SINTEZE

Subiectul 1 Filosofie si drept

Filozofia etimologic din graca veche+ - ohilic dragoste ] dragoste de -sophia- intelepciune ] intelepciune Filozoful are o perspectiva aparte asupra lucrului, deosebit de aceea a unui om de stiinta , specializata intr-un domeniu particular al cunoasterii. Ex. Platon considera ca filozofia se naste din uimire Aristotel adauga sentimental de mirare al omului fata de lucruri pe care altii nici nu le iau in consideratie. Filozofia se afla pretutindeni unde omul prin gindire devine constient de sine, ea este prezenta peste tot, pentru ca omul gandeste, filozofeaza.

Subiectul 2 Obiectul si problematica filozofiei dreptului

Obiectul Filosofiei dreptului se determin pornind de la identificarea acestei ramuri a filosofiei n cadrul Filosofiei practice. Filosofia dreptului studiaz conceptual universal al dreptului (Giorgio del Vecchio), studiaz ideea dreptului, conceptual dreptului si realizarea acestuia (Hegel), cerceteaz rostul omenesc al dreptului(P.M. Cosmovici). Filosofia dreptului este disciplina care defineste dreptul n universalitatea sa logic,cerceteaz originile si caracterele generale ale dezvoltrii sale interne si l preuieste dup idealul de justiie afirmat de raiunea pur.( ideile lui Giorgio del Vecchio) Concluzie: Filozofia dreptului este aceea ramura sau parte a filozofiei ce priveste dreptul in esenta sau universalitate spre deosebire de stiinta dreptului in natura si caracterele sale particulare.

Subiectul 3 Necesitatile filozofiei dreptului. a) intrebari fundamentale ce preocupa omul la nivel filosofic (a se vedea lucrarea Logica
1.ce pot sa stiu?; 2.ce trebuie sa fac?; 3.ce imi este ingaduit sa sper?; 4.ce este omul?). Raspusuri : 1. ce pot sa stiu? referitoare la limitele ratiunii umane, doctrina este si aici deosebit de diversa, pozitionata fiind, de asemenea, la extreme. Astfel, exista adeptii teoriei potrivit careia, date fiind capacitatile dovedite stiintific ale creierului uman, procesul de cunoastere s-ar limita/se limiteaza strict la aceste capacitati. Exista insa si numerosi adepti ai teoriei infinitului ratiunii umane, sustinuta aceasta de argumente de la cele mai simple, precum acela potrivit caruia cine poate sa aiba o viziune asupra Universului, poseda o capacitate nelimitata de cunoastere, pana la argumente ce tin de tehnologia informatiei si care afirma ca acela care poate crea un

computer super sofisticat, categoric, are o minte mult mai complexa si mai puternica decat obiectul creatiei sale. 2. ce trebuie sa fac? raspunsul sau continutul acestei intrebari are in vedere, mai ales, latura etica, latura morala a conduitei fiintei care, odata inzestrata cu informatie la maximum capacitatii sale de asimilare, se poate simti atat de puternica, incat nu ar trebui sa i se limiteze manifestarea externa. 3. ce imi este ingaduit sa sper? se ridica mai multe probleme care ating, in buna masura, sfera locului si rolului omului in Univers. Practic, cea mai complicata controversa legata de fiinta umana. 4. ce este omul? aceasta le cuprinde pe toate celalalte trei (este o intrebare valoroasa). Sensul existentei umane poate fi apreciat ca fiind acela potrivit caruia omul este dator ca, pornind de la dat-ul propriei sale fiinte, sa desavarseasca un construct al fiintei sale. Doar Kant vine si raspunde la cele 4 intrebari fundamentale, Giorgio del Vecchio asaja si pozitioneaza filozofia si o imparte dupa anumite criterii. Conditia umana este aceea care reprezinta scopul constructului sau al constructiei pe care fiecare individ o savarseste asupra propriei sale persoane. b) teoria cunoasterii - ce este realitatea?(lucrarea Parabola pesterii Republica. In gandirea greceasca filosofia se naste din uimirea si contemplatia realitatii, a ceea ce se destainuie privirii.Pentru Platon, prin actul de a filosofa, se produce o orientare a omului catre esenta sa - filosofia era inteleasa ca paideia, ca educatie a firii umane, sufletul fiind eliberat inspre cunoastere ( a formelor, a Ideilor, a inteligibilului) - parabola pesterii: imaginile din pestera sunt parte a sferei sensibilului (intemeiate prin credinte, opinii, presupuneri), in timp ce dezlegarea din pestera simbolizeaza esenta sufletului, care se rupe de ceea-ce-este (care pentru Platon nu e realitatea, ci lumea umbrelor realitatea e doar aceea a Ideii).Rezulta de aici ca filosofia e un mijloc care conduce spre cunoasterea Ideilor (in speta Ideea Binelui numai prin ea cunoasterea devine utila). Prizonierul din pestera iese afara in cautarea adevarului (aletheia), Heidegger, reluand acest mit in Doctrina lui Platon despre adevar afirma ca aletheia insemna stare-de-neascundere adica la origini, adevarul e ceea ce a fost smuls printr-o lupta, dintro stare-de-ascundere. Starea-de-neascundere este acelasi lucru cu corectitudinea provirii: lumina apare in mit ea e foc in pestera si soare in afara pesterii la lumina se raporteaza privirea, dar pentru a putea privi si descoperi starea-de-neascundere privirea trebuie formata (paideia) pentru a percepe ceea ce lumina dezvaluie.

