Sunteți pe pagina 1din 1

Demonstratia ca Doina din culegerea lui V.

Alecsandri este o doina Doina este opera lirica, populara, specifica poporului roman, prin care sunt exprimate cele mai puternice si mai variate sentimente: dragoste, dor ,ura, speranta, tristete, dor, jale. Tematica doinelor este variata si este legata de sentimentele exprimate. Intalnim doine de dor si de jale, de dragost, de haiducie(voinicie), de catanie , de instrainare, de ciobanie. Textul reprodus in culegerea lui V. Alecsandri nu se incadreaza in nici unul din tipurile de doina, dar le aminteste pe toate, fiind o doina despre doina. Aceste text este, dupa cum o arata si titlul, o asemenea creatie lirica deoarece intruneste toate trasaturile specifice aceste specii literare. Textul este o confesiune lirica, exprimand dragostea, pretuirea si admiratia poetului anonim fata de acest cantec popular. Prezenta eului liric se face simtita prin verbe si pronume la persoana intai singular ( ma, ingan, aud, zic, suspin, cant ) si a vocativelor doina si cantic dulce Ca in orice doina textul incepe cu o exclamatie ( Doina, doina, cantic dulce ) in care este invocata doina personificata. Ca in orice doina apare un mod de expunere specific, monologul liric prin intermediul caruia poetul da glas ideilor si sentimentelor sale. In primele versuri se evidentiaza impresia puternica pe care o are acest cantec asupra poetului anonim. El este fermecat de dulceata versului, de pasiunea rascolitoare a doinelor. Observam epitetele cantic dulce si cu foc din metafora viers cu foc. Acestea sugereaza armonia si expresivitatea doinelor, dar si faptul ca aceste poezii se canta ,nu se recita. Alaturi de caracterul oral, anonim, colectiv, doina are si caracter sincretic imbinand poezia cu muzica. In versurile urmatoare observam ca doina este raportata la circuitul anotimpurilor, la natura. Apare motivul comuniunii omului cu natira, motiv specific poeziei populare. Sosirea primaverii desteapta in om dorul de viata, dorinta de evadare in spatiul neingradit al naturii. Apar aici, intr-o enumeratie, doua metafore care devin imagini, una vizuala, alta auditiva, ale doinei De ma-ngan cu florile si privighetorile. Florile simbolizeaza frumusetea doinei, iar privighetorile armonia melodica a acesteia. Verbul de ma-ngan are o mare forta expresiva si sugereaza faptul ca doina este un cantec soptit, un cantec de suflet, un cantec tainic. In opozitie apare iarna viscoloasa care il obliga pe om la izolare, singura alinare fiind acest cantec popular. Doina vazuta ca antidot impotriva tristetii si insingurarii ( De-mi mai mangai zilele/ Zilele si noptile. ) Imaginea naturii reinviate este raportata la doina haiduceasca, iar caderea frunzelor si sosirea toamnei este asociata cu tristetea care umple sufletul omului si atunci cand aceste canta doina cea de jale. Ultimele patru versuri subliniaza permanenta doinei din viata omului din popor, idee evidentiata prin repetitie si prin acumularea de verbe la prezent. Observam ca aceasta opera se caracterizeaza printr-un lirism absolut, trasatura specifica doinelor. Un alt argument care sustine ideea ca acest text este o doina este acela ca termenul doina apare de 14 ori in text, fiind si titlu al operei. Opera este o doina si datorita limbajului poetic si versificatiei. Apar procedee artistice specifice poeziei populare: anti-teza, repetitia, enumeratia si epitetul. Versificatia este cea specifica doinelor, in general poeziei populare (versuri scurte cu masura mica, cu rima pereche si ritm trohaic).