CAIET STUDENTESC 1

Contractiile betonului (material de informare)

Prezentul material reprezinta o sumara sinteza din diverse surse bibliografice, destinata a fi utilizata in cadrul concursului studentesc PREMIILE PROFESIONALE CARPATCEMENT, editia 2012-2013. R.Gavrilescu

1. Introducere

2. Contractia / umflarea betonului

3. Factori care influenteaza contractia

4. Contractia betoanelor preparate cu cimenturi cu calcar

5. Contractia betoanelor preparate cu cimenturi cu zgura sau cenusa

6. Bibliografie

1. Introducere

Betonul este un material a carui structura interna este microfisurata inca din primele zile de la punerea in opera si a carui proprietti mecanice se modifica, intr-o anumita masura, lent si continuu, pe durata de serviciu a elementului / structurii in care este incorporat. Chiar inainte de aplicarea oricarei solicitari mecanice betonul prezinta fisuri fine la interfata agregat grosier piatra de ciment datorita diferentelor inevitabile dintre proprietatile fizico-mecanice si termice, legate de contractie sau caldura de hidratare, ale celor doua materiale (piatra de ciment si agregat). Aceste microfisuri sunt considerate a fi cauza principala a rezistentei reduse la tractiune a betonului. Aproximativ 80% din contractii au loc in primul an de serviciu al betonului. Limitarea si gestionarea aspectelor nedorite legate de contractie este considerata de multi autori a fi una din cele mai delicate probleme necesar a fi rezolvate in etapa de proiectare. Contractia plastica si impiedicata1 poate determina fisuri care afecteaza durabilitatea betonului iar in cazul betonului aparent poate cauza probleme estetice. Insasi contractia relativ libera a betonului (dale de beton simplu turnate pe o suprafata plana2) este periculoasa intrucat, din diferite cauze, rosturile se pot deschide in mod exagerat sau se pot bloca aparand o serie de probleme de exploatare. Limitarea insuficienta a contactiei betonului genereaza stari de eforturi

secundare/suplimentare care evolueaza in timp initiind fisurarea - fenomen cu potential evolutiv rezultand in final o durabilitate mai redusa, integritate structurala si performante incerte. Fisurarea poate fi prevenita daca efortul produs de contractie este mai redus decat rezistenta la intindere a betonului, aceasta din urma avand o valoare foarte redusa.

Foto 1. Detaliu colt de element prefabricat de metrou puternic fisurat (1988). Contractiile au aparut imediat dupa decofrare din cauza neidentificata.

Primele modificari ale volumului elementului de beton apar dupa ce priza cimentului a avut loc, ele putand fi atat de contractie cat si de umflare functie de mediul in care se face intarirea: uscat respectiv umed (imersat). Pastrarea alternativa in aer uscat respectiv in apa poate determina

1 2

cele mai multe cazuri practice intalnite in practica (betonul structural) este situatia imbracamintilor rutiere aferente drumurilor si aeroporturilor

fenomene alternative contractie-umflare, datorata comportamentului gelic al unor hidrocompusi, insa in final piatra de ciment va avea o contractie remanenta. Umflarea betonului, insotita de o crestere de masa de ordinul a 1%, este cauzata de absorbtia apei de catre gelul de ciment, moleculele de apa actionand impotriva fortelor de coeziune si tinzand sa indeparteze particulele de gel intre ele. Fenomenul, putand fi asociat cu fisurarea, este important de gestionat pentru betonul aflat in ape agresive dpdv chimic (ex. apa de mare) si la constructiile submarine greu vizitabile unde se poate pune in discutie durabilitatea armaturilor in urma difuziei substantelor chimic agresive (ex : clor) prin beton. Viteza de dezvoltare a contractiei este mai mare in primul an de viata al betonului. Ca valoare de referinta, caracteristica, se considera contractia masurata la varsta de un an estimanduse ca dupa aceasta varsta valorile contractiilor cresc relativ putin in timp (pana la amortizarea completa a fenomenului) si anume cu maxim 10 .... 30% din contractia masurata dupa primul an. Pentru cimenturi candidat cu continut ridicat de adaosuri, care prin domeniul lor potential de utilizare pot ajunge sa fie incorporate in elemente/structuri cu rol de etansare, se recomanda monitorizarea contractiilor pe o perioada mai lunga de timp pentru a se putea surprinde momentul de timp dupa care reactia puzzolanica nu mai este importanta cantitativ.

