CATEVA ELEMENTE DE TEHNOREDACTARE

Pastrati textul impachetat, fara a-l fragmenta excesiv. Evidentiati intotdeauna citatele, fie doar prin ghilimele fie si prin schimbarea tipului de litera sau bold-ire. Identificarea sursei citatuluii poate face in trei moduri: 1. printr-o paranteza rotunda in urma citatului in care se inscriu numele autorului si numarul paginii din lucrare (Castells, 278); se face astfel trimiterea la Bibliografie, unde lucrarile din care se citeaza sunt listate dupa numele de familie al autorului, in ordine alfabetica (a se vedea modelul de la sfarsitul acestui text). Daca autorul respective este citat cu mai multe lucrari, atunci in paranteza se introduce si anul publicarii lucrarii (Castells, 1995, 278) sau (Castells, 1995, p278); daca sunt mai multe lucrari din acelasi an, atunci ordonarea se face prin adaugarea unei litere mici dupa anul publicarii, indicand ordinea de listare in bibliografie (Castells, 1995a, p278). Desi cea mai comoda metoda de indicare a sursei (si care lasa notele disponibile pentru alte scopuri), dupa model anglo-saxon, la noi acest fel de indicare a sursei nu e foarte folosit prezinte, e drept, inconvenientul intreruperii cursivitatii textului (dar e foarte usoara la redactare, pe de alta parte). 2. prin nota de subsol1. Nota de subsol poate cuprinde referinta ca mai sus 2, sau poate cuprinde numele autorului, titlul lucrarii si pagina 3. Atunci cand doua referinte successive sunt din aceeasi lucrare, se poate folosi in subsol mentiunea ibidem4, evident pentru evitarea repetarii. Daca referinta a fos mentionata la o nota anterioara, dar nu la precedenta nota, atunci se foloseste mentiunea idem supra, urmata de numarul notei la care a fost mentionata sursa 5. Identificare sursei in nota de subsol este cea mai folosita, neimpiedicand cursivitatea textului, dar blocand acest fel de note la a fi folosite pentru altfel de remarci 6. Daca se folosesc notele de subsol (footnote) pentru identificarea sursei, atunci comentariile se pot lista prin note de sfarsit (end-note , a se vedea mai jos). Atentie, word-ul ordoneaza automat numerotarea notelor de subsol dintr-un text, deci pot oricand fi introduse noi referinte iar programul le renumeroteaza pe celelalte. 3. prin nota de sfarsit [de capitol sau de lucrare]7, care adauga notele la sfarsitul textului lucrat; acest fel de note este utilizat atunci cand se doreste inscrierea unor comentarii mai lungi, a caror prezenta in text nu e neaparat necesara, iar mentionarea lor in foot-note sau paranteze ar stanjeni punerea in pagina sau lizibilitatea textului. Pentru referinte, deci, folositi una din primele doua modalitati. Puteti face trimiterea la referinta/sursa si atunci cand nu citati exact, dar invocati opinia sau rezumati un text din autorul respectiv. Parafraza se face cu ajutorul unei expresii de tipul potrivit lui Castells, urmata de indicarea in paranteza a anului lucrarii (1995b), trimitand astfel la bibliografie. Nu lasati prea multe randuri libere poate ca obtineti un numar mai mare de pagini, dar si un text labartzat, greu de urmarit. Un rand pentru a marca fragmente diferite de text (ca mai sus) sau pentru a separa titlul unui sub-capitol de textul sau. Numerotati si diferentiati prin marime de
1 2

Care se introduce prin insert-reference-footnote din meniul word. Castells, 1995a, p278 3 Manuel Castells, The Rise of Network Society, p278 4 Ibidem 5 Idem supra, 2 6 Cum ar fi cometarii scurte, sau identificarea citatului in limba in care a fost scris, ori altele. 7 Acu descopar ca programul de pe calculatorul asta nu mai are asa ceva, dar ar trebui sa fie la insertreferene-endnote.

litera, prin boldire, prin italice, sau prin FOLOSIREA MAJUSCULELOR titlurile
capitolelor de cele ale subcapitolelor (si inferior) sau ale partilor (superior). In principiu, ordine este PARTEA, CAPITOLUL, SUBCAPITOLUL, Sectiunea, dar puteti fi relativ inovativi. Evitati numerotari de genul A.1.3.5. sunt greu de urmarit si arata contabilicestenu uitati, nu fragmentati excesiv textul. Daca aveti problema inverse un text prea lung si care ameninta sa devina neatractiv grafic pentru lectura, atunci utilizati spatii de un rand intre parti importante ale sale, utilizati evidentierea prin bold sau prin italice, sau prin subliniere (dar nu toate deodata!) a cuvintelor cheie sau a mesajelor cele mai importante pe care le transmite textul. Toate ilustratiile se numeroteaza, dar separate pe categorii. Puteti deci avea : Harta 1, 2, 3;Planul 1, 2; Figura/Schema 1,2,3; Foto 1, 2, 3. Sursa (autorul, dar si publicatia din care reproduceti) trebuie indicate intotdeauna. Acest lucru se poate face in trei feluri: a. atat autorul cat si publicatia sunt listate sub foto/schema e greoi, ocupa spatiu excesiv in text; oricum lucrarea de unde sunt preluate trebuie sa apara in bibliografie; modelul este: Foto 1 Centrul orasului Brasov, autor George Georgescu, in Georgescu, 2001, p34,; b. mentionarea autorului sub ilustratie, dar sursa e mentionata in LISTA ILUSTRATIILOR [a se vedea mai jos]; modelul este: Foto 1 Centrul orasului Brasov, George Georgescu. c. Atat numele autorului cat si trimiterea la sursa sunt facute in LISTA ILUSTRATIILOR, sub fotografie nefiind trecut decat titlul [ Foto 1 Centrul orasului Brasov] sau nici acela [Foto 1], desi va sfatuiesc sa treceti cate un titlu la fiecare desen, figura, foto Fiecare categorie de ilustratii (inclusive tabelele, daca aveti in text asa ceva) este listata separate, intr-o lista proprie, cu indicarea obligatory a sursei (indiferent de ceea ce ati folosit in text, sub figura/foto etc). Veti avea deci Lista fotografiilor, Lista schemelor etc. In dreptul fiecarui element de pe lista se trece in mod oblgatoriu pagina din text la care se afla. Aceste lista pot fi puse la inceputul lucrarii, dupa cuprins si inainte de planul de idei sau introducere (asa e cel mai academic si operational, dar nu pare prea elegant intotdeauna) sau pot fi plasate la sfarsit, inainte de ANEXE. ANEXELE (care au marele merit ca pot ingrosa lucrarea) pot cuprinde orice vreti voi: articole preluate integral, ilustratie in extenso, tabele de date, orice pise a caror invocare este utila dar a caror nserare in text l-ar fi dezechilibrat. Anexele se numeroteaza, lista lor poate fi pusa alaturi de celelalte liste (la inceputul sau la sfarsitul textului), se evidentiaza in Cuprins si se plaseaza la sfarsitul lucrarii, uneori chiar intr-un volum separate. In sfarsit, pentru acum, BIBLIOGRAFIA. Puteti redacta bibliografia intr-o singura lista, sau mai doct sa listati separat Carti, Articole, surse WWW. O alta separare posibila este intre lucrarile din care se citeaza si cele care sunt invocate sau doar au fost parcurse, fara a se cita din ele.

Exista mai multe feluri de a evidentia lucrarile in bibliografie. Cel mai uzual foloseste ordinea alfabetica a numelui de familie al autorului (autorilor); acesta este urmat de anul publicarii, titlul lucrarii, anul de publicare, locul de publicare, numele editurii. Titlul se evidentiaza de obicei cu italice. EXEMPLU Castells, Manuel (1996) The Rise of the Network Society, Oxford, Blackwell. Daca e vorba de un articol, atunci se mentioneaza si numele articolului, si numele revistei: Zachi, Arpad (2007) Despre spatiile publice, in Arhitext, nr.10/2007, pag.15, Bucuresti, Ed. Arhitext Design. Daca sunt mai multi autori, se citeaza toti, in ordine listarii lor pe lucrarea cu pricina. Ar mai fi unele lucruri de scris, dar timpul nu-mi permite acum ;-) Retineti ordinea: Foaie de titlu Cuprins Liste (foto, scheme, tabele, anexe) Plan de idei Partea I Capitolul 1 Subcapitolul 1.1 Etc Anexe Succese multe si sper sa va fie utile (INCA) observatiile acestea. SI INCA CEVA: Eu am scris fara diacritice acest text..voua nu prea va e recomandata aceasta abordare!!!!

Liviu Ianasi, februarie 2012