C S E („CINE SUNT EU?

") - o probă de cercetare şi cunoaştere a Eului şi a personalităţii

1. PREMISE În investigarea Eului şi a personalităţii au fost utilizate cu precădere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso nalitate, scalele de interapreciere şi mai ales testele proiective care permit o abordare analitico -sintetică a personalităţii, a structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate, a tendinţelor, aspiraţiilor, intenţiilor şi motivaţiilor asc unse, aspecte greu, dacă nu chiar imposibil, de depistat prin intermediul testelor psihometrice. Se consideră însă că deşi aceste instru mente furnizează informaţii relevante care pot fi interpretate şi în termenii „calităţii Eu-lui", de cele mai multe ori au fost inadecvat proiectate, incluzând itemi ce nu corespundeau concep tului de Eu. De aceea, a fost necesară orientarea tot mai insis tentă spre descoperirea sau cel puţin adaptarea şi perfecţionarea unor instrumente care să diagnosticheze mai direct calităţile Eu-lui. în 1950, F. J. T. Bugental şi S. L. Zelen 1 au imaginat o probă care consta în solicitarea subiecţilor investigaţi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea „Cine eşti tu?*, în 1954, M. H. Kuhn şi T. S. Mc. Partland 2 au diversificat proba cerând subiecţilor
J. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: l Vie W-A- Y techiniques, Journal Personality, 1950,18,483 -498. 2 M. H. Kuhn, T. S. Mc. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes, American Sociological Re wiew, 1954,19,68-75.
1

121

să completeze, într-un timp de 15 minute, 20 de spaţii care înce peau cu formularea „Eu sunt...". Proba este cunoscută în lite ratura de specialitate sub denumirea de TST — Twenty Statements Test (testul celor 20 de propoziţii) sau WAY — Who Are You? (Cine sunteţi voi?). în 1974, R. W. Coan 3 modifică întrucâtva tehnica propunând subiecţilor să formuleze cât mai multe răspunsuri, în două minut e, la întrebarea „Cine eşti tu? a. Tot el arată însă că cei investigaţi ar putea răspunde şi la alte întrebări, cum ar fi: ce vreau de la viaţă?; care sunt cele mai importante lucruri pe care le fac?; dar cele pe care le -am făcut?; ce gândesc alţii despre mine?; există lucruri despre mine pe care alţii nu le înţeleg? În linii mari aceste probe sunt asemănătoare putând fi înca drate în categoria testelor proiective de completare. Diferenţele dintre ele apar în ceea ce priveşte: modul de formulare a cerinţei probei (răspunsuri la o întrebare sau completarea unor începu turi de fraze); numărul de răspunsuri solicitate, implicit, linii ta rea/nelimitarea numărului răspunsurilor (trei, 20 sau cât mai mul te); limitarea/nelimitarea timpului de elaborare a răspunsur ilor (2 minute, 15 minute, fără restricţii de timp). După părerea noas tră aceste diferenţe pot conduc e la apariţia unor disfuncţiona lităţi. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenţează monta jul psihologic al subiectului. Când acesta este întrebat direct „Cine eşti tu?" n-ar fi exclus să apară un reflex de apărare sau senzaţia că este obligat din afară, de o altă persoană să se in trospecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiecţie. Apoi, cerinţa de multiplicare a numărului răspunsurilor l -ar putea stresa pe subiect, l-ar determina să repete anumite răspun suri, fie într-o formă identică, fie în una uşor modificată sau să inventeze trăsături care nu-i aparţin. în sfârşit, atât limitarea nu mărului de răspunsuri, cât şi a timpului de fo rmulare a lor creează condiţii restrictive cu efecte negative asupra procesului de autodezvăluire. Se ştie că în condiţii de forţare, de impunere activitatea psihică este mai puţin productivă. în ceea ce ne pri veşte, considerăm că important în asemenea p robe este să se obţină cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel încât sar R. W. Coan, The optimal personality. An empiricul and theoretical analysis, New York, Columbia UniversUy Press, 1974.

122

IV. participare. În: Tineret. aşa cum vă ştiţi. Relataţi cât mai multe lucruri despre voi. Dacă cineva nu poate sau nu vrea să scrie despre el este liber să n -o facă. când doriţi voi. proba constă într-o compunere pe care subiecţii trebuie s-o facă despre ei înşişi. Centrul de cercetări pentru problemele tineretului. Lucrările sunt anonime. Dacă totuşi cineva vrea să le semneze este liber s-o facă. cu rugămintea ca după ce le-aţi terminat să mi le predaţi. educaţie. chiar spontaneitatea acţiunilor lui pentru a-l debloca de orice reţineri. pentru a se înlătura contami Proba a fost prezentată pentru prima dată public în mai 1988. cunoaştere şi intercunoaştere. — evitarea furnizării oricăror sugestii în legătură cu con ţinutul propriu-zis al răspunsului.cina formulată să nu i se mai pară ca fiind impusă. Buşteni 25-27 mai 1988. 482-492. libertatea de acţiune. nu le semnaţi. baraje. Vezi: M. inhibiţii. iar cel care ia pus-o n-a fost decât ecoul propriilor lui intenţii (se obţine prin invitarea subiectului de a -şi imagina că singur şi-a formulat întrebarea). PROBA C S E („CINE SUNT EU? ”) — CERINŢE METODOLOGICE În esenţă. O probă de autocunoaştere. cum o consideraţi. I Instructajul verbal adresat subiecţilor este urmă torul: I „Vă rog să elaboraţi o compunere cu titlul „Cine sunt Eu? ”. 4 123 . Zlate. Puteţi să vă elaboraţi lucrările acasă. Printre acestea enumerăm: — crearea la subiect a sentimentului. aşa cum şi cât vă cunoaşteţi până acum. ce stări trăiţi în legătură cu ea. convingerii sau cel puţin a „iluziei" că el însuşi şi -a formulat întrebarea. 2. Imaginaţi-vă că fiecare dintre voi şi-a formulat o asemenea întrebare şi trebuie să răspundă în scris la ea. înainte de a vă începe lucrările vă rog să notaţi care este prima voastră reacţie faţă de întrebarea de mai sus. apoi. voi. Am considerat că asemenea efecte pot fi obţinute prin aplicarea unei probe pe care convenţional am denumit-o C S E („Cine Sunt Eu?") 4. ci şi modalităţile de soluţionare a lor." În acest instructaj verbal sunt cuprinse nu numai principalele cerinţe metodologice ale probei.

eliminarea tuturor condiţiilor restrictive de elaborare a răspunsurilor: de timp. de a nu -şi periclita statutul (formularea din instructaj care îi dă posibilitatea de a nu răspun de „dacă nu poate sau dacă nu vrea" ţinteşte spre obţinerea unui efect invers. O STRATEGIE DE PRELUCRARE ŞI INTERPRETARE A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREA PROBEI C S E Una dintre problemele cu care ne -am confruntat imediat după conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute prin aplicarea ei. de exemplu. scria: „Ce anu 124 . de angajare în probă. ci şi afectiv-sentimental). Partland.de Bugental. ci şi cel subiectiv propice). Unii psihologi manifestă o oarecare îndoială în legătură cu posibili tatea cunoaşterii personalităţii prin tipul de probe la care ne -am referit mai înainte. de conţinut sau de formă a redac tării. G. de sporire a sentimentului de responsabilitate). a dorinţei sale de a nu fi mai prejos decât alţii. de loc. care ţinteşte spre trezirea şi a mplificarea mecanismelor de proiecţie ale subiectului (se obţine prin recomandarea elaborării lucrărilor acasă. . .insistarea asupra necesităţii de a se preciza „prima reac ţie" faţă de întrebarea formulată (aceasta reprezentând o „capca nă psihologică" prin care subiectul este „împins" să se angajeze în probă nu doar intelectual-cognitiv. comentând tes tele propuse. 3. . Kuhn şi Mc.incitarea amorului propriu al subiectului.asigurarea anticipată a sincerităţii răspunsurilor (care se obţine prin garantarea anonimatului lucrărilor). Un prim demers întreprins 1-a constituit consultarea literaturii de specialitate pentru a vedea în ce măsură asemenea moda lităţi există şi mai ales care este valoarea lor de dia gnostic. .narea sau centrarea subiecţilor pe cele sugerate (de aceea li se cere să scrie „cât mai multe lucruri despre ei"). Allport. când există nu numai timpul fizic necesar. W.

natura. cu lumea. A. 411. The mutable Self. condiţionate. incoerente. reflectate. Măria Gârboveanu. restrictive. evazioniste. Caracteristici manifeste şi latente diagnostice într-un test proiectiv verbal. narcisiste. aplicând testul WAY. propoziţii de tip D (includ identificări mai complexe. W. Partland îm părţeau răspunsurile subiecţilor în două categorii: consensuale (în legătură cu care consensul membrilor societăţii este maxim) şi subconsensuale (mai vagi. „Revista de psihologie".279-291. mai imprecise. p.me trebuie făcut cu aceste răspunsuri nu este clar.181-185. care implică inter pretări personale variate). chiar de ordin filosofic. după" autoare. ample.3. ducând mai departe analiza lui Zurcher. evaluative. clare. După modul de exprimare al subiecţilor propoziţiile pot fi: simple. societatea). De exemplu. complexe. identitatea de nume. Dominanţa unui tip de propoziţii | printre toate celelalte indică prezenţa la subiect a unor tendinţe accentuate. propoziţii de tip B (se referă la caracteristicile statutului social actual al subiectului). clasifică răspunsurile subiecţilor în: descriptive. Ursula Şchiopu. fie Q.5. reliefarea identităţii de sex. Bucureşti. exaltate etc. propoziţii de tip C (cuprind caracteristicile de ordin psihic ale individului). Kuhn şi Mc. Ursula Şchiopu şi Măria Gârboveanu (1975)7. impregnate de simboluri filosofice. directe. dominanţa propoziţiilor de tip A evidenţiază prezenţa unor tendinţe egocentrice. 1975. Futurist. Editura Didactică şi Pedagogică. 1972. şi contrazicerile care apar fie între propoziţii. situative. Allport. Semnificative sunt. Louis Zurcher (1972) 6. 1981 . Coan introduce patru criterii în ana liza răspunsurilor recoltate: influenţa Eului (numărul total de răspunsuri). dar greşeşte arunci când afirmă că „nu este clar" ce s -ar putea face cu astfel de răspunsuri. Louis Zurcher. El apreciază corect că aceste teste ne -ar putea ajuta la surprinderea „identificărilor şi imaginilor de sine 4* ale subiecţilor. a stabilit existenţa a patru tipuri de răspunsuri: propoziţii de tip A (conţin caracteristici generale sau particularităţi de ordin fizic). variabilele de consens (apreciate comparativ cu numărul total de răspunsuri). Personologul american are numai parţial dreptate. 125 . dar în unele cazuri ies la iveală informaţii importante privind identificările si imaginea de sine" 5. Structura si dezvoltarea personalităţii.

ele fiind. „cheie". reacţiile stârnite de întrebare în subiect. statut social (elev. Multe dintre aceste modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultate lor obţinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative şi pentru proba concepută de noi. „obsedantă". matematică . Din acest punct de vedere. -* ' _ Subiecţii erau diferiţi între ei prin: vârstă (adolescenţi. Cost eşti — pentru elevi şi studenţi. bazată pe trei tipuri de analiză şi mai multe modalităţi de valorizare. când. profil didactic. diferite judeţe din sudul ţării — pentru profesori). „de nepătruns". „cea mai dificilă din câte am auzit". adulţi). matematică. de câte ori. electrotehnică. Iaşi. nivel educaţional (elevi din cla sele IX-XU. Pentru toate aceste „variabile" redăm în continuare exemplificări din compunerile recoltate de noi. mecanică.în cadrul uneia şi aceleiaşi propoziţii. mecanică-informatică. sex (masculin. matematică-fizică. Târgovişte. „firească". locul unde îşi desfăşoară activita tea (Bucureşti. matematică — la cadrele didactice). feminin). pedago gic. familiarizarea/nefamiliarizarea subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă şi -a mai pus sau nu întrebarea respectivă. studenţi din anii I. „delicată".fizică. „Calificative" acordate întrebării: „ciudată şi totuşi inteligentă* 4. IV. „stupida". III. student. „pusă la timp". Un al doilea demers pe care l-am întreprins în vederea găsirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a r ezultatelor. 126 . „absurdă". Piteşti. profite de specializare (filolog ie -istorie. cadru didactic). Analiza preliminară vizează cercetarea începutului compunerilor în care subiecţii îşi precizează „prima reacţie** faţă de întrebarea formulată. „încurcată". 1 -a constituit aplicarea probei C S E pe un număr de 591 subiecţi 8 şi analiza profundă a compunerilor recoltate. mult mai în acord cu specificul probei noastre. filosofie-istorie — ia studenţi. Craiova. aşa cum se va vedea mai departe. 8 . Asemenea contradicţii re flectă gradul de maturitate/imaturitate al personalităţii. În urma coroborării constatărilor făcute în cele două demersuri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu crare şi interpretare a răspunsurilor obţinute la C S E. importante pen tru cercetător sunt: „calificativele" acordate întrebării. preluate şi integrate corespunzător punctului nostru de vedere. construcţii. pe care o prezentăm în continuare. cadre didactice cu peste 10 ani vechime în Învăţământ). construcţii de maşini — la elevi. în ce împrejurări?). chimie.

„Calificativele" asociate întrebării scot la iveală unele parti cularităţi ale subiecţilor. Teoretic pot apărea patru situaţii: 1. „nu reuşesc să-mi revin"). suspiciune („de ce mi se pune oare întrebarea. teribilistă. pe de altă parte. dar enigmatică". „în funcţie de momentul în care ţi-o pui ea este ca un pumn în plexul solar sau ca o compresă care-ţi răcoreşte fruntea cuprinsă de febră" etc. supleţea. subiecţi care declar ă că şi-au pus de multe ori întrebarea res127 . „mi-o pun ori de câte ori mă aflu la o răscruce de drumuri în viaţă". spre minimalizare etc . descumpănire.„deosebit de dură". „iată o întrebare pe care mi -am pus-o de multe ori. „mi-am pus-o când aveam 14 ani". îndoială („când am auzit întrebarea prima reacţie a fost că nu voi şti niciodată cine sunt Eu"). „mă ştiu. profunzimea sau infantilismul gândirii. „Reacţiile" exprimate de subiecţi scot la iveală nu numai unele stări afective situative. spre „dramatizare". „mi-o pun mai ales în momente de insatisfacţie personală". dar al cărei răspuns nu l -am găsit încă". pot fi reţinute în vederea corelării lor cu rezultatele obţinute în urma efectuării analizei pri mare. ele exprimă viziunea subiec tului asupra posibilităţilor cunoaşterii de sine (corectă. a necesităţii de a efectua mai des astfel de autoobservaţii şi autoanalize. Reacţii stârnite de întrebare in subiecţi: uimire.). cu unele î nclinaţii (spre abstractizare. complexitatea sau simplitatea lor cognitivă. rănirea orgoliului („mi-e ciudă că altcineva decât eu mi-a pus această întrebare"). „scurtă. regret („sincer să fiu nu mi -am pus-o niciodată. Răspunsurile care vizează gradul de familiaritate cu întrebarea dispun de o dublă semnificaţie: pe de o parte. infatuată). „sen sibila". dar şi cea mai grea". „cumplită". realistă sau uşor exaltată. dar conduc şi spre concluzii în plan cognitiv privind conştientizarea semnificaţiei întrebării. inhibare („sunt total blocat în faţa ei". m-am mai analizat şi altă dată. emoţie puternică („auzul acestei întrebări îmi străbate inima şi simt cum îmi creşte pulsul"). „cea mai interesantă. „bizară". mă cunosc. cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea faţă de procesul autocunoaşterii. I Gradul de familiarizare cu întrebarea: „nu mi -a venit niciodată în minte". De asemenea. ele sunt transparente în raport cu nivelul de cunoş tinţe. îmi este uşor să vorbesc despre mine". mirare. dar sunt sigură că trebuia s-o fac mai de mult"). cum să răspund la ea ca sa nu dezamăgesc şi mei să nu spun lucruri false"). ezitare. mobilitatea sau inerţia şi rigiditatea conduitelor intelectuale. de instrucţie şi educaţie.

adâncite. D. multilaterale. evaluarea lor pe baza unor crit erii. dar compun lucrări ample. bogate. ne mulţumim doar cu prezentarea denumirii şi semnificaţiei lor în cunoaşterea personalităţii. incongruente. că se cunosc bine şi care realizează compuneri realmen te interesante. fie a unora inconstante. San Francisco. probând astfel concordan ţa dintre propriile capacităţi de autocunoaştere şi tra ducerea lor în fapt. echili brate. Maher (Ed). Virgin ia M. că nu se cunosc de loc sau aproape deloc şi care confirmă aceasta prin compunerile redactate.. capa citatea de autocunoaştere ocupă un loc Important. 3. 1.1974. 1. ocupaţie). Reinecker. 1. New York. sex. Dat fiind faptul că temele şi subtemele cu noaşterii de sine sunt numeroase şi că exemplificarea lor ar ne cesita mult spaţiu tipografic. subiecţi care declară acelaşi lucru. subiecţi care declară că şi -au pus pentru prima dată întrebarea respectivă. regăsim aici relaţia (de concordanţă/ne concordanţă) dintre capacitatea de autocunoaştere şi capacitatea de autodezvăluire 9. Analiza de conţinut efectuată asupra celor 591 compuneri ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine.4. Goodstein. în esenţă. London.3. Exprima nevoia de afişare. Progress in Experimental Personality Research. 2. vârstă. în: B. nevoia de 9 În literatura de specialitate se consideră că printre factorii autodezvăluirii. nume. vo l 7. *. Academic Press. 128 .pectivă. sărăcăcioase.FactorsaffectingSetf-Disclosure: A review of theliterature. ceea ce evidenţiază o di latare a imaginii referitoare la posibilităţile de autocunoaştere. cu contradicţii şi conflicte între planul real şi cel aspiraţional. ceea ce reliefează viziunea lor realistă asupra posibili taţilor de autocunoaştere şi traducerea lor în fapt. Analiza primară presupune efectuarea a două categorii de demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunoaşterii de sine. fapt care arată că au tendinţa de a -şi subaprecia posibilităţile de autocunoaştere. A. 1. Identitatea (1. sumare. complexe. implicit de consolidare a iden tităţii ca premisă ce va asigura unicitatea persoanei. dar care redactează lucrări simple.2. Asemenea si tuaţii arată fie existenţa unor personalităţi armonioase. subiecţi care declară că îşi pun pentru prima dată întrebarea respectivă. între „declaraţii" şi „realizări". că nu se cunosc. 4.1. Vezi: L.

adecvarea sau nonadecvarea propriilor posibilităţi. 5. le gate de căsătorie). 7. gradul de implicare în realizarea lor practică. Opinii si experienţe (7. Exprimă nevoia de intimitate. multitudinea sau unilateralitatea preo cupărilor.2. 5. de evaluare a stă rilor afective complexe. tendinţe psihonevrotice). autostăpânire şi autodirijare.3. 6. sex sau ocupaţional. Scoate la iveală disponibilităţile sociorelaţionale. Evidenţiază nivelul dezvoltării intelectuale. 4. cu prietenii).2. Relevă disponibilităţile pentru activitatea de învăţare şi muncă. 7. 5.2. sensibilitatea şi selectivitatea interrela ţională. Sunt transparente şi pentru anumite trăsături caracteriale (sinceritate. cu părinţii. cu colegii. profunzimea sau superficialitatea. extensia.1. Înfăţişarea fizică. Exprimă tendinţele acute spre autocunoaştere.3. trăsăturile pozitive sau negative fiind un fel de „pulsaţ ii" ale personalităţii ce-i dau forţă şi stabilitate sau o slăbesc şi dezagregă. 3. vocaţionale. 3. nevoia de afiliere şi integrare socială. 3. minore.1.1. Pot fi transparente şi pentru anumite tensiuni sau complexe psihice.apartenenţă şi de identificare cu im grup de vâ rstă. de împlinire şi realizare prin altul.2. „nevralgice" ale existen ţei individului.' 2. potenţialul interrelaţional (crescut sau scăzut). Preferinţe. ca şi mobilizarea resurselor psihice în vederea sporirii forţelor şi po tentelor adaptative. Rezultatele la învăţătură sau în muncă.3. acceptat sau respins. anumite de fecte sau imaturităţi fizice reprezentând deseori punctele „febri le". dorinţe (5. de moment. Din judecăţile abso 129 . Oferă informaţii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau contractat. de protejare sau de simulare a Intimităţii.4. 3. 6. 6. bogăţia şi profunzimea intereselor. de timp liber. caracteriale. Sistemul relaţional (6. aptitudinale. de mare perspectivă). realismul sau romantismul lor.4. precaritatea relaţiilor. legate de prima iubire. profunde. 5. Trăsăturile psihice (3. autoacceptare. nevoia de auto depăşire etc). atitudinile faţă de performanţele obţinute. Furnizează informaţii cu privire la Eul psihic (spiritual). temperamentale.1.

Căutarea de sine. 10. certitudinea lipsei autocunoaşterii'. Scoate la suprafaţă: existenţa/nonexistenţa unor atitudini ferm conturate. a unui sistem evaluativ şi auto evaluaţiv. nar 130 . 14.lutizatoare transpar: precaritatea experienţelor afective. realiste. maturitatea în gândire sau uşorul infantilism cognitiv şi comportamental. Evidenţiază nevoia de unitate. neconştientizarea unicităţii). Reliefează: nevoia acută de autodesci frare. Valoarea autocunoaşterii. rolurilor sociale. conştientizarea complexităţii şi dificultăţii pro cesului autocunoaşterii. potenţia l scăzut de relaţionare socială.2. dar şi pentru relativa fragilizare a potenţialului adaptativ. tendin ţele.3. reacţiile provocate de ea (14. neîncredere totală în posibilităţile cunoaşterii de sine). nihilism. certitudinea autocunoaşterii. nevoia de confort psihic. stilul şi modul personal de viaţă. persistenţa unor conduite specifice etapelor depăşite sau avansul accelerat spre statute şi roluri noi. 8. exagerarea exigenţelor. ca şi orientările valorice.2.1. implicare şi participare socială eficientă) 12. Traduce aspiraţia de diferenţiere şi singularizare.. Izolarea şi închiderea în sine. exigenţe spo rite faţa de sine. Este transparentă pentru tendinţa de interiorizare ş i autoanaliză. scoţând la . de par ticipare la viaţa socială. 9. 14. pendularea între diverse stări contradictorii (certitudine/incertitudine. conştientizarea ei. 11. spre.2.1. 13. existenţa unor disponibilităţi în acest sens. dorinţa de afiliere la grupurile sociale. 14. Unitatea persoanei. tendinţa de echilibrare cu sine şi cu lumea. coerenţă şi stabilitate psihocomportanientală.2. în subtext ascunde tensiuni cres cute în planul adaptativ. 12. de pasivitate. iveală comportamente de derută. reverie. romantice). Adaptarea şi integrarea socială (12. susţinere şi înţelegere a comportamentelor altora. dar şi pentru dificultăţi de adaptare şi integrare socială. Unicitatea persoanei (10.1. ignoranţă/infatuare. îndoială şi nesiguranţă. Evidenţiază disponibilităţi pentru introspecţie. Este semnificativă pentru atitudinile de evaluare. dificultăţi de adaptare şi inte grare socială).1. Arată disponibilităţile pentru învăţarea şi jucărea. 13. corelată cu cea de evitare a disonanţelor creatoare de disconfort 10.4. exclusivism. 14. Atitudini faţă de viaţă şi problemele ei (13.

22. sursele. neîncredere în forţele proprii.2. posibilităţi crescute privind realizarea unor generalizări proprii. 19. 17. 17. evenimentelor. condiţiile devenirii. 21. 15. inconstanţa şi incongruenţa psihocomportamentală sau 131 . trucării personalităţii.4. revoltaşi respingere. de a-şi elabora un sistem cognitiv şi axiologic propriu. De la caz la caz. dorinţa de a se schimba în bine. imprecisă. fie cu apariţia unor surse de tensiune psihică sau de frustrare. 17. Evidenţiază trebuinţa de schimbare calitativă de conţinut şi de nuanţă a personalităţii.2. obişnuinţa cu introspecţia. Atitudinea faţă de sine (17. uneori sunt transparente pentru aspiraţiile personale şi sociale. Evidenţiază complexitatea cognitivă.1. dar şi existenţa unor uşoare tendinţe de exibiţionism. nu oricum. insatisfacţie însoţită de descurajare. semnifică fragilizarea. Transpar din ea aspecte subtile ale valorii personale. cu analiza subiectivă baza tă pe sisteme de criterii. Nevoia de autoperfecţionare şi autodepăşire (16. nevoia de autocunoaştere autentică. Marile întrebări şi frământări specifice vârstei sau per soanei în cauză. factorii.cisism/autoflagelare. 20. 17. 17. de implicare personală. Sistemul orientativ de valori (convingeri şi credinţe).6. ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso nalităţii. Devenirea personalităţii. autoetalare. autoacceptare şi resemnare. Filtrarea personală a ideilor. 18. Nevoia de autenticitate. 17. nu prin intermediari sau prin împrumut ideatic şi comportamental. ca şi tendinţele de respingere a mascării. supleţea intelectuală. derută şi derivă în faţa complexităţii cunoaşterii de sine.3. sub/supraaprecierea posibilităţilor de auto cunoaştere). implicarea în acest proces sau expectativa în faţa lui. direcţională).proiectare a trăsăturilor pozitive). Exprimă nevoia de schimbare. acţiunilor. 16. încredere. Arată existenţa unor motivatori superiori ai comportamentului.5. Exprimă nevoia de personalizare. Exprimă o certă „reorientarc" i către sine.1. autonemulţumire. Conflicte şi contradicţii. autoflatare sau autoeclipsare. 16. reieşite din experienţele trăite. alteori traduc vagi tendinţe de sofisticare. vagă. de poză şi mimetism. pentru a lăsa o impresie bună. Reliefează trebuinţa individului de a fi el însuşi.

de abstractizare şi generalizare psihologică. 132 . faţetele Eului. Idealul de sine (23. ca şi procesul formării idealului de sine. certitudinea statutului. 27A. sensul vieţii. relaţiile dintre faţetele Eului. de a emite judecăţi de va loare. Tipurile de personalitate (27. 25. semnificaţia cunoaşterii Eului). de a se orienta şi focaliza într -o anumită direcţie. 26. 26. dar şi de a fi dependent de alţii. Eul (26. scopul vieţii.2. 26. modelul sau prototipul ideal).3.8. definirea Eului.1.2. Lipsa lor arată stagnarea. angajarea personalităţii în procesul de venirii sale dialectice. 23. 23. uşurinţa de a opera cu noţiuni şi concepte psihologice abstracte. diferen ţiată). 27. 26 A. Exprimă nevoia autodefinirii prin raportarea la alţii. fiind relevantă pentru abili tatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalităţii. incertitudinea lui). accentuat). instabil. 23. Evidenţiază capacitatea persoanei de a se proiecta. Anexa 1 prezintă câteva exemple de compuneri elaborate de 5 subiecţi. dorinţa expresă de autocunoaştere. funcţiile Eului. Scoate la iveală trebuinţa stabilizării statutelor.marea supleţe cognitivă. 26. devenirea Eului.6. 27.3. capacitatea de a se aprecia pe sine de pe poziţiile altora. Sistemul de imagini despre alţii (Eul reflectat).2. cunoaşterea Eului. îndemânarea de a pătrunde în intimitatea vieţii psihice şi de a realiza corelaţii subtile.1. unitar şi armonios dezvoltat 27. 25. Această temă reiese fie din întreaga compunere a subiectului. locul Eului în structura personalităţii.7. profundă.2. Statutul persoanei în lume (25. Evaluarea celor 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine se realizează după următorul sistem de criterii : — completitudinea/incompletitudinea lucrărilor (numărul temelor şi subtemelor conţinute) care evidenţiază fie capacitatea subiectului de a se adapta fără dificultate sarcinii de autoforare.1. plafonarea per sonalităţii. 26. dobândirii unora noi sau depăşirii celor vechi. Pune în lumină capacitatea de autocunoaştere (fină. dedublat. pentru judecarea ei după esenţă şi nu după aparen ţă. 26. fie din unele fragmente concentrate ale ei. spiritul activ de cooperare.3.1. 26:5. 24.

tra ducând diverse tensiuni latente ale procesului adaptaţiv. o dominanţă exagerată ar putea fi coincidentă cu anumite tendinţe exclusiviste sau chiar psihonevrotice. predominanţa lor echivalează cu dezvoltarea near monioasă a personalităţii sau cu imaturitatea ei. trăsăturile caracteristice.283. netransparenţa psihică. spi ritul opozant. — conţinutul lucrărilor deplasează analiza de pe aspectele cantitative pe cele calitative. prezenţa lor indică superficialitatea şi inconsecvenţa gândirii. la ecoul celor redactate în conştiinţa subiectului. fie lipsa de supleţe intelectuală. platitudine. op. chiar definitorii ale subiectului. cit. fapt care re levă funcţionarea defectuoasă a mecanismelor de proiecţie sau blocarea lor (Ursula Şchiopu. valoarea. la încărcătura cognitivă sau afectiv -motivaţională a compunerilor. uşurinţa înlănţuirii logice şi expresive a ideilor. Măria Gârboveanu 10). cursivitat ea exprimării. — dominanţa temelor (frecvenţa unora dintre ele în raport cu totalul general) indică punctele de maxim interes ale proce sului autocunoaşterii. superficialitate. nedirecţionalitatea inteligenţei. oboseală. Marin Gârboveanu. dezvoltări dizarmonice ale personalităţii. geneza. insuficienţa concentrării şi selectivită ţii gândirii. la gradul de angajare în sarcină. existenţa unor tendinţe accentuate sau agre siv-latente. capacitatea de triere a informaţiilor. devenirea personalităţii şi a însuşirilor ei. redusa cunoaştere de sine. pu terea corelării şi diferenţierii acestora. — relevanţa însuşirilor şi trăsăturilor descrise pentru persoana în cauză. ce traduc diverse dezechilibrări psihice. consecvenţa ei. ceea ce coincide cu o mai bună funcţionare a mecanismelor de proiecţie. — coerenţa/incoerenţa compunerilor relevă fie nivelul înalt de dezvoltare al gândirii. — contradicţiile şi contrazicerile sunt semnificative pentru logica şi profunzimea gândirii. 133 . furnizând informaţii cu privire la natura.un grad mare sau mijlociu de transparenţă psihică. spiritul intelectual clar şi ferm. neclaritatea înţelegerii sarcinii. pentru consecvenţa şi adevărul ei. fapt care ajuta la identificarea rapidă a subiec Ursula Şchiopu. fie reticenţa. p.

Deci EU reprezint în cele din urmă prezenţa fizică şi cea spi 134 . cu înşiruirea oarecum seacă a informaţiilor. corect. 2. distracţiile în general.tului (când acesta nu-şi transcrie numele). Singurul lucru pe care-1 vedem toţi (şi EU şi EI) se datorează oglinzii. 5. un corp în timp. detaşată. sincer. Aş vrea să devin pictor". maniera laconică. cu prezenţa a 2. in colore. uneori profundă. 3. comparaţii. originală. implicaţi vă . Aş dori o atmosferă veselă în jurul meu. alteori sterila şi pue rilă. 6. Redăm câteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste „ma niere". cum gradul de relevanţă a însuşirilor şi trăsăturilor psihice este diferit. deşi nu ştiu să mi -i rac. 1. maniera filosof arii. Noi am desprins şase ma niere generale de redactare a lucrărilor. presărată cu metafore. 4. fie pentru unele tendinţe ascunse ale subiectului ce constituie un potenţial latent (pozitiv sau negativ) care oricând ar putea deveni însă manifest. îmi place să am prieteni. combinată. în seamnă că implicit aflăm şi diversele intenţii ale subiectului (de a se lăsa uşor descoperit. uneori personală. cu răspunsuri vagi. stereotipe. „Sunt un corp în mişcare. mai mult sau mai puţin din altceva. maniera tip „ amalgam ". chiar cu redarea în versuri. alteori impersonală. maniera exaltării poetice. 3 sau chiar a tuturor celorlalte. de eludare a răspunsului. în mine însă nu pot vedea totul (aş fi to tuşi subiectiv). Fiecare vede în mine altceva. în tinzându-se de la „foarte relevante" până la „irelevante". dar vede CEVA. de a in duce în eroare). de a împiedica acest proces. obiective. dar şi j3 uşor rezervat şi timid. Acest „ceva" reprezint EU pen tru fiecare dintre EI. mimetică. alegorii. 2. actual. la utilizarea datelor în procesul educării capacităţ ii de intercunoaştere. maniera tip „eschivă". maniera autoanalizei şi autoprezentării reci. de abatere de la subiect. Analiza secundară urmăreşte stabilirea manierei generale de redactare a lucrărilor semnificativă fie pentru alte însuşiri şi tră sături decât cele furnizate expres prin temele şi subtemele auto cunoaşterii. „Sunt un băiat de 18 ani. pe care le redăm şi exemplificăm în continuare: 1. conş tiincios. Iubesc muzica uşoară.

4. Acest tip de analiză furnizează informaţii cu privire la: gra dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă ştie să se autoanalizeze şi să se autodezvăluie. se „aruncă" nesăbuit şi [fără discernământ în el). iar iarna fluture muritor de zăpadă ce cade pe pământul peren". Parafrazându-1 pe Garcia Lorca. dacă poate să-şi convertească stările subiective difuze în gânduri clare şi lucide. autobiografia. „Un băiat căruia nu-i place sa înveţe". Şi. aspirând spre neantul de jos. 6. 4. Sunt o persoană care „Mi -am scris numele cu paşii/Pe despletitele cărări ale timpului/Şi am pornit spre veşnicii/De mână cu aripa curcubeului". între apă. realistă sau poe tic-visătoare. PREZUMŢII ŞI COMENTARII Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se încadrează în rând ul celorlalte probe şl metode care îşi propun sondarea personalităţii (metoda biografică. dacă este şi rămâne ancorat în concret şi cotidian sau daca se avântă pe culmile abstractului cupri ns în gândul filosofic). Sau: Sunt un atom. „Nu cred că are mare importanţă cine sunt. destul că eu însumi cred că mă cunosc foarte bine". întrebarea este însă în ce proporţie? Răspunsul la ea depinde de moment. şi fiecare dintre Bl este un EU". „Nu ştiu cine sunt. Sunt o fată obişnuita cu nimic deosebita de ceilalţi. „Sunt ca oricare alta". dacă dispune de intenţia corijării însuşirilor negative). „Sunt un om". şi părţile „slabe". de fapt. 5. sunt o contemplativă care îşi impune activitatea. „Nu ştiu?". firea subiectu lui (daca este o fire raţională sau una sensibilă. dimpotrivă. esenţial este că sunt între EI. Totuşi dacă stau să mă gândesc cred că sunt un complex de sen timente şi trăiri ce formează învelişul spiritual al Terrei. toamna fenigel şi frunză de aur. Asemănările ei 135 . aş putea spune că sunt cea mai activă fiinţă din câte cunosc pentru ca. o adolescentă care se gândeşte la viitor.rituală. „Cine ştie". 3. vara grâul copt şi trandafir cerând curcubee şi ploaie. puritate şi dragoste. cer şi pământ/Sunt nimic şi totuşi ceva eu sunt/Sunt o frunză abia -nmugurită a unui pom/Am fost. „Sunt un simplu muritor care visează să Fie pri măvara mărţişor împletind cele două culori. atitudinea faţă de procesul autocunoaşterii (dacă mani festă prudenţă. dacă îşi cunoaşte părţile „tari". rezerve sau. sunt şi voi f i un OM". de fapt. studiul jurnalelor de însem nări personale şi a altor documente personale).

care la un moment dat ar putea fi chiar identice. H. prietenos-duşmănos. De asemenea. dar furnizează şi multe alte informaţii despre capacităţile aspiraţi onal-proiective ale persoanei investigate. de tehnică a existenţei).cu toate acestea provin din modalit atea de interpretare a rezul tatelor recoltate. G&ingen. Avem în vedere cauzometria. Thomae 11 a folosit în analiza biografiilor patru categorii tematice (formale. centrându-se asupra succesiunii evenimentelor din decursul vieţii unui individ. tema 3 (trăs ăturile psihice) acoperă unele dintre „categoriile cognitive" ale lui Thomae — închis-deschis. subdivizate în 29 unităţi tematice. cognitive. puternic-slab. 136 . Astfel. C S E este o probă comprehensivă. şi anume cu „activarea existenţei 1* şi „integrarea socială". Deosebirile dintre proba propusă de noi şi metodele amintite provin din substanţa şi conţinutul datelor prelucrate. dar sunt mult mai analitice decât acestea. O asemenea diferenţiere apare atât în raport cu variantele clasice ale metodei biografice. Hogrefe. semnificaţie au nu atât temele în sine. Dos Individium undseine Welf. dorinţe) şi tema 6 (sistemul relaţional) are asemănări cu două dintre subdiviziunile tema ticii existenţei. După opinia noastră. Psihologul german H. Unele dintre temele cu noaşterii de sine stabilite de noi ar putea fi asemănate cu cele elaborate de psihologul german. ci maniera de prelucrare şi interpretare a lor. iubit-antipatizat. tema 23 (idealul de sine) şi tema 25 (statutul propriu în lume) au unele corespondenţe cu subdiviziunea numită „tema tizare" din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numită „creativă** din tematica existenţei deoarece se referă la organizarea activităţii în vederea realizării unor scopuri sau a realizării de sine. cât şi cu variantele mai noi ale acesteia. în sfârşit. Thomae. axată pe surprinderea efectelor concentrate şi solidificate — în trăsături psihocomportamentale — ale evenimentelor trăite de persoană. revendicativ-încrezător în şansă. existenţiale. 1968. dar nu identificate cu ele. este vorba despre o analiză de con ţinut efectuată pe baza unor grile sau a unor unităţi tematice. dar se referă şi la alte aspecte care depăşesc cadrul tematic al psihologului german. tema 5 (preferinţe. Dacă me toda biografică şi metoda studiului jurnalelor de însemnări sunt prin excelenţă evenimenţiale. în esenţă. autonom-dependent — multe dintre acestea fiind trăsături temperamentale sau caracteriale. din care apoi cer cetătorul extrage o serie de concluzii asupra „sensului vieţii*' şi a „individualizării" persoanei respective.

La fel ca orice test proiectiv. pe baza întocmirii unor cauzomatrici şi cauzogram e. ca urmare a studierii înlănţuirii evenimentelor.73.4. a Rosenzweig-ului între 0. A. p. Daca în metoda biografică specificul persoanei apare conturat în urma analizei întreprinse de cercetător. dând posibilitatea. Kronik (1984) l2. „Revista de psihologie". Kronik. fidelitatea se obţine printr-o nouă retestare. faptele de conduită pot fi nu doar evidenţiate. în aceste cazuri. care permite ca înţelegerea şi interpretarea pers oanei să fie mult mai completă şi exacta. „Revista de psihologie". coeficienţii de fidelitate sunt extrem de scăzuţi. Kiev. 1 2 137 . 1984. întrucât atitudinea subiectului se schimbă de obicei: fie este mai degajat datorită acomodării cu situaţia după o primă tratare. aplicarea repetată a aceluiaşi test îi tre zeşte bănuieli şi apare o creştere de tensiune. numai că. De obicei. Naukovo dutka. b sporire a vigi lenţei"14.3. aşa cum arată Elena Mare (1987 )n.65-0. 273. fie. A. Psihologhiceskoe vremia licinosti. proba propusă de noi ridică unele probleme privind fidelitatea şi validitatea ei.77. Golovahna. esenţială pen tru cauzometrie rămâne inventarierea evenimentelor vieţii.propusă de E. A. Golovahna şi A. Chiar dacă prin analiza unor asemenea de pendenţe. surprinderii logicii drumului vieţii parcurs de o persoană. Din acest punct de vedere suntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirmă că „proba de fidelitate prin retestare o considerăm rară sens în cadrul testelor proiective. în proba noastră acest specific este surprins şi relevat de însuşi subiectul care se autodezvăluie. La aceasta se adaugă apoi şi propria „descoperire" a cercetătorului. u Andrei Cosmovici. . Cu privire la clasificarea „unităţilor tematice" după 11 Tfio'mae. Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti E. 1 3 Elena Mare. bazată expres pe inventarierea evenimentelor din viaţa individului şi pe stabilirea relaţiilor dintre ele (dintre evenimentele -cauză şi evenimentele-consecinţă sau dintre evenimentel e-scopuri şi evenimentele-mijloace). coeficienţii de fidelitate de 0. O variantă a metodei biografice tn studiul personalităţii. I. dimpotrivă. ci şi explicate.198-206. Aplica rea repetată a TAT-ului dă. 1985. I. 1987.

54. Semnificaţia documentelor sociale. nu menţinerea autoportretului de la o aplicare Ia alta a probei constituie regula. aceasta poate fi obţinută re lativ uşor şi apreciată mai clar. a des coperit o schimbare evidentă a „dominantelor" personalităţii. folosind categoriile lui Thomae. Comparativ cu alte metode de investigare a personalităţii (ancheta pe bază de chestionar. Iaşi. pro ba C S E prezintă o serie de avantaje. ci tocmai modificarea. el devine cu atât mai semnificativ pentru proba noastră. H. în.' Asemănător. aceasta nef iind posibil deoarece personalitatea sa este în plin proces de formare şi schimbare. 1985.ve în general. Ne putem aştepta că un asemenea rezultat să fie obţinut şi în cazul probei noastre. Editura Ştiinţifica şi Enciclopedică. 80. a unor mutaţii în evoluţia per sonalităţii. convorbirea. Documentele sociale în investigaţia socioumană. în proba noastră chiar şi neautenticitatea declaraţiilor are o mare importanţă. 138 . interviul etc). Septimiu Chelcea (1985) 15 arată că în studiul documentelor personale problema esenţială care se ridică este aceea a autenticităţii celor declarate. în acest ultim caz pe prim plan trecând masca protectoare a individului. Nu-i mai puţin adevărat că aplicarea testului pe aceeaşi persoană la intervale mari de timp ar putea evidenţia. Adolescentul si timpul său liber. schimbarea lui în acord cu modificarea şi maturizarea personalităţii. citat mai înainte. apariţia unor noi însuşiri psihocomportamentale. Andrei Cosmo vici16 a obţinut (într-un caz particular) o concordanţă crescută a părerilor unor subiecţi care au avut de evaluat biografia unei persoane. fie una dedublată. Zurcher. din păcate nu pe aceiaşi subiecţi. 16 Andrei Cosmovici. pe lângă constantele (invarianţii) personalităţii.5%). Junimea. deoarece ea ar putea reflecta fie o per sonalitate instabilă. Mariana Caluschi. Bucureşti. Din acest punct de vedere ne exprimăm acordul cu cele declarate de Paul Thompson Septimiu Chelcea. aplicând testul WAY la un interval de 13 ani. 1985. în ceea ce priveşte validitatea. Ar fi un nonsens să aşteptăm ca un subiect să se auto dezvăluie la fel la o nouă repetare a probei. Aşadar. T homae dând spre apreciere aceeaşi biografie mai multor persoane a obţinut o mare concor danţă între evaluatori (de 83. p. p.

exteriori zându-se. nu doar pe cele recunoscute. ca probă de autocunoaştere (de subiectul în cauză care se autodezvăluie). progresează în cunoaşterea de sine. ci şi pe cele mai puţin conştientizate. 1980. considerăm că C S E oferă posi bilitatea detectării modalităţii de structura re reală a personalităţii până la un anumit moment dat. cercetează o altă persoană). 2. C S E dispune de valenţe diferite: ea poate fi considerată ca o probă de cunoaştere psihologică (de persoana care studiază. Ea furnizează informaţii despre gradul de autocunoaştere ca şi despre sensul evoluţiei ei ulte rioare.(1980). „Cufundându-se" în sine. nu doar ten dinţele. forma capacitatea de intercunoaştere). reprezentând o secţiune transversală în care toate referinţe le temporare şi personale sunt eliminate. 250. p. prin intermediul cărora personalita tea este ridicată la cote valorice superioare. „Faţă de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza de chestionar. Cahiers Intemationaux de Sociologie. I Paul Thompson. CÂTEVA CONCLUZII 1. LXIX. ca probă de educare a capacităţii de intercunoaştere (în acest caz putându-se proceda astfel: se citeşte o compunere a unui elev în faţa celorlalţi membri ai grupului cărora li se cere apoi să „ghicească" cui aparţine. subiectul se autodescoperă. Des reciteş de vie a l'analyse du changement social. 5. 17 139 . conştientizate. dar şi pe cele ascun se. prin excelenţă comprehensiv. procedându-se de mai multe ori în acest fel se poate educa. care se referea însă la autobiografie (recit de la vie). îşi proiectează. Asemănător. scria el. Prin toate acestea se creează premisele autoformării. faţă de agregarea de date. Proba propusă de noi reprezintă un test de descripţie. analizându-se şi descriindu-se. analiză şi elaborare proiectivă. motivaţiile şi trăsăturile dominante. uneori chiar tară să vrea. autoeducaţiei. autobiografia oferă informaţii care prin natura lor formează o totalitate coerenta şi bogată în experienţa socială reală" 17.

Apoi. cunoaştere şi intercunoaştere psihologică). un Eu pre zentat lumii. Deci de pe atunci sunt eu filosof. mi -am dat seama că nu există oameni buni şi oameni răi. dar mereu le ilustrezi altfel. cât şi cel care beneficiază de datele aflate. încât am impresia că este veşnic şi un Eu în schimbare. Elev. atât cel în cauza. în general. Dacă nu cumva mă înşel. Unic. în cele trei ipostaze ale ei. deci de la vârsta de 1 an. ci că oamenii sunt când buni. Acum câteva zile am întrebat -o pe mama: „Cine eşti tu?* 4. Eu sunt doi. îşi relevă o mul tiplă utilitate: cognitivă (declanşează autocunoaşterea. la care ea mi-a răspuns printr-o palmă. Anexa 1. bineînţeles! Mult timp am crezut că oamenii sunt foarte asemănători. 17 ani. Ea era Ea şi gata. „Bineînţeles că nu mă încearcă vreo senzaţie de uimire în faţa întrebării de mai sus. calităţilor şi defectelor celui care se autodezvăluie). Prezentăm câteva exemple de „compuneri** pe tema „Cine sunt Eu?" redactate de diverşi subiecţi. Cazul 1. Un Eu interior şi altul exterior. Proba C S E. un Eu care nu este acelaşi în relaţiile cu doi oa 140 . Părerile despre viaţă. Eu sunt Eu. sporeşte cantitatea şi calitatea cunoştinţelor despre sine şi alţii. Un Eu neschimbător. verifică veridicitatea şi autenticitatea autocunoaşterii şi intercu noaşterii). mi s -a recomandat să menţionez prima mea reac ţie în faţa acestei întrebări. E o întrebare pe care conştient sau inconştient mi-o pun aproape clipă de clipa. Eu sunt doi. pot anticipa sau prefigura evoluţia comportamentului. despre oameni şi mai ales despre tine însuţi sunt mereu aceleaşi. fie instinctual. Liceul de Filologie-Istorie. formativă (oferă posibilitatea exersării şi edu cării capacităţii de autocunoaştere. acţionează fie din inte rese. clasa a Xl-a. probabil pentru a mă trezi la realitate. dar numai la adresa persoanei de la care-mi venea întrebarea. predictivă (pe baza informaţiilor recoltate. că sunt sau buni sau răi. A fost într-adevăr vorba de uimire. când răi şi.3.

28 zile şi sunt în clasa a X I-a ia LFI. Dintotdeauna am vrut sa fiu eu însumi.. Pentru mine însumi — care sunt singurul care mă cunosc — reprezint. ca două jumătăţi ale aceleiaşi portocale. Şi tot astfel peste douăzeci de ani. aş a cum şi celălalt îşi schimbă exteriorul pentru mine.. Liceu de construcţii. în nici un caz. îmi place 141 . Sunt poate prea bun. într -adevăr. Şi prea.. Dar — am uitat să menţionez — numai în solitudine.. prin munca. sunt de -a dreptul extraordinar. Mă iubesc. renunţ la încercarea de a evada din realitatea monotonă printr-un asemenea mod. Nu reuşesc întotdea una şi de aceea sunt nemulţumit." Cazul II. Şi. 18 ani. evident. cine sunt Eu? Cred că s-a remarcat că sunt băiat. Nu e lipsă de modestie când spun asta pentru ca. sunt o . Ştiu că am întotdeauna dreptate — exceptând momentele în care mă înşel. „Deoarece am ajuns acum la vârsta adolescenţei vreau să vă destăinui câteva trăsături ale caracterului meu... astfel încât cele două Euri exterioare să se îmbine perfect. Aşa cum sunt acum. Pentru că dintotdeauna ştiu cum sunt. iubesc oamenii din jur. Sunt puţin timidă.. Dacă aş fi răspuns mâine la această întrebare.S. Elevă. Acum însă. ci cu fiecare om este altfel. binele. pentru ca mă cunosc şi deci ştiu ce valoare reprezint Con sider că sunt un om imperfect. pe cei înţelegători. 17 ani. P. aproape perfecţiunea. în afară de momentele în care nu mă pot controla. din lipsa de timp. am. Sunt o fată pot spune căreia îi place frumosul. şi prea. sper. Aş fi dat probabil un răspuns mult mai conclu dent. 2 luni. scriind. Defecte nu am. sa devină arbore întreg. ale persoanei me le.? Nu. Aş vrea deseori sa fiu un fel de prinţ care salvează o „frumoasă din pădurea adormită** dar de teamă ca după aceea tot ce mi -aş dori mai mult ar fi ca „fru moasa" să fie din nou mai adormită decât un televizor în lipsa curentului electric. rădăcină prielnică care. îmi ştiu dinainte fiece mişcare. când aş fi vrut să mi se pună întrebarea. am impresia că vorbesc cu mine însumi. Pentru că (nu. Decât uneori. nu sunt narcisist)..meni. Din punct de vedere ca racterologic. clasa a XII-a. Am afirmat că mă cunosc extraordinar de bine. răspunsul meu ar fi fost altul. dar unul din cei mai aproape de perfecţiune. şi prea. mă autoanalizez în fiece secunda. spuneam. Cum consider că sunt? Nu m -am întrebat niciodată.

Liceul de Filologie-lstorie. Cazul 4. Asta ei** Cazul 5. Uneori simt că trăiesc. nu -mi place să fiu privită cu ochi răi. preocupată de problemele mărunte de fiecare zi. Nu mă evidenţiez cu nimic în nici un domeniu. numai că anu mite condiţii mă împiedică să mă orientez spre ea**.** Cazul 3. alteori nu. sinceră şi uneori zgârcită. Uneori sunt fericită. Studentă. clasa a XII-a. „cei mari” s-au decis să afle ce ne frământa pe noi! Este un pas. 20 ani. să respect pe cei în vârstă. într-un fel o vârstă problemă. Mă supăr pentru lucruri care de obicei îi supăr ă pe oameni şi mă bucur pentru lucruri care de obicei îi bucură pe oameni. Facultatea de Matematică. care se îmbină deseori cu sentimente nedesluşite. vârsta adolescenţei. Elevă. clasa a XII-a. 17 ani. al teori mi se pare că viaţa trece pe lângă mine. Eu sunt un om tară: aspiraţii prea înalte. afară de mine). îmi place să învăţ. Sunt băiat. care să preocupe mai multă vreme pe cine va (bineînţeles. Sufletul mi-e bântuit uneori de într ebări contradictorii asupra viitorului.să ajut pe cei din jur. „În sfârşit! Întrebarea atât de mult aşteptată a sosit în fine. Uneori îmi spun că sunt o norocoasă. Sincer să fiu între barea m-a cam luat şi nu prea pe nepregătite. pentru că am re flectat câteodată asupra Eului meu. sunt în clasa a XII-a şi mă pregătesc pentru Filologie dar. Cine sunt Eu? Un om ca toţi ceilalţi. un PAS spre mai bine. ca sa fiu sincer. dar să fie nişte persoane care să te înţelea gă. Pot să spun. Nu -mi place să mă cert cu nimeni. analizând rea list. Nu fac nimic deosebit. evit aceste certuri. că mă încadrez în aşa-zisele „cadre** ale acestei vârste. 17 ani. îmi place mai mult istoria. 142 . „Dificil de răspuns mai ales când ai vârsta de 17 ani. în viaţa mea nu au apărut niciodată evenimente deosebite care să atragă atenţia cuiva. Elev. anul III. I „ Eu sunt o fată de 20 de ani. Liceul Pedagogic. alteori mă mir ce ghinionistă pot fi. Sunt puţin ambiţioasă. cuminte. la fel ca toate celelalte. Sunt harnică. să fiu elevă.

Meseria de învăţătoare mi se potriveşte. pictură. foarte rar! Am spus că -mi place fizicul. mai târziu am să mă îngraş. prefer stilul Humphry Bogart şi. dar nu m-am referit la ochi albaştri (îi am şi eu). în sfârşit. de ce nu. dacă-mi face plăcere. iar chestia asta?”. Gheorghe Visu şi Claudiu Bleonţ. I Câteodată mă înşel. Sunt una dintre acele fiinţe ce nu dezvăluie secretele. pentru a nu fi recunoscută. Cea mai frumoa să actriţă. însă toţi care mă cunosc afirmă că sunt volubilă. Amândoi mă consideră un copil pus pe năzbâtii. Nu mă voi face actriţă. a fost Sharon Tate. Am numai o prietenă adevărată şi un prieten (idem). o fac pe sfert. muzică (orice gen). chiar ştrengărită. Veţi spune — „ah!. Prefer ceva mai aproape de pământ. Chiar cu acest prilej mi-am schimbat înclinaţia scrisului. sunt tânără şi dacă nu râd acum. îmi plac copiii. o fată de 17 ani şi jumăta te. cu înfă ţişare nepotrivita. Nu vă contrazic. Doar nasul nu se conformează aerului „sfânt" al figurii mele. Cel mai tare m-a impresionat şi mă va impresiona cuplul Jenny-Oliver (din Love story). TEATRUL (adevărata pasiune). Şi ce dacă?! Doar eu puteam scrie aşa. film şi. într-un fel sunt închisă.Cine sunt Eu? Nu pot fi decât EU. cea mai bună cântă 143 . buze senzuale (gen Alain Delon). în pragul afirmării care. dar e anonimă lucrarea (veţi spune!). Râd mereu. pă rul blond. sau daca o fac. Preocupările mele sunt multiple: tenis. „directă**. dacă s -ar putea aş vrea să am o sută. altfel n -are farmec). prietenoasa. are prilejul să vorbească. De ce nu? Este şi ăsta un mod de a -ţi ascunde timiditatea. Pun pariu ca nici 60% din cei ce -au citit cartea n-au înţeles adevăratul ei secret Şi dacă e secret nu trebuie spus (ci doar aflat pe cont propriu. Am relaţii de colegialitate cu toate fetele din clasa şi cu Iulian (singurul nostru băiat) şi oriunde merg intru în vorbă cu oricine. dar să nu trec vârsta de 30 de ani. dar e mai bine sa-ţi iei o măsură de precauţiune. Poate că bucuria acestui test m-a făcut să-mi pierd şi fărâma de seriozitate şi melancolie care va fi în lucrările colegilor mei. după mine. Pe amândoi îi iubesc la fel. Bine. Nu cred c-am fost supărată niciodată până acum (în adevăra tul sens al cuvântului). în fine.

„sunt rădăcina prielnică ce va deveni a rbore întreg"). Caracterizările 2 şi 3 aproape că descumpănesc şi prima în trebare pe care o declanşează în minte este: „doar atât?".reaţă de muzică uşoară .. dar şi un pic exagerat („nu m-am supărat niciodată"). cea din Drumul Taberei. Nu râdeţi . dar şi cu analiza luc idă..Kim Wilde şi de operă Măria Callas. Ca muzică populară prefer melodiile ardeleneşti şi în speciali cum cântă Dumitru Fărcaş.. cu absolutizările ei („sunt sin gurul care mă cunosc"). Uraţi -mi succes (pauză două minute). Mulţumesc! Bună ziua!" Cele 5 „autoportrete" sunt extrem de variate între ele. cu optimismul ei debordant. ambele însoţite de o mare capacitate de auto cunoaştere („Eu sunt doi. extravaganţele sau chiar bizareriile ei (să ne amintim de „filosoful de 1 an". cu discernământul profund.. cel mult 3 dintre acestea.. Nu ma îmbrac în pas cu moda (de la Paris. cu teribilismele. de „ cei 100 de copiii". Are un stil.") sau de înclinaţie spre metaforă şi chiar spre maximă („sunt imperfect. găini (asta este!). e mai frumoasă. dar cel mai aproape de per fecţiune". mai naţională. O prefer pe a mea. de dorinţa fetei de a-1 cunoaşte pe Redford sau de a -şi cumpăra „Guernica"). Lucrul pe care -1 detest este acela de a mi se da „sfaturi prieteneşti"! Nu ascult decât de doua persoane: TATA şi MAMA. în cel de al cincilea an vreau să-1 cunosc pe Robert Redford şi să-mi cumpăr „Guernica" lui Picasso. e perfect adevărat şi serios. Îmi place să înot şi ador soarele (mai ales pe plaja). perso nal (normal!). în timp ce în caracterizările 1 şi 5 se fac referinţe la peste 10 teme ale autocunoaşterii.. Dintre animale iubesc leii şi tigrii şi mi -e frică de. ofe rind posibilităţi mai mari sau mai mici de interpretare psiholo gică.. de la New York). Ştiţi ce-mi doresc pentru următorii cinci ani1? Să nu mă mărit şi să nu mă cert cu actualul meu prieten pe care-îl plac (reţineţi nuanţa) la nebunie. în cele pe care le avem' î n vedere nu apar decât 2. Caracterizările 1 şi 5 redau adolescenţa în toată „splendoa rea" ei. Fata din caracterizarea 2 relatează despre preferinţele şi trăsăturile caracteriale pe care crede că le 144 . de la Berlin.

să pătrundem în ea. O mână necunoscută a scris pe o hârtie. în faţa ei imediat ne vin în minte cu vintele lui Octavian Goga: „De multe ori privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile închise. ci că mai întâi ne oglindim în altul. deoarece numai astfel ne vom „vedea" mai bine pe noi înşine. dacă a vem în vedere şi vârsta persoanei respective. Caracterizarea 4 decepţionează. să ne cântărim calităţile şi defectele. păstrând ceea ce merită şi azvârlind ce este vechi.posedă. opţiunile profesionale şi contradicţiile de care este cuprins. în noi înşine. vor reuşi să conştientizeze cât mai multe despre ei. ci şi pentru alţii. nefolositor. sentimentele. la poartă: Plecat fără adresă. Să ne reamintim că n -am venit pe lume cu o oglindă în mână. pentru ca abia apoi. 145 . în colţ. să ne punem ordine în ele. prin intermediul şi cu ajutorul acestuia. în aceste condiţii probabil că subiecţii respectivi. Mai mult decât atât. uzat. iar băiatul din caracterizarea 3 oferă câteva date perso nale." Concluzia care se degajă de aici cred că este suficient de clară: dacă vrem să ne cunoaştem mai bine este necesar să ne deschidem uşile şi obloanele casei noastre sufle teşti. este utilă deschiderea uşi lor şi obloanelor casei noastre sufleteşti nu doar pentru noi. să ne analizăm gândurile. punându -şi tot rnai des întrebarea „Cine sunt Eu?". acţiunile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful