Sunteți pe pagina 1din 2

Francmasoneria si liderii Angliei in epoca Victoriana

Francmasoneria exista in Anglia din 1410 si in Scotia inca din 1390. Initial a fost o breasla a mesterilor apoi a devenit o organizatie a elitelor munictoresti. Arhitecti, artizani si constructori dintre cei mai buni au fost cooptati in aceasta forma de uniune elitista si incredintati cu cele mai scumpe si complexe proiecte din domeniul constructiilor , adevarate provocari din punctul de vedere al realizarii. Reprezentantii bisericii si ai nobilitatii s-au organizat in societati pentru a proteja secretele comerciale si artistice ale constructorilor si au devenit precursorii lojelor francmasonice. Aceste societati aveau saluturi secrete, parole si ceremonii cunoscute doar de cei direct implicati , se ajutau intre ei ca intr-o fratie indiferent de clasa sociala din care proveneau. Oameni care erau legati prin intentii si prietenii sincere fara a prejudicia statul si bunele moravuri au pus bazele Francmasoneriei din Anglia si apoi peste ocean, in America, unde au fost respectate toate ideile si conceptiile structurale ale organizatiei. Benjamin Franklin, Collins Riddock sau Paul Revere au fost toti membri ai Lojelor Masonice. Marele Maestru este liderul societatii masonice , de obicei un membru al casei regale sau membru al aristocratiei, de exemplu , in 1813 a fost ales si a condus organizatia timp de 30 de ani, Augustus Frederick,duce de Sussex, al saselea fiu al regelui George III al Angliei. Acesta s-a casatorit cu lady Augusta Murray, a doua fiica a lorului Dunmore fara aprobarea regelui, tatal sau care nu era de acord cu o casatorie de tip romanocatolic. Fiul cuplului, Sir Augustus d Este nu a fost niciodata recunoscut iar la inmormantarea tatalui sau i s-a permis accesul doar in ultima caleasca a cortegiului funerar. Thomas Dundas a devenit Mare Maestru in 1844 iar descendentii sai se afla si astazi la carma societatii masonice. Masonii au evitat in general publicitatea in ceea ce priveste existenta lor dar nu a faptelor acestora, in special cele cu caracter umanitar pentru membrii organizatiei: fonduri necesare ingrijirii batranilor sau alte scopuri caritabile. Conducerea Angliei a simtit influenta societatii masonice pentru ca profesorii care i-au pregatit pe viitori legiutori sau politicieni au facut parte din societate si i-au educat pe acestia in spiritul virtutiilor masonice.(ex. Dugald Stewart, profesor la Universitatea din Edinburgh care i-a avut ca studenti pe Lordul Palmerson devenit mai tarziu prim-ministru, Lordul John Russel sau Sir Walter Scott. Marele Maestru al Cavalerilor Templieri care erau activi in Anglia, Scotia si Irlanda a fost in perioada 1838-1840 , Sir Wiliam Sidney Smith, celebru pentru ca l-a infrant pe Napoleon in 1799, ceea ce i-a adus pe langa bunuri materiale de valoare si un loc in Parlament. Societatile Prieteniei au aparut in Anglia in secolul al 18-lea , la finalul secolului al 19-lea au fost acceptate si femeile in acest tip de organizatii pentru ca in 1924 sa existe peste

30.000 de astfel de societati cu un total de 32 de milioane de membri.Acestea erau organizatii de binefacere care strangeau fonduri si ii ajutau pe orfani, batrani si bolnavi. Nu aveau insa nici o legatura cu lojele masonice care si-au pastrat secretele de-a lungul timpului si s-au bucurat de prosperitate fara sa dezvaluie activitatile si membrii acestora. Multe dintre societatile de binefacere exista si astazi si au incercat sa copieze modelul masonic al ceremoniilor si semnelor secrete, insa francmasoneria s-a diferentiat fiind mai degraba un joc in care erau acceptati cei care se puteau integra in activitati libere si voluntare cu valoare expresiva si asocieri spirituale sau sociale. Ideiile de magie, sacru si mister au fost de multe ori caracteristice definitiei Masoneriei. Perioada 1826-1838 a fost dominata de un sentiment de defaimare a Masoneriei in Statele Unite, dupa ce un barbat care anuntase ca va oferi publicului toate secretele acestora a fost dat disparut si posibil mort. In Anglia insa nu s-au inregistrat astfel de miscari antimasonice, mai mult nici nu au fost consemnate in presa engleza, problemele de peste ocean, poate si pentru lipsa de interes a subiectului pentru ca in bibliotecile din anglia existau expuneri scrise legate de obiceiurile masonilor de mai bine de jumatate de secol. Masonul din perioada Victoriana s-a bazat pe virtutile cardinale-prudenta, cumpatarea, justitia si curajuliar influenta acestora s-a resimtit in orientarea politica a regatului si in actiunile liderilor care au fost in acord cu evolutia acelei epoci.