Aparatul genital masculin

din punct de vedere anatomic caracterele sexuale primare ale barbatului sunt determinate de partile componente ale aparatului genital masculin: testiculele, epididimurile, canalele deferente, veziculele seminale, prostata, penisul, scrotul.

TESTICULELE - sunt in numar de doua; fiecare testicul este asezat in punga lui proprie (scrot) si sustinut prin cordonul spermatic. Volumul si greutatea testiculelor variaza in functie de perioada de dezvoltare si, deci, de varsta si sint in legatura cu functiile aparatului genital. Testiculul stang de obicei atarna mai in jos decat cel drept si poate sa difere la marime unul fata de celalalt. Testiculele atrn i se strng n funcie de temperatura din exterior. Dac afar este frig, scrotul se strnge, pielea se increteste si pare mai groasa iar ele se apropie de corp astfel nct s fac un schimb optim de cldur. Daca afara este caldura testiculele atarna, pielea scrotului fiind intinsa la maximum si paremai subtire.

Testiculul vine in raport, prin marginea lui superioara, cu epididimul. Testiculul si epididimul sunt invelite de mai multe membrane suprapuse, numite tunici. La randul lor, toate aceste tunici se gasesc intr-un sac cutanat ( scrotul), care este format din doua loji, despartite printr-un sept median. In fiecare loja se afla un testicul. Scrotul este format din piele, care la maturizare, este incretita, pigmentata, elastica si retractila, datorita unor fibre musculare situate sub piele.Testiculul este acoperit de o membrana fibroasa foarte rezistenta denumita albuginee. Albugineea se ingroasa in dreptul marginii posterioare a testiculului. Din acest loc pornesc septuri fibroase, care despart testiculul in loji piramidale, cu baza spre periferie. Aceste loji contin lobuli testiculari, in numar de 250 300. Lobulii sunt formati din tubi seminiferi incolaciti, in care se formeaza spermatozoizii. Intre tubii seminiferi se gaseste tesutul interstitial, continand grupe de celule care secreta hormonul masculin, testosteronul. La varful fiecarui lobul, tubii seminiferi se continua in linie dreapta si se unesc intr-o retea tubulara. Din aceasta retea pornesc canale numite eferente, care trec in capul epididimului si se inchid intr-un canal unic, numit cnalul epididimar (fig 1). EPIDIDIMUL - este o formatiune alugita, asezata pe fata interna a testiculului. Ii distingem urmatoarele parti: cap, corp, si coada. Capul epididimului este alcatuit din conurile eferente in numar de 12 15, care se varsa toate in canalul epididimar; acesta se rasuceste in multiple ondulatii care constituie

corpul si coada epididimului. In epididim incepe maturizarea spermatozoizilor. Canalul epididimar se continua cu canalul deferent. Acesta patrunde in abdomen, prin regiunea numita inghinala, si trece prin regiunea situata in partea posterioara a vezicii urinare, unde i se anexeaza un diventricul lateral, care poarta denumirea de vezicula seminala. Canalul deferent unit cu vezicula seminala, comunica cu uretra prin intermediul canalului ejaculator. CANALUL EPIDIDIMULUI ncepe n capul epididimar, este situat la partea lui superioar i contribuie deci la formarea acestuia. n prima parte a traiectului su, el primete toate canalele eferente i se continu, n portiunea sa terminal cu canalul deferent. CANALUL EJACULATOR este ultima portiune a cailor spermatice; incepe de la locul unde vezicula seminala se deschide in canalul deferant si, dupa ce a strabatut prostata, se termina in uretra prostatica. CANALUL DEFERENT sau conductul excretor al testiculului se ntinde de la epididim pn la veziculele seminale, pe o distant de 45 cm. El traverseaz orificiul extern al canalului inghinal, ptrunde n abdomen i coboar n excavaia pelvian, situndu-se ntre vezica urinar i rect. VEZICULA SEMINALA - este un rezervor alungit, membranos si dispus pe traiectul canalului deferent. Forma lor a fost comparat cu forma unui con cu baza rotunjit cu o lungime de aproximativ 5 cm i cu o capacitate proporional cu volumul testiculelor. In ea se acumuleaza sperma. In afara de rolul de rezervor, ea mai are si un rol secretor. Veziculele seminale sint asezate in micul bazin, intre vezica urinara si rect si deasupra altei glande prostata. Conductele excretoare ale veziculelor seminale se ntind de la colul acestor vezicule pn la mucoasa uretral i snt situate n interiorul parii posterioare a prostatei. Deschiderea lor se face n poriunea prostatic a uretrei. PROSTATA - este o glanda care inconjoara portiunea incipienta a uretrei masculine. Are forma si volumul unei castane si este situata sub vezica urinara, inaintea rectului i este legata de partea inferioar a simfizei pubiene prin ligamente fibromusculare. Prostata secreta un lichid care intra in componenta spermei. Lichidul de secretie al glandei prostatice contine un ferment care determina densificarea spermei. Prostata este strabatuta de uretra si de canalele ejaculatoare. Prostata mai este numit i punctul G masculin. Asadar prin masarea prostatei, se intensifica circulatia sangelui, si astfel mai mult oxigen si nutrienti ajung in zona stimulata. Prin masajul prostatei, barbatii pot descoperi noi cai de atingere a placerii si satisfacerii sexuale avand ca punct culminant orgasmul, insotit sau nu, de ejaculare. Puntul G al barbatilor se numeste de fapt punctul P si se refera la prostata, localizata in peretele anterior al anusului.

URETRA - este canalul prin care se expulzeaza urina. La barbat, serveste si pentru expulzarea spermei si este formata din trei segmente principale: portiunea prostatica, portiunea membranoasa si cea spongioasa. Uretra pleaca din vezica urinara si se termina la extremitatea penisului, prin orificiul numit meat. GLANDELE BULBO-URETRALE -denumite si glandele Cowper, sunt doua formatiuni glandulare mici, anexate portiunii initiale a uretrei. Produsul de secretie al acestora este un lichid opalescent, vascos care seamana cu mucusul si care, in momentul ejacularii, se adauga produsului secretat de prostata.Acest lichid se numeste lichid preejaculator sau prespermatic. PENISUL Este organul copulatiei. Situat n profunzimea perineului la originea lui, acest organ ajunge la simfiza pubiana, devine liber i ia o directie descendent. El prezint forma unui cilindru uor turtit antero-posterior. Extremitatea posterioar sau rdcina penisului se pierde in grosimea perineului i este bine fixat in poriunile superioare i laterale de ramurile ischio-pubiene. Este construit din tesut special, compus din formatiuni erectile, si anume din doi corpi cavernosi si un corp spongios, invelit intr-o tunica fibroasa, acoperita la exterior de tegumente. Penisul este format din doua portiuni: cea perineala, imobila, si alta libera, mobila. Glandul formeaza extremitatea penisului. El este acoperit de preput, un repliu al pielii. Un alt pliu de piele interior cunoscut sub numele de fren trece peste partea inferioara a glandului inserandu-se pe acesta intrun punct imediat inferior deschiderii uretrei. Acesta de obicei la unii brbai se rupe in timpul actului sexual mai brutal sau pentru cei pe care i incomodeaz se face o interventie chrurgical. n structura lui, penisul cuprinde numeroase pri componente din care eseniale snt: uretra care este canalul excretor al urinii n starea flasc a penisului i al spermei in stare de erecie. Intre gland si preput exista santul numit balano-preputial, in care se deschid niste glande asemanatoare glandelor sebacee. Acestea produc un lichid vascos smegma care devine mai abundent o data cu instalarea pubertatii. Preputul

Este pielea care acopera capul penisului. Aceasta piele are numeroase terminatii nervoase, ceea ce ii da excitabilitatea, mai ales la frecare. La exterior este formata din tesut cutanat. n interior, prepuul prezint o mucoas asemntoare cu cea din interiorul gurii, care pstreaz suprafaa glandului moale, umed i senzitiv.Preputul este retractabil, fenomenul de decalotare usurand copulatia. Dimensiunea preputului difera de la individ la individ, uneori putand acoperi si depasi glandul cu 1 sau 2 centimetri, alteori acoperind numai jumatate din gland, in stare flasca. Smegma Smegma este un lichid pastos (sau vascos) care se gaseste si se formeaza la nivelul glandului, sub preput. Rolul smegmei este acela de a proteja, de a mentine aciditatea (ph-ul), de a hidrata mucoasa, de a mentine echilibrul florei microbiene normale. Are rol de lubrifiant necesar deoarece, la fiecare erectie, preputul se deplaseaza pe suprafata glandului si daca nu ar exista aceasta secretie s-ar putea produce iritatii. Rolul de lubrifiant se face remarcat si in cazul unui act sexual. Zilnic, se produce o cantitate a de smegma care se intinde si unge mucoasele, pastreaza glandul moale si fin. Pe masura ce se acumuleaza devine mai uscata capatand un aspect branzos. Atunci cand devine in exces smegma se indepartea prin clatire cu apa evitand sapunurile si gelurile de dus deoarece pot provoca iritatii si usturimi puternice. Smegma nu trebuie sa se indeparteze obsesiv, in fiecare zi deoarece este daunator glandului care are nevoie de aceatsa substanta, pentru protectie, lubrifiere etc. Smegma este cea mai neinteleasa substanta naturala. Smegma este curata, nu murdara, si este necesara. Hidrateaza glandul si il mentine moale si umed. Proprietatile sale antibacteriene si antivirale ajuta la mentinerea penisului curat si sanatos. Toate mamiferele produc smegma. Penisurile circumcise nu produc smegma deoarece prin circumcizie este indepartat chirurgical preputul. Pielea de pa capul penisului devine uscata, se ingroasa, se pierde sensibilitatea si o mare parte din centrii nervosi ai penisului. CORPII CAVERNOSI -sint de forma cilindrica si reprezinta partea principala a penisului, fiind alcatuiti din tesut

erectil, numit si cavernos. Acest tesut este de natua vasculara si are un aspect de burete cu lacune mari, care comunica intre ele, spatii vasculare dilatate si asezate intre terminatiile arterelor si inceputul venelor. Aceste lacune constituie sediul de acumulare a sangelui, ceea ce face sa creasca volumul corpilor cavernosi, producandu-se astfel erectia. Acestor pri componente, li se anexeaz muschi ,vase i nervi. Tesutul spongios ia parte de asemenea, la formarea penisului si inveleste canalul uretrei. El este

alcatuit din tesut erectil, dispus sub forma de cavernule, similare unor lacune venoase, astfel incat au aspectul unor camarute care se umplu cu sange in timpul erectiei. In linii generale, mecanismul erectiei este urmatorul: datorita anumitor excitatii nu totdeauna sexuale se produce un aflux mai mare de sange prin arterele care vin la corpii cavernosi si corpul sponginos. Concomitent circulatia de intoarcere prin venele respective este stanjenita printr-un mecanism reflex. Astfel, sangele se va gasi sub presiune. In legatura cu sensibilitatea penisului este de semnalat bogatia terminatiilor nervoase de pe fata interna a preputului, din regiunea frenului si a glandului penisului. In gland se mai gasesc situati, mai profund, corpusculi senzitivi speciali. ERECTIA SI FORMA PENISULUI Erectia este provocata de diferite tipuri de excitatii fizice, psihice sau senzoriale care trimit informatii unui centru reflex situat in maduva spinarii. In cursul erectiei, corpii cavernosi se umplu de sange, iar venele care permit sangelui sa se intoarca in marea circulatie se inchid. Penisul creste in volum, isi modifica pozitia, devenind rigid. In timpul erectiei penisul se intareste si ia o pozitie diferita la fiecare barbat. Unele penisuri in timpul erectiei au o pozitie orizontala cu solul, drept inainte, altele sunt curbate in jos fata de abdomen, iar altele curbate in sus. Curbarea penisului este cauzata de mai multi factori printre care masturbarea, pozitia in care acesta este tinut in pantaloni sau de lenjeria intima prea stramta. De asemenea ele difera si in lungime sau grosime, unele ajungand chiar pana la 30 cm lungime iar altele sub 8 cm( cazuri rare). Nici rectiliniaritatea penisului, nici unghiul in care o erectie se dezvolta din pelvis (unghiul de atarnare) nu are vreo influenta asupra performantei sexuale in majoritatea cazurilor. Probleme incep sa apara atunci cand un penis este destul de curbat in dreapta stanga sau in sus si poate provoca probleme la penetrare, discomfort sau poate provoca dureri partenerei. In majoritatea cazurilor, curbarea penisului este normala si face parte din deviatia umana standard. In anumite cazuri, in care curba este pronuntata, poate fi semnul unei anormalitati. Boala Peyronie, consta intr-o curbare severa a penisului. Este diferita de curbarea benigna a penisului prin faptul ca cei afectati sufera unele dureri si disfunctii sexuale in unele cazuri ca o consecinta a curbarii severe a penisului. -sub 8 cm micropenis -12 17 cm media -18-20 cm mare Circumferinta aproximativ 11-12 cm Micropenisul -ste un termen medical ce descrie un penis anormal de mic. Estimarile variaza in ceea ce priveste incidenta acestei afectiuni in lume, care este posibil sa fie cauzata de o deficient de hormone la pubertate. EJACULAREA- survine cand penisul este in erectie, fiind determinata de puternice contractii ale musculaturii penisului. Aceste contractii determina evacuarea spre uretra a spermei acumulate in veziculele seminale.Sperma este expulzata in mai multe jeturi de intensitate descrescatoare. In functie de puterea muschilor penisului si de consistenta spermei, unele penisuri expulzeaza sperma prin tasnituri chiar si la distante de 2 metri, la persoanele cu o sperma mai subtire si mai apoasa. La alte persoane cu muschi mai slabi si cu o sperma mult mai groasa aceasta nu mai este expulzata prin jeturi la distanta ci curge pur si simplu.Ejaculare:

sperma expulzata in jeturi cu putere prin contractia muschilor (clik pe imagine pentru a putea vedea) Ejaculare: expulzarea spermei, care este mai groasa, prin scurgere ( nu prin jeturi) - clik pe imagine pentru a vedea

Fluidul seminal ejaculat este rezultatul cooperarii a mai multor glande : glandele Cowper cu producerea unui fluid de lubrifiere, celulele spermatice si celulele Sertoli cu producerea si maturarea spermatozoizilor, glandele seminale si prostata cu producerea lichidului seminal care protejeaza si este in acelasi timp si un vehicul pentru spermatozoizi. Erectia si ejacularea pot sa se produca si noaptea, in mod inconstient (involuntar). Ejacularile nocturne, frecvente in timpul adolescentei, sunt normale si nu trebuie sa constituie un motiv de ingrijorare. Dupa ejaculare penisul isi pierde erectia, iar barbatul are nevoie de o perioada de odihna pentru a avea din nou o erectie si a fi pregatit pentru a avea un nou contact sexual. Durata acestei perioade dureaza de la barbat la barbat, dar este nevoie de aproximativ 30 40 de minute repaos in majoritatea cazurilor. LICHIDUL PREEJACULATOR SAU PRESPERMATIC Lichidul prespermatic sau preejaculator este secretat de glandele bulbouretrale numite si glandele lui Cowper. Acestea sunt doua glande mici, asemanatoare celor salivare, situate in abdomenul inferior pe traseul uretrei, mai jos de vezica urinara si de glanda prostata, dar deasupra bulbului penisului. Glandele bulbouretrale (Cowper) varsa lichidul preejaculator prin doua canalicule direct in uretra, in timpul excitatiei sexuale asociate sau nu preludiului, masturbarii sau altor activitati care produc erectie si ejaculare. Rolul lichidului este acela de a lubrifia traseul uretrei inaintea ejacularii si de a neutraliza aciditatea din uretra masculina si pe cea din mediul vaginal. Motivul e ca aceasta aciditate ofera un mediu in care spermatozoizii nu pot trai. Deci lichidul prespermatic participa la protectia spermatozoizilor. Glandele Cowper sunt glande mucoase deci secretia lor are aspectul mucusului. Lichidul este vascos, lipicios, are o consistenta cleioasa si e transparent. Lichidul are aspectul unei picaturi cristaline cand apare la nivelul orificiului uretral al penisului in erectie. Lichidul prespermatic poate contine spermatozoizi, asadar exista riscul ca acest lichid sa provoace o sarcina. Peste 50% din femeile care au contacte sexuale, fara a folosi o metoda de contraceptie moderna, folosind coitul intrerupt, adica partenerul isi trage penisul din vagin

inaintea ejacularii, au ramas insarcinate. Aceasta se intampla deoarece in timpul actului sexual lichidul prespermatic se scurge din penis iar acesta poate contine spermatozoizi care sa provoace o sarcina. Acesta nu contine mereu spermatozoizi,asadar pot fi si femei care nu au ramas insarcinate folosintd aceasta metoda dar pe viitor exista sansa ca acestea sa ramana insarcinate fara sa stie.

Lichid prespermatic SPERMA - este lichidul secretat de organele genitale masculine, n scopul fecundrii unui ovul. Ea provine din conductele seminifere, crora li se adaug secretiile veziculelor seminale ale prostatei, glandelor Cowper i ale mucoasei uretrale. Culoarea si consistenta spermei difera de la ejaculare la ejaculare si de la barbat la barbat. Sperma este de culoare alb transparent, opalescenta- galbuie, alb gri, transparenta, galbui transparenta, transparent gelatinoasa, etc, iar mirosul fad caracteristic. Sngele n sperm i poate da o culoare de roz sau rou, fiind cunoscut ca hematospermie, indicnd o problem medical care trebuie evaluat de un doctor dac nu dispare rapid. Proprietatile spermei Cercetrile au demonstrat ca sperma are proprietai antidepresive. Studiile arat c femeile ce foloseau anticonceptionale moderne, si si in urma finalizarii actului sexual, sperma intra in vagin, se simeau mai bine. Procesul eliminrii spermei se numeste ejaculare. Sperma contine 10% elemente figurate ( spermatozoizi si celule seminale ), restul de 90% fiind plasma sau lichidul seminal provenit din secretiile cailor seminale si ale glandelor anexe ( prostata, veziculele seminale, glandele Cowper). De asemenea sperma ejaculat( intre 300 si 500 de milioane de spermatozoizi) conine 5 7 calorii, aminoacizi, fructoz, ap, vitamina c, acid citric, enzime, proteine i zinc, o adevarata resurs de vitamine. Consistenta ei este asemanatoare unui ou crud. Gustul si mirosul spermei difera de la brbat la brbat dar si de moment sau alimentaie care schimb calitatea acesteia. Consumul de apa joac un rol foarte important n consistena ei. De exemplu, la un barbat ce mananca multa carne si condimentat va transmite acest gust si spermei, care va deveni mai acida. La vegetarieni, gustul va fi unul mai dulceag, sarat sau chiar fara gust, mai incolora sau apoasa dar si alb transparent. La carnivori, sperma este mult mai alba si consistenta. Mai demult sperma era folosita de sportivele de performanta pentru rezultate deosebite. Volumul spermei ejaculate este de 2 5 ml si depinde, in mare masura, de activitatea secretoare a glandelor anexe prostata, vezicule seminale, glande uretrale), ca si de secretia epididimului si a testiculului. La emisie sperma are un aspect mai dens si grunjos si apare densificata. In aer liber ea devine fluida, datorita unor fermenti.

SPERMATOZOIZII

-sunt formati dintr-o poriune bombat care formeaz capul i o prelungire, ca un filament, mobil, numit coad , legate ntre ele printr-o poriune intermediar. Spermatozoidul uman privit la microscop are o structura complexa. Intr-o descriere sumara, capul prezinta la varf o deformatie numita cromozom, iar la baza, nucleul. Coada spermatozoidului are o lungime de 3040 microni si se sfarseste cu filamentul terminal, de 5-10 microni. Ei se deplaseaza cu o vitez aproape egala lungimii lor ( 6 + 10 mm / sec.) cu capul inainte prin impulsurile date de miscrile si ondulaiile transversale ale cozii. Numarul spermatozoizilor variaza in limite normale intre 60 si 120 milioane pe ml. Vitalitatea si capacitatea fecundanta sunt strans legate de mobilitatea spermatozoizilor. Spermatozoizii care iau nastere in tubii seminiferi ajung in caile spermatice. Acestea nu sunt numai niste simple conducte, prin care trec spermatozoizii spre exterior, ci, concomitent, sunt formatiuni excretoare, al caror produs are multiple functii. Excretia veziculelor seminale si a prostatei formeaza in mare parte lichidul seminal. Caile spermatice, prin conformatia lor anatomica, au un rol mecanic de trecere pentru spermatozoizi si, prin produsul lor de excretie, contribuie la desavarsirea maturizarii spermatozoizilor. Acest rol, de maturizare a elementelor sexuale, il are in special epididimul. Mobilitatea si rezistenta normala sunt proprietati pe care spermatozoizii le dobandesc in timpul trecerii prin epididim. Factorii care determina progresiunea spermatozoizilor in epididim sunt: forta care rezulta din formarea continua de spermatozoizi de catre testicul, miscarile ciliare ale celulelor canalelor eferente si contractiile musculaturii din regiunea genitala. Excretiile veziculelor seminale si ale prostatei au un rosl nutritiv pentru spermatozoizi si le inlesnesc progresiunea pana la exterior. Excretia glandei prostatice contine fermenti care joaca rol in densificarea si lichefierea spermei.