C S E („CINE SUNT EU?

") - o probă de cercetare şi cunoaştere a Eului şi a personalităţii

1. PREMISE În investigarea Eului şi a personalităţii au fost utilizate cu precădere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso nalitate, scalele de interapreciere şi mai ales testele proiective care permit o abordare analitico -sintetică a personalităţii, a structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate, a tendinţelor, aspiraţiilor, intenţiilor şi motivaţiilor asc unse, aspecte greu, dacă nu chiar imposibil, de depistat prin intermediul testelor psihometrice. Se consideră însă că deşi aceste instru mente furnizează informaţii relevante care pot fi interpretate şi în termenii „calităţii Eu-lui", de cele mai multe ori au fost inadecvat proiectate, incluzând itemi ce nu corespundeau concep tului de Eu. De aceea, a fost necesară orientarea tot mai insis tentă spre descoperirea sau cel puţin adaptarea şi perfecţionarea unor instrumente care să diagnosticheze mai direct calităţile Eu-lui. în 1950, F. J. T. Bugental şi S. L. Zelen 1 au imaginat o probă care consta în solicitarea subiecţilor investigaţi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea „Cine eşti tu?*, în 1954, M. H. Kuhn şi T. S. Mc. Partland 2 au diversificat proba cerând subiecţilor
J. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: l Vie W-A- Y techiniques, Journal Personality, 1950,18,483 -498. 2 M. H. Kuhn, T. S. Mc. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes, American Sociological Re wiew, 1954,19,68-75.
1

121

să completeze, într-un timp de 15 minute, 20 de spaţii care înce peau cu formularea „Eu sunt...". Proba este cunoscută în lite ratura de specialitate sub denumirea de TST — Twenty Statements Test (testul celor 20 de propoziţii) sau WAY — Who Are You? (Cine sunteţi voi?). în 1974, R. W. Coan 3 modifică întrucâtva tehnica propunând subiecţilor să formuleze cât mai multe răspunsuri, în două minut e, la întrebarea „Cine eşti tu? a. Tot el arată însă că cei investigaţi ar putea răspunde şi la alte întrebări, cum ar fi: ce vreau de la viaţă?; care sunt cele mai importante lucruri pe care le fac?; dar cele pe care le -am făcut?; ce gândesc alţii despre mine?; există lucruri despre mine pe care alţii nu le înţeleg? În linii mari aceste probe sunt asemănătoare putând fi înca drate în categoria testelor proiective de completare. Diferenţele dintre ele apar în ceea ce priveşte: modul de formulare a cerinţei probei (răspunsuri la o întrebare sau completarea unor începu turi de fraze); numărul de răspunsuri solicitate, implicit, linii ta rea/nelimitarea numărului răspunsurilor (trei, 20 sau cât mai mul te); limitarea/nelimitarea timpului de elaborare a răspunsur ilor (2 minute, 15 minute, fără restricţii de timp). După părerea noas tră aceste diferenţe pot conduc e la apariţia unor disfuncţiona lităţi. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenţează monta jul psihologic al subiectului. Când acesta este întrebat direct „Cine eşti tu?" n-ar fi exclus să apară un reflex de apărare sau senzaţia că este obligat din afară, de o altă persoană să se in trospecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiecţie. Apoi, cerinţa de multiplicare a numărului răspunsurilor l -ar putea stresa pe subiect, l-ar determina să repete anumite răspun suri, fie într-o formă identică, fie în una uşor modificată sau să inventeze trăsături care nu-i aparţin. în sfârşit, atât limitarea nu mărului de răspunsuri, cât şi a timpului de fo rmulare a lor creează condiţii restrictive cu efecte negative asupra procesului de autodezvăluire. Se ştie că în condiţii de forţare, de impunere activitatea psihică este mai puţin productivă. în ceea ce ne pri veşte, considerăm că important în asemenea p robe este să se obţină cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel încât sar R. W. Coan, The optimal personality. An empiricul and theoretical analysis, New York, Columbia UniversUy Press, 1974.

122

O probă de autocunoaştere. ce stări trăiţi în legătură cu ea. Relataţi cât mai multe lucruri despre voi. Puteţi să vă elaboraţi lucrările acasă. Centrul de cercetări pentru problemele tineretului. educaţie. aşa cum şi cât vă cunoaşteţi până acum. proba constă într-o compunere pe care subiecţii trebuie s-o facă despre ei înşişi." În acest instructaj verbal sunt cuprinse nu numai principalele cerinţe metodologice ale probei. inhibiţii. când doriţi voi. înainte de a vă începe lucrările vă rog să notaţi care este prima voastră reacţie faţă de întrebarea de mai sus. apoi. convingerii sau cel puţin a „iluziei" că el însuşi şi -a formulat întrebarea. 4 123 . cum o consideraţi. PROBA C S E („CINE SUNT EU? ”) — CERINŢE METODOLOGICE În esenţă. libertatea de acţiune. cunoaştere şi intercunoaştere. I Instructajul verbal adresat subiecţilor este urmă torul: I „Vă rog să elaboraţi o compunere cu titlul „Cine sunt Eu? ”. cu rugămintea ca după ce le-aţi terminat să mi le predaţi. 2. baraje. Dacă totuşi cineva vrea să le semneze este liber s-o facă. Dacă cineva nu poate sau nu vrea să scrie despre el este liber să n -o facă. aşa cum vă ştiţi.cina formulată să nu i se mai pară ca fiind impusă. participare. În: Tineret. voi. iar cel care ia pus-o n-a fost decât ecoul propriilor lui intenţii (se obţine prin invitarea subiectului de a -şi imagina că singur şi-a formulat întrebarea). Lucrările sunt anonime. 482-492. Imaginaţi-vă că fiecare dintre voi şi-a formulat o asemenea întrebare şi trebuie să răspundă în scris la ea. Buşteni 25-27 mai 1988. chiar spontaneitatea acţiunilor lui pentru a-l debloca de orice reţineri. Vezi: M. — evitarea furnizării oricăror sugestii în legătură cu con ţinutul propriu-zis al răspunsului. IV. nu le semnaţi. Zlate. Printre acestea enumerăm: — crearea la subiect a sentimentului. ci şi modalităţile de soluţionare a lor. pentru a se înlătura contami Proba a fost prezentată pentru prima dată public în mai 1988. Am considerat că asemenea efecte pot fi obţinute prin aplicarea unei probe pe care convenţional am denumit-o C S E („Cine Sunt Eu?") 4.

ci şi afectiv-sentimental). când există nu numai timpul fizic necesar. de angajare în probă. Un prim demers întreprins 1-a constituit consultarea literaturii de specialitate pentru a vedea în ce măsură asemenea moda lităţi există şi mai ales care este valoarea lor de dia gnostic. 3.eliminarea tuturor condiţiilor restrictive de elaborare a răspunsurilor: de timp. . care ţinteşte spre trezirea şi a mplificarea mecanismelor de proiecţie ale subiectului (se obţine prin recomandarea elaborării lucrărilor acasă. G. a dorinţei sale de a nu fi mai prejos decât alţii. de conţinut sau de formă a redac tării. comentând tes tele propuse. . Unii psihologi manifestă o oarecare îndoială în legătură cu posibili tatea cunoaşterii personalităţii prin tipul de probe la care ne -am referit mai înainte. de sporire a sentimentului de responsabilitate). de loc. Allport. .insistarea asupra necesităţii de a se preciza „prima reac ţie" faţă de întrebarea formulată (aceasta reprezentând o „capca nă psihologică" prin care subiectul este „împins" să se angajeze în probă nu doar intelectual-cognitiv. de a nu -şi periclita statutul (formularea din instructaj care îi dă posibilitatea de a nu răspun de „dacă nu poate sau dacă nu vrea" ţinteşte spre obţinerea unui efect invers. Kuhn şi Mc.narea sau centrarea subiecţilor pe cele sugerate (de aceea li se cere să scrie „cât mai multe lucruri despre ei").asigurarea anticipată a sincerităţii răspunsurilor (care se obţine prin garantarea anonimatului lucrărilor). O STRATEGIE DE PRELUCRARE ŞI INTERPRETARE A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREA PROBEI C S E Una dintre problemele cu care ne -am confruntat imediat după conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute prin aplicarea ei. W. de exemplu.incitarea amorului propriu al subiectului. ci şi cel subiectiv propice). .de Bugental. scria: „Ce anu 124 . Partland.

După modul de exprimare al subiecţilor propoziţiile pot fi: simple. reflectate. dominanţa propoziţiilor de tip A evidenţiază prezenţa unor tendinţe egocentrice. ample. Semnificative sunt. evazioniste. identitatea de nume. directe. p. Futurist. 125 . societatea). Coan introduce patru criterii în ana liza răspunsurilor recoltate: influenţa Eului (numărul total de răspunsuri). 411. Structura si dezvoltarea personalităţii. dar în unele cazuri ies la iveală informaţii importante privind identificările si imaginea de sine" 5.279-291. narcisiste. clare. clasifică răspunsurile subiecţilor în: descriptive. cu lumea. Allport. aplicând testul WAY. Kuhn şi Mc. Ursula Şchiopu. după" autoare. The mutable Self. El apreciază corect că aceste teste ne -ar putea ajuta la surprinderea „identificărilor şi imaginilor de sine 4* ale subiecţilor. „Revista de psihologie". Măria Gârboveanu. Ursula Şchiopu şi Măria Gârboveanu (1975)7. 1981 . Louis Zurcher. şi contrazicerile care apar fie între propoziţii.3. chiar de ordin filosofic. condiţionate.me trebuie făcut cu aceste răspunsuri nu este clar. impregnate de simboluri filosofice. complexe. W. mai imprecise. restrictive. Bucureşti. dar greşeşte arunci când afirmă că „nu este clar" ce s -ar putea face cu astfel de răspunsuri. Personologul american are numai parţial dreptate. Editura Didactică şi Pedagogică. Partland îm părţeau răspunsurile subiecţilor în două categorii: consensuale (în legătură cu care consensul membrilor societăţii este maxim) şi subconsensuale (mai vagi. ducând mai departe analiza lui Zurcher. natura. propoziţii de tip B (se referă la caracteristicile statutului social actual al subiectului). propoziţii de tip D (includ identificări mai complexe. Dominanţa unui tip de propoziţii | printre toate celelalte indică prezenţa la subiect a unor tendinţe accentuate.5. incoerente. Louis Zurcher (1972) 6.181-185. reliefarea identităţii de sex. situative. a stabilit existenţa a patru tipuri de răspunsuri: propoziţii de tip A (conţin caracteristici generale sau particularităţi de ordin fizic). care implică inter pretări personale variate). 1972. propoziţii de tip C (cuprind caracteristicile de ordin psihic ale individului). variabilele de consens (apreciate comparativ cu numărul total de răspunsuri). exaltate etc. De exemplu. 1975. Caracteristici manifeste şi latente diagnostice într-un test proiectiv verbal. fie Q. evaluative. A.

când. bazată pe trei tipuri de analiză şi mai multe modalităţi de valorizare. matematică — la cadrele didactice). construcţii de maşini — la elevi. Analiza preliminară vizează cercetarea începutului compunerilor în care subiecţii îşi precizează „prima reacţie** faţă de întrebarea formulată. studenţi din anii I. preluate şi integrate corespunzător punctului nostru de vedere. Multe dintre aceste modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultate lor obţinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative şi pentru proba concepută de noi. „cea mai dificilă din câte am auzit". student. profil didactic. Cost eşti — pentru elevi şi studenţi. „absurdă". Pentru toate aceste „variabile" redăm în continuare exemplificări din compunerile recoltate de noi. mult mai în acord cu specificul probei noastre. filosofie-istorie — ia studenţi. „de nepătruns". „obsedantă". „pusă la timp". locul unde îşi desfăşoară activita tea (Bucureşti. ele fiind. Din acest punct de vedere. „stupida". III. 1 -a constituit aplicarea probei C S E pe un număr de 591 subiecţi 8 şi analiza profundă a compunerilor recoltate. adulţi). reacţiile stârnite de întrebare în subiect. Asemenea contradicţii re flectă gradul de maturitate/imaturitate al personalităţii. familiarizarea/nefamiliarizarea subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă şi -a mai pus sau nu întrebarea respectivă. cadru didactic). Craiova. „Calificative" acordate întrebării: „ciudată şi totuşi inteligentă* 4. cadre didactice cu peste 10 ani vechime în Învăţământ).în cadrul uneia şi aceleiaşi propoziţii. 126 . matematică. „delicată". Iaşi. pedago gic. 8 . Un al doilea demers pe care l-am întreprins în vederea găsirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a r ezultatelor. de câte ori. electrotehnică. -* ' _ Subiecţii erau diferiţi între ei prin: vârstă (adolescenţi. profite de specializare (filolog ie -istorie. importante pen tru cercetător sunt: „calificativele" acordate întrebării. feminin). chimie. aşa cum se va vedea mai departe. IV. „firească". sex (masculin. „cheie". nivel educaţional (elevi din cla sele IX-XU.fizică. matematică . mecanică-informatică. „încurcată". În urma coroborării constatărilor făcute în cele două demersuri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu crare şi interpretare a răspunsurilor obţinute la C S E. Târgovişte. matematică-fizică. în ce împrejurări?). construcţii. statut social (elev. mecanică. diferite judeţe din sudul ţării — pentru profesori). Piteşti. pe care o prezentăm în continuare.

„nu reuşesc să-mi revin").). de instrucţie şi educaţie. ele sunt transparente în raport cu nivelul de cunoş tinţe. mirare. m-am mai analizat şi altă dată. a necesităţii de a efectua mai des astfel de autoobservaţii şi autoanalize. pot fi reţinute în vederea corelării lor cu rezultatele obţinute în urma efectuării analizei pri mare. rănirea orgoliului („mi-e ciudă că altcineva decât eu mi-a pus această întrebare"). emoţie puternică („auzul acestei întrebări îmi străbate inima şi simt cum îmi creşte pulsul"). dar al cărei răspuns nu l -am găsit încă". dar enigmatică". „în funcţie de momentul în care ţi-o pui ea este ca un pumn în plexul solar sau ca o compresă care-ţi răcoreşte fruntea cuprinsă de febră" etc. „mi-o pun mai ales în momente de insatisfacţie personală". infatuată). teribilistă. dar conduc şi spre concluzii în plan cognitiv privind conştientizarea semnificaţiei întrebării. „cea mai interesantă. cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea faţă de procesul autocunoaşterii. „scurtă. subiecţi care declar ă că şi-au pus de multe ori întrebarea res127 . suspiciune („de ce mi se pune oare întrebarea. spre „dramatizare". „mi-o pun ori de câte ori mă aflu la o răscruce de drumuri în viaţă". Răspunsurile care vizează gradul de familiaritate cu întrebarea dispun de o dublă semnificaţie: pe de o parte. supleţea. îndoială („când am auzit întrebarea prima reacţie a fost că nu voi şti niciodată cine sunt Eu"). „sen sibila". regret („sincer să fiu nu mi -am pus-o niciodată. „mi-am pus-o când aveam 14 ani". realistă sau uşor exaltată. dar şi cea mai grea". „Calificativele" asociate întrebării scot la iveală unele parti cularităţi ale subiecţilor. mă cunosc. „Reacţiile" exprimate de subiecţi scot la iveală nu numai unele stări afective situative. complexitatea sau simplitatea lor cognitivă. pe de altă parte. Reacţii stârnite de întrebare in subiecţi: uimire. dar sunt sigură că trebuia s-o fac mai de mult"). „iată o întrebare pe care mi -am pus-o de multe ori. cu unele î nclinaţii (spre abstractizare. De asemenea. cum să răspund la ea ca sa nu dezamăgesc şi mei să nu spun lucruri false"). I Gradul de familiarizare cu întrebarea: „nu mi -a venit niciodată în minte". „cumplită". spre minimalizare etc . „mă ştiu.„deosebit de dură". inhibare („sunt total blocat în faţa ei". îmi este uşor să vorbesc despre mine". mobilitatea sau inerţia şi rigiditatea conduitelor intelectuale. „bizară". ezitare. ele exprimă viziunea subiec tului asupra posibilităţilor cunoaşterii de sine (corectă. profunzimea sau infantilismul gândirii. Teoretic pot apărea patru situaţii: 1. descumpănire.

nume. London. subiecţi care declară că îşi pun pentru prima dată întrebarea respectivă. Asemenea si tuaţii arată fie existenţa unor personalităţi armonioase. Reinecker. implicit de consolidare a iden tităţii ca premisă ce va asigura unicitatea persoanei. complexe. 3.FactorsaffectingSetf-Disclosure: A review of theliterature.pectivă. Progress in Experimental Personality Research. 1. 4. multilaterale. Analiza primară presupune efectuarea a două categorii de demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunoaşterii de sine. *. evaluarea lor pe baza unor crit erii. A. că nu se cunosc de loc sau aproape deloc şi care confirmă aceasta prin compunerile redactate. subiecţi care declară acelaşi lucru. 1. 2. Exprima nevoia de afişare. dar care redactează lucrări simple. bogate. echili brate. Academic Press. sex. ceea ce evidenţiază o di latare a imaginii referitoare la posibilităţile de autocunoaştere. Maher (Ed). fapt care arată că au tendinţa de a -şi subaprecia posibilităţile de autocunoaştere. vo l 7. 128 . cu contradicţii şi conflicte între planul real şi cel aspiraţional. nevoia de 9 În literatura de specialitate se consideră că printre factorii autodezvăluirii. sărăcăcioase. New York. probând astfel concordan ţa dintre propriile capacităţi de autocunoaştere şi tra ducerea lor în fapt. în esenţă. D. Dat fiind faptul că temele şi subtemele cu noaşterii de sine sunt numeroase şi că exemplificarea lor ar ne cesita mult spaţiu tipografic. Virgin ia M. că nu se cunosc.1.3. Analiza de conţinut efectuată asupra celor 591 compuneri ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine. subiecţi care declară că şi -au pus pentru prima dată întrebarea respectivă. ocupaţie). Identitatea (1. regăsim aici relaţia (de concordanţă/ne concordanţă) dintre capacitatea de autocunoaştere şi capacitatea de autodezvăluire 9. San Francisco.2.. că se cunosc bine şi care realizează compuneri realmen te interesante. capa citatea de autocunoaştere ocupă un loc Important. sumare. 1. ceea ce reliefează viziunea lor realistă asupra posibili taţilor de autocunoaştere şi traducerea lor în fapt. fie a unora inconstante. dar compun lucrări ample. 1. adâncite. Goodstein.4. ne mulţumim doar cu prezentarea denumirii şi semnificaţiei lor în cunoaşterea personalităţii. vârstă. între „declaraţii" şi „realizări". Vezi: L. incongruente. în: B.1974.

gradul de implicare în realizarea lor practică.2. 6. de protejare sau de simulare a Intimităţii. Exprimă nevoia de intimitate. minore. temperamentale. dorinţe (5. legate de prima iubire. 3. 3.3. Pot fi transparente şi pentru anumite tensiuni sau complexe psihice. 3. Înfăţişarea fizică. Sistemul relaţional (6. Sunt transparente şi pentru anumite trăsături caracteriale (sinceritate. Opinii si experienţe (7.1.1. Preferinţe. de mare perspectivă).' 2. Evidenţiază nivelul dezvoltării intelectuale. profunzimea sau superficialitatea. de împlinire şi realizare prin altul. cu prietenii). 7. potenţialul interrelaţional (crescut sau scăzut). extensia. 4. adecvarea sau nonadecvarea propriilor posibilităţi. 6. autoacceptare. sex sau ocupaţional.3. Scoate la iveală disponibilităţile sociorelaţionale. Exprimă tendinţele acute spre autocunoaştere. Trăsăturile psihice (3.2. anumite de fecte sau imaturităţi fizice reprezentând deseori punctele „febri le". 3. caracteriale. Din judecăţile abso 129 . tendinţe psihonevrotice). atitudinile faţă de performanţele obţinute. cu colegii.2. Relevă disponibilităţile pentru activitatea de învăţare şi muncă. 7.2. de moment. de timp liber. aptitudinale.apartenenţă şi de identificare cu im grup de vâ rstă. precaritatea relaţiilor.1. nevoia de auto depăşire etc). 6.4. „nevralgice" ale existen ţei individului. ca şi mobilizarea resurselor psihice în vederea sporirii forţelor şi po tentelor adaptative. realismul sau romantismul lor. 5. Furnizează informaţii cu privire la Eul psihic (spiritual). bogăţia şi profunzimea intereselor. nevoia de afiliere şi integrare socială. cu părinţii. trăsăturile pozitive sau negative fiind un fel de „pulsaţ ii" ale personalităţii ce-i dau forţă şi stabilitate sau o slăbesc şi dezagregă. 5.4. Oferă informaţii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau contractat. de evaluare a stă rilor afective complexe. autostăpânire şi autodirijare.3. acceptat sau respins. multitudinea sau unilateralitatea preo cupărilor. sensibilitatea şi selectivitatea interrela ţională. vocaţionale. profunde. Rezultatele la învăţătură sau în muncă. le gate de căsătorie). 5.1. 5.

implicare şi participare socială eficientă) 12. 12. de par ticipare la viaţa socială. dorinţa de afiliere la grupurile sociale. a unui sistem evaluativ şi auto evaluaţiv. persistenţa unor conduite specifice etapelor depăşite sau avansul accelerat spre statute şi roluri noi. neîncredere totală în posibilităţile cunoaşterii de sine). realiste.. Unicitatea persoanei (10. stilul şi modul personal de viaţă. Scoate la suprafaţă: existenţa/nonexistenţa unor atitudini ferm conturate. în subtext ascunde tensiuni cres cute în planul adaptativ. scoţând la . Valoarea autocunoaşterii. exagerarea exigenţelor. 13. nevoia de confort psihic. 14. certitudinea lipsei autocunoaşterii'.1. maturitatea în gândire sau uşorul infantilism cognitiv şi comportamental. Arată disponibilităţile pentru învăţarea şi jucărea. dar şi pentru dificultăţi de adaptare şi integrare socială. îndoială şi nesiguranţă.2.1. coerenţă şi stabilitate psihocomportanientală. conştientizarea complexităţii şi dificultăţii pro cesului autocunoaşterii. Atitudini faţă de viaţă şi problemele ei (13.2. Izolarea şi închiderea în sine. existenţa unor disponibilităţi în acest sens. 8.1.1. Este transparentă pentru tendinţa de interiorizare ş i autoanaliză.2. Evidenţiază disponibilităţi pentru introspecţie. tendinţa de echilibrare cu sine şi cu lumea. Evidenţiază nevoia de unitate. 10. corelată cu cea de evitare a disonanţelor creatoare de disconfort 10. romantice). iveală comportamente de derută. reverie. dificultăţi de adaptare şi inte grare socială). Adaptarea şi integrarea socială (12. certitudinea autocunoaşterii. potenţia l scăzut de relaţionare socială.3.lutizatoare transpar: precaritatea experienţelor afective. Este semnificativă pentru atitudinile de evaluare. neconştientizarea unicităţii). ignoranţă/infatuare. dar şi pentru relativa fragilizare a potenţialului adaptativ. nihilism. 14. Traduce aspiraţia de diferenţiere şi singularizare. Unitatea persoanei. 9. exigenţe spo rite faţa de sine. nar 130 . 14. rolurilor sociale. susţinere şi înţelegere a comportamentelor altora. 14. Reliefează: nevoia acută de autodesci frare. 11. tendin ţele. pendularea între diverse stări contradictorii (certitudine/incertitudine. Căutarea de sine. exclusivism. spre.4. reacţiile provocate de ea (14. conştientizarea ei. 13. ca şi orientările valorice.2. de pasivitate.

ca şi tendinţele de respingere a mascării. evenimentelor. nu prin intermediari sau prin împrumut ideatic şi comportamental. 15. derută şi derivă în faţa complexităţii cunoaşterii de sine. 19. 17.4. Atitudinea faţă de sine (17. semnifică fragilizarea. sub/supraaprecierea posibilităţilor de auto cunoaştere). 18. 17. autoetalare. Marile întrebări şi frământări specifice vârstei sau per soanei în cauză. Nevoia de autenticitate. 17. factorii. 17.6. 16. Transpar din ea aspecte subtile ale valorii personale. Sistemul orientativ de valori (convingeri şi credinţe).1.1.cisism/autoflagelare. 16.2. posibilităţi crescute privind realizarea unor generalizări proprii. supleţea intelectuală. autoflatare sau autoeclipsare. dar şi existenţa unor uşoare tendinţe de exibiţionism. nu oricum. Exprimă o certă „reorientarc" i către sine. inconstanţa şi incongruenţa psihocomportamentală sau 131 . fie cu apariţia unor surse de tensiune psihică sau de frustrare. Exprimă nevoia de personalizare. De la caz la caz. 20. implicarea în acest proces sau expectativa în faţa lui. Evidenţiază complexitatea cognitivă. pentru a lăsa o impresie bună. reieşite din experienţele trăite. direcţională). Evidenţiază trebuinţa de schimbare calitativă de conţinut şi de nuanţă a personalităţii. Filtrarea personală a ideilor. trucării personalităţii. Reliefează trebuinţa individului de a fi el însuşi. cu analiza subiectivă baza tă pe sisteme de criterii. nevoia de autocunoaştere autentică. imprecisă. de implicare personală. alteori traduc vagi tendinţe de sofisticare. autonemulţumire. 17. Arată existenţa unor motivatori superiori ai comportamentului. vagă.proiectare a trăsăturilor pozitive). încredere. de poză şi mimetism. condiţiile devenirii. dorinţa de a se schimba în bine. insatisfacţie însoţită de descurajare. autoacceptare şi resemnare. Nevoia de autoperfecţionare şi autodepăşire (16. neîncredere în forţele proprii. Devenirea personalităţii. revoltaşi respingere. 22. de a-şi elabora un sistem cognitiv şi axiologic propriu.3. obişnuinţa cu introspecţia.5. sursele. ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso nalităţii. uneori sunt transparente pentru aspiraţiile personale şi sociale. Conflicte şi contradicţii.2. 21. acţiunilor. Exprimă nevoia de schimbare. 17.

8. fie din unele fragmente concentrate ale ei. Tipurile de personalitate (27. plafonarea per sonalităţii.7.1. îndemânarea de a pătrunde în intimitatea vieţii psihice şi de a realiza corelaţii subtile. de a se orienta şi focaliza într -o anumită direcţie. 26.2. 26:5. 26 A.marea supleţe cognitivă. spiritul activ de cooperare.3.3. funcţiile Eului. dobândirii unora noi sau depăşirii celor vechi. 23. scopul vieţii. Evaluarea celor 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine se realizează după următorul sistem de criterii : — completitudinea/incompletitudinea lucrărilor (numărul temelor şi subtemelor conţinute) care evidenţiază fie capacitatea subiectului de a se adapta fără dificultate sarcinii de autoforare. uşurinţa de a opera cu noţiuni şi concepte psihologice abstracte.1.2. 26. certitudinea statutului.2. devenirea Eului. Anexa 1 prezintă câteva exemple de compuneri elaborate de 5 subiecţi. 24. 25. modelul sau prototipul ideal). Sistemul de imagini despre alţii (Eul reflectat). profundă.6. 27. 26. de abstractizare şi generalizare psihologică. instabil. Pune în lumină capacitatea de autocunoaştere (fină. relaţiile dintre faţetele Eului. incertitudinea lui). 27. 26. 23. ca şi procesul formării idealului de sine. fiind relevantă pentru abili tatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalităţii. unitar şi armonios dezvoltat 27. Idealul de sine (23. Statutul persoanei în lume (25. Exprimă nevoia autodefinirii prin raportarea la alţii. dar şi de a fi dependent de alţii. Lipsa lor arată stagnarea. faţetele Eului. 26.3. Eul (26. pentru judecarea ei după esenţă şi nu după aparen ţă. capacitatea de a se aprecia pe sine de pe poziţiile altora. Evidenţiază capacitatea persoanei de a se proiecta. Scoate la iveală trebuinţa stabilizării statutelor.1. angajarea personalităţii în procesul de venirii sale dialectice. 23. accentuat). de a emite judecăţi de va loare. semnificaţia cunoaşterii Eului). 26. definirea Eului. diferen ţiată).1. 25.2. cunoaşterea Eului. sensul vieţii. locul Eului în structura personalităţii. 27A. dorinţa expresă de autocunoaştere. dedublat. 132 . Această temă reiese fie din întreaga compunere a subiectului.

oboseală. la gradul de angajare în sarcină. superficialitate. prezenţa lor indică superficialitatea şi inconsecvenţa gândirii. — relevanţa însuşirilor şi trăsăturilor descrise pentru persoana în cauză. o dominanţă exagerată ar putea fi coincidentă cu anumite tendinţe exclusiviste sau chiar psihonevrotice. — conţinutul lucrărilor deplasează analiza de pe aspectele cantitative pe cele calitative. furnizând informaţii cu privire la natura. redusa cunoaştere de sine. la ecoul celor redactate în conştiinţa subiectului. nedirecţionalitatea inteligenţei. netransparenţa psihică. spi ritul opozant. tra ducând diverse tensiuni latente ale procesului adaptaţiv. op. Măria Gârboveanu 10). neclaritatea înţelegerii sarcinii. — coerenţa/incoerenţa compunerilor relevă fie nivelul înalt de dezvoltare al gândirii. 133 . consecvenţa ei. uşurinţa înlănţuirii logice şi expresive a ideilor. ce traduc diverse dezechilibrări psihice. chiar definitorii ale subiectului. — contradicţiile şi contrazicerile sunt semnificative pentru logica şi profunzimea gândirii. dezvoltări dizarmonice ale personalităţii. p. Marin Gârboveanu. predominanţa lor echivalează cu dezvoltarea near monioasă a personalităţii sau cu imaturitatea ei. platitudine. devenirea personalităţii şi a însuşirilor ei. — dominanţa temelor (frecvenţa unora dintre ele în raport cu totalul general) indică punctele de maxim interes ale proce sului autocunoaşterii. fie reticenţa. spiritul intelectual clar şi ferm. existenţa unor tendinţe accentuate sau agre siv-latente. ceea ce coincide cu o mai bună funcţionare a mecanismelor de proiecţie. cursivitat ea exprimării. insuficienţa concentrării şi selectivită ţii gândirii. valoarea. pu terea corelării şi diferenţierii acestora. trăsăturile caracteristice. pentru consecvenţa şi adevărul ei. capacitatea de triere a informaţiilor.un grad mare sau mijlociu de transparenţă psihică. fapt care ajuta la identificarea rapidă a subiec Ursula Şchiopu. geneza. fapt care re levă funcţionarea defectuoasă a mecanismelor de proiecţie sau blocarea lor (Ursula Şchiopu.283. fie lipsa de supleţe intelectuală. cit. la încărcătura cognitivă sau afectiv -motivaţională a compunerilor.

fie pentru unele tendinţe ascunse ale subiectului ce constituie un potenţial latent (pozitiv sau negativ) care oricând ar putea deveni însă manifest. stereotipe. conş tiincios. 2. mimetică. de eludare a răspunsului. cu înşiruirea oarecum seacă a informaţiilor. Noi am desprins şase ma niere generale de redactare a lucrărilor. în mine însă nu pot vedea totul (aş fi to tuşi subiectiv). 2. un corp în timp. maniera tip „eschivă". corect. maniera filosof arii. 3 sau chiar a tuturor celorlalte. în tinzându-se de la „foarte relevante" până la „irelevante". 6. comparaţii. la utilizarea datelor în procesul educării capacităţ ii de intercunoaştere. alteori sterila şi pue rilă. uneori personală. uneori profundă.tului (când acesta nu-şi transcrie numele). 1. Singurul lucru pe care-1 vedem toţi (şi EU şi EI) se datorează oglinzii. pe care le redăm şi exemplificăm în continuare: 1. actual. maniera laconică. în seamnă că implicit aflăm şi diversele intenţii ale subiectului (de a se lăsa uşor descoperit. de a in duce în eroare). detaşată. maniera exaltării poetice. cu prezenţa a 2. Aş dori o atmosferă veselă în jurul meu. de abatere de la subiect. maniera tip „ amalgam ". in colore. îmi place să am prieteni. Aş vrea să devin pictor". de a împiedica acest proces. „Sunt un băiat de 18 ani. 5. distracţiile în general. maniera autoanalizei şi autoprezentării reci. Iubesc muzica uşoară. mai mult sau mai puţin din altceva. Analiza secundară urmăreşte stabilirea manierei generale de redactare a lucrărilor semnificativă fie pentru alte însuşiri şi tră sături decât cele furnizate expres prin temele şi subtemele auto cunoaşterii. Acest „ceva" reprezint EU pen tru fiecare dintre EI. Fiecare vede în mine altceva. Deci EU reprezint în cele din urmă prezenţa fizică şi cea spi 134 . cum gradul de relevanţă a însuşirilor şi trăsăturilor psihice este diferit. „Sunt un corp în mişcare. cu răspunsuri vagi. dar vede CEVA. obiective. originală. implicaţi vă . presărată cu metafore. deşi nu ştiu să mi -i rac. Redăm câteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste „ma niere". dar şi j3 uşor rezervat şi timid. alteori impersonală. 4. alegorii. 3. chiar cu redarea în versuri. sincer. combinată.

dimpotrivă. 3. dacă poate să-şi convertească stările subiective difuze în gânduri clare şi lucide. cer şi pământ/Sunt nimic şi totuşi ceva eu sunt/Sunt o frunză abia -nmugurită a unui pom/Am fost. Asemănările ei 135 . „Cine ştie". 5. o adolescentă care se gândeşte la viitor. Totuşi dacă stau să mă gândesc cred că sunt un complex de sen timente şi trăiri ce formează învelişul spiritual al Terrei. esenţial este că sunt între EI. puritate şi dragoste. între apă. Sunt o persoană care „Mi -am scris numele cu paşii/Pe despletitele cărări ale timpului/Şi am pornit spre veşnicii/De mână cu aripa curcubeului". sunt şi voi f i un OM". 6. 4. aş putea spune că sunt cea mai activă fiinţă din câte cunosc pentru ca. „Sunt un simplu muritor care visează să Fie pri măvara mărţişor împletind cele două culori. firea subiectu lui (daca este o fire raţională sau una sensibilă. Acest tip de analiză furnizează informaţii cu privire la: gra dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă ştie să se autoanalizeze şi să se autodezvăluie. destul că eu însumi cred că mă cunosc foarte bine". „Un băiat căruia nu-i place sa înveţe". vara grâul copt şi trandafir cerând curcubee şi ploaie. de fapt. aspirând spre neantul de jos. „Nu cred că are mare importanţă cine sunt. întrebarea este însă în ce proporţie? Răspunsul la ea depinde de moment. 4. sunt o contemplativă care îşi impune activitatea. iar iarna fluture muritor de zăpadă ce cade pe pământul peren". autobiografia. „Nu ştiu?". PREZUMŢII ŞI COMENTARII Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se încadrează în rând ul celorlalte probe şl metode care îşi propun sondarea personalităţii (metoda biografică. rezerve sau. Sau: Sunt un atom. Parafrazându-1 pe Garcia Lorca. dacă îşi cunoaşte părţile „tari".rituală. se „aruncă" nesăbuit şi [fără discernământ în el). „Sunt un om". şi părţile „slabe". dacă este şi rămâne ancorat în concret şi cotidian sau daca se avântă pe culmile abstractului cupri ns în gândul filosofic). atitudinea faţă de procesul autocunoaşterii (dacă mani festă prudenţă. Şi. Sunt o fată obişnuita cu nimic deosebita de ceilalţi. şi fiecare dintre Bl este un EU". studiul jurnalelor de însem nări personale şi a altor documente personale). realistă sau poe tic-visătoare. toamna fenigel şi frunză de aur. „Sunt ca oricare alta". dacă dispune de intenţia corijării însuşirilor negative). de fapt. „Nu ştiu cine sunt.

H. Dacă me toda biografică şi metoda studiului jurnalelor de însemnări sunt prin excelenţă evenimenţiale. După opinia noastră. Thomae. şi anume cu „activarea existenţei 1* şi „integrarea socială". existenţiale. Hogrefe. care la un moment dat ar putea fi chiar identice. G&ingen. ci maniera de prelucrare şi interpretare a lor. Astfel. Unele dintre temele cu noaşterii de sine stabilite de noi ar putea fi asemănate cu cele elaborate de psihologul german. în esenţă.cu toate acestea provin din modalit atea de interpretare a rezul tatelor recoltate. din care apoi cer cetătorul extrage o serie de concluzii asupra „sensului vieţii*' şi a „individualizării" persoanei respective. Thomae 11 a folosit în analiza biografiilor patru categorii tematice (formale. iubit-antipatizat. semnificaţie au nu atât temele în sine. C S E este o probă comprehensivă. subdivizate în 29 unităţi tematice. revendicativ-încrezător în şansă. Psihologul german H. dar furnizează şi multe alte informaţii despre capacităţile aspiraţi onal-proiective ale persoanei investigate. de tehnică a existenţei). Dos Individium undseine Welf. autonom-dependent — multe dintre acestea fiind trăsături temperamentale sau caracteriale. Avem în vedere cauzometria. O asemenea diferenţiere apare atât în raport cu variantele clasice ale metodei biografice. axată pe surprinderea efectelor concentrate şi solidificate — în trăsături psihocomportamentale — ale evenimentelor trăite de persoană. este vorba despre o analiză de con ţinut efectuată pe baza unor grile sau a unor unităţi tematice. dar sunt mult mai analitice decât acestea. 136 . tema 3 (trăs ăturile psihice) acoperă unele dintre „categoriile cognitive" ale lui Thomae — închis-deschis. centrându-se asupra succesiunii evenimentelor din decursul vieţii unui individ. prietenos-duşmănos. dar se referă şi la alte aspecte care depăşesc cadrul tematic al psihologului german. De asemenea. Deosebirile dintre proba propusă de noi şi metodele amintite provin din substanţa şi conţinutul datelor prelucrate. cât şi cu variantele mai noi ale acesteia. cognitive. puternic-slab. tema 5 (preferinţe. 1968. dar nu identificate cu ele. tema 23 (idealul de sine) şi tema 25 (statutul propriu în lume) au unele corespondenţe cu subdiviziunea numită „tema tizare" din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numită „creativă** din tematica existenţei deoarece se referă la organizarea activităţii în vederea realizării unor scopuri sau a realizării de sine. în sfârşit. dorinţe) şi tema 6 (sistemul relaţional) are asemănări cu două dintre subdiviziunile tema ticii existenţei.

Psihologhiceskoe vremia licinosti. surprinderii logicii drumului vieţii parcurs de o persoană. p. în aceste cazuri. 1987. aplicarea repetată a aceluiaşi test îi tre zeşte bănuieli şi apare o creştere de tensiune. Aplica rea repetată a TAT-ului dă. A. „Revista de psihologie". 1984. proba propusă de noi ridică unele probleme privind fidelitatea şi validitatea ei. u Andrei Cosmovici. 273. numai că.198-206. ci şi explicate. Kronik (1984) l2. b sporire a vigi lenţei"14. ca urmare a studierii înlănţuirii evenimentelor.4. dimpotrivă. . pe baza întocmirii unor cauzomatrici şi cauzogram e.73. Golovahna şi A. La aceasta se adaugă apoi şi propria „descoperire" a cercetătorului. Golovahna. Cu privire la clasificarea „unităţilor tematice" după 11 Tfio'mae. 1 2 137 . a Rosenzweig-ului între 0. întrucât atitudinea subiectului se schimbă de obicei: fie este mai degajat datorită acomodării cu situaţia după o primă tratare. coeficienţii de fidelitate de 0. Din acest punct de vedere suntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirmă că „proba de fidelitate prin retestare o considerăm rară sens în cadrul testelor proiective.65-0.propusă de E.3. „Revista de psihologie". Daca în metoda biografică specificul persoanei apare conturat în urma analizei întreprinse de cercetător. Kronik. fie.77. Naukovo dutka. coeficienţii de fidelitate sunt extrem de scăzuţi. 1 3 Elena Mare. A. La fel ca orice test proiectiv. Chiar dacă prin analiza unor asemenea de pendenţe. fidelitatea se obţine printr-o nouă retestare. Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti E. I. aşa cum arată Elena Mare (1987 )n. Kiev. care permite ca înţelegerea şi interpretarea pers oanei să fie mult mai completă şi exacta. I. O variantă a metodei biografice tn studiul personalităţii. esenţială pen tru cauzometrie rămâne inventarierea evenimentelor vieţii. bazată expres pe inventarierea evenimentelor din viaţa individului şi pe stabilirea relaţiilor dintre ele (dintre evenimentele -cauză şi evenimentele-consecinţă sau dintre evenimentel e-scopuri şi evenimentele-mijloace). A. faptele de conduită pot fi nu doar evidenţiate. 1985. dând posibilitatea. De obicei. în proba noastră acest specific este surprins şi relevat de însuşi subiectul care se autodezvăluie.

în. interviul etc). p. 1985. Documentele sociale în investigaţia socioumană. Zurcher. p. folosind categoriile lui Thomae. Bucureşti.' Asemănător. schimbarea lui în acord cu modificarea şi maturizarea personalităţii. pe lângă constantele (invarianţii) personalităţii. Editura Ştiinţifica şi Enciclopedică. Nu-i mai puţin adevărat că aplicarea testului pe aceeaşi persoană la intervale mari de timp ar putea evidenţia. Semnificaţia documentelor sociale. nu menţinerea autoportretului de la o aplicare Ia alta a probei constituie regula. aceasta nef iind posibil deoarece personalitatea sa este în plin proces de formare şi schimbare. 1985. 16 Andrei Cosmovici. el devine cu atât mai semnificativ pentru proba noastră. Aşadar. T homae dând spre apreciere aceeaşi biografie mai multor persoane a obţinut o mare concor danţă între evaluatori (de 83. în proba noastră chiar şi neautenticitatea declaraţiilor are o mare importanţă. Comparativ cu alte metode de investigare a personalităţii (ancheta pe bază de chestionar. deoarece ea ar putea reflecta fie o per sonalitate instabilă. Junimea. a unor mutaţii în evoluţia per sonalităţii.5%). pro ba C S E prezintă o serie de avantaje. 138 . ci tocmai modificarea. convorbirea. în ceea ce priveşte validitatea. Iaşi. a des coperit o schimbare evidentă a „dominantelor" personalităţii. aceasta poate fi obţinută re lativ uşor şi apreciată mai clar. Andrei Cosmo vici16 a obţinut (într-un caz particular) o concordanţă crescută a părerilor unor subiecţi care au avut de evaluat biografia unei persoane. Din acest punct de vedere ne exprimăm acordul cu cele declarate de Paul Thompson Septimiu Chelcea. Mariana Caluschi. fie una dedublată. apariţia unor noi însuşiri psihocomportamentale. Ar fi un nonsens să aşteptăm ca un subiect să se auto dezvăluie la fel la o nouă repetare a probei. Ne putem aştepta că un asemenea rezultat să fie obţinut şi în cazul probei noastre. aplicând testul WAY la un interval de 13 ani. citat mai înainte. din păcate nu pe aceiaşi subiecţi.ve în general. în acest ultim caz pe prim plan trecând masca protectoare a individului. Septimiu Chelcea (1985) 15 arată că în studiul documentelor personale problema esenţială care se ridică este aceea a autenticităţii celor declarate. 54. 80. Adolescentul si timpul său liber. H.

progresează în cunoaşterea de sine. „Faţă de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza de chestionar. Cahiers Intemationaux de Sociologie. 1980. 250. exteriori zându-se. motivaţiile şi trăsăturile dominante. CÂTEVA CONCLUZII 1. ca probă de autocunoaştere (de subiectul în cauză care se autodezvăluie). analiză şi elaborare proiectivă. dar şi pe cele ascun se. Des reciteş de vie a l'analyse du changement social. uneori chiar tară să vrea. procedându-se de mai multe ori în acest fel se poate educa. nu doar ten dinţele. 17 139 . îşi proiectează. 5. subiectul se autodescoperă. scria el. autoeducaţiei. „Cufundându-se" în sine. I Paul Thompson. reprezentând o secţiune transversală în care toate referinţe le temporare şi personale sunt eliminate. C S E dispune de valenţe diferite: ea poate fi considerată ca o probă de cunoaştere psihologică (de persoana care studiază. autobiografia oferă informaţii care prin natura lor formează o totalitate coerenta şi bogată în experienţa socială reală" 17. Asemănător. nu doar pe cele recunoscute. Proba propusă de noi reprezintă un test de descripţie. care se referea însă la autobiografie (recit de la vie).(1980). faţă de agregarea de date. ca probă de educare a capacităţii de intercunoaştere (în acest caz putându-se proceda astfel: se citeşte o compunere a unui elev în faţa celorlalţi membri ai grupului cărora li se cere apoi să „ghicească" cui aparţine. Prin toate acestea se creează premisele autoformării. 2. prin intermediul cărora personalita tea este ridicată la cote valorice superioare. forma capacitatea de intercunoaştere). ci şi pe cele mai puţin conştientizate. Ea furnizează informaţii despre gradul de autocunoaştere ca şi despre sensul evoluţiei ei ulte rioare. conştientizate. cercetează o altă persoană). prin excelenţă comprehensiv. p. analizându-se şi descriindu-se. LXIX. considerăm că C S E oferă posi bilitatea detectării modalităţii de structura re reală a personalităţii până la un anumit moment dat.

în cele trei ipostaze ale ei. îşi relevă o mul tiplă utilitate: cognitivă (declanşează autocunoaşterea. predictivă (pe baza informaţiilor recoltate. Părerile despre viaţă. Elev. la care ea mi-a răspuns printr-o palmă. Un Eu interior şi altul exterior. „Bineînţeles că nu mă încearcă vreo senzaţie de uimire în faţa întrebării de mai sus. mi s -a recomandat să menţionez prima mea reac ţie în faţa acestei întrebări. cât şi cel care beneficiază de datele aflate. E o întrebare pe care conştient sau inconştient mi-o pun aproape clipă de clipa. când răi şi. verifică veridicitatea şi autenticitatea autocunoaşterii şi intercu noaşterii). probabil pentru a mă trezi la realitate. deci de la vârsta de 1 an. acţionează fie din inte rese. Cazul 1. Eu sunt doi. Acum câteva zile am întrebat -o pe mama: „Cine eşti tu?* 4. mi -am dat seama că nu există oameni buni şi oameni răi. în general. Eu sunt Eu. fie instinctual. Ea era Ea şi gata. calităţilor şi defectelor celui care se autodezvăluie). Eu sunt doi. A fost într-adevăr vorba de uimire. Liceul de Filologie-Istorie. Prezentăm câteva exemple de „compuneri** pe tema „Cine sunt Eu?" redactate de diverşi subiecţi. Deci de pe atunci sunt eu filosof. un Eu care nu este acelaşi în relaţiile cu doi oa 140 . că sunt sau buni sau răi. formativă (oferă posibilitatea exersării şi edu cării capacităţii de autocunoaştere. Apoi. bineînţeles! Mult timp am crezut că oamenii sunt foarte asemănători. încât am impresia că este veşnic şi un Eu în schimbare. clasa a Xl-a. 17 ani.3. pot anticipa sau prefigura evoluţia comportamentului. despre oameni şi mai ales despre tine însuţi sunt mereu aceleaşi. atât cel în cauza. dar numai la adresa persoanei de la care-mi venea întrebarea. un Eu pre zentat lumii. Un Eu neschimbător. sporeşte cantitatea şi calitatea cunoştinţelor despre sine şi alţii. Unic. Dacă nu cumva mă înşel. dar mereu le ilustrezi altfel. Anexa 1. Proba C S E. ci că oamenii sunt când buni. cunoaştere şi intercunoaştere psihologică).

din lipsa de timp. Dar — am uitat să menţionez — numai în solitudine. şi prea. am. Sunt poate prea bun. evident. pe cei înţelegători. rădăcină prielnică care.. îmi ştiu dinainte fiece mişcare. Mă iubesc. am impresia că vorbesc cu mine însumi. Nu e lipsă de modestie când spun asta pentru ca. în nici un caz.. Dacă aş fi răspuns mâine la această întrebare. dar unul din cei mai aproape de perfecţiune. răspunsul meu ar fi fost altul. sa devină arbore întreg. mă autoanalizez în fiece secunda. Pentru mine însumi — care sunt singurul care mă cunosc — reprezint. prin munca. Şi tot astfel peste douăzeci de ani. sunt o . aş a cum şi celălalt îşi schimbă exteriorul pentru mine. Defecte nu am. binele. Din punct de vedere ca racterologic. Ştiu că am întotdeauna dreptate — exceptând momentele în care mă înşel. ci cu fiecare om este altfel. aproape perfecţiunea." Cazul II. ale persoanei me le. scriind. iubesc oamenii din jur. sper.. 2 luni. Elevă.meni. nu sunt narcisist). în afară de momentele în care nu mă pot controla. renunţ la încercarea de a evada din realitatea monotonă printr-un asemenea mod. Am afirmat că mă cunosc extraordinar de bine. „Deoarece am ajuns acum la vârsta adolescenţei vreau să vă destăinui câteva trăsături ale caracterului meu. Aş vrea deseori sa fiu un fel de prinţ care salvează o „frumoasă din pădurea adormită** dar de teamă ca după aceea tot ce mi -aş dori mai mult ar fi ca „fru moasa" să fie din nou mai adormită decât un televizor în lipsa curentului electric. 18 ani. Aş fi dat probabil un răspuns mult mai conclu dent. Şi. Acum însă. spuneam. Pentru că dintotdeauna ştiu cum sunt. Liceu de construcţii. Aşa cum sunt acum. clasa a XII-a. Nu reuşesc întotdea una şi de aceea sunt nemulţumit. Sunt puţin timidă. 28 zile şi sunt în clasa a X I-a ia LFI. Şi prea. Cum consider că sunt? Nu m -am întrebat niciodată..? Nu. Dintotdeauna am vrut sa fiu eu însumi. astfel încât cele două Euri exterioare să se îmbine perfect. îmi place 141 . şi prea.. când aş fi vrut să mi se pună întrebarea... cine sunt Eu? Cred că s-a remarcat că sunt băiat.. 17 ani. ca două jumătăţi ale aceleiaşi portocale. P. Pentru că (nu. Sunt o fată pot spune căreia îi place frumosul. într -adevăr. pentru ca mă cunosc şi deci ştiu ce valoare reprezint Con sider că sunt un om imperfect. Decât uneori.S. sunt de -a dreptul extraordinar.

pentru că am re flectat câteodată asupra Eului meu. Mă supăr pentru lucruri care de obicei îi supăr ă pe oameni şi mă bucur pentru lucruri care de obicei îi bucură pe oameni. sinceră şi uneori zgârcită. 142 . Pot să spun. Nu mă evidenţiez cu nimic în nici un domeniu.** Cazul 3. clasa a XII-a. Nu fac nimic deosebit. cuminte. Elevă. alteori nu. „În sfârşit! Întrebarea atât de mult aşteptată a sosit în fine. Sincer să fiu între barea m-a cam luat şi nu prea pe nepregătite. într-un fel o vârstă problemă. Asta ei** Cazul 5. Elev.să ajut pe cei din jur. anul III. Nu -mi place să mă cert cu nimeni. care se îmbină deseori cu sentimente nedesluşite. Facultatea de Matematică. afară de mine). nu -mi place să fiu privită cu ochi răi. Sunt băiat. Eu sunt un om tară: aspiraţii prea înalte. 17 ani. să fiu elevă. Sufletul mi-e bântuit uneori de într ebări contradictorii asupra viitorului. clasa a XII-a. Cine sunt Eu? Un om ca toţi ceilalţi. analizând rea list. I „ Eu sunt o fată de 20 de ani. sunt în clasa a XII-a şi mă pregătesc pentru Filologie dar. numai că anu mite condiţii mă împiedică să mă orientez spre ea**. vârsta adolescenţei. Sunt harnică. Studentă. Liceul Pedagogic. să respect pe cei în vârstă. 20 ani. Sunt puţin ambiţioasă. „cei mari” s-au decis să afle ce ne frământa pe noi! Este un pas. care să preocupe mai multă vreme pe cine va (bineînţeles. la fel ca toate celelalte. dar să fie nişte persoane care să te înţelea gă. Liceul de Filologie-lstorie. alteori mă mir ce ghinionistă pot fi. în viaţa mea nu au apărut niciodată evenimente deosebite care să atragă atenţia cuiva. 17 ani. îmi place mai mult istoria. un PAS spre mai bine. îmi place să învăţ. Uneori sunt fericită. evit aceste certuri. Cazul 4. că mă încadrez în aşa-zisele „cadre** ale acestei vârste. preocupată de problemele mărunte de fiecare zi. Uneori simt că trăiesc. „Dificil de răspuns mai ales când ai vârsta de 17 ani. ca sa fiu sincer. al teori mi se pare că viaţa trece pe lângă mine. Uneori îmi spun că sunt o norocoasă.

sau daca o fac. Preocupările mele sunt multiple: tenis. iar chestia asta?”. film şi. muzică (orice gen). Gheorghe Visu şi Claudiu Bleonţ. Şi ce dacă?! Doar eu puteam scrie aşa. are prilejul să vorbească. în pragul afirmării care. pentru a nu fi recunoscută. Meseria de învăţătoare mi se potriveşte. Bine. dar e anonimă lucrarea (veţi spune!). într-un fel sunt închisă. dar e mai bine sa-ţi iei o măsură de precauţiune. dar nu m-am referit la ochi albaştri (îi am şi eu). de ce nu. Nu cred c-am fost supărată niciodată până acum (în adevăra tul sens al cuvântului). De ce nu? Este şi ăsta un mod de a -ţi ascunde timiditatea. dacă s -ar putea aş vrea să am o sută. prietenoasa. cea mai bună cântă 143 . foarte rar! Am spus că -mi place fizicul. Cel mai tare m-a impresionat şi mă va impresiona cuplul Jenny-Oliver (din Love story). în sfârşit. Amândoi mă consideră un copil pus pe năzbâtii. însă toţi care mă cunosc afirmă că sunt volubilă. sunt tânără şi dacă nu râd acum. după mine. a fost Sharon Tate. Poate că bucuria acestui test m-a făcut să-mi pierd şi fărâma de seriozitate şi melancolie care va fi în lucrările colegilor mei. dar să nu trec vârsta de 30 de ani. chiar ştrengărită. o fac pe sfert. Am numai o prietenă adevărată şi un prieten (idem). pă rul blond. cu înfă ţişare nepotrivita. altfel n -are farmec). Sunt una dintre acele fiinţe ce nu dezvăluie secretele. Pun pariu ca nici 60% din cei ce -au citit cartea n-au înţeles adevăratul ei secret Şi dacă e secret nu trebuie spus (ci doar aflat pe cont propriu. Râd mereu. Pe amândoi îi iubesc la fel. Prefer ceva mai aproape de pământ. TEATRUL (adevărata pasiune). „directă**. Chiar cu acest prilej mi-am schimbat înclinaţia scrisului. îmi plac copiii. I Câteodată mă înşel. Nu vă contrazic.Cine sunt Eu? Nu pot fi decât EU. pictură. Cea mai frumoa să actriţă. în fine. Am relaţii de colegialitate cu toate fetele din clasa şi cu Iulian (singurul nostru băiat) şi oriunde merg intru în vorbă cu oricine. Nu mă voi face actriţă. dacă-mi face plăcere. mai târziu am să mă îngraş. o fată de 17 ani şi jumăta te. Veţi spune — „ah!. buze senzuale (gen Alain Delon). prefer stilul Humphry Bogart şi. Doar nasul nu se conformează aerului „sfânt" al figurii mele.

cea din Drumul Taberei.. Ştiţi ce-mi doresc pentru următorii cinci ani1? Să nu mă mărit şi să nu mă cert cu actualul meu prieten pe care-îl plac (reţineţi nuanţa) la nebunie. găini (asta este!)..") sau de înclinaţie spre metaforă şi chiar spre maximă („sunt imperfect. dar cel mai aproape de per fecţiune". cu discernământul profund. Fata din caracterizarea 2 relatează despre preferinţele şi trăsăturile caracteriale pe care crede că le 144 .reaţă de muzică uşoară .Kim Wilde şi de operă Măria Callas. cu teribilismele. Uraţi -mi succes (pauză două minute). de dorinţa fetei de a-1 cunoaşte pe Redford sau de a -şi cumpăra „Guernica"). e perfect adevărat şi serios. O prefer pe a mea. în timp ce în caracterizările 1 şi 5 se fac referinţe la peste 10 teme ale autocunoaşterii. Lucrul pe care -1 detest este acela de a mi se da „sfaturi prieteneşti"! Nu ascult decât de doua persoane: TATA şi MAMA. de la New York). cel mult 3 dintre acestea.. e mai frumoasă. de „ cei 100 de copiii". extravaganţele sau chiar bizareriile ei (să ne amintim de „filosoful de 1 an". Mulţumesc! Bună ziua!" Cele 5 „autoportrete" sunt extrem de variate între ele. Nu ma îmbrac în pas cu moda (de la Paris. perso nal (normal!). cu optimismul ei debordant. cu absolutizările ei („sunt sin gurul care mă cunosc")... de la Berlin. „sunt rădăcina prielnică ce va deveni a rbore întreg").. în cel de al cincilea an vreau să-1 cunosc pe Robert Redford şi să-mi cumpăr „Guernica" lui Picasso. Ca muzică populară prefer melodiile ardeleneşti şi în speciali cum cântă Dumitru Fărcaş. Nu râdeţi . Are un stil. mai naţională.. ofe rind posibilităţi mai mari sau mai mici de interpretare psiholo gică. dar şi un pic exagerat („nu m-am supărat niciodată"). Dintre animale iubesc leii şi tigrii şi mi -e frică de. ambele însoţite de o mare capacitate de auto cunoaştere („Eu sunt doi. Caracterizările 1 şi 5 redau adolescenţa în toată „splendoa rea" ei. Caracterizările 2 şi 3 aproape că descumpănesc şi prima în trebare pe care o declanşează în minte este: „doar atât?". în cele pe care le avem' î n vedere nu apar decât 2. dar şi cu analiza luc idă. Îmi place să înot şi ador soarele (mai ales pe plaja).

posedă. păstrând ceea ce merită şi azvârlind ce este vechi. dacă a vem în vedere şi vârsta persoanei respective. în aceste condiţii probabil că subiecţii respectivi. O mână necunoscută a scris pe o hârtie. la poartă: Plecat fără adresă. în colţ. ci că mai întâi ne oglindim în altul. în noi înşine. punându -şi tot rnai des întrebarea „Cine sunt Eu?". Mai mult decât atât. să ne punem ordine în ele. pentru ca abia apoi. uzat. deoarece numai astfel ne vom „vedea" mai bine pe noi înşine. 145 . iar băiatul din caracterizarea 3 oferă câteva date perso nale. nefolositor. să ne analizăm gândurile. prin intermediul şi cu ajutorul acestuia. acţiunile. în faţa ei imediat ne vin în minte cu vintele lui Octavian Goga: „De multe ori privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile închise. să ne cântărim calităţile şi defectele." Concluzia care se degajă de aici cred că este suficient de clară: dacă vrem să ne cunoaştem mai bine este necesar să ne deschidem uşile şi obloanele casei noastre sufle teşti. ci şi pentru alţii. să pătrundem în ea. este utilă deschiderea uşi lor şi obloanelor casei noastre sufleteşti nu doar pentru noi. vor reuşi să conştientizeze cât mai multe despre ei. opţiunile profesionale şi contradicţiile de care este cuprins. sentimentele. Caracterizarea 4 decepţionează. Să ne reamintim că n -am venit pe lume cu o oglindă în mână.