Omul si delfinul

Despre inteligenta delfinilor se vorbeste de multa vreme si se pare ca este intr-adevar surprinzatoare. O parte din rezultatele obtinute in urma cercetarilor facute in S.U.A., Rusia si Japonia au fost publicate si au starnit atentia fiziologilor, psihologilor, medicilor si militarilor. Este fara indoiala faptul ca pentru mamiferele terestre adaptate secundar la viata acvatica, mediul nou este mult mai complex decat pentru animalele care au trait toata filogenia lor in apa. Delfinul, foca, balena, casalotul, marsuinul, etc. au pastrat in apa respiratia aeriana, nasterea de pui vii si alaptarea lor, etc., dar s-au si adaptat la noul mediu de viata tridimensional si lichid prin modificarea aproape a tuturor functiilor vegetative si somatice si mai ales prin explorarea la distanta a acestui mediu lichid cu ajutorul ecolocatiei. Ca urmare a acestei noi functionalitati, care necesita o coordonare mult mai complicata si mai rapida a raspunsurilor animalelor fata de factorii de mediu, sistemul lor nervos s-a dezvoltat foarte mult: pentru o greutate corporala egala, creierul delfinului este cu 20% mai mare decat al omului. Delfinii, la fel ca majoritatea mamiferelor acvatice, traiesc in carduri, in societate. Delfinii sunt intotdeauna cel putin doi, adica in familie. Acest trai in comun a impus dezvoltarea unui mod de intelegere intre indivizi. Astfel s-au putut identifica la delfin 32 de sunete individualizate si diferite. In cazul in care un individ din grup este ranit ceilalti ii sar in ajutor. In aceste imprejurari delfinii emit un semnal de alarma , un SOS. La auzul acestui semnal, aliti semeni vin in ajutorul celui ranit. Pentru a putea respira, cel ranit este sustinul de 2 sau mai multi indivizi sanatosi. Din cand in cand cei ce il sustin sunt schimbati de altii. S-au intalnit multre cazuri in care un om care era in pericol de inec afost adus la mal de delfini. De asemenea se cunosc cazuri in care delfinii au aparat un naufragiat de atacurile rechinilor. Puii de delfin inoata de obicei deasupra sau in dreptul inotatoarei dorsale a mamei, acolo unde rezistenta apei este mai mica. Esuarea delfinilor pe tarm este usor explicata. Radarul delfinului nu percepe plaja, deoarece nu exista obiecte care sa reflecte undele sonore. Ajungand la mal, masa delfinului devine reala prin iesirea din apa. Astfel el moare prin asfixierea provocata de turtirea vaselor, a plamanilor si a aparatului digestiv dastorita elasticitatii cavitatii toracice. De mult se vehiculeaza ideea unei posibile comunicari intre om si delfin. Ei sunt folositi pentru a face legatura dintre suprafata si scafandrii ce lucreaza in adancuri. Delfinii dresati aduc acestora medicamente, diferite instrumente, etc., facand drumul de 7 ori mai rapid decat oricare acvanaut. In acelasi timp delfinii aparau pe oameni de atacurile rechinilor. In Guineea delfinii sunt folositi pentru a abate bancurile de pesti in plasele pescarilor, intinse in anumite locuri ale platformei continentale. In S.U.A. delfinii sunt folositi pentru a nu permite depasirea unei anumite limite in larg de catre inotatori, jucand astfel rolul de salvamari. Anumite societati americane ii folosesc pentru a localiza navele scufundate la o adancime mai mica de 300 m. Japonezii ii utilizeaza ca mijloc de detectare a bancurilor de pesti in largul oceanelor. Ei s-au dovedit a fi mult mai eficieni decat radarul folosit de nava in acest scop. Armata americana incearca de mult timp folosirea inteligentei delfinului in scopuri militare. Este datoria noastra sa studiem delfinul pentru a descifra mecanismele care stau la baza celui de-al doilea sistem de localizare, pentru a descoperi o metoda de comunicare intre om si minunatul mamifer numit delfin.