2. Contractia / umflarea betonului Pe durata de serviciu a elementului / structurii din beton se pot intalni simultan sau separat mai multe tipuri de contractii, dupa cum urmeaza.

2.1. Contractia din tasarea agregatelor si/sau prezenta armaturilor

Inainte de inceperea prizei, prin betonul in stare plastica, agregatele (in special cele de diametru mare, mai grele) au tendinta de a se lasa la partea inferioara a elementului turnat existand tendinta ca la suprafata sa apara zone de fisurare sau de pierdere locala de nivel. Tendinta de tasare (de cadere) a agregatelor poate fi limitata sau intarziata de armaturi (daca sunt suficient de dese) si/sau prin turnarea betonului in elemente dezvoltate pe verticala in straturi de grosime limitata (redusa). Un beton cu tasare mare (fluid), incomplet / insuficient malaxat va avea o tendinta mare de contractie si de aparitie a fisurilor din tasarea agregatelor.

Fig.1. Contractia unui beton fluid datorata prezentei armaturilor si granulelor mari de agregat. Tendinta granulelor mari de agregat este sa coboare in masa lasand in urma o fisura. Fisurile urmaresc traseul armaturilor sau apar local, in zona granulelor mari de agregat.

Fig. 2. Fisuri datorate tasarii diferentiate betonul are o comportare diferita pe inaltime data fiind diferenta intre grosimile straturilor turnate.

In cazul betonului armat, marimea deschiderii fisurilor3 creste cu diametrul barelor, cu marimea tasarii si scaderea grosimii stratului de acoperire. Aparitia acestor fisuri este favorizata de o vibrare insuficienta, de neetanseitatea cofrajului (pierderea laptelui de ciment) precum si de utilizarea unor cofraje fara rigiditate adecvata. Contractia din tasare poate fi evitata prin folosirea unui amestec de beton mai uscat (de clasa de tasare mai redusa), printr-o compactare energica (insa nu excesiva) si prin evitarea turnarii intr-un ritm prea ridicat. Contractia din tasare este o contractie care apare in mod exceptional si din cauze exceptionale. Remarcata uneori la suprafata planseelor sau dalelor de beton rutier poate fi reparata, cu o anumita eficienta, prin periere / driscuire atata timp cat betonul se pastreaza plastic. Aparitia ei reprezinta un semnal de care trebuie sa se tina seama si sa se treaca de urgenta la corectarea retetei de beton (in sensul reducerii clasei de tasare) sau indepartarea cauzelor ce tin de executare. Se va verifica imediat daca nu s-a adaugat apa in betoniera !.

2.2. Contractia chimica

Contractia chimica este o consecinta a reactiilor ce au loc intre ciment si apa, constand intr-o reducere interna de volum a compusilor cimentului si apei interstitiale, fiind parte a contractiei endogene. Deoarece contractia chimica se raporteaza la volumele compusilor initiali si finali rezultati din hidratare ea poate fi cuantificata doar in baza diferentelor maselor moleculare, un lucru dificil dpdv practic. Intrucat este foarte dificil de a cunoaste volumul exact al diferitilor compusi rezultati in urma hidratarii aceasta contractie practic nu poate fi masurata experimental.

datorate prezentei armaturilor; acestea se recunosc usor intrucat respecta traseul armaturilor

CEM

APA

La turnare

CEM

APA

La inceputul prizei

CEM

APA

G E

Dupa intarire

CEM ciment nehidratat APA apa care nu a reactionat H produsi de hidratare G goluri E contractia endogena C contractia chimica

Fig. 3. Prezentarea consecintei aparitiei produsilor de hidratare asupra volumului elementului de beton.

2.3. Contractia plastica

Acest tip de contractie, des intalnita in practica, se datoreaza pierderii rapide a apei de consistenta, prin evaporare, la suprafata betonului aflat nca n stare plastic. Marimea contractiei este functie de compozitia betonului (clasa, dozaj si tip de ciment, A/C etc.), temperatura mediului nconjurtor, umiditatea relativ, viteza vntului la suprafata expus a betonului si marimea suprafetei expuse a elementului. Intrucat masurile de remediere sunt limitate ca si eficacitate trebuie acordata o atentie deosebita prevenirii acestui tip de contractie. Migrarea din interior catre exterior si respectiv evaporarea apei de la suprafata betonului au loc pe toata durata de serviciu a elementului turnat, insa contractii plastice, respectiv de uscare, au loc doar in prima perioada de la turnare. Odata ce matricea de pasta de ciment a devenit rigida, contractia plastica determinata de consumarea apei in reactii de hidratare se diminueaza. O pierdere a apei de consistenta a betonului similara cu evaporarea poate avea loc si prin absorbtie de catre un strat de agregat uscat, balast stabilizat, pamant sau cofraj poros aflat sub betonul proaspat turnat. Contractie plastica poate avea loc inclusiv la marginea dalei de beton propaspat turnat in situatia cand cofrajul este necorespunzator (material necorespunzator, murdar de mortar etc.) si absoarbe laptele de ciment. Mustirea betonului si contractia plastica se influenteaza reciproc. Intarzierea prizei favorizeaza mustirea si determina o contractie plastica mai mare pe de alta parte o tendinta de mustire mai mare previne o uscare prea rapida a suprafetei betonului si aceasta diminueaza

fisurarea din contractia plastica in prima perioada de la turnare insa potentialul de aparitie al unor fisuri de coaja, similare cu cele de contractie plastica, la partea superioara a elementului este mare. Cand cantitatea de apa evaporata pe unitatea de suprafata este mare (mai mare de 1Kg/m h) si depaseste cantitatea de apa migrata din interior spre suprafata are loc fisurarea din contractie plastica. Limitarea evaporarii apei de consistenta imediat dupa turnare, prin masuri eficiente de tratare, diminueaza intr-o masura importanta acest tip de fisurare.
2

Fig. 4. Dependenta volum apa evaporata viteza vantului (Va) temperatura aerului (ta)

Graficul de mai sus arata ca aproximativ 1 litru de apa se evapora intr-o ora din beton, ceea ce corespunde cantitatii totale de apa continute in primii 2 cm ai unei dale de beton de 1 metru patrat!

Fisurile datorate contractiei plastice sunt (de regula) paralele intre ele si aflate la o distanta de 0,3....1m4 putand avea adancimi considerabile. In mod normal fisurile de contractie plastica nu se extind catre colturile libere ale elementului intrucat acolo este posibila o contractie libera. Contractia plastica este cu atat mai mare cu cat este mai ridicat dozajul de ciment din beton si cu cat mai ridicata este valoarea raportului A/C. Pentru acelasi dozaj de ciment la mc de beton riscul de fisurare din contractie plastica creste odata cu cresterea finetii de macinare a (clasei) cimentului. Protejarea betonului de soare si vant, turnarea si finisarea rapida a acestuia precum si asigurarea prompta a protectiei corespunzatoare sunt masuri eficiente de prevenire a aparitiei consecintelor contractiei plastice.

2.4. Contractia endogena (modificarea interioara de volum)

Contractia endogena reprezinta modificarea tridimensionala a volumului de beton care are loc fara transfer de umiditate intre beton si mediul inconjurator. Acest tip de contractie apare inca din primele zile de la turnare, evolutia sa fiind direct proportionala cu evolutia rezistentei la compresiune a betonului. Contractia endogena are doua componente: componenta datorata contractiei chimice5 rezultata din hidratarea cimentului, prezentata anterior. componenta datorata auto-desicarii6 care consta in uscarea locala a unor pori inchisi (interiori) pe fondul continuarii reactiei de hidratare a cimentului. Aceasta componenta este semnificativa ca pondere la rapoarte A/C reduse. Marimea contractia endogene tinde sa creasca odata cu cresterea temperaturii, a dozajului de ciment si a finetii de macinare a (clasei) cimentului. Se manifesta semnificativ in cazul unor cimenturi bogate in C3A (in special) si C4AF. Experimental aceasta se determina, impreuna cu contractia de uscare, prin masuratori directe efectuate asupra unor prisme de microbeton (sau beton) tinute in medii standardizate.

2.5. Contractia la uscare

Acest tip de contractie reprezinta reducerea de volum a betonului ca urmare a pierderii graduale (lente, in timp) de apa din interiorul elementului de beton prin evaporare, modificarea de volum a betonului in urma uscarii nefiind egala cu volumul apei eliminate. Apa libera din compozitia betonului apare la suprafata elementului in laptele de ciment odata evaporata aceasta apa, betonul continua sa fie supus uscarii iar apa nelegata din interiorul

4 5

distanta poate varia de o maniera importanta functie de multi parametri dupa inceputul prizei contractia endogena este proportionala cu gradul de hidratare respectiv aceasta se datoreaza exclusiv contractiei chimice. Pe masura ce structura interioara a betonului se formeaza, ponderea contractiei chimice devine tot mai redusa si apare cealalta componenta. 6 auto-uscarii

elementului migreaza catre suprafata si se evapora (posibil) formand fisuri in stratul superficial de beton si microfisuri in masa betonului, datorate eforturilor interioare generate de suctiunea apei catre exterior. Contractia din uscare avanseaza de la suprafata elementului catre interior foarte lent, constatandu-se experimental faptul ca uscarea poate ajunge in timp de o luna la adancimea de 75mm iar dupa 10 ani la 600mm. Pierderea apei libere, care apare la suprafata elementului de beton si se evapora, determina o contractie foarte mica sau chiar nu determina contractie. Pe masura ce uscarea continua, este indepartata apa adsorbita iar modificarea de volum a betonului este aproximativ egala cu volumul unui strat monomolecular de apa de la suprafata tuturor particulelor de gel aflate in zona supusa uscarii. Pierderea de umiditate are loc la suprafata betonului asa incat pe adancime apare si un gradient de umiditate care genereaza contractii diferentiate aparand eforturi de tractiune in zona de suprafata (fisurari) si de compresiune in zona interioara. Contractia endogena si la uscare continua pe toata durata de viata a unei structuri, in primii 5 ani consumandu-se cca. 80% din potential. Experimental aceasta se determina, impreuna cu contractia endogena, prin masuratori directe efectuate asupra unor prisme de microbeton (sau beton) tinute in medii standardizate.

2.6. Contractia termica

Hidratarea compusilor mineralogici ai cimenturilor fabricate din clinchere obisnuite elibereaza, in mod obisnuit, o cantitate de caldura de peste 300J/g. Caldura generata, de regula in primele 12-24 ore, la hidratarea cimentului conduce la o temperatura relativ mare in interiorul elementului de beton si o dilatare in consecinta a acestuia (expansiune termica). La racire elementul sufera o reducere de volum (contractie termica). n primele zile de la turnarea betonului se degaj, oricum i indiferent de tipul cimentului, o anumit cantitate de cldur ca efect al hidratrii compuilor mineralogici, acest lucru neputand fi evitat trebuie gestionat in special in cazul constructiilor masive. n volume mari de beton7, cldura de hidratare nu se disip cu uurin8 i este posibil s apar diferene mari de temperatur ntre feele libere ale betonului turnat i interiorul acestuia putand conduce la apariia de fisuri de contracie termic inacceptabile n elemente de beton cu rol de etanare. Contractia termica este de multe ori ignorata in practica de santier iar fisurile datorate acesteia deseori sunt atribuite altor cauze. Fisurarea din contractie termica survine datorita diferentelor dintre temperatura interioara a betonului (ca urmare a degajarii de caldura de hidratare) si temperatura mediului ambiant, in special in cazul elementelor masive care isi pierd cu greutate caldura interioara.
7 8

baraje, fundaii de dimensiuni mari betonul este izolator termic n acest caz

Cei doi componenti majori ai betonului (agregatele si piatra de ciment) au coeficienti de dilatare termica diferiti. Aceasta diferenta de coeficienti de dilatare termica intre agregat si piatra de ciment nu are obligatoriu efect negativ cuantificabil prin aparitia de fisuri semnificative din contractia termica - daca diferentele de temperatura nu depasesc 60 C. Coeficientul de dilatare termica de ansamblu al betonului (luat in calcule) este o rezultanta (o medie ponderata) a celor doua valori. In practica se ia in considerare un singur coeficient de dilatare temica (cel al agregatelor grosiere). Expansiunea termica nu este uniforma in toata masa elementului de beton impiedicarea expansiunii libere determina aparitia unor eforturi de compresiune in anumite zone (in interior) si de intindere in altele (la exterior). Datorita faptului ca betonul are o conductivitate termica redusa, apare un gradient de temperatura intre partea interioara mai calda si partea exterioara (mai rece). Daca efortul de intindere de la suprafata betonului, determinat de expansiunea partilor interioare mai calde, depaseste rezistenta acestuia la intindere are loc un proces de fisurare superficiala. Din cele prezentate anterior rezulta cat de importanta este viteza de evolutie a temperaturii, fie ca aceasta se refera la mediul inconjurator sau la interiorul elementului de beton fiind de preferat ca evolutia caldurii de hidratare sa aiba loc lent, un aspect ce poate fi controlat prin dozajul de calcar in ciment. Contractia termica depinde mult de raportul in care se afla volumul (V) elementului si suprafata (S) expusa intrucat forma elementului influenteaza de fapt distanta pe care caldura este disipata din interiorul masivului. Este situatia barajelor, caracterizate prin raport V/S mare, in care gestionarea risurilor legate de contractia termica este necesar sa fie facuta cu mare atentie. Elementele de beton care prezinta o suprafata mare de expunere9 (drumuri) sunt mai putin sensibile fenomenului de contractie termica deoarece transferul de caldura in mediul inconjurator se produce mult mai usor. In acest caz elementele de beton vor fi mai sensibile fenomenului de contractie plastica si de uscare intrucat cantitatea de apa evaporata este proportionala cu suprafata expusa.

2.7. Contractia din carbonatare

Contractia din carbonatare se produce pe o adancime redusa a betonului si este determinata de dizolvarea cristalelor de Ca(OH)2 aflate sub un efort de compresiune10 si depozitarea CaCO3 in spatiile lipsite de efort (netensionate). Daca procesul de carbonatare avanseaza pana la stadiul descompunerii formatiunilor de hidrosilicati de calciu (CSH), aceasta determina o contractie suplimentara care poate fi pusa in contextul fenomenului de carbonatare. Carbonatarea determina cresterea contractiei la umiditati intermediare dar nu si la extreme (25%, respectiv 100%). In primul caz exista prea putina apa in porii pastei de ciment hidratat pentru transformarea/dizolvarea CO2 cu formare de acid carbonic. Pe de alta parte, daca porii betonului
9

10

respectiv raport V/S mic datorita contractiei de uscare

sunt complet umpluti cu apa, difuzia CO2 in pasta de ciment este foarte lenta. Este posibil de asemenea, ca difuzia ionilor de calciu din pasta de ciment sa determine precipitarea de CaCO3 ceea ce determina colmatarea suprafetei porilor aflati la suprafata elementului de beton.

3. Factori care influenteaza contractia

Contractia betonului este cu atat mai mare cu cat: a) continutul de aluminat tricalcic C3A al clincherului este mai mare. Un continut ridicat de (C3S) diminueaza contractia pe cand un continut ridicat de (C3A) determina cresterea fenomenelor de contractie. b) finetea (clasa de rezistenta a) cimentului este mai mare. Particulele de ciment avand diametre mai mari de 75m, care se hidrateaza mai greu, exercita un anumit efect de diminuare al nivelului contractiei. c) continutul de gips al cimentului este mai redus. Un ciment deficitar in gips determina o contractie rapida si importanta cantitativ. d) dozajul de adaosuri din compozitia cimentului sau betonului sunt mai importante cantitativ. e) raportul A/C este mai mare (continutul de apa din beton este mai mare). La un raport A/C aflat in intervalul (0,2 ... 0,6) s-a determinat o dependenta liniara intre A/C si marimea contractiei11. La un A/C constant contractia creste odata cu cresterea continutului de ciment intrucat aceasta determina o mai mare cantitate de pasta de ciment hidratat, capabila sa se contracte. f) dimensiunea maxima a agregatului utilizat. Folosirea unui agregat cu o pondere mai mare a granulelor mari permite realizarea unui amestec mai sarac in ciment cu o lucrabilitate scazuta care, in consecinta, va prezenta o contractie mai mica. g) agregatul este mai putin spalat. Acoperirea granulelor de agregat cu argila sporeste riscul de contractie intrucat aceasta este la randul sau susceptibila la contractie in contact cu apa. h) umiditatea relativa a aerului este mai scazuta intrucat se poate pierde in mod accelerat apa de constitutie a betonului putandu-se genera contractie plastica. i) tratarea betonului este necorespunzatoare (sub aspectul eficientei tehnologice si/sau duratei). O tratare prelungita a betonului, in mediu umed, intarzie sau chiar anuleaza declansarea contractiei.

Utilizarea anumitor aditivi (super)plastifianti pot spori contractiile betonului, in mod particular aditivii intarzietori de priza pot genera o contractie plastica mai mare. Aparitia carbunelui nears din agregate sau din cenusa folosita ca adaos in ciment poate constitui o cauza de aparitie a unor degradari locale, influentand modul de hidratare al cimentului si avand un anumit potential legat de
11

In senul ca odata cu cresterea A/C creste si contractia

contractie. Praful rezultat din concasarea agregatelor, indepartat insuficient, poate constitui de asemenea o sursa de aparitie a unor contractii suplimentare totusi acest subiect, fiind intalnit in mod exceptional, nu este dezvoltat in literatura de specialitate insa deseori este intalnit in practica. Proiectarea compozitiei betonului, tratarea acestuia precum si modul in care se face exploatarea elementului/structurii influenteaza mult aparitia si dezvoltarea diferitelor tipuri de contractii.

4. Determinari experimentale ale contractiilor betonului preparat cu cimenturi cu adaos de calcar

Pe plan national se remarca in [2] studierea influentei conditiilor de pastrare (tratare) a probelor anterior evaluarii contractiilor pentru un ciment CEM I 52,5 prin comparatie cu un amestec de CEM I 52,5 + 22% calcar. Contractiile au fost evaluate pentru un set de probe imediat dupa decofrare (1 zi) respectiv la 7 zile de la decofrare. S-a constatat faptul ca intotdeauna un amestec de ciment CEM I si calcar prezinta contractii mai mari decat cimentul CEM I iar marimea contractiilor pare a se stabiliza la valori sensibil egale, catre 28 de zile, pentru cele doua moduri de pastrare a probelor12. In lipsa tratarii, in primele 7 zile, contractiile reprezinta mai mult de jumatate din valoarea totala a contractiei si aproximativ 80% din valoarea totala a contractiei dupa 21 de zile, in conditiile in care probele au fost tratate 7 zile in apa. Aceasta arata atentia deosebita necesar a fi acordata tratarii betoanelor preparate cu cimenturi cu adaos de calcar in prima perioada de timp dupa punerea in opera.

Fig. 5. Evolutia [2] contractiei pe termen scurt pentru doi lianti, functie de modul de tratare al probelor Legenda: CEM CEM I 52.5 CEM + 22% calcar amestec de CEM I 52.5 si 22% filler de calcar aer probele sunt pastrate in aer si se fac ealuarile contractiei imediat dupa decofrare 7 zile in apa probele sunt pastrate 7 zile in apa anterior evaluarii contractiei.

12

in aer imediat dupa preparare si respectiv 7 zile in apa

5. Contractia betoanelor preparate cu cimenturi cu zgura sau cenusa

A. Sunt prezentate rezultate ale contractiei axiale obtinute pe betoane preparate cu CEM II/A-S 32.5R si CEM II/A-V 32.5R avand aceeasi sursa (fabrica de ciment Deva), la un dozaj de ciment de 400Kg/mc (prisme de microbeton, 4x4x16cm, aparat de tip Graf, reprezinta media valorilor pe trei prisme).

Tip ciment CEM II/AS 32.5R CEM II/AV 32.5R

Dozaj CEM [Kg] 400 400

Contractia axiala [mm/m] A/C Tasare [cm] 10 11 Cod D-AS D-AV 14 zile 0,0881 0,1649 21 zile 0,184 0,2122 28 zile 0,2235 0,2904 56 zile 0,2958 0,3762 90 zile 0,368 0,442 180 zile 0,4799 0,5084 360 zile 0,651 0,608

0,3522 0,376

Contractia axiala [mm/m] pt diferite tipuri de cimenturi

0,7 0,6 0,5 mm/m 0,4 0,3 0,2 0,1 0 14 zile 21 zile 28 zile 56 zile D-A-S 90 zile D-A-V 180 zile 360 zile timp

B. Sunt prezentate rezultate ale contractiei axiale obtinute pe betoane preparate cu CEM II/A-S 32.5R si CEM II/B-S 32.5R avand aceeasi sursa (fabrica de ciment Fieni), la un dozaj de ciment de 400Kg/mc (prisme de microbeton, 4x4x16cm, aparat de tip Graf, reprezinta media valorilor pe trei prisme).

Tip ciment CEM II/AS 32.5R CEM II/BS 32.5R

Dozaj CEM [Kg] 400 400

Contractia axiala [mm/m] A/C Tasare [cm] 11 11 Cod F-AS F-BS 14 zile 0,092 0,0459 21 zile 0,1513 0,0853 28 zile 0,158 0,1312 56 zile 0,1968 0,2231 90 zile 0,296 0,308 180 zile 0,3489 0,3805 360 zile 0,513 0,531

0,39 0,363

Contractia axiala [mm/m] pt diferite tipuri de cimenturi

0,6

0,5

0,4 mm/m

0,3 0,2

0,1

0 14 zile 21 zile 28 zile 56 zile F-A-S F-B-S 90 zile 180 zile 360 zile timp

6. Bibliografie:
1. Dan Paul GEORGESCU - Indrumtor de proiectare a durabilitii betonului n conformitate cu anexa naional de aplicare a SR EN 206-clase de durabilitate, 2. Nastasia SACA Implicatii ale CaCO3 in intarirea si proprietatile materialelor compozite pe baza de liant mineral. Teza de doctorat. Cond Stiintific Prof. Dr. ing. Maria Georgescu, UPB 2. A. M. NEVILLE Proprietatile betonului, Editura Tehnica 2003 3. Ion IONESCU, Traian ISPAS Proprietatile si tehnologica betoanelor, Editura Tehnica, 1997 4. Determinari experimentale ale contractiilor materiale interne Carpatcement. 5. Fotografii colectia Carpatcement HeidelbergCementGroup Pregatit pt Concursul Premiile Profesionale Carpatcement Editia 2012-2013 R. Gavrilescu