C S E („CINE SUNT EU?

") - o probă de cercetare şi cunoaştere a Eului şi a personalităţii

1. PREMISE În investigarea Eului şi a personalităţii au fost utilizate cu precădere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso nalitate, scalele de interapreciere şi mai ales testele proiective care permit o abordare analitico -sintetică a personalităţii, a structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate, a tendinţelor, aspiraţiilor, intenţiilor şi motivaţiilor asc unse, aspecte greu, dacă nu chiar imposibil, de depistat prin intermediul testelor psihometrice. Se consideră însă că deşi aceste instru mente furnizează informaţii relevante care pot fi interpretate şi în termenii „calităţii Eu-lui", de cele mai multe ori au fost inadecvat proiectate, incluzând itemi ce nu corespundeau concep tului de Eu. De aceea, a fost necesară orientarea tot mai insis tentă spre descoperirea sau cel puţin adaptarea şi perfecţionarea unor instrumente care să diagnosticheze mai direct calităţile Eu-lui. în 1950, F. J. T. Bugental şi S. L. Zelen 1 au imaginat o probă care consta în solicitarea subiecţilor investigaţi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea „Cine eşti tu?*, în 1954, M. H. Kuhn şi T. S. Mc. Partland 2 au diversificat proba cerând subiecţilor
J. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: l Vie W-A- Y techiniques, Journal Personality, 1950,18,483 -498. 2 M. H. Kuhn, T. S. Mc. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes, American Sociological Re wiew, 1954,19,68-75.
1

121

să completeze, într-un timp de 15 minute, 20 de spaţii care înce peau cu formularea „Eu sunt...". Proba este cunoscută în lite ratura de specialitate sub denumirea de TST — Twenty Statements Test (testul celor 20 de propoziţii) sau WAY — Who Are You? (Cine sunteţi voi?). în 1974, R. W. Coan 3 modifică întrucâtva tehnica propunând subiecţilor să formuleze cât mai multe răspunsuri, în două minut e, la întrebarea „Cine eşti tu? a. Tot el arată însă că cei investigaţi ar putea răspunde şi la alte întrebări, cum ar fi: ce vreau de la viaţă?; care sunt cele mai importante lucruri pe care le fac?; dar cele pe care le -am făcut?; ce gândesc alţii despre mine?; există lucruri despre mine pe care alţii nu le înţeleg? În linii mari aceste probe sunt asemănătoare putând fi înca drate în categoria testelor proiective de completare. Diferenţele dintre ele apar în ceea ce priveşte: modul de formulare a cerinţei probei (răspunsuri la o întrebare sau completarea unor începu turi de fraze); numărul de răspunsuri solicitate, implicit, linii ta rea/nelimitarea numărului răspunsurilor (trei, 20 sau cât mai mul te); limitarea/nelimitarea timpului de elaborare a răspunsur ilor (2 minute, 15 minute, fără restricţii de timp). După părerea noas tră aceste diferenţe pot conduc e la apariţia unor disfuncţiona lităţi. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenţează monta jul psihologic al subiectului. Când acesta este întrebat direct „Cine eşti tu?" n-ar fi exclus să apară un reflex de apărare sau senzaţia că este obligat din afară, de o altă persoană să se in trospecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiecţie. Apoi, cerinţa de multiplicare a numărului răspunsurilor l -ar putea stresa pe subiect, l-ar determina să repete anumite răspun suri, fie într-o formă identică, fie în una uşor modificată sau să inventeze trăsături care nu-i aparţin. în sfârşit, atât limitarea nu mărului de răspunsuri, cât şi a timpului de fo rmulare a lor creează condiţii restrictive cu efecte negative asupra procesului de autodezvăluire. Se ştie că în condiţii de forţare, de impunere activitatea psihică este mai puţin productivă. în ceea ce ne pri veşte, considerăm că important în asemenea p robe este să se obţină cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel încât sar R. W. Coan, The optimal personality. An empiricul and theoretical analysis, New York, Columbia UniversUy Press, 1974.

122

înainte de a vă începe lucrările vă rog să notaţi care este prima voastră reacţie faţă de întrebarea de mai sus. ci şi modalităţile de soluţionare a lor. Imaginaţi-vă că fiecare dintre voi şi-a formulat o asemenea întrebare şi trebuie să răspundă în scris la ea. cunoaştere şi intercunoaştere. Puteţi să vă elaboraţi lucrările acasă. educaţie. chiar spontaneitatea acţiunilor lui pentru a-l debloca de orice reţineri. convingerii sau cel puţin a „iluziei" că el însuşi şi -a formulat întrebarea. aşa cum şi cât vă cunoaşteţi până acum. 482-492. participare. I Instructajul verbal adresat subiecţilor este urmă torul: I „Vă rog să elaboraţi o compunere cu titlul „Cine sunt Eu? ”. 2. Lucrările sunt anonime. pentru a se înlătura contami Proba a fost prezentată pentru prima dată public în mai 1988. Printre acestea enumerăm: — crearea la subiect a sentimentului.cina formulată să nu i se mai pară ca fiind impusă." În acest instructaj verbal sunt cuprinse nu numai principalele cerinţe metodologice ale probei. Relataţi cât mai multe lucruri despre voi. libertatea de acţiune. Vezi: M. inhibiţii. cu rugămintea ca după ce le-aţi terminat să mi le predaţi. ce stări trăiţi în legătură cu ea. Buşteni 25-27 mai 1988. O probă de autocunoaştere. IV. când doriţi voi. — evitarea furnizării oricăror sugestii în legătură cu con ţinutul propriu-zis al răspunsului. Centrul de cercetări pentru problemele tineretului. Dacă totuşi cineva vrea să le semneze este liber s-o facă. apoi. În: Tineret. proba constă într-o compunere pe care subiecţii trebuie s-o facă despre ei înşişi. 4 123 . aşa cum vă ştiţi. voi. Zlate. nu le semnaţi. Dacă cineva nu poate sau nu vrea să scrie despre el este liber să n -o facă. cum o consideraţi. baraje. Am considerat că asemenea efecte pot fi obţinute prin aplicarea unei probe pe care convenţional am denumit-o C S E („Cine Sunt Eu?") 4. PROBA C S E („CINE SUNT EU? ”) — CERINŢE METODOLOGICE În esenţă. iar cel care ia pus-o n-a fost decât ecoul propriilor lui intenţii (se obţine prin invitarea subiectului de a -şi imagina că singur şi-a formulat întrebarea).

narea sau centrarea subiecţilor pe cele sugerate (de aceea li se cere să scrie „cât mai multe lucruri despre ei"). de angajare în probă. Allport. de sporire a sentimentului de responsabilitate). de conţinut sau de formă a redac tării. . comentând tes tele propuse. ci şi afectiv-sentimental).insistarea asupra necesităţii de a se preciza „prima reac ţie" faţă de întrebarea formulată (aceasta reprezentând o „capca nă psihologică" prin care subiectul este „împins" să se angajeze în probă nu doar intelectual-cognitiv. a dorinţei sale de a nu fi mai prejos decât alţii. G. O STRATEGIE DE PRELUCRARE ŞI INTERPRETARE A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREA PROBEI C S E Una dintre problemele cu care ne -am confruntat imediat după conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute prin aplicarea ei. scria: „Ce anu 124 . care ţinteşte spre trezirea şi a mplificarea mecanismelor de proiecţie ale subiectului (se obţine prin recomandarea elaborării lucrărilor acasă. . Kuhn şi Mc. Partland.de Bugental. de loc. W.eliminarea tuturor condiţiilor restrictive de elaborare a răspunsurilor: de timp. când există nu numai timpul fizic necesar.asigurarea anticipată a sincerităţii răspunsurilor (care se obţine prin garantarea anonimatului lucrărilor). 3. de exemplu. Un prim demers întreprins 1-a constituit consultarea literaturii de specialitate pentru a vedea în ce măsură asemenea moda lităţi există şi mai ales care este valoarea lor de dia gnostic.incitarea amorului propriu al subiectului. ci şi cel subiectiv propice). Unii psihologi manifestă o oarecare îndoială în legătură cu posibili tatea cunoaşterii personalităţii prin tipul de probe la care ne -am referit mai înainte. . de a nu -şi periclita statutul (formularea din instructaj care îi dă posibilitatea de a nu răspun de „dacă nu poate sau dacă nu vrea" ţinteşte spre obţinerea unui efect invers. .

