LOGICA LUI ARISTOTEL Pentru Aristotel, ca si pentru Socrate si Platon, scopul ultim al filozofiei este cunoasterea a ceea ce este

general in individual, sau, cu alte cuvinte, explicarea fenomenelor empirice in natura si viata prin determinarea formelor si legilor ce guverneaza in aceste fenomene. Aristotel era si el convins ca aceste legi nu pot fi descoperite decat pe cale notionala, prin ratiune. Deosebirea consta insa in aceea ca in timp ce Platon incepe a fi un critic al cunoasterii, Aristotel incepe intr-un chip cu totul dogmatic. La intrebarea : cum trebuie gandita existenta ? ce se numeste substanta ? Aristotel raspunde : Existenta nu este o materie, fiindca daca ar fi asa, nu s-ar putea niciodata explica spiritualul, si nici ceva general-ca la Platon-ci ea este lucrul singular determinat prin ceea ce este general. Din acest motiv, Aristotel afirma-in Metafizica I, VI, XII-aceasta idee si supune teoria platonica a Ideilor unei critici taioase. Socrate afirma ca fiecarui lucru ii corespunde un concept sau notiune. Platon pretinde pe langa aceasta inca o Idee. In critica sa insa Aristotel nu este totdeauna obiectiv. Aristotel critica la Platon mai ales cunoasterea intuitiva si evolutia dialectica a acesteia si accentueaza observarea legilor generale de care trebuie sa tina cont gandirea, daca vrea sa descopere adevarul. Asa devine Aristotel intemeietorul logicii. Desigur acest lucru nu inseamna deloc ca Aristotel ar fi descoperit logica, fiindca notiunile de substanta, marime si miscare au fost cunoscute de filozofii pitagorei si eleati, iar notiunea de catre Socrate. Platon este si el descoperitorul dialecticii cat si al conceptelor “negatie”, “ipoteza”, “unitate”, “cauza” si “existenta”. Aristotel are insa meritul ca a sistematizat aceste notiuni si astfel a intemeiat logica ca o disciplina filozofica independenta. Scopul pe care l-a urmarit Aristotel a fost ca sa arate in ce mod se poate obtine o gandire corecta, pentru a putea fundamenta o metoda de argumentare. Intelectul nu poate recunoaste ca fiind absolut corect decat asemenea principii, ce au fost deduse din premise. De aceea, dupa Aristotel, gandirea nu poate fi decat deductiva. Aceasta deductie se numeste rationament sau silogism si de aceea teoria silogismelor reprezinta cea mai importanta parte a logicii aristotelice. Ea este expusa in lucrarea ce poarta titlul Organon. Fiecare silogism este constituit din premize, ce la randul lor nu sunt altceva decat judecati. O judecata reprezinta un raport intre un subiect si predicat , un raport intre doua notiuni. Notiunea, judecata si silogismul sunt elementele logicii. Aristotel trateaza mai intai problema notiunilor. El descopera ca fiecare concept sau notiune poate fi redus la un concept imediat superior, pana ce toate conceptele sunt reduse la unul care este cel mai superior. Asemenea concepte ultime sunt numite de catre Aristotel categorii si ele sunt: 1) Substanta ; 2) Cantitate; 3) Calitate; 4) Relatie; 5) Loc; 6) Pozitie; 7) Stare; Activitate; 9 a suferi. 8)

Este interesant ca Aristotel fixeaza aceste categorii fara ca sa tina cont de puncte de vedere logice, din aceasta pricina ele nu mai au valabilitate in logica moderna. Trendelenburg reprezinta conceptia ca Aristotel a avut in vedere, atunci cand a fixat aceste categorii, numai gramatica ; asa ca aceste categorii aristotelice nu sunt decat principii euristice si nu constitutive, iar acestea ne ajuta sa cercetam existenta si nu s-o constituim, asa cum va face mai tarziu Kant. Dar despre aceasta problema vom aminti mai departe. Din unirea conceptelor se formeaza judecati, caci judecata nu este decat legarea intre ele a doua notiuni cu ajutorul copulei “este”. Dupa Aristotel fiecare judecata este : 1. Generala ori particulara, ori nedeterminata, depinde acest lucru de multimea obiectelor ce apartin unei 1

atunci obtinem trei forme de silogisme : Exemple: 1) Toate metalele sunt dure.Este curios insa ca. Aristotel a tratat teoria despre silogisme asa de desavarsit. ori limitativa si 3. abia cu Kant logica va progresa un pas mai departe. Deci virtutile nu sunt afecte. dupa ce am ajuns la principiile cele mai generale. ori negativa. pe cele ipotetice si disjunctive . asertorica. 2 . decat un simplu schematism. ori problematica. Fierul este metal. Procedeul acesta caracterizeaza trasatura realista a logicii aristotelice. ce nu poate duce la descoperirea de noi adevaruri. fara sa amintim ca marele merit al acestuia mai este ca a analizat falsele silogisme ale sofistilor -sofismele-si le-a descoperit erorile si prin aceasta el a dat acestora o lovitura mortala. trebuie sa se plece in stiinta de la singular. 2) a adaugat celor trei figuri silogistice inca una. Virtutile se fundamenteaza pe hotarare. iar termenul mediu cu M. 3) Toate balenele sunt mamifere. Toate balenele sunt animaile acvatice. De aceea nu putem termina consideratiile noastre despre logica lui Aristotel. pentru lucrul stiintei. logica aristotelica este o propedeutica pentru “philosophia prima” sau metafizica. dupa aceasta. In sensul intemeietorului ei. 2) Afectele nu se fundamenteaza pe hotarari. Dupa pozitia acestui termen exista mai multe forme de concluzii. Si intr-adevar. in timp ce celelalte doua se sprijina pe aceasta. Aici trebuie sa avem in vedere doua lucruri. Fierul este dur. Dar totusi tratatele actuale de logica formala sunt fundamentate pe logica aristotelica. fiindca acesta este punctul de plecare cel mai sigur. Aristotel accentueaza insa ca numai figura intai are putere de argumentare. ca logica n-a mai facut de la Aristotel incoace nici un pas inainte. Intai ca Aristotel pretuieste mult inductia-ca progresare de la o notiune inferioara la alta superioara-caci. notiunea predicat cu P. Totodata judecata este ori afirmativa. judecata : toti oamenii sunt muritori este generala. daca insemnam notiunea subiect cu S. Teoria aceasta despre silogisme este fundamentata pe principiul urmator : ceea ce are valabilitate pentru intreg. incat Kant a putut spune. judecata este ori apodictica. Dupa gradul de certitudine pe care o exprima afirmatia. cu care nu este dat. Logica moderna a progresat numai din doua puncte de vedere : 1) a adaugat pe langa judecatile categorice. ori asertorica. Concluzia este o judecata ce este dedusa din alte doua judecati si care trebuie sa aiba comuna o notiune (termen mediu). in opera sa nu se poate observa intrebuintarea metodei silogistice formale. desi Aristotel a formulat in al sau “Organon” legile si regulile gandirii. are valabilitate si pentru partile acestuia. Asadar cateva animale acvatice sunt mamifere. 2. cunoscute de Aristotel. De ex.notiuni despre care se vorbeste in afirmatie. acestea sa fie transformate in premize pentru silogisme deductive. afirmativa. Apoi. Aristotel a observat ca.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful