Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO n englez si OTAN n francez si spaniol) este o aliant politico-militar stabilit n 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat n Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 19 state din Europa si America de Nord. Alianta s-a format din state independente, interesate n mentinerea pacii si apararea propriei independente prin solidaritate politic si printr-o fort militar defensiv corespunztoare, capabil s descurajeze si, dac ar fi necesar, s raspund tuturor formelor probabile de agresiune ndreptat mpotriva ei sau a statelor membre. Initial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO. La constituirea NATO, ideea de baza a aliantei, mentinut timp de peste 50 de ani, era aceea a realizrii unei aprri comune, credibile si eficiente. n acest sens, n articolul 5 al Tratatului se specifica: Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice. Aceast fraz s-a referit la nceput la cazul n care URSS ar fi lansat un atac mpotriva aliatiilor europeni ai Statelor Unite, n urma cruia SUA ar fi trebuit s trateze Uniunea Sovietic ca si cum ar fi fost atacat ea nssi. Totusi temuta invazie sovietic din Europa nu a mai venit. n schimb, fraza a fost folosit pentru

prima dat n istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept rspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.

Istorie
La 17 martie 1948 Benelux, Franta, si Regatul Unit au semnat Tratatul de la Bruxelles care este o percuziune la ntelegerea NATO. URSS si statele aliate ei au format Pactul de la Varsovia n 1955 pentru a contrabalansa NATO. Ambele organizatii au fost forte oponente n rzboiul rece. Dup cderea Cortinei de Fier n 1989, Pactul de la Varsovia s-a dezintegrat. NATO si-a vzut primul angajament militar n Rzboiul din Kosovo, unde a pornit o campanie de 11 sptmni mpotriva statului Serbia si Muntenegru ntre 24 martie si 11 iunie 1999. Trei foste tri comuniste, Ungaria, Republica Ceh si Polonia, s-au alturat NATO n 1999 dup ce au fost invitate, la 8 iulie 1997. La ntlnirea de vrf de la Praga (Republica Ceh) din 21 noiembrie-22 noiembrie 2002, sapte tri au fost invitate spre a ncepe negocierile de aderare cu alianta: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Bulgaria si Romnia. Trile invitate s-au alturat NATO n 2004. Albaniei si Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-a comunicat c nu ndeplinesc criteriile economice, politice si militare si c vor trebui s astepte. Croatia a fcut o cerere abia n 2002. Decizia lui Charles de Gaulle de a revoca comanda militar francez n 1966 pentru a-si dezvolta propriul program de descurajare nuclear, a necesitat relocarea Centralei NATO din Paris, Franta la Bruxelles, Belgia pn la 16 octombrie 1967. n timp ce centrala politic este amplasat n Bruxelles, centrala militar si cea a Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE) sunt localizate la sud de Bruxelles n orasul Mons. La 13 septembrie 2001, NATO a invocat, pentru prima dat n istoria sa, un articol din carta sa prin care se ntelege c orice atac asupra unui stat-membru este considerat un atac mpotriva ntregii aliante. Asta a venit ca un rspuns la Atacul terorist de la 11 septembrie 2001. La 10 februarie 2003 NATO a nfruntat o criz serioas deoarece Franta si Belgia au mpiedicat procedura de aprobare tacit n privinta momentului la care s-ar lua msuri protective pentru Turcia n cazul unui posibil rzboi cu Irakul. Germania nu si-a folosit dreptul de veto, ns a spus c sustinea vetoul.

La 16 aprilie 2003, NATO a fost de acord s preia comanda Fortei Internationale de Asistent pentru Securitate (ISAF) n Afganistan n august acelasi an. Decizia a venit dup cererea Germaniei si Olandei, cele dou natiuni care conduceau ISAF la momentul ntelegerii. Ea a fost aprobat unanim de ctre toti cei 19 ambasadori ai NATO. A fost prima oar n istoria organizatiei cnd a avut loc o misiune n afara zonei atlantice. Canada a fost n original criticat pentru c i-a luat-o nainte ISAFei.

Aderarea Romaniei la NATO

Romnia a solicitat formal aderarea la NATO n 1993. Un an mai trziu, Romnia a fost primul stat care rspunde invitatiei lansate de NATO de a participa la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperrii euro-atlantice n materie de securitate, cu rol major n procesul de includere a noi membri n NATO. n aprilie 1999, NATO a lansat Planul de actiune n vederea admiterii de noi membri (Membership Action Plan - MAP). n cadrul acestui mecanism, Romnia si-a elaborat propriul Plan national anual de pregtire pentru aderare (PNA), care stabileste obiective, msuri si termene de realizare n vederea orientrii, sustinerii si evalurii eforturilor fcute n pregtirea pentru aderarea la Aliant. La Summit-ul NATO de la Praga (21-22 noiembrie 2002), pe baza evalurii progreselor nregistrate de statele candidate, sefii de state si de guverne ai trilor membre ale NATO au decis invitarea Romniei, alturi de alte sase state Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, s nceap convorbirile de aderare la Alianta Nord-Atlantic. Ambasadorii statelor membre NATO au semnat Protocoalele de aderare la NATO pentru Romnia si celelalte sase state invitate s adere, n cadrul unei ceremonii desfsurate la Bruxelles la 26 martie 2003. Dup semnarea Protocoalelor, pentru acomodarea cu modul de lucru al NATO, statele invitate au fost implicate treptat n activittile Aliantei, prin participarea, ca observatori, la lucrrile majorittii structurilor aliate. La 29 martie 2004, Romnia a aderat la NATO.

Structura NATO
Consiliul NATO sau Consiliul Atlanticului de Nord(CAN/NAC) este instanta superioar a Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord. Acesta se poate ntruni la nivelul Reprezentantilor Permanenti sau poate fi constituit din Ministrii de Stat, ai Aprrii ori din Primii-mini stri ai statelor membre. Consiliul are aceeasi autoritate indiferent de nivelul de reprezentare al componentilor si se ntruneste de dou ori pe sptmn, astfel: n fiecare marti pentru discutii informale, si n fiecare miercuri pentru sedinte ce vizeaz decizii. Adunarea Parlamentar a NATO Articol principal: Adunarea Parlamentar a NATO. Adunarea Parlamentar a NATO (NATO Parliamentary Assembly, NATO PA / Assemble parlementaire de l'OTAN, AP OTAN) a fost nfiintat n anul 1955 sub denumirea de North Atlantic Assembly (Adunarea Atlanticului de Nord) este un organism consultativ interparlamentar format din membri ai parlamentelor nationale ale statelor membre, numrul reprezentantilor nationali fiind propor tional cu numrul populatiei statelor membre si reprezint distributia politic a parlamentelor nationale. Presedintele n functie al AP OTAN este Karl A. Lamers. Cartierul General al NATO se afl la Bruxelles, Belgia. Un nou sediu pentru Cartierul General este n constructie ncepnd cu anul 2010, iar finalizarea lui este prevzut n anul 2015.[6]

- CHRICA DUMITRU-CORNELIU - ANUL II - FACULTATEA DE DREPT TITU MAIORESCU