TEORIA CONCURENTEI (Aspecte selective)

1. Teorii privind concurenta Concurenta considerata ca fiind unul din elementele fundamentale ale economiei de piata, conceptul privind concurenta a aparut si s-a dezvoltat inca la inceputurile economiei politice ca stiinta. Adam Smith in lucrarea sa ,, Avutia natiunilor, cercetare asupra naturii si cauzelor ei a pus temelia conceptului de concurenta. El a formulat celebra ,,teorie a mainii invizibile, prin care afirma ca din ciocnirea intereselor particulare egoiste ale indivizilor rezulta un echilibru de ansamblu al economiei de piata, care face posibila functionarea ei eficienta si armonioasa, capabila sa asigure nu numai castigul si prosperitatea agentilor individuali, ci chiar si binele/interesul general. Potrivit teoriei lui A. Smith, doar libertatea de concurenta este o garantie a progresului, prin cele doua functii principale pe care le indeplineste : alocarea optimala a resurselor in progresul utilizarii factorilor de productie si anularea supraprofiturilor. Gratie pionieratului intreprins de catre A. Smith, si a dezvoltarii acesteia de catre urmasii lui, teoria privind concurenta devine unul din conceptele centrale ale ortodoxiei economice, studii asupra concurentei fiind prezente la neoclasicii L. Walras, A. Cournot, Bertrand, V. Pareto, Edgeworth, A. Marshall. Unul din cele mai mari merite ale marginalistilor este elaborarea conceptului de concurenta pura si perfecta.1 Acest concept a fost elaborat de reprezentantul scolii matematice de la Lausanne, L. Walras. Modelul lui a permis analiza ,, in stare pura a mecanismului formarii preturilor in conditii de libera concurenta.Conform lui, piata perfecta indeplineste simultan 5 conditii : atomicitatea participantilor (prezenta unui numar foarte mare de vanzatori si cumparatori ) ; omogenitatea produselor (produsele vandute pe aceste piete sunt absolut identice dupa calitate si aspect exterior, astfel incat consumatorului sa ii fie indiferent de la ce vanzator sa isi procure bunul) ; fluiditatea pietei (intrarea libera pe piata a noilor producatori) ; mobilitatea perfecta a factorilor de productie ( trecerea lor libera dintr-o ramura in alta) ; transparenta pietei (presupune circulatia libera a informatiei pe piata privind totalitatea conditiilor de vanzare a produselor (informatii privind calitatea, cantitatea, pret, etc). In prezent se poate constata ca, aproape nici una din conditiile enumerate mai sus nu mai sunt respectate si o piata care ar intruni toate cele cinci principii nu exista in realitate.Insa, modelul concurentei pure si perfecte trebuie luat drept axioma a carei proprietati nu trebuiesc demonstrate, nici aprobate de realitate.Acest model de concurenta nu poate fi o reprezentare a realitatii, dar poate exista in calitate de principiu pentru insa in prezent, el ne poate servi drept baza teoretica pentru explicatii empirice ale structurilor de piata moderna. Economistul francez A. A. Cournot a pus bazele teoriei care explica

formarea cantitatilor si preturilor in situatii de piata de monopol si oligopol. A. Cournot a cercetat modele reale de piata, care s-au dovedit a fi foarte diferite de modelul propus, mai tarziu, de L. Walras. In acest scop, el simula diferite situatii, in care vanzatorii, alegand cantitatea pe care o doresc sa o vanda, puteau sa influenteze marimea beneficiului propriu, dar si cel al concurentilor sai. Neoclasicul francez Bertrand a criticat abordarea lui A. A. Cournot si a propus studierea concurentei nu prin cantitati ci prin preturi. In aceeasi perioada de timp, economistul englez Edgeworth propunea un model de schimb care solutiona teoretic problema monopolului bilateral, cand doi agenti negociaza impreuna trocul bunurilor pe care le detin inainte de schimb. Incepand cu anii 20 ai secolului XX, influentati de procesele contradictorii ce se petreceau in economie, economistii au revenit la ideea centrala ca piata trebuie conceputa prin prisma concurentei pure si perfecte. Ultimul neoclasic, economistul englez A. Marshall, cu modelul sau de echilibru economic partial, pune inceputul studierii situatiilor concrete de concurenta, introducand si definind pentru prima data notiunea de economii de scara. Astfel, se constata ca piata nu este simplu teren de intalnire neformala a indivizilor anonimi, care nu poseda nici o putere de influentare a structurilor de schimb, specifice pietei cu concurenta pura si perfecta. Toti au insistat asupra importantei exercitari principiului libertatii de concurenta, ca o conditie fundamentala a unei economii de piata viabile.Ei afirmau ca doar prin concurenta se realizeaza mecanismul de piata si o interventie a statului asupra corectarii anumitor devieri de la modelul concurentei pure ar putea afecta procesele economice. J. M. Keynes, fondatorul doctrinei dirijiste, a criticat tezele ortodoze privind autoreglarea pietei si a contestat, in acest sens, virtutile liberei concurente si a liberului schimb.Dar el nu a negat in totalmente importanta mecanismului liberei concurente, insistand asupra necesitatii interventiei statului in corectarea abaterilor(concentrarea intreprinderilor, monopolizarea industriilor, abuzul de pozitie dominanta, dictarea preturilor, etc.) prin diverse parghii economice (masa monetara, rata dobanzii, cheltuieli publice etc.). J. Robinson si E. H. Chamberlin au studiat una din formele concurentei imperfecte, concurenta monopolistica. Studiile lor concluzionau ca prezenta unui numar sporit de ofertanti nu este insotita automat de un echilibru al pietei concurentiale. Ei sustin ca, prin diferentierea produselor (cauzate de prezenta publicitatii si a economiilor determinarea preturilor, iar coordonarea oligopolista le permite evitarea concurentei excesive si le asigura profituri maximale. Economistul austriac J. A. Schumpeter isi orienteaza studiile, la fel, asupra concurentei monopoliste, analizand cu minutiozitate actorii pietei si profiturile realizate de ei.El insista asupra rolului statului in reglementarea pietelor cu concurenta monopolista.Meritul cel mai mare a lui J. A. Schumpeter il constituie conceptul sau asupra naturii concurentei. Concurenta, dupa A. Schumpeter, este motorul procesului de distrugere creativa si, in consecinta, a progresului economic. El considera capitalismul, prin natura sa, un sistem care isi schimba radical din interior structura economica, distrugand continuu elementele sale invechite si creand altele noi.

In conditiile economiei contemporane, se poate considera conceptul lui Schumpeter privind rolul concurentei, deosebit de valoros, deoarece tendintele de ultima ora arata influenta decisiva a concurentei asupra implementarii noilor tehnologii, knowhow, inventiilor, inovatiilor s.a. Laureatul Premiului Nobel, celebrul neoliberal de origine austriaca, F. Von Hayek, abordeaza si el concurenta, dar incepe prin negarea conceptului de concurenta pura si perfecta.Unul din argumente este acela, ca agentii economici de pe o piata nu poseda informatia in aceeasi masura, iar comportamentul lor este dictat anume de cunostintele intreprinzatorilor, adica o informatie. F.von Hayek considera concurenta un proces dinamic comportamental, cu radacini in perceptia subiectiva a participantilor asupra realitatii subiective. 2. Trasaturile concurentei contemporane Este relevanta delimitarea catorva trasaturi caracteristice ale concurentei contemporane care vor descrie conditiile in care au aparut aceste teorii. Particularitatile concurentei in conditiile economiei contemporane : Concurenta contemporana este > mai activa <. Caracteristica principala a concurentei contemporane consta in caracterul sau activ determinat de actiunile firmelor, permise in economia moderna, rezultand aplicarea diferitelor strategii de atac-aparare, aplicarea negocierilor, ca manifestare a diferitelor actiuni de conflict sau colaborare. Obiectivul acestei rivalitati devine cucerirea puterii,prin creare de inegalitati. Aceste inegalitati, inerente concurentei moderne, se manifesta in urmatoarele trei trasaturi : inegalitati de bunuri (concurenta prin calitate), inegalitatea subiectilor (concurenta prin marimea firmei), inegalitati in conditiile de access (concurenta prin bariere de intrare in ramura). Predomina concurenta prin calitate (produs ). Astfel, se poate afirma ca etapei actuale de dezvoltare economica ii este caracteristica , preponderent, concurenta prin calitate sau produs ( ,, quality competition ) decat concurenta prin pret (,, price competition). Schema concurentiala moderna functioneaza dupa modalitati mult mai complexe decat modelul clasic, chiar daca razboiul preturilor si transferul clientei fondate pe avantajele de pret mai exista.Cu toate acestea, tendinta actuala este castigarea confruntarii nu prin pret, ci prin calitate si diversitate a bunurilor, obtinute ca rezultat al implementarii inovatiilor. Aceasta strategi, care implica deplasari constante a capitalurilor dintr-un sector in altul, ia amploare, instigata de aplicarea tot mai larga a publicitatii, a realizarilor din domeniul cercetarii. Prin urmare, se constata, ca in aceasta lupta de urmarire a concurentilor si depasirii unuia de altul, se declanseaza un fel de ,, spirala concurentiala .Acesta se manifesta printr-o serie de : 1. imbunatatiri a bunurilor si serviciilor produse, capabile sa satisfaca o gama mai larga si mai sofisticata a necesitatilor ;

2. propunerea unui asortiment mai larg, nu a produselor identice, ci a unor produse diferentiate (eterogene) si noi si prin aceasta, cresterea continua a dimensiunilor pietelor. Prin urmare, in mare parte, prin diversitatea calitativa a marfurilor se realizeaza cresterea cantitativa de produse vandute si respectiv cresterea segmentului de piata detinut. Predomina concurenta oligopolista. O alta caracteristica a concurentei contemporane, in opinia noastra, este ca, concurenta se desfasoara mai degraba intre un numar restrans de firme de dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici. Aceasta tendinta este dictata de noile conditii in care se desfasoara lupta de concurenta in lupta lor de existenta intreprinderile, pe langa faptul ca sunt nevoite sa sporeasca calitatea bunurilor, trebuie sa mentina dimensiunile optime, cu scopul de a minimiza costurile de productie, obtinute pe baza cresterii dimensiunilor intreprinderilor si micsorarea numarului lor pe piata, adica crearea pietelor oligopoliste. Concurenta contemporana creeeza bariere la intrare in ramura. Pentru a limita numarul de concurenti potentiali, strategiile contemporane ale firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramura.Efectele acestei tendinte sau accentuat si mai mult in conditiile globalizarii si regionalizarii vietii economice.Instrumente de limitare si de lupta impotriva acestor tendinte se regasesc in legislatii privind protectia concurentei a statelor si in legislatia internationala care, in prezent, este in faza de elaborare. Concurenta contemporana devine interactiva Prin avansarea progresului tehnico-stiintific, organizarea proceselor economice sa diversificat foarte mult, luand forme diverse.Un impact puternic asupra acestor procese a avut intentia INTERNET-ului.Acesta a conditionat crearea unei adevarate ,,Economii Noi, aspectele, trasaturile caracteristice, influentele careia au inceput a fi studiate de curand. J. M. Chevalier, defineste ,,Noua Economie ca un nou mod de organizare a procesului de productie si a schimburilor care folosesc sistematic posibilitatile oferite de INTERNET si tehnologiile asociate.In functie de aceasta definitie,opozitia, frecvent utilizata, intre Noua Economie (cea a ,, Clic-ului) si vechea economie (cea a ,,caramizii si cimentului) nu mai este valabila, deoarece este supus transformarilor ansamblul organizarii economiei, supus influetei INTERNET-ului si a noilor tehnologii. Teoriile contemporane privind concurenta In a doua jumatate a secolului XX, datorita schimbarilor ce au loc in mediul concurential national si international, dezbaterile privind concurenta iau amploare.Astfel, in aceasta perioada, polemicele privind concurenta s-au axat, cu precadere, asupra a doua aspecte: atitudinii diferitor economisti fata de puterea economica a firmelor, adica posibilitatea influentei lor asupra pietei (altor agenti economici, formarii pretului, mobilitatii factorilor, etc.) si <gradului de interventie a statului in procesul exercitarii libertatii de concurenta prin politica din domeniul concurentei>. Analizand ideile si teoriile privitor la cele doua aspecte, am ajuns la

concluzia ca s-au format doua curente cu principii diametral opuse. O parte dintre economistii contemporani manifesta o atitudine critica fata de puterea economica detinuta de firmele mari si subliniaza rolul activ al agentilor economici care, in loc sa accepte un ansamblu de conditii prestabilite, le mdifica in favoarea lor.Acesti economisti recunosc ca intreprinderile detin puterea de a exploata imperfectiunile pietelor si de a diminua si chiar a suspenda jocul concurential in favoarea lor si in detrimentul concurentilor actuali sau potentiali2. Unul dintre cei mai cunoscuti economisti care impartasea aceste idei a fost J. S. Bain, reprezentant al ,, curentului structuralist al ,,Scolii economice de la Havard.J.S. Bain a elaborat ,, teoria barierelor la intrare in cadrul careia explica absenta intrarilor de noi firme pe pietele in care preturile sunt mai mari decat costurile medii de productie (in mod normal aceasta ar trebui sa provoace intrari in ramura a noi firme din cauza posibilitatilor de castig evidente pret de vanzare > cost mediu de productie). El a presupus ca firmele care doresc sa intre pe piata sunt in pozitie dezavantajoasa fata de cele care sunt stabilite deja pe piata, deoarece cele din urma dispun de avantaje in costurile absolute, de economii de scara sau avantaje survenite din diferentierea gamei de produse.Aceste dezavantaje, in opinia lui Bain, reprezinta importante bariere la intrare in ramura.El identifica patru tipuri de bariere la intrare: 1. avantaje absolute detinute de intreprinderile deja existente pe piata, 2. diferentierea produselor; 3. economiile de scara si 4. excluziunile legale, acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor. Abordarea lui J.S. Bain, care a avut o influenta marcanta asupra politicii concurentiale a Statelor Unite ale Americii in anii 60-70, precum si asupra unui numar mare de economisti ai ,,Scolii de la Havard, sugereaza ideea ca, concentrarea industriala (cresterea dimensiunilor intreprinderii) antreneaza unele forme de comportament (exercitarea puterii pe piata, folosirea unor actici de concurenta neloiala etc), care, la randul lor, afecteaza performantele economice.Astfel, devine necesara interventia politicii concurentiale in sensul pastrarii structurilor concurentiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare. Alti economisti, care au criticat vehement tendinta firmelor de a-si impune propriul joc pe piata prin diferite metode (legale sau mai putin legale), au fost institutionalistii F.Rerroux si J. Lhomme, reprezentanti ai scolii sociologice franceze.Ei au studiat puterea economica si asimetria dintre firmele dominante si concurentele lor.Acesti doi autori isi propun introducerea fenomenelor de putere si asimetrie in relatiile industriale.Ei sunt de parere ca, adesea, unii agentii economici, recurgand la diferite forme de concentrari si asocieri, creeaza asimetrii in interiorul pietelor, astfel creandu-se ,, efectul de dominatie. Din cele expuse mai sus, rezulta ca, conceptul de concurenta a deviat de ,, absolutul concurential care coincide cu situatia de piata caracterizata de prezenta unui numar mare de ofertanti independenti (conditia de atomicitate). In acest context conceptul de piata concurentiala a fost inlocuit cu conceptul de piata contestabila.Acest concept a fost elaborat, pentru prima data, de economistul american, reprezentat al Scolii de la Chicago, W. Baumol, conform caruia, piata

contestabila este piata care verifica urmatoarele doua conditii: conditia lui Stigler (1982), conform careia absenta barierelor la intrare este determinata de similaritatea conditiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar si pentru concurentii potentiali; situatia in care concurentii potentiali au posibilitatea de a intra si de a iesi de pe piata fara costuri irecuperabile. Prin urmare, piata contestabila este o piata concurentiala care ,,absoarbe monopolul.Prin elaborarea conceptului de piata contestabila, intr-un fel, s-a dorit schimbarea atitudinii negative fata de monopoluri.Prin urmare, s-a convenit ca existenta monopolurilor pe diferite piete nu este neaparat un fenomen negativ, cu conditia ca aceste monopoluri nu ridica bariere de intrare in ramura pentru a-si mentine in mod artificial pozitia de monopol.In acelasi timp, procesul concurentialeste evaluat in functie de rolul concurentei potentiale, analiza structurilor pietei cadand locul studierii posibilitatilor de intrare si iesire.Concentrarea industriala, adica absenta concurentei, nu este incompatibila cu contestabilitatea pietelor;este suficient de a determina daca concurenta este posibila, dar nu ca ea exista din cauza posibilitatii de intrare a unui concurent, care are un efect disciplinar asupra intreprinderilor dominante, care vor fi obligate sa fixeze preturi ce coincid cu costurile marginale de productie pentru a evita intrarea in ramura a concurentilor potentiali.Optimul economic pe pietele cu concurenta pura si perfecta este, deci, generalizat la ansamblul situatiilor concrete de piata. In anii 90, totusi, se remarca o oarecare schimbare de directie, nelinistea publica orientandu-se in favoarea revitalizarii legislatiei antitrust.De fapt, politica ,, laisser faire-ului a anilor 80 si abordarea structuralista a anilor 60 constituie doua pozitii extreme, incepand cu care teoreticienii si practicienii cauta sa elaboreze o abordare mai nuantata, mai pragmatica a structurilor pietelor, reflectata prin evaluarea de la caz la caz a conditiilor concurentiale. 3.Forme de manifestare ale concurentei De regula, concurenta se manifesta prin prisma a trei componente: functii, tipologie si mecanism.Aceste trei componente au evaluat in functie de timp si de alti factori.Factorii determinanti ai economiei contemporane, care au generat schimbari la nivelul concurentei, sunt globalizarea si regionalizarea vietii economice. Importanta concurentei se exprima prin functiile pe care aceasta le indeplineste in cadrul realizarii reporturilor de piata.In dependenta de evolutia acestor relatii, concurenta si-a extins influenta asupra mai multor elemente componente ale economiei de piata. Functiile concurentei nu raman invariabile si la fiecare treapta de dezvoltare a economiei, ating noi scopuri.Functiile clasice ale concurentei, caracteristice pentru economia de pana la globalizare si regionalizare sunt: satisfacerea cererii consumatorilor, ajustarea autonoma a cererii si ofertei, alocarea optima a resurselor, justa distributie a veniturilor.

Simultan cu dezvoltarea relatiilor de piata, a cresterii fara precedent a nivelului de productie, a schimburilor comerciale internationale, majoritatea generate de procesele de regionalizare si globalizare, concurenta a dobandit cateva functii noi, pe care le vom numii functii moderne: 1. promovarea inovatiilor, 2. limitarea puterii economice si cele politice, 3. influenteaza asupra psihologiei agentilor economici. Promovarea inovatiilor poate fi considerata o functie noua a concurentei, deoarece ia amploare, preponderent, in conditiile economiei contemporane, supuse regionalizarii si globalizarii. Aceasta functie se realizeaza prin stimularea progresului tehnicoeconomic. Concurenta ofera firmelor un puternic motiv de a dezvolta produse performante si de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scazut, pentru a-si mentine pietelor traditionale si de a castiga pietele internationale. Limitarea puterii economice si, astfel, a celei politice. In economia de piata concurenta este libera, ea face parte din libera initiativa sau din libertatea de actiune, ceea ce inseamna ca agentii economici actioneaza pentru a-si realiza propriile ineterese, iar economia, in ansamblul sau, este rezultatul acestei actiuni.Originea intereselor fiecaruia se afla in mediul economico-concurential, in care locul central revine proprietatii si pietei.Astfel, libertatea concurentei exprima libertatea de a actiona in economia a carei functionare ia forma pietei. Importanta acestei functii este deosebit de mare in conditiile economiei moderne, deoarece apar agenti economici (monopoluri, societati transnationale) care incearca sa influenteze anumite procese economice,cum ar fi: decizia consumatorului, formarea libera a preturilor, accesul la resurse, deciziile politice, etc. Concurenta influenteaza asupra psihologiei agentilor economici. Aceasta functie este determinata mai ales de schimbarea strategiilor de rivalitate concurentiala in economia moderna, exprimata prin actiunile ce tin de influentarea consumatorului prin diferite actiuni de publicitate, reclama, relatii cu publicul.Aceasta provoaca schimbari in sistemul de valori al consumatorilor, al optiunilor pentru noi stiluri de viata si, in final, al conturarii tot mai clare a unei personalitati proprii, care se resfrange asupra comportamentului sau.Are loc o crestere a exigentei consumatorului fata de consum, datorata, in principal, preocuparii pentru pastrarea formei fzice si intelectuale, pentru sanatate, dar si informarii mult mai operative si cuprinzatoare asupra alternativelor de consum.Sub influenta globalizarii / regionalizarii, sistemul de valori al consumatorilor se schimba, ca rezultat al internationalizarii consumului de anumite bunuri si servicii. Tipologia concurentei.Complexitatea si caracterul multiaspectual al concurentei, ca fenomen economic, isi gaseste reflectarea in diversitatea formelor de manifestare. Tipurile concurentei, determinate de structura pietei sunt: 1. concurenta perfecta (model ideal care nu exista in realitate) 2. concurenta imperfecta, reprezentanta printr-o multime de forme distincte. Concurenta imperfecta exista atat intre producatori cat si intre

consumatori.In general, situatia pe piata cand exista concurenta intre consumatori este anormala si se manifesta prin deficit de marfuri si servicii. 3 Pentru determinarea modelelor de concurenta imperfecta se folosesc un sir de criterii.Unul din ei este numarul si puterea economica a participantilor.Cand exista un numar suficient de mare de participanti la tranzactii, care nu pot exercita o influenta distincta asupra pietei, se contureaza forma de concurenta perfecta.Cand sunt foarte putini sau numai unul, apar situatii de monopol.Alt factor este gradul de diferentiere a bunurilor care satisfac o anumita nevoie umana.Cand bunul este omogen, consumatorilor le este aproape indiferent de unde sa cumpere.Diferentierea produsului, insa, are ca efect cresterea concurentei intre producatori, fiecare dintre acestia dorind sa atraga un numar cat mai mare de clienti. Facilitatile acordate sau restrictiile in calea celor care intentioneaza sa intre intr-o ramura, pe o anumita piata, influenteaza modul de realizare a concurentei.Cu cat accesul intr-o anumita ramura a economiei nationale sau pe o anumita piata a unui agent economic se realizeaza mai usor, cu atat mai mult creste gradul de competitivitate in acea ramura sau pe acea piata, creandu-se conditii pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor la un standard ridicat. Un alt factor este gradul de transparenta a pietei, care se refera la posibilitatile de acces la informatiile ce rezulta din functionarea pietei: produsele cerute sau oferite, preturile, cantitatile, conditiile de tranzactionare, acces care poate fi liber pentru toti participantii de pe piata sau poate fi ingradit de unii dintre acestia, in scopul sporirii propriilor avantaje. Din punctul de vedere al respectarii prevederilor dreptului comercial, economista romanca Y . Eminescu, atribuie concurentei urmatoarele tipuri: - concurenta loiala, considerata licita, deoarece este admisa prin reglementari; - concurenta neloiala, considerata ilicita, deoarece este reprimata prin reglementari; Concurenta loiala (corecta) se caracterizeaza prin folosirea nediscriminatorie a instrumentelor luptei de concurenta, in conditiile accesului liber pe piata si a deplinei posibilitati de cunoastere a mijloacelor de reglementare a relatiilor de vanzare-cumparare. Concurenta neloiala (incorecta) consta in folosirea unor mijloace incorecte ca: acordarea unor stimulente deosebite agentilor economici, utilizarea mijloacelor extraeconomice de patrundere si mentinere pe piata, avand ca scop acapararea pietei si consolidarea unei pozitii net avantajoase pe piata.Tacticele si metodele concurentei neloiale sunt foarte variate, dar cel mai des pot imbraca urmatoarele forme: - utilizareasimilitudinii de aspect ( de denumire, forma a produselor, ambalaj, etc ), - folosirea omonomiei, - uzurparea de calitati si titluri, - incalcarea de obligatii decurgand din vanzarea unui fond de comert, concurenta neloiala cu ajutorul anunturilor si prospectelor ( reclama mincinoasa etc.), - vanzare cu pret scazut, - folosirea abuziva de titluri de lucrari, - alte forme de concurenta neloiala. Studierea formelor de manifestare a concurentei neloiale este cu atat mai importanta cu cat ele capata o diversitate si o raspandire mare, in deosebi in economii de piata in devenire, cum sunt economiile in tranzactie.

4. Mecanismul concurentei ,, Mecanismul concurentei reprezinta legaturile numeroase intre actiunile subiective ale agentilor economici si cadrul obiectiv al desfasurarii acestor actiuni. Principalele componente ale mecanismului concurentei, sunt : - sursele avantajelor concurentiale ; - obiectivele concurentei ; - subiectii concurentei ; - obiectul concurentei ; - metodele de lupta ; - particularitatile concurentei ; - metodele de apreciere a situatiei concurentiale ; - modelele concurentei ; Sursele avantajelor concurentiale pot fi : costurile de productie reduse, diferentierea produselor si informatia.Costurile de productie scazute reflecta capacitatea firmelor de a produce si vinde marfuri comparabile la preturi mai joase decat a concurentilor.Diferentierea este capacitatea de a furniza consumatorului bunuri unicat, de o calitate superioara sau cu, calitati deosebite.In conditiile instalarii societatii informationale, rolul acestor doua avantaje concurentiale este in scadere, iar principala sursa a avantajelor devine informatia.Prin detinerea informatiei depline privind clientela si concurentii, se poate optimiza si eficientiza strategia concurentiala. Obiectivele concurentei sunt aceia pentru ce se duce lupta de concurenta. Acestea pot fi : cererea consumatorilor, piata interna, piata mondiala ;factorii de productie (munca, capitalul, pamantul, informatia) ;puterea.In ultimul timp, obiectivele concurentei s-au orientat, mai ales, spre piete dar si spre reimpartirea factorilor de productie (concurenta pentru forta de munca ieftina, pentru pamant si exploatarea resurselor energetice). Subiectii concurentei sunt persoanele si grupurile care se lupta pentru obiectele concurentei. Subiectii primari pot fi considerati consumatorii si intreprinderile, organizatiile.Ceilalti deriva din cei primari si sunt ramurile, sectoarele, regiunile.Subiectii care capata din ce in ce mai mare importanta si influenta asupra economiei mondiale, in conditiile regionalizarii si globalizarii, sunt societatile transnationale. Obiectul concurentei sunt bunurile, lucrarile si serviciile.Prin producerea acestora, subiectii concurentei isi realizeaza strategiile in lupta pentru obiective.Bunurile produse, lucrarile efectuate si serviciile prestate reprezinta momentul de legatura dintre subiecti si obiective.Conform ultimelor evolutii in economia mondiala, are loc cresterea ponderii serviciilor in structura PIB-ului mondial, respectiv, are loc o reorientare a agentilor de la producerea bunurilor, la prestarea serviciilor. In timpul concurentei pentru obiectele concurentei, subiectii intreprind diferite motode de lupta concurentiala.Exista o multitudine de metode :prin scaderea pretului, prin ameliorarea calitatii, largirea gamei de servicii, marketing, monotorizarea concurentilor, concurenta neloiala. Primele doua metode, de scadere a pretului si amelionare a calitatii, sunt metode invechite, in schimbul lor au venit noi tehnici care aplica pe larg

informatia, analiza conjucturii pietei, pronosticul s.a. Particularitatile concurentei reprezinta caracteristicile luptei de concurenta intr-o anumita sfera sau zona, care o deosebeste de normele concurentei libere. Modelul concurentei reprezinta reflectarea schematica simplificata a proceselor luptei concurentiale.In stare de elaborare sunt modelul de pret minimal, maximul ,, pretcalitate, maxim calitate. Efecte la nivel national (micro si macroeconomic ).In virtutea tendintelor actuale ale societatii, ,, homo economicus s-a transformat in ,, homo competitor , care prin absenta sa, nu intotdeauna ia decizii rationale. Prin orientarea sa determinata exclusiv de principiile concurentei, acesta impune intregii societati un atare comportament, ceea ce poate duce, spre exemplu, la marginalizarea si chiar excluderea oamenilor, intreprinderilor si zonelor, care nu sunt competitive in raport cu ceilalti membri ai societatii. La nivel macroeconomic, efecte negative ale concurentei excesive sunt si mai vizibile.De exemplu, situatia care s-a creat in ultimul deceniu in SUA si in tarile Uniunii Europene, care situandu-se in topul rating-urilor tarilor celor mai competitive, s-au ciocnit cu o problema majora cum este diminuarea numarului de locuri de munca11, consecinta a inlocuirii oamenilor cu tehnologii performante, si plecarii capitalului in alte zone (fostele tari socialiste, China) predestinate sa diminueze costurile (bazate pe exploatarea fortei de munca ieftine) si sa creasca competitivitatea. Or, cresterea nivelului somajului nu este nici pe departe un indicator al ameliorarii bunastarii unei societati. Efectele la nivel international (mondoeconomic). O noua ,, era a concurentei s-a anuntat cu 20-30 ani in urma cand a inceput globalizarea. Aceasta a modificat fundamental activitatile economice, transformand economiile axate pe teritoriul national, in economii deschise pe plan global. Ca urmare, concurenta la scara planetara amplifica consecintele luptei pentru cucerirea pietelor internationale de desfacere, iar economiile nationale devin, in acelasi timp, mai interdependente si mai sensibile in raport cu puterile inegale care se leaga. De fapt, logica ,, dura a concurentei globale va duce la lichidarea productiei , mai putin eficiente si la victoria celor ce detin avantaje unicat si au o eficienta sporita in raport cu restul lumii. Dezvoltarea unui asa scenariu a concurentei globale poate duce la inlaturarea fizica a mai mult de o jumatate din populatia globului, care este antrenata in sectoare si ramuri a prioritatii ineficiente, din punct de vedere a producerii. La nivel mondoeconomic, atunci cand lupta de concurenta se transfera de la nivelul intreprinderilor, la nivelul natiunilor, tarilor si blocurilor regionale, efectele inderizabile ale concurentei intensive se accentueaza. Unul din cele mai grave este polarizarea tarilor.Tarile competitive sunt, de regula, cele mai bogate tari, iar cele mai putin competitive, sunt tarile sarace. Ca rezultat, primele isi permit sa stabileasca ordinea economica mondiala, favorabila in primul rand, intereselor lor, ceilalti fiind nevoiti sa se conformeze. O situatie similara este si continentul european, unde, actualmente, exista doua blocuri ; blocul tarilor Uniunii Europene, care sunt competitive, respectiv bogate in tarile Europei Centrale si de Est (ne-membre UE), necompetitive si sarace.Aceasta detasare transanta genereaza o serie de probleme grave,

incepand cu migrarea ilegala a fortei de munca (populatia fostelor tari socialiste emigreaza ilegal in tarile UE), politici industriale agresive etc. si terminand cu dezbinarea societatii, generata de diferentierea tot mai profunda a nivelului de trai.