cu lumea. propoziţii de tip C (cuprind caracteristicile de ordin psihic ale individului). „Revista de psihologie". evaluative. Editura Didactică şi Pedagogică. The mutable Self. care implică inter pretări personale variate). Personologul american are numai parţial dreptate.3. De exemplu. 1981 .me trebuie făcut cu aceste răspunsuri nu este clar. El apreciază corect că aceste teste ne -ar putea ajuta la surprinderea „identificărilor şi imaginilor de sine 4* ale subiecţilor. 125 . Kuhn şi Mc.181-185. ample. directe. Louis Zurcher (1972) 6. exaltate etc. clasifică răspunsurile subiecţilor în: descriptive. reflectate. situative. Coan introduce patru criterii în ana liza răspunsurilor recoltate: influenţa Eului (numărul total de răspunsuri). propoziţii de tip B (se referă la caracteristicile statutului social actual al subiectului). mai imprecise. chiar de ordin filosofic. Semnificative sunt. Măria Gârboveanu. Caracteristici manifeste şi latente diagnostice într-un test proiectiv verbal. 411. narcisiste. societatea). restrictive. fie Q. reliefarea identităţii de sex. dar greşeşte arunci când afirmă că „nu este clar" ce s -ar putea face cu astfel de răspunsuri. Ursula Şchiopu şi Măria Gârboveanu (1975)7. Louis Zurcher. 1975. p. identitatea de nume. condiţionate.5. a stabilit existenţa a patru tipuri de răspunsuri: propoziţii de tip A (conţin caracteristici generale sau particularităţi de ordin fizic). complexe. Structura si dezvoltarea personalităţii. A. Allport. şi contrazicerile care apar fie între propoziţii. Ursula Şchiopu. ducând mai departe analiza lui Zurcher. propoziţii de tip D (includ identificări mai complexe. clare.279-291. Partland îm părţeau răspunsurile subiecţilor în două categorii: consensuale (în legătură cu care consensul membrilor societăţii este maxim) şi subconsensuale (mai vagi. aplicând testul WAY. Futurist. dominanţa propoziţiilor de tip A evidenţiază prezenţa unor tendinţe egocentrice. 1972. evazioniste. Bucureşti. După modul de exprimare al subiecţilor propoziţiile pot fi: simple. incoerente. Dominanţa unui tip de propoziţii | printre toate celelalte indică prezenţa la subiect a unor tendinţe accentuate. variabilele de consens (apreciate comparativ cu numărul total de răspunsuri). dar în unele cazuri ies la iveală informaţii importante privind identificările si imaginea de sine" 5. natura. impregnate de simboluri filosofice. W. după" autoare.

Un al doilea demers pe care l-am întreprins în vederea găsirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a r ezultatelor. Multe dintre aceste modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultate lor obţinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative şi pentru proba concepută de noi. sex (masculin. „absurdă". cadru didactic). 126 . 8 . ele fiind. „firească". construcţii. mult mai în acord cu specificul probei noastre. mecanică. „de nepătruns". III. matematică — la cadrele didactice). Analiza preliminară vizează cercetarea începutului compunerilor în care subiecţii îşi precizează „prima reacţie** faţă de întrebarea formulată. -* ' _ Subiecţii erau diferiţi între ei prin: vârstă (adolescenţi. IV. profite de specializare (filolog ie -istorie. Piteşti. În urma coroborării constatărilor făcute în cele două demersuri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu crare şi interpretare a răspunsurilor obţinute la C S E. matematică-fizică. în ce împrejurări?).fizică. mecanică-informatică. „cheie". reacţiile stârnite de întrebare în subiect. Craiova. Din acest punct de vedere. „obsedantă". Târgovişte. „delicată". cadre didactice cu peste 10 ani vechime în Învăţământ). locul unde îşi desfăşoară activita tea (Bucureşti. diferite judeţe din sudul ţării — pentru profesori). de câte ori. „pusă la timp". „stupida". bazată pe trei tipuri de analiză şi mai multe modalităţi de valorizare. feminin). preluate şi integrate corespunzător punctului nostru de vedere. importante pen tru cercetător sunt: „calificativele" acordate întrebării. adulţi). „cea mai dificilă din câte am auzit". 1 -a constituit aplicarea probei C S E pe un număr de 591 subiecţi 8 şi analiza profundă a compunerilor recoltate. Pentru toate aceste „variabile" redăm în continuare exemplificări din compunerile recoltate de noi. student. statut social (elev. electrotehnică. „Calificative" acordate întrebării: „ciudată şi totuşi inteligentă* 4. pedago gic. nivel educaţional (elevi din cla sele IX-XU. chimie. matematică . construcţii de maşini — la elevi. Cost eşti — pentru elevi şi studenţi. filosofie-istorie — ia studenţi. Iaşi. aşa cum se va vedea mai departe. studenţi din anii I. matematică. „încurcată". Asemenea contradicţii re flectă gradul de maturitate/imaturitate al personalităţii. când. pe care o prezentăm în continuare. familiarizarea/nefamiliarizarea subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă şi -a mai pus sau nu întrebarea respectivă. profil didactic.în cadrul uneia şi aceleiaşi propoziţii.

mobilitatea sau inerţia şi rigiditatea conduitelor intelectuale. De asemenea. „iată o întrebare pe care mi -am pus-o de multe ori. de instrucţie şi educaţie. realistă sau uşor exaltată. ezitare. cu unele î nclinaţii (spre abstractizare. „mi-o pun mai ales în momente de insatisfacţie personală". cum să răspund la ea ca sa nu dezamăgesc şi mei să nu spun lucruri false"). îndoială („când am auzit întrebarea prima reacţie a fost că nu voi şti niciodată cine sunt Eu"). descumpănire. rănirea orgoliului („mi-e ciudă că altcineva decât eu mi-a pus această întrebare"). „mi-o pun ori de câte ori mă aflu la o răscruce de drumuri în viaţă". complexitatea sau simplitatea lor cognitivă. „mi-am pus-o când aveam 14 ani". subiecţi care declar ă că şi-au pus de multe ori întrebarea res127 . „nu reuşesc să-mi revin"). „în funcţie de momentul în care ţi-o pui ea este ca un pumn în plexul solar sau ca o compresă care-ţi răcoreşte fruntea cuprinsă de febră" etc. pot fi reţinute în vederea corelării lor cu rezultatele obţinute în urma efectuării analizei pri mare. dar enigmatică". supleţea. dar al cărei răspuns nu l -am găsit încă". mirare. I Gradul de familiarizare cu întrebarea: „nu mi -a venit niciodată în minte". regret („sincer să fiu nu mi -am pus-o niciodată. mă cunosc. pe de altă parte. dar şi cea mai grea". spre minimalizare etc . „scurtă. Răspunsurile care vizează gradul de familiaritate cu întrebarea dispun de o dublă semnificaţie: pe de o parte.). „Calificativele" asociate întrebării scot la iveală unele parti cularităţi ale subiecţilor. suspiciune („de ce mi se pune oare întrebarea. Teoretic pot apărea patru situaţii: 1. „Reacţiile" exprimate de subiecţi scot la iveală nu numai unele stări afective situative. Reacţii stârnite de întrebare in subiecţi: uimire. infatuată). profunzimea sau infantilismul gândirii. emoţie puternică („auzul acestei întrebări îmi străbate inima şi simt cum îmi creşte pulsul"). a necesităţii de a efectua mai des astfel de autoobservaţii şi autoanalize. m-am mai analizat şi altă dată.„deosebit de dură". dar sunt sigură că trebuia s-o fac mai de mult"). „cea mai interesantă. inhibare („sunt total blocat în faţa ei". „sen sibila". spre „dramatizare". „mă ştiu. „cumplită". teribilistă. ele exprimă viziunea subiec tului asupra posibilităţilor cunoaşterii de sine (corectă. dar conduc şi spre concluzii în plan cognitiv privind conştientizarea semnificaţiei întrebării. îmi este uşor să vorbesc despre mine". cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea faţă de procesul autocunoaşterii. ele sunt transparente în raport cu nivelul de cunoş tinţe. „bizară".

ceea ce reliefează viziunea lor realistă asupra posibili taţilor de autocunoaştere şi traducerea lor în fapt. echili brate. cu contradicţii şi conflicte între planul real şi cel aspiraţional. A. în esenţă. London. probând astfel concordan ţa dintre propriile capacităţi de autocunoaştere şi tra ducerea lor în fapt. San Francisco. 2.3. evaluarea lor pe baza unor crit erii. Vezi: L. dar compun lucrări ample. 3. 128 . vo l 7. ne mulţumim doar cu prezentarea denumirii şi semnificaţiei lor în cunoaşterea personalităţii. dar care redactează lucrări simple.4. Progress in Experimental Personality Research. 1. Asemenea si tuaţii arată fie existenţa unor personalităţi armonioase. în: B. adâncite. bogate.pectivă. Reinecker. fie a unora inconstante. fapt care arată că au tendinţa de a -şi subaprecia posibilităţile de autocunoaştere. Analiza de conţinut efectuată asupra celor 591 compuneri ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine. ceea ce evidenţiază o di latare a imaginii referitoare la posibilităţile de autocunoaştere. incongruente. implicit de consolidare a iden tităţii ca premisă ce va asigura unicitatea persoanei. Analiza primară presupune efectuarea a două categorii de demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunoaşterii de sine. Goodstein. că nu se cunosc de loc sau aproape deloc şi care confirmă aceasta prin compunerile redactate. subiecţi care declară că şi -au pus pentru prima dată întrebarea respectivă. Identitatea (1. sărăcăcioase. 1. Dat fiind faptul că temele şi subtemele cu noaşterii de sine sunt numeroase şi că exemplificarea lor ar ne cesita mult spaţiu tipografic. că nu se cunosc. că se cunosc bine şi care realizează compuneri realmen te interesante. ocupaţie).1. nume. subiecţi care declară acelaşi lucru. Exprima nevoia de afişare. New York. multilaterale. sex. subiecţi care declară că îşi pun pentru prima dată întrebarea respectivă.. între „declaraţii" şi „realizări".1974. 4. regăsim aici relaţia (de concordanţă/ne concordanţă) dintre capacitatea de autocunoaştere şi capacitatea de autodezvăluire 9. Academic Press. D. vârstă.FactorsaffectingSetf-Disclosure: A review of theliterature. *. 1. 1. complexe.2. capa citatea de autocunoaştere ocupă un loc Important. sumare. Maher (Ed). nevoia de 9 În literatura de specialitate se consideră că printre factorii autodezvăluirii. Virgin ia M.

aptitudinale. de împlinire şi realizare prin altul. Scoate la iveală disponibilităţile sociorelaţionale.4. Exprimă nevoia de intimitate. Preferinţe. de protejare sau de simulare a Intimităţii. Sistemul relaţional (6. autoacceptare.4. „nevralgice" ale existen ţei individului. Rezultatele la învăţătură sau în muncă.2. Pot fi transparente şi pentru anumite tensiuni sau complexe psihice. Relevă disponibilităţile pentru activitatea de învăţare şi muncă. cu prietenii). anumite de fecte sau imaturităţi fizice reprezentând deseori punctele „febri le".3. 6. profunde. adecvarea sau nonadecvarea propriilor posibilităţi. Exprimă tendinţele acute spre autocunoaştere. sex sau ocupaţional. tendinţe psihonevrotice). de evaluare a stă rilor afective complexe.1. nevoia de auto depăşire etc). Înfăţişarea fizică. le gate de căsătorie). 5. 3. sensibilitatea şi selectivitatea interrela ţională.3. profunzimea sau superficialitatea. 3. 3.1. caracteriale. extensia. Furnizează informaţii cu privire la Eul psihic (spiritual). Oferă informaţii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau contractat. multitudinea sau unilateralitatea preo cupărilor. atitudinile faţă de performanţele obţinute. 6.2. Sunt transparente şi pentru anumite trăsături caracteriale (sinceritate.1. 7. 7. vocaţionale. cu părinţii. 5.1. legate de prima iubire.3. de mare perspectivă).2. bogăţia şi profunzimea intereselor. nevoia de afiliere şi integrare socială. 3. trăsăturile pozitive sau negative fiind un fel de „pulsaţ ii" ale personalităţii ce-i dau forţă şi stabilitate sau o slăbesc şi dezagregă. gradul de implicare în realizarea lor practică. temperamentale. minore. acceptat sau respins. 6. Evidenţiază nivelul dezvoltării intelectuale. Din judecăţile abso 129 . de moment.2. ca şi mobilizarea resurselor psihice în vederea sporirii forţelor şi po tentelor adaptative. potenţialul interrelaţional (crescut sau scăzut). Opinii si experienţe (7. 5.' 2. 5. dorinţe (5. cu colegii. precaritatea relaţiilor. 4.apartenenţă şi de identificare cu im grup de vâ rstă. autostăpânire şi autodirijare. de timp liber. realismul sau romantismul lor. Trăsăturile psihice (3.

realiste. Atitudini faţă de viaţă şi problemele ei (13.2. rolurilor sociale. Scoate la suprafaţă: existenţa/nonexistenţa unor atitudini ferm conturate. dorinţa de afiliere la grupurile sociale. iveală comportamente de derută. exigenţe spo rite faţa de sine. dar şi pentru dificultăţi de adaptare şi integrare socială. susţinere şi înţelegere a comportamentelor altora. nihilism.2. Traduce aspiraţia de diferenţiere şi singularizare.4. potenţia l scăzut de relaţionare socială. de par ticipare la viaţa socială. a unui sistem evaluativ şi auto evaluaţiv.1. tendinţa de echilibrare cu sine şi cu lumea. corelată cu cea de evitare a disonanţelor creatoare de disconfort 10. 8. ignoranţă/infatuare. 10. conştientizarea complexităţii şi dificultăţii pro cesului autocunoaşterii.1. certitudinea lipsei autocunoaşterii'. nar 130 . Arată disponibilităţile pentru învăţarea şi jucărea. spre. 11. reacţiile provocate de ea (14.. scoţând la . Izolarea şi închiderea în sine.3. exagerarea exigenţelor. romantice). existenţa unor disponibilităţi în acest sens. persistenţa unor conduite specifice etapelor depăşite sau avansul accelerat spre statute şi roluri noi. neconştientizarea unicităţii). exclusivism. Unitatea persoanei. coerenţă şi stabilitate psihocomportanientală. de pasivitate. Evidenţiază disponibilităţi pentru introspecţie. implicare şi participare socială eficientă) 12. pendularea între diverse stări contradictorii (certitudine/incertitudine. reverie. ca şi orientările valorice. certitudinea autocunoaşterii. 12.1. Unicitatea persoanei (10. Reliefează: nevoia acută de autodesci frare. dar şi pentru relativa fragilizare a potenţialului adaptativ. Este transparentă pentru tendinţa de interiorizare ş i autoanaliză. tendin ţele. îndoială şi nesiguranţă.1. 13. dificultăţi de adaptare şi inte grare socială). Căutarea de sine.lutizatoare transpar: precaritatea experienţelor afective. 14.2. nevoia de confort psihic. în subtext ascunde tensiuni cres cute în planul adaptativ. 13. Valoarea autocunoaşterii. 14. maturitatea în gândire sau uşorul infantilism cognitiv şi comportamental. 9. Evidenţiază nevoia de unitate. neîncredere totală în posibilităţile cunoaşterii de sine). conştientizarea ei. Este semnificativă pentru atitudinile de evaluare. 14. stilul şi modul personal de viaţă. 14.2. Adaptarea şi integrarea socială (12.

Arată existenţa unor motivatori superiori ai comportamentului. alteori traduc vagi tendinţe de sofisticare. fie cu apariţia unor surse de tensiune psihică sau de frustrare. De la caz la caz. 16. 19. factorii. Atitudinea faţă de sine (17. 17. Evidenţiază complexitatea cognitivă. Devenirea personalităţii. 17.6.4.2. autoacceptare şi resemnare. Transpar din ea aspecte subtile ale valorii personale. sub/supraaprecierea posibilităţilor de auto cunoaştere). condiţiile devenirii. implicarea în acest proces sau expectativa în faţa lui. Filtrarea personală a ideilor. neîncredere în forţele proprii. trucării personalităţii. revoltaşi respingere. Reliefează trebuinţa individului de a fi el însuşi. Exprimă nevoia de personalizare.2. 17. Marile întrebări şi frământări specifice vârstei sau per soanei în cauză. de implicare personală. vagă.3. Sistemul orientativ de valori (convingeri şi credinţe). 20. Nevoia de autoperfecţionare şi autodepăşire (16. semnifică fragilizarea. 22. ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso nalităţii. de a-şi elabora un sistem cognitiv şi axiologic propriu.5. imprecisă. 17.1. 18. Exprimă nevoia de schimbare. dar şi existenţa unor uşoare tendinţe de exibiţionism. 16. nu oricum. autoetalare. cu analiza subiectivă baza tă pe sisteme de criterii. evenimentelor. derută şi derivă în faţa complexităţii cunoaşterii de sine. direcţională). acţiunilor. autoflatare sau autoeclipsare. 17. ca şi tendinţele de respingere a mascării.cisism/autoflagelare. posibilităţi crescute privind realizarea unor generalizări proprii. reieşite din experienţele trăite. insatisfacţie însoţită de descurajare. supleţea intelectuală. pentru a lăsa o impresie bună.proiectare a trăsăturilor pozitive). inconstanţa şi incongruenţa psihocomportamentală sau 131 . nevoia de autocunoaştere autentică. Evidenţiază trebuinţa de schimbare calitativă de conţinut şi de nuanţă a personalităţii. Nevoia de autenticitate. autonemulţumire. încredere. Exprimă o certă „reorientarc" i către sine. nu prin intermediari sau prin împrumut ideatic şi comportamental. 17.1. obişnuinţa cu introspecţia. uneori sunt transparente pentru aspiraţiile personale şi sociale. de poză şi mimetism. sursele. dorinţa de a se schimba în bine. 15. Conflicte şi contradicţii. 21.

de a se orienta şi focaliza într -o anumită direcţie. Idealul de sine (23. 27A. certitudinea statutului. Lipsa lor arată stagnarea. 26. 26:5. 23.8.2. de abstractizare şi generalizare psihologică. 26. Evaluarea celor 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine se realizează după următorul sistem de criterii : — completitudinea/incompletitudinea lucrărilor (numărul temelor şi subtemelor conţinute) care evidenţiază fie capacitatea subiectului de a se adapta fără dificultate sarcinii de autoforare. faţetele Eului. dobândirii unora noi sau depăşirii celor vechi. capacitatea de a se aprecia pe sine de pe poziţiile altora. 23. plafonarea per sonalităţii. devenirea Eului. 132 . sensul vieţii. accentuat). Exprimă nevoia autodefinirii prin raportarea la alţii. pentru judecarea ei după esenţă şi nu după aparen ţă. ca şi procesul formării idealului de sine.3. 24. scopul vieţii.1. definirea Eului. 23. fie din unele fragmente concentrate ale ei. 26. locul Eului în structura personalităţii. angajarea personalităţii în procesul de venirii sale dialectice. profundă. Tipurile de personalitate (27. Sistemul de imagini despre alţii (Eul reflectat). 26.1.1. relaţiile dintre faţetele Eului. Anexa 1 prezintă câteva exemple de compuneri elaborate de 5 subiecţi. Evidenţiază capacitatea persoanei de a se proiecta. unitar şi armonios dezvoltat 27. Pune în lumină capacitatea de autocunoaştere (fină. dorinţa expresă de autocunoaştere.2.6. dar şi de a fi dependent de alţii.marea supleţe cognitivă.3. diferen ţiată). 25. 26. semnificaţia cunoaşterii Eului).2. 27. 26 A.1. spiritul activ de cooperare. uşurinţa de a opera cu noţiuni şi concepte psihologice abstracte.7. 25. cunoaşterea Eului. Această temă reiese fie din întreaga compunere a subiectului. de a emite judecăţi de va loare. 27. modelul sau prototipul ideal). instabil.2. incertitudinea lui). 26. dedublat. îndemânarea de a pătrunde în intimitatea vieţii psihice şi de a realiza corelaţii subtile. funcţiile Eului. Statutul persoanei în lume (25. Eul (26. fiind relevantă pentru abili tatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalităţii. Scoate la iveală trebuinţa stabilizării statutelor.3.

pentru consecvenţa şi adevărul ei. chiar definitorii ale subiectului. spi ritul opozant. valoarea. uşurinţa înlănţuirii logice şi expresive a ideilor. fapt care re levă funcţionarea defectuoasă a mecanismelor de proiecţie sau blocarea lor (Ursula Şchiopu. ce traduc diverse dezechilibrări psihice. neclaritatea înţelegerii sarcinii. Măria Gârboveanu 10). 133 . o dominanţă exagerată ar putea fi coincidentă cu anumite tendinţe exclusiviste sau chiar psihonevrotice. furnizând informaţii cu privire la natura. la gradul de angajare în sarcină. Marin Gârboveanu. predominanţa lor echivalează cu dezvoltarea near monioasă a personalităţii sau cu imaturitatea ei. fie lipsa de supleţe intelectuală. capacitatea de triere a informaţiilor. — relevanţa însuşirilor şi trăsăturilor descrise pentru persoana în cauză. la ecoul celor redactate în conştiinţa subiectului. fapt care ajuta la identificarea rapidă a subiec Ursula Şchiopu. cit. devenirea personalităţii şi a însuşirilor ei. tra ducând diverse tensiuni latente ale procesului adaptaţiv. superficialitate. prezenţa lor indică superficialitatea şi inconsecvenţa gândirii. ceea ce coincide cu o mai bună funcţionare a mecanismelor de proiecţie. pu terea corelării şi diferenţierii acestora. existenţa unor tendinţe accentuate sau agre siv-latente. trăsăturile caracteristice. p. netransparenţa psihică. — conţinutul lucrărilor deplasează analiza de pe aspectele cantitative pe cele calitative. platitudine. — dominanţa temelor (frecvenţa unora dintre ele în raport cu totalul general) indică punctele de maxim interes ale proce sului autocunoaşterii. spiritul intelectual clar şi ferm. consecvenţa ei. geneza. insuficienţa concentrării şi selectivită ţii gândirii. oboseală. cursivitat ea exprimării.un grad mare sau mijlociu de transparenţă psihică. fie reticenţa. — coerenţa/incoerenţa compunerilor relevă fie nivelul înalt de dezvoltare al gândirii. redusa cunoaştere de sine. la încărcătura cognitivă sau afectiv -motivaţională a compunerilor. dezvoltări dizarmonice ale personalităţii.283. op. — contradicţiile şi contrazicerile sunt semnificative pentru logica şi profunzimea gândirii. nedirecţionalitatea inteligenţei.