Subiectul 4 Momente din filozofia dreptului ca istorie

A, Socrate

a. antichitate
Socrate: Invatatura si activitatea sa non-conformista a trebuit sa o plateasca cu viata Socrate (469-399 i.e.n.); dupa ce a fost acuzat de impietate si de coruperea tineretului prin invatatura sa a fost condamnat la moarte si silit sa se sinucida. Socrate n-a scris nimic, tot ce stim despre invatatura lui o stim din relatarile, adesea divergente, ale lui Platon si Xenofon; incat cu greu poate fi disociata conceptia sa de cea a lui Platon. Nu facea parte din randurile sofistilor, dar avea multe puncte comune cu acestia si era prieten cu cei mai renumiti dintre ei.

Asemenea sofistilor, Socrate prefera si el ca in locul unor probleme de stiinta sa dezbata problemele morale ale omului, supunand examenului ratiunii obiceiurile si institutiile. Asemenea sofistilor, sustinea ca "virtutea este stiinta", deci poate fi invatata de oameni; in schimb, era de parere ca stiintele pozitive nu pot 959h73j garanta armonia si ordinea sociala. Pe de alta parte, Socrate practica si el metoda dialectica, dar nu exercitiile de virtuozitate verbala pura, prin care sofistii ajungeau la concluziile unui individualism egoist sau ale nihilismului etic. Dimpotriva, pentru Socrate exista valori umane certe, dar carora el nu le gasea un fundament rational, sustinand ca o "voce interioara" il impiedica de la ratiuni rele. Insusindu-si si totodata spre a ilustra maxima scrisa pe frontispiciul templului din Delfi: "Cunoaste-te pe tine insuti", Socrate invata ca scopul omului nu este acumularea unui mare numar de cunostinte, ci dragostea de intelepciune - "filozofia". Aceasta virtute, care este stiinta despre bine si adevar, consta in efortul omului de a se studia pe sine, spre a descoperi in propriul sau suflet ceea ce este, in insasi firea sa, valoare universala si eterna: Binele. Binele deci consta intr-o continua cautare a binelui; la fel Adevarul. Cautarea neintrerupta a binelui si a adevarului da nastere comportamentelor juste si virtuoase. "Nimeni nu face raul in mod voit" - spune Socrate - ci din nestiinta: din faptul ca ignoreaza cautarea binelui si a adevarului. Exista asadar la Socrate o legatura intima intre virtute, stiinta, bine si suflet; caci raspunsurile pe care omul ajunge sa si le dea cautand binele si adevarul trebuie sa vina din suflet, si sa se traduca in actiunile etice si politice pozitive. Aceasta ii va procura omului fericirea sufleteasca - ce consta intr-o comportare moderata, corecta, dreapta, si in respectarea aproapelui, a legilor, cetatii si a zeilor. - Ceea ce trebuie sa caute si sa descopere omul sunt in primul rand valorile etice si raporturile lor cu actul cunoasterii si cu societatea. In aceasta privinta, Socrate nu numai ca a afirmat, dar - cand prietenii sai voiau sa-l salveze de la moarte, ceea ce el a refuzat a si demonstrat, prin exemplul tragicului sau sfarsit, ca omul trebuie sa se supuna legilor, chiar cand acestea sunt nedrepte sau aplicate nedrept. Parintele spiritual al lui Platon, Socrate a fost "cea mai mare figura a istoriei gandirii grecesti; din el vor deriva, direct sau prin intermediari, toate curentele ulterioare ale filozofiei" (L. Robin). Toate aceste scoli si curente vor suferi, in mod egal, si influenta sofistilor Protagoras si Gorgias, si pe aceea a lui Socrate.

B, Platon
Platon (cca 427-347 i.e.n.), nascut intr-o familie nobila si bogata, a studiat pictura, a compus tragedii si a scris poezii nu lipsite de imaginatia si sensibilitatea pe care le vom regasi si in proza dialogurilor sale, ca in aceasta epigrama : "Lin langa pinul alpin, umbritor si cu limbi fosnitoare, Fa-ti calatorule drag, un popas, caci sub brizele marii Curge-un izvor cantaret, cu placute volute de flaut, Unge-ti cu cantecul lui ostenelile genelor tale !" A trit n preajma lui Socrate pn la moartea acestuia; a cltorit n Egipt (oprindu-se mai mult la Heliopolis, sediul cu vechie tradiie al nelepilor-preoi egipteni, la Taranto i, de trei ori, la Siracuza. Aici, ca invitat al tiranului Dionysios I, Platon ar fi dorit s vad aplicate n practic reformele politice pe care le preconizase n utopicul su stat ideal. n anul 387 .e.n. la Atena a fondat Academia cel mai

important centru de cultur al Greciei Antice, i care i-a continuat activitatea pn n 529 e.n. Aici i-a desfurat marele filosof activitatea, prednd n mod gratuit lecii timp de 30 de ani. Opera lui Platon, pstrat probabil n ntregime, cuprinde 34 de scrieri n form de dialog i 13 scrisori. Fiecare dialog este centrat pe o anumit idee sau problem. n cele din prima sa perioad ( Apologia lui Socrate, Criton, Ion, Gorgias, Protagoras, Hippias I i II .a.) Platon polemizeaz cu sofitii i ia aprarea doctrinei lui Socrate, expus ntr-un fel care face imposibil o distincie cert ntre ideile maestrului i cele ale discipolului. n dialogurile din epoca maturitii ( Fedon, Symposion, Republica, Fedru) Platon i expune propria-i doctrin despre Idei; iar despre Fiin, n dialogurile din ultima perioad ( Parmenide, Teetet, Sofistul, Timeu, Legile).

C, Aristotel
Aristotel, cel mai original discipol al lui Platon, este mplinitorul raionalismului ntemeiat de ctre Socrate i mbogit de Platon. n opere nepieritoare, Aristotel a lsat cea mai sistematic i mai enciclopedic motenire cultural. Dup coninut, operele aristotelice pstrate se mpart n patru categorii: 1) opere de logic, 2) metafizic, 3) opere naturaliste, 4) opere de etic, politic, retoric i poetic. Lucrrile sale cele mai importante care privesc filosofia dreptului sunt "Etica Nicomahic" i "Politica". Pentru Aristotel, ca i pentru Platon, binele suprem este fericirea produs de virtute. Statul este o necesitate nu este o simpl alian, este o uniune organic perfect, care are ca scop virtutea i fericirea universal. El reglementeaz viaa cetenilor prin intermediul legilor, care domin ntreaga via, pentru c indivizii nu-i aparin lor, ci Statului. Omul este chemat de nsi natura sa la viaa politic. Coninutul legilor este justiia, al crei principiu este egalitatea. El distinge mai multe tipuri de justiie caracteristice dreptului.

D, Ciceron
Ciceron (a trait din 106-43 inaintea erei noastre ) a fost filozof sic el mai bun orator al activitatii. Cicero, a fost un om dotat cu caliti excepionale, cu mari defecte i cu o fire foarte complex. Filosof, avocat, politician, estet, a fost asasinat de oponenii politici. Pentru Cicero exist un drept deasupra tuturor legilor omeneti, care descinde din aceeai raiune din care descinde nsi ordinea universal. Reflecia superioar asupra dreptului-filosofia dreptului trebuie "s pun n lumin natura dreptului, iar ea trebuie cutat n natura omului; apoi trebuie studiate legile de guvernare a cetilor i numai dup aceea urmeaz s discutm despre legile i statutele popoarelor, aa cum au fost ele stabilite i scrise, fr a omite nici drepturile civile ale poporului nostru". Legile au n ele ceva nepieritor, deoarece ele deriv nu din prerile variabile ale oamenilor, ci din natura noastr, care se conduce dup voina divin. Cicero apreciaz c nu tot ce se cuprinde n legile pozitive i datini este just i bun. Ignorana i attea defecte omeneti se pot amesteca n furirea legilor, aa c sunt unele legi care nu-i merit numele acesta, tot aa cum sunt "leacuri" date de vrjitori sau ignorani dar care nu merit numele de "leacuri". Numai cnd este just o lege merit consideraie, iar criteriul de apreciere a "justului" Cicero l gsete n acest sim intim de discriminare pe care l numim "contiin valoric". El apr dreptatea chiar i

mpotriva dreptului, considernd c uneori rezult nedrepti dintr-un anumit abuz al legii i dintr-o interpretatre extrem de ingenioas, dar neltoare a dreptului, nct maxima "summum ius summum injuria" (maximum de drept, maximum de injustiie) a devenit un proverb intrat n uz. Cicero a fost cel mai mare avocat al latinitii.

b. evul mediu A. Aureliu Augustin

Aureliu Augustin Punctul de plecare al filosofiei lui Augustin este lupta contra scepticismului i setea dup un adevr absolut, mai presus de orice ndoial, care poate fi gsit n dogmatismul credinei. Pentru Augustin, adevrul raional este o confirmare a credinei, "nelege pentru ca s crezi", iar credina duce la raiune "crede pentru ca s nelegi"; aadar credina nu este mpotriva raiunii, ci, cel mult, este deasupra ei, e supraraional. Scepticismul, ori nu este nimic, ori este o eroare, cci dac ne ndoim trebuie s avem un adevr mai presus de ndoial; omul nu poate tri fr adevr. Dup Augustin, adevrul este n sufletul omului, n gndirea i simirea sa. Dumnezeu este izvorul Adevrului, este temelia existenei i principiul binelui. Drept i just nu poate s fie ceva dect prin puterea ce vine de la Dumnezeu i prin protecia bisericii.augustin face distincie ntre "legea etern" i "legea natural". Prima este nsi voina Lui Dumnezeu, pe cnd cea natural este un fel de ntiprire a legii eterne n fiina noastr. Legile pozitive, trebuie s derive din cele naturale i au ca menire s apere pacea i ordinea social stabilit de Dumnezeu. Dac ns unele dintre ele nu deriv din legea natural, atunci respectarea lor nu este obligatorie.

B. Toma D'Aquino
Toma D`Aquino, a fost un intelectualist i un raionalist, n opera sa el izbutind s contopeasc aristotelismul cu dogmele bisericii i cu ideile lui Augustin, alctuind un sistem ce a dinuit pn astzi ca model al filosofiei catolice. Greutile pe care Toma D'Aquino trebuia s le nving erau destul de mari; trebuia s lase la o parte tot ceea ce n Aristotel era nefolositor sau primejdios bisericii, iar din ceea ce rmnea trebuia s nale un sistem teologic-filosofic n care fiecare adevrat cretin s-i gseasc un anumit loc, susinut cu energie, i, n acelai timp, un sistem care, dei coerent, s fie mldios pentru a putea primi toate ideile mai folositoare bisericii. Pentru c a izbutit s treac peste aceste greuti, tomismul a supravieuit pn astzi, iar prin el Aristotel a fost convertit pe fa la catolicism. Pentru Toma D`Aquino, credina este Raiunea divin la nivelul omenesc, un reflex mrginit al adevrurilor infinite. Omul triete pentru a nelege lumea i a contempla adevrurile eterne. Legea divin se gsete n nelepciunea lui Dumnezeu. ns, din nefericire, nu toate adevrurile credinei pot fi dovedite raional, adic nu tot ceea ce este n Biblie i n prinii bisericii este i n Aristotel. Sunt dogme ce rmn i vor rmne peste puterile raiuni, accesibile numai credinei. i chiar mai mult, fiindc nu pot fi dovedite, ci numai crezute, aceste dogme dobndesc o autoritate mai nalt, autoritatea revelaiei, cci ce poate fi mai de pre dect s avem ncredre n lumina superioar a harului dumnezeiesc.

c. epoca moderna

A. Immanuel Kant
Importana operei sale depete cu mult limitele filosofiei dreptului. El reprezint n filozofie o nou direcie: criticismul. Problema kantian este deci, de a supune i raiunea nsi unei critici. Kant distinge dou specii de judeci: analitice i sintetice. Judecile analitice sunt acelea n care predicatul aparine subiectului, fiind coninut implicit n conceptul acestuia. Judecile sintetice, sunt judeci extensive, adugndu-i noiunii obiectului un predicat. El mai distinge ntre cunoaterea apriori i cunoaterea aposteriori: "n cele ce urmeaz, vom nelege deci prin cunotine apriori nu pe acelea care au loc independent de experien, ci pe acelea care sunt independente de orice experien. Acestora le sunt opuse cunotinele empirice sau acelea care sunt posibile numai aposteriori, adic prin experien". Kant distinge ntre raiunea pur, despre care am fcut cteva referiri, prin care omul ncearc s cunoasc lumea rspunznd la ntrebarea "ce este" i raiunea practic, la care recurgem cnd vrem s ne orientm aciunile, ntrebnd "ce trebuie s fie?". Fiecare dintre indivizi posed o voina liber, ca pe un bun nnscut i inalienabil, ns convieuirea dintre voinele libere ar fi cu neputin, dac nu ar interveni limitarea lor reciproc. Aceast limitare reciproc este dreptul, care ne apare ca o totalitate de condiii n care voina liber a fiecruia poate exista cu voina liber a tuturora, n conformitate cu o lege universal a libertii. Kant caracterizeaz un stat fie n funcie de forma stpnirii, adic de numrul de persoane care dein puterea de stat suprem, fie dup modul de conducere sau forma de guvernare, "care se refer la modul ntemeiat constituional ... prin care statul i folosete omnipotena" (Kant, "Spre pacea etern"). Dup forma stpnirii, filosoful opereaz distinct obinuit ntre autocraie sau puterea princiar (unde unul singur conduce), aristocraie sau puterea nobililor (unde unii, crmuiesc) i democraie sau puterea poporului (unde toi posed puterea suprem). Potrivit lui Kant, de cea mai mare importan pentru asigurarea libertii de gndire este nu forma de conducere, ci forma de guvernare. Aceasta este fie republican, fie despotic. n explicaia kantian, republicanismul separ puterea executiv (a guvernului) de cea legislativ, n timp ce despotismul unific cele dou puteri, statul ratificnd autoritar legile pe care el nsui le-a dat..

B. Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Prin filosofia lui, a avut un mare impact asupra lumii contemporane. n gndirea sa se afl cheia tuturor marilor ideologii aprute ncepnd cu secolul al XIX-lea: liberalismul, marxismul, fascismul. Principalele opere scrise de Hegel, sunt "Fenomenologia spiritului", "tiina logicii", "Filosofia dreptului", "Prelegeri de estetic". Concepia lui fundamental este idealismul absolut n sens obiectiv. Pentru Hegel, ceea ce e raional este real i ceea ce este real este raional. El face din contradicie nsi baza filosofiei sale, iar sarcina raiunii este s medieze ntre ele, s le mpace. Spiritul obiectiv, se prezint n trei forme: drept, moral i obicei, iar spiritul subiectiv se mparte n: suflet, contiin i raiune. Cele mai nalte culmi le atinge spiritul absolut n alte trei forme: arta, religia i filosofia. Aadar dreptul apare ca prim form a spiritului obiectiv. Primul aspect al dreptului, este obiectiv i exterior persoanei: este dreptul abstract. Al doilea este antiteza primului, moralitatea subiectiv. Sinteza este al treilea moment: realitatea moral i social, moralitatea obiectiv Hegel distinge n istoria omenirii trei mari momente ale progresului ideii de libertate i, corespunztor, ale istoriei reale, practice. Orientalii ar fi cei care au ajuns iniial la ideea libertii, dar ei au tiut c doar un singur om este liber i acesta ar fi motivul pentru care au trit n cadrul unor despoii, al opoziiei dintre despot i toi ceilali. Pe o a doua treapt sunt situate popoarele grec i roman, care au tiut

c numai unii oameni sunt liberi i de aceea ar fi fost scindai n stpni i sclavi, n liberi i neliberi. n fine, n cadrul cretinismului i, apoi, al ideologiei moderne, care au avansat ideea egalitii tuturor oamenilor, naiunile germanice ar fi cele care au ajuns la contiina c omul ca atare e liber. Formele de organizare social sunt: familia, societatea civil i statul. Familia este prima rdcin etic a statului, societatea civil este o realitate economic fondat pe interese egoiste i antagoniste aleindivizilor, iar statul este imaginea raiunii eterne, garanie a binelui comun.

C. Charles Montesquieu
Charles Montesquieu A rmas n contiina contemporanilor i a posteritii prin lucrarea sa fundamental "Despre spiritul legilor", despre care s-a spus c este cea mai complet n domeniul politicii de la Aristotel pn atunci. Legile societii nu-i apar lui Montesquieu ca impuse n mod arbitrar, ci ca raporturi necesare, decurgnd din natura lucrurilor. Legile n neles juridic, n materie politic penal, civil, sunt realizri necesare, n funcie de o serie de factori diferii, care pot s varieze dup condiiile de spaiu sau dup condiiile de timp ale istoriei: forma de guvernmnt, diferitele forme de libertate politic, climatul sau natura teritoriului, precum i o serie de condiii dobndite n decursul experienei sociale, cum sunt moravurile, comerul, ntrebuinarea monedei, credinele religioase, etc. Teoria lui Montesquieu despre separarea puterilor statului a avut i are o mare rezonan contemporan. Principiul ei director const n faptul c "pentru a mpiedica abuzul de putere, lucrurile trebuie astfel ornduite, nct puterea s ngrdeasc puterea". n acest sens, Montesquieu descrie i argumenteaz c n fiecare stat exist trei feluri de puteri: puterea legislativ, puterea executiv privitoare la chestiunile care in de dreptul ginilor i puterea executiv privitoare la cele ce in de dreptul civil, adic puterea statului. ntreaga sa oper ni-l dezvluie ca pe un militant pentru dreptul popoarelor, un aprtor pasionat al relaiilor panice ntre ri, al prieteniei i colaborrii dintre ele. n domeniul dreptului internaional, opera lui Montesquieu nu-i gsete egal n ntreaga literatur juridic a secolului su.

D. Thomas Hobbes
A fost apreciat ca unul dintre cei mai importani autori de filosofie a dreptului. Premisele filosofice de la care el pleac pentru a deduce concepia sa politic sunt: omul nu este sociabil de la natur, omul este n mod natural egoist, caut numai binele su propriu, este insensibil fa de cel al altora. Dac omul ar fi guvernat numai de natura sa, ar trebui s se recunoasc drept inevitabil un rzboi permanent ntre fiecare individ i semenii si, potrivit dictonului "homo homini lupus". Hobbes afirm posibilitatea de a iei din acest impas, graie unui contract care conine renunarea fiecrui individ la acea libertate nengrdit, proprie dreptului natural renunare n favoarea unui suveran care impune legile i stabilete ce este just i injust, licit i ilicit. Acesta este statul, o creaie artificial, o main omnipotent, care putere nelimitat asupra indivizilor. Prin aceasta, Hobbes se arat reprezentantul tipic al absolutismului care prin centralizarea puterii politice suprim libertatea de frica anarhiei i a desfrului. Thomas Hobbes a plecat de la premisa c, n starea de natur, ntre oameni exist o discordie generalizat, un rzboi al tuturor contra tuturor ("bellum omnium contra omnes"), pentru c n natura uman ar exista trei cauze ale tendinei spre agresiune:

1) spiritul de concuren (care genereaz lupta pentru ctig) 2) spiritul de nencredere (determin lupta pentru asigurarea propriei securiti) 3) dorina de glorie (provoac lupta pentru reputaie) Hobbes a considerat c n natura uman exist, de asemenea, trei pasiuni care i-au determinat pe oameni s ncheie un contract (pact) de neagresiune i s se asocieze, i anume: teama de moarte, dorina de a-i procura bunurile necesare pentru a tri bine i sperana de a-i realiza bunstarea prin industrie. Or toate cele trei pasiuni necesitau o asociere potrivit unui acord de pace. n consecin, legile fundamentale ale pactului, numite i legi naturale (deoarece corespund unor tendine ale naturii umane), vor fi urmtoarele: legea pcii, legea libertii i legea egalitii.

d. epoca contemporana A. Giorgio del Vecchio

Giorgio del Vecchio spunea despre Djuvara ca este mai presus de totitrebuie sa fie recunoscut nu numai ca cel mai mare ginditor roman dar si ca unul dintre cei mai mari ginditori contemorani in domeniul filozofiei juridice. Giorgio del Vecchio a fost jurist, professor de filozofie a dreptului si autor. Lucrarea de referinta este lucrarea Justitiei.

B. Mircea Djuvara
A fost personalitatea reprezentativ a culturii juridice romneti din perioada interbelic a Romniei, un teoretician i filosof al dreptului. El concepe Teoria general a dreptului dintr-o perspectiv sintetic, generalizatoare, care reine ceea ce este persistent n drept, permanenele juridice. Aceast perspectiv juridic asupra dreptului, se completeaz cu perspectiva filosofiei dreptului, care "pornete de la filosofie, de la concepiile despre via i le confrunt cu rezultatele tiinei, caut s ajung la rezultatele sale"

Subiectul 5 Metode de studiu utilizate de catre filosofia dreptului a. ce se intelege prin metoda de studiu.
Prin metoda se intelege in general calea urmata de gindire sau de actiune practica in investigatiile lor, calea de urmat pentru a ajunge la adevar.Etimologic methodus deriva din meta- dupa, catre si ados- cale drum ( in graca).Prin metoda se intelege calea urmata de gindire in perpetuarea ei miscare spre adevar.

b) clasificarea metodelor si descrierea lor: metoda inductiva,metoda deductiva,metoda logica,metoda istorica si metoda sociologica.
1. metoda inductiva prin intermediul careia pornindu-se de la un caz particular se ajunge la generalizarea acestuia sau mai prcis la indentificarea elementelor generale caracteristice cazului particular.

2.metoda deductive parcurderea drumului invers de la cazul general la cazul particular 3. metoda logica- Aplicarae ei in cercetarea juridica presupune utilizarae legitatilor, principiilor, operatiilor si procedurilor logice la nivelul standarelor stiintei in diversele sale ipostaze calsice sau mai recente. 4.metoda istorica- Reclama apelul sistematic la istorie. Mark Bloth in lucrarea apologica spune Faptele nu vorbesc decit celui care sties a le intrebe. 5.metoda sociologica- instituire metodei socilogice ete indesolubil legata de nevoia nasterii stiintifiice a vietii sociale. Existenta dreptului este corelata existentei sociala si toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice.

Subiectul 6. Scoli si curente in universul juridic

a) scoala dreptului natural. Originea concepiei dreptului natural o gsim nc n antichitatea greac, la filosofii greci i apoi la cei romani. Gndirea greac era impregnat de caracterul sacru al legilor, nrdcinate n tradiiile cele mai vechi. Se fcea distincie ntre legea natural i legea scris, ntre justiia natural i cea legal.Principiul major al dreptului natural este propria sa consacrare. Hugo Grotius ete considerat ca intemeietor al scolii dreptului natural Natura sociabila si morala a omului conduce la ideea contractului social, la constituirea comunitatii umane. Istoria dreptului natural este ratiunea umana. Dreptul si autoritatea umana exista numai pentru protejarae individului care poseda drepturi inalienabile spune Thomas Holbes, iar functia contractului social este aceea de a apara drepturile naturale ale omului. b) scoala istorica a dreptului. Principalele teze ale scolii istorice: - dreptul se naste in mod spontan . Dreptul nu trebuie creat ci se creeaz singur ca un fenomen natural ca i limba, arta literatura popular. - dreptul este produsul colectiv al desfasurarii istorice al vietii unui popor - nu legea ci cutuma reprezinta principalul izvor al dreptului - legiuitorul este numai un organ al constiintei naturale, nu dispune de putere creeatoare de drept legile nu au valabilitate si o aplicativitate universala c) pozitivismul in drept. Respinge orice ide de drept natural si admite exclusiv cunoasterea realitatii pozitive juridice. Tezele : 1 Legile sunt comandamente ale finite umane 2 Nu este necesara raportareadreptului la morala 3 Conceptele juridice merita studiate dar separate de cercetarea istorica a cauzei si a origini ideiilor 4.Sistemul dreptului este un sistem logic inchis in care se poate deduce prin mijloace logice decizii juridice corecte avind la baza norme juridice pretabile fara luarea in considerare a scopurilor sociale, a politicii si a moralei d) utilitarismul in drept. Se indreapta imotriva dreptului natural. Sarcina dreptului este de a servi binele si a evita raul, de a sluji utilitatea.Promoveaza individualismul si egalitarismul, scopulfinal al legislatiei este maxima fericire pentru un numar cit mai mare de oameni.

Subiectul 7 Axiologia dreptului.Dreptul si valorile sociale.

a) perspectiva axiologica sistematica Axilogia dreptului . Teoria generala a valorii sau filozovia valorii. Cuvintul provine din greaca veche axia- valoare, logo studiu de valoare. ea studiaza in principal 2 tipuri de valori : etica si estetica.

Etica- comportamentul individual si social Esteica- frumusete si armonie b) Pluralismul valorilor sociale ncercrile contemporane de surprindere a diferitelor configuraii valorice i a unor posibile ierarhii relev semnificaia valorilor filosofice, morale, tiinifice, politice, juridice, religioase, economice, artistice, cu privire la care reinem cteva notie. Notiunea valorii este o notiune fundamentala pentru filosofie . Filosofia explica lumea prin valori logice, dar tot ce are tendinta de a o si tranforma, conform unor idealuri omenesti etice. Filosofia arata cum se naste, cum evolueaza realitatea si apoi valoarea tuturor schimbarilor ei. c) drept si valoare. Valoarea apare si ca relatia dintre subiect si obiect , in care prin polaritate sau polarizare, prin ierarhii, ne exprimam pretuire diferentiata acordata unor lucruri sau insusiri ale acestora, unor persoane sau unor acte umane, unor opere create in virtutea capacitatii lor de a satisface anumite nevoi, aspiratii sau interese. Conceptia lui Platon scopul supreme al integi cugetari platonice este promovarea unei valori, binele, frumosul, justul si armonia. O alta clasificare a valorilor este urmatoarea: 1.valori economice 2.valori juridice 3.valori politice 4.valori etice 5.valori istorice 6.valori estetice 7.valori religioase Aristotel considera drept valoare ceeace multumeste o trebuinta. Trebuintele sunt fizice si psihice deaceea deosebeste 2 feluri de valori- morale si materiale. Un lucru are cu atat mai multa valoare cu cit multumeste o trebuinat mai imperioasa. Aristotel a distins si a impartit valoarea economica in doua : de schimb si de intrebuintare.

Se dau 3-5 intrebari din tot cursul.