Sunteți pe pagina 1din 4

Relaiile interpersonale pot fi definite drept acele raporturi sociale dintre doi sau mai muli oameni caracterizate,

n general, de utilizarea minim a etichetelor stereotipe, de existena unor reguli [...] unice i idiosincratice i de un grad nalt de schimb informaional. n general, relaiile interpersonale se realizeaz ntre dou sau mai multe persoane, care se afl n poziii de proximitate n care interactioneaz sau se influeneaz reciproc. Relatiile interpersonale sunt un caz particular al relatiilor sociale si reprezinta legaturi psihologice, constiente si directe intre oameni. Caracterul psihologic al legaturii arata ca avem de-a face cu doua surse psihice, ambele inzestrate cu toata gamafunctiilor, insusirilor, starilor si trairilor psihice; Caracterul constient al legaturii arata faptul ca pentru a intra in relatii de tip interpersonal, oamenii trebuie sa fieconstienti, adica sa isi dea seama unii de altii, de existenta, nevoile si insusirile lor, de natura si scopul relatiilor carese stabilesc intre ei. Caracterul direct al legaturii arata ca relatiile interpersonale sunt de tipul fata in fata , presupun realizarea unuicontact perceptiv minim intre parteneri; pe baza acestui criteriu diferentiem relatiile interpersonale de toate celelalterelatii care sunt mediate (fie de surse nepsihologiece: telefon, internet, etc, fie de surse psihice relatia dintre doua persoane mediata de o a treia) Caracter etic, moral prin intermediul lor, omul urmareste realizarea binelui sau raului, fie in raport cu sine, fie inraport cu ceilalti; prin ele, comportamentul se valorizeaza, adica devine pozitiv sau negativ, acceptat sau respins din punct de vedere social. Caracter formativ prin raportare la ceilalti oamenii reusesc nu doar sa-si cunoasca semenii, ci sa isi constientizeze partile slabe, pe cele tari, limitele, etc Oamenii se pot si modela in functie de ceilalti. I I . T I P U R I D E R E L A T I I I N T E R P E R S O N A L E CRITERIUL 1: nevoile si trebuintele psihologice resimtite de oameni atunci cand acestia se raporteaza unii la altii: Relatii de intercunoastere cu cat indivizii au mai multe informatii despre ei, cu atat relatia se va desfasuramai usor; importante in acest tip de relatie e imaginea pe care partenerii o au despre ei insisi, dar si desprecelalalt. In raport cu aceste imagini ne comportam unii fata de altii intr-un anumit fel. Relatii de intercomunicare g e n e r a t e d e n e v o i a d e c o m u n i c a r e i n t r e o a m e n i s i c o n s i d e r a t e a f i fundamentul aparitiei societatii; in acest tip de relatie pot aparea fenomene de perturbare a comunicarii precum: blocajul ei (imposibilitatea de a comunica); bruiajul (deformarea continutului unui mesaj din cauzagalagiei), distorsiunea informatiilor (deformarea neintentionata a mesajului atunci cand el trebuie sa parcurgamai multe verigi); Relatii afectiv- simpatetice care nu sunt altceva decat relatiile de simpatie/antipatie intre oameni, de preferinta sau de respingere afectiva. Acestea pot fi unilaterale sau reciproce (impartasite). CRITERIUL 2:in functie de latura procesuala a relatiilor interpersonale: Relatii de cooperare bazate pe coordonarea eforturilor in vederea realizarii unui obiectiv comun Relatii de competitie

bazate pe rivalitatea partenerilor in atingerea unei tinte individuale; De conflict ce au ca suport opozitia mutuala raportata la un scop indivizibi CRITERIUL 3: in functie de modificarile produse inpropria persoana: Relatii de acomodare (cand partenerii se obisnuiesc unul cu celalalt) Relatii de asimilare (are loc o fuziune, un transfer reciproc de gusturi, mentalitati, opinii, partenerii gandind sicomportandu-se aproximativ la fel) Relatii de stratificare (ierarhizarea pertenerilor in functie de statutele pe care le detin) Relatii de alienare (echivalenta cu fuga,, cu indepartarea de celalalt, cu ruperea relatiilor) O preocupare constanta a sociologiei a constituit-o gasirea unor modalitati de clasificare tipologica a grupurilor sociale. De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe "scheme clasificatorii", avnd la baza o diversitate de criterii. Literatura sociologica a nregistrat ca cele mai des utilizate urmatoarele proprietati: marimea grupului, cantitatea de interactiune fizica dintre membrii grupului, gradul de intimitate, nivelul de solidaritate, extensiunea formalizarii regulilor ce guverneaza relatiile dintre membri, locul controlului activitatilor n grup etc. Grupul primar - este un grup format dintr-un numar mic de membri, aflati ntr-o relatie directa, coeziva si de lunga durata. - fiecare membru se simte angajat n viata si activitatea grupului, i percepe pe ceilalti ca membri de familie sau prieteni. - grupul reprezinta pentru membri acestuia un scop si nu un mijloc n vederea realizarii unor scopuri. n cadrul acestui grup individul traieste sentimentul propriei identitati direct si totodata si afirma specificitatea pe care ceilalti membri o accepta ca atare. Tipuri de grupuri primare - familie - grupul de joc al copiilor - grupul de vecinatate - comunitatea de batrni. Functiile grupului primar: Functia de socializare reprezinta o functie fundamentala a grupului primar. Grupurile primare au rol esential n socializare. Primele procese de socializare copilul le nvata n familie. n cadrul familial copilul achizitioneaza normele si valorile prin intermediul carora descifreaza mecanismele vietii sociale. Grupurile primare sunt punti ntre individ si societate pentru ca ele transmit si ofera modele culturale ale societatii dupa care individul si organizeaza propria viata. Orice individ de formeaza ca om ntre-un grup primar, de aceea grupurile primare sunt fundamentale pentru individ si societate. n cadrul acestora oamenii experimenteaza prietenia, iubirea, securitatea si sensul global al existentei. Functia de control social.

Prin intermediul acestei functii grupurile primare se manifesta ca puternice instrumente de control asupra comportamentului individului. Comportamentul individului trebuie sa se conformeze normelor grupului. n acest sens grupul impune individului un comportament care sa se conformeze att la valorile si normele sale interne ct si la cerintele societatii. Grupul secundar Dezvoltarea generala a societatii, ndeosebi n epoca actuala, este marcata de o tendinta accelerata de trecere spre o societate bazata, n principal, pe grupuri secundare, n care relatiile sunt impersonale, contractuale, specializate, orientate spre obiective si interese. Rezulta ca grupul secundar este acel grup format din doua sau mai multe persoane implicate ntr-o relatie impersonala si care au un scop practic specific. n grupul secundar oamenii coopereaza pentru atingerea unui tel, iar relatiile interumane se stabilesc pe baza unor regulamente pe care, fie ca le accepta sau nu, trebuie sa le respecte. n acest tip de grup, oamenii se reunesc dincolo de diferentele ce-i marcheaza pentru ca nu au alta cale de nfaptuire a intereselor lor. n cadrul grupurilor secundare individul fiinteaza ca realitate sociala. Grupul primar actioneaza pentru insul concret, n timp ce grupul secundar activeaza individul prin status-urile sale. De pilda n grupul primar poti fi prieten ceea ce este o conditie suficienta n timp ce n grupul secundar apartenenta este dictata n special de status-ul social, de profesiune, de cultura, religie etc. Grupurile secundare au un rol esential n afirmarea sociala si profesionala a individului. Raportul grup secundar/grup primar Trebuie retinut ca n societatea contemporana grupul secundar, desi a pus n umbra grupul primar, nu l-a eliminat si nu-l va putea nlatura. Grupurile primare persista si vor persista ntr-o lume dominata de grupul secundar, deoarece nevoia umana de asociere intima simpatetica este o nevoie permanenta. Omul nu poate trai bine fara sa apartina unui grup mic de oameni carora realmente sa le pese ce se ntmpla cu ei. Asa se explica de ce n cadrul grupului secundar apar si se dezvolta relatii interumane care duc la formarea grupurilor primare. Grupul de referinta Conceptul si teoria aferenta au fost elaborate de Robert Merton, care l-a definit ca fiind un numar de oameni care interactioneaza unii cu altii, n conformitate cu modelele stabilite anterior. Asadar grupul de referinta reprezinta o unitate sociala utilizata pentru evaluarea, compararea si modelarea atitudinilor, trairilor si actiunilor individului. Grupul de referinta poate fi grupul din care face parte individul sau unul exterior lui. Grupul de referinta este baza din care individul vede lumina. Functiile grupului de referinta: Functia normativa - prin intermediul acestei functii grupul de referinta influenteaza direct criteriile si standardele individului. Individul n tendinta sa fireasca, pentru o pozitie mai buna ntru-un grup, n societate, adera la valorile si normele grupului de referinta. Aceasta se face prin adaptarea stilului de viata, atitudinilor politice, preferintelor muzicale, alimentatiei specifice grupului de referinta. Functia comparativa - conform acestei functii individul face o evaluarea propriei activitati si comportament prin comparatie cu standardele grupului de referinta. n acest fel, oamenii judeca viata, comportamentul, valorile proprii precum sanatatea, inteligenta, nivelul de trai, pozitia sociala etc. Uneori individul constientizeaza ca exista o diferenta ntre ceea ce reprezinta grupul de apartenenta si ceea ce crede el ca ar putea fi, prin comparare cu grupul de referinta. n aceste situatii apare sentimentul de deprimare relativa care contribuie la alienarea sociala. Functia asociativa - are n vedere posibilitatea preluarii status-ului membrilor grupului de referinta de catre o persoana din afara lui. n ndeplinirea acestei functii se porneste de la teza conform careia un grup poate influenta comportamentul unui individ din afara sa. Grup intern - grup extern

n orice societate exista grupuri interne si grupuri externe. Grupul intern este acel tip de grup de care apartin membrii sai si cu care se identifica. La membrii acestui tip de grup exista constiinta de NOI, adica ei realizeaza ca fac parte din acel grup si sunt implicati n tot ceea ce se ntmpla n grup. Prin constiinta de NOI, membrii grupului realizeaza ca, simultan, existenta lor se situeaza si n afara altor grupuri. Deci, constiinta de se afirma n raport cu constiinta de ei. Aceasta diferenta a constiintei de NOI si de EI, confera membrilor unui grup identitatea lor. Clasificarea grup intern - grup extern este semnificativa n evidenta granitelor sociale. Liniile de demarcatie ntre structurile grupale apar acolo unde ncepe si sfrseste interactiunea sociala. Granitele unui grup ncadreaza indivizii ntr-o structura de desfasurare a actiunilor astfel nct ei se simt inclusi n ea. Unele granite se bazeaza pe modul de asezare spatiala: vecinatate, comunitate, natiune, stat. Alte linii de demarcatie si au temeiul n diferentele sociale si culturale: religioase, etnice, politice, ocupationale, lingvistice, rudenie, status-uri socio-economice etc. Grup formal-grup informal Grupurile formale sunt constituite, n mod deliberat, de catre societate pentru ndeplinirea unor sarcini sau atingerea unor obiective. Ceea ce caracterizeaza, att structura, ct si relatiile dintre membrii grupurilor formale este faptul ca sunt reglementate oficial, institutionalizat, prin acte normative, decizii etc. Caracteristici: - structura, att pe orizontala, ct si cea ierarhica, este determinata de specificul sarcinii grupului(de exemplu: formatii de munca, clase de elevi, pluton de soldati); - relatiile dintre componentii grupului, conduita membrilor acestuia, sunt precis reglementate si obligatorii, fiind menite sa asigure functionalitatea optima a grupului; - liderul grupului este desemnat sau ales n conformitate cu anumite reglementari legale sau statutare; - nerespectarea regulilor de conduita, a raporturilor de lucru, a regulamentelor specifice grupului atrage sanctiuni De subliniat ca n cadrul grupurilor formale, dincolo de relatiile formale, obligatorii dintre membrii acestora pot exista si relatii interpersonale foarte variate, de la relatii afective, prietenesti, pna la relatii deschis conflictuale. Grupurile informale apar fie n cadrul grupurilor formale (echipa de munca, clasa de elevi, grupa de studenti), fie n afara acestora, independent de grupurile formale. Grupurile informale sunt grupuri mici si primare, care nu creaza institutii formalizate. Se constituie n mod spontan bazndu-se preponderent pe afinitati si contacte personale. Att structura, ct si relatiile interpersonale, sunt informale n sensul ca nu sunt oficial reglementate. Liderii sunt recunoscuti spontan, nu beneficiaza de un status oficial.. caracterul informal nu nseamna lipsa organizarii. Dimpotriva, uneori grupurile informale au o organizare interna foarte bine pusa la punct, o structura ierarhica proprie, anumite norme de conduita si valori proprii bine conturate.