îmi place să am prieteni. 4. maniera tip „ amalgam ". dar vede CEVA. stereotipe. de abatere de la subiect. de a împiedica acest proces. Redăm câteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste „ma niere". chiar cu redarea în versuri. alteori sterila şi pue rilă. maniera exaltării poetice. „Sunt un băiat de 18 ani. distracţiile în general. maniera autoanalizei şi autoprezentării reci. Singurul lucru pe care-1 vedem toţi (şi EU şi EI) se datorează oglinzii. la utilizarea datelor în procesul educării capacităţ ii de intercunoaştere. combinată. 2. originală. maniera filosof arii. in colore. 6. presărată cu metafore. cu răspunsuri vagi. un corp în timp. sincer. alteori impersonală. 2. mimetică. detaşată. uneori profundă. de eludare a răspunsului. de a in duce în eroare). pe care le redăm şi exemplificăm în continuare: 1. în seamnă că implicit aflăm şi diversele intenţii ale subiectului (de a se lăsa uşor descoperit. comparaţii. maniera laconică. Noi am desprins şase ma niere generale de redactare a lucrărilor. uneori personală. cum gradul de relevanţă a însuşirilor şi trăsăturilor psihice este diferit. mai mult sau mai puţin din altceva. Acest „ceva" reprezint EU pen tru fiecare dintre EI. Analiza secundară urmăreşte stabilirea manierei generale de redactare a lucrărilor semnificativă fie pentru alte însuşiri şi tră sături decât cele furnizate expres prin temele şi subtemele auto cunoaşterii. Aş dori o atmosferă veselă în jurul meu. 5. alegorii. Iubesc muzica uşoară. 3. implicaţi vă . Deci EU reprezint în cele din urmă prezenţa fizică şi cea spi 134 . Fiecare vede în mine altceva. în tinzându-se de la „foarte relevante" până la „irelevante". obiective. Aş vrea să devin pictor". „Sunt un corp în mişcare. fie pentru unele tendinţe ascunse ale subiectului ce constituie un potenţial latent (pozitiv sau negativ) care oricând ar putea deveni însă manifest. deşi nu ştiu să mi -i rac. cu înşiruirea oarecum seacă a informaţiilor. dar şi j3 uşor rezervat şi timid.tului (când acesta nu-şi transcrie numele). actual. în mine însă nu pot vedea totul (aş fi to tuşi subiectiv). maniera tip „eschivă". cu prezenţa a 2. 3 sau chiar a tuturor celorlalte. corect. conş tiincios. 1.

o adolescentă care se gândeşte la viitor. dimpotrivă. Sau: Sunt un atom. dacă este şi rămâne ancorat în concret şi cotidian sau daca se avântă pe culmile abstractului cupri ns în gândul filosofic). de fapt. Acest tip de analiză furnizează informaţii cu privire la: gra dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă ştie să se autoanalizeze şi să se autodezvăluie. „Un băiat căruia nu-i place sa înveţe". 3. dacă dispune de intenţia corijării însuşirilor negative). „Nu ştiu cine sunt. firea subiectu lui (daca este o fire raţională sau una sensibilă. sunt o contemplativă care îşi impune activitatea. dacă îşi cunoaşte părţile „tari". Sunt o fată obişnuita cu nimic deosebita de ceilalţi. 5. toamna fenigel şi frunză de aur. „Sunt ca oricare alta". şi fiecare dintre Bl este un EU". studiul jurnalelor de însem nări personale şi a altor documente personale). „Cine ştie". „Nu cred că are mare importanţă cine sunt. între apă. şi părţile „slabe". autobiografia. „Sunt un om". „Nu ştiu?". rezerve sau. cer şi pământ/Sunt nimic şi totuşi ceva eu sunt/Sunt o frunză abia -nmugurită a unui pom/Am fost. aş putea spune că sunt cea mai activă fiinţă din câte cunosc pentru ca. PREZUMŢII ŞI COMENTARII Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se încadrează în rând ul celorlalte probe şl metode care îşi propun sondarea personalităţii (metoda biografică. se „aruncă" nesăbuit şi [fără discernământ în el). Şi. esenţial este că sunt între EI. întrebarea este însă în ce proporţie? Răspunsul la ea depinde de moment. puritate şi dragoste. vara grâul copt şi trandafir cerând curcubee şi ploaie. realistă sau poe tic-visătoare. 4. Totuşi dacă stau să mă gândesc cred că sunt un complex de sen timente şi trăiri ce formează învelişul spiritual al Terrei. „Sunt un simplu muritor care visează să Fie pri măvara mărţişor împletind cele două culori. 6. aspirând spre neantul de jos. sunt şi voi f i un OM". Asemănările ei 135 . destul că eu însumi cred că mă cunosc foarte bine". de fapt.rituală. iar iarna fluture muritor de zăpadă ce cade pe pământul peren". dacă poate să-şi convertească stările subiective difuze în gânduri clare şi lucide. 4. Parafrazându-1 pe Garcia Lorca. Sunt o persoană care „Mi -am scris numele cu paşii/Pe despletitele cărări ale timpului/Şi am pornit spre veşnicii/De mână cu aripa curcubeului". atitudinea faţă de procesul autocunoaşterii (dacă mani festă prudenţă.

revendicativ-încrezător în şansă. centrându-se asupra succesiunii evenimentelor din decursul vieţii unui individ. cognitive. puternic-slab. După opinia noastră. de tehnică a existenţei). dar furnizează şi multe alte informaţii despre capacităţile aspiraţi onal-proiective ale persoanei investigate. C S E este o probă comprehensivă. De asemenea. Deosebirile dintre proba propusă de noi şi metodele amintite provin din substanţa şi conţinutul datelor prelucrate. Avem în vedere cauzometria. în esenţă. dar sunt mult mai analitice decât acestea. ci maniera de prelucrare şi interpretare a lor. existenţiale. Psihologul german H. iubit-antipatizat. Dacă me toda biografică şi metoda studiului jurnalelor de însemnări sunt prin excelenţă evenimenţiale. dar nu identificate cu ele. subdivizate în 29 unităţi tematice. 1968. axată pe surprinderea efectelor concentrate şi solidificate — în trăsături psihocomportamentale — ale evenimentelor trăite de persoană. Thomae.cu toate acestea provin din modalit atea de interpretare a rezul tatelor recoltate. cât şi cu variantele mai noi ale acesteia. autonom-dependent — multe dintre acestea fiind trăsături temperamentale sau caracteriale. H. din care apoi cer cetătorul extrage o serie de concluzii asupra „sensului vieţii*' şi a „individualizării" persoanei respective. tema 3 (trăs ăturile psihice) acoperă unele dintre „categoriile cognitive" ale lui Thomae — închis-deschis. semnificaţie au nu atât temele în sine. prietenos-duşmănos. tema 5 (preferinţe. şi anume cu „activarea existenţei 1* şi „integrarea socială". în sfârşit. Unele dintre temele cu noaşterii de sine stabilite de noi ar putea fi asemănate cu cele elaborate de psihologul german. O asemenea diferenţiere apare atât în raport cu variantele clasice ale metodei biografice. dar se referă şi la alte aspecte care depăşesc cadrul tematic al psihologului german. Dos Individium undseine Welf. dorinţe) şi tema 6 (sistemul relaţional) are asemănări cu două dintre subdiviziunile tema ticii existenţei. 136 . Thomae 11 a folosit în analiza biografiilor patru categorii tematice (formale. este vorba despre o analiză de con ţinut efectuată pe baza unor grile sau a unor unităţi tematice. Hogrefe. tema 23 (idealul de sine) şi tema 25 (statutul propriu în lume) au unele corespondenţe cu subdiviziunea numită „tema tizare" din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numită „creativă** din tematica existenţei deoarece se referă la organizarea activităţii în vederea realizării unor scopuri sau a realizării de sine. care la un moment dat ar putea fi chiar identice. Astfel. G&ingen.

Kronik. Daca în metoda biografică specificul persoanei apare conturat în urma analizei întreprinse de cercetător. „Revista de psihologie". A. A. 1985.73. care permite ca înţelegerea şi interpretarea pers oanei să fie mult mai completă şi exacta. Kronik (1984) l2. 1984. ci şi explicate. coeficienţii de fidelitate sunt extrem de scăzuţi. numai că. O variantă a metodei biografice tn studiul personalităţii. A. 273. ca urmare a studierii înlănţuirii evenimentelor. La fel ca orice test proiectiv. Aplica rea repetată a TAT-ului dă. dimpotrivă. Kiev.4. fie. faptele de conduită pot fi nu doar evidenţiate. bazată expres pe inventarierea evenimentelor din viaţa individului şi pe stabilirea relaţiilor dintre ele (dintre evenimentele -cauză şi evenimentele-consecinţă sau dintre evenimentel e-scopuri şi evenimentele-mijloace). 1 3 Elena Mare. p. în aceste cazuri. De obicei. I. în proba noastră acest specific este surprins şi relevat de însuşi subiectul care se autodezvăluie. pe baza întocmirii unor cauzomatrici şi cauzogram e. Golovahna. esenţială pen tru cauzometrie rămâne inventarierea evenimentelor vieţii. Psihologhiceskoe vremia licinosti. u Andrei Cosmovici.propusă de E. b sporire a vigi lenţei"14.77. aplicarea repetată a aceluiaşi test îi tre zeşte bănuieli şi apare o creştere de tensiune. întrucât atitudinea subiectului se schimbă de obicei: fie este mai degajat datorită acomodării cu situaţia după o primă tratare. La aceasta se adaugă apoi şi propria „descoperire" a cercetătorului. dând posibilitatea. aşa cum arată Elena Mare (1987 )n. „Revista de psihologie". fidelitatea se obţine printr-o nouă retestare. Golovahna şi A. 1 2 137 . . I. Din acest punct de vedere suntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirmă că „proba de fidelitate prin retestare o considerăm rară sens în cadrul testelor proiective. Naukovo dutka. Cu privire la clasificarea „unităţilor tematice" după 11 Tfio'mae. coeficienţii de fidelitate de 0.65-0. 1987.198-206. a Rosenzweig-ului între 0. surprinderii logicii drumului vieţii parcurs de o persoană.3. proba propusă de noi ridică unele probleme privind fidelitatea şi validitatea ei. Chiar dacă prin analiza unor asemenea de pendenţe. Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti E.

Semnificaţia documentelor sociale. Adolescentul si timpul său liber. nu menţinerea autoportretului de la o aplicare Ia alta a probei constituie regula. aplicând testul WAY la un interval de 13 ani. 80. Din acest punct de vedere ne exprimăm acordul cu cele declarate de Paul Thompson Septimiu Chelcea. din păcate nu pe aceiaşi subiecţi.ve în general. în. Iaşi. în ceea ce priveşte validitatea. în proba noastră chiar şi neautenticitatea declaraţiilor are o mare importanţă. T homae dând spre apreciere aceeaşi biografie mai multor persoane a obţinut o mare concor danţă între evaluatori (de 83. Documentele sociale în investigaţia socioumană. H. 138 . Mariana Caluschi. Comparativ cu alte metode de investigare a personalităţii (ancheta pe bază de chestionar. Nu-i mai puţin adevărat că aplicarea testului pe aceeaşi persoană la intervale mari de timp ar putea evidenţia. Zurcher. pro ba C S E prezintă o serie de avantaje. citat mai înainte. Junimea. 16 Andrei Cosmovici. a unor mutaţii în evoluţia per sonalităţii. el devine cu atât mai semnificativ pentru proba noastră. Andrei Cosmo vici16 a obţinut (într-un caz particular) o concordanţă crescută a părerilor unor subiecţi care au avut de evaluat biografia unei persoane. Ar fi un nonsens să aşteptăm ca un subiect să se auto dezvăluie la fel la o nouă repetare a probei. apariţia unor noi însuşiri psihocomportamentale. fie una dedublată.5%). aceasta nef iind posibil deoarece personalitatea sa este în plin proces de formare şi schimbare. folosind categoriile lui Thomae. în acest ultim caz pe prim plan trecând masca protectoare a individului. Aşadar. p. Editura Ştiinţifica şi Enciclopedică. 54. 1985. aceasta poate fi obţinută re lativ uşor şi apreciată mai clar. interviul etc).' Asemănător. ci tocmai modificarea. schimbarea lui în acord cu modificarea şi maturizarea personalităţii. 1985. Bucureşti. Septimiu Chelcea (1985) 15 arată că în studiul documentelor personale problema esenţială care se ridică este aceea a autenticităţii celor declarate. Ne putem aştepta că un asemenea rezultat să fie obţinut şi în cazul probei noastre. pe lângă constantele (invarianţii) personalităţii. a des coperit o schimbare evidentă a „dominantelor" personalităţii. p. deoarece ea ar putea reflecta fie o per sonalitate instabilă. convorbirea.

Proba propusă de noi reprezintă un test de descripţie. nu doar pe cele recunoscute. 2. analiză şi elaborare proiectivă. LXIX. forma capacitatea de intercunoaştere). progresează în cunoaşterea de sine. exteriori zându-se. autobiografia oferă informaţii care prin natura lor formează o totalitate coerenta şi bogată în experienţa socială reală" 17. autoeducaţiei. Prin toate acestea se creează premisele autoformării. Cahiers Intemationaux de Sociologie. Asemănător. uneori chiar tară să vrea. prin excelenţă comprehensiv.(1980). analizându-se şi descriindu-se. reprezentând o secţiune transversală în care toate referinţe le temporare şi personale sunt eliminate. considerăm că C S E oferă posi bilitatea detectării modalităţii de structura re reală a personalităţii până la un anumit moment dat. C S E dispune de valenţe diferite: ea poate fi considerată ca o probă de cunoaştere psihologică (de persoana care studiază. scria el. 250. ca probă de autocunoaştere (de subiectul în cauză care se autodezvăluie). motivaţiile şi trăsăturile dominante. procedându-se de mai multe ori în acest fel se poate educa. subiectul se autodescoperă. Ea furnizează informaţii despre gradul de autocunoaştere ca şi despre sensul evoluţiei ei ulte rioare. 17 139 . 5. „Cufundându-se" în sine. CÂTEVA CONCLUZII 1. p. cercetează o altă persoană). dar şi pe cele ascun se. ci şi pe cele mai puţin conştientizate. care se referea însă la autobiografie (recit de la vie). Des reciteş de vie a l'analyse du changement social. ca probă de educare a capacităţii de intercunoaştere (în acest caz putându-se proceda astfel: se citeşte o compunere a unui elev în faţa celorlalţi membri ai grupului cărora li se cere apoi să „ghicească" cui aparţine. faţă de agregarea de date. conştientizate. nu doar ten dinţele. îşi proiectează. „Faţă de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza de chestionar. 1980. prin intermediul cărora personalita tea este ridicată la cote valorice superioare. I Paul Thompson.

A fost într-adevăr vorba de uimire. Elev. Proba C S E. îşi relevă o mul tiplă utilitate: cognitivă (declanşează autocunoaşterea. formativă (oferă posibilitatea exersării şi edu cării capacităţii de autocunoaştere. la care ea mi-a răspuns printr-o palmă. Ea era Ea şi gata. că sunt sau buni sau răi. clasa a Xl-a. calităţilor şi defectelor celui care se autodezvăluie). bineînţeles! Mult timp am crezut că oamenii sunt foarte asemănători. predictivă (pe baza informaţiilor recoltate. Eu sunt doi. Un Eu interior şi altul exterior. Deci de pe atunci sunt eu filosof. 17 ani. verifică veridicitatea şi autenticitatea autocunoaşterii şi intercu noaşterii). Dacă nu cumva mă înşel. Părerile despre viaţă. atât cel în cauza. un Eu pre zentat lumii. acţionează fie din inte rese. „Bineînţeles că nu mă încearcă vreo senzaţie de uimire în faţa întrebării de mai sus. Anexa 1. Eu sunt Eu. deci de la vârsta de 1 an. când răi şi. pot anticipa sau prefigura evoluţia comportamentului.3. în general. mi -am dat seama că nu există oameni buni şi oameni răi. cât şi cel care beneficiază de datele aflate. cunoaştere şi intercunoaştere psihologică). E o întrebare pe care conştient sau inconştient mi-o pun aproape clipă de clipa. mi s -a recomandat să menţionez prima mea reac ţie în faţa acestei întrebări. Eu sunt doi. ci că oamenii sunt când buni. despre oameni şi mai ales despre tine însuţi sunt mereu aceleaşi. Cazul 1. un Eu care nu este acelaşi în relaţiile cu doi oa 140 . Acum câteva zile am întrebat -o pe mama: „Cine eşti tu?* 4. Prezentăm câteva exemple de „compuneri** pe tema „Cine sunt Eu?" redactate de diverşi subiecţi. Unic. dar mereu le ilustrezi altfel. Un Eu neschimbător. probabil pentru a mă trezi la realitate. dar numai la adresa persoanei de la care-mi venea întrebarea. Apoi. Liceul de Filologie-Istorie. sporeşte cantitatea şi calitatea cunoştinţelor despre sine şi alţii. fie instinctual. încât am impresia că este veşnic şi un Eu în schimbare. în cele trei ipostaze ale ei.

iubesc oamenii din jur. într -adevăr. P. Dar — am uitat să menţionez — numai în solitudine. sunt de -a dreptul extraordinar. binele. Din punct de vedere ca racterologic.meni. Cum consider că sunt? Nu m -am întrebat niciodată.. sa devină arbore întreg. Defecte nu am. Aşa cum sunt acum. mă autoanalizez în fiece secunda. Şi. Aş fi dat probabil un răspuns mult mai conclu dent. aproape perfecţiunea. Nu e lipsă de modestie când spun asta pentru ca.. scriind. în afară de momentele în care nu mă pot controla. 2 luni. pe cei înţelegători. Aş vrea deseori sa fiu un fel de prinţ care salvează o „frumoasă din pădurea adormită** dar de teamă ca după aceea tot ce mi -aş dori mai mult ar fi ca „fru moasa" să fie din nou mai adormită decât un televizor în lipsa curentului electric. Acum însă. am impresia că vorbesc cu mine însumi. ci cu fiecare om este altfel. Şi tot astfel peste douăzeci de ani. aş a cum şi celălalt îşi schimbă exteriorul pentru mine. prin munca. Pentru că dintotdeauna ştiu cum sunt.. Nu reuşesc întotdea una şi de aceea sunt nemulţumit.. Dacă aş fi răspuns mâine la această întrebare. sper.. ca două jumătăţi ale aceleiaşi portocale. Decât uneori. 17 ani. astfel încât cele două Euri exterioare să se îmbine perfect. Şi prea.. dar unul din cei mai aproape de perfecţiune. îmi place 141 . şi prea. din lipsa de timp.. am. sunt o ." Cazul II.. cine sunt Eu? Cred că s-a remarcat că sunt băiat. nu sunt narcisist). pentru ca mă cunosc şi deci ştiu ce valoare reprezint Con sider că sunt un om imperfect. Pentru mine însumi — care sunt singurul care mă cunosc — reprezint. Sunt o fată pot spune căreia îi place frumosul. Sunt puţin timidă. Elevă. Dintotdeauna am vrut sa fiu eu însumi. când aş fi vrut să mi se pună întrebarea. îmi ştiu dinainte fiece mişcare. rădăcină prielnică care. evident.S. Ştiu că am întotdeauna dreptate — exceptând momentele în care mă înşel. „Deoarece am ajuns acum la vârsta adolescenţei vreau să vă destăinui câteva trăsături ale caracterului meu. renunţ la încercarea de a evada din realitatea monotonă printr-un asemenea mod. 18 ani.? Nu. şi prea. Pentru că (nu. Liceu de construcţii. 28 zile şi sunt în clasa a X I-a ia LFI. răspunsul meu ar fi fost altul. spuneam. în nici un caz. clasa a XII-a. Am afirmat că mă cunosc extraordinar de bine. Sunt poate prea bun. Mă iubesc. ale persoanei me le.

Cazul 4. Mă supăr pentru lucruri care de obicei îi supăr ă pe oameni şi mă bucur pentru lucruri care de obicei îi bucură pe oameni. „cei mari” s-au decis să afle ce ne frământa pe noi! Este un pas. îmi place mai mult istoria. că mă încadrez în aşa-zisele „cadre** ale acestei vârste. Sunt harnică. Eu sunt un om tară: aspiraţii prea înalte. Sunt băiat. Liceul de Filologie-lstorie. Elevă. evit aceste certuri. într-un fel o vârstă problemă. care să preocupe mai multă vreme pe cine va (bineînţeles. în viaţa mea nu au apărut niciodată evenimente deosebite care să atragă atenţia cuiva. 20 ani. Uneori simt că trăiesc. Pot să spun. alteori nu. Uneori îmi spun că sunt o norocoasă. Sunt puţin ambiţioasă. clasa a XII-a. preocupată de problemele mărunte de fiecare zi. Elev. analizând rea list. vârsta adolescenţei. să fiu elevă. dar să fie nişte persoane care să te înţelea gă. sunt în clasa a XII-a şi mă pregătesc pentru Filologie dar. Sufletul mi-e bântuit uneori de într ebări contradictorii asupra viitorului. Asta ei** Cazul 5. 17 ani. anul III. Liceul Pedagogic. Facultatea de Matematică. Studentă. Nu -mi place să mă cert cu nimeni. I „ Eu sunt o fată de 20 de ani. care se îmbină deseori cu sentimente nedesluşite. Cine sunt Eu? Un om ca toţi ceilalţi. alteori mă mir ce ghinionistă pot fi.** Cazul 3. numai că anu mite condiţii mă împiedică să mă orientez spre ea**. al teori mi se pare că viaţa trece pe lângă mine. la fel ca toate celelalte. pentru că am re flectat câteodată asupra Eului meu. 142 . nu -mi place să fiu privită cu ochi răi. „Dificil de răspuns mai ales când ai vârsta de 17 ani. „În sfârşit! Întrebarea atât de mult aşteptată a sosit în fine. îmi place să învăţ. cuminte. să respect pe cei în vârstă. Nu mă evidenţiez cu nimic în nici un domeniu. afară de mine). Nu fac nimic deosebit. sinceră şi uneori zgârcită. Sincer să fiu între barea m-a cam luat şi nu prea pe nepregătite. Uneori sunt fericită. clasa a XII-a. 17 ani. ca sa fiu sincer. un PAS spre mai bine.să ajut pe cei din jur.

pentru a nu fi recunoscută. pictură. Pun pariu ca nici 60% din cei ce -au citit cartea n-au înţeles adevăratul ei secret Şi dacă e secret nu trebuie spus (ci doar aflat pe cont propriu.Cine sunt Eu? Nu pot fi decât EU. I Câteodată mă înşel. chiar ştrengărită. sunt tânără şi dacă nu râd acum. foarte rar! Am spus că -mi place fizicul. Poate că bucuria acestui test m-a făcut să-mi pierd şi fărâma de seriozitate şi melancolie care va fi în lucrările colegilor mei. dar nu m-am referit la ochi albaştri (îi am şi eu). pă rul blond. Sunt una dintre acele fiinţe ce nu dezvăluie secretele. „directă**. Veţi spune — „ah!. dar să nu trec vârsta de 30 de ani. are prilejul să vorbească. Am relaţii de colegialitate cu toate fetele din clasa şi cu Iulian (singurul nostru băiat) şi oriunde merg intru în vorbă cu oricine. a fost Sharon Tate. Am numai o prietenă adevărată şi un prieten (idem). Meseria de învăţătoare mi se potriveşte. Bine. Prefer ceva mai aproape de pământ. de ce nu. mai târziu am să mă îngraş. în fine. iar chestia asta?”. Şi ce dacă?! Doar eu puteam scrie aşa. Cea mai frumoa să actriţă. Gheorghe Visu şi Claudiu Bleonţ. prefer stilul Humphry Bogart şi. Nu vă contrazic. dar e mai bine sa-ţi iei o măsură de precauţiune. dar e anonimă lucrarea (veţi spune!). însă toţi care mă cunosc afirmă că sunt volubilă. Nu cred c-am fost supărată niciodată până acum (în adevăra tul sens al cuvântului). Cel mai tare m-a impresionat şi mă va impresiona cuplul Jenny-Oliver (din Love story). sau daca o fac. dacă s -ar putea aş vrea să am o sută. Preocupările mele sunt multiple: tenis. îmi plac copiii. în sfârşit. cu înfă ţişare nepotrivita. Râd mereu. buze senzuale (gen Alain Delon). dacă-mi face plăcere. altfel n -are farmec). TEATRUL (adevărata pasiune). în pragul afirmării care. cea mai bună cântă 143 . De ce nu? Este şi ăsta un mod de a -ţi ascunde timiditatea. Pe amândoi îi iubesc la fel. muzică (orice gen). Chiar cu acest prilej mi-am schimbat înclinaţia scrisului. Doar nasul nu se conformează aerului „sfânt" al figurii mele. într-un fel sunt închisă. prietenoasa. o fată de 17 ani şi jumăta te. Amândoi mă consideră un copil pus pe năzbâtii. o fac pe sfert. film şi. după mine. Nu mă voi face actriţă.

. O prefer pe a mea. „sunt rădăcina prielnică ce va deveni a rbore întreg"). Are un stil. Ca muzică populară prefer melodiile ardeleneşti şi în speciali cum cântă Dumitru Fărcaş. cu absolutizările ei („sunt sin gurul care mă cunosc"). Dintre animale iubesc leii şi tigrii şi mi -e frică de. dar şi cu analiza luc idă.Kim Wilde şi de operă Măria Callas. în cele pe care le avem' î n vedere nu apar decât 2... cu teribilismele. dar şi un pic exagerat („nu m-am supărat niciodată"). Mulţumesc! Bună ziua!" Cele 5 „autoportrete" sunt extrem de variate între ele. extravaganţele sau chiar bizareriile ei (să ne amintim de „filosoful de 1 an". Nu râdeţi . de „ cei 100 de copiii". cea din Drumul Taberei. cel mult 3 dintre acestea. Uraţi -mi succes (pauză două minute). de la New York). Nu ma îmbrac în pas cu moda (de la Paris. perso nal (normal!). găini (asta este!).. ofe rind posibilităţi mai mari sau mai mici de interpretare psiholo gică.. de dorinţa fetei de a-1 cunoaşte pe Redford sau de a -şi cumpăra „Guernica").") sau de înclinaţie spre metaforă şi chiar spre maximă („sunt imperfect. Caracterizările 2 şi 3 aproape că descumpănesc şi prima în trebare pe care o declanşează în minte este: „doar atât?". Îmi place să înot şi ador soarele (mai ales pe plaja). Fata din caracterizarea 2 relatează despre preferinţele şi trăsăturile caracteriale pe care crede că le 144 .. dar cel mai aproape de per fecţiune".reaţă de muzică uşoară . în cel de al cincilea an vreau să-1 cunosc pe Robert Redford şi să-mi cumpăr „Guernica" lui Picasso. cu optimismul ei debordant. Lucrul pe care -1 detest este acela de a mi se da „sfaturi prieteneşti"! Nu ascult decât de doua persoane: TATA şi MAMA. Ştiţi ce-mi doresc pentru următorii cinci ani1? Să nu mă mărit şi să nu mă cert cu actualul meu prieten pe care-îl plac (reţineţi nuanţa) la nebunie. Caracterizările 1 şi 5 redau adolescenţa în toată „splendoa rea" ei. mai naţională. ambele însoţite de o mare capacitate de auto cunoaştere („Eu sunt doi. cu discernământul profund.. e mai frumoasă. de la Berlin. în timp ce în caracterizările 1 şi 5 se fac referinţe la peste 10 teme ale autocunoaşterii. e perfect adevărat şi serios.

pentru ca abia apoi. în noi înşine. O mână necunoscută a scris pe o hârtie. în aceste condiţii probabil că subiecţii respectivi. Mai mult decât atât.posedă. să pătrundem în ea. în colţ. să ne punem ordine în ele. Caracterizarea 4 decepţionează. în faţa ei imediat ne vin în minte cu vintele lui Octavian Goga: „De multe ori privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile închise. punându -şi tot rnai des întrebarea „Cine sunt Eu?". opţiunile profesionale şi contradicţiile de care este cuprins. acţiunile. la poartă: Plecat fără adresă. deoarece numai astfel ne vom „vedea" mai bine pe noi înşine. nefolositor. sentimentele. dacă a vem în vedere şi vârsta persoanei respective. ci că mai întâi ne oglindim în altul. să ne cântărim calităţile şi defectele. iar băiatul din caracterizarea 3 oferă câteva date perso nale. să ne analizăm gândurile. ci şi pentru alţii. prin intermediul şi cu ajutorul acestuia. uzat. Să ne reamintim că n -am venit pe lume cu o oglindă în mână. păstrând ceea ce merită şi azvârlind ce este vechi. 145 ." Concluzia care se degajă de aici cred că este suficient de clară: dacă vrem să ne cunoaştem mai bine este necesar să ne deschidem uşile şi obloanele casei noastre sufle teşti. vor reuşi să conştientizeze cât mai multe despre ei. este utilă deschiderea uşi lor şi obloanelor casei noastre sufleteşti nu doar pentru noi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful