C S E („CINE SUNT EU?

") - o probă de cercetare şi cunoaştere a Eului şi a personalităţii

1. PREMISE În investigarea Eului şi a personalităţii au fost utilizate cu precădere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso nalitate, scalele de interapreciere şi mai ales testele proiective care permit o abordare analitico -sintetică a personalităţii, a structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate, a tendinţelor, aspiraţiilor, intenţiilor şi motivaţiilor asc unse, aspecte greu, dacă nu chiar imposibil, de depistat prin intermediul testelor psihometrice. Se consideră însă că deşi aceste instru mente furnizează informaţii relevante care pot fi interpretate şi în termenii „calităţii Eu-lui", de cele mai multe ori au fost inadecvat proiectate, incluzând itemi ce nu corespundeau concep tului de Eu. De aceea, a fost necesară orientarea tot mai insis tentă spre descoperirea sau cel puţin adaptarea şi perfecţionarea unor instrumente care să diagnosticheze mai direct calităţile Eu-lui. în 1950, F. J. T. Bugental şi S. L. Zelen 1 au imaginat o probă care consta în solicitarea subiecţilor investigaţi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea „Cine eşti tu?*, în 1954, M. H. Kuhn şi T. S. Mc. Partland 2 au diversificat proba cerând subiecţilor
J. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: l Vie W-A- Y techiniques, Journal Personality, 1950,18,483 -498. 2 M. H. Kuhn, T. S. Mc. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes, American Sociological Re wiew, 1954,19,68-75.
1

121

să completeze, într-un timp de 15 minute, 20 de spaţii care înce peau cu formularea „Eu sunt...". Proba este cunoscută în lite ratura de specialitate sub denumirea de TST — Twenty Statements Test (testul celor 20 de propoziţii) sau WAY — Who Are You? (Cine sunteţi voi?). în 1974, R. W. Coan 3 modifică întrucâtva tehnica propunând subiecţilor să formuleze cât mai multe răspunsuri, în două minut e, la întrebarea „Cine eşti tu? a. Tot el arată însă că cei investigaţi ar putea răspunde şi la alte întrebări, cum ar fi: ce vreau de la viaţă?; care sunt cele mai importante lucruri pe care le fac?; dar cele pe care le -am făcut?; ce gândesc alţii despre mine?; există lucruri despre mine pe care alţii nu le înţeleg? În linii mari aceste probe sunt asemănătoare putând fi înca drate în categoria testelor proiective de completare. Diferenţele dintre ele apar în ceea ce priveşte: modul de formulare a cerinţei probei (răspunsuri la o întrebare sau completarea unor începu turi de fraze); numărul de răspunsuri solicitate, implicit, linii ta rea/nelimitarea numărului răspunsurilor (trei, 20 sau cât mai mul te); limitarea/nelimitarea timpului de elaborare a răspunsur ilor (2 minute, 15 minute, fără restricţii de timp). După părerea noas tră aceste diferenţe pot conduc e la apariţia unor disfuncţiona lităţi. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenţează monta jul psihologic al subiectului. Când acesta este întrebat direct „Cine eşti tu?" n-ar fi exclus să apară un reflex de apărare sau senzaţia că este obligat din afară, de o altă persoană să se in trospecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiecţie. Apoi, cerinţa de multiplicare a numărului răspunsurilor l -ar putea stresa pe subiect, l-ar determina să repete anumite răspun suri, fie într-o formă identică, fie în una uşor modificată sau să inventeze trăsături care nu-i aparţin. în sfârşit, atât limitarea nu mărului de răspunsuri, cât şi a timpului de fo rmulare a lor creează condiţii restrictive cu efecte negative asupra procesului de autodezvăluire. Se ştie că în condiţii de forţare, de impunere activitatea psihică este mai puţin productivă. în ceea ce ne pri veşte, considerăm că important în asemenea p robe este să se obţină cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel încât sar R. W. Coan, The optimal personality. An empiricul and theoretical analysis, New York, Columbia UniversUy Press, 1974.

122

apoi. Imaginaţi-vă că fiecare dintre voi şi-a formulat o asemenea întrebare şi trebuie să răspundă în scris la ea. baraje. Centrul de cercetări pentru problemele tineretului. cum o consideraţi. Relataţi cât mai multe lucruri despre voi. 4 123 . ci şi modalităţile de soluţionare a lor. participare. pentru a se înlătura contami Proba a fost prezentată pentru prima dată public în mai 1988. Vezi: M. 482-492. Lucrările sunt anonime. I Instructajul verbal adresat subiecţilor este urmă torul: I „Vă rog să elaboraţi o compunere cu titlul „Cine sunt Eu? ”." În acest instructaj verbal sunt cuprinse nu numai principalele cerinţe metodologice ale probei. Dacă cineva nu poate sau nu vrea să scrie despre el este liber să n -o facă. Zlate. În: Tineret. aşa cum vă ştiţi. nu le semnaţi. Printre acestea enumerăm: — crearea la subiect a sentimentului. aşa cum şi cât vă cunoaşteţi până acum. Buşteni 25-27 mai 1988. când doriţi voi. voi. ce stări trăiţi în legătură cu ea. proba constă într-o compunere pe care subiecţii trebuie s-o facă despre ei înşişi. IV. educaţie. libertatea de acţiune. Am considerat că asemenea efecte pot fi obţinute prin aplicarea unei probe pe care convenţional am denumit-o C S E („Cine Sunt Eu?") 4. Dacă totuşi cineva vrea să le semneze este liber s-o facă. — evitarea furnizării oricăror sugestii în legătură cu con ţinutul propriu-zis al răspunsului. chiar spontaneitatea acţiunilor lui pentru a-l debloca de orice reţineri.cina formulată să nu i se mai pară ca fiind impusă. PROBA C S E („CINE SUNT EU? ”) — CERINŢE METODOLOGICE În esenţă. convingerii sau cel puţin a „iluziei" că el însuşi şi -a formulat întrebarea. cu rugămintea ca după ce le-aţi terminat să mi le predaţi. O probă de autocunoaştere. înainte de a vă începe lucrările vă rog să notaţi care este prima voastră reacţie faţă de întrebarea de mai sus. Puteţi să vă elaboraţi lucrările acasă. inhibiţii. 2. cunoaştere şi intercunoaştere. iar cel care ia pus-o n-a fost decât ecoul propriilor lui intenţii (se obţine prin invitarea subiectului de a -şi imagina că singur şi-a formulat întrebarea).

care ţinteşte spre trezirea şi a mplificarea mecanismelor de proiecţie ale subiectului (se obţine prin recomandarea elaborării lucrărilor acasă.de Bugental. ci şi cel subiectiv propice). de angajare în probă. G. . Unii psihologi manifestă o oarecare îndoială în legătură cu posibili tatea cunoaşterii personalităţii prin tipul de probe la care ne -am referit mai înainte. W. Partland. ci şi afectiv-sentimental). de a nu -şi periclita statutul (formularea din instructaj care îi dă posibilitatea de a nu răspun de „dacă nu poate sau dacă nu vrea" ţinteşte spre obţinerea unui efect invers. de conţinut sau de formă a redac tării. . de exemplu. de loc. când există nu numai timpul fizic necesar. a dorinţei sale de a nu fi mai prejos decât alţii. . Kuhn şi Mc. O STRATEGIE DE PRELUCRARE ŞI INTERPRETARE A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREA PROBEI C S E Una dintre problemele cu care ne -am confruntat imediat după conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute prin aplicarea ei.narea sau centrarea subiecţilor pe cele sugerate (de aceea li se cere să scrie „cât mai multe lucruri despre ei"). 3. de sporire a sentimentului de responsabilitate). comentând tes tele propuse. scria: „Ce anu 124 . Allport.asigurarea anticipată a sincerităţii răspunsurilor (care se obţine prin garantarea anonimatului lucrărilor).eliminarea tuturor condiţiilor restrictive de elaborare a răspunsurilor: de timp. . Un prim demers întreprins 1-a constituit consultarea literaturii de specialitate pentru a vedea în ce măsură asemenea moda lităţi există şi mai ales care este valoarea lor de dia gnostic.incitarea amorului propriu al subiectului.insistarea asupra necesităţii de a se preciza „prima reac ţie" faţă de întrebarea formulată (aceasta reprezentând o „capca nă psihologică" prin care subiectul este „împins" să se angajeze în probă nu doar intelectual-cognitiv.

impregnate de simboluri filosofice. ample. incoerente. Semnificative sunt. restrictive. propoziţii de tip B (se referă la caracteristicile statutului social actual al subiectului). Bucureşti. The mutable Self.5. Futurist. societatea). Editura Didactică şi Pedagogică. chiar de ordin filosofic. Caracteristici manifeste şi latente diagnostice într-un test proiectiv verbal. Ursula Şchiopu şi Măria Gârboveanu (1975)7. situative. reflectate. mai imprecise. reliefarea identităţii de sex. dar în unele cazuri ies la iveală informaţii importante privind identificările si imaginea de sine" 5. De exemplu. dominanţa propoziţiilor de tip A evidenţiază prezenţa unor tendinţe egocentrice. ducând mai departe analiza lui Zurcher. care implică inter pretări personale variate). Coan introduce patru criterii în ana liza răspunsurilor recoltate: influenţa Eului (numărul total de răspunsuri). clasifică răspunsurile subiecţilor în: descriptive. evaluative. dar greşeşte arunci când afirmă că „nu este clar" ce s -ar putea face cu astfel de răspunsuri.181-185. cu lumea. condiţionate. evazioniste. directe. p. variabilele de consens (apreciate comparativ cu numărul total de răspunsuri). 1981 . Louis Zurcher. natura. A. şi contrazicerile care apar fie între propoziţii.279-291.3. Personologul american are numai parţial dreptate. identitatea de nume. El apreciază corect că aceste teste ne -ar putea ajuta la surprinderea „identificărilor şi imaginilor de sine 4* ale subiecţilor. După modul de exprimare al subiecţilor propoziţiile pot fi: simple. W. după" autoare. 1975. 411. narcisiste. a stabilit existenţa a patru tipuri de răspunsuri: propoziţii de tip A (conţin caracteristici generale sau particularităţi de ordin fizic). Kuhn şi Mc. complexe. exaltate etc. propoziţii de tip D (includ identificări mai complexe. „Revista de psihologie". fie Q. Dominanţa unui tip de propoziţii | printre toate celelalte indică prezenţa la subiect a unor tendinţe accentuate. Structura si dezvoltarea personalităţii. Măria Gârboveanu.me trebuie făcut cu aceste răspunsuri nu este clar. Allport. clare. Louis Zurcher (1972) 6. 125 . propoziţii de tip C (cuprind caracteristicile de ordin psihic ale individului). Partland îm părţeau răspunsurile subiecţilor în două categorii: consensuale (în legătură cu care consensul membrilor societăţii este maxim) şi subconsensuale (mai vagi. 1972. Ursula Şchiopu. aplicând testul WAY.

„Calificative" acordate întrebării: „ciudată şi totuşi inteligentă* 4. profil didactic. chimie. mecanică. bazată pe trei tipuri de analiză şi mai multe modalităţi de valorizare. ele fiind. reacţiile stârnite de întrebare în subiect. importante pen tru cercetător sunt: „calificativele" acordate întrebării. aşa cum se va vedea mai departe. pe care o prezentăm în continuare. „stupida". „firească". matematică . construcţii. Multe dintre aceste modalităţi de prelucrare şi interpretare a rezultate lor obţinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative şi pentru proba concepută de noi. cadru didactic). Analiza preliminară vizează cercetarea începutului compunerilor în care subiecţii îşi precizează „prima reacţie** faţă de întrebarea formulată. când. Piteşti. matematică-fizică. statut social (elev. familiarizarea/nefamiliarizarea subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă şi -a mai pus sau nu întrebarea respectivă. mecanică-informatică. matematică. 1 -a constituit aplicarea probei C S E pe un număr de 591 subiecţi 8 şi analiza profundă a compunerilor recoltate. Pentru toate aceste „variabile" redăm în continuare exemplificări din compunerile recoltate de noi. III. cadre didactice cu peste 10 ani vechime în Învăţământ). studenţi din anii I.în cadrul uneia şi aceleiaşi propoziţii. diferite judeţe din sudul ţării — pentru profesori). „încurcată". preluate şi integrate corespunzător punctului nostru de vedere. Din acest punct de vedere. Asemenea contradicţii re flectă gradul de maturitate/imaturitate al personalităţii. filosofie-istorie — ia studenţi. mult mai în acord cu specificul probei noastre. „pusă la timp". În urma coroborării constatărilor făcute în cele două demersuri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu crare şi interpretare a răspunsurilor obţinute la C S E. locul unde îşi desfăşoară activita tea (Bucureşti. de câte ori. construcţii de maşini — la elevi. student. Cost eşti — pentru elevi şi studenţi. profite de specializare (filolog ie -istorie.fizică. „delicată". „de nepătruns". 8 . 126 . -* ' _ Subiecţii erau diferiţi între ei prin: vârstă (adolescenţi. Iaşi. pedago gic. nivel educaţional (elevi din cla sele IX-XU. în ce împrejurări?). matematică — la cadrele didactice). „cheie". Craiova. adulţi). „cea mai dificilă din câte am auzit". Târgovişte. Un al doilea demers pe care l-am întreprins în vederea găsirii unor modalităţi de prelucrare şi interpretare a r ezultatelor. „obsedantă". sex (masculin. IV. electrotehnică. „absurdă". feminin).

cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea faţă de procesul autocunoaşterii. îmi este uşor să vorbesc despre mine". infatuată). teribilistă. descumpănire. profunzimea sau infantilismul gândirii. pot fi reţinute în vederea corelării lor cu rezultatele obţinute în urma efectuării analizei pri mare. dar enigmatică". „sen sibila". „iată o întrebare pe care mi -am pus-o de multe ori. I Gradul de familiarizare cu întrebarea: „nu mi -a venit niciodată în minte". mă cunosc. inhibare („sunt total blocat în faţa ei". subiecţi care declar ă că şi-au pus de multe ori întrebarea res127 . spre „dramatizare". complexitatea sau simplitatea lor cognitivă.). mobilitatea sau inerţia şi rigiditatea conduitelor intelectuale. cu unele î nclinaţii (spre abstractizare. dar al cărei răspuns nu l -am găsit încă". dar sunt sigură că trebuia s-o fac mai de mult").„deosebit de dură". ele exprimă viziunea subiec tului asupra posibilităţilor cunoaşterii de sine (corectă. cum să răspund la ea ca sa nu dezamăgesc şi mei să nu spun lucruri false"). Reacţii stârnite de întrebare in subiecţi: uimire. rănirea orgoliului („mi-e ciudă că altcineva decât eu mi-a pus această întrebare"). „mi-o pun mai ales în momente de insatisfacţie personală". îndoială („când am auzit întrebarea prima reacţie a fost că nu voi şti niciodată cine sunt Eu"). spre minimalizare etc . realistă sau uşor exaltată. „Reacţiile" exprimate de subiecţi scot la iveală nu numai unele stări afective situative. suspiciune („de ce mi se pune oare întrebarea. Răspunsurile care vizează gradul de familiaritate cu întrebarea dispun de o dublă semnificaţie: pe de o parte. „cea mai interesantă. a necesităţii de a efectua mai des astfel de autoobservaţii şi autoanalize. pe de altă parte. dar conduc şi spre concluzii în plan cognitiv privind conştientizarea semnificaţiei întrebării. regret („sincer să fiu nu mi -am pus-o niciodată. supleţea. ele sunt transparente în raport cu nivelul de cunoş tinţe. Teoretic pot apărea patru situaţii: 1. „scurtă. „mă ştiu. „mi-o pun ori de câte ori mă aflu la o răscruce de drumuri în viaţă". „bizară". „cumplită". „nu reuşesc să-mi revin"). mirare. „în funcţie de momentul în care ţi-o pui ea este ca un pumn în plexul solar sau ca o compresă care-ţi răcoreşte fruntea cuprinsă de febră" etc. „mi-am pus-o când aveam 14 ani". dar şi cea mai grea". ezitare. emoţie puternică („auzul acestei întrebări îmi străbate inima şi simt cum îmi creşte pulsul"). De asemenea. m-am mai analizat şi altă dată. de instrucţie şi educaţie. „Calificativele" asociate întrebării scot la iveală unele parti cularităţi ale subiecţilor.

ceea ce evidenţiază o di latare a imaginii referitoare la posibilităţile de autocunoaştere.1974.1. 2. Goodstein. ceea ce reliefează viziunea lor realistă asupra posibili taţilor de autocunoaştere şi traducerea lor în fapt. Analiza de conţinut efectuată asupra celor 591 compuneri ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine. *. Identitatea (1.4. că nu se cunosc. Asemenea si tuaţii arată fie existenţa unor personalităţi armonioase. cu contradicţii şi conflicte între planul real şi cel aspiraţional. subiecţi care declară că şi -au pus pentru prima dată întrebarea respectivă. subiecţi care declară că îşi pun pentru prima dată întrebarea respectivă.3.pectivă.FactorsaffectingSetf-Disclosure: A review of theliterature. vârstă. că se cunosc bine şi care realizează compuneri realmen te interesante. nume. sumare. ne mulţumim doar cu prezentarea denumirii şi semnificaţiei lor în cunoaşterea personalităţii. Dat fiind faptul că temele şi subtemele cu noaşterii de sine sunt numeroase şi că exemplificarea lor ar ne cesita mult spaţiu tipografic. vo l 7. bogate. Maher (Ed). evaluarea lor pe baza unor crit erii. subiecţi care declară acelaşi lucru. că nu se cunosc de loc sau aproape deloc şi care confirmă aceasta prin compunerile redactate. capa citatea de autocunoaştere ocupă un loc Important. Vezi: L. 3. San Francisco. între „declaraţii" şi „realizări". A. 128 . 1. implicit de consolidare a iden tităţii ca premisă ce va asigura unicitatea persoanei. Reinecker. D. adâncite.. echili brate. incongruente.2. dar compun lucrări ample. 1. multilaterale. 1. complexe. ocupaţie). în esenţă. dar care redactează lucrări simple. fie a unora inconstante. Exprima nevoia de afişare. nevoia de 9 În literatura de specialitate se consideră că printre factorii autodezvăluirii. 4. Virgin ia M. Progress in Experimental Personality Research. New York. Analiza primară presupune efectuarea a două categorii de demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunoaşterii de sine. probând astfel concordan ţa dintre propriile capacităţi de autocunoaştere şi tra ducerea lor în fapt. fapt care arată că au tendinţa de a -şi subaprecia posibilităţile de autocunoaştere. sex. 1. London. Academic Press. în: B. sărăcăcioase. regăsim aici relaţia (de concordanţă/ne concordanţă) dintre capacitatea de autocunoaştere şi capacitatea de autodezvăluire 9.

ca şi mobilizarea resurselor psihice în vederea sporirii forţelor şi po tentelor adaptative. 5. 7. Evidenţiază nivelul dezvoltării intelectuale. adecvarea sau nonadecvarea propriilor posibilităţi. aptitudinale. de moment. de protejare sau de simulare a Intimităţii. de împlinire şi realizare prin altul. nevoia de afiliere şi integrare socială. acceptat sau respins. Exprimă tendinţele acute spre autocunoaştere. 3. realismul sau romantismul lor. sensibilitatea şi selectivitatea interrela ţională.apartenenţă şi de identificare cu im grup de vâ rstă. de timp liber. anumite de fecte sau imaturităţi fizice reprezentând deseori punctele „febri le". extensia. 4. profunzimea sau superficialitatea. Înfăţişarea fizică. Sistemul relaţional (6. autoacceptare.3. legate de prima iubire. cu părinţii.2. „nevralgice" ale existen ţei individului.4. Oferă informaţii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau contractat. sex sau ocupaţional. dorinţe (5.2. temperamentale.1. cu prietenii).1. 3. Preferinţe. precaritatea relaţiilor. 6. de mare perspectivă).' 2. Scoate la iveală disponibilităţile sociorelaţionale.2. 3. Din judecăţile abso 129 . de evaluare a stă rilor afective complexe. Trăsăturile psihice (3.4. 6. Pot fi transparente şi pentru anumite tensiuni sau complexe psihice. Relevă disponibilităţile pentru activitatea de învăţare şi muncă. 6. 7. Sunt transparente şi pentru anumite trăsături caracteriale (sinceritate. atitudinile faţă de performanţele obţinute.1. Furnizează informaţii cu privire la Eul psihic (spiritual). 5. Opinii si experienţe (7. le gate de căsătorie). cu colegii. profunde. potenţialul interrelaţional (crescut sau scăzut). trăsăturile pozitive sau negative fiind un fel de „pulsaţ ii" ale personalităţii ce-i dau forţă şi stabilitate sau o slăbesc şi dezagregă. multitudinea sau unilateralitatea preo cupărilor. 5.3.2. Rezultatele la învăţătură sau în muncă. autostăpânire şi autodirijare. bogăţia şi profunzimea intereselor. tendinţe psihonevrotice). minore. Exprimă nevoia de intimitate. vocaţionale. 3.3. nevoia de auto depăşire etc).1. gradul de implicare în realizarea lor practică. 5. caracteriale.

conştientizarea ei. Izolarea şi închiderea în sine.1. îndoială şi nesiguranţă. reacţiile provocate de ea (14. 14. neîncredere totală în posibilităţile cunoaşterii de sine). Este transparentă pentru tendinţa de interiorizare ş i autoanaliză.1. Scoate la suprafaţă: existenţa/nonexistenţa unor atitudini ferm conturate. persistenţa unor conduite specifice etapelor depăşite sau avansul accelerat spre statute şi roluri noi.2. iveală comportamente de derută.2. dar şi pentru relativa fragilizare a potenţialului adaptativ.lutizatoare transpar: precaritatea experienţelor afective. potenţia l scăzut de relaţionare socială. neconştientizarea unicităţii). nihilism. maturitatea în gândire sau uşorul infantilism cognitiv şi comportamental. în subtext ascunde tensiuni cres cute în planul adaptativ. coerenţă şi stabilitate psihocomportanientală.2. pendularea între diverse stări contradictorii (certitudine/incertitudine.1. dar şi pentru dificultăţi de adaptare şi integrare socială. existenţa unor disponibilităţi în acest sens. romantice). Valoarea autocunoaşterii. Evidenţiază nevoia de unitate. de par ticipare la viaţa socială. Atitudini faţă de viaţă şi problemele ei (13. exagerarea exigenţelor. exigenţe spo rite faţa de sine.3. Traduce aspiraţia de diferenţiere şi singularizare. stilul şi modul personal de viaţă. Unicitatea persoanei (10. Este semnificativă pentru atitudinile de evaluare. 14. conştientizarea complexităţii şi dificultăţii pro cesului autocunoaşterii. a unui sistem evaluativ şi auto evaluaţiv. susţinere şi înţelegere a comportamentelor altora. 8. Reliefează: nevoia acută de autodesci frare. 13. 12. corelată cu cea de evitare a disonanţelor creatoare de disconfort 10..2. 11. Adaptarea şi integrarea socială (12. 14. ignoranţă/infatuare. realiste. Unitatea persoanei. dorinţa de afiliere la grupurile sociale. tendinţa de echilibrare cu sine şi cu lumea. de pasivitate. rolurilor sociale. 13. tendin ţele. nevoia de confort psihic. reverie. implicare şi participare socială eficientă) 12. ca şi orientările valorice. spre. Evidenţiază disponibilităţi pentru introspecţie. exclusivism. 14. nar 130 . 9. certitudinea autocunoaşterii. scoţând la . certitudinea lipsei autocunoaşterii'.4. 10.1. dificultăţi de adaptare şi inte grare socială). Arată disponibilităţile pentru învăţarea şi jucărea. Căutarea de sine.

nu prin intermediari sau prin împrumut ideatic şi comportamental. derută şi derivă în faţa complexităţii cunoaşterii de sine. ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso nalităţii.2. trucării personalităţii.4. acţiunilor. supleţea intelectuală. Evidenţiază trebuinţa de schimbare calitativă de conţinut şi de nuanţă a personalităţii. 16. de poză şi mimetism. insatisfacţie însoţită de descurajare. de a-şi elabora un sistem cognitiv şi axiologic propriu. De la caz la caz. Sistemul orientativ de valori (convingeri şi credinţe). Nevoia de autoperfecţionare şi autodepăşire (16. Exprimă nevoia de personalizare. nevoia de autocunoaştere autentică. pentru a lăsa o impresie bună. obişnuinţa cu introspecţia. dar şi existenţa unor uşoare tendinţe de exibiţionism. 16. 19. Evidenţiază complexitatea cognitivă. posibilităţi crescute privind realizarea unor generalizări proprii. revoltaşi respingere. imprecisă. sursele.proiectare a trăsăturilor pozitive).1. Exprimă nevoia de schimbare.2.3. 17. 21. Arată existenţa unor motivatori superiori ai comportamentului. 17. 22. încredere. autoacceptare şi resemnare. vagă. 20. Conflicte şi contradicţii. Atitudinea faţă de sine (17.6. neîncredere în forţele proprii. Reliefează trebuinţa individului de a fi el însuşi. fie cu apariţia unor surse de tensiune psihică sau de frustrare.1. autonemulţumire. Nevoia de autenticitate. implicarea în acest proces sau expectativa în faţa lui.cisism/autoflagelare. condiţiile devenirii. sub/supraaprecierea posibilităţilor de auto cunoaştere). factorii. ca şi tendinţele de respingere a mascării. de implicare personală. 17. alteori traduc vagi tendinţe de sofisticare. 18. Transpar din ea aspecte subtile ale valorii personale. 17. evenimentelor. autoetalare. uneori sunt transparente pentru aspiraţiile personale şi sociale. inconstanţa şi incongruenţa psihocomportamentală sau 131 . direcţională). 15. autoflatare sau autoeclipsare. cu analiza subiectivă baza tă pe sisteme de criterii. 17. Devenirea personalităţii. Filtrarea personală a ideilor. nu oricum.5. 17. Marile întrebări şi frământări specifice vârstei sau per soanei în cauză. reieşite din experienţele trăite. Exprimă o certă „reorientarc" i către sine. semnifică fragilizarea. dorinţa de a se schimba în bine.

scopul vieţii. funcţiile Eului.1. sensul vieţii. semnificaţia cunoaşterii Eului).2. Tipurile de personalitate (27. Idealul de sine (23. 26. 25. 24. uşurinţa de a opera cu noţiuni şi concepte psihologice abstracte. Scoate la iveală trebuinţa stabilizării statutelor. Anexa 1 prezintă câteva exemple de compuneri elaborate de 5 subiecţi.3. 27.2.6. spiritul activ de cooperare. de abstractizare şi generalizare psihologică. fie din unele fragmente concentrate ale ei. 23. accentuat).marea supleţe cognitivă. Exprimă nevoia autodefinirii prin raportarea la alţii. Evaluarea celor 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine se realizează după următorul sistem de criterii : — completitudinea/incompletitudinea lucrărilor (numărul temelor şi subtemelor conţinute) care evidenţiază fie capacitatea subiectului de a se adapta fără dificultate sarcinii de autoforare. instabil. locul Eului în structura personalităţii. devenirea Eului. incertitudinea lui). Această temă reiese fie din întreaga compunere a subiectului.1. 26:5. 27.8.1. ca şi procesul formării idealului de sine. de a emite judecăţi de va loare. cunoaşterea Eului. 23.2.1. unitar şi armonios dezvoltat 27. Lipsa lor arată stagnarea. fiind relevantă pentru abili tatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalităţii. 27A. îndemânarea de a pătrunde în intimitatea vieţii psihice şi de a realiza corelaţii subtile. angajarea personalităţii în procesul de venirii sale dialectice. de a se orienta şi focaliza într -o anumită direcţie.2. dorinţa expresă de autocunoaştere. dar şi de a fi dependent de alţii. faţetele Eului. Evidenţiază capacitatea persoanei de a se proiecta.3. pentru judecarea ei după esenţă şi nu după aparen ţă. relaţiile dintre faţetele Eului. diferen ţiată). Sistemul de imagini despre alţii (Eul reflectat). 26. 25. Eul (26.3. 26. 26. 26.7. Statutul persoanei în lume (25. 26 A. 26. dedublat. Pune în lumină capacitatea de autocunoaştere (fină. profundă. modelul sau prototipul ideal). plafonarea per sonalităţii. certitudinea statutului. capacitatea de a se aprecia pe sine de pe poziţiile altora. dobândirii unora noi sau depăşirii celor vechi. 23. 132 . definirea Eului.

pu terea corelării şi diferenţierii acestora. — conţinutul lucrărilor deplasează analiza de pe aspectele cantitative pe cele calitative.283. uşurinţa înlănţuirii logice şi expresive a ideilor. la încărcătura cognitivă sau afectiv -motivaţională a compunerilor. 133 . pentru consecvenţa şi adevărul ei. cit. predominanţa lor echivalează cu dezvoltarea near monioasă a personalităţii sau cu imaturitatea ei. trăsăturile caracteristice. geneza. netransparenţa psihică. spiritul intelectual clar şi ferm. fie reticenţa. devenirea personalităţii şi a însuşirilor ei. ceea ce coincide cu o mai bună funcţionare a mecanismelor de proiecţie. redusa cunoaştere de sine. Măria Gârboveanu 10). consecvenţa ei. la gradul de angajare în sarcină. platitudine. furnizând informaţii cu privire la natura. superficialitate. ce traduc diverse dezechilibrări psihice. tra ducând diverse tensiuni latente ale procesului adaptaţiv. p. chiar definitorii ale subiectului. oboseală. fapt care re levă funcţionarea defectuoasă a mecanismelor de proiecţie sau blocarea lor (Ursula Şchiopu. Marin Gârboveanu. existenţa unor tendinţe accentuate sau agre siv-latente. fie lipsa de supleţe intelectuală. — relevanţa însuşirilor şi trăsăturilor descrise pentru persoana în cauză. nedirecţionalitatea inteligenţei. — contradicţiile şi contrazicerile sunt semnificative pentru logica şi profunzimea gândirii. spi ritul opozant. neclaritatea înţelegerii sarcinii. o dominanţă exagerată ar putea fi coincidentă cu anumite tendinţe exclusiviste sau chiar psihonevrotice.un grad mare sau mijlociu de transparenţă psihică. cursivitat ea exprimării. prezenţa lor indică superficialitatea şi inconsecvenţa gândirii. la ecoul celor redactate în conştiinţa subiectului. dezvoltări dizarmonice ale personalităţii. op. insuficienţa concentrării şi selectivită ţii gândirii. — dominanţa temelor (frecvenţa unora dintre ele în raport cu totalul general) indică punctele de maxim interes ale proce sului autocunoaşterii. valoarea. fapt care ajuta la identificarea rapidă a subiec Ursula Şchiopu. capacitatea de triere a informaţiilor. — coerenţa/incoerenţa compunerilor relevă fie nivelul înalt de dezvoltare al gândirii.

„Sunt un corp în mişcare. mimetică. maniera filosof arii. Aş dori o atmosferă veselă în jurul meu. obiective. maniera tip „eschivă". combinată. cu înşiruirea oarecum seacă a informaţiilor. in colore. cu prezenţa a 2. originală. maniera exaltării poetice. Aş vrea să devin pictor". maniera laconică. maniera autoanalizei şi autoprezentării reci. mai mult sau mai puţin din altceva. Redăm câteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste „ma niere". dar vede CEVA. fie pentru unele tendinţe ascunse ale subiectului ce constituie un potenţial latent (pozitiv sau negativ) care oricând ar putea deveni însă manifest. conş tiincios. un corp în timp. de eludare a răspunsului. uneori personală. 3. corect. Fiecare vede în mine altceva. 2. cum gradul de relevanţă a însuşirilor şi trăsăturilor psihice este diferit. actual. cu răspunsuri vagi. comparaţii. 3 sau chiar a tuturor celorlalte. detaşată. de abatere de la subiect. de a împiedica acest proces. Iubesc muzica uşoară. 5. deşi nu ştiu să mi -i rac. stereotipe. 2. Deci EU reprezint în cele din urmă prezenţa fizică şi cea spi 134 . de a in duce în eroare). în mine însă nu pot vedea totul (aş fi to tuşi subiectiv). la utilizarea datelor în procesul educării capacităţ ii de intercunoaştere. dar şi j3 uşor rezervat şi timid. pe care le redăm şi exemplificăm în continuare: 1. 1. „Sunt un băiat de 18 ani. în seamnă că implicit aflăm şi diversele intenţii ale subiectului (de a se lăsa uşor descoperit. chiar cu redarea în versuri. Analiza secundară urmăreşte stabilirea manierei generale de redactare a lucrărilor semnificativă fie pentru alte însuşiri şi tră sături decât cele furnizate expres prin temele şi subtemele auto cunoaşterii. alteori sterila şi pue rilă. alteori impersonală. Singurul lucru pe care-1 vedem toţi (şi EU şi EI) se datorează oglinzii. maniera tip „ amalgam ". presărată cu metafore. Acest „ceva" reprezint EU pen tru fiecare dintre EI. distracţiile în general. în tinzându-se de la „foarte relevante" până la „irelevante". implicaţi vă .tului (când acesta nu-şi transcrie numele). uneori profundă. îmi place să am prieteni. 4. sincer. 6. Noi am desprins şase ma niere generale de redactare a lucrărilor. alegorii.

şi fiecare dintre Bl este un EU". „Nu ştiu cine sunt. aspirând spre neantul de jos. se „aruncă" nesăbuit şi [fără discernământ în el). Sau: Sunt un atom. destul că eu însumi cred că mă cunosc foarte bine". vara grâul copt şi trandafir cerând curcubee şi ploaie. Şi. studiul jurnalelor de însem nări personale şi a altor documente personale). „Nu ştiu?". iar iarna fluture muritor de zăpadă ce cade pe pământul peren". firea subiectu lui (daca este o fire raţională sau una sensibilă. dacă îşi cunoaşte părţile „tari". 3. dacă este şi rămâne ancorat în concret şi cotidian sau daca se avântă pe culmile abstractului cupri ns în gândul filosofic). Totuşi dacă stau să mă gândesc cred că sunt un complex de sen timente şi trăiri ce formează învelişul spiritual al Terrei. esenţial este că sunt între EI. dacă dispune de intenţia corijării însuşirilor negative). Sunt o persoană care „Mi -am scris numele cu paşii/Pe despletitele cărări ale timpului/Şi am pornit spre veşnicii/De mână cu aripa curcubeului". de fapt. şi părţile „slabe". sunt o contemplativă care îşi impune activitatea. „Un băiat căruia nu-i place sa înveţe". Sunt o fată obişnuita cu nimic deosebita de ceilalţi. rezerve sau. 5. sunt şi voi f i un OM". Parafrazându-1 pe Garcia Lorca. cer şi pământ/Sunt nimic şi totuşi ceva eu sunt/Sunt o frunză abia -nmugurită a unui pom/Am fost. dacă poate să-şi convertească stările subiective difuze în gânduri clare şi lucide. Acest tip de analiză furnizează informaţii cu privire la: gra dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoaşterii (dacă ştie să se autoanalizeze şi să se autodezvăluie. întrebarea este însă în ce proporţie? Răspunsul la ea depinde de moment. „Sunt ca oricare alta". 4. toamna fenigel şi frunză de aur. 4. între apă. „Sunt un simplu muritor care visează să Fie pri măvara mărţişor împletind cele două culori. Asemănările ei 135 . o adolescentă care se gândeşte la viitor. aş putea spune că sunt cea mai activă fiinţă din câte cunosc pentru ca. „Sunt un om". de fapt. „Cine ştie". „Nu cred că are mare importanţă cine sunt. puritate şi dragoste. 6. dimpotrivă. PREZUMŢII ŞI COMENTARII Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se încadrează în rând ul celorlalte probe şl metode care îşi propun sondarea personalităţii (metoda biografică. atitudinea faţă de procesul autocunoaşterii (dacă mani festă prudenţă. realistă sau poe tic-visătoare.rituală. autobiografia.

Hogrefe. De asemenea.cu toate acestea provin din modalit atea de interpretare a rezul tatelor recoltate. Avem în vedere cauzometria. 1968. şi anume cu „activarea existenţei 1* şi „integrarea socială". în esenţă. Thomae. H. Unele dintre temele cu noaşterii de sine stabilite de noi ar putea fi asemănate cu cele elaborate de psihologul german. Astfel. C S E este o probă comprehensivă. tema 5 (preferinţe. prietenos-duşmănos. autonom-dependent — multe dintre acestea fiind trăsături temperamentale sau caracteriale. Deosebirile dintre proba propusă de noi şi metodele amintite provin din substanţa şi conţinutul datelor prelucrate. Psihologul german H. este vorba despre o analiză de con ţinut efectuată pe baza unor grile sau a unor unităţi tematice. puternic-slab. iubit-antipatizat. cognitive. dar sunt mult mai analitice decât acestea. Dacă me toda biografică şi metoda studiului jurnalelor de însemnări sunt prin excelenţă evenimenţiale. dar nu identificate cu ele. subdivizate în 29 unităţi tematice. tema 23 (idealul de sine) şi tema 25 (statutul propriu în lume) au unele corespondenţe cu subdiviziunea numită „tema tizare" din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numită „creativă** din tematica existenţei deoarece se referă la organizarea activităţii în vederea realizării unor scopuri sau a realizării de sine. ci maniera de prelucrare şi interpretare a lor. în sfârşit. centrându-se asupra succesiunii evenimentelor din decursul vieţii unui individ. cât şi cu variantele mai noi ale acesteia. O asemenea diferenţiere apare atât în raport cu variantele clasice ale metodei biografice. dar furnizează şi multe alte informaţii despre capacităţile aspiraţi onal-proiective ale persoanei investigate. revendicativ-încrezător în şansă. Dos Individium undseine Welf. din care apoi cer cetătorul extrage o serie de concluzii asupra „sensului vieţii*' şi a „individualizării" persoanei respective. dar se referă şi la alte aspecte care depăşesc cadrul tematic al psihologului german. dorinţe) şi tema 6 (sistemul relaţional) are asemănări cu două dintre subdiviziunile tema ticii existenţei. După opinia noastră. tema 3 (trăs ăturile psihice) acoperă unele dintre „categoriile cognitive" ale lui Thomae — închis-deschis. axată pe surprinderea efectelor concentrate şi solidificate — în trăsături psihocomportamentale — ale evenimentelor trăite de persoană. existenţiale. 136 . care la un moment dat ar putea fi chiar identice. G&ingen. de tehnică a existenţei). Thomae 11 a folosit în analiza biografiilor patru categorii tematice (formale. semnificaţie au nu atât temele în sine.

I. „Revista de psihologie". 273. faptele de conduită pot fi nu doar evidenţiate. Kronik.4. fidelitatea se obţine printr-o nouă retestare. Naukovo dutka.65-0. Golovahna şi A. Chiar dacă prin analiza unor asemenea de pendenţe. A. . surprinderii logicii drumului vieţii parcurs de o persoană. în proba noastră acest specific este surprins şi relevat de însuşi subiectul care se autodezvăluie.3. La fel ca orice test proiectiv. 1985. De obicei. numai că.198-206. coeficienţii de fidelitate de 0. aşa cum arată Elena Mare (1987 )n. aplicarea repetată a aceluiaşi test îi tre zeşte bănuieli şi apare o creştere de tensiune. b sporire a vigi lenţei"14.propusă de E. dimpotrivă. în aceste cazuri. Kronik (1984) l2. p. Aplica rea repetată a TAT-ului dă. Daca în metoda biografică specificul persoanei apare conturat în urma analizei întreprinse de cercetător. bazată expres pe inventarierea evenimentelor din viaţa individului şi pe stabilirea relaţiilor dintre ele (dintre evenimentele -cauză şi evenimentele-consecinţă sau dintre evenimentel e-scopuri şi evenimentele-mijloace). 1 2 137 . 1 3 Elena Mare. 1987. 1984. Psihologhiceskoe vremia licinosti.77. esenţială pen tru cauzometrie rămâne inventarierea evenimentelor vieţii. Cu privire la clasificarea „unităţilor tematice" după 11 Tfio'mae. I. care permite ca înţelegerea şi interpretarea pers oanei să fie mult mai completă şi exacta. ca urmare a studierii înlănţuirii evenimentelor. Din acest punct de vedere suntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirmă că „proba de fidelitate prin retestare o considerăm rară sens în cadrul testelor proiective. A. u Andrei Cosmovici. „Revista de psihologie". Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti E. Golovahna. La aceasta se adaugă apoi şi propria „descoperire" a cercetătorului. fie. Kiev. întrucât atitudinea subiectului se schimbă de obicei: fie este mai degajat datorită acomodării cu situaţia după o primă tratare.73. O variantă a metodei biografice tn studiul personalităţii. coeficienţii de fidelitate sunt extrem de scăzuţi. pe baza întocmirii unor cauzomatrici şi cauzogram e. a Rosenzweig-ului între 0. proba propusă de noi ridică unele probleme privind fidelitatea şi validitatea ei. A. dând posibilitatea. ci şi explicate.

aceasta poate fi obţinută re lativ uşor şi apreciată mai clar. în acest ultim caz pe prim plan trecând masca protectoare a individului. ci tocmai modificarea. fie una dedublată. Editura Ştiinţifica şi Enciclopedică. aceasta nef iind posibil deoarece personalitatea sa este în plin proces de formare şi schimbare. el devine cu atât mai semnificativ pentru proba noastră. p. Aşadar. a unor mutaţii în evoluţia per sonalităţii. Adolescentul si timpul său liber. 54. 1985. Septimiu Chelcea (1985) 15 arată că în studiul documentelor personale problema esenţială care se ridică este aceea a autenticităţii celor declarate. Mariana Caluschi. interviul etc).' Asemănător. în. Nu-i mai puţin adevărat că aplicarea testului pe aceeaşi persoană la intervale mari de timp ar putea evidenţia. H. 80. aplicând testul WAY la un interval de 13 ani. Andrei Cosmo vici16 a obţinut (într-un caz particular) o concordanţă crescută a părerilor unor subiecţi care au avut de evaluat biografia unei persoane. pe lângă constantele (invarianţii) personalităţii. Ne putem aştepta că un asemenea rezultat să fie obţinut şi în cazul probei noastre. nu menţinerea autoportretului de la o aplicare Ia alta a probei constituie regula. Junimea. Comparativ cu alte metode de investigare a personalităţii (ancheta pe bază de chestionar. Din acest punct de vedere ne exprimăm acordul cu cele declarate de Paul Thompson Septimiu Chelcea. 138 . Bucureşti. deoarece ea ar putea reflecta fie o per sonalitate instabilă. schimbarea lui în acord cu modificarea şi maturizarea personalităţii.5%). Zurcher. convorbirea. T homae dând spre apreciere aceeaşi biografie mai multor persoane a obţinut o mare concor danţă între evaluatori (de 83. în ceea ce priveşte validitatea. 1985. Semnificaţia documentelor sociale.ve în general. folosind categoriile lui Thomae. Ar fi un nonsens să aşteptăm ca un subiect să se auto dezvăluie la fel la o nouă repetare a probei. pro ba C S E prezintă o serie de avantaje. din păcate nu pe aceiaşi subiecţi. 16 Andrei Cosmovici. citat mai înainte. Iaşi. apariţia unor noi însuşiri psihocomportamentale. Documentele sociale în investigaţia socioumană. în proba noastră chiar şi neautenticitatea declaraţiilor are o mare importanţă. a des coperit o schimbare evidentă a „dominantelor" personalităţii. p.

ca probă de educare a capacităţii de intercunoaştere (în acest caz putându-se proceda astfel: se citeşte o compunere a unui elev în faţa celorlalţi membri ai grupului cărora li se cere apoi să „ghicească" cui aparţine. exteriori zându-se. Asemănător. scria el. C S E dispune de valenţe diferite: ea poate fi considerată ca o probă de cunoaştere psihologică (de persoana care studiază. analiză şi elaborare proiectivă. conştientizate. analizându-se şi descriindu-se. care se referea însă la autobiografie (recit de la vie). nu doar pe cele recunoscute. prin excelenţă comprehensiv.(1980). reprezentând o secţiune transversală în care toate referinţe le temporare şi personale sunt eliminate. progresează în cunoaşterea de sine. faţă de agregarea de date. LXIX. cercetează o altă persoană). „Cufundându-se" în sine. Cahiers Intemationaux de Sociologie. 2. 17 139 . uneori chiar tară să vrea. subiectul se autodescoperă. nu doar ten dinţele. Ea furnizează informaţii despre gradul de autocunoaştere ca şi despre sensul evoluţiei ei ulte rioare. procedându-se de mai multe ori în acest fel se poate educa. autobiografia oferă informaţii care prin natura lor formează o totalitate coerenta şi bogată în experienţa socială reală" 17. 250. 1980. Prin toate acestea se creează premisele autoformării. prin intermediul cărora personalita tea este ridicată la cote valorice superioare. autoeducaţiei. îşi proiectează. Proba propusă de noi reprezintă un test de descripţie. I Paul Thompson. p. CÂTEVA CONCLUZII 1. motivaţiile şi trăsăturile dominante. Des reciteş de vie a l'analyse du changement social. ca probă de autocunoaştere (de subiectul în cauză care se autodezvăluie). considerăm că C S E oferă posi bilitatea detectării modalităţii de structura re reală a personalităţii până la un anumit moment dat. „Faţă de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza de chestionar. dar şi pe cele ascun se. 5. forma capacitatea de intercunoaştere). ci şi pe cele mai puţin conştientizate.

clasa a Xl-a. despre oameni şi mai ales despre tine însuţi sunt mereu aceleaşi. cunoaştere şi intercunoaştere psihologică). Dacă nu cumva mă înşel. în cele trei ipostaze ale ei. cât şi cel care beneficiază de datele aflate. Eu sunt doi. Apoi. probabil pentru a mă trezi la realitate. deci de la vârsta de 1 an. Deci de pe atunci sunt eu filosof. formativă (oferă posibilitatea exersării şi edu cării capacităţii de autocunoaştere. mi s -a recomandat să menţionez prima mea reac ţie în faţa acestei întrebări. că sunt sau buni sau răi. 17 ani. un Eu pre zentat lumii. „Bineînţeles că nu mă încearcă vreo senzaţie de uimire în faţa întrebării de mai sus. fie instinctual. verifică veridicitatea şi autenticitatea autocunoaşterii şi intercu noaşterii). în general. dar mereu le ilustrezi altfel. Un Eu neschimbător. Ea era Ea şi gata. mi -am dat seama că nu există oameni buni şi oameni răi.3. Cazul 1. Acum câteva zile am întrebat -o pe mama: „Cine eşti tu?* 4. pot anticipa sau prefigura evoluţia comportamentului. Anexa 1. Părerile despre viaţă. dar numai la adresa persoanei de la care-mi venea întrebarea. Eu sunt doi. ci că oamenii sunt când buni. predictivă (pe baza informaţiilor recoltate. A fost într-adevăr vorba de uimire. acţionează fie din inte rese. încât am impresia că este veşnic şi un Eu în schimbare. E o întrebare pe care conştient sau inconştient mi-o pun aproape clipă de clipa. calităţilor şi defectelor celui care se autodezvăluie). Eu sunt Eu. Un Eu interior şi altul exterior. un Eu care nu este acelaşi în relaţiile cu doi oa 140 . Proba C S E. Liceul de Filologie-Istorie. la care ea mi-a răspuns printr-o palmă. sporeşte cantitatea şi calitatea cunoştinţelor despre sine şi alţii. când răi şi. Prezentăm câteva exemple de „compuneri** pe tema „Cine sunt Eu?" redactate de diverşi subiecţi. atât cel în cauza. îşi relevă o mul tiplă utilitate: cognitivă (declanşează autocunoaşterea. Elev. Unic. bineînţeles! Mult timp am crezut că oamenii sunt foarte asemănători.

Dacă aş fi răspuns mâine la această întrebare. 18 ani. în nici un caz. mă autoanalizez în fiece secunda. Sunt poate prea bun.? Nu. din lipsa de timp. dar unul din cei mai aproape de perfecţiune. „Deoarece am ajuns acum la vârsta adolescenţei vreau să vă destăinui câteva trăsături ale caracterului meu. când aş fi vrut să mi se pună întrebarea. sa devină arbore întreg. Pentru că (nu. sper. Elevă. renunţ la încercarea de a evada din realitatea monotonă printr-un asemenea mod. nu sunt narcisist). astfel încât cele două Euri exterioare să se îmbine perfect. Nu e lipsă de modestie când spun asta pentru ca. Sunt puţin timidă. am impresia că vorbesc cu mine însumi. Şi tot astfel peste douăzeci de ani.S.. Nu reuşesc întotdea una şi de aceea sunt nemulţumit. ci cu fiecare om este altfel. răspunsul meu ar fi fost altul. şi prea. pentru ca mă cunosc şi deci ştiu ce valoare reprezint Con sider că sunt un om imperfect.meni. îmi place 141 . am. sunt de -a dreptul extraordinar. Dintotdeauna am vrut sa fiu eu însumi. aş a cum şi celălalt îşi schimbă exteriorul pentru mine. P. binele. sunt o .. Pentru mine însumi — care sunt singurul care mă cunosc — reprezint. ca două jumătăţi ale aceleiaşi portocale. 17 ani. evident.. rădăcină prielnică care. pe cei înţelegători. îmi ştiu dinainte fiece mişcare. Mă iubesc. Liceu de construcţii. într -adevăr." Cazul II. iubesc oamenii din jur. scriind. şi prea. aproape perfecţiunea. Am afirmat că mă cunosc extraordinar de bine. clasa a XII-a. Sunt o fată pot spune căreia îi place frumosul. Aş vrea deseori sa fiu un fel de prinţ care salvează o „frumoasă din pădurea adormită** dar de teamă ca după aceea tot ce mi -aş dori mai mult ar fi ca „fru moasa" să fie din nou mai adormită decât un televizor în lipsa curentului electric. Acum însă. în afară de momentele în care nu mă pot controla. prin munca. Ştiu că am întotdeauna dreptate — exceptând momentele în care mă înşel.. Cum consider că sunt? Nu m -am întrebat niciodată. cine sunt Eu? Cred că s-a remarcat că sunt băiat. spuneam. 2 luni.. Decât uneori.. ale persoanei me le. Pentru că dintotdeauna ştiu cum sunt.. Aşa cum sunt acum. Aş fi dat probabil un răspuns mult mai conclu dent. Din punct de vedere ca racterologic.. Dar — am uitat să menţionez — numai în solitudine. Defecte nu am. Şi prea. 28 zile şi sunt în clasa a X I-a ia LFI. Şi.

I „ Eu sunt o fată de 20 de ani. ca sa fiu sincer. vârsta adolescenţei. Cine sunt Eu? Un om ca toţi ceilalţi. pentru că am re flectat câteodată asupra Eului meu. alteori mă mir ce ghinionistă pot fi. sunt în clasa a XII-a şi mă pregătesc pentru Filologie dar. afară de mine). cuminte. Nu mă evidenţiez cu nimic în nici un domeniu. Eu sunt un om tară: aspiraţii prea înalte. să fiu elevă. 17 ani. Sunt băiat. 20 ani. într-un fel o vârstă problemă.să ajut pe cei din jur. Uneori îmi spun că sunt o norocoasă. Sunt puţin ambiţioasă. Liceul Pedagogic. nu -mi place să fiu privită cu ochi răi. Cazul 4. „În sfârşit! Întrebarea atât de mult aşteptată a sosit în fine. Sunt harnică. 142 . dar să fie nişte persoane care să te înţelea gă. să respect pe cei în vârstă. analizând rea list. anul III. care să preocupe mai multă vreme pe cine va (bineînţeles. Elev. Uneori sunt fericită. îmi place mai mult istoria. numai că anu mite condiţii mă împiedică să mă orientez spre ea**. la fel ca toate celelalte. Sufletul mi-e bântuit uneori de într ebări contradictorii asupra viitorului. „Dificil de răspuns mai ales când ai vârsta de 17 ani. 17 ani. Liceul de Filologie-lstorie. al teori mi se pare că viaţa trece pe lângă mine. Elevă. Sincer să fiu între barea m-a cam luat şi nu prea pe nepregătite.** Cazul 3. Uneori simt că trăiesc. îmi place să învăţ. clasa a XII-a. Pot să spun. sinceră şi uneori zgârcită. Nu fac nimic deosebit. „cei mari” s-au decis să afle ce ne frământa pe noi! Este un pas. care se îmbină deseori cu sentimente nedesluşite. Mă supăr pentru lucruri care de obicei îi supăr ă pe oameni şi mă bucur pentru lucruri care de obicei îi bucură pe oameni. Facultatea de Matematică. Nu -mi place să mă cert cu nimeni. în viaţa mea nu au apărut niciodată evenimente deosebite care să atragă atenţia cuiva. Studentă. Asta ei** Cazul 5. alteori nu. că mă încadrez în aşa-zisele „cadre** ale acestei vârste. preocupată de problemele mărunte de fiecare zi. evit aceste certuri. un PAS spre mai bine. clasa a XII-a.

a fost Sharon Tate. Şi ce dacă?! Doar eu puteam scrie aşa. buze senzuale (gen Alain Delon). pă rul blond. dar nu m-am referit la ochi albaştri (îi am şi eu). Sunt una dintre acele fiinţe ce nu dezvăluie secretele. Poate că bucuria acestui test m-a făcut să-mi pierd şi fărâma de seriozitate şi melancolie care va fi în lucrările colegilor mei. dacă-mi face plăcere. sau daca o fac. TEATRUL (adevărata pasiune). în sfârşit. Am numai o prietenă adevărată şi un prieten (idem). prietenoasa. sunt tânără şi dacă nu râd acum. Pun pariu ca nici 60% din cei ce -au citit cartea n-au înţeles adevăratul ei secret Şi dacă e secret nu trebuie spus (ci doar aflat pe cont propriu. Preocupările mele sunt multiple: tenis. cu înfă ţişare nepotrivita. Nu cred c-am fost supărată niciodată până acum (în adevăra tul sens al cuvântului). Gheorghe Visu şi Claudiu Bleonţ. Cea mai frumoa să actriţă. Bine. Am relaţii de colegialitate cu toate fetele din clasa şi cu Iulian (singurul nostru băiat) şi oriunde merg intru în vorbă cu oricine. altfel n -are farmec). cea mai bună cântă 143 . iar chestia asta?”. „directă**. prefer stilul Humphry Bogart şi. în fine. film şi. I Câteodată mă înşel. îmi plac copiii. Nu mă voi face actriţă. de ce nu. după mine. însă toţi care mă cunosc afirmă că sunt volubilă. De ce nu? Este şi ăsta un mod de a -ţi ascunde timiditatea. Pe amândoi îi iubesc la fel. Râd mereu. Prefer ceva mai aproape de pământ. Chiar cu acest prilej mi-am schimbat înclinaţia scrisului. în pragul afirmării care.Cine sunt Eu? Nu pot fi decât EU. dar să nu trec vârsta de 30 de ani. Nu vă contrazic. Doar nasul nu se conformează aerului „sfânt" al figurii mele. dar e mai bine sa-ţi iei o măsură de precauţiune. pentru a nu fi recunoscută. Cel mai tare m-a impresionat şi mă va impresiona cuplul Jenny-Oliver (din Love story). într-un fel sunt închisă. foarte rar! Am spus că -mi place fizicul. Meseria de învăţătoare mi se potriveşte. dar e anonimă lucrarea (veţi spune!). pictură. o fată de 17 ani şi jumăta te. chiar ştrengărită. muzică (orice gen). mai târziu am să mă îngraş. are prilejul să vorbească. Veţi spune — „ah!. o fac pe sfert. dacă s -ar putea aş vrea să am o sută. Amândoi mă consideră un copil pus pe năzbâtii.

cu optimismul ei debordant.. Dintre animale iubesc leii şi tigrii şi mi -e frică de. ambele însoţite de o mare capacitate de auto cunoaştere („Eu sunt doi. perso nal (normal!). în cele pe care le avem' î n vedere nu apar decât 2. cel mult 3 dintre acestea.. Mulţumesc! Bună ziua!" Cele 5 „autoportrete" sunt extrem de variate între ele. ofe rind posibilităţi mai mari sau mai mici de interpretare psiholo gică. de la New York).. mai naţională. cu teribilismele. găini (asta este!). în cel de al cincilea an vreau să-1 cunosc pe Robert Redford şi să-mi cumpăr „Guernica" lui Picasso. Uraţi -mi succes (pauză două minute). O prefer pe a mea. de „ cei 100 de copiii".Kim Wilde şi de operă Măria Callas. de la Berlin. cea din Drumul Taberei. Fata din caracterizarea 2 relatează despre preferinţele şi trăsăturile caracteriale pe care crede că le 144 . e mai frumoasă.reaţă de muzică uşoară . în timp ce în caracterizările 1 şi 5 se fac referinţe la peste 10 teme ale autocunoaşterii. Nu ma îmbrac în pas cu moda (de la Paris.. Ştiţi ce-mi doresc pentru următorii cinci ani1? Să nu mă mărit şi să nu mă cert cu actualul meu prieten pe care-îl plac (reţineţi nuanţa) la nebunie.. Îmi place să înot şi ador soarele (mai ales pe plaja). cu absolutizările ei („sunt sin gurul care mă cunosc"). Are un stil.. dar şi cu analiza luc idă. Nu râdeţi . cu discernământul profund. Caracterizările 2 şi 3 aproape că descumpănesc şi prima în trebare pe care o declanşează în minte este: „doar atât?". Caracterizările 1 şi 5 redau adolescenţa în toată „splendoa rea" ei. extravaganţele sau chiar bizareriile ei (să ne amintim de „filosoful de 1 an". Lucrul pe care -1 detest este acela de a mi se da „sfaturi prieteneşti"! Nu ascult decât de doua persoane: TATA şi MAMA. Ca muzică populară prefer melodiile ardeleneşti şi în speciali cum cântă Dumitru Fărcaş. e perfect adevărat şi serios.. dar şi un pic exagerat („nu m-am supărat niciodată").") sau de înclinaţie spre metaforă şi chiar spre maximă („sunt imperfect. dar cel mai aproape de per fecţiune". „sunt rădăcina prielnică ce va deveni a rbore întreg"). de dorinţa fetei de a-1 cunoaşte pe Redford sau de a -şi cumpăra „Guernica").

sentimentele. O mână necunoscută a scris pe o hârtie. în aceste condiţii probabil că subiecţii respectivi. în faţa ei imediat ne vin în minte cu vintele lui Octavian Goga: „De multe ori privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile închise. este utilă deschiderea uşi lor şi obloanelor casei noastre sufleteşti nu doar pentru noi. vor reuşi să conştientizeze cât mai multe despre ei." Concluzia care se degajă de aici cred că este suficient de clară: dacă vrem să ne cunoaştem mai bine este necesar să ne deschidem uşile şi obloanele casei noastre sufle teşti. iar băiatul din caracterizarea 3 oferă câteva date perso nale.posedă. 145 . dacă a vem în vedere şi vârsta persoanei respective. să ne cântărim calităţile şi defectele. uzat. Caracterizarea 4 decepţionează. să ne analizăm gândurile. deoarece numai astfel ne vom „vedea" mai bine pe noi înşine. în colţ. nefolositor. ci că mai întâi ne oglindim în altul. ci şi pentru alţii. păstrând ceea ce merită şi azvârlind ce este vechi. să ne punem ordine în ele. opţiunile profesionale şi contradicţiile de care este cuprins. să pătrundem în ea. punându -şi tot rnai des întrebarea „Cine sunt Eu?". Mai mult decât atât. pentru ca abia apoi. în noi înşine. la poartă: Plecat fără adresă. Să ne reamintim că n -am venit pe lume cu o oglindă în mână. prin intermediul şi cu ajutorul acestuia. acţiunile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful