Sunteți pe pagina 1din 2

George Clinescu (n. 19 iunie 1899, Bucureti d.

. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician romn, personalitate enciclopedic a culturii i literaturii romne, de orientare, dup unii critici, clasicizant, dup alii doar italienizant sau umanist. Este considerat drept unul dintre cei mai importani critici literari romni din toate timpurile, alturi de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. i semneaz ntotdeauna articolele cu pseudonimul G. Clinescu, dup o mod destul de rspndit n perioada interbelic.
8 Legturi externe

Biografie[modificare]
Primii ani[modificare]
Se nate la Bucureti Gheorghe Vian, fiul Mariei Vian. . Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Clinescu i de soia sa, Maria, n casa crora mama biatului lucra ca menajer. Familia Clinescu, mpreun cu femeia n cas i copilul, se mut la Botoani, apoi impiegatul Clinescu este transferat la Iai. Aici Gheorghe Vian (viitorul scriitor) e nscris la coala Carol I, de pe lng Liceul Internat. n 1907, Maria Vian (mama sa natural) accept ca soii Clinescu, care nu aveau copii, s-l nfieze. De acum, se va numi Gheorghe Clinescu ( i se cuvine precizat c acesta a rmas, pe tot parcursul vieii, numele su oficial, utilizarea evitat consecvent de scriitorul nsui , att n exprimarea oral, ct i n scris, a prenumelui George, de fapt incorect, dar tot mai frecvent n ultima vreme, este o isprav a posteritii: tolerat i n cele din urm acceptat, ea se explic foarte probabil prin interpretarea, bine intenionat, ns eronat, a pseudonimului G. Clinescu ). Se mut la Bucureti n 1908. n copilrie nu a excelat cu nimic, s -a lsat nvluit n aura mediocritii.
[1]

Anii de formare[modificare]
Primele dou clase primare la Iai, la Colegiul Carol I, celelalte dou la Bucureti, la coala Cuibul cu barz, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la Bucureti, i i ncheie studiile medii la Liceul Gheorghe Lazr i pe cele universitare n Capital, la Facultatea de Litere i Filozofie din Bucureti. i ia licena n Litere n 1923. Teza de licen purta titlul Umanismul lui Carducci. Devine profesor de limba italian pe la diverse licee bucuretene i timiorene, apoi pleac laRoma, pentru doi ani cu o burs oferit de Academia din Romnia, instituie de propagand cultural romnesc, fondat de profesorul i istoricul Vasile Prvan.

Poezie[modificare]
Poesii (1937) Lauda lucrurilor (1963)

Lauda zapezii

Teatru[modificare]
un, mit mongol sau Calea netulburat (1940) Ludovic al XIX-lea (1964) Teatru (1965)
[7]

Proz[modificare]
Cartea nunii (1933) Enigma Otiliei (1938) (iniial Prinii Otiliei)

Trei nuvele (1949) Bietul Ioanide (1953) Scrinul negru (1965)

Istorie i critic literar[modificare]


Viaa lui Mihai Eminescu (1932) Opera lui Mihai Eminescu (1934) Viaa lui Ion Creang (1938) Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent (1941) Istoria literaturii romne. Compendiu (1945) Universul poeziei (1947) Nicolae Filimon (1959) Gr. M. Alecsandrescu (1962) Ion Creang (Viaa i opera) (1964) Vasile Alecsandri (1965)

Publicistic[modificare]
Cronicile optimistului (1964) Ulysse (1967)

Impresii de cltorie[modificare]
Kiev, Moscova, Leningrad, 1949 Am fost n China nou, 1953

S-ar putea să vă placă și