C S E („CINE SUNT EU?

") - o probă de cercetare şi cunoaştere a Eului şi a personalităţii

1. PREMISE În investigarea Eului şi a personalităţii au fost utilizate cu precădere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso nalitate, scalele de interapreciere şi mai ales testele proiective care permit o abordare analitico -sintetică a personalităţii, a structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate, a tendinţelor, aspiraţiilor, intenţiilor şi motivaţiilor asc unse, aspecte greu, dacă nu chiar imposibil, de depistat prin intermediul testelor psihometrice. Se consideră însă că deşi aceste instru mente furnizează informaţii relevante care pot fi interpretate şi în termenii „calităţii Eu-lui", de cele mai multe ori au fost inadecvat proiectate, incluzând itemi ce nu corespundeau concep tului de Eu. De aceea, a fost necesară orientarea tot mai insis tentă spre descoperirea sau cel puţin adaptarea şi perfecţionarea unor instrumente care să diagnosticheze mai direct calităţile Eu-lui. în 1950, F. J. T. Bugental şi S. L. Zelen 1 au imaginat o probă care consta în solicitarea subiecţilor investigaţi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea „Cine eşti tu?*, în 1954, M. H. Kuhn şi T. S. Mc. Partland 2 au diversificat proba cerând subiecţilor
J. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: l Vie W-A- Y techiniques, Journal Personality, 1950,18,483 -498. 2 M. H. Kuhn, T. S. Mc. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes, American Sociological Re wiew, 1954,19,68-75.
1

121

să completeze, într-un timp de 15 minute, 20 de spaţii care înce peau cu formularea „Eu sunt...". Proba este cunoscută în lite ratura de specialitate sub denumirea de TST — Twenty Statements Test (testul celor 20 de propoziţii) sau WAY — Who Are You? (Cine sunteţi voi?). în 1974, R. W. Coan 3 modifică întrucâtva tehnica propunând subiecţilor să formuleze cât mai multe răspunsuri, în două minut e, la întrebarea „Cine eşti tu? a. Tot el arată însă că cei investigaţi ar putea răspunde şi la alte întrebări, cum ar fi: ce vreau de la viaţă?; care sunt cele mai importante lucruri pe care le fac?; dar cele pe care le -am făcut?; ce gândesc alţii despre mine?; există lucruri despre mine pe care alţii nu le înţeleg? În linii mari aceste probe sunt asemănătoare putând fi înca drate în categoria testelor proiective de completare. Diferenţele dintre ele apar în ceea ce priveşte: modul de formulare a cerinţei probei (răspunsuri la o întrebare sau completarea unor începu turi de fraze); numărul de răspunsuri solicitate, implicit, linii ta rea/nelimitarea numărului răspunsurilor (trei, 20 sau cât mai mul te); limitarea/nelimitarea timpului de elaborare a răspunsur ilor (2 minute, 15 minute, fără restricţii de timp). După părerea noas tră aceste diferenţe pot conduc e la apariţia unor disfuncţiona lităţi. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenţează monta jul psihologic al subiectului. Când acesta este întrebat direct „Cine eşti tu?" n-ar fi exclus să apară un reflex de apărare sau senzaţia că este obligat din afară, de o altă persoană să se in trospecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiecţie. Apoi, cerinţa de multiplicare a numărului răspunsurilor l -ar putea stresa pe subiect, l-ar determina să repete anumite răspun suri, fie într-o formă identică, fie în una uşor modificată sau să inventeze trăsături care nu-i aparţin. în sfârşit, atât limitarea nu mărului de răspunsuri, cât şi a timpului de fo rmulare a lor creează condiţii restrictive cu efecte negative asupra procesului de autodezvăluire. Se ştie că în condiţii de forţare, de impunere activitatea psihică este mai puţin productivă. în ceea ce ne pri veşte, considerăm că important în asemenea p robe este să se obţină cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel încât sar R. W. Coan, The optimal personality. An empiricul and theoretical analysis, New York, Columbia UniversUy Press, 1974.

122

cina formulată să nu i se mai pară ca fiind impusă. nu le semnaţi. ci şi modalităţile de soluţionare a lor. inhibiţii. convingerii sau cel puţin a „iluziei" că el însuşi şi -a formulat întrebarea. cu rugămintea ca după ce le-aţi terminat să mi le predaţi. O probă de autocunoaştere. I Instructajul verbal adresat subiecţilor este urmă torul: I „Vă rog să elaboraţi o compunere cu titlul „Cine sunt Eu? ”. aşa cum şi cât vă cunoaşteţi până acum." În acest instructaj verbal sunt cuprinse nu numai principalele cerinţe metodologice ale probei. Puteţi să vă elaboraţi lucrările acasă. Am considerat că asemenea efecte pot fi obţinute prin aplicarea unei probe pe care convenţional am denumit-o C S E („Cine Sunt Eu?") 4. aşa cum vă ştiţi. PROBA C S E („CINE SUNT EU? ”) — CERINŢE METODOLOGICE În esenţă. cum o consideraţi. baraje. — evitarea furnizării oricăror sugestii în legătură cu con ţinutul propriu-zis al răspunsului. proba constă într-o compunere pe care subiecţii trebuie s-o facă despre ei înşişi. Vezi: M. Imaginaţi-vă că fiecare dintre voi şi-a formulat o asemenea întrebare şi trebuie să răspundă în scris la ea. Zlate. IV. Centrul de cercetări pentru problemele tineretului. Dacă cineva nu poate sau nu vrea să scrie despre el este liber să n -o facă. Relataţi cât mai multe lucruri despre voi. În: Tineret. Buşteni 25-27 mai 1988. înainte de a vă începe lucrările vă rog să notaţi care este prima voastră reacţie faţă de întrebarea de mai sus. participare. ce stări trăiţi în legătură cu ea. Lucrările sunt anonime. iar cel care ia pus-o n-a fost decât ecoul propriilor lui intenţii (se obţine prin invitarea subiectului de a -şi imagina că singur şi-a formulat întrebarea). voi. Dacă totuşi cineva vrea să le semneze este liber s-o facă. când doriţi voi. 482-492. libertatea de acţiune. 2. cunoaştere şi intercunoaştere. pentru a se înlătura contami Proba a fost prezentată pentru prima dată public în mai 1988. Printre acestea enumerăm: — crearea la subiect a sentimentului. educaţie. 4 123 . apoi. chiar spontaneitatea acţiunilor lui pentru a-l debloca de orice reţineri.

de Bugental.incitarea amorului propriu al subiectului. de exemplu. ci şi afectiv-sentimental). Un prim demers întreprins 1-a constituit consultarea literaturii de specialitate pentru a vedea în ce măsură asemenea moda lităţi există şi mai ales care este valoarea lor de dia gnostic. Unii psihologi manifestă o oarecare îndoială în legătură cu posibili tatea cunoaşterii personalităţii prin tipul de probe la care ne -am referit mai înainte.asigurarea anticipată a sincerităţii răspunsurilor (care se obţine prin garantarea anonimatului lucrărilor). care ţinteşte spre trezirea şi a mplificarea mecanismelor de proiecţie ale subiectului (se obţine prin recomandarea elaborării lucrărilor acasă. Kuhn şi Mc. de loc. W. când există nu numai timpul fizic necesar. . 3. scria: „Ce anu 124 .eliminarea tuturor condiţiilor restrictive de elaborare a răspunsurilor: de timp. comentând tes tele propuse.insistarea asupra necesităţii de a se preciza „prima reac ţie" faţă de întrebarea formulată (aceasta reprezentând o „capca nă psihologică" prin care subiectul este „împins" să se angajeze în probă nu doar intelectual-cognitiv. de sporire a sentimentului de responsabilitate). . . de a nu -şi periclita statutul (formularea din instructaj care îi dă posibilitatea de a nu răspun de „dacă nu poate sau dacă nu vrea" ţinteşte spre obţinerea unui efect invers. G.narea sau centrarea subiecţilor pe cele sugerate (de aceea li se cere să scrie „cât mai multe lucruri despre ei"). de angajare în probă. Partland. O STRATEGIE DE PRELUCRARE ŞI INTERPRETARE A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREA PROBEI C S E Una dintre problemele cu care ne -am confruntat imediat după conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute prin aplicarea ei. a dorinţei sale de a nu fi mai prejos decât alţii. de conţinut sau de formă a redac tării. Allport. . ci şi cel subiectiv propice).

dar în unele cazuri ies la iveală informaţii importante privind identificările si imaginea de sine" 5. identitatea de nume. Futurist.me trebuie făcut cu aceste răspunsuri nu este clar. Bucureşti. societatea). situative. Caracteristici manifeste şi latente diagnostice într-un test proiectiv verbal. exaltate etc. După modul de exprimare al subiecţilor propoziţiile pot fi: simple. El apreciază corect că aceste teste ne -ar putea ajuta la surprinderea „identificărilor şi imaginilor de sine 4* ale subiecţilor. dominanţa propoziţiilor de tip A evidenţiază prezenţa unor tendinţe egocentrice. care implică inter pretări personale variate). „Revista de psihologie". Ursula Şchiopu şi Măria Gârboveanu (1975)7. restrictive. aplicând testul WAY. natura. clare. impregnate de simboluri filosofice. evaluative.5. variabilele de consens (apreciate comparativ cu numărul total de răspunsuri). 1981 . Partland îm părţeau răspunsurile subiecţilor în două categorii: consensuale (în legătură cu care consensul membrilor societăţii este maxim) şi subconsensuale (mai vagi. propoziţii de tip B (se referă la caracteristicile statutului social actual al subiectului). 411.3. complexe. Structura si dezvoltarea personalităţii. Editura Didactică şi Pedagogică. clasifică răspunsurile subiecţilor în: descriptive. dar greşeşte arunci când afirmă că „nu este clar" ce s -ar putea face cu astfel de răspunsuri. 125 . propoziţii de tip C (cuprind caracteristicile de ordin psihic ale individului). p. Kuhn şi Mc.279-291. The mutable Self. şi contrazicerile care apar fie între propoziţii. propoziţii de tip D (includ identificări mai complexe. evazioniste. a stabilit existenţa a patru tipuri de răspunsuri: propoziţii de tip A (conţin caracteristici generale sau particularităţi de ordin fizic). Louis Zurcher. fie Q. De exemplu. după" autoare. A. reliefarea identităţii de sex. ducând mai departe analiza lui Zurcher. W. 1972. reflectate. condiţionate. Personologul american are numai parţial dreptate.181-185. Louis Zurcher (1972) 6. directe. chiar de ordin filosofic. Allport. Ursula Şchiopu. incoerente. Măria Gârboveanu. 1975. narcisiste. ample. Coan introduce patru criterii în ana liza răspunsurilor recoltate: influenţa Eului (numărul total de răspunsuri). cu lumea. Semnificative sunt. mai imprecise. Dominanţa unui tip de propoziţii | printre toate celelalte indică prezenţa la subiect a unor tendinţe accentuate.

familiarizarea/nefamiliarizarea subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă şi -a mai pus sau nu întrebarea respectivă. matematică . „cea mai dificilă din câte am auzit". statut social (elev. sex (masculin. mecanică-informatică. de câte ori. Cost eşti — pentru elevi şi studenţi. feminin). aşa cum se va vedea mai departe. Târgovişte. cadru didactic). construcţii. mult mai în acord cu specificul probei noastre. în ce împrejurări?). chimie. Din acest punct de vedere. student. Multe dintre aceste modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultate lor obţinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative şi pentru proba concepută de noi. Un al doilea demers pe care l-am întreprins în vederea găsirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a r ezultatelor. profite de specializare (filolog ie -istorie. „firească". „încurcată". matematică — la cadrele didactice). matematică-fizică. ele fiind. construcţii de maşini — la elevi. importante pen tru cercetător sunt: „calificativele" acordate întrebării. preluate şi integrate corespunzător punctului nostru de vedere. Iaşi. 126 . diferite judeţe din sudul ţării — pentru profesori).în cadrul uneia şi aceleiaşi propoziţii. când. mecanică. Analiza preliminară vizează cercetarea începutului compunerilor în care subiecţii îşi precizează „prima reacţie** faţă de întrebarea formulată. „delicată". filosofie-istorie — ia studenţi. electrotehnică. 1 -a constituit aplicarea probei C S E pe un număr de 591 subiecţi 8 şi analiza profundă a compunerilor recoltate. locul unde îşi desfăşoară activita tea (Bucureşti. pedago gic. studenţi din anii I. Piteşti. 8 . Pentru toate aceste „variabile" redăm în continuare exemplificări din compunerile recoltate de noi. „de nepătruns". cadre didactice cu peste 10 ani vechime în Învăţământ). pe care o prezentăm în continuare. „stupida". bazată pe trei tipuri de analiză şi mai multe modalităţi de valorizare. Craiova. III. adulţi). reacţiile stârnite de întrebare în subiect. „obsedantă". „absurdă". Asemenea contradicţii re flectă gradul de maturitate/imaturitate al personalităţii. profil didactic. -* ' _ Subiecţii erau diferiţi între ei prin: vârstă (adolescenţi. IV. „Calificative" acordate întrebării: „ciudată şi totuşi inteligentă* 4. nivel educaţional (elevi din cla sele IX-XU. matematică. „pusă la timp". „cheie". În urma coroborării constatărilor făcute în cele două demersuri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu crare şi interpretare a răspunsurilor obţinute la C S E.fizică.

dar enigmatică". „Reacţiile" exprimate de subiecţi scot la iveală nu numai unele stări afective situative. subiecţi care declar ă că şi-au pus de multe ori întrebarea res127 . „bizară". cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea faţă de procesul autocunoaşterii. mobilitatea sau inerţia şi rigiditatea conduitelor intelectuale. cu unele î nclinaţii (spre abstractizare. mă cunosc. de instrucţie şi educaţie. rănirea orgoliului („mi-e ciudă că altcineva decât eu mi-a pus această întrebare"). „mi-o pun ori de câte ori mă aflu la o răscruce de drumuri în viaţă". profunzimea sau infantilismul gândirii. descumpănire. regret („sincer să fiu nu mi -am pus-o niciodată. ele sunt transparente în raport cu nivelul de cunoş tinţe. realistă sau uşor exaltată. teribilistă. Răspunsurile care vizează gradul de familiaritate cu întrebarea dispun de o dublă semnificaţie: pe de o parte. „iată o întrebare pe care mi -am pus-o de multe ori. pe de altă parte. complexitatea sau simplitatea lor cognitivă. „sen sibila". „cea mai interesantă. supleţea. ele exprimă viziunea subiec tului asupra posibilităţilor cunoaşterii de sine (corectă. m-am mai analizat şi altă dată.). infatuată). „mi-o pun mai ales în momente de insatisfacţie personală". „în funcţie de momentul în care ţi-o pui ea este ca un pumn în plexul solar sau ca o compresă care-ţi răcoreşte fruntea cuprinsă de febră" etc. îndoială („când am auzit întrebarea prima reacţie a fost că nu voi şti niciodată cine sunt Eu"). „cumplită". Teoretic pot apărea patru situaţii: 1. suspiciune („de ce mi se pune oare întrebarea. spre „dramatizare". pot fi reţinute în vederea corelării lor cu rezultatele obţinute în urma efectuării analizei pri mare. emoţie puternică („auzul acestei întrebări îmi străbate inima şi simt cum îmi creşte pulsul"). Reacţii stârnite de întrebare in subiecţi: uimire. „mă ştiu. dar al cărei răspuns nu l -am găsit încă". „Calificativele" asociate întrebării scot la iveală unele parti cularităţi ale subiecţilor. îmi este uşor să vorbesc despre mine". „mi-am pus-o când aveam 14 ani". spre minimalizare etc . dar sunt sigură că trebuia s-o fac mai de mult"). a necesităţii de a efectua mai des astfel de autoobservaţii şi autoanalize. mirare. „nu reuşesc să-mi revin"). „scurtă. inhibare („sunt total blocat în faţa ei". dar conduc şi spre concluzii în plan cognitiv privind conştientizarea semnificaţiei întrebării. ezitare.„deosebit de dură". De asemenea. I Gradul de familiarizare cu întrebarea: „nu mi -a venit niciodată în minte". cum să răspund la ea ca sa nu dezamăgesc şi mei să nu spun lucruri false"). dar şi cea mai grea".

Exprima nevoia de afişare. subiecţi care declară că îşi pun pentru prima dată întrebarea respectivă. capa citatea de autocunoaştere ocupă un loc Important. complexe. vârstă. că se cunosc bine şi care realizează compuneri realmen te interesante. regăsim aici relaţia (de concordanţă/ne concordanţă) dintre capacitatea de autocunoaştere şi capacitatea de autodezvăluire 9.FactorsaffectingSetf-Disclosure: A review of theliterature. Identitatea (1. fapt care arată că au tendinţa de a -şi subaprecia posibilităţile de autocunoaştere. cu contradicţii şi conflicte între planul real şi cel aspiraţional. 3. sărăcăcioase. Progress in Experimental Personality Research.1974. ceea ce reliefează viziunea lor realistă asupra posibili taţilor de autocunoaştere şi traducerea lor în fapt. Vezi: L. multilaterale. ne mulţumim doar cu prezentarea denumirii şi semnificaţiei lor în cunoaşterea personalităţii. San Francisco. 1. nume. 2.2. A.. Goodstein. London. subiecţi care declară acelaşi lucru. Maher (Ed).3. D. dar compun lucrări ample. în: B. 1. dar care redactează lucrări simple. Reinecker. 128 . evaluarea lor pe baza unor crit erii. 4. că nu se cunosc de loc sau aproape deloc şi care confirmă aceasta prin compunerile redactate. Analiza de conţinut efectuată asupra celor 591 compuneri ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine. incongruente.pectivă. implicit de consolidare a iden tităţii ca premisă ce va asigura unicitatea persoanei. 1. sex. fie a unora inconstante. adâncite. bogate. probând astfel concordan ţa dintre propriile capacităţi de autocunoaştere şi tra ducerea lor în fapt.1. New York. Academic Press. Virgin ia M. nevoia de 9 În literatura de specialitate se consideră că printre factorii autodezvăluirii. Asemenea si tuaţii arată fie existenţa unor personalităţi armonioase. între „declaraţii" şi „realizări". 1. ocupaţie).4. *. echili brate. Dat fiind faptul că temele şi subtemele cu noaşterii de sine sunt numeroase şi că exemplificarea lor ar ne cesita mult spaţiu tipografic. sumare. Analiza primară presupune efectuarea a două categorii de demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunoaşterii de sine. în esenţă. subiecţi care declară că şi -au pus pentru prima dată întrebarea respectivă. ceea ce evidenţiază o di latare a imaginii referitoare la posibilităţile de autocunoaştere. că nu se cunosc. vo l 7.

Evidenţiază nivelul dezvoltării intelectuale. de timp liber. sensibilitatea şi selectivitatea interrela ţională. ca şi mobilizarea resurselor psihice în vederea sporirii forţelor şi po tentelor adaptative. 6.3. de protejare sau de simulare a Intimităţii. autostăpânire şi autodirijare. 3. Sistemul relaţional (6. Înfăţişarea fizică. precaritatea relaţiilor. acceptat sau respins. de mare perspectivă). 3.2. adecvarea sau nonadecvarea propriilor posibilităţi.1. autoacceptare.3. 5. minore. nevoia de auto depăşire etc).3. 5. aptitudinale. 5.4. 3. sex sau ocupaţional. 5.' 2. realismul sau romantismul lor. profunde.4. Exprimă nevoia de intimitate.1.1. potenţialul interrelaţional (crescut sau scăzut).2. „nevralgice" ale existen ţei individului. cu colegii. cu părinţii. multitudinea sau unilateralitatea preo cupărilor. extensia. gradul de implicare în realizarea lor practică. Din judecăţile abso 129 . Rezultatele la învăţătură sau în muncă. Pot fi transparente şi pentru anumite tensiuni sau complexe psihice. vocaţionale. bogăţia şi profunzimea intereselor. dorinţe (5. nevoia de afiliere şi integrare socială. profunzimea sau superficialitatea.1. 4. trăsăturile pozitive sau negative fiind un fel de „pulsaţ ii" ale personalităţii ce-i dau forţă şi stabilitate sau o slăbesc şi dezagregă. cu prietenii). 7. de evaluare a stă rilor afective complexe. Sunt transparente şi pentru anumite trăsături caracteriale (sinceritate.2. atitudinile faţă de performanţele obţinute. 6. legate de prima iubire. Opinii si experienţe (7. Exprimă tendinţele acute spre autocunoaştere.2. Scoate la iveală disponibilităţile sociorelaţionale. temperamentale. Oferă informaţii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau contractat. caracteriale. 3. Furnizează informaţii cu privire la Eul psihic (spiritual). de moment. anumite de fecte sau imaturităţi fizice reprezentând deseori punctele „febri le". le gate de căsătorie).apartenenţă şi de identificare cu im grup de vâ rstă. 7. tendinţe psihonevrotice). Preferinţe. Trăsăturile psihice (3. 6. Relevă disponibilităţile pentru activitatea de învăţare şi muncă. de împlinire şi realizare prin altul.

iveală comportamente de derută. nar 130 .1.2. a unui sistem evaluativ şi auto evaluaţiv.1.lutizatoare transpar: precaritatea experienţelor afective. Valoarea autocunoaşterii. Reliefează: nevoia acută de autodesci frare. implicare şi participare socială eficientă) 12. pendularea între diverse stări contradictorii (certitudine/incertitudine. Arată disponibilităţile pentru învăţarea şi jucărea. certitudinea autocunoaşterii. conştientizarea ei. 12. exigenţe spo rite faţa de sine. 10. 14. scoţând la . dificultăţi de adaptare şi inte grare socială). 9. reacţiile provocate de ea (14. 14.2. 11. Evidenţiază disponibilităţi pentru introspecţie. reverie. Este transparentă pentru tendinţa de interiorizare ş i autoanaliză. neconştientizarea unicităţii). romantice). existenţa unor disponibilităţi în acest sens. corelată cu cea de evitare a disonanţelor creatoare de disconfort 10. Evidenţiază nevoia de unitate. Este semnificativă pentru atitudinile de evaluare. dar şi pentru relativa fragilizare a potenţialului adaptativ. tendin ţele. 13. de par ticipare la viaţa socială. coerenţă şi stabilitate psihocomportanientală. 13. ignoranţă/infatuare. rolurilor sociale. realiste. potenţia l scăzut de relaţionare socială. certitudinea lipsei autocunoaşterii'.. Atitudini faţă de viaţă şi problemele ei (13. spre. în subtext ascunde tensiuni cres cute în planul adaptativ. 8. Izolarea şi închiderea în sine. 14. dar şi pentru dificultăţi de adaptare şi integrare socială. ca şi orientările valorice. tendinţa de echilibrare cu sine şi cu lumea. Căutarea de sine.1. de pasivitate. 14. exagerarea exigenţelor. Unitatea persoanei. stilul şi modul personal de viaţă. conştientizarea complexităţii şi dificultăţii pro cesului autocunoaşterii.3.1. dorinţa de afiliere la grupurile sociale. Unicitatea persoanei (10. Adaptarea şi integrarea socială (12. nihilism. exclusivism. îndoială şi nesiguranţă. susţinere şi înţelegere a comportamentelor altora. persistenţa unor conduite specifice etapelor depăşite sau avansul accelerat spre statute şi roluri noi. Scoate la suprafaţă: existenţa/nonexistenţa unor atitudini ferm conturate. neîncredere totală în posibilităţile cunoaşterii de sine).2.4.2. Traduce aspiraţia de diferenţiere şi singularizare. maturitatea în gândire sau uşorul infantilism cognitiv şi comportamental. nevoia de confort psihic.

imprecisă. Evidenţiază trebuinţa de schimbare calitativă de conţinut şi de nuanţă a personalităţii. nu oricum. cu analiza subiectivă baza tă pe sisteme de criterii. pentru a lăsa o impresie bună. 17. inconstanţa şi incongruenţa psihocomportamentală sau 131 . Filtrarea personală a ideilor. Conflicte şi contradicţii. condiţiile devenirii.cisism/autoflagelare. 20. 18. sursele. sub/supraaprecierea posibilităţilor de auto cunoaştere). Marile întrebări şi frământări specifice vârstei sau per soanei în cauză. evenimentelor. 17.proiectare a trăsăturilor pozitive).4. Transpar din ea aspecte subtile ale valorii personale. autoflatare sau autoeclipsare. factorii. insatisfacţie însoţită de descurajare. 22. autoacceptare şi resemnare. implicarea în acest proces sau expectativa în faţa lui. dorinţa de a se schimba în bine. 17. Atitudinea faţă de sine (17. alteori traduc vagi tendinţe de sofisticare. Nevoia de autenticitate. semnifică fragilizarea. 16. posibilităţi crescute privind realizarea unor generalizări proprii. 19. 16. autoetalare. ca şi tendinţele de respingere a mascării. direcţională). 17. obişnuinţa cu introspecţia.6. vagă. Exprimă nevoia de personalizare. ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso nalităţii. de a-şi elabora un sistem cognitiv şi axiologic propriu.1. nu prin intermediari sau prin împrumut ideatic şi comportamental. autonemulţumire. de implicare personală. dar şi existenţa unor uşoare tendinţe de exibiţionism. 17. Exprimă o certă „reorientarc" i către sine.2. de poză şi mimetism. fie cu apariţia unor surse de tensiune psihică sau de frustrare. Reliefează trebuinţa individului de a fi el însuşi. uneori sunt transparente pentru aspiraţiile personale şi sociale. reieşite din experienţele trăite. nevoia de autocunoaştere autentică. 15. neîncredere în forţele proprii. încredere. acţiunilor. Sistemul orientativ de valori (convingeri şi credinţe). Nevoia de autoperfecţionare şi autodepăşire (16. trucării personalităţii.3. supleţea intelectuală. 21.1. Devenirea personalităţii.2.5. Arată existenţa unor motivatori superiori ai comportamentului. 17. De la caz la caz. Evidenţiază complexitatea cognitivă. revoltaşi respingere. derută şi derivă în faţa complexităţii cunoaşterii de sine. Exprimă nevoia de schimbare.

Sistemul de imagini despre alţii (Eul reflectat).3. instabil. 25. de a emite judecăţi de va loare. 23.2.6. Idealul de sine (23. dobândirii unora noi sau depăşirii celor vechi. 23. funcţiile Eului. de a se orienta şi focaliza într -o anumită direcţie. 26. uşurinţa de a opera cu noţiuni şi concepte psihologice abstracte. 26. Scoate la iveală trebuinţa stabilizării statutelor. semnificaţia cunoaşterii Eului). modelul sau prototipul ideal). Evidenţiază capacitatea persoanei de a se proiecta. relaţiile dintre faţetele Eului.2. dedublat. accentuat). devenirea Eului. 27. cunoaşterea Eului. 24. fiind relevantă pentru abili tatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalităţii. fie din unele fragmente concentrate ale ei. definirea Eului. profundă. 132 . sensul vieţii.2. faţetele Eului. scopul vieţii. Statutul persoanei în lume (25. angajarea personalităţii în procesul de venirii sale dialectice.1.3. de abstractizare şi generalizare psihologică.2. capacitatea de a se aprecia pe sine de pe poziţiile altora. spiritul activ de cooperare. Această temă reiese fie din întreaga compunere a subiectului.1. unitar şi armonios dezvoltat 27. 25. certitudinea statutului.1. Anexa 1 prezintă câteva exemple de compuneri elaborate de 5 subiecţi. îndemânarea de a pătrunde în intimitatea vieţii psihice şi de a realiza corelaţii subtile. 26. plafonarea per sonalităţii. Evaluarea celor 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine se realizează după următorul sistem de criterii : — completitudinea/incompletitudinea lucrărilor (numărul temelor şi subtemelor conţinute) care evidenţiază fie capacitatea subiectului de a se adapta fără dificultate sarcinii de autoforare.1. 26. pentru judecarea ei după esenţă şi nu după aparen ţă. Pune în lumină capacitatea de autocunoaştere (fină. Eul (26. locul Eului în structura personalităţii. 23. diferen ţiată).marea supleţe cognitivă. Exprimă nevoia autodefinirii prin raportarea la alţii. 26. 26:5. 27A. 27.8. 26.7. Lipsa lor arată stagnarea. Tipurile de personalitate (27. 26 A. dorinţa expresă de autocunoaştere. ca şi procesul formării idealului de sine. dar şi de a fi dependent de alţii.3. incertitudinea lui).

— conţinutul lucrărilor deplasează analiza de pe aspectele cantitative pe cele calitative. chiar definitorii ale subiectului. pu terea corelării şi diferenţierii acestora. prezenţa lor indică superficialitatea şi inconsecvenţa gândirii. cit. existenţa unor tendinţe accentuate sau agre siv-latente. consecvenţa ei. ce traduc diverse dezechilibrări psihice. oboseală. 133 . trăsăturile caracteristice. op. redusa cunoaştere de sine. geneza. spi ritul opozant. — coerenţa/incoerenţa compunerilor relevă fie nivelul înalt de dezvoltare al gândirii. Măria Gârboveanu 10).un grad mare sau mijlociu de transparenţă psihică. fie lipsa de supleţe intelectuală. — contradicţiile şi contrazicerile sunt semnificative pentru logica şi profunzimea gândirii. — dominanţa temelor (frecvenţa unora dintre ele în raport cu totalul general) indică punctele de maxim interes ale proce sului autocunoaşterii. predominanţa lor echivalează cu dezvoltarea near monioasă a personalităţii sau cu imaturitatea ei. furnizând informaţii cu privire la natura. platitudine. capacitatea de triere a informaţiilor. pentru consecvenţa şi adevărul ei. la ecoul celor redactate în conştiinţa subiectului. fapt care re levă funcţionarea defectuoasă a mecanismelor de proiecţie sau blocarea lor (Ursula Şchiopu. valoarea. neclaritatea înţelegerii sarcinii. cursivitat ea exprimării. fapt care ajuta la identificarea rapidă a subiec Ursula Şchiopu. dezvoltări dizarmonice ale personalităţii. uşurinţa înlănţuirii logice şi expresive a ideilor. nedirecţionalitatea inteligenţei. ceea ce coincide cu o mai bună funcţionare a mecanismelor de proiecţie. la încărcătura cognitivă sau afectiv -motivaţională a compunerilor. Marin Gârboveanu.283. tra ducând diverse tensiuni latente ale procesului adaptaţiv. — relevanţa însuşirilor şi trăsăturilor descrise pentru persoana în cauză. devenirea personalităţii şi a însuşirilor ei. p. o dominanţă exagerată ar putea fi coincidentă cu anumite tendinţe exclusiviste sau chiar psihonevrotice. insuficienţa concentrării şi selectivită ţii gândirii. superficialitate. spiritul intelectual clar şi ferm. la gradul de angajare în sarcină. fie reticenţa. netransparenţa psihică.

presărată cu metafore. Fiecare vede în mine altceva. 3. Analiza secundară urmăreşte stabilirea manierei generale de redactare a lucrărilor semnificativă fie pentru alte însuşiri şi tră sături decât cele furnizate expres prin temele şi subtemele auto cunoaşterii. 5. Acest „ceva" reprezint EU pen tru fiecare dintre EI. cu înşiruirea oarecum seacă a informaţiilor. un corp în timp. mai mult sau mai puţin din altceva. „Sunt un corp în mişcare. uneori personală. maniera autoanalizei şi autoprezentării reci. dar vede CEVA. maniera tip „eschivă". actual. alteori impersonală. la utilizarea datelor în procesul educării capacităţ ii de intercunoaştere. stereotipe. de eludare a răspunsului. 1. uneori profundă. în seamnă că implicit aflăm şi diversele intenţii ale subiectului (de a se lăsa uşor descoperit. 6. alegorii. în mine însă nu pot vedea totul (aş fi to tuşi subiectiv). de a in duce în eroare). originală. cu răspunsuri vagi. conş tiincios. îmi place să am prieteni. de abatere de la subiect. cu prezenţa a 2. Deci EU reprezint în cele din urmă prezenţa fizică şi cea spi 134 . mimetică. Aş dori o atmosferă veselă în jurul meu. pe care le redăm şi exemplificăm în continuare: 1. Noi am desprins şase ma niere generale de redactare a lucrărilor. corect. distracţiile în general. Iubesc muzica uşoară. 3 sau chiar a tuturor celorlalte. fie pentru unele tendinţe ascunse ale subiectului ce constituie un potenţial latent (pozitiv sau negativ) care oricând ar putea deveni însă manifest. detaşată. „Sunt un băiat de 18 ani. în tinzându-se de la „foarte relevante" până la „irelevante". alteori sterila şi pue rilă. maniera filosof arii. 4. Aş vrea să devin pictor". dar şi j3 uşor rezervat şi timid. 2. maniera tip „ amalgam ". sincer. cum gradul de relevanţă a însuşirilor şi trăsăturilor psihice este diferit. combinată. Singurul lucru pe care-1 vedem toţi (şi EU şi EI) se datorează oglinzii. implicaţi vă . maniera laconică. obiective.tului (când acesta nu-şi transcrie numele). Redăm câteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste „ma niere". de a împiedica acest proces. comparaţii. deşi nu ştiu să mi -i rac. 2. maniera exaltării poetice. chiar cu redarea în versuri. in colore.

de fapt. 6. iar iarna fluture muritor de zăpadă ce cade pe pământul peren". aspirând spre neantul de jos. „Nu ştiu cine sunt. se „aruncă" nesăbuit şi [fără discernământ în el). vara grâul copt şi trandafir cerând curcubee şi ploaie. şi fiecare dintre Bl este un EU". Sau: Sunt un atom. destul că eu însumi cred că mă cunosc foarte bine". Şi. 3. o adolescentă care se gândeşte la viitor. 4. studiul jurnalelor de însem nări personale şi a altor documente personale). sunt o contemplativă care îşi impune activitatea. întrebarea este însă în ce proporţie? Răspunsul la ea depinde de moment. Parafrazându-1 pe Garcia Lorca. realistă sau poe tic-visătoare. cer şi pământ/Sunt nimic şi totuşi ceva eu sunt/Sunt o frunză abia -nmugurită a unui pom/Am fost. dacă poate să-şi convertească stările subiective difuze în gânduri clare şi lucide. dacă dispune de intenţia corijării însuşirilor negative). atitudinea faţă de procesul autocunoaşterii (dacă mani festă prudenţă. dimpotrivă. dacă este şi rămâne ancorat în concret şi cotidian sau daca se avântă pe culmile abstractului cupri ns în gândul filosofic). firea subiectu lui (daca este o fire raţională sau una sensibilă. de fapt. „Un băiat căruia nu-i place sa înveţe". Totuşi dacă stau să mă gândesc cred că sunt un complex de sen timente şi trăiri ce formează învelişul spiritual al Terrei. „Sunt un om". puritate şi dragoste. şi părţile „slabe". „Cine ştie". toamna fenigel şi frunză de aur. dacă îşi cunoaşte părţile „tari". „Sunt ca oricare alta". 5. Sunt o persoană care „Mi -am scris numele cu paşii/Pe despletitele cărări ale timpului/Şi am pornit spre veşnicii/De mână cu aripa curcubeului". PREZUMŢII ŞI COMENTARII Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se încadrează în rând ul celorlalte probe şl metode care îşi propun sondarea personalităţii (metoda biografică. rezerve sau. Sunt o fată obişnuita cu nimic deosebita de ceilalţi. autobiografia. „Nu ştiu?". Acest tip de analiză furnizează informaţii cu privire la: gra dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă ştie să se autoanalizeze şi să se autodezvăluie. între apă. „Sunt un simplu muritor care visează să Fie pri măvara mărţişor împletind cele două culori. sunt şi voi f i un OM". „Nu cred că are mare importanţă cine sunt. aş putea spune că sunt cea mai activă fiinţă din câte cunosc pentru ca. esenţial este că sunt între EI. 4. Asemănările ei 135 .rituală.

Astfel. 1968. subdivizate în 29 unităţi tematice. După opinia noastră. Hogrefe. în sfârşit. H. şi anume cu „activarea existenţei 1* şi „integrarea socială". 136 . puternic-slab. existenţiale. prietenos-duşmănos. Avem în vedere cauzometria. tema 3 (trăs ăturile psihice) acoperă unele dintre „categoriile cognitive" ale lui Thomae — închis-deschis. G&ingen. tema 5 (preferinţe. este vorba despre o analiză de con ţinut efectuată pe baza unor grile sau a unor unităţi tematice. autonom-dependent — multe dintre acestea fiind trăsături temperamentale sau caracteriale. tema 23 (idealul de sine) şi tema 25 (statutul propriu în lume) au unele corespondenţe cu subdiviziunea numită „tema tizare" din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numită „creativă** din tematica existenţei deoarece se referă la organizarea activităţii în vederea realizării unor scopuri sau a realizării de sine. dar se referă şi la alte aspecte care depăşesc cadrul tematic al psihologului german. în esenţă. C S E este o probă comprehensivă. de tehnică a existenţei). iubit-antipatizat. De asemenea. Deosebirile dintre proba propusă de noi şi metodele amintite provin din substanţa şi conţinutul datelor prelucrate. ci maniera de prelucrare şi interpretare a lor. Thomae. din care apoi cer cetătorul extrage o serie de concluzii asupra „sensului vieţii*' şi a „individualizării" persoanei respective. care la un moment dat ar putea fi chiar identice. dorinţe) şi tema 6 (sistemul relaţional) are asemănări cu două dintre subdiviziunile tema ticii existenţei. centrându-se asupra succesiunii evenimentelor din decursul vieţii unui individ. O asemenea diferenţiere apare atât în raport cu variantele clasice ale metodei biografice. axată pe surprinderea efectelor concentrate şi solidificate — în trăsături psihocomportamentale — ale evenimentelor trăite de persoană. dar sunt mult mai analitice decât acestea. cât şi cu variantele mai noi ale acesteia. revendicativ-încrezător în şansă. Psihologul german H. Dacă me toda biografică şi metoda studiului jurnalelor de însemnări sunt prin excelenţă evenimenţiale. Thomae 11 a folosit în analiza biografiilor patru categorii tematice (formale. cognitive. dar furnizează şi multe alte informaţii despre capacităţile aspiraţi onal-proiective ale persoanei investigate. Unele dintre temele cu noaşterii de sine stabilite de noi ar putea fi asemănate cu cele elaborate de psihologul german. semnificaţie au nu atât temele în sine.cu toate acestea provin din modalit atea de interpretare a rezul tatelor recoltate. dar nu identificate cu ele. Dos Individium undseine Welf.

Psihologhiceskoe vremia licinosti. 273. ci şi explicate.77. faptele de conduită pot fi nu doar evidenţiate. La fel ca orice test proiectiv. în aceste cazuri. Naukovo dutka. Kiev. în proba noastră acest specific este surprins şi relevat de însuşi subiectul care se autodezvăluie. O variantă a metodei biografice tn studiul personalităţii. Cu privire la clasificarea „unităţilor tematice" după 11 Tfio'mae. esenţială pen tru cauzometrie rămâne inventarierea evenimentelor vieţii. A. aşa cum arată Elena Mare (1987 )n. 1985.propusă de E. dând posibilitatea. bazată expres pe inventarierea evenimentelor din viaţa individului şi pe stabilirea relaţiilor dintre ele (dintre evenimentele -cauză şi evenimentele-consecinţă sau dintre evenimentel e-scopuri şi evenimentele-mijloace). fidelitatea se obţine printr-o nouă retestare. Daca în metoda biografică specificul persoanei apare conturat în urma analizei întreprinse de cercetător.3. Din acest punct de vedere suntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirmă că „proba de fidelitate prin retestare o considerăm rară sens în cadrul testelor proiective. coeficienţii de fidelitate sunt extrem de scăzuţi. u Andrei Cosmovici. 1987. coeficienţii de fidelitate de 0. „Revista de psihologie". 1984. A. întrucât atitudinea subiectului se schimbă de obicei: fie este mai degajat datorită acomodării cu situaţia după o primă tratare. De obicei. A.65-0. 1 3 Elena Mare. 1 2 137 . Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti E. „Revista de psihologie". I. b sporire a vigi lenţei"14. a Rosenzweig-ului între 0. numai că. aplicarea repetată a aceluiaşi test îi tre zeşte bănuieli şi apare o creştere de tensiune. Kronik (1984) l2. Kronik. p.198-206. Chiar dacă prin analiza unor asemenea de pendenţe.4. dimpotrivă. ca urmare a studierii înlănţuirii evenimentelor. care permite ca înţelegerea şi interpretarea pers oanei să fie mult mai completă şi exacta. pe baza întocmirii unor cauzomatrici şi cauzogram e. . Aplica rea repetată a TAT-ului dă. surprinderii logicii drumului vieţii parcurs de o persoană. fie.73. La aceasta se adaugă apoi şi propria „descoperire" a cercetătorului. proba propusă de noi ridică unele probleme privind fidelitatea şi validitatea ei. Golovahna. Golovahna şi A. I.

Zurcher. Documentele sociale în investigaţia socioumană. Semnificaţia documentelor sociale. pro ba C S E prezintă o serie de avantaje. Septimiu Chelcea (1985) 15 arată că în studiul documentelor personale problema esenţială care se ridică este aceea a autenticităţii celor declarate. 1985. a des coperit o schimbare evidentă a „dominantelor" personalităţii. Editura Ştiinţifica şi Enciclopedică. aceasta poate fi obţinută re lativ uşor şi apreciată mai clar. p. Adolescentul si timpul său liber. pe lângă constantele (invarianţii) personalităţii. ci tocmai modificarea. H. 54. în proba noastră chiar şi neautenticitatea declaraţiilor are o mare importanţă. Bucureşti. Mariana Caluschi. T homae dând spre apreciere aceeaşi biografie mai multor persoane a obţinut o mare concor danţă între evaluatori (de 83.' Asemănător. fie una dedublată. schimbarea lui în acord cu modificarea şi maturizarea personalităţii. Din acest punct de vedere ne exprimăm acordul cu cele declarate de Paul Thompson Septimiu Chelcea. citat mai înainte. deoarece ea ar putea reflecta fie o per sonalitate instabilă. folosind categoriile lui Thomae. în acest ultim caz pe prim plan trecând masca protectoare a individului. a unor mutaţii în evoluţia per sonalităţii. Ar fi un nonsens să aşteptăm ca un subiect să se auto dezvăluie la fel la o nouă repetare a probei. nu menţinerea autoportretului de la o aplicare Ia alta a probei constituie regula. Ne putem aştepta că un asemenea rezultat să fie obţinut şi în cazul probei noastre. 138 . el devine cu atât mai semnificativ pentru proba noastră. 80. aceasta nef iind posibil deoarece personalitatea sa este în plin proces de formare şi schimbare. din păcate nu pe aceiaşi subiecţi. p. Comparativ cu alte metode de investigare a personalităţii (ancheta pe bază de chestionar. 1985. Aşadar. Junimea. apariţia unor noi însuşiri psihocomportamentale.5%). interviul etc). Andrei Cosmo vici16 a obţinut (într-un caz particular) o concordanţă crescută a părerilor unor subiecţi care au avut de evaluat biografia unei persoane.ve în general. 16 Andrei Cosmovici. în ceea ce priveşte validitatea. convorbirea. aplicând testul WAY la un interval de 13 ani. Iaşi. Nu-i mai puţin adevărat că aplicarea testului pe aceeaşi persoană la intervale mari de timp ar putea evidenţia. în.

C S E dispune de valenţe diferite: ea poate fi considerată ca o probă de cunoaştere psihologică (de persoana care studiază. reprezentând o secţiune transversală în care toate referinţe le temporare şi personale sunt eliminate. ca probă de educare a capacităţii de intercunoaştere (în acest caz putându-se proceda astfel: se citeşte o compunere a unui elev în faţa celorlalţi membri ai grupului cărora li se cere apoi să „ghicească" cui aparţine. Des reciteş de vie a l'analyse du changement social. progresează în cunoaşterea de sine. uneori chiar tară să vrea. motivaţiile şi trăsăturile dominante. „Cufundându-se" în sine. Prin toate acestea se creează premisele autoformării. 2. analizându-se şi descriindu-se. Asemănător. analiză şi elaborare proiectivă. forma capacitatea de intercunoaştere). ca probă de autocunoaştere (de subiectul în cauză care se autodezvăluie). procedându-se de mai multe ori în acest fel se poate educa. faţă de agregarea de date. Cahiers Intemationaux de Sociologie. cercetează o altă persoană).(1980). Ea furnizează informaţii despre gradul de autocunoaştere ca şi despre sensul evoluţiei ei ulte rioare. CÂTEVA CONCLUZII 1. LXIX. conştientizate. I Paul Thompson. dar şi pe cele ascun se. p. care se referea însă la autobiografie (recit de la vie). „Faţă de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza de chestionar. nu doar pe cele recunoscute. Proba propusă de noi reprezintă un test de descripţie. considerăm că C S E oferă posi bilitatea detectării modalităţii de structura re reală a personalităţii până la un anumit moment dat. 5. subiectul se autodescoperă. îşi proiectează. exteriori zându-se. 250. 1980. autobiografia oferă informaţii care prin natura lor formează o totalitate coerenta şi bogată în experienţa socială reală" 17. scria el. nu doar ten dinţele. 17 139 . autoeducaţiei. ci şi pe cele mai puţin conştientizate. prin intermediul cărora personalita tea este ridicată la cote valorice superioare. prin excelenţă comprehensiv.

predictivă (pe baza informaţiilor recoltate. calităţilor şi defectelor celui care se autodezvăluie). Elev. „Bineînţeles că nu mă încearcă vreo senzaţie de uimire în faţa întrebării de mai sus. Proba C S E. Cazul 1. formativă (oferă posibilitatea exersării şi edu cării capacităţii de autocunoaştere. cât şi cel care beneficiază de datele aflate. Prezentăm câteva exemple de „compuneri** pe tema „Cine sunt Eu?" redactate de diverşi subiecţi. un Eu pre zentat lumii. Liceul de Filologie-Istorie. Dacă nu cumva mă înşel. mi -am dat seama că nu există oameni buni şi oameni răi. Ea era Ea şi gata. ci că oamenii sunt când buni. Apoi. un Eu care nu este acelaşi în relaţiile cu doi oa 140 . Eu sunt Eu. fie instinctual.3. atât cel în cauza. bineînţeles! Mult timp am crezut că oamenii sunt foarte asemănători. Unic. probabil pentru a mă trezi la realitate. Eu sunt doi. cunoaştere şi intercunoaştere psihologică). Acum câteva zile am întrebat -o pe mama: „Cine eşti tu?* 4. pot anticipa sau prefigura evoluţia comportamentului. Un Eu neschimbător. A fost într-adevăr vorba de uimire. îşi relevă o mul tiplă utilitate: cognitivă (declanşează autocunoaşterea. când răi şi. Deci de pe atunci sunt eu filosof. deci de la vârsta de 1 an. E o întrebare pe care conştient sau inconştient mi-o pun aproape clipă de clipa. că sunt sau buni sau răi. verifică veridicitatea şi autenticitatea autocunoaşterii şi intercu noaşterii). Eu sunt doi. sporeşte cantitatea şi calitatea cunoştinţelor despre sine şi alţii. dar numai la adresa persoanei de la care-mi venea întrebarea. acţionează fie din inte rese. Părerile despre viaţă. 17 ani. dar mereu le ilustrezi altfel. clasa a Xl-a. încât am impresia că este veşnic şi un Eu în schimbare. în cele trei ipostaze ale ei. în general. mi s -a recomandat să menţionez prima mea reac ţie în faţa acestei întrebări. Anexa 1. despre oameni şi mai ales despre tine însuţi sunt mereu aceleaşi. la care ea mi-a răspuns printr-o palmă. Un Eu interior şi altul exterior.

nu sunt narcisist). 2 luni. 28 zile şi sunt în clasa a X I-a ia LFI. Defecte nu am. sper." Cazul II. mă autoanalizez în fiece secunda. iubesc oamenii din jur.. Sunt poate prea bun. prin munca.? Nu. răspunsul meu ar fi fost altul. dar unul din cei mai aproape de perfecţiune. am. aproape perfecţiunea. Şi prea. Nu e lipsă de modestie când spun asta pentru ca. evident. Ştiu că am întotdeauna dreptate — exceptând momentele în care mă înşel.. ca două jumătăţi ale aceleiaşi portocale. Aş fi dat probabil un răspuns mult mai conclu dent. din lipsa de timp. Din punct de vedere ca racterologic. clasa a XII-a. Liceu de construcţii. îmi ştiu dinainte fiece mişcare. renunţ la încercarea de a evada din realitatea monotonă printr-un asemenea mod. Dar — am uitat să menţionez — numai în solitudine.S. şi prea.. scriind. Dacă aş fi răspuns mâine la această întrebare. pe cei înţelegători. Nu reuşesc întotdea una şi de aceea sunt nemulţumit. rădăcină prielnică care.meni. spuneam.. Aş vrea deseori sa fiu un fel de prinţ care salvează o „frumoasă din pădurea adormită** dar de teamă ca după aceea tot ce mi -aş dori mai mult ar fi ca „fru moasa" să fie din nou mai adormită decât un televizor în lipsa curentului electric. sunt de -a dreptul extraordinar. ci cu fiecare om este altfel. Mă iubesc. Şi tot astfel peste douăzeci de ani. când aş fi vrut să mi se pună întrebarea. aş a cum şi celălalt îşi schimbă exteriorul pentru mine. Sunt puţin timidă. Şi. Pentru că (nu. într -adevăr. în afară de momentele în care nu mă pot controla.. şi prea. pentru ca mă cunosc şi deci ştiu ce valoare reprezint Con sider că sunt un om imperfect. Acum însă. P. Decât uneori. Pentru mine însumi — care sunt singurul care mă cunosc — reprezint. Cum consider că sunt? Nu m -am întrebat niciodată. sa devină arbore întreg.. ale persoanei me le. binele. 17 ani.. Pentru că dintotdeauna ştiu cum sunt. Dintotdeauna am vrut sa fiu eu însumi. Sunt o fată pot spune căreia îi place frumosul. Am afirmat că mă cunosc extraordinar de bine.. „Deoarece am ajuns acum la vârsta adolescenţei vreau să vă destăinui câteva trăsături ale caracterului meu. am impresia că vorbesc cu mine însumi. îmi place 141 . astfel încât cele două Euri exterioare să se îmbine perfect. sunt o . cine sunt Eu? Cred că s-a remarcat că sunt băiat. Elevă. Aşa cum sunt acum. 18 ani. în nici un caz.

un PAS spre mai bine. nu -mi place să fiu privită cu ochi răi. Uneori simt că trăiesc. Sufletul mi-e bântuit uneori de într ebări contradictorii asupra viitorului. într-un fel o vârstă problemă. Mă supăr pentru lucruri care de obicei îi supăr ă pe oameni şi mă bucur pentru lucruri care de obicei îi bucură pe oameni. 17 ani. Cazul 4. Cine sunt Eu? Un om ca toţi ceilalţi. Asta ei** Cazul 5. să fiu elevă. Pot să spun. îmi place să învăţ. „În sfârşit! Întrebarea atât de mult aşteptată a sosit în fine. vârsta adolescenţei. evit aceste certuri. anul III. analizând rea list. alteori nu. pentru că am re flectat câteodată asupra Eului meu. Nu fac nimic deosebit. Studentă. Sunt harnică. Facultatea de Matematică. Sunt băiat. sunt în clasa a XII-a şi mă pregătesc pentru Filologie dar. numai că anu mite condiţii mă împiedică să mă orientez spre ea**. Sincer să fiu între barea m-a cam luat şi nu prea pe nepregătite. „cei mari” s-au decis să afle ce ne frământa pe noi! Este un pas. Eu sunt un om tară: aspiraţii prea înalte. „Dificil de răspuns mai ales când ai vârsta de 17 ani. Elevă. Nu -mi place să mă cert cu nimeni. sinceră şi uneori zgârcită. I „ Eu sunt o fată de 20 de ani. clasa a XII-a. preocupată de problemele mărunte de fiecare zi. 142 . că mă încadrez în aşa-zisele „cadre** ale acestei vârste. al teori mi se pare că viaţa trece pe lângă mine. 17 ani. ca sa fiu sincer. să respect pe cei în vârstă. Uneori sunt fericită. clasa a XII-a. Sunt puţin ambiţioasă.să ajut pe cei din jur. Elev. la fel ca toate celelalte. care să preocupe mai multă vreme pe cine va (bineînţeles. Liceul Pedagogic. Liceul de Filologie-lstorie. care se îmbină deseori cu sentimente nedesluşite. dar să fie nişte persoane care să te înţelea gă. alteori mă mir ce ghinionistă pot fi. cuminte. Uneori îmi spun că sunt o norocoasă. 20 ani.** Cazul 3. Nu mă evidenţiez cu nimic în nici un domeniu. în viaţa mea nu au apărut niciodată evenimente deosebite care să atragă atenţia cuiva. afară de mine). îmi place mai mult istoria.

sau daca o fac. Meseria de învăţătoare mi se potriveşte. într-un fel sunt închisă. prefer stilul Humphry Bogart şi. altfel n -are farmec). dar nu m-am referit la ochi albaştri (îi am şi eu). Râd mereu. film şi. Pun pariu ca nici 60% din cei ce -au citit cartea n-au înţeles adevăratul ei secret Şi dacă e secret nu trebuie spus (ci doar aflat pe cont propriu. dacă-mi face plăcere. dar să nu trec vârsta de 30 de ani. o fac pe sfert. Prefer ceva mai aproape de pământ. Sunt una dintre acele fiinţe ce nu dezvăluie secretele. cu înfă ţişare nepotrivita. I Câteodată mă înşel. prietenoasa. iar chestia asta?”. pictură. foarte rar! Am spus că -mi place fizicul. Chiar cu acest prilej mi-am schimbat înclinaţia scrisului. De ce nu? Este şi ăsta un mod de a -ţi ascunde timiditatea. TEATRUL (adevărata pasiune). pentru a nu fi recunoscută. după mine. Nu cred c-am fost supărată niciodată până acum (în adevăra tul sens al cuvântului). are prilejul să vorbească. Cea mai frumoa să actriţă. Doar nasul nu se conformează aerului „sfânt" al figurii mele. Amândoi mă consideră un copil pus pe năzbâtii. Gheorghe Visu şi Claudiu Bleonţ. mai târziu am să mă îngraş. Nu mă voi face actriţă. buze senzuale (gen Alain Delon). de ce nu. dar e anonimă lucrarea (veţi spune!). însă toţi care mă cunosc afirmă că sunt volubilă. în pragul afirmării care. sunt tânără şi dacă nu râd acum. o fată de 17 ani şi jumăta te. Poate că bucuria acestui test m-a făcut să-mi pierd şi fărâma de seriozitate şi melancolie care va fi în lucrările colegilor mei. Cel mai tare m-a impresionat şi mă va impresiona cuplul Jenny-Oliver (din Love story). Preocupările mele sunt multiple: tenis. a fost Sharon Tate. chiar ştrengărită. muzică (orice gen). pă rul blond. Am numai o prietenă adevărată şi un prieten (idem). Nu vă contrazic. Veţi spune — „ah!. Bine. în fine. îmi plac copiii. în sfârşit. dar e mai bine sa-ţi iei o măsură de precauţiune. Pe amândoi îi iubesc la fel. Şi ce dacă?! Doar eu puteam scrie aşa. dacă s -ar putea aş vrea să am o sută.Cine sunt Eu? Nu pot fi decât EU. Am relaţii de colegialitate cu toate fetele din clasa şi cu Iulian (singurul nostru băiat) şi oriunde merg intru în vorbă cu oricine. cea mai bună cântă 143 . „directă**.

găini (asta este!). dar cel mai aproape de per fecţiune"... extravaganţele sau chiar bizareriile ei (să ne amintim de „filosoful de 1 an". cu absolutizările ei („sunt sin gurul care mă cunosc"). de la Berlin. Nu ma îmbrac în pas cu moda (de la Paris. „sunt rădăcina prielnică ce va deveni a rbore întreg"). Uraţi -mi succes (pauză două minute). Mulţumesc! Bună ziua!" Cele 5 „autoportrete" sunt extrem de variate între ele. perso nal (normal!). O prefer pe a mea. ofe rind posibilităţi mai mari sau mai mici de interpretare psiholo gică. Ca muzică populară prefer melodiile ardeleneşti şi în speciali cum cântă Dumitru Fărcaş. Nu râdeţi .") sau de înclinaţie spre metaforă şi chiar spre maximă („sunt imperfect... cea din Drumul Taberei.. în cele pe care le avem' î n vedere nu apar decât 2. în cel de al cincilea an vreau să-1 cunosc pe Robert Redford şi să-mi cumpăr „Guernica" lui Picasso. Dintre animale iubesc leii şi tigrii şi mi -e frică de. Ştiţi ce-mi doresc pentru următorii cinci ani1? Să nu mă mărit şi să nu mă cert cu actualul meu prieten pe care-îl plac (reţineţi nuanţa) la nebunie. Lucrul pe care -1 detest este acela de a mi se da „sfaturi prieteneşti"! Nu ascult decât de doua persoane: TATA şi MAMA. cu discernământul profund. în timp ce în caracterizările 1 şi 5 se fac referinţe la peste 10 teme ale autocunoaşterii. de la New York). dar şi un pic exagerat („nu m-am supărat niciodată"). e perfect adevărat şi serios. Caracterizările 2 şi 3 aproape că descumpănesc şi prima în trebare pe care o declanşează în minte este: „doar atât?".. cu optimismul ei debordant. Îmi place să înot şi ador soarele (mai ales pe plaja). cu teribilismele. Fata din caracterizarea 2 relatează despre preferinţele şi trăsăturile caracteriale pe care crede că le 144 .Kim Wilde şi de operă Măria Callas. Caracterizările 1 şi 5 redau adolescenţa în toată „splendoa rea" ei. de dorinţa fetei de a-1 cunoaşte pe Redford sau de a -şi cumpăra „Guernica"). de „ cei 100 de copiii". cel mult 3 dintre acestea. mai naţională. e mai frumoasă..reaţă de muzică uşoară . ambele însoţite de o mare capacitate de auto cunoaştere („Eu sunt doi. dar şi cu analiza luc idă. Are un stil.

ci şi pentru alţii. să ne cântărim calităţile şi defectele. la poartă: Plecat fără adresă. ci că mai întâi ne oglindim în altul. sentimentele. să ne analizăm gândurile. nefolositor. vor reuşi să conştientizeze cât mai multe despre ei. opţiunile profesionale şi contradicţiile de care este cuprins. acţiunile. Caracterizarea 4 decepţionează.posedă. pentru ca abia apoi. Mai mult decât atât. punându -şi tot rnai des întrebarea „Cine sunt Eu?". prin intermediul şi cu ajutorul acestuia. dacă a vem în vedere şi vârsta persoanei respective. uzat. iar băiatul din caracterizarea 3 oferă câteva date perso nale. păstrând ceea ce merită şi azvârlind ce este vechi. deoarece numai astfel ne vom „vedea" mai bine pe noi înşine. să pătrundem în ea." Concluzia care se degajă de aici cred că este suficient de clară: dacă vrem să ne cunoaştem mai bine este necesar să ne deschidem uşile şi obloanele casei noastre sufle teşti. 145 . în noi înşine. în colţ. este utilă deschiderea uşi lor şi obloanelor casei noastre sufleteşti nu doar pentru noi. O mână necunoscută a scris pe o hârtie. Să ne reamintim că n -am venit pe lume cu o oglindă în mână. să ne punem ordine în ele. în faţa ei imediat ne vin în minte cu vintele lui Octavian Goga: „De multe ori privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile închise. în aceste condiţii probabil că subiecţii respectivi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful