Test Proiectiv Cine Sunt Eu

C S E („CINE SUNT EU?

") - o probă de cercetare şi cunoaştere a Eului şi a personalităţii

1. PREMISE În investigarea Eului şi a personalităţii au fost utilizate cu precădere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso nalitate, scalele de interapreciere şi mai ales testele proiective care permit o abordare analitico -sintetică a personalităţii, a structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate, a tendinţelor, aspiraţiilor, intenţiilor şi motivaţiilor asc unse, aspecte greu, dacă nu chiar imposibil, de depistat prin intermediul testelor psihometrice. Se consideră însă că deşi aceste instru mente furnizează informaţii relevante care pot fi interpretate şi în termenii „calităţii Eu-lui", de cele mai multe ori au fost inadecvat proiectate, incluzând itemi ce nu corespundeau concep tului de Eu. De aceea, a fost necesară orientarea tot mai insis tentă spre descoperirea sau cel puţin adaptarea şi perfecţionarea unor instrumente care să diagnosticheze mai direct calităţile Eu-lui. în 1950, F. J. T. Bugental şi S. L. Zelen 1 au imaginat o probă care consta în solicitarea subiecţilor investigaţi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea „Cine eşti tu?*, în 1954, M. H. Kuhn şi T. S. Mc. Partland 2 au diversificat proba cerând subiecţilor
J. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: l Vie W-A- Y techiniques, Journal Personality, 1950,18,483 -498. 2 M. H. Kuhn, T. S. Mc. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes, American Sociological Re wiew, 1954,19,68-75.
1

121

să completeze, într-un timp de 15 minute, 20 de spaţii care înce peau cu formularea „Eu sunt...". Proba este cunoscută în lite ratura de specialitate sub denumirea de TST — Twenty Statements Test (testul celor 20 de propoziţii) sau WAY — Who Are You? (Cine sunteţi voi?). în 1974, R. W. Coan 3 modifică întrucâtva tehnica propunând subiecţilor să formuleze cât mai multe răspunsuri, în două minut e, la întrebarea „Cine eşti tu? a. Tot el arată însă că cei investigaţi ar putea răspunde şi la alte întrebări, cum ar fi: ce vreau de la viaţă?; care sunt cele mai importante lucruri pe care le fac?; dar cele pe care le -am făcut?; ce gândesc alţii despre mine?; există lucruri despre mine pe care alţii nu le înţeleg? În linii mari aceste probe sunt asemănătoare putând fi înca drate în categoria testelor proiective de completare. Diferenţele dintre ele apar în ceea ce priveşte: modul de formulare a cerinţei probei (răspunsuri la o întrebare sau completarea unor începu turi de fraze); numărul de răspunsuri solicitate, implicit, linii ta rea/nelimitarea numărului răspunsurilor (trei, 20 sau cât mai mul te); limitarea/nelimitarea timpului de elaborare a răspunsur ilor (2 minute, 15 minute, fără restricţii de timp). După părerea noas tră aceste diferenţe pot conduc e la apariţia unor disfuncţiona lităţi. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenţează monta jul psihologic al subiectului. Când acesta este întrebat direct „Cine eşti tu?" n-ar fi exclus să apară un reflex de apărare sau senzaţia că este obligat din afară, de o altă persoană să se in trospecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiecţie. Apoi, cerinţa de multiplicare a numărului răspunsurilor l -ar putea stresa pe subiect, l-ar determina să repete anumite răspun suri, fie într-o formă identică, fie în una uşor modificată sau să inventeze trăsături care nu-i aparţin. în sfârşit, atât limitarea nu mărului de răspunsuri, cât şi a timpului de fo rmulare a lor creează condiţii restrictive cu efecte negative asupra procesului de autodezvăluire. Se ştie că în condiţii de forţare, de impunere activitatea psihică este mai puţin productivă. în ceea ce ne pri veşte, considerăm că important în asemenea p robe este să se obţină cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel încât sar R. W. Coan, The optimal personality. An empiricul and theoretical analysis, New York, Columbia UniversUy Press, 1974.

122

apoi. nu le semnaţi. când doriţi voi. — evitarea furnizării oricăror sugestii în legătură cu con ţinutul propriu-zis al răspunsului. voi. cunoaştere şi intercunoaştere. Centrul de cercetări pentru problemele tineretului. I Instructajul verbal adresat subiecţilor este urmă torul: I „Vă rog să elaboraţi o compunere cu titlul „Cine sunt Eu? ”. Lucrările sunt anonime. Imaginaţi-vă că fiecare dintre voi şi-a formulat o asemenea întrebare şi trebuie să răspundă în scris la ea. Printre acestea enumerăm: — crearea la subiect a sentimentului. 4 123 . ce stări trăiţi în legătură cu ea. Puteţi să vă elaboraţi lucrările acasă. convingerii sau cel puţin a „iluziei" că el însuşi şi -a formulat întrebarea." În acest instructaj verbal sunt cuprinse nu numai principalele cerinţe metodologice ale probei. Buşteni 25-27 mai 1988. cum o consideraţi. inhibiţii. O probă de autocunoaştere. Am considerat că asemenea efecte pot fi obţinute prin aplicarea unei probe pe care convenţional am denumit-o C S E („Cine Sunt Eu?") 4. pentru a se înlătura contami Proba a fost prezentată pentru prima dată public în mai 1988. ci şi modalităţile de soluţionare a lor. participare.cina formulată să nu i se mai pară ca fiind impusă. înainte de a vă începe lucrările vă rog să notaţi care este prima voastră reacţie faţă de întrebarea de mai sus. iar cel care ia pus-o n-a fost decât ecoul propriilor lui intenţii (se obţine prin invitarea subiectului de a -şi imagina că singur şi-a formulat întrebarea). Relataţi cât mai multe lucruri despre voi. Dacă totuşi cineva vrea să le semneze este liber s-o facă. aşa cum şi cât vă cunoaşteţi până acum. aşa cum vă ştiţi. 482-492. baraje. educaţie. chiar spontaneitatea acţiunilor lui pentru a-l debloca de orice reţineri. 2. cu rugămintea ca după ce le-aţi terminat să mi le predaţi. Vezi: M. Dacă cineva nu poate sau nu vrea să scrie despre el este liber să n -o facă. proba constă într-o compunere pe care subiecţii trebuie s-o facă despre ei înşişi. Zlate. În: Tineret. IV. libertatea de acţiune. PROBA C S E („CINE SUNT EU? ”) — CERINŢE METODOLOGICE În esenţă.

de conţinut sau de formă a redac tării.eliminarea tuturor condiţiilor restrictive de elaborare a răspunsurilor: de timp. de sporire a sentimentului de responsabilitate).incitarea amorului propriu al subiectului. de loc. scria: „Ce anu 124 . a dorinţei sale de a nu fi mai prejos decât alţii.insistarea asupra necesităţii de a se preciza „prima reac ţie" faţă de întrebarea formulată (aceasta reprezentând o „capca nă psihologică" prin care subiectul este „împins" să se angajeze în probă nu doar intelectual-cognitiv.asigurarea anticipată a sincerităţii răspunsurilor (care se obţine prin garantarea anonimatului lucrărilor). Unii psihologi manifestă o oarecare îndoială în legătură cu posibili tatea cunoaşterii personalităţii prin tipul de probe la care ne -am referit mai înainte. Kuhn şi Mc. ci şi cel subiectiv propice).de Bugental. . de exemplu. Un prim demers întreprins 1-a constituit consultarea literaturii de specialitate pentru a vedea în ce măsură asemenea moda lităţi există şi mai ales care este valoarea lor de dia gnostic. comentând tes tele propuse. 3. care ţinteşte spre trezirea şi a mplificarea mecanismelor de proiecţie ale subiectului (se obţine prin recomandarea elaborării lucrărilor acasă.narea sau centrarea subiecţilor pe cele sugerate (de aceea li se cere să scrie „cât mai multe lucruri despre ei"). W. G. O STRATEGIE DE PRELUCRARE ŞI INTERPRETARE A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREA PROBEI C S E Una dintre problemele cu care ne -am confruntat imediat după conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute prin aplicarea ei. Partland. . când există nu numai timpul fizic necesar. de angajare în probă. . ci şi afectiv-sentimental). de a nu -şi periclita statutul (formularea din instructaj care îi dă posibilitatea de a nu răspun de „dacă nu poate sau dacă nu vrea" ţinteşte spre obţinerea unui efect invers. Allport. .

