Coloraţii şi coloranţi

1
COLORAREA

etapa prin care se urmăreşte

creşterea contrastului dintre
diferitele componente tisulare
prin modificarea indicilor de
refracţie ai substratului
morfologic cu ajutorul
coloranţilor .

2
COLORAREA
Tehnica de colorare depinde de
natura fixatorului utilizat şi de
ţesutul pe care dorim să îl
examinăm.

3
COLORANTUL
HISTOLOGIC
substanţă chimică colorată, de
obicei de natură organică, ce
poate intra în celulă ataşându-se
la nivelul componentelor
celulare şi permiţând astfel
diferenţierea lor optică.

Nu toate substanţele colorate

sunt coloranţi!
4
 COLORANŢI
- grupări cromofore –
purtătoare de culoare

- grupări auxocrome –
capacitatea de a colora

5
GRUPARILE
AUXOCROME
1. Ionizate ( principale ) – formează
legături electrochimice cu
substratul

 2. Neionizate ( secundare) –

formează legaturi de hidrogen cu
substratul. Acest tip de legatură
măreşte stabilitatea colorantului.
6
CLASIFICAREA
COLORANŢILOR

   - natura lor

   - caracterele chimice

7
CLASIFICAREA
COLORANŢILOR
După natura lor
    Naturali
- vegetali : hematoxilina
,safranina , orceina , turnesolul
 - animali : carminul

Sintetici : albastru de metil

8
CLASIFICAREA
COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice
    Acizi
– sunt de obicei săruri de
acizi organici , gruparea
auxocromă principală fiind
încărcată electric negativ.

- se ataşează pe un substrat
morfologic încărcat electric
pozitiv 9
CLASIFICAREA
COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice

Bazici – gruparea auxocroma

principală încărcată electric
pozitiv , deci se va ataşa pe un
substrat încărcat negativ
  

10
CLASIFICAREA
COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice
Neutri – grupări auxocrome
principale încărcate electric
pozitiv şi negativ, fiind soluţii
apoase de coloranţi bazici şi acizi
într-o anumită proporţie

11
MECANISMUL COLORĂRII

PROTEINELE - substratul
molecular la nivelul cărora se
fixează coloranţii prin legături
electrochimice şi de hidrogen.

12
MECANISMUL COLORĂRII
In funcţie de tipul grupărilor
ionizabile din structură ,
proteinele sunt
1    acide
2    bazice
3    neutre

13
MECANISMUL COLORĂRII
Colorant bazic – substrat
(=proteina) acid (ex:
hemalaunul)

Nucleul – caracter bazofil:

albastru-închis / violet

14
MECANISMUL COLORĂRII
Colorant acid – substrat bazic
(ex: eozina)

Citoplasma – caracter acidofil:

roz/roşu

15
Evidentierea
componentelor celulare
( hemalaun-eozină)

16
ETAPELE COLORĂRII
1. Deparafinarea
2. Hidratarea
3. Mordansarea ( la nevoie)
4. Colorarea propriu-zisă
5. Spălarea
6. Deshidratarea
7. Clarificarea
17
 METODE DE COLORARE

1. In funcţie de momentul colorării

2. Dupa nr. de coloranti utilizaţi
3. După mecanism
4. După metoda de obţinere a
coloraţiei optime
5. In funcţie de raportul dintre
rezultatul colorării şi culoarea
colorantului
18
Momentul colorării
 Vitale - colorant vital care
este încorporat de animal în
timpul vieţii; persistă numai
atât timp cât celulele
supravieţuiesc în vitro

     Permanente – pentru

colorarea preparatelor
permanente 19
  Număr de coloranţi
a    Simple – foloseşte un singur
colorant

b    Combinate (policromă) – 2 sau

mai mulţi coloranţi
                      i.      Succesivă
                     ii.      Simultană, ex . :
hemalaun - eozină, azan
20
Mecanism
- directă –simplu contact
dintre colorant si substrat

- indirectă necesită prezenţa

unui mediator sau MORDANT ,
între colorant şi substrat.
Acesta fixează colorantul de
componentele celulare.

21
Metoda de obţinere a coloraţiei
optime
- progresive – prin adăugări
succesive pâna se ajunge la
momentul optim de colorare

- regresive - prin acţiunea

prelungită a colorantului până
la obţinerea unei supracolorări ,
apoi se acţionează cu un agent
chimic decolorant
(diferenţiator) (ex. Coloratia 22
 Rezultatul colorării şi
culoarea colorantului
-  Ortocromatică – substratul
se colorează în aceeaşi culoare
ca şi cea a colorantului

-  Metacromatică - substratul
se colorează în altă culoare ca
cea a colorantului

23
IMPREGNARI METALICE

 PRINCIPIU: precipitat de metal

care se depune pe diferitele
elemente de tesuturi
evidenţiind structuri care în
mod obisnuit nu se colorează
cu coloranţi.

- cele mai folosite sunt : Ag , Au ,

Os , Hg.
24
IMPREGNARE
ARGENTICĂ
- folosită pentru evidenţierea
elementelor din ţesutul
epitelial, conjunctiv şi în
cercetarea sistemului nervos.

Rezultate: structurile vizate

sunt colorate în negru.

25
Coloraţia Componen Rezultate
ţi

26
COLORAŢIA
HEMALAUN EOZINĂ
 2 coloranţi:
1    - hemalaunul – colorant bazic
2    - eozina – colorant acid

REZULTATE
  - nuclei – albastru - violet
- citoplasma – roz- rosu
27
HEMALAUN-EOZINĂ

28
 COLORAŢIA HEMALAUN –
EOZINA CU ALBASTRU DE
METIL
- coloratie REZULTATE
tricromă 1.     Nuclei –
1.     hemalaun violet
2.     eozina 2.     Citoplasma
– albastru –
3.     albastru cenusiu
de metil 3.     Fibrele de
colagen – 29
COLORAŢIA HEMALAUN –
EOZINA CU ALBASTRU DE
METIL

30
COLORATIA VAN
GIESON
- coloratie REZULTATE
tricromă 1.     Nuclei –
1.     negri
hematoxilina 2.     Citoplasma
– galben
ferică
3.     Fibre de
2.     acidul colagen – roşu
picric intens
3.     fuxina 31
VAN GIESON

32
COLORATIA MASSON
- coloratie REZULTATE
tricromă 1.     Nuclei –
1.     negru
hematoxilină 2.     Citoplasma
ferică – roşu – violet
2.     soluţia deschis
colorantă A ce 3      Fibrele de
conţine fuxină colagen –
acidă albastru intens
3.     soluţia 33
COLORATIA MASSON

34
 COLORATIA MALLORY
 Se utilizează : REZULTATE
1.     fuxină acidă 1.     Nuclei - roşu
2     albastru intens
Mallory ( contine 2.     Citoplasma – roşie
albastru de anilina 3.     Fibre de colagen
şi orange G )
şi reticulină – albastru
4.     Ţesut muscular
neted - violet
 
5.     Ţesut muscular
striat - roşu – 35
COLORATIA MALLORY

36
 COLORATIA AZAN
- azocarmin C REZULTATE
Nuclei – roşu – viu
- albastru
Citoplasma – roşu
Heidenhein , cu
anilină şi Fibre de colagen şi
reticulină – albastru
orange G
deschis
Ţesut muscular striat –
roşu , orange sau
galben
37
COLORATIA AZAN

38
COLORATII CITOLOGICE
 
- utilizate pentru evidenţierea
anumitor organite celulare

39
 METODA CAJAL DA
FANO
- evidenţierea complexului Golgi

REZULTATE
 Nuclei – necoloraţi
 Aparatul Golgi – reţea
perinucleară de culoare neagră
 Citoplasma – aurie

40
METODA CAJAL DA
FANO

41
METODA
HEMATOXILINA FERICA
REGAUD
- evidenţierea mitocondriilor

REZULTATE
Nucleu – necolorat
Nucleol – negru
Mitocondrii –puncte negre
 
42
METODA
HEMATOXILINA FERICA
REGAUD

43
TEHNICI DE EXAMINARE A
TESUTULUI EPITELIAL
IMPREGNAREA
ARGENTICA RANVIER

 - evidentierea interstiţiului
dintre celulele epiteliului din
seroase – limitele intercelulare
apar net în culoarea neagră

44
IMPREGNARE ARGENTICA
ŢESUT EPITELIAL

45
 TEHNICI SPECIALE DE
EXAMINARE A TESUTULUI
CONJUNCTIV
 
COLORAŢIA CU ALBASTRU DE
TOLUIDINĂ
- granulaţiile din mastocite prin
coloraţie metacromatică în
roşu – violet
 
46
47
 TEHNICI SPECIALE DE
EXAMINARE A TESUTULUI
CONJUNCTIV
METODE PENTRU EXAMINAREA
FIBRELOR CONJUNCTIVE
 
1.     Fibrele de reticulină – se
examinează folosind o metoda electivă
- IMPREGNAREA ARGENTICA – şi apar
colorate în negru
2.     Fibrele elastice – se poate utiliza
coloraţia cu
a.     Rezorcin fuxina - albastre 48
b.    Orceină – cafeniu - roscate
Fibre elastice – orceină Fibre
reticulină –
impregnare argentică

49
 TEHNICI SPECIALE
PENTRU EXAMINAREA
ŢESUTULUI MUSCULAR

METODA HEIDENHEIN
- evidentiază structura periodică
a miofibrilelor. Se remarcă
alternanţa de zone clare şi
întunecate.
 

50
METODA
HEIDENHEIN

51
Metode speciale pentru
evidenţierea ţesutului
nervos
- metoda Nissl
- impregnare argentică
- Evidenţierea tecii de mielină
prin fixare cu tetraoxid de
osmiu

52
Impregnare Ag Nissle

53
54