transporturi;
- asigurarea măsurilor de siguranţă pe timpul transportului şi în
punctele de adunare şi îmbarcare.
De menţionat că, în caz de război din rândul cetăţenilor neîncadraţi în
muncă, a căror protecţie este greu de realizat în localităţile respective, se evacuează,
în mod obligatoriu, următoarele persoane:
a) persoanele internate în cămine (case) de copii şi bătrâni, împreună cu
personalul încadrat în aceste unităţi;
b) elevii din clasele V-VIII, împreună cu unitatea şcolară sau cu unul dintre
membrii de familie;
c) elevii de liceu, împreună cu unitatea şcolară şi o parte a personalului
didactic.
4. Asigurarea acţiunilor de evacuare şi reguli de comportare
Pentru a se realiza toate condiţiile de protecţie a personalului şi bunurilor
evacuate, este foarte important ca în toate zonele de evacuare să fie cuprinse măsuri
viabile de asigurare a acestei activităţi.
Dintre aceste măsuri de asigurare, cele mai importante sunt:
a) executarea recunoaşterilor pe itinerarele de evacuare şi în localităţile în
care urmează să fie executată evacuarea;
b) stabilirea punctelor de adunare, îmbarcare, debarcare şi primire-
repartiţie;
c) cercetare permanentă a itinerarului pe timpul efectuării transportului;
d) aprovizionarea populaţiei în punctele de adunare cu apă şi alimente;
e) asigurarea asistenţei medicale în punctele de adunare şi pe timpul
transportului;
f) asigurarea pazei, ordinii şi a evidenţei populaţiei pe toată durata
acţiunilor de evacuare;
g) asigurarea mijloacelor şi a măsurilor de protecţie a populaţiei împotriva
acţiunilor agresorului.
Aceste măsuri se realizează prin comitetele pentru situaţii de urgenţă, care
conduce evacuarea, care dispune de forţele proprii sau solicită ajutorul altor
formaţiuni.
În cazul în care trebuie să vă evacuaţi, trebuie să urmaţi următoarele reguli
de comportament:
- respectaţi ordinea de evacuare stabilită pentru persoanele aflate în
zonele periclitate: copii, femeile, bolnavi şi bătrâni;
- înainte de părăsirea locuinţei întrerupeţi funcţionarea instalaţiilor de
alimentare cu apă, gaze, energie electrică. De asemenea, închideţi
ferestrele;
88
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- la părăsirea locuinţei luaţi documentele personale, o rezervă de
alimente, apă, trusă sanitară, un mijloc de iluminat, un aparat de
radio şi îmbrăcăminte de schimb corespunzătoare anotimpului;
- îmbrăcaţi-vă corespunzător anotimpului;
- scoateţi animalele din gospodărie şi dirijaţi-le către locurile care
sunt amenajate pentru a oferii protecţie;
- calmaţi persoanele intrate în panică sau speriate, în special copii;
- la locul de refugiu (tabără de sinistraţi, săli de sport, etc) ocupaţi
locurile stabilite, protejaţi şi supravegheaţi copii, respectaţi măsurile
de comportare şi igienico-sanitare stabilite.

Dezastrele şi protecţia împotriva acestora

89
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE


ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA

1. Generalităţi
Prin dezastre se înţelege:

a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau


meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau
animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă.
În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de
teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi
epizotiile;
b) evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului
înconjurător, provocate de accidente.
În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele chimice, biologice,
nucleare, în subteran, avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte
magistrale, incendiile de masă şi exploziilor, accidentele majore la utilaje şi
instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidente
majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.
Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (Internationally agreed
glossary of basic terms related to disaster management, UN, IDNDR, Geneva,
1992), prin dezastru (similar catastrofă) se înţelege:
- gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi
umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi
refăcută prin resursele acesteia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie
după cauză (naturale sau antropice).
O altă formă de a defini dezastrele este formula următoare:
Dezastrele=Vulnerabilităţi+Hazard
Termenii formulei au următoarele semnificaţii:
- Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie,
creşterea populaţiei, fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de
urgenţă birocratice etc.
- Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală care
afectează viaţa, proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere
poate duce la dezastre;
- hazard =
geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren);
climatice (cicloane, inundaţii, secetă); de mediu (poluarea
mediului, epizootii, deşertificare, efrişare păduri);
epidemii şi accidente industriale; războiul (inclusiv terorismul).
Conform acestei terminologii, se mai definesc:

90
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- criza = situaţie internă sau externă a cărei evoluţie poate genera o
ameninţare asupra valorilor, intereselor şi scopurilor prioritare ale
părţilor implicate (separat sau împreună);
- accident = întâmplare neprevăzută venită pe neaşteptate, curmând o
situaţie normală, având drept cauză activitatea umană;
- accident complementar= accident care are loc pe timpul sau după
desfăşurarea unui dezastru naturale, datorat acestuia.
2. Definiţii pentru fenomene naturale distructive de origine biologică sau
meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau
animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă
- alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanţii unor
munţi sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor
lucrări de îmbunătăţiri funciare;
- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită
mişcării plăcilor tectonice, care generează o mişcare vibratorie a
solului ce poate duce la victime umane şi distrugeri materiale;
- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile
la animale;
- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care
afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând
pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului
ambiant;
- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau
mişcare, care prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi
distrugeri materiale ce dereglează buna desfăşurare a activităţilor
social-economice din zona afectată.

3. Definiţii pentru evenimente cu urmări deosebit de grave asupra


mediului înconjurător provocate de accidente
- accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a
unei substanţe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului
acesteia;
- accident biologic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a
unui agent patogen pe timpul producerii, stocării, manipulării sau
transportului acestuia;
- accident nuclear = eveniment care afectează instalaţia nucleară şi
poate provoca iradierea şi contaminarea personalului acesteia,
populaţiei sau a mediului înconjurător, peste limitele admise;
- accident hidrotehnic = funcţionare defectuoasă a unei construcţii
hidrotehnice ce duce la pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale,
în aval de locaţia acesteia;
- accidente majore la utilajele tehnologice periculoase = distrugerea
sau avarierea unor utilaje tehnologice, datorită neglijenţei umane,
ducând la numeroase victime şi mari pierderi materiale;
91
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- accidente majore pe căile de comunicaţii = întreruperea temporară a
circulaţiei, care generează distrugerea acestor căi de comunicaţii,
victime umane, animale, cât şi pagube materiale;
- avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii =
distrugerea parţială a reţelelor de instalaţii şi telecomunicaţii datorită
acţiunii umane sau naturale;
- căderi de obiecte cosmice = pierderi umane sau distrugeri materiale
generate de impactul produs asupra pământului de prăbuşire a unor
sateliţi, meteoriţi sau comete;
- incendii de masă = ardere declanşată natural sau artificial, în urma
căreia se produc însemnate pierderi de vieţi umane, animale, precum şi
pagube materiale.
Apărarea împotriva dezastrelor comportă:
- măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţie;
- măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor
periculoase cu urmări deosebit de grave;
- măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.
Scopurile apărării împotriva dezastrelor:
- reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile generate de
diferitele dezastre;
- asigurarea unei asistenţe prompte şi calificate a victimelor;
- realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai rapide şi durabile.
Etapele apărării împotriva dezastrelor:
- pregătire pentru limitarea efectelor dezastrelor;
- declanşarea dezastrelor;
- alarmare;
- intervenţia;
- reabilitarea facilităţilor economico sociale afectate;
- dezvoltarea societăţii;
- continuarea pregătirii.
a) Principalele măsuri de prevenire a dezastrelor:
- includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în
strategiile de dezvoltare ale societăţii, la nivel central şi local;
- realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;
- optimizarea activităţii structurilor care asigură coordonarea şi
conducerea acţiunilor de prevenire;
- dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.
b) Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor:
- instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de
dezastru;
- exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei;
- pregătirea operativă a factorilor cu drept de decizie;
- realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în
caz de dezastre.

92
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

c) Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre:


- cercetare zonei afectate;
- coordonare acţiunilor de căutare-salvare (deblocare-salvare în caz de
război), acordarea asistenţei medicale de urgenţă, etc.;
- evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu;
- crearea şi administrarea taberelor de sinistraţi;
- distribuirea ajutoarelor umanitare.

4. Fişele caracteristice ale principalelor tipuri de dezastre

Acest tip de fişe au fost elaborate de către specialiştii OCHA/ONU. Mai jos
sunt detaliate componentele principale ale acestor fişe pentru dezastrele
caracteristice ţării noastre.

4.1. Cutremur
- cauza fenomenului: vezi definiţia.
- caracteristici generale: mişcare vibratorie generată de undele seismice
care poate genera prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami,
lichefieri ale terenului şi alunecări de teren.
- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o
mare probabilitate de reuşită. Pe termen scurt prognozele au o
probabilitate de reuşită redusă. Predictibilitatea se bazează pe
monitorizarea activităţii seismice, istoricul acesteia şi observaţii în
teren.
- factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc
seismic ridicat; clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismică
neadecvate (defecte de proiectare sau executare); densitate mare de
locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarea redusă (în special
a populaţiei) despre cutremure.
- efecte: distrugeri materiale (distrugerea sau avarierea unor clădiri sau a
altor tipuri de infrastructură, incendii, accidente hidrotehnice,
alunecări de teren etc.); pierderi umane ( procent ridicat mai ales în
zonele des populate sau pentru clădirile prost conformate antiseismic);
sănătate publică (număr ridicat de persoane ce necesită intervenţii
chirurgicale, contaminarea apei potabile şi probleme de asigurare a
condiţiilor sanitare minime de supravieţuire).
- măsuri de reducere a riscului: proiectarea lucrărilor de investiţii
conform normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi
antrenarea populaţiei privind normele de comportament în caz de
cutremur.
- măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei, întocmirea şi
exersarea măsurilor cuprinse în planurile de protecţie şi intervenţie.

93
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor, căutare-
salvare, asistenţă medicală de urgenţă, reabilitarea facilităţilor
economico sociale. afectate, distribuirea de ajutoare.
- instrumente de evaluare a impactului: scările de evaluare a efectelor
generate de cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.).

4.2. Alunecare de teren


- cauza fenomenului: vezi definiţia.
- caracteristici generale: prezintă mai multe forme de manifestare sau
pot apare ca efecte secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur,
fenomene meteorologice periculoase, erupţii vulcanice, etc.), fiind
considerat cel mai răspândit fenomen geologic.
- predictibilitate: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi
consecinţele generate de acesta, pot fi estimate zonele de risc, prin
studiul zonei geografice.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi
munţilor, drumuri şi linii de comunicaţii în zone muntoase, clădiri cu
fundaţii slabe, conducte aeriene sau îngropate.
- efecte: distrugeri materiale, blocarea drumurilor, distrugerea liniilor de
comunicaţie sau a cursurilor de apă, reducerea producţiei agricole sau
forestiere; pierderi umane.
- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc,
realizarea unei legislaţii în domeniu, asigurarea bunurilor şi
persoanelor.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil a fi
efectuată, realizarea unui sistem de monitorizare, înştiinţare şi
evacuare.
- măsuri post-dezastru: căutare-salvare, asistenţă medicală, adăpostirea
de urgenţă a persoanelor sinistrat.
- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţii.

4.3. Inundaţii
- cauza fenomenului: vezi definiţia.
- caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii,
durata şi frecvenţa acesteia.
- predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în
funcţie de nivelul tehnic al sistemului de monitorizare al vremii şi al
cursurilor de apă.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă, lipsa
sistemului de avertizare a populaţiei, capacitate redusă de absorbţie a
solului, clădiri şi fundaţii cu capacitate de rezistenţă slabă, stocuri de
alimente neprotejate.
- efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de
apă.

94
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare şi amenajare a
digurilor.
- măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare, educarea
şi participarea comunităţii, planificarea executării lucrărilor de
apărare.
- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului, căutare-
salvare, asistenţă medicală, aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi
alimente, purificarea apei şi adăpostire temporară.
- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor.
4.4. Secetă
- cauza fenomenului: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea
temperaturii apei oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de
carbon în atmosferă.
- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra
agriculturii, a căror forme de manifestare depinde de o serie de factori
(existenţa sistemului de irigaţii, etc.).
- predictibilitate: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru
toate sistemele climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă
avertizarea timpurie asupra posibilităţii de producerea a fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride, terenuri
agricole izolate, lipsa unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei
planificări privind alocarea resurselor în zonele de risc, etc.
- efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea
preţurilor, creşterea ratei inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a
populaţiei, îmbolnăviri, criza energetică, etc.
- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şi înştiinţare
imediată.
- măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan interdepartamental
de apărare împotriva efectelor dezastrului;
- măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor, distribuirea
centralizată a hranei, asigurarea rezervelor de alimente la nivel curent,
asigurarea cu apă, etc.
- instrumente de valoare a impactului: monitorizarea situaţiei
meteorologice şi hidrologice, nutriţionale şi economico-sociale.

4.5. Poluarea mediului


- cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei
potabile, creşterea globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon.
- predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe
cap de locuitor, astfel că în ţările în curs de dezvoltare ea este în
creştere.
- factori de vulnerabilitate: industrializarea şi lipsa legilor în domeniu,
lipsa resurselor pentru contracararea fenomenului.

95
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer,
distrugeri materiale, înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei,
creşterea temperaturii etc.
- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a
mediului, promovarea de politici pentru promovarea şi protecţia
surselor de apă, controlul producerii de aerosol şi produselor de freon,
etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi
siguranţă a mediului la nivel naţional, includerea problemelor de
mediu în programele guvernamentale de dezvoltare etc.
- instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestră
şi aeriană a solului şi apei, evoluţia climei, etc.

4.6. Defrişare păduri


- cauza fenomenului: incendiile de masă, boli ale masei lemnoase,
exploatare neraţională.
- caracteristice generale: declanşarea altor hazarde prin slăbirea
stabilităţii solului, masa lemnoasă moartă.
- predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniul şi
existenţa unei baze de date privind modul de manifestare al
fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: subdezvoltare, dependenţa de lemn ca sursă
de energie, lipsa unei politici de exploatare, creşterea rapidă a
populaţiei etc.
- efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creşterea necesităţilor de
import, inundaţii, secetă, foamete etc.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii, promovarea unor
alternative la folosirea lemnului ca combustibil.
- instrumente de evaluare a impactului: cartografierea pădurilor şi
supravegherea acestora, monitorizarea programelor de reîmpăduriri.

4.7. Epizootiile
- cauze: vezi definiţia.
- caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi
factori cum ar fi temperatura, introducerea de noi soiuri de animale,
folosirea de pesticide, calitatea apei şi migrarea animalelor.
- predictibilitatea: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a
animalelor.
- factori de vulnerabilitate: numărul mare şi variat de animale, lipsa de
control asupra importurilor etc.
- efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii,
foametea etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare,
programe de pregătire a responsabililor guvernamentali şi a
fermierilor, etc.
96
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- instrumente de evaluare a impactului: evaluarea prin testare a
incidenţei şi severităţii infecţiei.

4.8 Epidemii
- cauza fenomenului: condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea
apei şi alimentelor etc.
- caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa
unor dezechilibre economice şi sociale, lipsa personalului specializat,
etc.
- predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte
capacitatea de diagnoză şi prognoză, inclusiv la bolile cu perioade
mari de incubaţie, etc.
- factori de vulnerabilitate: sarcina, lipsa de imunizare la boli, nutriţie
deficitară, apă potabilă de slabă calitate etc.
- efecte: bolnavi şi morţi, pierderi economice, panică etc.
- măsuri de reducere a riscului: monitorizarea evoluţiei factorului de risc
medical de urgenţă, elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea
resurselor necesare.
- măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice,
identificarea cazurilor, găsirea surselor epidemice, controlul evoluţiei
cazurilor, etc.
- măsuri post-dezastru: existenţa unui serviciu medical de urgenţă,
ajutor medical.
- instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică,
evaluarea periodică a eficienţei serviciului medical de urgenţă.

4.8. Accident chimic şi industrial


- cauza fenomenului: greşeli de exploatare a instalaţiilor, nerespectarea
regulilor de depozitare, manipulare şi transport, accidente pe căile de
comunicaţii, etc.
- predictibilitatea: sisteme de monitorizare, deoarece industrializarea va
creşte incidenţa acestora.
- factori de vulnerabilitate: lipsa sistemului de avertizare şi alarmare,
neinstruirea populaţiei posibil a fi afectată, necunoaşterea şi
nerespectarea legislaţiei în domeniu.
- efecte: distrugeri ale instalaţiilor şi structurilor industriale, generarea
unor incendii de masă, contaminarea apei, terenului şi aerului, morţi,
răniţi, etc.
- măsuri de reducerea a riscului: dezvoltarea unor planuri de pregătire şi
intervenţie la nivel local.
- măsuri de pregătire specifice: identificarea materialelor periculoase,
stabilirea zonelor de risc, elaborarea şi testarea planurilor de protecţie
şi intervenţie, etc.

97
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- măsuri post-dezastru: evacuarea din zona de risc, căutare-salvare,
decontaminare zonei afectate şi a personalului, măsuri de prim ajutor,
etc.;
- instrumente de evaluare a impactului: sistem de monitorizare.

98
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

MIJLOACE DE INTERVENŢIE

A. MIJLOACE DE CERCETARE N.B.C.

AUTOTURISMUL PENTRU CERCETARE DE RADIAŢIE ŞI CHIMICĂ


(A.R.C.)

Autoturismul pentru cercetarea de radiaţie şi chimică (A.R.C.) este destinat


pentru executarea cercetării de radiaţie şi chimice a zonelor (raioanelor,
porţiunilor) de teren contaminat radioactiv sau chimic, de asemenea este
destinat şi pentru înştiinţarea trupelor proprii şi a populaţiei civile referitor la
contaminarea radioactivă sau chimică; şi pentru transmiterea la distanţă a
datelor privind cercetarea de radiaţie şi chimică.

1.1 DESCRIEREA ŞI AMENAJAREA AUTOTURISMULUI

Autoturismul pentru cercetarea de radiaţie şi chimică A.R.C. se compune din


compartimentul de conducere şi de lucru.
Materialele cu care este utilat autoturismul sunt dispuse astfel:
A. În compartimentul de conducere:
a) la bordul autoturismului:
- panoul de comandă al aparatului de plantare automată a
semnelor de marcare;
- panoul de semnalizare detaşabil al avertizorului automat de
substanţe toxice de luptă neuroparalitice: ASTN-1;
- roengenometru de bord: AD-3;
b) pe suporţii metalici din spatele scaunelor:
- panoul de încărcare distribuţie.
B. În compartimentul de lucru:
a) pe masa de lucru:
- detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă: DSSTL;
- avertizorul automat de substanţe toxice de luptă
neuroparalitice: ASTN;
- radiometru-roentgenometru;
- staţie de radio R-1070;
- cutia cu mufe asamplată.
În sertarul mesei de lucru se găsesc instrucţiunile de exploatare şi formularul
tehnic al acestor aparate precum şi cutia cu accesorii, inclusiv piese de schimb
pentru roentgenometrul de bord.
b) în cutia de sub scaunul din dreapta:
- trusa cu piese de schimb şi completul cu mijloace indicatoare
pentru avertizorul automat de substanţe toxice de luptă.
99
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
c) în cutia de sub scaunul din stânga
- completul de mascare nr. 1;
- geanta radistului.
d) în dulapul din stânga:
- completul de luat probe;
- radiometru-roentgenometru AD-111;
- completul meteorologic de companie;
- detectorul de substanţe toxice de luptă DSTL;
- sirena de alarmă;
- trusele cu steguleţe pentru marcarea manuală a terenului
contaminat radioactiv şi chimic.
e) în dulapul din dreapta:
- completul dozimetric AD-23 (24);
- pachetele de decontaminare individuală.
f) pe podeaua autoturismului:
- acumulatoarele DK-77.
În exteriorulul autoturismului pe peretele din spate-dreapta este montat pe un
suport, aparatul pentru plantarea automată a semnelor de marcare.

1.2. ROENTGENOMETRUL DE BORD A.D.-3.

1.2.1. DESTINAŢIE

Roentgenometrul de bord A.D.-3. este destinat pentru măsurarea valorii


nivelurilor de radiaţie gama din zonele de teren contaminate, pe direcţia de
deplasare a mijlocului de transport pe care este montat aparatul.

1.2.2. DESCRIEREA APARATULUI


Roentgenometrul de bord A.D.-3. se compune din:
- aparatul propriu-zis;
- sonda de detecţie;
- suportul de fixare-amortizare al aparatului propriu-zis
- suportul de fixare-amotizare al sondei de detecţie;
- cablurile de alimentare;
- completul cu piese de schimb şi accesorii.
Aparatul propriu-zis se compune din:
- carcasa aparatului;
- panoul de comandă;
- şasiul cu schema electronică.
Pe panoul de comandă se află montate:
- instrumentul de măsură protejat cu un geam din plexiglas;
- dulia becului de iluminare a scalei instrumentului şi a scalei
de poziţie;
- scala de poziţie (iluminată) a subgamei conectare;

100
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- lentila colorată a becului de semnalizare optică a prezenţei
radiaţiilor nucleare;
- butonul comutatorului de subgame;
- scurte instrucţiuni de exploatare a aparatului;
- siguranţe fuzibile;
- butonul ”VERIFICARE”.

1.3. RADIOMETRU-ROENTGENOMETRUL A.D.-111 M.

1.3.1. DESTINAŢIE
Radiometru-roentgenometru A.D.-111M este destinat pentru măsurarea
nivelurilor de radiaţie gama şi a gradului de contaminare radioacivă a
terenului , lichidelor, şi a diferitelor obiecte.

1.3.2. DESCRIEREA APARATULUI


Radiometru-roentgenometrul A.D.-111M se compune din:
- aparatul propriu-zis (cu sonda de detecţie);
- casca telefonică;
- prelungitorul sondei de detecţie;
- regleta pentru alimentarea de la acumulatoare;
- husa de purtare a aparatului;
- preparatul radioactiv de control;
- accesorii şi lădiţa de transport.
Aparatul propriu-zis se compune din:
- carcasa aparatului pe care este montat panoul de comandă;
- şasiul asamblat, cu o parte din schema electronică;
- cablu de legătură al sondei de detecţie;
- şasiul asamblat al sondei de detecţie prevăzut cu ecran
exterior mobil.
Pe panoul de comandă se află montate:
- instrumentul de măsură;
- dispozitivul de reglare zero mecanic acoperit cu un capac de
protecţie;
- butonul comutatorului de subgame;
- butonul potenţiometrului de reglare ”Ub”;
- butonul de zero pentru anularea indicaţiilor instrumentului de
măsură;
- întrerupătorul iluminării scalei instrumentului de măsură;
- mufa de racordare a căştii telefonice prevăzute cu piuliţă
oarbă şi lănţişor;
- cablul de legătură al sondei de detecţie.

101
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
1.4. AVERTIZORUL AUTOMAT DE SUBSTANŢE TOXICE DELUPTĂ
NEUROPARALITICE A.S.T.N.-1

1.4.1. DESTINAŢIE

Avertizorul automat de substanţe toxice de luptă neuroparalitice A.S.T.N.-1


este destinat pentru controlul permanent al aerului în scopul descoperirii
prezenţei vaporilor de substanţe toxice de luptă neuroparalitice.

1.4.2. DESCRIEREA APARATULUI

Avertizorul automat de substanţe toxice de luptă neuroparaltice A.S.T.N.-1 se


compune din:
- aparatul propriu-zis;
- panoul de semnalizare la distanţă;
- baterii de acumulatoare 12 DS-70;
- complete cu mijloace indicatoare;
- cabluri de legătură;
- trusa cu scule şi piese de schimb.
Aparatul propriu-zis se compune din două compartimente:
a) compartimentul superior cu panoul de comandă;
b) compartimentul infeior cu incinta termostatată.
Panoul de comandă are montate pe partea frontală următoarele:
- întrerupătorul ”PORNIT-OPRIT”;
- întrerupătorul ”CONTRUL “U - MĂSURĂ” (control tensiune-
măsură);
- întrerupătorul ”GAMA 1-GAMA 2”;
- întrerupătorul ”REGLARE-LUCRU”;
- întrerupătorul ”ÎNCĂLZIRE”;
- întrerupătorul ”PREÂNCĂLZIRE”;
- întrerupătorul ”ACUSTIC”;
- întrerupătorul ”RADIO”;
- butonul potenţiometrului ”REGLARE”;
- instrumenul de măsură;
- contorul pentru măsurarea numărului ciclurilor de lucru;
- butonul potenţiometrului ”DEBIT AER”;
- becul de semnalizare gaben ”PERICOL”;
- becul de semnalizare roşu ”BANDĂ”
- beurile de semnalizare verzi ”GAMA 1” şi ”GAMA 2”;
- becul de semnalizare ”ANTRENARE”;
- becul de semnalizare ” PREÂNCĂLZIRE”;
- becul de semnalizare ” ÎNCĂLZIRE”;
- siguranţă fuzibilă de 3 A;
- indicatorul debitului de aer.

102
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
În interiorul compartimentului inferior este fixat la aparat, panoul asamblat al
aparatului prevăzut pentru închidere cu un şurub tip prezon.
Pe partea din faţă a panoului asamblat se găsesc:
- capacul rolei de avans al benzii ridicatoare;
- capacul rolei de recepţie al benzii ridicatoare;
- capacul de recepţie al benzii indicatoare;
- şurubul de reglare a mărimii picăturii;
- tamburul de antrenare al benzii ridicatoare;
- rola dinţată de presare a benzii indicatoare;
- rolele de ghidare a benzii indicatoare;
- blocul cu fotorezistenţe;
- dozatorul marcat cu o dungă roşie;
- dozatorul marcat cu o dungă albă;
- subansamblul de presare al benzii idicaoare;
- colectoarele de picăuri;
- rezistenţa de încălzire;
- cartuşul de absorbţie.
Pe partea posterioară a panoului asamblat se află axul cu came pentru
microîntrerupător, siguranţa de avarie, termistorul.
În interiorul compartimentului inferior se află placa cu unele elemente ale
schemei electronice, pompa rotativă şi dispozitivul de captare al aerului.

1.5. DETECTORUL SEMIAUTOMAT


DE SUBSTANŢE TOXICE DE LUPTĂ

1.5.1. DESTINAŢIE
Detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă este destinat pentru
identificarea substanţelor toxice de luptă aflate în aer, pe teren, pe tehnica de
luptă, pe echipament şi alte materiale precum şi pentru luarea probelor de
fumuri toxice sau de mascare (neutre).
1.5.2. DESCRIEREA APARATULUI
Detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă se compune din:
- pompa cu încălzitor;
- ajutajul pompei (prelungitorul);
- completul de tubuşoare indicatoare;
- cartuşele de protecţie;
- filtre antiaerosoli;
- completul cu piese de schimb şi accesorii;
- instrucţiuni de exploatare;
- formular tehnic şi lădiţa de transport.
Încălzitorul serveşte pentru încălzirea tubuşoarelor indicatoare în cazul când
temperatura aerului la sol este scăzută (-400 C la +150 C) în scopul de a grăbi
reacţia dintre SUBSTANŢELE TOXICE DE LUPTĂ şi reactivul din tubuşor.

103
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
1.6 COMPLETUL DOZIMETRIC TERMOLUMINISCENT A.D. – 24

Completul dozimetric termoluminiscent A.D. – 24 este destinat pentru


înregistrarea şi măsurarea dozelor de radiaţii gama şi de neutroni primite de
personal.

Principalele caracteristici tactico-tehnice

- aparatul măsoară dozele de radiaţii gama şi de neutroni în intervalul


cuprins între 10 şi 1500 R (0,1 – 15 Gy);
- eroarea totală de măsurare a completului în condiţii de lucru normale
este de +_25% pentru radiaţii gama şi +_35% pentru neutroni;
- fadingul (pierderea informaţiei în timp) a dozimetrului nu depăşeşte
10% pe săptămână sau 20% pe lună;
- aparatul funcţionează normal între – 300 C şi + 400 C. Eroarea
suplimentară de măsurare nu depăşeşte +_10%;
- alimentarea cu energie electrică a aparatului se face de la surse de
curent de 12V şi 30V sau reţeaua de curent alternativ de 220V
+_10% folosind adaptoare speciale;
- greutatea analizorului de termoluminiscenţă… 18,000 kg;
- timpul maxim de pregătire pentru lucru…….5 min.

Descrierea aparatului
Completul dozimetric termoluminiscent gama-neutronic A.D. – 24, se
compune din:
- analizator de termoluminiscenţă;
- adaptorul de la reţea;
- dozimetrul termoluminiscent;
- adaptorul de la surse mobile;
- accesorii.
Analizatorul de termoluminiscenţă se compune din:
- carcasa aparatului;
- panoul de comandă;
- sistemul de amortizare;
- sertarul pentru accesorii.
Pe panoul de comandă se găsesc:
- elementul de semnalizare „DT” (doză totală);
- borna încărcătorului de stilodozimetre;
- elementul de semnalizare a radiaţiilor gama;
- numărătorul ciclurilor de măsurare;
- blocul de afişare numerică a informaţiilor;
- traductorul luminozităţii ambiante
- ghidul de lumină pentru locul de lucru,
- uşa incintei de acces a dozimetrelor;
- butonul întrerupătorului de punere în funcţiune;
104
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- butonul „A” (anulare);
- butonul „S” (sertar);
- butonul „C” (calibrare);
- algoritmul de lucru al aparatului.
În spatele aparatului se găsesc butonul de programare pentru citirea dozei
totale şi rozeta pentru deblocarea sertarului.
Pe blocul de afişare numerică a informaţiilor sunt montate şase LED-uri
(diode luminiscente) care semnalizează:
- în stânga: - „START”;
- „FUNCŢIONARE”;
- „DTL” (măsurare dozimetre);
- în drapta: - „R” (roentgeni); 1R=258x10-6 C/kg=0,877 rad.;
- „Gy” (Gray); 1Gy=100 rad.=1 joule/kg;
- „CONTROL TENSIUNE”.

I.7 APARATUL DE PLANTARE AUTOMATĂ


A SEMNELOR DE MARCARE

1.7.1. DESTINAŢIE

Aparatul de plantare automate a semnelor de marcare este destinat pentru


delimitarea porţiunilor de teren contaminate radioactiv sau chimic, prin
plantarea automată a semnelor de marcare. De asemenea se poate folosi şi
pentru delimitarea câmpurilor de mine şi fugase chimice.

1.7.2. DESCRIERE

Aparatul de plantare automate a semnelor de marcare se compune din:


- panoul de comandă;
- corpul aparatului;
- cabluri electrice pentu racordarea aparatului la panoul de comandă şi
a panoului de comandă la bateria de acumulatoare a mijlocului pe
care este montat;
- semne de marcare (ţăruşi metalici cu steguleţe din pânză galbenă sau
roşie);
- amorse electrice PP-9 A sau PP-9 RO.
Aparatul este alimentat de la reţeaua de bord a mijlocului de transport cu
tensiunea de 12 V.
Pe panoul de comandă se găsesc pârghiile a 20 de întrerupătoare basculante.

105
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
B. MIJLOACELE DE DECONTAMINARE

AUTOSPECIALA PENTRU DECONTAMINAREA PERSONALULUI

1. DEFINIŢIE:
Autospeciala pentru decontaminarea personalului (ADP-80), este destinată
pentru executarea deontaminării totale a personalului contaminat radioactiv cu
substanţe toxice de luptă sau cu agenţi patogeni, după executarea
decontaminării personale.

2. CARACTERISTICILE TEHINCO-TACTICE PRINCIPALE


2.1. ALE UTILAJULUI SPECIAL
- posibilităţi de îmbăiere:
- pe timp călduros …………….. 140 oameni/h;
- pe timp friguros ……………... 84 oameni/h;
- debitul continuu de apă caldă:
- pe timp călduros …………….. max. 2800 l/h;
- pe timp friguros ……………... min. 1700 l/h;
- temperatura apei calde la duşuri …… +380 C…….. +400 C;
- timpul de obţinere a apei calde …… cca. 15 min.;
- nr. de duşuri ………………………. 14:
- 7 pentru săpuniri;
- 7 pentru limpeziri;
- autonomia de funcţionare a încălzitorului cu un plin … min. 10 ore;
- timpul de desfăşurare a autospecialei :
- cu corturi-90 min;
- fără corturi-60 min;
- timpul de strângere al autospecialei cu corturi 60 min.;
- timpul de strângere al autospecialei fără corturi 40 min.;
2.2. DIMENSIUNI
- lungimea autospecialei ………. 9012 mm;
- lăţimea autospecialei:
- în poziţia de marş ………. 2720 mm;
- în poziţia de lucru:
- fără corturi …… 5130 mm;
- cu corturi ……… 10130 mm;
- lungimea caroseriei …. 5625 mm.
2.3. CONSUMURI
- de apă caldă …… min 20 l/om;
- consumul de apă caldă pe linii de duşuri:
- pentru săpunire …. 5 l/om;
- pentru limpezire … 15 l/om;
- consumul de petrol al celor două arzătoare … max 16 l/oră;
- consumul de combustibil al aerotermei ”SIMUM” … 1,2 l/oră;
- consumul de soluţie de săpun … max 6 l/oră;
106
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
DESCRIERE GENERALĂ
Autospeciala pentru decontaminarea personalului ADP-80 se compune dintr-un
autoşasiu DAC-665 G (T) amenajat, pe care este montat şi transportat utilajul
special.
2.4. UTILAJUL SPECIAL
Utilajul special al autospecialei A.D.P.-80 este compus din:
A. – caroserie metalică;
B. – instalaţii fixe;
C. – mobilierul;
D. – accesoriile şi piesele de schimb.

A. CAROSERIA METALICĂ este de tip compartimentată, cu pereţi extensibili


la care distingem: baza caroseriei, două podele rabatabile, două platforme
rabatabile, doi pereţi laterali rabatabili, stânga şi dreapta, cu uşa de acces, patru
pereţi rabatabili faţă şi spate, stânga şi dreapta şi anexele caroseriei (montaj
aerotermă, lăzi metalice, scări de acces, apărători de nori).
B. INSTALAŢII FIXE:
a) instalaţia de alimentare cu combustibil;
b) instalaţia de alimentare cu aer comprimat;
c) instalaţia de alimentare cu petrol;
d) instalaţia de alimentare cu apă caldă la duşuri;
e) instalaţia de alimentare cu săpun lichid;
f) instalaţia de alimentare cu apă rece; a autospecialei;
g) instalaţia hidrauluică de rabatare a podelelor;
h) sistemul de evacuare a apei de la duşuri.

3. ECHIPAJUL SE COMPUNE DIN


- comandantul de grupă;
- şofer şi electromecanic;
- fochist;
- motopompist;
- dozimetrist;
- sanitar.

107
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

AUTOSPECIALE PENTRU DECONTAMINAREA TEHNICII ŞI


TERENULUI TIP 4 (A.D.T.T. – 4)

1. Destinaţie , descriere, caracteristici.

1.1 . Destinaţie:

Autospeciala de decontaminare şi transvazare A.D.T.T.-4 este destinată pentru:


- decontaminarea tehnicii de luptă şi a terenului;
- încălzirea apei necesară pentru prepararea suspensiei de decontaminare
chimică, biologică sau radioactivă;
- încărcarea completelor de decontaminare;
- prepararea suspensiei de decontaminare biologică de 2% hipoclorit de alciu;
- transportul şi păstrarea temporară a suspensiei şi soluţiei de decontaminare
chimică, biologică sau radioactivă.
Autospeciala de decontaminare A.D.T.T.4 va fi utilizată numai pentru
prepararea şi folosire suspensiilor de hipoclorit de calciu 2/3 bazic. Se interzice
prepararea şi folosirea în A.D.T.T.4 a soluţiilor de decontaminare pe bază de
soluţii organice.

1.2. Caracteristicile tehnico-tactice principale.

- gabaritul autospecialei A.D.T.T.4:


- lungimea-8000 mm;
- lăţimea-2500 mm;
- înălţimea max.-3000 mm;
- gabaritul cisternei:
- lungimea-3100 mm;
- lăţimea-1650 mm;
- înălţimea-840 mm;
- capacitatea totală a cisternei-3800 l;
- capacitatea de lucru a cisternei-3500 l;
- greutate totală a autospecialei, cu plinurile făcute şi cu echipajul complet
15250 kgf;
- debitul pompei centrifuge la 1450 rot/min, 400-500 l/min;
- debitul pompei centrifuge la 2900 rot/min, 800-1000 l/min;
- înălţimea de aspiraţie a pompei centrifuge 4,5 m;
- durata de încărcare cu apă, a cisternei de la adâncimea de 4,5 m, maxim 12
min;
- debitul pompei manuale 65 l me minut;
- combustibil folosit motorină;
- consum de combustibil 32,4-49,3 l pe 100 km;
- capacitatea rezervorului de motorină 220 l.

108
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Autospeiala de decontaminare A.D.T.T.4 se compune din autoşasiul DAC-665
T, utilajul fix, utilajul montabil şi accesoriile:
- autoşasiul DAC-665 T are un motor diezel-6 cilindri în linie:
- viteza maximă pe şosea 85 km/oră;
- rampa maximă 300;
- distanţa de frânare la 40 km/oră:
- 17 m frână rece;
- 19,9 m frână caldă;
- adâncimea vadului 1,2 m ;
- putere maximă 215 CP.
- utilajul fix:
- cisternă;
- schimbător de căldură;
- instalaţie de alimentare cu aer comprimat;
- instalaţie de pompare;
- platformă laterală;
- pompă manuală;
- sistem de fixare furtunuri de cauciuc;
- tambur pentru fixare furtunuri de cauciuc;
- cutie pentru baterii;
- utilajul demontabil şi accesoriile se compun din:
- priza de împământare;
- patru linii de duşuri;
- opt furtunuri de cauciuc cu diametrul interior 25 mm. şi 20
m lungime;
- cort pentru decontaminare personal;
- 240 săculeţi pentru documente personale;
- furtun de cauciuc armat cu diametrul interior de 80 mm. şi
6m. lungime.

109
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
C. MIJLOACE DE DEBLOCARE - SALVARE

AUTOSPECIALE ŞI UTILAJELE FOLOSITE ÎN ACŢIUNILE DE


DEBLOCARE – SALVARE

Înzestrate cu tehnică adecvată şi având o organizare eterogenă, unităţile


(subunităţile) de protecţie civilă dispun de mari posibilităţi de acţiune,
mobilitate şi capacitate de manevră. Ele pot duce acţiuni de intervenţie de
lungă durată în localităţi, indiferent de condiţiile meteorologice, ziua şi
noaptea, în sectoare şi raioane (obiective) de distrugeri, contaminate chimic,
biologic sau radioactiv.
Formaţiunea de deblocare – salvare are în compunerea sa plutoane de
deblocare – salvare, o grupă autostaţie de filtrare a apei şi execută următoarele
misiuni:
Înlăturarea dărâmăturilor şi crearea căilor de acces printre/peste dărâmături,
Întreruperea imediată a alimentării cu gaze, curent electric şi apă,
Deblocarea adăposturilor şi salvarea răniţilor,
Deblocarea persoanelor surprinse de alunecări de teren sau cutremure de pământ,
Asigurarea cu apă şi aer a personalului blocat în adăposturi,
Salvarea persoanelor surprinse la etajele superioare ale clădirilor avariate,
Localizarea şi limitarea avariilor la reţelele de utilitate publică,
Evacuarea apei din subsolul clădirilor,
Iluminarea punctului de comandă şi a locurilor de intervenţie,
Asigurarea cu energie electrică a utilajelor şi aparaturii de intervenţie din
înzestrare,
Asigurarea cu apă potabilă a subunităţilor, formaţiunilor de protecţie civilă,
subunităţilor primite ca întărire precum şi a populaţiei,
Prezint în continuare câteva date tehnice şi posibilităţile mijloacelor
mecanizate.
BULDOZERELE:
Se întrebuinţează pentru săparea şi transportul pământului pe distanţe mici,
pentru executarea terasamentelor, taluzurilor şi nivelărilor, amenajarea şi
întreţinerea drumurilor, executarea rampelor de acces, înlăturarea
dărâmăturilor, dezactivarea terenului.
BULDOZERUL BULDOZERUL
Caracteristicile S 1500 LS SA 800 LS
Puterea materialului (C.P.) 150 180
Greutatea totală (kgf) 20.800 18.060
Lungimea lamei 3.890 3.8090
PRODUCTIVITATE
Săpat rampe de acces şi 120 m3/h, 120 m3/h,
gropi 720 m3/10 ore 720 m3/10 ore
Transport pământ şi nivelat 200 m3/h (la 10 m) 200 m3/h (la 10 m)
Nivelat drum şi culoar în
10.600 m2/h 12.800 m2/h
teren infectat
110
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

EXCAVATOARELE:

Se întrebuinţează pentru săpături la decopertări, deblocarea drumurilor şi


înlăturarea dărâmăturilor, săparea puţurilor, executarea drenajelor la lucrări de
încărcarea materialelor şi ca macarale pentru ridicarea de greutăţi.

CARACTERISTICI EXCAVATOR
Puterea motorului (C.P.) 60
Raza posterioară de rotire (mm.) 2462
Capacitatea cupei (m3) 0,35 – 0,70
Adâncimea maximă de săpare (mm.) 4820
Raza maximă de acţiune la nivelul solului (mm.) 8150
PRODUCTIVITATEA
3
Pe oră (m ) 84
În 10 ore (m3) 504

MOTOCOMPRESOARELE:

Se întrebuinţează pentru furnizarea aerului comprimat pentru acţionarea


dispozitivelor şi uneltelor pneumatice şi pentru diferite alte instalaţii
tehnologice.

CARACTERISTICI M.C. - 10 M.C. – 5


Puterea motorului (C.P.) 105 105
Presiunea (kgf/cm2) 7 7
Capacitatea recipientului (l) 170 235
PRODUCTIVITATEA
Debitul nominal (m3/min) 10 10

AUTOMACARALELE:

Se întrebuinţează pentru executarea lucrărilor de încărcare – descărcare a


sarcinilor (încărcăturilor izolate, manipulări de materiale grele şi dărâmături).

AUTOMACARA
CARACTERISTICI
AMT – 125
Puterea motorului (C.P.) 215
Încărcătura maximă (kgf) 13.900
Greutatea totală (kg) 18.400
Acţionarea Hidraulică
Unghiul de rotire (0) 360
Înălţimea de ridicare (m) 8, 9, 15, 18, 22

111
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
GRUPURILE ELECTROGENE DE CURENT ALTERNATIV

Se întrebuinţează pentru alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de


iluminat şi forţă, de putere mică. Se mai întrebuinţează în autoatelierele mobile
pentru alimentarea uneltelor electrice şi a instalaţiilor de iluminat, precum şi a
grupei de intervenţie, în locurile în care este posibilă întreruperea alimentării cu
energie electrică.

CARACTERISTICI G.T.E. 5/400 TS G.T.E. 38/40 TS


Puterea motorului (C.P.) 7 50
Putere (KVA) 5 38
Tensiune (V) între faze 400 400
Intensitatea (A) 7,2 55

AUTOSTAŢIA ELECTRICĂ DE ILUMINAT DE 5 KVA:


Este destinată pentru iluminarea în condiţii de campanie a punctelor de
comandă şi a altor obiective, pentru alimentarea cu energie electrică trifazată a
diferiţilor constructori precum şi pentru încărcarea bateriilor de acumulatori.

CARACTERISTICI
Viteza de deplasare 50 km/h
Lungimea totală a reţelei Reţea trifazică 750 m
de cablu Reţea monofazică 270 m
Numărul corpurilor de iluminat cu lampă şi reflector 81 buc.
Instalare 50 – 60 minute
Timp necesar pentru
Strângere 80 – 90 minute
Echipa de deservire 1 – 3 militari
Are în compunere 2 grupuri electrogene de 4 (5) KVA

AUTOSTAŢIILE ELECTRICE DE ILUMINAT DE 30 ŞI 38 KVA:

Sunt destinate pentru iluminarea în condiţii de campanie a diferitelor obiective,


alimentarea cu energie electrică trifazată a unor consumatori de curent
alternativ şi încărcarea bateriilor de acumulatoare. Are în compunere un grup
electrogen de 30 sau 38 KVA.

CARACTERISTICI
Viteza de deplasare 80 km/h
Lungimea totală a reţelei de cablu 3305 m
Lungimea reţelei principale trifazice 1330 m
Lungimea reţelei secundare monofazice 1975 m
De 40 W 111 buc.
Numărul locurilor de
De 60 W 111 buc.
lampă
De 100 W 74 buc.
Instalare 180 – 210 min.
Timp necesar pentru
Strângere 210 – 240 min.
Echipa de deservire 1+6

112
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
AUTOSPECIALA PENTRU FORMAŢIUNILE DE APĂRARE CIVILĂ
(A.F.A.C.):

Este destinată pentru executarea unor intervenţii de urgenţă în zonele afectate


de dezastre, în scopul limitării şi înlăturării efectelor produse de aceste
fenomene şi asigurarea protecţiei persoanelor şi bunurilor materiale.
Intervenţia autospecialei poate fi utilă pentru combaterea unor efecte
distructive produse de cutremure, inundaţii, alunecări de teren, avarii ale unor
lucrări de artă (poduri, baraje hidrotehnice, etc.) explozii la obiectivele
economice, accidente majore pe căile ferate şi rutiere, precum şi în cazul
producerii unor accidente care prezintă pericol de contaminare chimică şi
nucleară a mediului.
Condiţii de utilizare:
 temperatura aerului: între - 300 C şi + 400 C,
 umiditatea relativă a aerului: maxim 98 % la + 350 C,
 conţinutul de praf în aer: maxim 0,1 g/m3,
altitudinea de lucru: maxim 1.000 m,
viteza vântului pe timpul lucrului: maxim 10 m/s.
Pe timpul intervenţiilor, autospeciala poate executa cu aparatura şi mijloacele
din dotare, următoarele misiuni:
cercetarea chimică şi de radiaţie şi determinarea nivelurilor de contaminare a
aerului, apei şi solului,
determinarea caracteristicilor meteo şi întocmirea prognozelor de propagare a
contaminării mediului,
delimitarea şi marcarea zonelor contaminate,
avertizarea populaţiei asupra pericolului de contaminare,
cercetarea terenului, depistarea supravieţuitorilor şi protejarea acestora pe timpul
executării lucrărilor de salvare,
efectuarea unor lucrări pentru recuperarea persoanelor sinistrate şi a bunurilor
materiale afectate,
acordarea primului ajutor persoanelor traumatizate fizic şi psihic şi celor aflate în
stare de şoc,
stabilirea şi menţinerea legăturilor radio cu eşalonul superior şi cu celelalte forţe
participante la intervenţie.
Caracteristici:
lungime: 8730 mm,
lăţimea: 2500 mm,
înălţimea: 3345 mm,
garda la sol: 390 mm,
viteza maximă (pe şosea): 80 km/h,
raza de acţiune: 800 – 1000 km,
consumuri:
pentru deplasare:

113
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

pe şosea: 52 l/100 km,


în teren: 88 l/100 km.
pentru lucru:
la antrenarea generatorului electric: 6 l/oră,
la funcţionarea instalaţiei de încălzire: 2 l/oră.
de energie electrică: 25 KW în situaţia în care toţi consumatorii
autospecialei ar funcţiona în acelaşi timp,
masa totală:
cu plinuri şi echipaj: 15.400 kg,
fără plinuri şi echipaj: 14.500 kg.
Durata normată de utilizare: 10 ani.
Autospeciala este deservită de un echipaj compus din 5 persoane, unele cu mai
multe calificări, care îndeplinesc următoarele funcţiuni:
Sanitar şi şef de echipaj,
Şofer şi electromecanic,
Cercetaş de protecţie civilă şi chimist – dozimetrist,
Lăcătuş mecanic şi sudor,
Genist.

Pe timpul intervenţiei, autospeciala poate asigura:


Recoltarea a 30 de probe de aer, apă şi sol (câte 10 din fiecare), efectuarea
analizelor pentru punerea în evidenţă a prezenţei şi concentraţiilor unor substanţe
toxice industriale, S.T.L. şi S.R. şi determinarea nivelurilor de contaminare
chimică şi nucleară a mediului în zona de intervenţie,
 Determinarea unor caracteristici meteo în următoarele limite: temperatura aerului
– 300 C şi + 500 C, viteza vântului între 0 şi 20 m/s şi direcţia vântului faţă de
direcţia nord: între 0 şi 3600 C.
Delimitarea şi marcarea cu steguleţe galbene şi roşii a perimetrelor contaminate
chimic şi nuclear în lungime de maxim 5 km,
Avertizarea populaţiei din zonă asupra pericolului de contaminare chimică şi
nucleară prin transmiterea unor semnale optice şi acustice de avertizare şi a unor
mesaje verbale, pe o rază de circa 100 m,
Cercetarea terenului în zonele construite, afectate de seisme sau explozii, în
vederea depistării cu ajutorul aparaturii de detecţie a supravieţuitorilor aflaţi sub
dărâmături sau în clădirile avariate,
Protejarea supravieţuitorilor, pe timpul executării lucrărilor de salvare, împotriva
electrocutării, asfixierii şi înecului, prin întreruperea curentului electric, gazelor
naturale şi apei din imobilele afectate şi prin evacuarea apei infiltrate în
adăposturile din subsolurile unor construcţii,
Asigurarea condiţiilor minime de viaţă pentru un număr de circa 150 de persoane
blocate în adăposturi, prin alimentarea cu aer proaspăt şi apă potabilă,
Iluminarea zonei de intervenţie, în scopul asigurării condiţiilor de lucru pe timpul
nopţii şi susţinerea moralului persoanelor sinistrate,
114
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

Efectuarea unor lucrări specifice pentru degajarea terenului, deblocarea şi salvarea


supravieţuitorilor aflaţi sun dărâmături sau în construcţiile afectate de seisme şi
explozii, cum ar fi: tăierea şi perforarea elementelor din beton, tăierea şi sudarea
unor profile şi armături metalice, retezarea unor obiecte din lemn şi mase plastice,
ridicarea şi deplasarea pe distanţe reduse a elementelor de construcţii,
Salvarea supravieţuitorilor de la etajele inferioare ale unor construcţii avariate,
Salvarea supravieţuitorilor aflaţi în clădirile în care s-au semnalat focare de
incendii,
Salvarea supravieţuitorilor din zonele afectate de inundaţii,
Asigurarea asistenţei sanitare şi acordarea primului ajutor persoanelor recuperate,
accidentate sau aflate în stare de şoc,
Stabilirea legăturilor radio cu eşalonul superior şi a legăturilor dintre membrii
echipajului prin intermediul radiotelefoanelor portabile.
Descrierea elementelor componente:
Instalaţia de alimentare cu apă se compune din 2 rezervoare, o nişă cu robot, 1
lavoar cu conductele aferente şi robinet montat pe podea, o electropompă şi 1
buton de comandă a electropompei.
Cele 2 rezervoare (100 l fiecare) servesc pentru depozitarea apei potabile
necesară pentru persoanele sinistrate din zona dezastrului. Umplerea cu apă se
poate executa de la orice hidrant.
Instalaţia de avertizare a şoferului (sonerie montată în caroserie şi 1 buton de
acţionare) serveşte pentru avertizarea şoferului pe timpul deplasării de către
persoanele care se transportă în caroserie.
Instalaţia pentru iluminatul exterior serveşte pentru iluminarea zonei din jurul
autospecialei. Se compune dintr-un catarg prevăzut cu 2 proiectoare cu lămpi
cu halogen cu putere de 500 W fiecare, alimentate la 220 V.

Mijloace de avertizare şi alarmare:


Girofarul,
Amplificatorul cu dispozitiv de alarmare (A.D.A. – 05)
are posibilitatea de a amplifica şi transmite semnale acustice şi mesaje verbale, în
vederea avertizării participanţilor la trafic şi alarmării populaţiei din zona de
intervenţie a autospecialei pe o rază de circa 100 m.
Mijloace de cercetare chimică şi de radiaţie:
Completul pentru recoltat probe (30 de probe de aer, apă şi sol – 10 de fiecare) în
vederea efectuării analizelor specifice şi determinării gradului de contaminare a
mediului,
Pompa detectoare de gaze Drager Accurd (poate determina prezenţa unor
substanţe toxice industriale şi condiţiile acestora în aer): hidrogen sulfurat, clor,
fosgen, acid cianhidric, amoniac,
Detectorul de S.T.L. model 1979 cu tubuşoare indicatoare este destinat pentru
identificarea S.T.L. aflate în aer, pe teren, pe tehnica de luptă, pe echipament şi pe
diferite alte materiale,

115
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

Explozimetrul portabil EGP – 2 măsoară concentraţiile gazelor naturale sau


gazului metan în amestec cu aerul, indicând în acest fel posibilitatea apariţiei
pericolului de explozie,
Explozimetrul portabil EGP – 3 detector de amestecuri de gaze şi vapori
combustibili în aer, amestecuri care într-o anumită concentraţie prezintă pericol de
explozie,
Radiometru – roentgenometru miniaturizat RRM – 80 este destinat pentru
măsurarea nivelului de radiaţii gama, indicării prezenţei radiaţiilor beta şi
măsurării gradului de containere radioactivă a terenului, lichidelor şi diferitelor
obiecte, începând de la valoarea fondului natural de radiaţie între 0,01 mR/h şi
600 mR/h,
Monitorul portabil pentru detectarea radiaţiilor alfa, beta şi gama cu cuptor, tip
MABG – 83,
Dozimetrul semnalizator individual digital DSID – 1 avertizor de radiaţii gama
absorbite de purtător.
Mijloace pentru determinarea caracteristicilor meteo:
Completul meteo pentru autospeciale CMA – 1,
Busola tip IOR.
Mijloace de marcare a zonelor contaminate:
Truse de steguleţe galbene,
Truse de steguleţe roşii.
Mijloace de transmisiuni:
Radiotelefonul fix VHF – 9100 V – IEMI Bucureşti (destinat pentru legătura cu
eşalonul superior),
Radiotelefonul portabil VHF 901 V – IEMI Bucureşti (destinat pentru menţinerea
legăturii audio între membrii echipajului şi dintre aceştia şi autospecială pe timpul
intervenţiei).
Mijloace de detectare şi de protejare a supravieţuitorilor din construcţiile
avariate sau distruse:
Detectorul acustic DA – 01: aparat portabil care detectează cu ajutorul unor
genofoni de mare sensibilitate şi traductori de sunet transmise de eventualii
supravieţuitori blocaţi în clădirile avariate sau surprinşi sub dărâmăturile clădirilor
prăbuşite,
Electropompa submersibilă portabilă ET – 32 (destinată pentru evacuarea apei
infiltrate în adăposturile de la subsolul unor clădiri, în scopul protejării
persoanelor până la deblocarea şi salvarea acestora):
 Debit 12 m3/h,
Înălţime de refulare de 6 m coloană de apă,
 Ventilatorul portabil destinat pentru asigurarea cu aer proaspăt a
supravieţuitorilor blocaţi în adăposturile de la subsolul unor clădiri avariate:
debit de 400 m3/oră.
Mijloace de intervenţie pentru deblocarea şi recuperarea supravieţuitorilor din
clădirile avariate:

116
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

Polizorul de colţ PCM – 8000 destinat pentru tăierea elementelor din beton şi a
armăturilor metalice sau altor materiale de construcţii,
Maşina de găurit repercutantă MGR . 22 este destinată pentru executarea găurilor
în elementele din beton şi în alte materiale dure de construcţii, prin rotaţia şi
percuţia sculei de lucru,
Ciocanul percutant GSH 10 – C BOSCH destinat pentru găurirea elementelor de
beton prin percuţie,
Redresorul de sudură trifazat RST – 200 destinat pentru tăierea şi sudarea manuală
cu arc electric în curent continuu a profilelor şi armăturilor metalice cu grosimi de
până la 10 mm, utilizând electrozi de calitate şi diametre corespunzătoare,
Complet portabil de tăiere şi sudură oxiacetilenică model KR 63/A – HORNUNG
Gmbh este destinat pentru tăierea şi sudarea autogenă a profilelor şi armăturilor
metalice,
Foarfeca hidraulică tip 20090 HOLMATRO serveşte la tăierea armăturilor din oţel
de construcţii,
Electrofierăstrăul “Electronic 1600” HUSQVARNA este utilizat la retezarea
diferitelor obiecte de lemn,
Vinciul manual de 5 Tf asigură ridicarea pe verticală a unor sarcini cu masa
maximă de 5 Tf,
Vinciul hidraulic de 12,5 Tf asigură ridicarea pe verticală a unor sarcini cu masa
maximă de 12,5 Tf,
Cricul pneumatic de 12 Tf permite amplasarea în spaţii înguste şi ridicarea pe
distanţe reduse a sarcinilor de până la 12 Tf.,
Berbecul hidraulic 20005 U – HOLMATRO Olanda permite deplasarea unor
sarcini maxime de 16,5 t pe o distanţă maximă de 500 mm,
Pompa hidraulică FTW 1800 BU – HOLMATRO Olanda pentru acţionarea celor 2
utilaje: foarfeca hidraulică şi berbecul hidraulic,
Tambur pentru furtune 2014 AU – HOLMATRO Olanda folosit la acţionarea
foarfecii hidraulice şi berbecului hidraulic,
Aparatul de tracţiune TIRFOR de 1,5 Tf utilizat la deplasarea pe orizontală a unor
sarcini de până la 1,5 Tf.
Mijloace de intervenţie pentru recuperarea persoanelor din imobilele afectate
de incendii:
 Costumul anticaloric aluminizat tip PN destinat pentru protecţia anticalorică a
celui care pătrunde în imobilele în care s-au semnalat focare de incendii în scopul
căutării şi salvării persoanelor izolate şi a bunurilor materiale rămase în acestea
(maxim 2500),
Aparatul de respirat izolant, autonom, cu aer comprimat tip RA 60 – este un
mijloc individual de protecţie a respiraţiei în cadrul intervenţiilor în medii cu
atmosfera toxică sau în care procentul de oxigen este sun 17 %.
Mijloace de intervenţie la inundaţii:
Barca pneumatică (se umflă cu compresorul maşinii),
Costum de înot modernizat (11 kg),
Mijloace pentru acordarea primului ajutor:
117
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

Aparat pentru administrat oxigen cu masca flexibilă,


Aparat pentru măsurat presiunea arterială,
Instrumentar sanitar,
Materiale sanitare,
Soluţii şi medicamente.
Mijloace de protecţie a echipajului şi autospecialei.
Instalaţia electrică:
Generatorul electric,
Redresor de încărcare monofazat RIM 24/18,
Cabluri de alimentare, distribuţie şi împământare.

118
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PREGĂTIREA TACTICĂ ŞI METODICĂ DE


PROTECŢIE CIVILĂ

119
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

CLASIFICAREA ŞI CONŢINUTUL
DOCUMENTELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

CLASIFICAREA DOCUMENTELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

Documentele de protecţie civilă se întocmesc în vederea conducerii acţiunilor


pentru realizarea măsurilor stabilite la capacitatea de protecţie civilă,
executarea evacuării şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie.

După destinaţia lor, documentele de protecţie civilă se clasifică în:


A. documente pentru conducere,
B. documente pentru informare.
A. Documentele pentru conducere cuprind:
planul de protecţie civilă;
planul de evacuare;
planul de protecţie civilă şi intervenţie în caz de dezastre;
decizia (concepţia acţiunii) pentru realizarea capacităţii de protecţie civilă;
decizia (concepţia acţiunii) pentru executarea evacuării;
decizia (concepţia acţiunii) pentru intervenţie;
ordinul pentru deplasare;
ordinul de intervenţie;
dispoziţiunea de intervenţie;
dispoziţiunea preliminară;
planul de activitate;
planul de control;
planul de pază a punctului de comandă.

B. Documentele pentru informare cuprind:


raportul de intervenţie (informare);
jurnalul acţiunilor de protecţie civilă;
registrul de evidenţa mesajelor de protecţie civilă;
documente diferite.

120
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

CONŢINUTUL ŞI FORMA DOCUMENTELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

A. DOCUMENTE PENTRU CONDUCERE:

1. PLANUL DE PROTECŢIE CIVILĂ (partea de


text) cuprinde:
• scopul şi concepţia asigurării măsurilor de protecţie civilă
- protecţia cetăţenilor şi valorilor materiale;
- pregătirea populaţiei, teritoriului şi economiei;
- asigurarea desfăşurării activităţilor economico-sociale;
- concentrarea efortului principal.

• situaţiile de protecţie civilă


- starea de urgenţă şi starea de asediu;
- mobilizarea parţială sau generală;
- starea de război;
- alarma şi încetarea alarmei;
- modul de trecere la aplicarea planului de protecţie civilă.
• modul de realizare diferenţiată a măsurilor de protecţie civilă pe linia:
-înştiinţării
- organizarea înştiinţării;
- grupele şi timpii de înştiinţare;
- asigurarea stabilităţii înştiinţării;
- priorităţi la înştiinţare.
-alarmării
- organizarea alarmării prin diferite sisteme de alarmare;
- tipul, numărul mijloacelor şi timpii de alarmare;
- asigurarea alarmării în zonele cu pericol de dezastre.
-cercetării
- misiuni şi direcţii de cercetare;
- organizarea sistemului de cercetare;
- cooperarea cu alte elemente.
-adăpostirii
- realizarea adăpostirii în localităţi şi agenţi economici pe tipuri de
adăposturi;
- capacitatea acestora;
- timpii de realizare a adăposturilor.
-evacuării
- categoriile de populaţie, bunurile materiale, colectivităţile de animale
ce se evacuează;
- raioane unde se evacuează;
- organizarea acţiunii de evacuare.
121
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
-protecţiei nucleare, biologice şi chimice
- gradul de asigurare cu mijloace de protecţie individuale şi colective;
- determinarea efectelor şi urmărilor acestora;
- măsurile de protecţie specifice;
- asigurarea cu decontaminatori.
-asigurării legăturilor
- mijloace fir şi radio,
- folosirea circuitelor din sistemul de telecomunicaţii teritorial.
-asigurării medicale şi sanitar veterinare
- reorganizarea reţelei sanitare;
- constituirea formaţiunilor sanitare de specialitate;
- asigurarea spitalizării;
- asigurarea mijloacelor de transport şi a medicamentelor;
- asigurarea protecţiei şi asistenţei sanitar-veterinare a animalelor.
-asigurării tehnice
- forţe şi mijloace pentru întreţinere şi reparaţii;
- surse de aprovizionare cu materiale şi piese de schimb.
-aprovizionării şi transporturilor
- surse de aprovizionare;
- felul materialelor şi cantitatea;
- când se pun la dispoziţie;
- mijloacele şi modul de executare a transporturilor.
-asigurării hidrometeorologice şi protecţiei mediului
- modul de obţinere a datelor şi informaţiilor despre situaţia
hidrologică şi meteorologică;
- măsurile pentru prevenirea şi combaterea poluării.
-asigurării topogeodezice
- acţiunile ce se execută pentru pregătirea şi transmiterea la timp a
documentelor şi datelor topogeodezice.
-asistenţei religioase
- modul de desfăşurare a acţiunilor specifice.
-asigurării cu personal
- măsurile adoptate pentru completarea necesarului de personal.
-asigurării măsurilor specifice de protecţie
- măsuri pentru ducerea acţiunilor de intervenţie.
-activităţii de informare, relaţii publice şi protecţia informaţiilor
- organizarea activităţii de informare şi relaţii publice;
- controlul informaţiilor destinate publicului.
-conducerii acţiunilor şi organizarea cooperării
- organizarea conducerii;
- puncte de comandă şi conducere;
- organizarea cooperării.

122
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
-modului de realizare a măsurilor destinate asigurării stabilităţii
economiei la război
- asigurarea continuităţii producţiei;
- asigurarea şi protecţia materiilor prime şi a produselor finite;
- funcţionarea neîntreruptă a sistemului energetic naţional;
- funcţionarea reţelelor de gospodărie comunală.
-graficului aplicării măsurilor principale de protecţie civilă (măsuri; cine le
realizează; timpi de executare).

Planul de protecţie civilă (partea grafică) cuprinde:


• harta de protecţie civilă;
• harta cu organizarea înştiinţării şi alarmării;
• harta cercetării de protecţie civilă;
• harta cu asigurarea legăturilor;
• harta cu asigurarea adăpostirii;
• harta cu asigurarea protecţiei N. B. C.;
• harta cu asigurarea medicală şi veterinară;
• harta cu aprovizionarea şi transporturile.

Graficul aplicării măsurilor principale de protecţie civilă (anexă la planul


de protecţie civilă) cuprinde:

• înştiinţarea şi aducerea personalului la unitate;


• ocuparea şi aducerea în stare de pregătire şi funcţionare a punctelor de
comandă.
• constituirea, completarea (subunităţilor şi a formaţiunilor de protecţie
civilă prevăzute în planurile de mobilizare;
• asigurarea funcţionării sistemelor de transmisiuni şi alarmare;
• organizarea şi aplicarea măsurilor de mascare;
• asigurarea medicală şi veterinară;
• asigurarea protecţiei N.B.C.;
• organizarea prevenirii şi stingerii incendiilor,
• asigurarea şi realizarea pazei şi ordinii;
• asigurarea capacităţii de intervenţie a subunităţilor şi formaţiunilor de
protecţie civilă;
• intensificarea instruirii subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă
şi a populaţiei;
• organizarea aprovizionării şi transporturilor;
• conducerea şi controlul executării măsurilor prevăzute în Planul de
protecţie civilă.

123
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Graficul aplicării măsurilor principale de protecţie civilă ( formă de tabel )
cuprinde:

activităţile şi măsurile principale (grupate pe capitole);


termenele de executare (ziua, săptămâna);
executanţi;
documentele ce se folosesc;
asigurarea materială.

Harta (schema) cu organizarea


înştiinţării şi alarmării cuprinde:

schema de înştiinţare, pe grupe şi termene de înştiinţare, pe categorii de


legături;
sistemele de alarmare centralizata şi necentralizată;
numărul mijloacelor de alarmare pe localităţi;
dispunerea formaţiunilor de alarmare;
dispunerea staţiilor radio şi televiziune locale;
o sub formă de tabel:
• situaţia mijloacelor de înştiinţare şi alarmare;
• repartiţia formaţiunilor pentru îndeplinirea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cercetării de protecţie civilă cuprinde:

locul punctelor de comandă;


locul punctelor de comandă cu care se cooperează;
dispunerea subunităţilor şi formaţiunilor de cercetare, precum şi a altor forţe
şi mijloace ce participă la cercetare;
misiunile subunităţilor(formaţiunilor) de cercetare subordonate, precum şi a
altor forţe şi mijloace puse la dispoziţie pentru îndeplinirea misiunilor de
cercetare;
locul posturilor de observare;
organizarea legăturilor fir şi radio pentru conducerea cercetării;
zonele de observare;
obiectivele şi direcţiile de cercetare;
reperele;
schema cu organizarea cercetării de protecţie civilă şi cu circuitul fluxului
informaţional;
o sub formă de tabel:
• subunităţile şi formaţiunile de cercetare de protecţie civilă şi circuitul
fluxului informaţional;

124
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• repartiţia forţelor pe elemente de cercetare.

125
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Harta (schema) cu asigurarea legăturilor cuprinde:

locul punctelor de comandă şi a locurilor de conducere;


dispunerea formaţiunilor de transmisiuni;
dispunerea şi capacitatea centralelor telefonice interurbane, urbane, rurale şi
de protecţie civilă;
reţeaua de telecomunicaţii judeţene şi capacitatea de încărcare cu legături;
varianta asigurării legăturilor în cazul scoaterii din funcţiune a principalelor
centrale telefonice de pe teritoriul judeţului, localităţii ) agentului
economic);
schema transmisiunilor cu fir şi radio de protecţie civilă;
o sub formă de tabel:
• situaţia mijloacelor şi tehnicii de transmisiuni;
• repartiţia formaţiunilor pentru îndeplinirea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu asigurarea adăpostirii civile cuprinde:


adăposturile de protecţie civilă de toate tipurile;
dispunerea formaţiunilor de adăpostire;
spaţiile naturale de adăpostire (peşteri, galerii, mine, grote, tuneluri);
traseul conductelor de transport produse petroliere şi din reţeaua de
gospodărire comunală (electrice, apă, gaze, canal, termoficare);
trecerile peste principalele cursuri de apă.
o sub formă de tabel:
• situaţia adăpostirii personalului;
• repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu asigurarea protecţiei N.B.C. cuprinde:


agenţii economici şi instituţiile care sunt surse de risc nuclear, chimic şi
biologic;
cantitatea substanţelor nocive şi limitele raioanelor probabile de
contaminare;
dispunerea subunităţilor (formaţiunilor) de cercetare N.B.C. şi de
decontaminare;
punctele (locurile) de decontaminare a personalului, echipamentului şi
mijloacelor de transport;
locurile unde simt depozitate substanţele ce pot fi folosite pentru
decontaminare, pe categorii;
staţiile de control a radioactivităţii mediului înconjurător şi staţiile
meteorologice;
laboratoarele de specialitate de protecţie civilă.
o sub formă de tabel:
• principalele formaţiuni şi mijloace de protecţie N.B.C: şi gradul de
dotare a acestora;
126
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu asigurarea medicală şi veterinară cuprinde:


spitalele de profil şi numărul de paturi;
dispunerea dispensarelor, policlinicilor, detaşamentelor de prim ajutor
medico-chirurgical, punctelor de ajutor medical şi a staţiilor de salvare;
staţiunile balneoclimaterice şi numărul de paturi;
dispunerea unităţilor sanitar-veterinare şi laboratoarelor de profil;
dispunerea formaţiunilor sanitare şi veterinare;
itinerarele de evacuare;
sursele de aprovizionare cu medicamente şi instrumentar medical.
o sub formă de tabel:
• situaţia forţelor şi mijloacelor specifice;
• repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu aprovizionarea şi transporturile cuprinde:


sursele de aprovizionare (depozite, capacităţi de producţie);
sursele de aprovizionare cu apă;
dispunerea formaţiunilor de logistică;
drumurile de aprovizionare şi evacuare;
elemente privind realizarea asigurării tehnice (locurile de aprovizionare cu
C.L., materiale şi piese de schimb, precum şi de realizare a reparaţiilor).

o sub formă de tabel:


• principalele materiale existente la pace şi cele prevăzute în planul de
mobilizare pentru primul an de război şi repartiţia lor pe formaţiuni şi
mijloace de transport;
• repartiţia materialelor din sursele de aprovizionare pe subunităţile şi
formaţiunile de protecţie civilă.

2. PLANUL DE EVACUARE cuprinde:

scopul acţiunii de evacuare:


• personalul şi bunurile materiale din ministere, instituţii publice, agenţi
economici (cu producţie de apărare) subordonaţi, care se evacuează;
• variantele, urgenţele, succesiunea şi durata evacuării;
• locurile (localităţile, raioanele) şi itinerarele de evacuare;
• modalităţile de trecere la executarea acţiunilor de evacuare.
asigurarea acţiunilor de evacuare:
• executarea recunoaşterilor căilor de comunicaţie, raioanelor
(localităţilor) în care se va executa evacuarea;
127
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• cercetarea şi siguranţa transportului pe timpul executării acţiunii de
evacuare;
• punctele de adunare, de îmbarcare, debarcare, de primire şi repartiţie;
• protecţia populaţiei pe timpul evacuării împotriva atacurilor din aer
şi a contaminării radioactive, biologice şi chimice;
• măsuri de pază şi ordine;
• ţinerea evidenţei populaţiei;
logistica acţiunilor de evacuare:
• aprovizionarea cu produse industriale de primă necesitate, produse
alimentare şi de altă natură;
• asigurarea cu mijloace de transport;
• asigurarea medicală;
• asigurarea căilor de comunicaţie şi asigurarea financiară.
conducerea acţiunilor de evacuare;
• modalităţile de asigurare a conducerii, locul de conducere, organizarea
cooperării, mijloacele şi căile de legătură care se folosesc;
• anexe care se întocmesc sub formă de tabele sau grafic pe hărţi şi
trebuie să cuprindă:
• situaţia evacuării personalului şi membrilor de familie;
• situaţia evacuării unor categorii de bunuri materiale importante;
• planul cu principalele activităţi pentru conducerea acţiunilor de
evacuare;
• tabel nominal cu componenţa comisiei de evacuare;
• schiţa localităţii cu dispunerea personalului şi a bunurilor materiale
evacuate (se trec grafic principalele date care privesc evacuarea);
• alte documente.

3. PLANUL DE PROTECŢIE ŞI INTERVENŢIE ÎN CAZ DE DEZASTRE


cuprinde:
scopul aplicării măsurilor de protecţie şi intervenţie;
situaţiile şi modul de aplicare a planului:
• situaţiile de dezastre;
• introducerea stării de urgenţă;
• transmiterea ordinului pentru aplicarea măsurilor din plan;
• principalele măsuri de protecţie;
• principalele măsuri de intervenţie.
logistica acţiunilor de protecţie şi intervenţie în caz de dezastre:
• situaţia asigurării cu tehnică şi materiale a forţelor de intervenţie;
• asigurarea şi depozitarea materialelor de intervenţie;
• asigurarea fondurilor băneşti;
• păstrarea şi depozitarea materialelor de intervenţie;
• asigurarea condiţiilor de cazare şi hrănire.
conducerea acţiunilor de protecţie şi intervenţie:
128
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• organizarea fluxului informaţional;
• principalele activităţi desfăşurate de comisie pe tipuri de dezastre;
• responsabilităţile în luarea deciziilor de alarmare şi evacuare;

129
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
sub formă de anexe se întocmesc:
• planuri de protecţie şi intervenţie pentru fiecare tip de dezastru ce se
poate produse pe teritoriul judeţului, localităţii (agentului economic) care să
cuprindă o parte text şi o parte grafică;
• schema cu organizarea fluxului informaţional;
• componenţa comitetului pentru situaţii de urgenţă şi a secretariatului
tehnic permanent;
• situaţia asigurării cu tehnică şi utilaje de intervenţie;
• situaţia forţelor de intervenţie de pe teritoriul judeţului (municipiului);
• situaţia cu posibilităţile de spitalizare de pe plan local;
• situaţia cu posibilităţile de cazare a sinistraţilor;
• harta cu principalele surse de risc şi efectele probabile;
• alte documente.

4. CONCEPŢIA ACŢIUNII PENTRU ASIGURAREA CAPACITĂŢII


DE PROTECŢIE CIVILĂ cuprinde:

concluzii referitoare la acţiunile probabile ale adversarului sau la urmările


dezastrelor;
concepţia acţiunilor în care se arată:
- modificările şi completările în conţinutul planurilor de protecţie
civilă şi planului de evacuare;
- succesiunea executării acţiunilor;
- procedeele de executare a acţiunilor;
- unde şi pentru ce să se concentreze efortul principal;
misiunile subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă şi a altor organe
care participă la asigurarea capacităţii de protecţie civilă;
modul de organizare, realizare şi menţinere a cooperării între comisiile,
unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de protecţie civilă, între acestea şi alte
elemente din cadrul sistemului naţional de apărare care participă la
realizarea măsurilor pentru asigurarea capacităţii de protecţie civilă;
principalele măsuri de asigurare a acţiunilor de intervenţie;
organizarea conducerii şi modul de coordonare şi control a realizării
măsurilor stabilite;

 harta cu concepţia acţiunii pentru asigurarea capacităţii de protecţie


civilă cuprinde:
o elemente reprezentate grafic pe harta de protecţie civilă;
o acţiunile probabile ale adversarului;
o modificările aduse planului de protecţie civilă;
o întrebuinţarea forţelor în caz de atac sau dezastru;

130
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
o sub formă de tabel: repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea
măsurilor privind capacitatea de protecţie civilă.

5. DECIZIA (CONCEPŢIA ACŢIUNII) PENTRU EXECUTAREA


EVACUĂRII cuprinde:

concepţia acţiunii de evacuare în care se arată: succesiunea executării,


urgenţele, concentrarea efortului principal, durata;
misiunile membrilor comitetului pentru situaţii de urgenţă pe linie de
evacuare, localităţile din (şi în) care se execută evacuarea, numărul populaţiei
(salariaţilor) itinerarele folosite, mijloacele de transport, data începerii şi
terminării, punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie;
modul de cooperare;
asigurarea acţiunilor de evacuare;
organizarea conducerii;

 harta cu concepţia acţiunii pentru executarea evacuării cuprinde:


o localităţile din care se evacuează, numărul populaţiei şi cantitatea de
bunuri materiale;
o localităţile unde se evacuează, numărul populaţiei care locuieşte în
aceste localităţi şi al celor care sosesc;
o acţiunile adversarului;
o locul punctelor de comandă;
o adăposturile existente, adăposturi şi tranşee care urmează a se
construi în raioanele unde se evacuează populaţia;
o mijloacele de alarmare;
o itinerarele de evacuare;
o punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie;
o traseul reţelelor electrice şi conductelor de apă; locul surselor de apă;
o unităţile sanitare care asigură asistenţă evacuaţilor;
o principalele depozite de produse alimentare şi industriale destinate
pentru aprovizionarea populaţiei.

6. DECIZIA (CONCEPŢIA ACŢIUNII) PENTRU INTERVENŢIE cuprinde:

concluzii despre urmările atacului adversarului sau dezastrelor;


concepţia acţiunilor în care se arată: sectoarele, raioanele (obiectivele) de
intervenţie, succesiunea şi procedeele de îndeplinire a misiunilor, unde se
concentrează efortul principal; itinerarele de deplasare şi introducerea
subunităţilor şi formaţiunilor; aliniamentele de desfăşurare;

131
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

dispozitivul de intervenţie; itinerarele de evacuare a răniţilor, intoxicaţiilor


(contaminaţilor) şi a sinistraţilor; manevra de forţe şi mijloace;
misiunile subunităţilor şi formaţiunilor subordonate şi a celor primite ca
întărire;
repartiţia acestora pe sectoare şi raioane (obiective) de intervenţie;
modul de cooperare;
principalele măsuri de asigurare a acţiunilor de intervenţie şi protecţie a
formaţiunilor;
logistica acţiunilor;
organizarea conducerii;
 harta cu decizia (concepţia acţiunii) pentru intervenţie cuprinde:
• locul punctelor de comandă;
• dispunerea subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă;
• mijloace de alarmare;
• situaţia adăpostirii;
• localităţile (raioanele) în/din care s-a executat evacuarea;
• dispunerea spitalelor şi a altor structuri sanitare organizate la nivelul
judeţului (municipiului);
• locul surselor de aprovizionare;
• traseul reţelelor electrice şi conductelor de apă şi produse petroliere;
• punctele de decontaminare a personalului, echipamentului, tehnicii şi
mijloacelor de transport;
• staţiile de decontaminare a personalului, echipamentului, tehnicii şi
mijloacelor de transport;
• staţiile de control a radioactivităţii mediului înconjurător;
• raioanele de distrugere, de contaminare radioactivă, chimică sau
biologică şi limitele probabile de deplasare;
• pierderile şi distrugerile produse;
• dispozitivul de intervenţie;
• manevra de forte şi mijloace pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor
atacurilor adversarului;
• raioanele de adunare după îndeplinirea misiunilor;
o sub formă de tabel:
• situaţia pierderilor şi distrugerilor;
• repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru intervenţie.

7. ORDINUL PENTRU DEPLASARE cuprinde:

date despre urmările atacului adversarului sau dezastrelor;


misiunile formaţiunilor;
locul şi misiunile altor elemente din cadrul sistemului naţional de apărare
care pot asigura deplasarea;
măsurile de asigurare şi asistenţă tehnică a deplasării;
132
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

ora începerii şi terminării deplasării;


şeful coloanei şi locul acestuia în dispozitivul de deplasare:

133
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
8. ORDINUL DE INTERVENŢIE cuprinde:

scurte concluzii asupra urmărilor atacurilor adversarului sau dezastrelor;


misiunea comitetului pentru situaţii de urgenţă şi concepţia acţiunilor;
misiunile subunităţilor şi formaţiunilor;
misiunile vecinilor;
organizarea cooperării;
logistica acţiunilor;
data şi ora începerii terminării intervenţiei;
termenele şi procedeele de prezentare a rapoartelor;
locul punctelor de comandă.

9. DISPOZIŢIUNEA DE INTERVENŢIE cuprinde:

scurte concluzii asupra urmărilor atacurilor adversarului sau dezastrelor;


misiunea subunităţii sau formaţiunii căreia i se adresează dispoziţiunea;
data şi ora începerii misiunii;
locul punctelor de comandă.

10. DISPOZIŢIUNEA PRELIMINARĂ cuprinde:

date sumare despre urmările atacului adversarului sau dezastrelor;


indicaţii asupra modului de începere a acţiunilor;
locurile punctelor de comandă şi modalitatea menţinerii legăturii.

11. PLANUL DE ACTIVITATE cuprinde:

activităţile ce se desfăşoară de preşedintele comitetului pentru situaţii de


urgenţă şi de specialişti pentru pregătirea şi ducerea acţiunilor de
intervenţie;
cine execută sau participă la aceste activităţi;
termenele când se execută.

12. PLANUL DE CONTROL cuprinde:


subunităţile şi formaţiunile ce se controlează şi procedeul de executare a
controlului;
obiectivele (problemele) ce se controlează;
persoanele care execută controlul;
mijloacele de transport şi de transmisiuni folosite pe timpul controlului;
termenul de executare;
modul de raportare a rezultatului.

134
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

13. PLANUL DE PAZĂ A PUNCTULUI DE COMANDĂ cuprinde:


subunităţile (formaţiunile) destinate pentru paza punctului de comandă şi
misiunile acestora;
variante posibile de atac terestru ale adversarului şi modul de acţiune pentru
respingerea acestuia;
măsurile de asigurare şi protecţie la punctul de comandă;
semnalele de înştiinţare şi alarmare şi modul de acţiune la aceste semnale;
organizarea conducerii forţelor şi mijloacelor pentru respingerea atacului
adversarului;
compunerea şi misiunile echipelor de stingere a incendiilor;
măsurile împotriva inundaţiilor.

B. DOCUMENTELE PENTRU INFORMARE :

• RAPORTUL DE INTERVENŢIE:
• rezultatele îndeplinirii misiunilor de limitare şi înlăturare a urmărilor
atacurilor adversarului sau a dezastrelor;
• situaţia subunităţilor şi formaţiunilor subordonate, a celor primite ca
întărire şi a celor cu care cooperează;
• măsurile luate pentru continuarea îndeplinirii misiunilor;
• modul cum terenul, detaliile de planimetrie, când este cazul, au influenţat
desfăşurarea acţiunilor;
• cererile adresate eşalonului superior.
• raportul se transmite eşalonului superior la sfârşitul fiecărei zile, după
finalizarea unor acţiuni importante sau când intervin modificări ale acţiunilor
de protecţie civilă.

JURNALUL ACŢIUNILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:


• încadrarea pe funcţii a comitetului şi a formaţiunilor subordonate
nemijlocit;
• urmările atacului adversarului sau dezastrelor;
• situaţia subunităţilor şi formaţiunilor ă înainte de producerea atacului sau
dezastrelor şi după îndeplinirea fiecărei misiuni;
• concepţia ducerii acţiunilor de intervenţie;
• misiunile subunităţilor şi formaţiunilor ;
• desfăşurarea acţiunilor de intervenţie pe zile şi rezultatele lor;
• documentele trimise (primite) la (de la) eşalonul superior, respectiv la (de
la) subordonaţi, denumirea şi conţinutul pe scurt;
• cereri de forţe şi mijloace şi modul de cooperare cu acestea;
• organizarea conducerii şi a cooperării;
• concluziile cu privire la acţiunile întreprinse în ultimele 24 de ore,
însemnătatea lor, cauzele succeselor sau insucceselor;
135
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• recompensele propuse a fi acordate celor care s-au distins în acţiunile de
intervenţie.

REGISTRUL CU EVIDENŢA MESAJELOR DE PROTECŢIE


CIVILĂ:
• indicativul telefonic al unităţii care transmite şi al unităţii care primeşte;
• data transmiterii (ziua, luna, anul, ora şi minutul);
• textul mesajului;
• numele şi prenumele celui care transmite şi al persoanei care primeşte.

• DOCUMENTE DIVERSE
Aceste documente nu au forme prestabilite şi pot fi scheme, calcule,
fotografii şi alţi suporţi.

136
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PRINCIPII ŞI REGULI DE INTERVENŢIE

PRINCIPIILE DUCERII ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE

• pregătirea şi conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor de intervenţie;


• întrebuinţarea judicioasă şi eficientă a forţelor şi mijloacelor potrivit scopului,
destinaţiei şi misiunile acestora;
• concentrarea şi intensificarea efortului pentru salvarea oamenilor, bunurilor
materiale şi valorilor culturale mai importante şi la obiectivele de maximă
importanţă;
• organizarea şi menţinerea unei strânse cooperări între forţele care participă la
intervenţie;
• conducerea continuă, fermă, suplă şi operativă a acţiunilor;
• repartizarea în timp scurt a misiunilor în raport cu înzestrarea, capacitatea şi
posibilităţile de acţiune ale forţelor şi mijloacelor la dispoziţie;
• libertatea de acţiune;
• luarea tuturor măsurilor de asigurare a acţiunilor de intervenţie a forţelor şi
mijloacelor participante;
• logistica acţiunilor de intervenţie potrivit situaţiei create;
• constituirea unei rezerve de forţe şi mijloace pentru intensificarea efortului şi
realizarea manevrei.
Pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie, teritoriul unei
localităţi (unui agent economic) se împarte în sectoare, raioane şi obiective
(puncte) de intervenţie.
Sectorul de intervenţie este o parte din teritoriul unei localităţi, stabilit în cazul
întrebuinţării de către adversar a armei nucleare, a cărui delimitare trece prin
epicentrul acesteia, pe anumite aliniamente caracteristice.
Sectorul de intervenţie se poate stabili şi în cazul întrebuinţării de către
adversar a armelor convenţionale, chimice sau biologice, precum şi în cazul
dezastrelor de mari proporţii, în funcţie de amploarea şi complexitatea urmărilor.
Raionul de intervenţie reprezintă o parte din sectorul de intervenţie. Numărul
raioanelor de intervenţie se stabileşte în funcţie de amploarea urmărilor atacurilor
adversarului sau dezastrelor, mărimea localităţii(agentului economic),
particularităţile sistematizării, dispunerea căilor de acces, precum şi de forţele de
protecţie civilă destinate pentru intervenţie.
Obiectivul(punctul) de intervenţie este o parte din raionul de intervenţie (locul)
în care se află clădiri, instalaţii sau alte construcţii distruse sau blocate.

137
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

REGULI SPECIFICE CE TREBUIESC RESPECTATE ÎN RAIOANELE


AFECTATE CA URMARE A ATACURILOR ADVERSARULUI (DEZASTRELOR)
Pentru îndeplinirea misiunilor de intervenţie subunităţile şi formaţiunile
trebuie să respecte următoarele reguli:
a) În raionul de distrugeri cu arme convenţionale şi mijloace incendiare:
Forţele şi mijloacele de intervenţie vor fi precedate de formaţiuni din
specialităţile cercetare şi deblocare salvare. Acestea vor executa:
- subunităţile şi formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea
raionului şi delimitarea zonelor (construcţiilor) cu grad ridicat de pericol,
prin semnalizarea vizibilă şi organizarea accesului şi ieşirii din acestea
sub control strict;
- subunităţile şi formaţiunile de deblocare salvare în cooperare cu alte
formaţiuni vor acţiona pentru deblocarea căilor de acces, a adăposturilor
şi cu cele sanitare pentru salvarea răniţilor, asigurarea primului ajutor,
triajul medical şi transportul acestora la spital;
- subunităţile şi formaţiunile(grupe, echipe) specializate - vor acţiona în
vederea localizării şi înlăturării urmărilor avariilor la reţelele de utilitate
publică şi pentru stingerea incendiilor,
b) În raionul lovit cu arma nucleară
Principalele forţe şi mijloacele de intervenţie ce vor acţiona fac parte din
specialităţile: cercetare, decontaminare, deblocare–salvare şi sanitare. Acestea vor
executa:
-delimitarea şi marcarea nivelurilor de contaminare radioactivă maxim
admise pentru intervenţia pe jos (fără / cu mijloace de protecţie) şi pe
autovehicule;
-monitorizarea scăderii în timp a nivelurilor de radiaţie şi a contaminării
radioactive a personalului;
-deplasarea forţelor în/şi din raionul de intervenţie pentru salvarea
răniţilor, contaminaţilor, acordarea primului ajutor, triajul şi evacuarea
acestora se va executa numai pe itinerariile stabilite şi decontaminate
anterior;
-pe timpul deplasării se va păstra între autovehicule o distanţă optimă
pentru reducerea contaminării reciproce a utilajelor şi se va evita
deplasarea prin locurile cu vegetaţie înaltă şi deasă;
-pe timpul intervenţiei se va evita contactul inutil cu obiecte şi părţi ale
autovehiculelor contaminate precum şi staţionarea îndelungată în terenul
contaminat cu niveluri ce depăşesc normele admise;
-decontaminarea personalului, echipamentului, materialelor şi tehnicii se
va executa în afara raionului contaminat;
-toate forţele participante la intervenţie vor avea în dotare mijloace de
protecţie individuale;

138
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

c) În raionul (focarul) contaminat biologic se va executa:


În acest raion vor acţiona cu precădere forţe şi mijloace din specialităţile
cercetare şi sanitar-veterinare. Acestea vor executa:
-participarea la cercetarea, delimitarea zonei contaminate şi la analiza
aplicării măsurilor profilactice;
-stabilirea locului de producere a atacului, a mărimii aproximative a
raionului şi a mijloacelor folosite pe timpul atacului (bombe, containere,
pulverizare);
-prelucrarea datelor iniţiale prin cercetarea de specialitate în teren şi
analiza de laborator în vederea stabilirii tipului de agenţi
patogeni(vectori) întrebuinţaţi;
-monitorizarea populaţiei (salariaţilor) contaminate;
-participarea la depistarea bolnavilor şi persoanelor contaminate şi la
aplicarea măsurilor generale şi speciale de supraveghere medicală şi
carantină ;

d) În raionul contaminat cu arma chimică se va executa:


vor acţiona forţe şi mijloace din specialităţile cercetare , decontaminare şi
sanitare. Acestea vor executa:
-formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului contaminat,
identificarea naturii şi concentraţiei substanţelor toxice, delimitarea
raionului, a zonelor cu concentraţii ridicate şi grad ridicat de pericol, prin
semnalizare vizibilă şi marcarea căilor de ocolire a acestora;
-pe timpul intervenţiei se va evita contactul inutil cu obiecte şi părţi ale
autovehiculelor contaminate chimic precum şi staţionarea îndelungată în
terenul contaminat ;
-decontaminarea căilor de acces şi a locurilor de acţiune pentru
formaţiunile de intervenţie se va executa în primă urgenţă;
-decontaminarea parţială a personalului se va executa imediat după
producerea contaminării de către fiecare persoană cu ajutorul mijloacelor
din înzestrare, fără a se înceta îndeplinirea misiunilor;
-decontaminarea personalului, echipamentului, materialelor şi tehnicii se
va executa în afara raionului contaminat, de regulă, după îndeplinirea
misiunilor sau imediat ce situaţia permite, în funcţie de natura
contaminării şi modul în care s-a produs aceasta;
-toate forţele participante la intervenţie vor avea în dotare mijloace de
protecţie individuale;
-evacuarea persoanelor contaminate şi aplicarea măsurilor generale şi
speciale de supraveghere medicală se va executa în cooperare cu alte
forţe specializate;

139
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

e) În raionul creat ca urmare a producerii dezastrelor

-în cazul producerii unui cutremur se va executa:


o -formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului şi delimitarea
zonelor (construcţiilor) cu grad ridicat de pericol;
o -amenajarea căilor de acces pentru salvarea victimelor, acordarea primului
ajutor, trierea şi evacuarea populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor materiale se va
executa de către formaţiunile de deblocare-salvare în cooperare cu cele sanitare
şi alte formaţiuni specifice ;
o -participarea la amenajarea şi asigurarea funcţionării punctelor de adunare
sinistraţi;
o -participarea la distribuirea ajutoarelor, asigurarea nevoilor de apă, hrană, şi
medicamente;
o –formaţiunile (grupe, echipe) specializate - vor acţiona în vederea localizării şi
înlăturării urmărilor avariilor la reţelele de utilitate publică şi stingerea
incendiilor precum şi reabilitarea zonei;
o -pe timpul intervenţiei se va avea în vedere permanent existenţa pericolului
apariţiei unui dezastru complementar.
o –celelalte reguli de intervenţie sunt similare raionului creat ca urmare
întrebuinţării armelor convenţionale.

-în cazul accidentelor chimice (la obiective industriale sau pe


căile de comunicaţii) se va executa:
• formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului contaminat,
identificarea naturii şi concentraţiei substanţelor toxice industriale, delimitarea
raionului, a zonelor cu concentraţii ridicate şi grad ridicat de pericol, prin
semnalizare vizibilă;
• izolarea sursei contaminării se va realiza numai de către specialişti, echipe cu
costume de protecţie, aparate izolante şi scule necesare remedierii avariei;
• realizarea unui perimetru de securitate prin măsuri de restricţie a circulaţiei şi
limitarea accesului în zonă;
• aplicarea primelor măsuri de prim ajutor persoanelor contaminate sau rănite,
într-un loc special amenajat, astfel amplasat încât să fie la o distanţă mai
mare de 100 m de sursa toxică şi în direcţie opusă celei în care bate vântul;
• luarea măsurilor de protecţie a personalului de intervenţie;
• limitarea extinderii contaminării se va efectua prin realizarea perdelelor de apă.
• decontaminarea se execută din partea opusă vântului;
• punctele de decontaminare se amenajează în afara zonelor contaminate;
• utilajele care au fost folosite pentru acţiuni de intervenţie în interiorul raionului
contaminat execută decontaminarea totală după ce se scot din raion şi au
executat decontaminarea iniţială;

140
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
• personalul care a executat decontaminarea, execută decontaminare proprie
după terminarea misiunii.

-în cazul accidentelor nucleare se va executa:


• se execută cercetarea de radiaţie, care începe imediat după înştiinţare şi alarmare,
de către elementele pregătite din zonă şi se continuă cu cercetarea aeriană şi cu
cercetarea de către elementele specializate din afara zonei.
• în baza rezultatelor cercetării de radiaţie se delimitează sectoarele contaminate
radioactiv, se stabilesc şi se înştiinţează localităţile din care nu se face evacuarea
populaţiei;
• sectoarele contaminate se izolează, (circulaţia publică rutieră se interzice)
trenurile nu mai fac staţie în zonele contaminate, produsele alimentare şi apa nu se
mai folosesc decât pe bază de aviz;
• pentru evacuarea populaţiei se organizează un serviciu de ordine pentru
reglementarea mişcării populaţiei la unul sau mai multe puncte.
• se organizează ţinerea evidenţei nominale a persoanelor evacuate în vederea
supravegherii medicale ulterioare.
• se execută controlul contaminării radioactive a populaţiei (salariaţilor) şi a
bunurilor care se evacuează şi se organizează unul sau mai multe puncte (centre)
pentru decontaminarea populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor care se evacuează.
• se organizează prin sondaj controlul de contaminare radioactivă a populaţiei
(salariaţilor) în localităţile (agenţii economici) din care s-a făcut evacuarea, iar
decontaminarea bunurilor materiale se execută pe urgenţe
• se asigură tratamentul medical persoanelor afectate de iradiere.

-în cazul producerii unor incendii şi explozii se va executa:


o -pe timpul intervenţiei se va ţine cont de tendinţa de propagare a incendiilor
avându-se în vedere pericolul apariţiei unor noi incendii (explozii);
o participarea în cooperare cu formaţiunile P.S.I. şi alte forţe specializate pentru:
stingerea incendiilor, coordonarea, controlul şi acordarea
asistenţei medicale;
salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor aflate
în pericol;
acordarea primului ajutor medical, trierea şi evacuarea populaţiei
precum şi a bunurilor materiale;
limitarea proporţiilor dezastrului şi înlăturarea consecinţelor
acestuia cu mijloacele din dotare;
asigurarea asistenţei medicale de urgenţă;

-în cazul producerii inundaţiilor se va executa:


o evacuarea populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor materiale afectate ca urmare a
producerii inundaţiilor;
o relocarea persoanelor sinistrate;
141
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
o acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor afectate;
o participarea la distribuirea ajutoarelor, asigurarea nevoilor de apă, hrană, şi
medicamente;
o formaţiunile de protecţie civilă vor interveni, în cooperare cu alte formaţiuni
specializate, pentru limitarea proporţiilor dezastrului şi înlăturarea
consecinţelor acestuia cu mijloacele din dotare;

-în cazul alunecărilor (prăbuşirilor) de teren se va executa:


o evacuarea populaţiei şi a bunurilor materiale;
o relocarea de urgenţă a persoanelor sinistrate;
o măsuri de căutare salvare a eventualelor victime;
o acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor afectate;
o evaluarea efectelor generate de alunecările de teren prin echipe de experţi.

142
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

DISPOZITIVUL DE INTERVENŢIE

DEFINIŢIE
Dispozitivul de intervenţie este gruparea de forţe şi mijloace desfăşurate
corespunzător concepţiei de acţiune în vederea limitării şi înlăturării urmărilor
atacurilor din aer executate de către adversar, a acţiunilor teroriste sau a
dezastrelor.

STRUCTURA DISPOZITIVULUI DE INTERVENŢIE cuprinde:


• subunităţi şi formaţiuni de protecţie civilă şi de pompieri;
-organice;
-cu care se cooperează;
-ale eşalonului superior.
• subunităţi şi formaţiuni aparţinând celorlalte elemente ale S.N.Ap.( armata,
poliţia, jandarmeria, poliţia de frontieră, aviaţia etc);
• formaţiuni voluntare de Cruce Roşie şi serviciul de ambulanţă;
• detaşamente (grupe, echipe) cu destinaţie specială organizate permanent pentru
acţiuni de intervenţie la:
reţele electrice;
centrale electrice;
reţele şi noduri de telecomunicaţii;
căi ferate;
drumuri şi poduri;
reţele de transport gaze, aburi, petroliere;
mine, etc.
• puncte de comandă;
• aliniamente de desfăşurare;
• itinerarii de introducere a forţelor şi mijloacelor;
• subunităţi şi formaţiuni logistice;
• posturi de observare;
• puncte de decontaminare;
P.D.P.
P.D.E
P.D.M.T.
• puncte de adunare răniţi;
• puncte de adunare contaminaţi;
• spitale;
• depozite de C.L.;
• depozite de materiale;

143
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Dispozitivul de intervenţie se stabileşte de către preşedintele comitetului pentru
situaţii de urgenţă (conducătorul instituţiei publice sau agentului economic) în
Decizia pentru intervenţie şi trebuie să asigure:
-cercetarea şi stabilirea rapidă a amploarei şi caracterului atacurilor
adversarului, teroriste sau a dezastrelor;
-realizarea în timp scurt a unei grupări suficiente de forţe şi mijloace;
-concentrarea efortului principal în raioanele cu cel mai mare grad de
distrugeri;
-conducerea fermă a acţiunilor de intervenţie;
-realizarea conducerii unitare;
-întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor potrivit destinaţiei şi posibilităţilor de
acţiune ale acestora;
-folosirea eficientă şi cu randament maxim a tehnicii din dotare;
-stabilitatea şi caracterul activ al acţiunilor;
-posibilităţi rapide de schimbare a efortului principal;
-menţinerea permanentă a unei înalte capacităţi de intervenţie a forţelor de
protecţie civilă;
-o rezervă de forţe şi mijloace necesare pentru acţiuni neprevăzute, manevre în
raioanele (obiectivele) cele mai afectate, refacerea capacităţii de acţiune;
-protecţia forţelor şi mijloacelor împotriva atacurilor repetate a contaminării
N.B.C., pericolului de explozii, dărâmături etc.;
-măsuri de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale;
-organizarea şi menţinerea neîntreruptă a cooperării şi legăturii lor;
-continuitatea executării cercetării generale şi de specialitate pe tot timpul
intervenţiei;
-posibilitatea executării controlului asupra modului de îndeplinire a misiunilor;

Dispozitivul de intervenţie se poate modifica în funcţie de situaţie, pe măsura


ducerii acţiunilor de intervenţie, în cazul repetării atacului adversarului sau
amplificării efectelor dezastrelor.

144
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

MODELE DE DOCUMENTE
CE SE ÎNTOCMESC DE MEMBRII COMISIEI DE
PROTECŢIE CIVILĂ
ÎN VEDEREA LUĂRII DECIZIEI PENTRU INTERVENŢIE
ŞI PENTRU CONDUCEREA ACŢIUNILOR

145
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

___________________________________ NESECRET
Denumirea agentului economic (majuscule) Exemplar unic

APROB
PREŞEDINTELE COMITETULUI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ AL
JUDEŢULUI (oraşului) ______________
______
________________________

DECIZIA
PREŞEDINTELUI COMITETULUI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
(CONDUCĂTORULUI) AL ________________________(localităţii, Ag.Ec.)
PENTRU LIMITAREA ŞI ÎNLĂTURAREA URMĂRILOR DEZASTRULUI
(ATACULUI DIN AER EXECUTAT DE CĂTRE ADVERSAR CU ARME
CONVENŢIONALE ŞI MIJLOACE INCENDIARE sau a ATACURILOR
TERORISTE)
P.C.(locul)– (data şi ora)
Planul ag.ec. 1:1.000

1) În urma ……. (dezastrului, atacului aerian executat de către adversar cu arme convenţionale
sau al atacurilor teroriste) la orele _______ teritoriul judeţului (municipiului, oraşului) a fost
afectat, rezultând importante pierderi umane şi distrugeri materiale.

Ca urmare a producerii dezastrului (..................) teritoriul localităţii ………….. (în incinta


ag.ec. _________________), au rezultat următoarele:
-.......(nr.) clădiri (secţii de producţie) avariate (distruse)............. (locul şi denumirea
acestora şi gradul de avariere)
-.......(nr. aprox.) răniţi, (contaminaţi, intoxicaţi)
-.......căi de comunicaţii (rutiere şi feroviare) distruse şi / sau blocate ..............(locul şi
lungimea acestora)
-.......avarii la reţelele de gospodărie comunală (apă, gaze, canal, electrice, termoficare).......
(locul, nr. / lungimea acestora)
-.......(nr.) adăposturi distruse / blocate ..........(locul, tipul şi nr. persoanelor surprinse în
acestea)
-.......poduri rutiere sau C.F. (dacă este cazul) distruse / avariate;
-.......(nr.) sirene distruse / avariate..........(locul şi tipul);
-.......recipienţi (cisterne, butelii, tancuri, rezervoare, etc.) cu conţinut toxic afectate (fisurate
/ distruse / avariate) - dacă este cazul................(locul, natura substanţei, mărimea recipientului );
-.......(nr.) incendii de masă / izolate............(locul şi amploarea);
-.......(nr.) bombe neexplodate (dacă este cazul)..............(locul);
Pierderi şi distrugeri mai importante s-au produs în secţia (secţiile)______________unde au
rezultat:__ morţi: ___răniţi,____ adăposturi blocate, _____ m.l. avarii la reţele_______________,
etc.

146
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Am hotărât ca teritoriul agentului economic să se împartă în (nr.)........raioane (obiective) de
intervenţie, delimitate astfel:
-.........................
-.........................
-.........................
2) Limitarea şi înlăturarea urmărilor ………. (dezastrului, atacului – aerian / terorist) se va
executa cu forţele şi mijloacele proprii, astfel:

În urgenţa întâi până la orele ______ se va acţiona pentru:


-cercetarea generală şi de specialitate a zonelor afectate în urma dezastrului (atacului);
-stingerea incendiilor şi limitarea avariilor la reţelele utilitare;
-deblocarea (decontaminarea) căilor de acces spre locurile la care se impun intervenţii
imediate pentru salvarea persoanelor afectate;
-salvarea răniţilor (contaminaţilor / intoxicaţiilor), acordarea primului ajutor şi transportul
acestora la spital;
-luarea măsurilor urgente în vederea înlăturării avariilor la reţelele afectate pentru evitarea
extinderii efectelor complementare ale acestora;
-limitarea accesului în zonele cu grad ridicat de pericol (bombe neexplodate, zone
contaminate, clădiri care ameninţă cu prăbuşirea etc. precum şi marcarea căilor de ocolire ale
acestora;
-alte activităţi urgente ce se impun.

În urgenţa a doua, până la orele _______(terminarea intervenţiei), se vor continua acţiunile


desfăşurate în urgenţa I şi vor fi finalizate toate celelalte acţiuni de limitare şi înlăturare a
dezastrului (atacului).
Efortul principal va fi concentrat în..............(raionul, secţia de producţie, obiectivul etc.) -
(funcţie de volumul de acţiune şi amploarea urmărilor) pentru.........................(măsuri urgente ce se
impun)

3) Repartiţia a forţelor şi mijloacelor este următoarea:


- în raionul ( la obiectivul) numărul 1 (secţia ___________) vor intervenii:
-........................................
-........................................
-.........................................
(numărul, denumirea formaţiunii, itinerarele de deplasare, misiunile
fiecăreia şi modul de îndeplinire a acestora)
- în raionul ( la obiectivul) numărul 2 (secţia ___________) vor intervenii:
-........................................
-........................................
-.........................................
(numărul, denumirea formaţiunii, itinerarele de deplasare, misiunile
fiecăreia şi modul de îndeplinire a acestora)
- în raionul ( la obiectivul) numărul 3:.....etc.

Acţiunile de intervenţie se vor desfăşura în următoarea ordine:


- înlăturarea avariilor la gaze, electrice, apă;
- stingerea incendiilor, concomitent cu salvarea răniţilor (contaminaţilor),
- deblocarea adăposturilor şi asigurarea acestora cu aer, acordarea primului
ajutor sanitar şi transportul răniţilor la spitale, deblocarea căilor de acces,
înlăturarea pericolului de dărâmături,
- desfăşurarea celorlalte activităţi de asanare a terenului şi trecerea la
repunerea în funcţiune a capacităţilor de producţie.

147
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Forţele şi mijloacele primite în sprijin din partea localităţii .................. (enumerarea acestora)
vor interveni................(locul, misiunea), în cooperare cu ......................(denumirea formaţiunilor
proprii)
Spitalizarea răniţilor se va asigura la spitalul ______________ cu (nr)___________
autosanitare. Punctele de adunare a răniţilor (contaminaţiilor) se vor organiza la ..............(locul) şi
vor fi deservite de către.................(personal sanitar).
Am stabilit următoarele itinerarii de evacuare a răniţilor (contaminaţi, intoxicaţi, sinistraţi):
-....................
-....................

Şefii raioanelor (obiectivelor) de intervenţie sunt:


- nr. 1 – ______________________;
- nr. 2 – ______________________.

După terminarea misiunilor, forţele şi mijloacele se vor aduna în raionul de adunare dispus la
________ (locul).

4) Cooperarea între formaţiuni se va organiza în raioanele (obiectivele) de intervenţie de către


şefii acestora, pentru:
- înlăturarea avariilor şi stingerea incendiilor ( pe misiuni şi încadrate în
timp);
- înlăturarea dărâmăturilor şi salvarea răniţilor, etc( pe misiuni şi încadrate în
timp.
5) Pe timpul desfăşurării acţiunilor de intervenţie se vor lua următoarele măsuri de protecţie :
- cercetarea continuă a locurilor cu pericol de explozie şi contaminare;
- marcarea locurilor periculoase;
- interzicerea accesului pe aleea _________ şi dirijarea circulaţiei
pe _________
- instalarea pazei la ________________.
- etc. ( alte măsuri specifice de intervenţie).
6) Punctul de aprovizionare cu materialele pentru intervenţie intră în funcţiune la orele
______în (locul) ______________
7) Conducerea acţiunilor se asigură din P.C. (locul de conducere) folosind
______________(mijloacele cu fir, radio etc.), începând cu orele _____________.

PREŞEDINTELE COMITETULUI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (conducătorul Ag.


Ec.) AL …………………………………….

_________
__________________

148
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

___________________________________ NESECRET
Denumirea (localităţii) agentului economic (majuscule) Exemplar unic

RAPORTUL
CU DATE CONCLUZII ŞI PROPUNERI
AL ______________ (specialistului, membrului comitetului)
PENTRU LIMITAREA ŞI ÎNLĂTURAREA URMĂRILOR DEZASTRULUI
(ATACULUI DIN AER EXECUTAT DE CĂTRE ADVERSAR CU ARME
CONVENŢIONALE ŞI MIJLOACE INCENDIARE sau a ATACURILOR
TERORISTE)

1. În urma …… (dezastrului, atacului aerian executat de către adversar cu arme


convenţionale sau al atacurilor teroriste) la orele _______ teritoriul judeţului
(municipiului, oraşului) a fost afectat, rezultând importante pierderi umane şi distrugeri
materiale.
Pe teritoriul (În incinta) localităţii (ag.ec.) _________________, au rezultat următoarele
pierderi şi distrugeri :
-.......(nr.) clădiri (secţii de producţie) avariate (distruse)............. (locul şi denumirea
acestora şi gradul de avariere)
-.......(nr. aprox.) răniţi, (contaminaţi, intoxicaţi)
-.......căi de comunicaţii (rutiere şi feroviare) distruse şi / sau blocate ..............(locul şi
lungimea acestora)
-.......avarii la reţelele de gospodărie comunală (apă, gaze, canal, electrice, termoficare).......
(locul, nr. / lungimea acestora)
-.......(nr.) adăposturi distruse / blocate ..........(locul, tipul şi nr. persoanelor surprinse în
acestea)
-.......poduri rutiere sau C.F. (dacă este cazul) distruse / avariate;
-.......(nr.) sirene distruse / avariate..........(locul şi tipul);
-.......recipienţi (cisterne, butelii, tancuri, rezervoare, etc.) cu conţinut toxic afectate (fisurate
/ distruse / avariate) - dacă este cazul................(locul, natura substanţei, mărimea recipientului );
-.......(nr.) incendii de masă / izolate............(locul şi amploarea);
-.......(nr.) bombe neexplodate (dacă este cazul)..............(locul);
Pierderi şi distrugeri mai importante s-au produs în secţia (secţiile)______________unde au
rezultat:__ morţi: ___răniţi,____ adăposturi blocate, _____ m.l. avarii la reţele_______________,
etc.

Pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor…….. vă propun ca teritoriul localităţii (agentului


economic) să se împartă în (nr.)........raioane de intervenţie, delimitate astfel:
-.........................
-.........................
-.........................
2. Limitarea şi înlăturarea urmărilor ……… (dezastrului, atacului – aerian / terorist) să se
execute cu forţele şi mijloacele proprii, pe următoarele urgenţe:

În urgenţa întâi până la orele ______ vă propun să se acţioneze pentru:


-cercetarea generală şi de specialitate a zonelor afectate în urma dezastrului (atacului);
- stingerea incendiilor,

149
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
-deblocarea (decontaminarea) căilor de acces spre locurile la care se impun intervenţii
imediate pentru salvarea persoanelor afectate;
-salvarea răniţilor (contaminaţilor / intoxicaţiilor), acordarea primului ajutor şi transportul
acestora la spital;
-luarea măsurilor urgente în vederea înlăturării avariilor la reţelele afectate pentru evitarea
extinderii efectelor complementare ale acestora;
-limitarea accesului în zonele cu grad ridicat de pericol (bombe neexplodate, zone
contaminate, clădiri care ameninţă cu prăbuşirea etc. precum şi marcarea căilor de ocolire ale
acestora;

În urgenţa a doua, până la orele _______(terminarea intervenţiei), vă propun să se continue


acţiunile desfăşurate în urgenţa I şi să se finalizate toate celelalte acţiuni de limitare şi înlăturare a
dezastrului (atacului).
Propun ca efortul principal să fie concentrat în..............(raionul, secţia de producţie, obiectivul
etc.) - (funcţie de volumul de acţiune şi amploarea urmărilor) pentru.........................(măsuri urgente
ce se impun)

3. Pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor dezastrului (atacului) vă propun următoarea repartiţie


a forţelor şi mijloacelor:
 în raionul ( la obiectivul) numărul 1 (secţia ___________) să intervină:
• -........................................
• -........................................
• -.........................................
• (numărul, denumirea formaţiunii, itinerarele de deplasare, misiunile
fiecăreia şi modul de îndeplinire a acestora)
 în raionul ( la obiectivul) numărul 2 (secţia ___________) să intervină:
• -........................................
• -........................................
• -.........................................
• (numărul, denumirea formaţiunii, itinerarele de deplasare, misiunile
fiecăreia şi modul de îndeplinire a acestora)
 în raionul ( la obiectivul) numărul 3:.....etc.

Acţiunile de intervenţie, vă propun, să se desfăşoare în următoarea succesiune:


• înlăturarea avariilor la gaze, electrice, apă;
• stingerea incendiilor, concomitent cu salvarea răniţilor (contaminaţilor),
• deblocarea adăposturilor şi asigurarea acestora cu aer, acordarea
primului ajutor sanitar şi transportul răniţilor la spitale, deblocarea căilor
de acces, înlăturarea pericolului de dărâmături,
• desfăşurarea celorlalte activităţi de asanare a terenului şi trecerea la
repunerea în funcţiune a capacităţilor de producţie.
Spitalizarea răniţilor, vă propun, să se realizeze la spitalul ______________ cu
(nr)___________ autosanitare.
Punctele de adunare a răniţilor (contaminaţiilor) să se organizeze la ..............(locul) şi să fie
deservite de către.................(personal sanitar).
Pentru evacuarea răniţilor (contaminaţi, intoxicaţi, sinistraţi) vă propun următoarele itinerarii:
-....................
-....................
-....................

150
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Propun ca după terminarea misiunilor, forţele şi mijloacele să se adune în raionul de adunare
dispus la ________ (locul).

4. Cooperarea între formaţiuni să se organizeze astfel:


• ……. (pe obiective, misiuni şi încadrate în timp).

5. Pe timpul desfăşurării acţiunilor de intervenţie vă propun luarea următoarelor măsuri de


protecţie:
• cercetarea continuă a locurilor cu pericol de explozie şi contaminare;
• marcarea locurilor periculoase;
• interzicerea accesului pe aleea _________ şi dirijarea circulaţiei
• pe _________
• instalarea pazei la ________________.
• alte măsurilor specifice de protecţie (pe obiective şi misiuni, încadrate în
timp)
• etc.(funcţie de situaţie)
6. Punctul de aprovizionare cu materialele pentru intervenţie propun să intre în funcţiune la orele
______în (locul) ______________
7. Conducerea acţiunilor de intervenţie să se asigure din P.C. (locul de conducere) folosind
______________(mijloacele cu fir, radio etc.).
8. Vă propun să interveniţi la eşaloanele superioare în vederea sprijinirii cu următoarele forţe şi
mijloace necesare îndeplinirii misiunilor în timp oportun:
ii. .................. (enumerarea acestora)

MEMBRU AL COMITETULUI (CELULEI) PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ


(specialitatea ) AL …………. (localitatea, ag.ec.)

_________
__________________

151
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PRINCIPII GENERALE PRIVIND METODOLOGIA


PREGĂTIRII ŞI DESFĂŞURĂRII EXERCIŢIILOR,
ANTRENAMENTELOR ŞI APLICAŢIILOR DE
PROTECTIE CIVILĂ

152
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

1. CLASIFICAREA ŞI CONŢINUTUL EXERCIŢIILOR ŞI APLICAŢIILOR


DE PROTECŢIE CIVILĂ.

1.1. Exerciţiile şi aplicaţiile de protecţie civilă (antrenamentul de stat major):


definiţie, caracteristici.
Aplicaţia (exerciţiul) de protecţie civilă constituie forma superioară,
integratoare, complexă şi dinamică de pregătire şi instruire a organelor de
conducere şi formaţiunilor de protecţie civilă de la judeţe (municipiul Bucureşti),
localităţi şi agenţi economici.
Aplicaţia se desfăşoară în principiu cu eşaloanele „judeţ”, „municipiu”,
„agent economic” şi diferă de exerciţiu prin amploare, durată, participanţi şi
scopuri.
Periodicitatea de desfăşurare a aplicaţiilor şi exerciţiilor de protecţie civilă
va fi revăzută în „Instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii
pentru protecţia civilă în România”- emise de către Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă.
Aplicaţia (exerciţiul) de protecţie civilă constă în rezolvarea practică a unor
situaţii ipotetice de intervenţie în cazul unui conflict armat, atacuri teroriste,
producerii unor dezastre sau alte situaţii speciale (starea de urgenţă/asediu).
Aplicaţiile permit dezvoltarea analitică, perceptivă si unitară în rezolvarea
corectă a situaţiilor de protecţie civilă între subunităţi si formaţiuni de diferite
specialităţi, dar şi între acestea şi celelalte forţe care intervin în sprijinul protecţiei
civile.
Totodată, ele reprezintă o modalitate de verificare a nivelului de pregătire
pentru protecţia civilă a participanţilor.
Antrenamentul de stat major este forma de pregătire a organelor de
conducere ale protecţiei civile, care se desfăşoară în scopul creşterii coeziunii şi
operativităţii acestora, optimizării sistemului de lucru pe ansamblu şi
compartimente, aplicării unor procedee eficiente de planificare, coordonare,
control şi evaluare a acţiunilor de intervenţie, întrebuinţării mijloacelor de legătură
şi a celor de calcul.
Prin scopurile stabilite, se va urmări ca majoritatea activităţilor să fie
desfăşurate in timp operativ. Antrenamentul de stat major poate precede
desfăşurarea unei aplicaţii având ca scop pregătirea acesteia.

1.2. Clasificarea şi conţinutul aplicaţiilor de protecţie civilă.


În funcţie de scopuri, participanţi şi locul de desfăşurare, aplicaţiile de
protecţie civilă se clasifică astfel:
a) aplicaţii tactice cu trupe (formaţiuni),
b) aplicaţii de comandament cu transmisiuni în teren,
c) aplicaţii de comandament pe hartă,
153
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
d) aplicaţii asistate de calculator,
e) aplicaţii combinate,
f) aplicaţii de mobilizare.

Se mai pot desfăşura:


-aplicaţii experimentale,
-aplicaţii metodice,
-aplicaţii demonstrative.

a) Aplicaţia tactică cu trupe (formaţiuni)-este caracteristică Unităţii Speciale de


Intervenţie.
La aplicaţiile Unităţii Speciale de Intervenţie participă subunităţile acestuia, alte
formaţiuni de protecţie civilă, de pompieri şi alte categorii de forţe.
Aplicaţia poate să fie simplă, complexă sau cu dublă acţiune. În general se
execută aplicaţii tactice complexe, cu simplă acţiune.
Conducerea aplicaţiei se exercită de către eşalonul imediat superior şi trebuie să
urmărească permanent ca aplicaţia să se desfăşoare în situaţii complexe, să fie create
cele mai dificile situaţii de intervenţie.
Toate activităţile se vor desfăşura conform prevederilor regulamentare şi a
planului întocmit de conducerea aplicaţiei.

b) Aplicaţia de comandament cu transmisiuni în teren-se desfăşoară, de


regulă, cu participarea unui judeţ sau a unui grup de judeţe.
Scopul aplicaţiei este de a antrena şi perfecţiona, deprinderile Inspectoratelor,
comandanţilor de subunităţi şi formaţiuni precum şi a membrilor comitetelor pentru
situaţii de urgenţă, pentru elaborarea în timp oportun şi în mod corect a deciziilor,
întocmirea şi transmiterea ordinelor (dispoziţiunilor) şi a rapoartelor de intervenţie
folosind mijloace de transmisiuni.
Astfel se încheagă coeziunea de acţiune a Inspectoratelor subordonate
judeţului (judeţelor) care participă la aplicaţie.
Pe timpul aplicaţiei se desfăşoară activităţi practice, creându-se situaţii pentru
diferite categorii de forţe de protecţie civilă care intervin, în cooperare cu alte
elemente ale Sistemului Naţional de Apărare.
Aplicaţia se conduce de regulă din P.C. al judeţului. Pe timpul aplicaţiei,
punctul de comandă se poate schimba, pentru a aduce în stare de pregătire cât mai
multe puncte de comandă (P.C. de rezervă).

c) Aplicaţia de comandament pe hartă-are ca scop îmbunătăţirea


metodologiei de elaborare a deciziilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă,
perfecţionării deprinderilor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi a
comandanţilor de subunităţi (formaţiuni) în redactarea documentelor şi aplicarea
metodelor expeditive în lucrul de stat major.
Aplicaţiile de acest tip se execută, în principiu, cu comitetele pentru situaţii de
urgenţă de la municipii, oraşe şi agenţi economici.

154
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
De regulă, aplicaţiile de comandament pe hartă se desfăşoară în P.C. al
judeţelor şi municipiilor. Funcţie de scopurile de învăţământ, ele se pot desfăşura în
săli de pregătire sau puncte de comandă.
Pe timpul aplicaţiei nu se folosesc decât mijloacele de transmisiuni necesare
conducerii şi desfăşurării activităţilor prevăzute în planul de desfăşurare.
Pentru creşterea eficienţei aplicaţiei, unele activităţi complexe de protecţie
civilă se vor executa practic in teren.

d) Aplicaţia asistată de calculator-constituie o formă de pregătire a organelor de


conducere ale protecţiei civile şi constă în simularea programată şi dinamică a
situaţiilor specifice acţiunilor de intervenţie, precum şi a deciziilor pentru rezolvarea
acestora.
Ea reprezintă modalitatea care apropie cel mai mult pe participanţi de
condiţiile reale în care este posibil să acţioneze.
Aplicaţia asistată de calculator permite:
-verificarea unor ipoteze de folosire a forţelor şi mijloacelor,
-eliminarea aprecierilor subiective privind rezultatele deciziei,
-identificarea şi verificarea diferitelor variante de acţiune, analizarea
şi, în final, selectarea variantei optime care să asigure creşterea
eficacităţii intervenţiei,
-obţinerea unor rezultate cât mai apropiate de realitate şi creşterea
viabilităţii deciziilor adoptate.

e) Aplicaţia combinată-întruneşte caracteristicile proprii celorlalte tipuri de aplicaţii


referitoare la complexitatea temei, scopurilor urmărite, participanţi şi locul de
desfăşurare.

f) Aplicaţia de mobilizare-are ca scop verificarea viabilităţii planurilor de mobilizare


şi a gradului de pregătire a Inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene
(municipiului Bucureşti) în aplicarea acestora în condiţiile şi la termenele prevăzute.
Aplicaţia se organizează şi se desfăşoară potrivit instrucţiunilor şi ordinelor elaborate
în acest sens.
Aplicaţiile de mobilizare sunt conduse de către Inspectoratul General pentru Situaţii
de Urgenţă. Pe timpul acestora se antrenează toate nucleele de mobilizare şi pot fi
chemaţi şi rezervişti. Unele dintre problemele de urmărit se vor executa în timp
operativ.

Aplicaţiile experimentale, metodice sau demonstrative se execută numai la


ordin. Ele se pot desfăşura fie cu trupe (formaţiuni) , fie cu transmisiuni în teren. În
cadrul acestor aplicaţii nu se execută, în timp operativ, decât o anumită parte dintre
problemele de urmărit.

155
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

2. DOCUMENTELE NECESARE PREGĂTIRII ŞI CONDUCERII


APLICAŢIILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ
2.1. *Concepţia şi planul de desfăşurare (text ),
2.2. *Concepţia aplicaţiei(grafic),
2.3. Tema tactică (scenariul, situaţia la dezastre),
2.4. Planul de pregătire a aplicaţiei,
2.5. Dispoziţiunea de pregătire a aplicaţiei,

2.6. Planul cu organizarea arbitrajului,


2.7. Planul unic de difuzare a informaţiilor,
2.8. Situaţia cu efectivele şi tehnica întrebuinţate în aplicaţie,
2.9. *Planul cu marcarea lucrărilor de distrugere,
2.10. Planul transmisiunilor,
2.11. Costul estimativ al aplicaţiei,
2.12. Bilanţul aplicaţiei.
*) =se prezintă pentru aprobare eşalonului superior.

2.1. Concepţia şi planul de desfăşurare a aplicaţiei(text).


Se redactează într-un document unitar, se aprobă de către eşalonul superior şi în
principiu cuprinde:
A. CONCEPŢIA:
-Participanţi,
-Tema,
-Etape,
-Timp (operativ şi astronomic),
-Adversar /situaţia la dezastre,
-Forţele proprii (2 eşaloane superioare şi eşalonul executant).
B. PLANUL DE DESFĂŞURARE:
(sub formă de tabel, cuprinzând activităţile desfăşurate de către conducerea
aplicaţiei şi participanţi – încadrate pe etape şi timp - din momentul
începerii aplicaţiei şi până la terminarea acesteia)
C. SCOPURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
D. PROBLEME DE URMĂRIT:

2.2. Concepţia aplicaţiei (grafic pe hartă).


Trebuie să redea dispozitivul şi acţiunile de intervenţie desfăşurate în timp
operativ la nivelul eşalonului executant, detaliat cu două eşaloane mai jos.
Documentul se aprobă de către eşalonul superior şi cuprinde:
-elemente din situaţia eşalonului superior care interesează pe executanţi şi
permit pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie;
-situaţia inspectoratelor, comitetelor şi formaţiunilor de protecţie civilă
participante la aplicaţie (cu două eşaloane mai jos);
-situaţia adversarului (compunerea şi concepţia acţiunilor aviaţiei
adversarului): urmările loviturilor din aer executate asupra localităţilor,
156
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
agenţilor economici, nodurilor de comunicaţii, distrugerile provocate de
grupurile de cercetare –diversiunea sau urmările provocate în urma producerii
unor dezastre;
-misiunea şi concepţia eşalonului superior (atât cât este necesar pentru
desfăşurarea aplicaţiei);
-elementele principale care se dau prin misiune de către eşalonul superior
inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă subordonate: dispunere, grad de
asigurare, zonele din care se evacuează unele categorii de populaţie şi bunuri
materiale, raioane şi comunicaţii interzise, reţele de gaze, apă, electrice-
avariate, raioane contaminate chimic şi cantităţi de noxe chimice, situaţia
protecţiei prin adăpostire, asigurarea cu mijloace de alarmare şi altele;
-locul punctelor de comandă (inclusiv ale eşalonului superior şi ale
vecinilor – unde este cazul).
Pe hartă se vor trece de asemenea principalele elemente din decizia probabilă a
eşalonului executant, sub forma reprezentărilor grafice.
Harta cu concepţia aplicaţiei se semnează de către conducătorul aplicaţiei.

2.3. Tema tactică (scenariul, situaţia la dezastre).


Este un document specific tuturor aplicaţiilor (exerciţiilor) prin care
conducerea acestora încadrează pe executanţi într-o situaţie verosimilă,
corespunzătoare caracterului acţiunilor de protecţie civilă desfăşurate, în mod
cronologic, ce au avut loc sau sunt în curs de desfăşurare până la o anumită dată
(ziua, luna şi ora) de intrare (punere) a participanţilor într-o situaţie iniţială care
marchează, de regulă, primirea unei misiuni .
Tema tactică cuprinde:
a) Situaţia generală,
b) Situaţia specială,
c) Probleme diverse,

Situaţia la dezastre cuprinde:


a) Situaţia generală de dezastre;
b) Situaţia organelor de conducere ale protecţiei civile;
c) Situaţia forţelor şi mijloacelor de protecţie civilă;
d) Probleme diverse;

Tema tactică (situaţia la dezastre) mai cuprinde 2 anexe:


-Situaţia forţelor şi mijloacelor;
-Situaţia pierderilor şi distrugerilor.

157
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

2.4. Planul de pregătire a aplicaţiei .


Cuprinde totalitatea activităţilor ce urmează a se desfăşura, inclusiv
elaborarea documentelor şi conţine rubricile :
-denumirea activităţii (executarea recunoaşterilor, elaborarea concepţiei
aplicaţiei, a temelor tactice (situaţiilor la dezastre), a ordinelor de intervenţie, a
controlului pregătirii participanţilor pentru aplicaţie şi a mijloacelor de
intervenţie folosite pe timpul acesteia, etc.),
-termenul de îndeplinire,
-cine desfăşoară activitatea (elaborează documentul),
-cu cine colaborează,
-cine conduce activitatea.
La redactarea planului, conducătorul aplicaţiei trebuie să aibă în vedere
timpul necesar pentru întocmirea ,verificarea şi aprobarea documentelor
precum şi pregătirea organelor de conducere şi formaţiunilor care vor participa
la aplicaţie.
Planul de pregătire a aplicaţiei se întocmeşte de către conducătorul aplicaţiei şi
se aprobă de către şeful protecţiei civile.

2.5. Dispoziţiunea de pregătire a aplicaţiei


Se elaborează de către conducătorul aplicaţiei, se trimite (comunică) organelor
de conducere participante în părţile cei privesc şi cuprinde:
-felul şi tema aplicaţiei;
-durata şi perioada de desfăşurare;
-participanţii şi exerciţiile practice ce se prezintă în teren;
-perioada în care se va desfăşura antrenamentul şi se vor verifica
concepţiile exerciţiilor practice;
-modul de pregătire a participanţilor la aplicaţie (studiu individual,
antrenamente pe specialităţi, vizionarea unor exerciţii şi aplicaţii desfăşurate
anterior, discuţii, verificări, etc.);
-măsuri de siguranţă pentru prevenirea evenimentelor deosebite;
-semne distinctive de recunoaştere;
-ţinuta aplicaţiei (exerciţiului).

3. METODOLOGIA DESFĂŞURĂRII EXERCIŢIILOR ŞI APLICAŢIILOR


DE PROTECŢIE CIVILĂ
Perioada participării la aplicaţie se consideră de la data introducerii
indicativului de începere a aplicaţiei şi se termină odată cu transmiterea
semnalului de încetare.
Participanţii la aplicaţie intră în situaţia iniţială pe baza temei tactice
( scenariului, situaţiei la dezastre) şi primesc ordine sau dispoziţiuni,
concomitent sau succesiv, în raport de tipul aplicaţiei şi scopurile de
învăţământ.

158
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
De regulă tema tactică (situaţia la dezastre) se înmânează organelor de
conducere participante cu 10-20 de zile înaintea începerii aplicaţiei, urmând a
se difuza extrase subordonaţilor în părţile ce-i privesc.
Deciziile şi măsurile luate de către comitetul pentru situaţii de urgenţă,
pe baza situaţiilor primite, trebuie să fie realizate în timp scurt, lăsând
participanţilor cât mai mult timp la dispoziţie pentru pregătirea acţiunilor de
intervenţie.
Pe timpul elaborării propunerilor şi luării deciziilor, conducerea
aplicaţiei urmăreşte activitatea participanţilor pentru pregătirea acţiunilor de
intervenţie.
Ascultarea rapoartelor cu date concluzii şi propuneri, în vederea luării
deciziei pentru intervenţie, se face de către conducătorul aplicaţiei cu
participarea unui număr restrâns de persoane din partea organelor de conduce
ale protecţiei civile.
După ascultarea deciziei conducătorul aplicaţiei o aprobă şi dacă este
necesar aduce unele modificări.
O atenţie deosebită se va acorda pregătirii acţiunilor practice în teren.
Conducerea aplicaţiei va urmării realizarea scopurilor de învăţământ
propuse şi respectarea succesiunii activităţilor de prezentare a propunerilor şi
de ducere a acţiunilor de intervenţie.

În vederea pregătirii şi desfăşurării unei aplicaţii (exerciţiu) de protecţie


civilă se desfăşoară următoarele activităţi:
• Stabilirea datelor de bază pentru desfăşurarea aplicaţiei
-tema
-participanţii
-scopurile aplicaţiei
-logistica
• Elaborarea documentelor aplicaţiei,
• Calculul consumului minim de carburanţi – lubrifianţi, materialele şi
mijloacele tehnice,
• Trimiterea dispoziţiunilor privind pregătirea şi desfăşurarea aplicaţiei,
• Constituirea conducerii aplicaţiei şi realizarea pregătirii acesteia,
• Executarea recunoaşterilor şi pregătirea locurilor de desfăşurare a
aplicaţiei,
• Pregătirea sistemelor de înştiinţare - alarmare, a locurilor de adăpostire, a
protecţiei N.B.C. şi sanitare,
• Asigurarea cu hărţi (planuri) şi alte ustensile necesare,
• Întocmirea cererilor de transport,
• Organizarea logisticii aplicaţiei,
• Verificarea pregătirii participanţilor.

159
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
Datele de bază necesare pregătirii aplicaţiei se stabilesc de către
conducătorul acesteia, respectând următoarele principii de bază:
• Pregătirea şi desfăşurarea aplicaţiei conform prevederilor regulamentare în
vigoare,
• Realizarea unui cadru de desfăşurare a aplicaţiei cât mai apropiat de situaţiile
reale,
• Sistematizarea şi continuitatea instruirii organelor de conducere şi
formaţiunilor de protecţie civilă,
• Interdependenţa între scopurile de învăţământ, problemele de urmărit şi
concepţia ducerii acţiunilor de intervenţie ca urmare a atacurilor din aer
executate de către adversar, a acţiunilor teroriste sau a producerii unor dezastre.

4. TENDINŢE ŞI ORIENTĂRI PRIVIND ORGANIZAREA ŞI


DESFĂŞURAREA EXERCIŢIILOR ŞI APLICAŢIILOR TACTICE DE
PROTECŢIE CIVILĂ
Dacă în ultima perioadă majoritatea exerciţiilor şi aplicaţiilor tactice
desfăşurate de NATO aveau scenarii de dezastre, după atacul terorist din 11
septembrie 2002 asupra SUA şi celelalte care au avut loc în lume, toate aplicaţiile şi
exerciţiile tactice ale NATO, sau ale ţărilor partenere, se desfăşoară după scenarii care
cuprind şi atacuri teroriste.
Membră a NATO, datorită pericolelor reale şi amploarei pierderilor şi
distrugerilor ce pot fi provocate de atacurile teroriste, ţara noastră, în special
Comandamentul Protecţiei civile şi acum Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă şi structurile subordonate au trecut la organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor
şi aplicaţiilor tactice de protecţie civilă, conform standardelor NATO, după scenarii
bazate pe atacuri teroriste, sau care să cuprindă şi atacuri teroriste.
Experienţa acumulată de participanţii la aplicaţiile internaţionale desfăşurate pe
teritoriul naţional şi în afara ţării se va concretiza într-o „Instrucţiune privind
organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă”, elaborată de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Ultimele aplicaţii organizate şi conduse de Comandamentul Protecţiei Civile
s-au desfăşurat conform standardelor NATO şi au avut rezultatele scontate, toate
obiectivele fiind atinse.
Adoptarea metodologiei NATO trebuie percepută ca o metodologie serioasă, în
care toate activităţile şi acţiunile sunt foarte bine planificate, organizate şi
desfăşurate, cu un sistem eficient de evaluare a activităţilor, astfel încât să se ştie
exact care este gradul de îndeplinire al obiectivelor aplicaţiei.
Acest lucru presupune:
- Realizarea de scenarii credibile, care ar putea fi posibile (preponderente
fiind atacurile teroriste),
- Antrenarea şi perfecţionarea tuturor structurilor implicate în rezolvarea
situaţiilor de protecţie civilă,
- Rezolvarea tuturor situaţiilor în timp operativ,

160
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici
- Pregătirea aplicaţiei (documente şi activităţi) de către un colectiv de
planificatori, care, pe lângă scenariu, evenimente (situaţii), etc, va elabora
instrucţiuni pentru toate categoriile de participanţi, astfel încât la
începerea activităţii, să nu fie nevoie de alte precizări,
- Înainte de începerea aplicaţiei se va face instruirea participanţilor, care vor
primi documentele aplicaţiei, în părţile ce-i privesc; se va încerca
reducerea la maximum a confuziilor, astfel încât aplicaţia odată începută
să-şi urmeze cursul conform scenariului,
- Evenimentele (situaţiile tactice) vor fi aduse la cunoştinţa participanţilor
prin diferite mijloace, din diferite surse,
- Se va urmări fluxul informaţional între diferitele structuri participante,
operativitatea deciziilor, ordinelor şi dispoziţiunilor de intervenţie, precum
şi cooperarea între diferitele structuri pentru rezolvarea situaţiei de
protecţie civilă,
Deşi e mai greu, la început, se va adopta şi varianta în care o parte (cea mai
mare) dintre participanţi să nu fie anunţaţi despre data şi ora începerii aplicaţiei astfel
încât evenimentele să-i surprindă pe timpul desfăşurării activităţilor cotidiene; atunci
se va evalua corect viabilitatea planurilor şi operativitatea structurilor.

161
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

SCHEME

162
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

1.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SISTEMULUI
NAŢIONAL DE MANAGEMENT AL SITUAŢIILOR
DE URGENŢĂ ŞI A PROTECŢIEI CIVILE

163
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

SISTEMUL NAŢIONAL DE MANAGEMENT PRIMUL MINISTRU


AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII


COMITETUL NAŢIONAL PENTRU DE URGENŢĂ
SITUAŢII DE URGENŢĂ
CENTRUL OPERAŢIONAL
SECRETARIATUL
TEHNIC PERMANENT

COMITETE MINISTERIALE
PT. SITUAŢII DE URGENŢĂ SECRETARIATUL TEHNIC PERMANEN COMITETE JUDEŢENE
CENTRE OPERAŢIONALE JUDEŢENE (al Mp. (Mp. BUCUREŞTI)
PENTRU SITUAŢII DE
SECRETARIAT TEHNIC URGENŢĂ
CENTRE OPERATIVE INSPECTORATE JUDEŢENE (al Mp. BUCUREŞTI)
MINISTERIALE (A. 1) PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
(SERVICII PUBLICE COMUNITARE PROFESIONISTE
PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ)

COMITETE LOCALE STRUCTURI SPECIALIZATE


PENTRU SITUAŢII DE PENTRU INTERVENŢIE ŞI ACŢIUNE
• SUBORDONATE M.A.I.
URGENŢĂ • SUBORDONATE M.Ap.N.
PERSOANE • SUBORDONATE ALTOR MINISTERE
desemnate să gestioneze baza • SEVICII PUBLICE
SECRETARIAT TEHNIC de date şi documentele DESCENTRALIZATE
centrelor operative cu • O.N.G.
CENTRE OPERATIVE LOCALE
• ALTELE
164
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

-PRIMUL MINISTRU- STRUCTURA


Prin M.A.I.
COMITETUL NAŢIONAL ORGANIZATORICĂ A
DE MANAGEMENT AL
SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
PROTECŢIEI CIVILE
SECRETARIAT
TH. PERM. (C.Opt.
INSPECTORATUL GENERAL JUDEŢE MINISTERE
PENTRU SITUAŢII DE ( MUNICIPIUL BUCURESTI) SEFUL PR. CIV.
URGENŢĂ - PREFECTUL- -MINISTRUL-
Dir. Pr. Civ.
INSPECTORAT
CENTRUL NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII
U DE PREGĂTIRE DE URGENŢĂ C.M.M.S.U..
. PENTRU MANAGEMENTUL
SECRETARIAT SECRETARIAT INSPECTOR-
SITUAŢIILOR DE TEHNIC
TH. PERM.
URGENŢĂ I.J.S.U.
S (C.Opt.) (C.Op.)
I FORMATIUNI
UNITATEA DE PR.CIV.
C.J.M.S.U AGENTI EC.
SPECIALĂ DE
-MANAGERUL-
F INTERVENŢIE
O
R INSPECTOR-
CENTRUL DE
ORASE SI
M COMUNICAŢII ŞI
INFORMATICĂ -PRIMARUL- COMUNE
. -PRIMARUL-
D
FORMATIUNI
E DEPOZITE DE
(pe specialităţi)
PROTECTIE CIVILA C.L.M.S.U
P INSPECTOR-
SECRETARIAT C.L.M.S.U INSPECTOR-
R TEHNIC (C.Op.)
. Structuri specifice SECRETARIAT
pompierilor FORMATIUNI TEHNIC
(voluntare-private) (C.Op.)

165
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

2. SURSE DE RISC

166
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

ACCIDENT NUCLEAR

CUTREMURE

ACCIDENT CHIMIC

INUNDAŢII

ALUNECĂRI DE TEREN

LUCRĂRI HIDROTEHNICE
167
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

ZONAREA SEISMICĂ A ROMÂNIEI

168
Manual de protecţie civilă
PRINCIPALELE ZONE AFECTATE DE INUNDAŢII
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PLUVIALE

169
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

ZONE DE RISC LA ACCIDENT NUCLEAR

170
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

ZONE DE RISC LA ALUNECĂRI DE TEREN

171
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PRINCIPALELE SURSE DE RISC CHIMIC

172
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

PRINCIPALELE LUCRĂRI HIDROTEHNICE


CU RISC RIDICAT

173
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

3. VARIANTE
ALE DISPOZITIVULUI
DE INTERVENŢIE

174
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

175
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

176
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

BIBLIOGRAFIE:

1. Legea nr.481/08.11 2004, privind protecţia civilă;


2. Ordonanţa de Urgenţă nr.21/2004, privind Sistemul Naţional de Management pentru
Situaţii de Urgenţă.
3. Hotărârea Guvernului României nr.1490/2004, privind organizarea şi funcţionarea
Comitetului Naţional pentru Situaţii de urgenţă;
4. Hotărârea Guvernului României nr.1491/2004, pentru aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de
Urgenţă.
5. Hotărârea Guvernului României nr.1492/2004, privind principiile de organizare,
funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste;
6. Col. dr. Ştefan Geantă, Protecţia civilă-dimensiune a securităţii Naţionale, ed.Telegrafia,
Bucureşti 2004;
7. Col. dr. Florea Dan, Managementul Sistemului de Protecţie Civilă pentru prevenirea şi
înlăturarea efectelor dezastrelor, pe timp de pace, criză sau război, ed. Spirit Românesc,
Craiova 2003;
8. Dr. Nicolae Ştainer, Ing. Radu AndriciucElemente fundamentale ale managementului
Crizelor şi urgenţelor civile din perspectiva protecţiei civile, Ed. Mpm Edit Consult,
Bucureşti 2004;
9. Ing. Sever Emil Georgescu, Ghid practic pentru pregătirea populaţiei în vederea protecţiei
antiseismice,
10. Ministerul Industriei chimice şi petrochimice, Instrucţiuni departamentale pentru
elaborarea planului de alarmare şi intervenţie în caz de pericol chimic şi de explozie, 1987;
11. Col.drd. Liviu Viorel Nemeş, Managementul Protecţiei Civile în România, ed. M.A.I.
2003;
12. Popa I. şi Epure M. Laura, Managementul Dezastrelor, Compania INEDIT S.R.L.,
Bucureşti 2001;
13. *** Manual tehnic de Apărare Civilă, Bucureşti 1983,
14. *** Apărarea Civilă în sprijinul pregătirii formaţiilor de Specialitate, personalului muncitor
şi a populaţiei, Bucureşti 1981;
15. ***Generic crisis management handbook, NATO/EAPC, 1997;
16. *** Cooperation Activities în Civil Emergency Planing, CEPD/NATO, 1996;

177
Manual de protecţie civilă
pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

178