a stabilit existenţa a patru tipuri de răspunsuri: propoziţii de tip A (conţin caracteristici generale sau particularităţi de ordin fizic). societatea). Editura Didactică şi Pedagogică. directe. propoziţii de tip C (cuprind caracteristicile de ordin psihic ale individului). restrictive. Louis Zurcher (1972) 6. reflectate. situative. incoerente. exaltate etc. complexe. The mutable Self. 411. A.279-291. dar în unele cazuri ies la iveală informaţii importante privind identificările si imaginea de sine" 5.181-185. Futurist. după" autoare.3. Personologul american are numai parţial dreptate. natura. fie Q. Bucureşti. care implică inter pretări personale variate). Partland îm părţeau răspunsurile subiecţilor în două categorii: consensuale (în legătură cu care consensul membrilor societăţii este maxim) şi subconsensuale (mai vagi. narcisiste. propoziţii de tip D (includ identificări mai complexe. Dominanţa unui tip de propoziţii | printre toate celelalte indică prezenţa la subiect a unor tendinţe accentuate. chiar de ordin filosofic. evazioniste. dominanţa propoziţiilor de tip A evidenţiază prezenţa unor tendinţe egocentrice. identitatea de nume. Caracteristici manifeste şi latente diagnostice într-un test proiectiv verbal. ducând mai departe analiza lui Zurcher. evaluative. propoziţii de tip B (se referă la caracteristicile statutului social actual al subiectului). clasifică răspunsurile subiecţilor în: descriptive. ample. aplicând testul WAY. 125 . Allport. 1975. De exemplu. variabilele de consens (apreciate comparativ cu numărul total de răspunsuri). reliefarea identităţii de sex. cu lumea. p. Ursula Şchiopu. dar greşeşte arunci când afirmă că „nu este clar" ce s -ar putea face cu astfel de răspunsuri. Coan introduce patru criterii în ana liza răspunsurilor recoltate: influenţa Eului (numărul total de răspunsuri). şi contrazicerile care apar fie între propoziţii.me trebuie făcut cu aceste răspunsuri nu este clar. Semnificative sunt. Structura si dezvoltarea personalităţii. condiţionate. Măria Gârboveanu. Kuhn şi Mc. W. mai imprecise. Ursula Şchiopu şi Măria Gârboveanu (1975)7.5. 1972. 1981 . După modul de exprimare al subiecţilor propoziţiile pot fi: simple. clare. El apreciază corect că aceste teste ne -ar putea ajuta la surprinderea „identificărilor şi imaginilor de sine 4* ale subiecţilor. „Revista de psihologie". Louis Zurcher. impregnate de simboluri filosofice.

Cost eşti — pentru elevi şi studenţi. mecanică-informatică. studenţi din anii I. -* ' _ Subiecţii erau diferiţi între ei prin: vârstă (adolescenţi. filosofie-istorie — ia studenţi. 126 . 1 -a constituit aplicarea probei C S E pe un număr de 591 subiecţi 8 şi analiza profundă a compunerilor recoltate. matematică — la cadrele didactice). Analiza preliminară vizează cercetarea începutului compunerilor în care subiecţii îşi precizează „prima reacţie** faţă de întrebarea formulată. Târgovişte.în cadrul uneia şi aceleiaşi propoziţii. când. Craiova. cadre didactice cu peste 10 ani vechime în Învăţământ). pedago gic. feminin). profite de specializare (filolog ie -istorie. reacţiile stârnite de întrebare în subiect. electrotehnică. „obsedantă". construcţii. statut social (elev. matematică . „pusă la timp". chimie. construcţii de maşini — la elevi. de câte ori. IV. Un al doilea demers pe care l-am întreprins în vederea găsirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a r ezultatelor. ele fiind. pe care o prezentăm în continuare. Piteşti. aşa cum se va vedea mai departe. Multe dintre aceste modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultate lor obţinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative şi pentru proba concepută de noi. Asemenea contradicţii re flectă gradul de maturitate/imaturitate al personalităţii. Iaşi. Din acest punct de vedere. „încurcată". preluate şi integrate corespunzător punctului nostru de vedere. student. locul unde îşi desfăşoară activita tea (Bucureşti. matematică. bazată pe trei tipuri de analiză şi mai multe modalităţi de valorizare. 8 . mult mai în acord cu specificul probei noastre. sex (masculin. III. cadru didactic). profil didactic. importante pen tru cercetător sunt: „calificativele" acordate întrebării.fizică. „de nepătruns". nivel educaţional (elevi din cla sele IX-XU. „absurdă". adulţi). matematică-fizică. „firească". „stupida". mecanică. „cea mai dificilă din câte am auzit". în ce împrejurări?). „Calificative" acordate întrebării: „ciudată şi totuşi inteligentă* 4. În urma coroborării constatărilor făcute în cele două demersuri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu crare şi interpretare a răspunsurilor obţinute la C S E. „delicată". familiarizarea/nefamiliarizarea subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă şi -a mai pus sau nu întrebarea respectivă. Pentru toate aceste „variabile" redăm în continuare exemplificări din compunerile recoltate de noi. „cheie". diferite judeţe din sudul ţării — pentru profesori).

îndoială („când am auzit întrebarea prima reacţie a fost că nu voi şti niciodată cine sunt Eu"). Reacţii stârnite de întrebare in subiecţi: uimire. „bizară". „scurtă. îmi este uşor să vorbesc despre mine". „în funcţie de momentul în care ţi-o pui ea este ca un pumn în plexul solar sau ca o compresă care-ţi răcoreşte fruntea cuprinsă de febră" etc. ele sunt transparente în raport cu nivelul de cunoş tinţe. pot fi reţinute în vederea corelării lor cu rezultatele obţinute în urma efectuării analizei pri mare. m-am mai analizat şi altă dată. „mi-am pus-o când aveam 14 ani". profunzimea sau infantilismul gândirii. „nu reuşesc să-mi revin"). Răspunsurile care vizează gradul de familiaritate cu întrebarea dispun de o dublă semnificaţie: pe de o parte. dar sunt sigură că trebuia s-o fac mai de mult"). suspiciune („de ce mi se pune oare întrebarea. ezitare. pe de altă parte. ele exprimă viziunea subiec tului asupra posibilităţilor cunoaşterii de sine (corectă. teribilistă. dar conduc şi spre concluzii în plan cognitiv privind conştientizarea semnificaţiei întrebării. inhibare („sunt total blocat în faţa ei". dar enigmatică". I Gradul de familiarizare cu întrebarea: „nu mi -a venit niciodată în minte". de instrucţie şi educaţie. mirare. „iată o întrebare pe care mi -am pus-o de multe ori.). rănirea orgoliului („mi-e ciudă că altcineva decât eu mi-a pus această întrebare"). „mă ştiu. „cea mai interesantă. mă cunosc. subiecţi care declar ă că şi-au pus de multe ori întrebarea res127 . „Calificativele" asociate întrebării scot la iveală unele parti cularităţi ale subiecţilor. „Reacţiile" exprimate de subiecţi scot la iveală nu numai unele stări afective situative. Teoretic pot apărea patru situaţii: 1. infatuată). emoţie puternică („auzul acestei întrebări îmi străbate inima şi simt cum îmi creşte pulsul"). spre „dramatizare". „mi-o pun ori de câte ori mă aflu la o răscruce de drumuri în viaţă". cu unele î nclinaţii (spre abstractizare.„deosebit de dură". cum să răspund la ea ca sa nu dezamăgesc şi mei să nu spun lucruri false"). „cumplită". complexitatea sau simplitatea lor cognitivă. „sen sibila". cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea faţă de procesul autocunoaşterii. spre minimalizare etc . descumpănire. „mi-o pun mai ales în momente de insatisfacţie personală". mobilitatea sau inerţia şi rigiditatea conduitelor intelectuale. supleţea. a necesităţii de a efectua mai des astfel de autoobservaţii şi autoanalize. dar şi cea mai grea". regret („sincer să fiu nu mi -am pus-o niciodată. realistă sau uşor exaltată. dar al cărei răspuns nu l -am găsit încă". De asemenea.

incongruente. între „declaraţii" şi „realizări".pectivă. Virgin ia M. evaluarea lor pe baza unor crit erii. sărăcăcioase. Progress in Experimental Personality Research. subiecţi care declară că îşi pun pentru prima dată întrebarea respectivă. capa citatea de autocunoaştere ocupă un loc Important. 4. 1. Reinecker.2. fie a unora inconstante. San Francisco.1974. London. sex. Dat fiind faptul că temele şi subtemele cu noaşterii de sine sunt numeroase şi că exemplificarea lor ar ne cesita mult spaţiu tipografic. ocupaţie). subiecţi care declară că şi -au pus pentru prima dată întrebarea respectivă. Identitatea (1. cu contradicţii şi conflicte între planul real şi cel aspiraţional. 2. *. fapt care arată că au tendinţa de a -şi subaprecia posibilităţile de autocunoaştere. sumare. vo l 7. 1. că se cunosc bine şi care realizează compuneri realmen te interesante. multilaterale. Goodstein. ceea ce evidenţiază o di latare a imaginii referitoare la posibilităţile de autocunoaştere. 3. 128 . 1. D. subiecţi care declară acelaşi lucru. nume. dar care redactează lucrări simple. regăsim aici relaţia (de concordanţă/ne concordanţă) dintre capacitatea de autocunoaştere şi capacitatea de autodezvăluire 9. adâncite. New York.. Analiza primară presupune efectuarea a două categorii de demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunoaşterii de sine. Vezi: L.4. nevoia de 9 În literatura de specialitate se consideră că printre factorii autodezvăluirii. că nu se cunosc. în esenţă.3.1. Asemenea si tuaţii arată fie existenţa unor personalităţi armonioase. dar compun lucrări ample. 1. probând astfel concordan ţa dintre propriile capacităţi de autocunoaştere şi tra ducerea lor în fapt.FactorsaffectingSetf-Disclosure: A review of theliterature. bogate. Academic Press. A. complexe. Maher (Ed). Analiza de conţinut efectuată asupra celor 591 compuneri ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine. Exprima nevoia de afişare. vârstă. că nu se cunosc de loc sau aproape deloc şi care confirmă aceasta prin compunerile redactate. ceea ce reliefează viziunea lor realistă asupra posibili taţilor de autocunoaştere şi traducerea lor în fapt. implicit de consolidare a iden tităţii ca premisă ce va asigura unicitatea persoanei. echili brate. ne mulţumim doar cu prezentarea denumirii şi semnificaţiei lor în cunoaşterea personalităţii. în: B.

nevoia de afiliere şi integrare socială.2.1. Sistemul relaţional (6. 3. de protejare sau de simulare a Intimităţii. Sunt transparente şi pentru anumite trăsături caracteriale (sinceritate. autostăpânire şi autodirijare.apartenenţă şi de identificare cu im grup de vâ rstă.1. 5. profunde. Oferă informaţii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau contractat. trăsăturile pozitive sau negative fiind un fel de „pulsaţ ii" ale personalităţii ce-i dau forţă şi stabilitate sau o slăbesc şi dezagregă. acceptat sau respins. de moment. nevoia de auto depăşire etc). 6. dorinţe (5. potenţialul interrelaţional (crescut sau scăzut). caracteriale. precaritatea relaţiilor. sex sau ocupaţional. Exprimă tendinţele acute spre autocunoaştere. 5. Din judecăţile abso 129 . sensibilitatea şi selectivitatea interrela ţională.2. Exprimă nevoia de intimitate.3.4. bogăţia şi profunzimea intereselor. 7. minore. anumite de fecte sau imaturităţi fizice reprezentând deseori punctele „febri le". cu prietenii). cu colegii. 5. 3. le gate de căsătorie).2. de mare perspectivă). 3. 3. 6. 4. vocaţionale.4.' 2. Pot fi transparente şi pentru anumite tensiuni sau complexe psihice. de împlinire şi realizare prin altul. ca şi mobilizarea resurselor psihice în vederea sporirii forţelor şi po tentelor adaptative.3. Trăsăturile psihice (3.1. Preferinţe. Relevă disponibilităţile pentru activitatea de învăţare şi muncă.3. tendinţe psihonevrotice).2. extensia. temperamentale. de timp liber. aptitudinale. de evaluare a stă rilor afective complexe. adecvarea sau nonadecvarea propriilor posibilităţi. atitudinile faţă de performanţele obţinute. Înfăţişarea fizică.1. Opinii si experienţe (7. realismul sau romantismul lor. Rezultatele la învăţătură sau în muncă. Scoate la iveală disponibilităţile sociorelaţionale. gradul de implicare în realizarea lor practică. legate de prima iubire. Evidenţiază nivelul dezvoltării intelectuale. 7. 6. autoacceptare. multitudinea sau unilateralitatea preo cupărilor. profunzimea sau superficialitatea. 5. cu părinţii. Furnizează informaţii cu privire la Eul psihic (spiritual). „nevralgice" ale existen ţei individului.

Izolarea şi închiderea în sine. persistenţa unor conduite specifice etapelor depăşite sau avansul accelerat spre statute şi roluri noi. maturitatea în gândire sau uşorul infantilism cognitiv şi comportamental.2. îndoială şi nesiguranţă. stilul şi modul personal de viaţă. nihilism. Unitatea persoanei.1. Unicitatea persoanei (10. 14. neconştientizarea unicităţii). 12. Evidenţiază nevoia de unitate. realiste. romantice). rolurilor sociale. nevoia de confort psihic. dar şi pentru relativa fragilizare a potenţialului adaptativ. coerenţă şi stabilitate psihocomportanientală. dorinţa de afiliere la grupurile sociale. certitudinea autocunoaşterii.2. implicare şi participare socială eficientă) 12. potenţia l scăzut de relaţionare socială. Traduce aspiraţia de diferenţiere şi singularizare. ignoranţă/infatuare. exigenţe spo rite faţa de sine. Căutarea de sine. 13. Adaptarea şi integrarea socială (12. tendinţa de echilibrare cu sine şi cu lumea. 14. 10. 13. certitudinea lipsei autocunoaşterii'.1.1. exagerarea exigenţelor. exclusivism. reverie. 8. Atitudini faţă de viaţă şi problemele ei (13. reacţiile provocate de ea (14. a unui sistem evaluativ şi auto evaluaţiv. existenţa unor disponibilităţi în acest sens.2.. Este transparentă pentru tendinţa de interiorizare ş i autoanaliză. neîncredere totală în posibilităţile cunoaşterii de sine).lutizatoare transpar: precaritatea experienţelor afective. Arată disponibilităţile pentru învăţarea şi jucărea. dificultăţi de adaptare şi inte grare socială). Reliefează: nevoia acută de autodesci frare.2.1. 11. dar şi pentru dificultăţi de adaptare şi integrare socială. nar 130 . corelată cu cea de evitare a disonanţelor creatoare de disconfort 10. spre. conştientizarea complexităţii şi dificultăţii pro cesului autocunoaşterii. de par ticipare la viaţa socială. susţinere şi înţelegere a comportamentelor altora. tendin ţele. Evidenţiază disponibilităţi pentru introspecţie. ca şi orientările valorice. Valoarea autocunoaşterii. conştientizarea ei. Scoate la suprafaţă: existenţa/nonexistenţa unor atitudini ferm conturate. Este semnificativă pentru atitudinile de evaluare. 9.4. pendularea între diverse stări contradictorii (certitudine/incertitudine.3. de pasivitate. în subtext ascunde tensiuni cres cute în planul adaptativ. scoţând la . 14. iveală comportamente de derută. 14.

Exprimă nevoia de personalizare. 17. condiţiile devenirii. 17. Nevoia de autoperfecţionare şi autodepăşire (16. de poză şi mimetism. autoetalare. Sistemul orientativ de valori (convingeri şi credinţe).1. Conflicte şi contradicţii.5. Filtrarea personală a ideilor. Evidenţiază trebuinţa de schimbare calitativă de conţinut şi de nuanţă a personalităţii. Arată existenţa unor motivatori superiori ai comportamentului. ca şi tendinţele de respingere a mascării. ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso nalităţii. Evidenţiază complexitatea cognitivă. nu oricum. imprecisă.2. încredere.proiectare a trăsăturilor pozitive).6. de implicare personală. insatisfacţie însoţită de descurajare. implicarea în acest proces sau expectativa în faţa lui. revoltaşi respingere. sub/supraaprecierea posibilităţilor de auto cunoaştere). sursele. dorinţa de a se schimba în bine. 16. 17. Marile întrebări şi frământări specifice vârstei sau per soanei în cauză. Atitudinea faţă de sine (17. 21. 20. factorii. pentru a lăsa o impresie bună.3. Reliefează trebuinţa individului de a fi el însuşi. derută şi derivă în faţa complexităţii cunoaşterii de sine. 19. inconstanţa şi incongruenţa psihocomportamentală sau 131 .1.cisism/autoflagelare. 15. 17. fie cu apariţia unor surse de tensiune psihică sau de frustrare. 18. Exprimă nevoia de schimbare. acţiunilor. reieşite din experienţele trăite. Transpar din ea aspecte subtile ale valorii personale. direcţională). 17. supleţea intelectuală. Devenirea personalităţii. vagă. 17. alteori traduc vagi tendinţe de sofisticare. Exprimă o certă „reorientarc" i către sine. obişnuinţa cu introspecţia. trucării personalităţii. nu prin intermediari sau prin împrumut ideatic şi comportamental. evenimentelor. uneori sunt transparente pentru aspiraţiile personale şi sociale. 16. semnifică fragilizarea. posibilităţi crescute privind realizarea unor generalizări proprii.4. de a-şi elabora un sistem cognitiv şi axiologic propriu. cu analiza subiectivă baza tă pe sisteme de criterii. De la caz la caz.2. autoflatare sau autoeclipsare. Nevoia de autenticitate. nevoia de autocunoaştere autentică. autonemulţumire. dar şi existenţa unor uşoare tendinţe de exibiţionism. 22. autoacceptare şi resemnare. neîncredere în forţele proprii.

2. fiind relevantă pentru abili tatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalităţii. 27. Lipsa lor arată stagnarea. 26:5. dedublat. dobândirii unora noi sau depăşirii celor vechi. 27. 24.7. pentru judecarea ei după esenţă şi nu după aparen ţă. Statutul persoanei în lume (25. diferen ţiată). dar şi de a fi dependent de alţii. 26 A. 26. locul Eului în structura personalităţii.1. de abstractizare şi generalizare psihologică. 25. 25.8.3.2.6. 26. scopul vieţii.1. definirea Eului. Scoate la iveală trebuinţa stabilizării statutelor. 27A. unitar şi armonios dezvoltat 27. ca şi procesul formării idealului de sine. devenirea Eului. incertitudinea lui).2. de a emite judecăţi de va loare. 23. 26. plafonarea per sonalităţii. Această temă reiese fie din întreaga compunere a subiectului. accentuat). certitudinea statutului. 26. Sistemul de imagini despre alţii (Eul reflectat).1. 23. Idealul de sine (23. instabil. Eul (26. sensul vieţii. faţetele Eului.1. angajarea personalităţii în procesul de venirii sale dialectice. Pune în lumină capacitatea de autocunoaştere (fină. 26.2. Tipurile de personalitate (27. capacitatea de a se aprecia pe sine de pe poziţiile altora.marea supleţe cognitivă. profundă. uşurinţa de a opera cu noţiuni şi concepte psihologice abstracte.3. 132 . modelul sau prototipul ideal). îndemânarea de a pătrunde în intimitatea vieţii psihice şi de a realiza corelaţii subtile. 23. fie din unele fragmente concentrate ale ei. semnificaţia cunoaşterii Eului). Evidenţiază capacitatea persoanei de a se proiecta. dorinţa expresă de autocunoaştere. Evaluarea celor 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine se realizează după următorul sistem de criterii : — completitudinea/incompletitudinea lucrărilor (numărul temelor şi subtemelor conţinute) care evidenţiază fie capacitatea subiectului de a se adapta fără dificultate sarcinii de autoforare.3. 26. de a se orienta şi focaliza într -o anumită direcţie. funcţiile Eului. cunoaşterea Eului. relaţiile dintre faţetele Eului. spiritul activ de cooperare. Exprimă nevoia autodefinirii prin raportarea la alţii. Anexa 1 prezintă câteva exemple de compuneri elaborate de 5 subiecţi.

— coerenţa/incoerenţa compunerilor relevă fie nivelul înalt de dezvoltare al gândirii. netransparenţa psihică. fapt care ajuta la identificarea rapidă a subiec Ursula Şchiopu. pu terea corelării şi diferenţierii acestora. — conţinutul lucrărilor deplasează analiza de pe aspectele cantitative pe cele calitative. predominanţa lor echivalează cu dezvoltarea near monioasă a personalităţii sau cu imaturitatea ei. neclaritatea înţelegerii sarcinii. o dominanţă exagerată ar putea fi coincidentă cu anumite tendinţe exclusiviste sau chiar psihonevrotice. cursivitat ea exprimării. dezvoltări dizarmonice ale personalităţii. insuficienţa concentrării şi selectivită ţii gândirii. ce traduc diverse dezechilibrări psihice. chiar definitorii ale subiectului. 133 . prezenţa lor indică superficialitatea şi inconsecvenţa gândirii. — contradicţiile şi contrazicerile sunt semnificative pentru logica şi profunzimea gândirii. spi ritul opozant. cit. oboseală. ceea ce coincide cu o mai bună funcţionare a mecanismelor de proiecţie. geneza.283. nedirecţionalitatea inteligenţei. Măria Gârboveanu 10). furnizând informaţii cu privire la natura. — relevanţa însuşirilor şi trăsăturilor descrise pentru persoana în cauză. fie lipsa de supleţe intelectuală. superficialitate. op. fie reticenţa.un grad mare sau mijlociu de transparenţă psihică. redusa cunoaştere de sine. trăsăturile caracteristice. la încărcătura cognitivă sau afectiv -motivaţională a compunerilor. spiritul intelectual clar şi ferm. consecvenţa ei. valoarea. existenţa unor tendinţe accentuate sau agre siv-latente. la ecoul celor redactate în conştiinţa subiectului. tra ducând diverse tensiuni latente ale procesului adaptaţiv. p. platitudine. pentru consecvenţa şi adevărul ei. Marin Gârboveanu. capacitatea de triere a informaţiilor. — dominanţa temelor (frecvenţa unora dintre ele în raport cu totalul general) indică punctele de maxim interes ale proce sului autocunoaşterii. fapt care re levă funcţionarea defectuoasă a mecanismelor de proiecţie sau blocarea lor (Ursula Şchiopu. uşurinţa înlănţuirii logice şi expresive a ideilor. la gradul de angajare în sarcină. devenirea personalităţii şi a însuşirilor ei.

maniera tip „ amalgam ". obiective. „Sunt un băiat de 18 ani. 4. detaşată. maniera exaltării poetice. Fiecare vede în mine altceva. maniera autoanalizei şi autoprezentării reci. distracţiile în general. de a împiedica acest proces. Iubesc muzica uşoară. comparaţii. conş tiincios. alteori impersonală. actual. fie pentru unele tendinţe ascunse ale subiectului ce constituie un potenţial latent (pozitiv sau negativ) care oricând ar putea deveni însă manifest. uneori personală. cum gradul de relevanţă a însuşirilor şi trăsăturilor psihice este diferit. 3. îmi place să am prieteni. de eludare a răspunsului. 3 sau chiar a tuturor celorlalte. Acest „ceva" reprezint EU pen tru fiecare dintre EI. cu răspunsuri vagi. 1. maniera tip „eschivă". Aş dori o atmosferă veselă în jurul meu. presărată cu metafore. originală. sincer. pe care le redăm şi exemplificăm în continuare: 1. corect. in colore.tului (când acesta nu-şi transcrie numele). stereotipe. implicaţi vă . dar şi j3 uşor rezervat şi timid. Deci EU reprezint în cele din urmă prezenţa fizică şi cea spi 134 . 5. la utilizarea datelor în procesul educării capacităţ ii de intercunoaştere. uneori profundă. alegorii. în seamnă că implicit aflăm şi diversele intenţii ale subiectului (de a se lăsa uşor descoperit. mai mult sau mai puţin din altceva. maniera laconică. alteori sterila şi pue rilă. cu prezenţa a 2. 6. dar vede CEVA. în mine însă nu pot vedea totul (aş fi to tuşi subiectiv). Redăm câteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste „ma niere". chiar cu redarea în versuri. un corp în timp. „Sunt un corp în mişcare. Noi am desprins şase ma niere generale de redactare a lucrărilor. mimetică. maniera filosof arii. cu înşiruirea oarecum seacă a informaţiilor. deşi nu ştiu să mi -i rac. 2. Aş vrea să devin pictor". de a in duce în eroare). de abatere de la subiect. Singurul lucru pe care-1 vedem toţi (şi EU şi EI) se datorează oglinzii. în tinzându-se de la „foarte relevante" până la „irelevante". 2. Analiza secundară urmăreşte stabilirea manierei generale de redactare a lucrărilor semnificativă fie pentru alte însuşiri şi tră sături decât cele furnizate expres prin temele şi subtemele auto cunoaşterii. combinată.

Sau: Sunt un atom. rezerve sau.rituală. 3. Sunt o persoană care „Mi -am scris numele cu paşii/Pe despletitele cărări ale timpului/Şi am pornit spre veşnicii/De mână cu aripa curcubeului". dacă este şi rămâne ancorat în concret şi cotidian sau daca se avântă pe culmile abstractului cupri ns în gândul filosofic). între apă. şi părţile „slabe". sunt o contemplativă care îşi impune activitatea. atitudinea faţă de procesul autocunoaşterii (dacă mani festă prudenţă. o adolescentă care se gândeşte la viitor. de fapt. Şi. „Nu cred că are mare importanţă cine sunt. destul că eu însumi cred că mă cunosc foarte bine". Acest tip de analiză furnizează informaţii cu privire la: gra dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă ştie să se autoanalizeze şi să se autodezvăluie. puritate şi dragoste. sunt şi voi f i un OM". 4. toamna fenigel şi frunză de aur. aspirând spre neantul de jos. 4. cer şi pământ/Sunt nimic şi totuşi ceva eu sunt/Sunt o frunză abia -nmugurită a unui pom/Am fost. dacă poate să-şi convertească stările subiective difuze în gânduri clare şi lucide. „Nu ştiu cine sunt. Sunt o fată obişnuita cu nimic deosebita de ceilalţi. autobiografia. dacă dispune de intenţia corijării însuşirilor negative). „Sunt ca oricare alta". şi fiecare dintre Bl este un EU". dimpotrivă. „Sunt un om". firea subiectu lui (daca este o fire raţională sau una sensibilă. „Cine ştie". aş putea spune că sunt cea mai activă fiinţă din câte cunosc pentru ca. esenţial este că sunt între EI. „Un băiat căruia nu-i place sa înveţe". de fapt. Totuşi dacă stau să mă gândesc cred că sunt un complex de sen timente şi trăiri ce formează învelişul spiritual al Terrei. iar iarna fluture muritor de zăpadă ce cade pe pământul peren". 5. vara grâul copt şi trandafir cerând curcubee şi ploaie. se „aruncă" nesăbuit şi [fără discernământ în el). PREZUMŢII ŞI COMENTARII Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se încadrează în rând ul celorlalte probe şl metode care îşi propun sondarea personalităţii (metoda biografică. Asemănările ei 135 . realistă sau poe tic-visătoare. dacă îşi cunoaşte părţile „tari". Parafrazându-1 pe Garcia Lorca. „Nu ştiu?". „Sunt un simplu muritor care visează să Fie pri măvara mărţişor împletind cele două culori. întrebarea este însă în ce proporţie? Răspunsul la ea depinde de moment. 6. studiul jurnalelor de însem nări personale şi a altor documente personale).

Dos Individium undseine Welf. din care apoi cer cetătorul extrage o serie de concluzii asupra „sensului vieţii*' şi a „individualizării" persoanei respective. Deosebirile dintre proba propusă de noi şi metodele amintite provin din substanţa şi conţinutul datelor prelucrate. 1968. care la un moment dat ar putea fi chiar identice. După opinia noastră. autonom-dependent — multe dintre acestea fiind trăsături temperamentale sau caracteriale. în esenţă. în sfârşit. Thomae. tema 5 (preferinţe. tema 3 (trăs ăturile psihice) acoperă unele dintre „categoriile cognitive" ale lui Thomae — închis-deschis. semnificaţie au nu atât temele în sine. Psihologul german H. Dacă me toda biografică şi metoda studiului jurnalelor de însemnări sunt prin excelenţă evenimenţiale. cât şi cu variantele mai noi ale acesteia. dar se referă şi la alte aspecte care depăşesc cadrul tematic al psihologului german. dar sunt mult mai analitice decât acestea. O asemenea diferenţiere apare atât în raport cu variantele clasice ale metodei biografice. Unele dintre temele cu noaşterii de sine stabilite de noi ar putea fi asemănate cu cele elaborate de psihologul german. subdivizate în 29 unităţi tematice. prietenos-duşmănos. Astfel. şi anume cu „activarea existenţei 1* şi „integrarea socială". revendicativ-încrezător în şansă. dar nu identificate cu ele. este vorba despre o analiză de con ţinut efectuată pe baza unor grile sau a unor unităţi tematice. tema 23 (idealul de sine) şi tema 25 (statutul propriu în lume) au unele corespondenţe cu subdiviziunea numită „tema tizare" din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numită „creativă** din tematica existenţei deoarece se referă la organizarea activităţii în vederea realizării unor scopuri sau a realizării de sine. ci maniera de prelucrare şi interpretare a lor. de tehnică a existenţei). dar furnizează şi multe alte informaţii despre capacităţile aspiraţi onal-proiective ale persoanei investigate. centrându-se asupra succesiunii evenimentelor din decursul vieţii unui individ. existenţiale. puternic-slab. Thomae 11 a folosit în analiza biografiilor patru categorii tematice (formale. De asemenea. 136 . G&ingen. C S E este o probă comprehensivă. Hogrefe. H. dorinţe) şi tema 6 (sistemul relaţional) are asemănări cu două dintre subdiviziunile tema ticii existenţei. axată pe surprinderea efectelor concentrate şi solidificate — în trăsături psihocomportamentale — ale evenimentelor trăite de persoană. Avem în vedere cauzometria. cognitive. iubit-antipatizat.cu toate acestea provin din modalit atea de interpretare a rezul tatelor recoltate.

faptele de conduită pot fi nu doar evidenţiate. 1985. 1 2 137 . în aceste cazuri. a Rosenzweig-ului între 0. Kronik (1984) l2.65-0.3. Golovahna.4. Aplica rea repetată a TAT-ului dă. Naukovo dutka. coeficienţii de fidelitate de 0. De obicei. aşa cum arată Elena Mare (1987 )n. pe baza întocmirii unor cauzomatrici şi cauzogram e. Kiev. 273. fie. „Revista de psihologie". ca urmare a studierii înlănţuirii evenimentelor.198-206. care permite ca înţelegerea şi interpretarea pers oanei să fie mult mai completă şi exacta. I. dând posibilitatea. ci şi explicate. Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti E. Din acest punct de vedere suntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirmă că „proba de fidelitate prin retestare o considerăm rară sens în cadrul testelor proiective.73. întrucât atitudinea subiectului se schimbă de obicei: fie este mai degajat datorită acomodării cu situaţia după o primă tratare. în proba noastră acest specific este surprins şi relevat de însuşi subiectul care se autodezvăluie. Daca în metoda biografică specificul persoanei apare conturat în urma analizei întreprinse de cercetător. b sporire a vigi lenţei"14. A.77. 1984. p. numai că. bazată expres pe inventarierea evenimentelor din viaţa individului şi pe stabilirea relaţiilor dintre ele (dintre evenimentele -cauză şi evenimentele-consecinţă sau dintre evenimentel e-scopuri şi evenimentele-mijloace).propusă de E. surprinderii logicii drumului vieţii parcurs de o persoană. Psihologhiceskoe vremia licinosti. dimpotrivă. coeficienţii de fidelitate sunt extrem de scăzuţi. proba propusă de noi ridică unele probleme privind fidelitatea şi validitatea ei. O variantă a metodei biografice tn studiul personalităţii. 1987. u Andrei Cosmovici. A. La aceasta se adaugă apoi şi propria „descoperire" a cercetătorului. La fel ca orice test proiectiv. aplicarea repetată a aceluiaşi test îi tre zeşte bănuieli şi apare o creştere de tensiune. A. 1 3 Elena Mare. I. Golovahna şi A. esenţială pen tru cauzometrie rămâne inventarierea evenimentelor vieţii. Chiar dacă prin analiza unor asemenea de pendenţe. . Cu privire la clasificarea „unităţilor tematice" după 11 Tfio'mae. fidelitatea se obţine printr-o nouă retestare. „Revista de psihologie". Kronik.

a des coperit o schimbare evidentă a „dominantelor" personalităţii. schimbarea lui în acord cu modificarea şi maturizarea personalităţii. Junimea. 138 . nu menţinerea autoportretului de la o aplicare Ia alta a probei constituie regula. fie una dedublată. H. citat mai înainte. Comparativ cu alte metode de investigare a personalităţii (ancheta pe bază de chestionar. Ne putem aştepta că un asemenea rezultat să fie obţinut şi în cazul probei noastre. pro ba C S E prezintă o serie de avantaje. apariţia unor noi însuşiri psihocomportamentale. aplicând testul WAY la un interval de 13 ani. Andrei Cosmo vici16 a obţinut (într-un caz particular) o concordanţă crescută a părerilor unor subiecţi care au avut de evaluat biografia unei persoane. Aşadar. din păcate nu pe aceiaşi subiecţi. în ceea ce priveşte validitatea. în. el devine cu atât mai semnificativ pentru proba noastră. Din acest punct de vedere ne exprimăm acordul cu cele declarate de Paul Thompson Septimiu Chelcea. Editura Ştiinţifica şi Enciclopedică. T homae dând spre apreciere aceeaşi biografie mai multor persoane a obţinut o mare concor danţă între evaluatori (de 83. 1985. Mariana Caluschi. Septimiu Chelcea (1985) 15 arată că în studiul documentelor personale problema esenţială care se ridică este aceea a autenticităţii celor declarate. Iaşi. folosind categoriile lui Thomae. în acest ultim caz pe prim plan trecând masca protectoare a individului. 1985. 16 Andrei Cosmovici. interviul etc). Documentele sociale în investigaţia socioumană. p. Adolescentul si timpul său liber. Nu-i mai puţin adevărat că aplicarea testului pe aceeaşi persoană la intervale mari de timp ar putea evidenţia.' Asemănător. deoarece ea ar putea reflecta fie o per sonalitate instabilă. a unor mutaţii în evoluţia per sonalităţii. aceasta nef iind posibil deoarece personalitatea sa este în plin proces de formare şi schimbare. Zurcher.ve în general. p. pe lângă constantele (invarianţii) personalităţii. Ar fi un nonsens să aşteptăm ca un subiect să se auto dezvăluie la fel la o nouă repetare a probei. 54. Semnificaţia documentelor sociale.5%). aceasta poate fi obţinută re lativ uşor şi apreciată mai clar. în proba noastră chiar şi neautenticitatea declaraţiilor are o mare importanţă. convorbirea. ci tocmai modificarea. 80. Bucureşti.

prin intermediul cărora personalita tea este ridicată la cote valorice superioare. uneori chiar tară să vrea. analiză şi elaborare proiectivă. p. ca probă de educare a capacităţii de intercunoaştere (în acest caz putându-se proceda astfel: se citeşte o compunere a unui elev în faţa celorlalţi membri ai grupului cărora li se cere apoi să „ghicească" cui aparţine. „Cufundându-se" în sine.(1980). analizându-se şi descriindu-se. ca probă de autocunoaştere (de subiectul în cauză care se autodezvăluie). Des reciteş de vie a l'analyse du changement social. prin excelenţă comprehensiv. procedându-se de mai multe ori în acest fel se poate educa. dar şi pe cele ascun se. nu doar ten dinţele. 17 139 . 2. autoeducaţiei. considerăm că C S E oferă posi bilitatea detectării modalităţii de structura re reală a personalităţii până la un anumit moment dat. exteriori zându-se. faţă de agregarea de date. scria el. I Paul Thompson. subiectul se autodescoperă. 250. cercetează o altă persoană). 1980. 5. Cahiers Intemationaux de Sociologie. C S E dispune de valenţe diferite: ea poate fi considerată ca o probă de cunoaştere psihologică (de persoana care studiază. nu doar pe cele recunoscute. reprezentând o secţiune transversală în care toate referinţe le temporare şi personale sunt eliminate. autobiografia oferă informaţii care prin natura lor formează o totalitate coerenta şi bogată în experienţa socială reală" 17. ci şi pe cele mai puţin conştientizate. Proba propusă de noi reprezintă un test de descripţie. care se referea însă la autobiografie (recit de la vie). forma capacitatea de intercunoaştere). Prin toate acestea se creează premisele autoformării. îşi proiectează. conştientizate. LXIX. CÂTEVA CONCLUZII 1. progresează în cunoaşterea de sine. Asemănător. Ea furnizează informaţii despre gradul de autocunoaştere ca şi despre sensul evoluţiei ei ulte rioare. motivaţiile şi trăsăturile dominante. „Faţă de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza de chestionar.

despre oameni şi mai ales despre tine însuţi sunt mereu aceleaşi. mi s -a recomandat să menţionez prima mea reac ţie în faţa acestei întrebări. Ea era Ea şi gata. Anexa 1. dar numai la adresa persoanei de la care-mi venea întrebarea. Un Eu neschimbător. pot anticipa sau prefigura evoluţia comportamentului. verifică veridicitatea şi autenticitatea autocunoaşterii şi intercu noaşterii). acţionează fie din inte rese. mi -am dat seama că nu există oameni buni şi oameni răi. ci că oamenii sunt când buni. predictivă (pe baza informaţiilor recoltate. Părerile despre viaţă. Elev. Eu sunt doi. Deci de pe atunci sunt eu filosof. Dacă nu cumva mă înşel. deci de la vârsta de 1 an.3. încât am impresia că este veşnic şi un Eu în schimbare. A fost într-adevăr vorba de uimire. E o întrebare pe care conştient sau inconştient mi-o pun aproape clipă de clipa. probabil pentru a mă trezi la realitate. formativă (oferă posibilitatea exersării şi edu cării capacităţii de autocunoaştere. dar mereu le ilustrezi altfel. la care ea mi-a răspuns printr-o palmă. „Bineînţeles că nu mă încearcă vreo senzaţie de uimire în faţa întrebării de mai sus. Eu sunt Eu. Unic. clasa a Xl-a. Prezentăm câteva exemple de „compuneri** pe tema „Cine sunt Eu?" redactate de diverşi subiecţi. Un Eu interior şi altul exterior. un Eu care nu este acelaşi în relaţiile cu doi oa 140 . sporeşte cantitatea şi calitatea cunoştinţelor despre sine şi alţii. în cele trei ipostaze ale ei. în general. îşi relevă o mul tiplă utilitate: cognitivă (declanşează autocunoaşterea. Acum câteva zile am întrebat -o pe mama: „Cine eşti tu?* 4. bineînţeles! Mult timp am crezut că oamenii sunt foarte asemănători. că sunt sau buni sau răi. Proba C S E. fie instinctual. Liceul de Filologie-Istorie. cunoaştere şi intercunoaştere psihologică). un Eu pre zentat lumii. 17 ani. cât şi cel care beneficiază de datele aflate. calităţilor şi defectelor celui care se autodezvăluie). când răi şi. atât cel în cauza. Cazul 1. Apoi. Eu sunt doi.

. aproape perfecţiunea. rădăcină prielnică care. 2 luni. 17 ani. Şi tot astfel peste douăzeci de ani. răspunsul meu ar fi fost altul. Dar — am uitat să menţionez — numai în solitudine. Din punct de vedere ca racterologic. în nici un caz.meni. evident. şi prea. Am afirmat că mă cunosc extraordinar de bine. Şi prea. în afară de momentele în care nu mă pot controla. mă autoanalizez în fiece secunda. când aş fi vrut să mi se pună întrebarea. sunt de -a dreptul extraordinar. Elevă. Sunt poate prea bun. îmi place 141 . sper. Pentru că (nu.. Decât uneori. Sunt o fată pot spune căreia îi place frumosul. clasa a XII-a. P.. Dacă aş fi răspuns mâine la această întrebare. ale persoanei me le.. iubesc oamenii din jur. dar unul din cei mai aproape de perfecţiune. Liceu de construcţii. Aşa cum sunt acum.. pe cei înţelegători. Ştiu că am întotdeauna dreptate — exceptând momentele în care mă înşel. „Deoarece am ajuns acum la vârsta adolescenţei vreau să vă destăinui câteva trăsături ale caracterului meu.S. Aş vrea deseori sa fiu un fel de prinţ care salvează o „frumoasă din pădurea adormită** dar de teamă ca după aceea tot ce mi -aş dori mai mult ar fi ca „fru moasa" să fie din nou mai adormită decât un televizor în lipsa curentului electric. astfel încât cele două Euri exterioare să se îmbine perfect. scriind. Aş fi dat probabil un răspuns mult mai conclu dent. din lipsa de timp.. 18 ani. Nu reuşesc întotdea una şi de aceea sunt nemulţumit. am. pentru ca mă cunosc şi deci ştiu ce valoare reprezint Con sider că sunt un om imperfect. 28 zile şi sunt în clasa a X I-a ia LFI. Pentru că dintotdeauna ştiu cum sunt." Cazul II. Pentru mine însumi — care sunt singurul care mă cunosc — reprezint. prin munca. cine sunt Eu? Cred că s-a remarcat că sunt băiat. Şi. renunţ la încercarea de a evada din realitatea monotonă printr-un asemenea mod. Mă iubesc. aş a cum şi celălalt îşi schimbă exteriorul pentru mine. sa devină arbore întreg. nu sunt narcisist). Acum însă. ca două jumătăţi ale aceleiaşi portocale. Sunt puţin timidă. Nu e lipsă de modestie când spun asta pentru ca. îmi ştiu dinainte fiece mişcare. ci cu fiecare om este altfel.. am impresia că vorbesc cu mine însumi. Dintotdeauna am vrut sa fiu eu însumi. Defecte nu am. spuneam.? Nu. într -adevăr. binele.. sunt o . Cum consider că sunt? Nu m -am întrebat niciodată. şi prea.

„În sfârşit! Întrebarea atât de mult aşteptată a sosit în fine. un PAS spre mai bine.** Cazul 3. să respect pe cei în vârstă. Elev. care se îmbină deseori cu sentimente nedesluşite. în viaţa mea nu au apărut niciodată evenimente deosebite care să atragă atenţia cuiva. Elevă. pentru că am re flectat câteodată asupra Eului meu. Cazul 4. vârsta adolescenţei. sinceră şi uneori zgârcită. Studentă. 17 ani. 20 ani. alteori mă mir ce ghinionistă pot fi. Liceul de Filologie-lstorie. Mă supăr pentru lucruri care de obicei îi supăr ă pe oameni şi mă bucur pentru lucruri care de obicei îi bucură pe oameni. Sunt puţin ambiţioasă. Nu fac nimic deosebit. evit aceste certuri. la fel ca toate celelalte. 17 ani. preocupată de problemele mărunte de fiecare zi. „Dificil de răspuns mai ales când ai vârsta de 17 ani. să fiu elevă. numai că anu mite condiţii mă împiedică să mă orientez spre ea**. care să preocupe mai multă vreme pe cine va (bineînţeles. Eu sunt un om tară: aspiraţii prea înalte. Sunt harnică. I „ Eu sunt o fată de 20 de ani. Cine sunt Eu? Un om ca toţi ceilalţi. îmi place mai mult istoria. clasa a XII-a. Sunt băiat. Sufletul mi-e bântuit uneori de într ebări contradictorii asupra viitorului. Uneori îmi spun că sunt o norocoasă. Pot să spun. nu -mi place să fiu privită cu ochi răi. ca sa fiu sincer. într-un fel o vârstă problemă. Facultatea de Matematică. anul III. afară de mine). cuminte. al teori mi se pare că viaţa trece pe lângă mine. alteori nu. 142 . analizând rea list. sunt în clasa a XII-a şi mă pregătesc pentru Filologie dar. Nu -mi place să mă cert cu nimeni. „cei mari” s-au decis să afle ce ne frământa pe noi! Este un pas. că mă încadrez în aşa-zisele „cadre** ale acestei vârste. Uneori sunt fericită. îmi place să învăţ. Nu mă evidenţiez cu nimic în nici un domeniu. Asta ei** Cazul 5.să ajut pe cei din jur. Uneori simt că trăiesc. Sincer să fiu între barea m-a cam luat şi nu prea pe nepregătite. Liceul Pedagogic. dar să fie nişte persoane care să te înţelea gă. clasa a XII-a.

Cine sunt Eu? Nu pot fi decât EU. a fost Sharon Tate. De ce nu? Este şi ăsta un mod de a -ţi ascunde timiditatea. altfel n -are farmec). Poate că bucuria acestui test m-a făcut să-mi pierd şi fărâma de seriozitate şi melancolie care va fi în lucrările colegilor mei. Doar nasul nu se conformează aerului „sfânt" al figurii mele. dar e anonimă lucrarea (veţi spune!). dacă-mi face plăcere. film şi. mai târziu am să mă îngraş. „directă**. foarte rar! Am spus că -mi place fizicul. în sfârşit. Şi ce dacă?! Doar eu puteam scrie aşa. Meseria de învăţătoare mi se potriveşte. Am relaţii de colegialitate cu toate fetele din clasa şi cu Iulian (singurul nostru băiat) şi oriunde merg intru în vorbă cu oricine. Sunt una dintre acele fiinţe ce nu dezvăluie secretele. Prefer ceva mai aproape de pământ. în fine. Bine. Chiar cu acest prilej mi-am schimbat înclinaţia scrisului. Gheorghe Visu şi Claudiu Bleonţ. pă rul blond. Cea mai frumoa să actriţă. pictură. dar nu m-am referit la ochi albaştri (îi am şi eu). Nu cred c-am fost supărată niciodată până acum (în adevăra tul sens al cuvântului). o fac pe sfert. cea mai bună cântă 143 . chiar ştrengărită. după mine. dacă s -ar putea aş vrea să am o sută. buze senzuale (gen Alain Delon). o fată de 17 ani şi jumăta te. prefer stilul Humphry Bogart şi. I Câteodată mă înşel. TEATRUL (adevărata pasiune). de ce nu. dar să nu trec vârsta de 30 de ani. Pun pariu ca nici 60% din cei ce -au citit cartea n-au înţeles adevăratul ei secret Şi dacă e secret nu trebuie spus (ci doar aflat pe cont propriu. Cel mai tare m-a impresionat şi mă va impresiona cuplul Jenny-Oliver (din Love story). dar e mai bine sa-ţi iei o măsură de precauţiune. Nu vă contrazic. îmi plac copiii. muzică (orice gen). pentru a nu fi recunoscută. Preocupările mele sunt multiple: tenis. însă toţi care mă cunosc afirmă că sunt volubilă. Pe amândoi îi iubesc la fel. Nu mă voi face actriţă. Veţi spune — „ah!. sau daca o fac. iar chestia asta?”. Râd mereu. are prilejul să vorbească. prietenoasa. sunt tânără şi dacă nu râd acum. cu înfă ţişare nepotrivita. Am numai o prietenă adevărată şi un prieten (idem). într-un fel sunt închisă. în pragul afirmării care. Amândoi mă consideră un copil pus pe năzbâtii.

de la Berlin. ofe rind posibilităţi mai mari sau mai mici de interpretare psiholo gică. dar şi cu analiza luc idă. cel mult 3 dintre acestea..") sau de înclinaţie spre metaforă şi chiar spre maximă („sunt imperfect. e perfect adevărat şi serios. în cel de al cincilea an vreau să-1 cunosc pe Robert Redford şi să-mi cumpăr „Guernica" lui Picasso. mai naţională. de la New York). extravaganţele sau chiar bizareriile ei (să ne amintim de „filosoful de 1 an".. „sunt rădăcina prielnică ce va deveni a rbore întreg"). de „ cei 100 de copiii". Uraţi -mi succes (pauză două minute). cu absolutizările ei („sunt sin gurul care mă cunosc"). Ştiţi ce-mi doresc pentru următorii cinci ani1? Să nu mă mărit şi să nu mă cert cu actualul meu prieten pe care-îl plac (reţineţi nuanţa) la nebunie. cea din Drumul Taberei. cu discernământul profund.. găini (asta este!). Nu ma îmbrac în pas cu moda (de la Paris. cu optimismul ei debordant. Fata din caracterizarea 2 relatează despre preferinţele şi trăsăturile caracteriale pe care crede că le 144 . Nu râdeţi . Îmi place să înot şi ador soarele (mai ales pe plaja). Mulţumesc! Bună ziua!" Cele 5 „autoportrete" sunt extrem de variate între ele. O prefer pe a mea. Caracterizările 2 şi 3 aproape că descumpănesc şi prima în trebare pe care o declanşează în minte este: „doar atât?". dar cel mai aproape de per fecţiune". Ca muzică populară prefer melodiile ardeleneşti şi în speciali cum cântă Dumitru Fărcaş. Are un stil. în cele pe care le avem' î n vedere nu apar decât 2. Lucrul pe care -1 detest este acela de a mi se da „sfaturi prieteneşti"! Nu ascult decât de doua persoane: TATA şi MAMA. Caracterizările 1 şi 5 redau adolescenţa în toată „splendoa rea" ei.Kim Wilde şi de operă Măria Callas. în timp ce în caracterizările 1 şi 5 se fac referinţe la peste 10 teme ale autocunoaşterii. perso nal (normal!). ambele însoţite de o mare capacitate de auto cunoaştere („Eu sunt doi.. de dorinţa fetei de a-1 cunoaşte pe Redford sau de a -şi cumpăra „Guernica"). dar şi un pic exagerat („nu m-am supărat niciodată"). Dintre animale iubesc leii şi tigrii şi mi -e frică de. cu teribilismele.reaţă de muzică uşoară . e mai frumoasă....

O mână necunoscută a scris pe o hârtie. ci că mai întâi ne oglindim în altul. Mai mult decât atât. în aceste condiţii probabil că subiecţii respectivi. să pătrundem în ea. Caracterizarea 4 decepţionează. acţiunile. punându -şi tot rnai des întrebarea „Cine sunt Eu?". opţiunile profesionale şi contradicţiile de care este cuprins. să ne punem ordine în ele. sentimentele. să ne analizăm gândurile. ci şi pentru alţii. la poartă: Plecat fără adresă. vor reuşi să conştientizeze cât mai multe despre ei. prin intermediul şi cu ajutorul acestuia. în faţa ei imediat ne vin în minte cu vintele lui Octavian Goga: „De multe ori privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile închise. în noi înşine. iar băiatul din caracterizarea 3 oferă câteva date perso nale." Concluzia care se degajă de aici cred că este suficient de clară: dacă vrem să ne cunoaştem mai bine este necesar să ne deschidem uşile şi obloanele casei noastre sufle teşti. nefolositor. 145 . păstrând ceea ce merită şi azvârlind ce este vechi. este utilă deschiderea uşi lor şi obloanelor casei noastre sufleteşti nu doar pentru noi. Să ne reamintim că n -am venit pe lume cu o oglindă în mână. uzat. pentru ca abia apoi. dacă a vem în vedere şi vârsta persoanei respective. deoarece numai astfel ne vom „vedea" mai bine pe noi înşine. să ne cântărim calităţile şi defectele. în colţ.posedă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful