Sunteți pe pagina 1din 2

Particularităţile de construcţie a unui personaj

dintr-un roman psihologic, perioada interbelică;


Fred Vasilescu – Patul lui Procust, Camil Petrescu
Personajul romanului psihologic apare descris în noua structură a romanului modern ca fiind o
individualitate, se respinge ideea de tipologie specifică romanului tradiţional. La nivelul textului,
imaginea fiecărui personaj e relativă şi multiplă, întrucât se formează în urma mai multor
perspective. Fiecare personaj e definit pe baza focalizării interne, imaginea acestuia fiind redată din
mărturisirile proprii sau din relatările celorlalţi.
Titlul romanului „Patul lui Procust”, scris de Camil Petrescu, exprimă tema prin sensul
conotativ al acestei expresii. Astfel, personajele din roman întruchipează simboluri într-un spaţiu al
nepotrivirii, care se opun drumului spre cunoaştere, spre adevăr şi care au tendinţa de a trăi sub
influenţa unor constrângeri prestabilite.
Fred Vasilescu este fiul milionarului Tănase Vasilescu-Lumânăraru, fiind văzut din exterior
ca un exponent al înaltei societăţi din acea vreme. Datorită faptului că are un tată bogat, Fred apare
într-o postură privilegiată, frecventând lumea mondenă, unde, datorită milioanelor tatălui său e
considerat de ceilalţi ca fiind o persoană superficială şi insensibilă. Pe de altă parte, prietenii şi
femeile îl simpatizează şi îl admiră.
În notele de subsol ale romanului, autorul prezintă în mod direct portretul moral al lui Fred-
un tânăr „deosebit”, delicat, cu o mare capacitate intelectuală şi care are un caracter de învingător.
Portretul fizic este realizat tot de autor, dar la sfârşitul romanului, în „Epilog II”. Fred era un tânăr
blond, cu ochii verzi, un mare sportiv, „cu mişcări mlădioase”.
Conform lui Nicolae Manolescu, Fred e un personaj superior din punct de vedere al iubirii,
însă nu se încadrează în totalitate tiparului, întrucât el trăieşte drama unei iubiri imposibile.
Fred acceptă la îndemnul autorului să scrie despre frământările sufletului său. Ceea ce îl
determină însă pe Fred să-şi înceapă jurnalul este însă dorinţa de a înţelege cum a fost posibilă o
relaţie între George Ladima şi Emilia Răchitaru. Paralel cu relatarea şi analizarea acestei relaţii,
Fred îşi împărtăşeşte şi experienţa iubirii pentru doamna T. Astfel, el începe să-i cunoască mai bine
pe ceilalţi, descoperindu-se totodată şi pe sine. De asemenea, constată că nu a procedat corect,
judecându-i pe ceilalţi în funcţie de propriile principii sau că imaginea lor nu era completă.
În urmă cu patru-cinci ani, când Fred dorea să-şi decoreze apartamentul pe care tocmai îl
achiziţionase o întâlneşte pe doamna T, proprietara unui magazin de mobilă, de care se
îndrăgosteşte. Fred o iubeşte pe D-na T, dar datorită prezenţei Emiliei în viaţa sa, îi e frică să se
implice într-o relaţie serioasă, din teama de a nu afla mai târziu că ea ar putea fi o altă Emilia. D-na
T. însa, se implică încă de la început în relaţie şi reuşeşte prin iubirea pe care i-o poartă să-l
transforme, să-i inducă o altă perspectivă de a vedea viaţa; schimbarea este recunoscută şi de Fred
atunci când realizează cât de afectat este de iubirea fără speranţă a lui Ladima.
Descoperind superioritatea fiinţe iubite, Fred trăieşte un complex de inferioritate, motiv pentru
care se pune pe el pe primul loc. Căzut în capcana propriului orgoliu, Fred preferă să o piardă pe
doamna T, decât să se schimbe el (Nicolae Manolescu). Drama personajului provine din vanitatea
exagerată a acestuia, care îl împiedică să se dăruiască în totalitate iubirii, sacrificâdu-şi astfel fericirea.
O altă persoană importantă din viaţa lui Fred este George Ladima, pe care îl întâlneşte prima
data la Techerghiol. Ladima este singura persoană în care Fred simte că poate avea încredere şi căreia
ar fi fost dispus să-i mărturisească motivul pentru care refuză iubirea d-nei T. Fred începe în scurt
timp, să-l admire pe Ladima, încearcă să-l ajute, oferindu-i o slujbă la ziarul „Veacul”.
Doar în momentul în care citeşte scrisorile primite de Emilia de la Ladima, Fred îşi dă seama
că Ladima era altfel faţă de cum îl judecase el anterior, şi mai mult, realizează că se poate identifica
cu soarta acestuia, considerând că destinele lor sunt similare. Descoperind tragedia lui Ladima,
care iubise femeia nepotrivită, Fred Vasilescu se regăseşte pe sine în iubirea neîmplinită cu doamna T.
Încercând să înţeleagă motivul sinuciderii lui Ladima, Fred se identifică în trăirile acestuia şi regretă
că nu a avut puterea să-l înţeleagă, decât .
Accidentul său este la fel de enigmatic, precum şi moartea lui Ladima, lăsând loc la multe
interpretări. Înainte de a avea accidentul, Fred îşi lasă toată averea prin testament doamnei T şi
trimite manuscrisul jurnalului său autorului. În ciuda faptului că era o persoană importantă a marii
societăţi, moartea lui Fred e redată într-un articol scurt de ziar, fiind tratată cu indiferenţă, semn că
multe dintre tainele unei existenţe rămîn nesoluţionate odată cu dispariţia persoanei respective.
Fred Vasilescu trăieşte un complex de inferioritate al bărbatului, e nevoit să se supună formei
fixe a unui pat al lui Procust. Este un personaj complex prin gândirea şi valorile pe care le are,
original prin faptul că îşi pune „probleme care îi torturează” viaţa. Tehnica de realizarea a acestui
personaj este una modernă: reuşim să surprindem câteva trăsături ale caracterului său, în funcţie de
mai multe perspective oferite de Maria T. Mănescu, autor, prietenii săi. Autocaracterizarea realizată de
Fred este de asemenea elocventă în încercarea de a surprinde meandrele felului său de a fi. Dincolo de
analiza psihologică, de introspecţie şi de toate tipurile de caracterizări, Fred Vasilescu este un personaj
care nu se lasă descoperit în toate resorturile personalităţii sale complexe, reprezentând la nivelul
romanului lui Camil Petrescu tipul intelectualului, dar în acelaşi timp o individualitate care nu suportă
încadrarea într-o serie.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate