Universitatea Spiru Haret Master Psihologie judiciara si victimologie Ungureanu Mihaela, 4 semestre DIAGNOSTICUL PSIHIATRIC Circumstanta atenuanta sau

agravanta in practica judiciara

Psihiatria medico-legala se ocupa cu precadere de comportamentul aberant al bolnavilor psihici. Ponderea faptelor de comportament aberant (delincventa patologica) in comportamentul aberant este redusa, dar cunoasterea sa in vederea aprecierii discernamantului, responsabilitatii si vinovatiei penale ca si in asigurarea protectiei comunitatii si persoanei devine absolut necesara. Delincventa patologica se decanteaza ca o delincventa remanenta ce obliga la masuri de protectie medico-sociale atat a bolnavului psihic, cat si a anturajului si a societatii. Este necesara conceptualizarea ideilor de normalitate si anormalitate, astfel ca profesorul Florin Tudose in studiul Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie, considera normalitatea precum o stare de sanatate mintala, care e compusa din indici de natura organica si sociala ce se transmit insului. Ellis si Diamond au conturat 13 criterii atribuite normalitatii, acestea sunt: constiinta clara a eului personal, capacitatea de orientare in viata, nivelul inalt de toleranta la frustrare, autoacceptarea, flexibilitatea in gandire si actiunea, realismul si gandirea antiutopica, asumarea responsabilitatii pentru tulburarile sale de emotionale, angajarea in activitati creatoare, angajarea moderata si prudenta in activitati riscante, constiinta clara a interesului social, gandirea realista, acceptarea incertitudinii si capacitatea de ajustare a acesteia si ultimul criteriu, imbinarea placerilor imediate cu cele de perspectiva. Percepem normalitatea ca o zona determinata de influente sociale, culturale, educationale, insa mai este determinata si de experienta si existenta ontologica a individului. Suntem normali, din perspectiva sociologica, atunci cand respectam normele comunitatii in care traim, atunci cand aderam la ele, fapt care ne rezuma conduita in limitele previzibilului. De aici inferam urmatoarele, ca dizarmonicii sunt imprevizibili; 1

desigur ca nu putem sa ii catalogam nebuni, putem insa sa nu ii consideram pe deplin normali. Discernamantul bazat pe normalitatea umana ca modalitate de adaptare la lume si realizare in lume, implica functii senzoriale si intelectuale normale, experienta anterioara suficienta, capacitate de a distinge, prevedea si concepe actele proprii, capacitate de anticipa consecintele faptelor proprii prin reprezentare si gandire logica, deci capacitatea de a actiona liber, la care trebuie adaugata aptitudinea de intelegere si respectare a esentei etice a relatiilor sociale, afectivitatea si vointa de a aspira spre nivelele culturale superioare de alegere umana. Discernamantul exprima astfel integrarea intr-o sinteza unica a functiilor de percepere (analizatori integrii, experienta anterioara), mnezice, (conditie a invatarii si reprezentarii), de invatare si reprezentare (evocare a experientei in imagini ce favorizeaza anticiparea actelor), gnozice (de elaborare de idei care prin functiile lor superioare ca inteligenta, permit o adaptare supla la situatii, iar prin independenta, gndire, asigura spirtul critic, de comunicare, formulare de solutii) de relatie (de traire afectiva) precum si a functiilor caracteriale si temperamentale. A discerne o situatie si in consecinta, a avea o conduita adaptabila implica a ntelege o situatie, a analiza o situatie prin analiza critica ce se interpune intre stimuli si raspuns, a compensa o situatie, prin inlocuirea unei actiuni, a inventa sau chiar a stimula o situatie prin ocolirea unei actiuni dificile. Aptitudinea de intelegere, de prevenire a consecintelor, de optiune si de stapanire ce dau continut discernamantului devine un criteriu al normalitatii si exprima o stare de constiinta. Multiple situatii de anulare a discernamantului atesta interdependenta acestor functii psihice n discernamant: surditatea duce la suspiciune, izolarea si inactivitatea la psihoze, izolarea lingvistica la delir, privarea volitiva la dezorientare si confuzie, abuzul de neuroleptice la privarea senzoriala, psihica si sociala, lipsa afinitatilor afective la lipsa remuscarilor si insensiblitatii etc. Exista astfel nivele de discernamant elementar, instinctiv, reactiv, sau de veghe, de discernamant reflectat, abstract, logic (de reflectare realista a realitatii) si de discernamant anticipativ, axiologic (de optiune pentru valori si distingere a binelui de rau). De aici, (din cele trei nivele) rezulta si criteriile de abordare a discernamantului care va fi de natura logica (capacitatea de a intelege consecintele faptelor proprii), psihologica (capacitate de anticipare a consecintelor lor), medicala (excluderea unei imbolnaviri

psihice), axiologica (aptitudinea a promova si realiza binele) si juridica (capacitatea de a alege si de a fi responsabil).( Scripcaru Gh., M. Terbancea, Patologie medico legala) Istoricul, are o importanta majora in aceste expertize si se vor desprinde doua mari criterii de stabilirea a discernamantului si anume: 1. cu cat o fapta e mai complexa, cu atat in ea s-a investit discernamant mai mult. Este de altfel o relatie direct proportionala intre complexitatea faptei si discernamantul investit. 2. din fapta respectiva rezulta motivatia, mobilul, scopul infractiuni respective. Motivatiile infractiunii pot fi foarte variate. Unele sunt evidente (furt in scop utilitar), alte motivatii sunt absurde, in aparenta fara mobil (sunt destule omucideri facute in urma unor certuri simple sau contradictii in starea de betie). In asemenea situatii, juristii analizeaza aceste motivatii minore. Este insa foarte dificila expertizarea unui infractor care a lovit sau a ucis o persoana pe care nu a cunoscut-o si nu avut nimic de impartit cu ea. Exista totusi o motivatie cand victima a fost confundata cu alta persoana pe care ar fi dorit s-o omoare sau s-o loveasca. Cunoasterea acestei motivatii tine de juristi, dar expertul medical trebuie sa le cunoasca la randul lui pentru ca motivatia explica de asemenea cu ce discernamant s-a facut infractiunea respectiva.Emotiile puternice sunt de scurta durata (de ordinul secundelor) si ele ingusteaza campul constiintei ajungand uneori la scurt-circuite mentale. In aceste momente, persoanele respective au discernamantul diminuat sau abolit. Sintetizand cele spuse mai sus enumeram criteriile pentru stabilirea discernamantului se culeg din toate partile raportului medico-legal, si anume din: -istoricul faptelor luate din dosarul judiciar; -antecedentele infractorului; -examenul psihiatric; -examenul psihologic.

BIBLIOGRAFIE: 1. Scripcaru Gh., M. Terbancea , Patologie medico legala, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983 2. Chirita V., Pirozynschi T., Boisteanu P., Psihiatrie clinica, Editura UMF Iasi, 1993 3. Florin Tudose, Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007.