Sunteți pe pagina 1din 89

SERGHEI MARGULESCU

PRETURI SI CONCURENTA

2007

Capitolul 1. - MECANISMUL PRETURILOR 1.1. Factori de influenta

Notiunea de pret se leaga nemijlocit de procesul schimbului de bunuri si servicii. Desi pretul defineste comensurarea unor valori care pot intra intr-un proces de schimb intre detinatorii acestora, chiar in cadrul unor relatii ce nu beneficiaza de intermediere baneasca (efectiva sau doar simbolica), utilizarea preturilor capata amploare odata cu dezvoltarea pietelor si utilizarea banilor in actele de vanzarecumparare. Continutul pretului a evoluat in timp, functie de tipul de economie, de saturatia pietei, de tipul concurentei si rolul statului in societate. 1. Functie de tipul de economie, putem vorbi de: a) formarea preturilor in conditiile pietei, in functie de cerere, oferta, concurenta si strategiile adoptate de firme. Acestea sunt preturile de piata, denumite si preturi libere, specifice economiilor de piata. b) formarea preturilor de catre stat, fie in contextul economiilor centralizate (pe scara foarte larga), fie in contextul economiilor in tranzitie sau de piata (pe scara mai restransa). Se genereaza asa numitele preturi reglementate, de regula printr-o combinatie de preturi administrate (fixe) si preturi dirijate (limita). 2. Functie de saturatia pietei, continutul preturilor difera, in urmatoarele situatii: a) intr-o piata nesaturata, in care oferta este inferioara cererii, producatorul are o pozitie de forta in fata consumatorului si pe aceasta baza isi poate impune cu usurinta propriul pret. Pretul corect ar fi cel prin care se acopera cheltuielile de productie si se asigura un profit rezonabil, pronind de la cerinta recuperarii muncii incorporate in produs. Se regaseste aici teoria obiectiva a valorii, conform careia valoarea este data de munca incorporata in marfa, in conditiile utilitatii acesteia pentru consumator, cu precizarea ca utilitatea nu se constituie aici ca o masura a valorii. In economia politica clasica, munca este singurra masura reala a valorii marfurilor, si deci a preturilor acestora, denumite preturi reale, naturale sau nominale atunci cand se raporteaza exclusiv la valoarea muncii incorporate in produs. Aceste preturi reprezinta insa, chiar in conditiile unei piete dominate de producator, doar preturi teoretice. In practica, lor li se mai adauga marja subiectiva de profit a producatorului si componentele politicii statutlui (fiscalitate, etc.). In lumea contemporana pietele nesaturate sunt tot mai putine si pe cale de consecinta relevanta generarii preturilor pe baza teoriei obiective a valorii a devenit marginala. Costurile de productie sunt in continuarea luate in calcul, dar nu pentru a fixa un pret de oferta, ci doar pentru a-l raporta la pretul sau preturile existente sau obtenabile pe piata.

b) pe pietele saturate, caracteristice aconomiilor contemporane, in care oferta devanseaza cererea, consumatorul are un rol privilegiat si se impune mult mai puternic in formarea preturilor de piata. Teoria subiectiva a valorii este aplicabila procesului de generare a preturilor prin valoarea estimativa pe care consumatorul o ataseaza diverselor bunuri, functie de satisfacerea nevoilor sale de consum, de calitatea si raritatea acestora. Valoarea estimativa medie a unui numar apreciabil de consumatori se transforma in valoare de schimb exprimata prin pretul pietei. Preocuparea ofertantilor se concentreaza acum pe adaptarea costului la pretul pietei, pret generat in mare masura de cerere si concurenta. Acest pret denumit si pret competitiv, este un pret recunoscut de piata si care, in conditii normale, trebuie sa aduca beneficii tuturor partilor implicate (producatori, distribuitori, consumatori, stat). Aceasta preocupare de ajustare la piata a ofertantilor producatori capata o mai mare greutate in cazul bunurilor de consum, avand o importanta mai mica in cazul bunurilor industriale, la care pretul faca in general obiectul negocierii directe cu, cumparatorul. La oferta de bunuri de consum pe o piata concurentiala, producatorul trebuie, intr-o prima etapa, sa aduca pretul pietei la poarta intreprinderii sale, luind in consideratie fiscalitatea si lantul de distributie. Daca obligatiile fata de stat sunt cunoscute, componentele din pret ale distributiei sunt variabile, chiar daca producatorul poate opta pentru variante precum: - fixarea pretului catre angrosist, acesta urmand sa aplice propria sa politica de pret fata de detailisti, - sa fixeze o marja a revanzatorului, dar aceasta este o functie de cantitatile vandute sau de alte prestatii, - sa recomande detailistilor un pret final, dar care are doar un caracter maximal. Dupa operarea acestor ajustari, producatorul ofertant poate compara pretul ajustat al pietei cu costul de productie pentru a stabili marja profitului sau a ajusta costurile. Interactiunea cu piata este, intr-o economie concurentiala, nu numai complexa, dar si dinamica, ceea ce obliga pe ofertant la practicarea unei politici de pret flexibile si active. 3. Functie de tipul de concurenta Strategia de pret a unui ofertant ce activeaza intr-o economie de piata functionala si saturata este totodata modelata si de tipul de concurenta prevalent. Astfel, pot fi sintetizate urmatoarele situatii: ------------------------------------------------------------------------------------------------------Tipul de concurenta Concurenta ______________Concurenta imperfecta___________ Strategie perfecta_____ Monopol______Oligopol____Concurenta monopolistica Multi vanzatori Un singur Cativa vanzatori Multi vanzatori de produse

produse identice Concurenta prin Extinsa.Vanzatorii pret preturile de

vanzator Foarte redusa,

diferentiate_____________ Inexistenta Redusa.Vanzatorii

piata stab. pretul Vanzatorul cauta sa se apropie diferentiaza stab. pretul de pretul concuren- functie de gama tei sau al leaderului produse. de

pret______________________________ Utilizarea Redusa. Scop: Redusa. Redusa. Scop: Extinsa. Scop: reclamei info. asupra Scop: info. si eliminarea diferentierea produselor disponibilitatii cresterea concurentei fata de cele ale produselor. vanzarilor preturilor concurentei._________ Continutul pretului pe aceste tipuri de piete este adaptat strategiei specifice a firmei in mediul concurential respectiv. Vom dezvolta acest aspect in capitolul urmator. 4. Functie de rolul statului in societate. Politica statului isi pune amprenta asupra continutului preturilor prin interventia autoritatilor asupra urmatoarelor componente: - preturi, - concurenta, - fiscalitate, - subventii (ajutoare de stat), - alocarea de resurse si eficienta utilizarii lor, - echilibrul macroeconomic, - bunastarea consumatorilor. Masurile luate de stat pot avea un efect direct sau indirect asupra preturilor. Din prima categorie se pot enumera: - stabilirea de preturi fixe la anumite produse sau de tarife fixe la anumite servicii sau utilitati. - fixarea de preturi limita: maximale pentru protejarea consumatorilor sau minimale pentru protectia sau stimularea producatorilor. - reglementarea generala a preturilor. Exista totodata numeroase masuri sau politici cu efect indirect asupra nivelului preturilor din economie, precum: - reglementarea concurentei si practicilor comerciale, - redefinirea politicii fiscale prin modificarea TVA, accizelor, taxelor vamale si impozitelor, - politica ajutoarelor de stat, - rolul sectorului de stat din economie si a comenzilor de stat,

- masuri privind comertul exterior si politica valutara, - masuri privind piata creditului sau rationalizarea consumului. 1.2. Mecanismul preturilor

Teoria si practica economiei de piata recunosc unanim ca rolul fundamental in mecanismul economiei functionale de piata si al liberei initiative il joaca preturile. Preturile nu se formeaza si ca atare nu pot fi analizate izolat. Ele se interconditioneaza in cadrul unui sistem de preturi. Aceasta inseamna ca intre diferite ramuri, in interiorul fiecareia dintre ele, productia trebuie organizata sub influenta sistemului de preturi, format din interactiunea a doua serii de preturii: preturile produselor si preturile resurselor sau ale factorilor de productie. Primele, raportate la costurile de productie, determina repartitia resurselor intre ramurile producatoare. Preturile resurselor, la randul lor, determina combinarea factorilor de productie in interiorul fiecarei ramuri. Raportul dintre cele doua componente ale pietei, oferta si cererea, manifestate sub incidenta concurentei, evolueaza dupa cum preturile, prin mecanismul lor autonom, reusesc sa concure la repartizarea resurselor in economie, astfel incat sa fie posibila echilibrarea pietei. Preturile regleaza in timp restabilirea echilibrului pietei. Reprezentand semnalele gradului de solicitare a resurselor in economie, preturile incita operatorii din economie sa le urmareasca. Ei folosesc, astfel, preturile factorilor de productie in deciziile privind organizarea productiei bunurilor, pe baza combinarii acestor factori. Aceasta legatura este esentiala si reflecta interdependenta preturilor in cadrul sistemului. Sistemul de preturi este observat ca o interactiune continua a diferitelor categorii de preturi, definite in cadrul unor faze ale circuitului economic: preturi ale producatorilor, preturi ale distribuitorilor, preturi de consum. Astfel, abordarea sistemica permite ca, prin fluxurile permanente de legatura intre stadiile circuitului economic al produselor, sa se identifice influentele pe care preturile din amonte le propaga asupra preturilor din aval. Aceasta interactiune este mijlocita prin costuri, reflectate in preturi. De aceea, se poate ca pretul unui bun sa se reflecte in pretul celorlate bunuri, interdependenta regasindu-se la nivelul general al preturilor. Este suficient sa se modifice pretul unui produs, pentru ca el sa provoace o miscare a celorlalte preturi, prin reteaua complexa a legaturilor si interdependentelor, generalizandu-se in tot sistemul de preturi. Sistemul de preturi este totodata interconectat si supus influentelor altor componente macroeconomice: productia, consumul productiv si neproductiv, exportul si importul, sistemul financiar, de credit si valutar, absorbtia informationala a datelor de conjunctura. Numai o astfel de abordare generaza in final ceea ce numim analiza sistemica a preturilor.

Intr-o economie de piata preturile se formeaza liber, prin negociere si consens, tinzand catre un pret de echilibru determinat de evolutia raportului dintre cerere si oferta, in conditiile concurentei. Acest postulat trebuie incadrat de doua amendamente. Primul este acela ca preturile rezultate din numeroasele acte izolate de negociere sunt integrate, constient sau inconstient, in intregul sistem al preturilor nationale si chiar internationale si de aceea abaterile negociate sunt relativ minore, situandu-se in jurul nivelurilor sistemice. Cu alte cuvinte, piata determina pretul. Al doilea amendament implica functia de regulator al pietei pe care o indeplineste pretul. Formarea preturilor de echilibru contribuie la echilibrarea tuturor componentelor pietei si armonizarea aspectelor sociale. Formarea acestor preturi trebuie insa sa aiba loc in conditiile unui mediu concurential normal, care se defineste prin urmatoarele coordonate: 1. Existenta mai multor producatori si, respectiv, a mai multor cumparatori, conditie ce elimina posibilitatea existentei unui monopol sau a altor forme de pozitie dominanta pe piata unor bunuri si servicii; 2. Existenta diversificarii sortimentale a unui bun omogen considerat, conditie ce ofera posibilitatea manifestarii diverselor optiuni posibile de catre eventualii participanti pe piata din amonte sau din aval, cu care producatorii sau distribuitorii intra in raporturi economice de piata; 3. Participantii pe piata sunt agenti economici rationali, in sensul ca fiecare este preocupat de alagerea celor mai bune variante de combinare a factorilor de productie, in scopul maximizarii profitului (pe termen scurt) si a valorii intreprinderii (pe termen lung); 4. Decizia de pret apartine exclusiv agentilor economici, neexistand interventii din partea guvernului in formarea preturilor, ca nivel nominal; 5. Rationamentele de fundamentare a deciziei de pret sa fie definite de cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica obiective prezente si viitoare ale intreprinderii, interne si externe, in mediul concurential (de ex.: obiective tehnice, tehnologice, de calitate, de competitivitate, de protectie a mediului, etc.). 6. Rolul statului sa se reduca la reglarea comportamentelor, in sensul adoptarii de legi privind disciplina pe piata a agentilor economici si supravegherea respectarii ei, pentru eliminarea manifestarilor anticoncurentiale; 7. Interventia statului in economie sa se faca prin alte instrumente decat pretul, iar daca este necesar, sa opereze prin parghii de elasticizare a preturilor controlate. De exemplu, limita maxima de pret da posibilitatea agentilor economici de a stabili preturi mai mici, in conditiile in care piata permite acest lucru. 8. Organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori si sa fie, totodata, bazata pe criterii de eficienta si comportamente loiale fata de concurenti; 9. Manifestarea tendintei de stabilizare a preturilor, fenomen care demonstreaza existenta celor doua laturi ale pietei: oferta si cererea si confruntarea acestora

in conditiile concurentei, care permite echilibrarea lor prin intermediul pretului liber; in acest caz, este vorba de un pret de echilibru; 10.Bunastarea consumatorilor finali este asigurata de existenta cantitativa, calitativa si structurala (diversificata) a bunurilor pe piata, si concordanta acestora cu utilitatea recunoscuta de catre consumatori, bunuri ale caror preturi pot fi absorbite de veniturile acestora. Aceste coordonate, care definesc mediul concurential normal se regasesc, in final, in bunastarea consumatorului. Acesta reprezinta de fapt obiectivul final al functionarii pietei libere si al manifestarii rolului statului ca supervizor al comportamentelor participantilor la tranzactiile din cadrul pietei.

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE 1. Ce factori de influenta isi pun amprenta asupra formarii preturilor ? 2. Ce inseamna sistem de preturi ? 3. Prin ce se caracterizeaza un mediu concurential normal ?

Capitolul 2. STRATEGIILE DE PRET ALE OFERTANTILOR

2 .1 . Strategii de pret functie de tipul pietei Strategia de pret a unei firme este modelata, in primul rand, si in mod hotarator, de caracteristicile pietei pe care activeaza, caracteristici care depind fundamental de tipul de concurenta prevalent.

2.1. . Formarea pretului in conditii de monopol Intr-o situatie de monopol pe piata unui produs: - pretul nu este dat de piata, in sensul modelarii lui de catre cerere si concurenta, - firma de monopol poate decide nestingherita asupra pretului si apoi, functie de pret, va decide si asupra cantitatilor oferite,

- strategia de baza a firmei este maximizarea profitului, prin practicarea unor preturi mai mari decat costul marginal, - aceasta strategie poate fi aplicata atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, datorita lipsei concurentei, - pretul se stabileste functie de acel nivel al productiei pentru care incasarea marginala este egala cu costul marginal, profitul fiind maxim. Derivand functia profitului: PROFIT = RT CT, obtinem: Rm = Cm, in care: RT = incasare totala, CT = costuri totale, Rm = incasarea marginala, respectiv sporul de incasare pe masura cresterii productiei vandute cu o unitate suplimentara, Cm = costul marginal, respectiv cresterea costului pentru fiecare unitate suplimentara de produs obtinuta in plus. Maximizarea profitului monopolului presupune ca a doua derivata a functiei profitului sa fie negativa, respectiv Rm Cm < 0, adica rata cresterii incasarii marginale trebuie sa fie mai mica decat rata cresterii costului marginal, situatie in care monopolul nu mai are interesul sa-si creasca productia. Strategia de baza a firmei de monopol, prezentata mai sus poate fi temporar abandonata, functie de conjunctura, fiind inlocuita cu una din urmatoarele strategii alternative, bazata, de asemenea, pe modelarea cuplului cantitate pret: a) Maximizarea cifrei de afaceri, urmareste evitarea aparitiei concurentilor, prefera sa aiba profituri imediate, mai putin ridicate, uneori chiar pierderi. Conditia ce permite maximizarea cifrei de afaceri este Rm = 0, monopolul urmand sa castige prin cantitatea mare de produse, ceea ce duce la o cifra de afaceri crescuta, si nu prin profitul produs. b) Gestiunea la echilibru, se aplica atunci cand producatorul doreste sa-si creasca productia fata de eventuali concurenti, fara sa obtina pierderi. Pretul si costul sunt egale (ele se afla la nivelul pragului de rentabilitate) P2 = CTM, deci PROFIT = 0. Strategia vizeaza vanzarea ultimelor cantitati, pentru a evita crearea stocurilor si se poate aplica si in cazul in care monopolul este administrat de stat. Relatia de maximizare a profitului va fi: RM = CTM ( in care: RM = incasare medie; CTM = cost mediu total). c) Stabilirea pretului la nivelul costului marginal se aplica cand gestiunea la echilibru nu da rezultatele dorite sau cand monopolul este administrat de stat. Aceasta ii obliga pe producatori sa economiseasca resursele, deoarece prin pret se asigura acoperirea costului real al obtinerii bunurilor; de asemenea ofera posibilitatea de diferentiere a preturilor si tarifelor acelorasi produse sau servicii. Relatia de maximizare a profitului este: p = Cm, (unde: p = pret si Cm = cost marginal).

2.1.2. Formarea preturilor in situatia monopsonului Monopsonul se caracterizeaza prin urmatoarele elemente; - un agent economic devine monopson atunci cand, pe piata unui bun omogen, exista un cumparator unic, in confruntare cu un mare numar de vanzatori; - pretul produsului este o functie crescatoare de cantitatea ceruta, fiind exogen pentru producatori si endogen pentru consumator (pentru cumparatorul unic, costul marginal de achizitionare a produsului este mai mare decat pretul de cumparare Cm > p); - conditia de profit maxim este ca monopsonul sa se aprovizioneze cu acea cantitate de produse pentru care incasarea marginala a vanzarii propriilor produse sa fie egala cu costul marginal al productiei sale, adica determinarea incasarilor totale si anularea derivatei intai a profitului. Conditia de maximizare a profitului monopsonului presupune determinarea incasarii totatle (RT), anularea derivatei intai a profitului, in conditiile in care acesta isi vinde productia X la un pret fix P. Productia X este totodata o functie de cantitatea X de componente aprovizionate de pe piata, la pretul p, care intra in fabricatia propriilor produse. RT = P * X(x) PROFIT = PX(X) C unde C = p + xf(x); PROFITUL este maxim daca PROFIT = 0 rezulta Cm = p + xf(x)

2.1.3. Formarea pretului in situatia concurentei monopolistice Concurenta monopolistica se situeaza undeva intre monopol si concurenta perfecta. Ea pastreaza toate premisele concurentei perfecte, in afara de una dintre acestea, respectiv omogenitatea produsului. Aceasta este inlocuita de diferentierea produsului, situatie in care cumparatorii au posibilitatea sa aleaga produsul pe care il doresc (dintr-o anumita categorie), iar vanzatorii pot sa-si impuna pretul, si chiar cantitatea. Intrucat produsele sau serviciile vandute de firmele monopolistice concurentiale difera intr-o oarecare masura, fie din punct de vedere fizic, fie din punct de vedere al amplasarii firmei, fie datorita serviciilor, firmele au flexibilitate in ceea ce priveste pretul. In stabilirea propriului pret, firma monopolistica tine cont de pretul mediu al celor mai apropiati concurenti. Daca firma considera ca este mai avantajos sa produca mai putin pentru a mari marja de profit, atunci va practica preturi mai ridicate decat media. Daca, dimpotriva, considera ca profitul este mai mare in situatia inversa, va stabili un pret mai coborat decat media.

In cazul concurentei perfecte, restrictiile impuse pretului si volumului productiei sunt mai riguroase. Firmele isi maximizeaza profiturile pentru o cantitate de produse la care venitul marginal este egal cu pretul pietei. Aceasta regula se aplica si firmelor monopolistic concurentiale, numai ca, in cazul lor, curba cererii este descendenta, iar venitul marginal al unei unitati vandute suplimentar este mai mic decat pretul acesteia, deoarece pretul nou, mai mic, se aplica tuturor unitatilor vandute. Ca si monopolul, firma monopolistic concurentiala maximizeaza profiturile daca vinde o cantitate corespunzatoare punctului in care costul marginal este egal cu venitul marginal.

2.1.4. Formarea pretului in situatia oligopolului Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte caracterizata prin existenta unui numar mic de firme ce produc bunuri similare sau diferentiate, firme care, datorita ponderilor ce le detin in ansamblul ofertei, reusesc sa influenteze formarea pretului in scopul maximizarii profiturilor. Piata oligopolista are doua trasaturi importante: interdependenta si incertitudinea. Actiunile fiecarei firme au impact asupra celorlalte, iar rezultatul, respectiv, reactia acestora din urma nu poate fi anticipata. Pe acest tip de piata, preturile sunt in general, fixate de intreprinderi, ele fiind numite si preturi administrate. Preturile pot face obiectul deciziilor cartelurilor, adica al intelegerii intre producatori. Strategiile ce pot fi utilizate de firme pe piata caracterizata de concurenta tip oligopol sunt: - maximizarea profitului, - concurenta deschisa sau razboiul preturilor, - concurenta prin produse. Firmele existente pe piata oligopolista folosesc, de regula, obstacole (bariere) la intrarea pe piata a noilor concurenti. Maximizarea profitului unit se bazeaza pe doua ipoteze: a) Omogenitatea produsului. Aceasta permite concurenta prin pret pentru un produs identic. In aceasta situatie tendinta maximizarii profitului este mai puternica, atunci cand numarul producatorilor este mai restrans. Interdependenta deciziilor si a politicilor de pret sunt evidente, fiind facilitate de intelegerea dintre producatori. Pretul are un caracter rigid. b) Diferentierea produsului si concurenta in afara pretului. In aceasta situatie produsele nu se concureaza prin pret, ci prin anumite performante (parametrii tehnici, constructivi, functionali ai produselor), care privesc confortul si eficienta in utilizare si in intretinere. Este o strategie care da rezultate bune

cand piata este saturata pe linia cererii pentru anumite bunuri devenite depasite, reactia consumatorilor fata de elementele de noutate fiind foarte puternica. Strategia diversificarii produselor se bazeaza pe innoirea continua, modenizarea produselor si inlocuirea celor vechi, iar strategia concurentei produselor omogene se axeaza pe cresterea productivitatii muncii, respectiv pe costurile cele mai scazute. 2.1.5. Formarea pretului in situatia concurentei perfecte Concurenta perfecta sau pura presupune un asemenea raport de piata incat, pe de o parte, toti vanzatorii (producatorii) sa-si vanda produsele la pretul pietei, fara ca vreunul dintre ei sa-l poata influenta, iar, pe de alta parte, cumparatorii (consumatorii) sa poata achizitiona ceea ce au nevoie si cat doresc din fiecare bun la acelasi pret al pietei, de asemenea, fara a-l modifica dupa vointa lor. Concurenta perfecta se bazeaza pe existenta simultana a mai multor premise: - atomicitatea participantilor la tranzactie, - omogenitatea bunurilor, - intrarea libera intr-o anumita ramura sau pe o anumita piata, - fluiditatea cererii si ofertei in raport cu pretul, - transparenta perfecta a pietei. Pe o piata cu concurenta perfecta, pretul se formeaza la nivelul punctului de echilibru dintre curbele cererii si ofertei, situatie in care cantitatile cerute sunt egale cu cele oferite. Pentru aceste cantitati exista compatibilitatea vanzatorilor si cumparatorilor in raport cu nivelul pretului fixat. Adaptarea preturilor la cerintele pietei se face fie numai prin cantitati, fie numai prin preturi. Echilibrul pietei perfecte pe termen scurt: - cererea creste, oferta este fixa; adaptarea la piata se face pe doua cai: prin preturi (creste pretul astfel incat determina reducerea cererii), prin cantati (creste oferta, deoarece pretul cererii este mai mare decat cel de oferta); - cererea scade, oferta este fixa; adaptarea se face pe doua cai: prin preturi (pretul scade pana la nivelul pentru care cresterea cererii asigura echilibrarea cu oferta); prin cantitati (oferta scade, ceea ce duce la reducerea pretului de cerere; acest nivel asigura echilibrarea cererii); - oferta creste, cererea este fixa, adaptarea se face: prin preturi (pretul scade pana la restabilirea echilibrului);

prin cantitati (cererea creste pana la atingerea punctului de echilibru); - oferta scade, cererea este fixa; adaptarea se face: prin preturi (acestea cresc pana la restabilirea echilibrului); prin cantati (cererea scade pana la restabilirea echilibrului). Formarea preturilor pe perioade lungi de timp va fi influentata de existenta intreprinderii marginale. Pe perioade mari de timp, in conditiile in care intreprinderile nu au acelasi cost de productie, echilibrul se va realiza atunci cand oferta totala este egala cu cererea totala, iar profitul intreprinderii marginale este nul. Intreprinderea marginala este aceea care, in conditiile formarii pretului de echilibru, are costurile medii cele mai mari si nu va inregistra nici pierderi, nici profit. In cazul in care aceasta intreprindere ar disparea, influentele sunt: - oferta insuficienta cresterea pretului pietei cresterea profitului aparitia unor noi concurenti in ramura respectiva; - aparitia unor noi concurenti cresterea ofertei totale reducerea preturilor. 2.1.6. Limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pret Teoria economica explica formarea pretului pe coordonatele curbelor venitului marginal si costului marginal. Din pacate, in practica, teoria economica este utilizata destul de putin in dezvoltarea strategiei pretului. O problema este dificultatea trasarii curbei cererii de care depinde curba venitului marginal, deoarece se presupune ca alti factori, ca publicitatea, efortul vanzarilor fortate si activitatile concurentiale sunt constanti. Intr-adevar, teoria economica traditionala nu a fost dezvoltata atat ca un instrument de management, cat mai ales ca o explicatie a comportamentului pietei. De aceea, managerii se indreapta catre alte metode de fixare a preturilor. S-au identificat trei metode utilizate de manageri pentru fixarea preturilor: - metode bazate pe costuri, - metode bazate pe concurenta, - metode bazate pe studiul pietei (al cererii). Prima metoda reflecta o puternica orientare interna si este bazata pe costuri. A doua metoda este orientata catre fixarea pretului pe baza concurentei, unde importanta majora o au activitatile concurentilor. Fixarea preturilor orientata pe marketing este focalizata pe valoarea pe care clientii o atribuie produsului in locul pietei si pe strategiile lor de marketing. Prezentarea separata a practicilor uzuale de fixare a preturilor raspunde de fapt cerintelor didactice ale tratarii explicite a acestora. In realitate, ele nu se pot urmari separat, deoarece se folosesc paralel si in combinatie una cu alta. De exemplu, practica cost-marja va integra obligatoriu o optica a pietei la momentul optiunii ratei marjei sale. Pe aceasta baza, se va defini pretul final si aceasta optiune se va face

independent de consideratia starii cererii. La fel, daca se poate fixa un pret pornind de la cerere, fara nici o referinta la costuri, aceasta ar reprezenta o constrangere imperativa a intreprinderii pe termen mediu, cel putin: aceea a rentabilitatii sale. Din acest motiv, demersurile dus-intors de la o conceptie sau metoda la alta dau cele mai bune solutii. Ratiunile care limiteaza posibilitatile utilizarii regulilor teoretice ale fixarii preturilor sunt: dificultatea delimitarii pietei, obtinerea obiectivului maximizarii profitului, irealismul mecanismului fixarii pretului, comportamentul rational al consumatorului. 1. Dificultatea delimitarii pietei Un produs dat poate avea mai multe piete, care nu se intrepatrund obligatoriu. In interiorul pietei nationale, pe care intreprinderea este in mod global concurata, aceasta poate defini mai multe piete locale, ai caror consumatori pot fi considerati prizonieri, astfel incat intreprinderea poate acumula o forta de monopol. De fapt, o intreprindere se va gasi, in acelasi timp, pe piete diferite, pe care detine produse, putand prezenta caracteristici diferite (monopol sau concurenta). Astfel, in loc sa adopte un comportament definit ca rational fata de fiecare dintre ele, intreprinderea ar putea proceda la compensatii de la una la alta, si sa substituie, de exemplu, o politica a gamei de produse cu o politica a pretului. 2. Optiunea obiectivului maximizarii profitului Obiectivul maximizarii profitului este cheia explicatiei teoretice, dar se refera la profitul imediat, deoarece cererea si costurile sunt presupuse stabile. In realitate, se manifesta alte orientari: - mai multe intreprinderi prefera un pret extins pe o perioada mai lunga celui al unui profit maximal pe termene scurte. Decizia pretului nu va fi optimala pe termen scurt, dar un astfel de termen va garanta viitorul. Intreprinderea va trebui sa tina cont de durata de viata a produsului si de curba vietii acestuia. - obiectivul profitului poate fi mai putin important pe termen scurt fata de alte obiective mai concrete. - irealismul mecanismului metodologic al fixarii preturilor se refera la faptul ca presupune adaptarea instantanee a intreprinderii la toate variatiile mediului sau, putand sa raspunda in mod optimal tuturor problemelor ce apar. In realitate acest lucru nu este posibil. Exista intotdeauna termene de adaptare, in cursul carora apar noi variatii ale mediului, astfel incat intreprinzatorii tind continuu catre un echilibru optimal in permanenta inaccesibil. - imposibilitatea cunoasterii exacte a ecuatiilor cererii si a costului. Desi aceste ecuatii ar trebui evaluate cu precizie satisfacatoare, intreprinderea nu cunoaste decat imperfect parametrii utilizati din teoria economica. Acest lucru ar putea fi valabil pentru cerere, dar nu este pentru costul marginal, care nu este furnizat prin contabilitate. - ipoteza comportamentului rational al consumatorului. Rationalitatea consumatorului nu este cu certitudine superioara celei a individului economic. - postulatul independentei pretului. Teoria presupune ca pretul poate fi stabilit independent de alti parametrii ai deciziei comerciale. In realitae, pretul nu este

decat una dintre variabilele politicii comerciale variabila care nu este mai buna decat independenta si interdependenta. 2.1.7. Formarea pretului in economiile cu concurenta puternica In economiile actuale care sunt economii intens concurentiale, fiecare firma isi stabileste pretul ca raspuns la concurenta, dar simultan cu intentia de a induce la randul ei reactii de raspuns sub forma modificarilor consecutive de pret din partea concurentilor. Limitele in care se poate situa acest pret sunt date de costurile de productie, ca limita inferioara, respectiv valoarea estimata de consumatori, ca limita superioara. Factorii determinanti ai deciziei de pret sunt: 1. Costul total al produsului 2. Estimarile consumatorilor privind valoarea produsului 3. Concurenta 4. Interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret 5. Etica in afaceri 1. Costul total al produsului Strategia se particularizeaza functie de structura costurilor de fabricatie astfel: a) Pentru firmele sau produsele cu pondere mare a costurilor fixe in costul total, obiectivele strategiei de pret sunt: - acoperirea costurilor fixe - atingerea capacitatii de productie maxime b) Pentru firmele sau produsele cu pondere mare a costurilor variabile in costul total, obiectivele strategiei de pret sunt: - acoperirea costurilor variabile - maximizarea marjei unitare asupra costurilor variabile, adica a diferentei dintre pretul unitar si costurile variabile unitare Independent de structura costurilor, firmele pot adopta pe termen scurt strategia unui pret inferior costului de fabricatie, in urmatoarele situatii: - cand cererea se contracta masiv, situatie in care un pret mic poate creste vanzarile, acoperindu-se costurile variabile unitare si o parte a costurilor fixe - cand se doreste cresterea rapida a cotei de piata, situatie care poate fi riscanta pentru firma daca aceasta nu va reusi in etapa urmatoare sa-si reduca nivelul costurilor de fabricatie sau sa-si majoreze pretul pentru a recupera din pierderile anterioare. 2. Estimarile consumatorilor privind valoarea produsului Fundamentarea pretului de oferta al producatorului se face cel mai des pe baza principiului cost + marja sperata a profitului datorita urmatoarelor avantaje: - este usor de calculat

- daca produsul are un cost comparativ sensibil mai mic decat al concurentilor, producatorul nu numai ca va obtine un plus de profit, dar va fi si protejat prin pret de orice atac concurential Aceasta strategie de fundamentare a pretului de oferta are insa dezavantajul ca poate conduce la pierderea unei de profit daca pretul va fi mai mic decat cel pe care consumatorii ar fi dispusi sa-l plateasca. De aici rezulta necesitatea cunoasterii estimarilor consumatorilor privind valoarea produsului. Acest demers este insa deosebit de dificil prin aceea ca abordeaza psihologia consumatorului si de aceea trebuie sa fie realizat de un personal specializat care sa urmareasca si urmatoarele aspecte: - intelegerea diferentei dintre valoarea perceputa si valoarea potentiala a produsului. Valoarea perceputa este valoarea recunoscuta in prezent de catre consumatori, in timp ce valoarea potentiala este cea pe care consumatorul poate fi educat sa o vada in produs prin diverse tehnici de marketing. - intelegerea castigului consumatorului din cele doua atitudini exclusive, respectiv de a cumpara sau de a nu cumpara produsul in cauza. - integrarea ofertei respective in oferta totala de produse similare. - intelegerea faptului ca pretul producatorului este prima apreciere a valorii produsului si daca el nu-si va evalua la un nivel ridicat produsul, in nici un caz nu o va face cumparatorul. 3. Concurenta Functie de concurenta se pot distinge doua strategii de adaptare a producatorilor: - strategia firmelor care isi propun sa urmeze tendintele previzibile ale pretului de piata concurential - strategia firmelor care, avand o pozitie dominanta pe piata, isi propun sa initieze si sa dirijeze urmatoarele miscari ale pretului pe piata, anticipand totodata si reactia concurentilor. Rolul celor din urma nu trebuie confundat cu cel al monopolului. De multe ori si concurentii cu pondere individuala mai mica, dar mai numerosi, pot face pretul pietei. Rolul de initiator de pret reclama din partea firmei cateva cerinte indispensabile: - sa aiba o baza cuprinzatoare de informatii privind fenomenele de pe piata - sa dovedeasca in timp un deosebit simt al strategiei de pret - sa-si asume riscul afirmarii performantelor manageriale pe orizonturi largi de timp - sa-si asume rolul si responsabilitatea de lider prin decizii in interesul intregii ramuri economice din care face parte. 4. Interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret In toate tarile statul exercita o influenta puternica asupra preturilor in urmatoarele directii:

- pentru sustinerea ramurilor, domeniilor sau companiilor strategice - pentru protejarea consumatorilor - pentru asigurarea unei minime profitabilitati agentilor economici din ramurile mai putin rentabile, dar justificate inca prin considerente de ordin economic sau social - pentru mentinerea concurentei pe piata, inclusiv prin eliminarea practicilor de reducere artificiala a preturilor. 5. Etica in afaceri Etica in afaceri trebuie urmarita de catre producatori ca o coordonata a dezvoltarii durabile pe termen lung deoarece practica demonstreaza ca numai relatiile de afaceri si contractele de tip win-win, adica cele care asigura un castig echilibrat si echitabil ambelor parti, sunt cele mai profitabile si stabile pe termen lung. Obiectivele politicii de pret 1. Realizate prin cresterea pretului peste pretul pietei: - maximizarea profitului pe termen scurt - crearea unei umbrele de pret pentru protejarea concurentilor cu costuri de fabricatie mai mari - aplicate la produsele noi in scopul protejarii vanzarilor produselor mai vechi din aceeasi categorie. 2. Realizate prin reducerea pretului sub pretul pietei: - cresterea segmentului de piata detinut - descurajarea potentialilor concurenti de a intra in ramura - prevenirea unui atac concurential bazat pe reducerea pretului. 2.2 Strategii de pret functie de gradul de noutate al produselor In ceea ce priveste aceasta categorie de strategii de pret, pot fi luate in consideratie urmatoarele tipuri: 2.2.1. Strategia de pret bazata pe modificarea in timp a pretului in acord cu gradul de noutate al produsului, ce presupune: - preturi mari, peste cel al pietei, in perioada de aparitie, de noutate si dezvoltare a produsului; - este vizat acel segment al cumparatorilor care asociaza produsului o valoare mare, fiind dispusi sa plateasca un plus de pret; - odata cu reducerea gradului de noutate, producatorul va urmari marimea segmentului de piata detinut, prin cresterea vanzarilor si reducuerea pretului;

- in faza de imbatranire a produsului, obiectivul urmarit va fi maximizarea volumului vanzarilor prin practicarea unor preturi sub pretul dominant al pietei, aproape de preagul de rentabilitate. 2.2.2. Strategia de pret bazata pe un pret scazut inca din momentul aparitiei produsului pe piata, care vizeaza: - penetrarea rapida si masiva a produsului pe piata; - eliminarea concurentilor prezenti si viitori mai putin competitivi; - asigura un profit important prin efectul multiplicator al numarului mare de produse vandute. Aceasta metoda presupune si riscuri importante, dintre care amintim: - produsul nu trebuie sa prezinte nici un viciu sau defect evident sau ascuns; - trebuie identificat si incitat spre consum un segment de clientele potentiala care sa fie apta sa accepte produsul imediat; - capacitatea de productie si canalele de distributie ale produsului trebuie sa fie flexibile, pentru a raspunde cat mai repede cererii de piata; - strategia nu se recomanda a se utiliza pentru industriile mature, cu o crestere lenta si cu concurenta mare; - strategia nu este eficienta pentru domeniile sau produsele cu un grad mare de noutate si cu costuri mari. 2.3 Strategii de pret diferentiate dupa elasticitatea cererii functie de pret Aceasta strategie ia in considerare urmatoarele elasticitati: a) elasticitatea cererii in raport cu pretul aceluiasi produss (elasticitate directa), care delimiteaza: - bunurile cu cerere elastica la pret, la care cererea reactioneaza invers fata de evolutia pretului si procentual mai mult; - bunurile cu cerere inelastica la pret, a caror cerere creste / scade procentual mai putin decat scaderea / cresterea pretului. b) elasticitatea cererii pentru un produs functie de modificarea pretului altui produs (elasticitate incrucisata) care delimiteaza: - bunurile substituibile in consum, pentru care elasticitatea este pozitiva deoarece cresterea / scaderea pretului bunului x determina cresterea / scaderea cererii bunului y; - bunurile complementare in consum, pentru care elasticitatea incrucisata este negativa deoarece cresterea / scaderea pretului bunului x antreneaza scaderea / cresterea cererii pentru bunul y.

Reactia cererii la modificarea strategiei de pret se poate calcula pe baza cunoasterii marimii elasticitatilor de mai sus. Daca implementarea acestei strategii vizeaza o perioada ceva mai lunga de timp, ea trebuie sa ia in considerare si dinamica veniturilor consumatorilor de pe piata / pietele respective, ajustand elasticitatile cererii functie de pret cu elasticitatile cererii functie de venituri. Cele din urma diferentiaza: - bunurile normale, la care cresterea consumului este procentual mai mica decat cresterea venitului; - bunurile superioare, la care cresterea consumului este procentual mai mare decat cresterea veniturilor; - bunurile inferioare, la care consumul scade odata cu cresterea veniturilor. Strategiile diferentierii preturilor functie de elasticitati se numesc si strategii ale discriminarii, deoarece obiectivul urmarit consta in vanzarea acelorasi produse la preturi diferite pe piete diferite, in scopul majorarii vanzarilor. Strategia poate fi aplicata numai pe piete diferite, ce nu comunica intre ele, si care au elasticitati ale cererii functie de pret diferite. Separarea pietelor poate fi de natura: - temporara (intre sezoane); - geografica( tari diferite); - sociologica (categorii de cumparatori cu comportament diferit). Daca strategia este implementata de o firma cu pozitie de monopol pe piata produsului respectiv, maximizarea profitului ei presupune: Rml = Rm2 = Cm in care: Rm1, Rm2 = incasarea marginala pe cele doua piete diferite p1(1 + 1/e1) = p2(1 + 1/e2) = Cm unde indicii 1 si 2 corespund celor doua segmente ale pietei sau celor doua clientele diferite. Daca elasticitatile sunt egale, preturile trebuie sa aiba aceeasi valoare, iar daca elasticitatile sunt diferite, pretul va fi mai mare pe piata unde cererea este mai putin elastica Exista trei tipuri de discriminare: Discriminarea de gradul intai sau perfecta presupune ca intreprinderea aflata in situatia de monopol cunoaste curba cererii fiecarui consumator pentru bunul pe care il produce, iar in functie de aceasta va incerca: - sa determine consumatorul sa plateasca pretul maxim; - sa atraga majoritatea consumatorilor. Discriminarea de gradul doi apare atunci cand, intreprinderea monopolista fixeaza preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri cerute, caz in care monopolul incearca sa obtina o parte din surplusul consumatorului.

Discriminarea de gradul trei apare atunci cand o intreprindere in situatia de monopol isi va creste profitul prin vanzarea productiei la preturi diferite pe fiecare piata in conditiile mentinerii separate a pietelor.

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE 1. Care sunt strategiile de pret functie de tipul pietei ? 2. Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de monopol ? 3. Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de monopson ? 4. Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de concurenta monopolistica ? 5. Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de oligopol ? 6. Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de concurenta perfecta ? 7. Care sunt limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pret ? 8. Care sunt factorii determinanti ai deciziei de pret in economiile cu concurenta puternica ? 9. Care sunt obiectivele politicii de pret realizate prin cresterea pretului peste pretul pietei ? 10.Care sunt obiectivele politicii de pret realizate prin scaderea pretului sub pretul pietei ? 11.Care sunt strategiile de pret functie de gradul de noutate al produselor ? 12.Care sunt strategiile discriminarii functie de pret ?

Capitolul 3. PROTEJAREA CONCURENTEI ECONOMICE 3.1. Necesitatea concurentei Competitia conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei. Ea determina producatorul sa elimine risipa si sa scada costurile, astfel incat sa vanda la un pret mai mic decat altii. Ii elimina pe cei ale caror costuri raman ridicate si face

astfel incat sa concentreze productia in mainile acelora ale caror costuri sunt mai mici. Prin intermediul concurentei, fiecare producator poate orienta productia prin costurile de exploatare, urmarind permanent raportul dintre resurse si cheltuieli. Nici unul dintre producatorii aceluiasi bun de pe o piata nu poata influenta in mod izolat piata acelui bun. Toti producatorii influenteaza piata, aflandu-se in concurenta. Ei o influenteaza prin practicarea de preturi cat mai scazute, putand ajunge pana la nivelul de supravietuire. Prin urmare, concurenta intre producatori exercita o presiune asupra scaderii preturilor de vanzare si totodata contribuie la largirea pietei in ceea ce priveste cantitatea ceruta de consumatori, care este cu atat mai mare, cu cat pretul este mai scazut. Totodata, exista concurenta economica daca consumatorul poate alege intre mai multe alternative si poate astfel sa aleaga alternativa cea mai convenabila preferintelor sale. Agentii economici producatori pe o piata libera urmaresc prin intermediul concurentei cu ceilalti producatori, maximizarea profitului prin minimizarea pretului si cresterea calitatii bunurilor produse. Necesitatea concurentei rezulta din urmatoarele: 2) Faciliteaza ajustarea autonoma a cererii si ofertei in toate domeniile activitatii economice. Concurenta stimuleaza preocuparile pentru cresterea, diversificarea, imbunatatirea calitatii ofertei de marfuri, pentru adaptarea ei la dinamica cerintelor cererii. 3) Stimuleaza progresul tehnico-economic. Concurenta ofera firmelor un puternic motiv de a dezvolta produse performante si de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scazut. 4) Impiedica realizarea profitului de monopol, asigurand o alocare rationala a resurselor intre variantele solicitate de piata. Totodata, prin concurenta se descopera marimea si structura optima a activitatii desfasurate de un agent economic, marimea si structura care pot mentine cel mai usor costul pe unitatea de produs sau serviciu, la un nivel cat mai mic. 5) Mecanismul concurential asigura plasarea preturilor la niveluri reale, favorizand rationalizarea costurilor ca mijloc de sporire a profiturilor. In conditiile economiei de piata, raporturile ce se stabilesc intre cantitatea vanduta si preturile de desfacere precticate releva faptul ca profitul mai mare rezulta din cresterea desfacerilor si mai putin din preturile mari stabilite. 3.2. Reglementarea concurentei In general statele lumii au avut de optat intre urmatoarele doua forme de contracarare a concentrarilor masive de putere economica si de mentinere a unui mediu concurential adecvat: - impunerea divizarii firmelor cu pozitie de monopol in firme mai mici si inpendente, care sa adopte ulterior un comportament concurential;

- mentinerea marilor firme cu pozitie de monopol in conditiile supravegherii comportamentului acestora prin luarea de masuri (in special in domeniul preturilor) atunci cand ele aduc atingerea intereselor societatii. In Europa s-a optat in general pentru a doua forma de interventie, argumentele principale in acest sens, constand in economiile de scara obtinute, efectul de sinergie si obtinerea competitivitatii pe plan international. Spre exemplu, in Franta reglementarile moderne ale concurentei apar in 1945, odata cu stipularea unor dispozitii cu privire la preturi si se dezvolta in 1977, prin inroducerea controlului asupra concentrarilor economice, reprimarea intelegerilor ilicite si a abuzului de pozitie dominanta. Cadrul legal complet apare in anul 1986, iar institutia ce pune in aplicare reglementarile din domeniul concurentei, respectiv Consiliul Concurentei, isi face aparitia relativ recent, in 1996. In Anglia reglementarea pietei din punctul de vedere al practicilor concurentiale a fost mai pragmatica si mai timpurie. In anul 1946 a fost adoptata legea asupra monopolurilor si practicilor restrictive, iar in anul 1956 s-a instituit Tribunalul practicilor restrictive. Prin legea din 1973 privind echitatea in activitatea de comert sa efectuat o reevaluare globala in domeniu, iar legea asupra concurentei din 1980 a completat cadrul legal in materie. In 1973 s-a instituit un Director general al echitatii in comert care a fost abilitat sa supravegheze aplicarea legislatiei asupra concurentei si protectiei consumatorilor, inclusiv reglementarile privind calitatea. Directorul general supravegheaza comportamentul intreprinderilor si sesizeaza Comisia pentru monopoluri si fuziuni pentru efectuarea unei anchete minutioase. Conditia este ca intreprinderile respective sa detina 25% din piata respectiva. Comisia este cea care rezolva si cazurile privind intelegerile care limiteaza concurenta. In ce priveste monopolurile, Comisia trebuie sa examineze daca acestea sunt sau nu contrare interesului general; in ultimii ani s-a constatat o preocupare din ce in ce mai mare pentru mentinerea si promovarea unei concurente efective. Tribunalul practicilor restrictive examineaza acordurile intre firme, in special pe cele care presupun o intelegere in fixarea preturilor. Toate acordurile trebuie notificate Directorului general al echitatii in comert care va sesiza Tribunalul; fac exceptie acordurile care sunt abandonate de bunavoie sau care sunt considerate ca avand o influenta neglijabila. In Romania, reglementarile principale din acest domeniu sunt urmatoarele: - Legea nr. 15, din 18 august 1990, privind reorganizarea unitatilor comerciale de stat ca regii autonome si societati comerciale, cuprinde in art. 36-38 prevederi referitoare la concurenta, inspirate din Tratatul de la Roma din 1956, care a stat la baza constituirii Pietei Comune; - Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale;

- Constitutia Romaniei, din 8 decembrie 1991, care instituie prin art. 134 (2) lit. a., obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; - Hotararea de Guvern nr. 228/1992 privind protejarea producatorilor nationali si a pietei interne in competitia neloia rezultata din importul sau exportul de marfuri, in si din Romania. - Legea nr., din 20/ 6.04. 1993, pentru ratificarea Acordului european instituind o asociatie intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, contine (art.70) ample referiri la concurenta economica si la necesitatea armonizarii legislatiei romanesti in domeniu, cu cea a Europei Occidentale; - Legea nr. 21 din 10 aprilie 1996 (Legea concurentei) plaseaza Romania intre statele in care reglementarea concurentei economice corespunnde standardelor actuale in materie. Institutia abilitata sa supravegheze piata si sa puna in aplicare reglementarile ce vizeaza protectia concurentei economice este Consiliul Concurentei. Consiliul Concurentei este o autoritate administrativa autonoma investita cu competenta consultativa si competenta contencioasa, si care dispune de un buget propriu prevazut in bugetul de stat. Consiliul Concurentei este compus din 10 membri, din care un presedinte, 3 vicepresedinti si 6 consilieri de concurenta. Ei sunt numiti pentru o perioada de 5 ani, mandatul putand fi reinnoit de cel mult doua ori. Numirea se face prin Decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea comuna a Comisiei Economice a Senatului si a Comisiei pentru politica economica, reforma si privatizare, a Camerei Deputatilor. In cadrul Consiliului Concurentei functioneaza un secretariat general condus de un secretar general. Pentru fiecare investigatie a acestei institutii se numeste un raportor de catre Presedintele Consiliului Concurentei. Consiliul Concurentei dispune, de asemenea, de un aparat de lucru la nivel judetean. Activitatea si deliberarea Consiliului Concurentei are loc in plen si in comisii. Comisiile sunt formate din cate 2 consilieri de concurenta, in componenta stabilita pentru fiecare caz in parte, de catre presedintele consiliului, fiind conduse de un vicepresedinte al Consiliului. Competenta consultativa este data de faptul ca aceasta autoritate trebuie sa avizeze toate proiectele de legi si hotarari ale guvernului care pot avea impact anticoncurential. Avizul Consiliului Concurential este necesar in domeniul preturilor si tarifelor in urmatoarele situatii: a) instituirea de catre guvern a unor forme de control a preturilor in sectoarele economice sau pe pietele unde concurenta este exclusa sau substantial restransa prin efectul unei legi sau datorita existentei unei pozitii de monopol;

b) dispunerea de catre guvern a unor masuri cu caracter temporar pentru sectoare economice determinate si in imprejurari exceptionale (situatii de criza, dezechilibru intre cerere si oferta si disfunctionalitate evidenta a pietei). Avizul Consiliului Concurentei este obligatoriu si in situatia cand organele administratiei publice centrale si locale, alte institutii abilitate prin lege, decid sa restructureze prin fuziune sau dizolvare regiile autonome sau societatile comerciale in care participarea statului este majoritara. Competenta contencioasa este legata de faptul ca aceasta autoritate ia deciziile prevazute de lege in cazul incalcarii prevederilor legale privind: - practicile anticoncurentiale; - concentrarile economice, avand ca obiect sau efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei. Legea Concurentei in Romania prevede sanctiuni privind practicile anticoncurentiale, care pot fi grupate astfel: - sanctiuni aplicate de catre Consiliul Concurentei agentilor economici autori ai acestor practici; - sanctiuni pronuntate de catre instantele de judecata impotriva persoanelor fizice care participa cu intentie frauduloasa si in mod determinant la aceste practici anticoncurentiale; - sanctiuni civile (nulitatea de drept a acordurilor sau clauzelor care cuprind astfel de practici) pronuntate de instantele de judecata. Declansarea procedurii de investigare de catre Consiliul concurentei se poate face: a) din oficiu; b) la plangerea unei persoane fizice sau juridice afectate in mod real si direct; c) la cererea agentilor economici sau a asociatiilor agentilor economici interesati; d) la cererea Presedintelui Romaniei; comisiilor parlamentare, senatorilor si deputatilor, organelor administratiei publice centrale si locale; organizatiilor profesionale, patronale si sindicale, inclusiv Camera de Comert si Industrie a Romaniei; organizatiilor pentru protectia consumatorilor; instantelor judecatoresti si parchetelor. Consiliul Concurentei are putere de decizie fiind investit cu prerogativa de a emite injonctiuni si de a aplica sanctiuni pecuniare si sanctiuni complementare. In plus, Consiliul Concurentei dispune de competenta de a transmite, in anumite cazuri, dosarul instantei de judecata. Injonctiunile sunt dispozitii date agentilor economici de a reveni la situatia anterioara incalcarii comportamentului concurential normal. Neconfirmarea atrage aplicarea sanctiunilor pecuniare. Practicilor anticoncurentiale care constituie contraventii le sunt aplicabile trei categorii de sanctiuni pecuniare: - amenda, - amenda cominatorie,

- confiscarea. Amenda este prevazuta ca sanctiune pentru fapte care sunt considerate contraventii si care constau in: a) furnizarea de informatii inexacte sau incomplete Consiliului Concurentei; b) incalcarea prevederilor art. 5 alin.(1), referitor la intelegeri, decizii ale asociatilor sau practici concertate interzise si art. 6 privind folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante (amendata cu pana la 10% din cifra de afaceri). Amenda cominatorie scopul acestei sanctiuni este de a determina agentii economici sa respecte prevederile legale privind interzicerea intelegerilor, deciziilor de asociere sau a practicilor concertate si a folosirii in mod abuziv a unei pozitii dominante. Aceasta sanctiune este dispusa prin decizie de catre Comisiile Consiliului Concurentei si prevede sume pentru fiecare zi de intarziere in aplicarea acesteia. Confiscarea se refera la profiturile suplimentare realizate de agentii economici prin incalcarea prevederilor legale privind practicile anticoncurentiale. Transmiterea dosarului instantei de judecata Consiliul Concurentei are posibilitatea de a cere instantei judecatoresti dispunerea uneia din masurile prevazute de lege, daca in termen de 45 de zile de la notificarea deciziei, agentul economic nu se conformeaza masurilor cuprinse in aceasta. 3.3. Practicile anticoncurentiale

Practicile anticoncurentiale sunt constituite, conform legii concurentei, din doua categorii de comportament ale agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici: a) intelegerile ce au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei; b) folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante. 3.3.1. Intelegerile cu caracter anticoncurential Articolul 5 din Legea nr. 21/1996 afirma principiul interzicerii intelegerilor, oricaror decizii de asociere sau practici concertate intre agentii economici sau asociatii de agenti economci, iar in anexa 2 enumera, cu titlu de exemplu urmatoarele sapte tipuri de comportament anticoncurential: a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile; b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor; c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului vanzarilor si achizitiilor sau pe alte criterii;

d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala; e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; f) participarea in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice forme de concurs de oferte; g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila. Intelegerile pot imbraca mai multe forme: A.Din punctul de vedere juridic: a) intelegeri structurate juridic, constituite din acordurile incheiate intre firme, exprese sau tacite, indiferent de denumirea utilizata (acord, intelegere, pact, protocol, contract). b) intelegeri nestructurate juridic, constand din practicile concertate ale firmelor de a se adapta la o anumita conduita economica, fara existenta unei intelegeri prealabile; B.Din punct de vedere economic: a) acorduri orizontale care se refera la firme situate pe acelasi palier al proceselor economici (intre producatori sau intre distribuitori); b) acorduri verticale, respectiv intre firme situate pe paliere diferite ale aceluiasi proces economic, de regula intre producatori si distribuitorii aceluiasi tip de produs. C.Dupa scopul sau efectul intelegerilor: a) intelegeri vizand reducerea numarului concurentilor; b) intelegeri vizand restrangerea libertatii economice a concurentilor. Din categoria a) se pot enumera urmatoarele actiuni: 1. Restrangerea accesului la o anumita profesiune prin: - reglementari profesionale; - clauze de nonconcurenta. 2. Limitarea accesului produselor sau serviciilor pe o anumita piata, prin: - segmentarea artificiala a pietei unui produs (distribuirea sub marci distincte prin canale de distributie diferite); - impiedicarea (orin conditionare) a unui distribuitor de a vinde si alte marci de produse similare; - restrangerea importurilor. 3. Impartirea pietelor de desfacere prin:

- delimitarea de zone geografice (convenirea de zone exclusive sau a unor clauze de nonconcurenta); - impartirea clientelei; - stabilirea de cote de productie sau de vanzare; - participarea concertata la licitatii publice sau private. 4. Boicotarea unor firme concurente prin refuzul nejustificat de a vinde unor clienti sau de a se aproviziona de la anumiti furnizori. Din categoria b), intelegeri vizand restrangerea libertatii economice a concurentilor, fac parte: 1. Obstructionarea fixarii libere a preturilor sau adaosurilor comerciale prin: - procedee de inghetare a preturilor sau adaosurilor comerciale, de obicei la nivelul lor existent la un moment dat, in scopul impiedicarii reducerii lor. - procedee de aliniere a preturilor, prin impunerea de bareme profesionale, metodologii de calcul ale costurilor, fixarea de preturi la destinatie, utilizarea in contracte a clauzei engleze sau a clauzei clientului celui mai favorizat. 2. Intelegerile ce fixeaza un anumit nivel al remizelor; 3. Intelegerile de practicare a unor conditii comerciale similare. 3.3.2. Folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante Legea concurentei nu incrimineaza atingerea unei pozitii dominante pe piata, in mod individual sau de catre mai multi agenti economici, dar interzice in mod expres folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante prin recurgerea la fapte anticoncurentiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului sau prejudicierea consumatorilor. Legea concurentei enumera urmatoarele practici de folosire abuziva a unor pozitii dominante: a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari; b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor; c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala; d) conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico- comerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie;

f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi ruinare, sub costuri, in scopul inlaturarii concurentei sau vanzarea la exportt sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni; g) exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un client sau un furnizor fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate. Pentru determinarea pozitiei dominante se cer analizate: - piata relevanta, - dominarea acestei piete. O piata relevanta cuprinde un produs sau un grup de produse si aria geografica pe care acestea se produc si/sau comercializeaza. Piata relevanta are deci doua componente: a) Piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele care sunt considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora. Aceste produse trebuie sa fie suficient de asemanatoare, astfel incat consumatorii sau beneficiarii sa le ia in considerare atunci cand iau decizii de cumparare. b) Piata geografica relevanta cuprinde zona in care sunt localizati agentii economici implicati in livrarea produselor incluse in piata produsului. Factorii care trebuie luati in consideratie la definirea pietei geografice relevante includ tipul si caracteristicile produselor implicate, existenta unor bariere la intrare, preferintele consumatorilor, diferentele intre cotele de piata ale agentilor economici in zone geografice invecinate, diferentele substantiale dintre preturile produselor la furnizori, precum si ponderea cheltuielilor de transport in costurile totale. Pozitia dominanta este in general constatata atunci cand un agent economic ocupa 50% - sau mai mult, din piata respectiva. Acest criteriu clasic de definire a dominatiei pietei a fost completat, incepand cu anii 80, cu alte criterii care tind sa raspunda mai bine diversitatii, din punct de vadere calitativ, a dominatiei pietei. Sunt utilizate urmatoarele criterii: - analiza puterii economice rezultate din utilizarea unor mijloace nepermise de inlaturare a concurentilor; - analiza situatiilor de superioritate naturala in materie de gestiune, inovare tehnica sau actiune comerciala (in special accesul preferential la anumite surse de finantare); - prezenta si pozitia detinuta pe alte piete; - importanta si notorietatea marcilor comerciale pe care le detine, susceptibile de a constitui o bariera la intrarea pe anumite piete;

- conditiile in care un agent economic isi pune in aplicare strategiile fata de concurenti sau fata de clienti. 3.3.3. Concentrarile economice Legea romana reglementeaza concentrarile economice, aliniindu-se la legislatia europeana in materie. Operatiunile de concentrare economice au loc cand: - fuzioneaza doi sau mai multi agenti economici independenti anterior; - se dobandeste controlul asupra unuia sau mai multor agenti economci ori asupra unor parti ale acestora. Concentrarilor economice li se aplica principiul interzicerii atunci cand au ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante si conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei. In analiza efectelor anticoncurentiale ale concentrarilor economice se analizeaza deasemenea piata relevanta si afectarea acesteia. Piata relevanta se defineste asa cum am vazut mai inainte, pe baza identificarii pietei produsului si a pietei geografice. Afectarea pietei relevante de catre concentrarea economica se constata: - pe orizontala, atunci cand pe piata aceluiasi produs cota de piata a concentrarii depaseste 15%; - pe verticala, atunci cand concentrarea detine, in amontele sau in avalul pietei produsului respectiv, o cota de piata de cel putin 25%. INTREBARI DE AUTOVERIFICARE 1. Cum se explica necesitatea concurentei ? 2. Care sunt competentele Consiliului concurentei ? 3. Care sunt categoriile de practici anticoncurentiale, conform legii concurentei ? 4. In ce constau intelegerile cu caracter anticoncurential ? 5. In ce consta folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante ? 6. Cum abordeaza legea romana concentrarile economice ? Capitolul 4. PRACTICI ANTICONCURENTIALE BAZATE PE PRET Pretul este principalul instrument utilizat in lupta cu concurentii. Exista insa o serie de practici de restrictionare sau inlaturare a concurentilor prin utilizarea preturilor, care sunt incriminate de Legea Concurentei. Aceste practici anticoncurentiale se regasesc in practicarea: - fixarii concertate a preturilor; - preturilor de revanzare; - preturilor de ruinare;

- preturilor de discriminare; - preturilor de dumping. 4.1. Fixarea concertata a preturilor

Scopul practicilor de fixare concertata a preturilor este in general acela de a mari preturile dupa distrugerea concurentei. Firmele care participa la aceasta strategie sunt cele care nu au suficiente resurse de eficientizare prin care sa poata reduce preturile. Formele interzise de fixare concertata a preturilor sunt urmatoarele: a) fixarea de preturi minime care au ca scop eliminarea concurentilor ce nu pot face fata acestui nivel, avand costuri mai ridicate. Ulterior, in lipsa competitiei, preturile vor putea fi majorate, in detrimentul consumatorilor. b) intelegerile de a majora uniform preturile sau marja profitului. c) intelegerile prin liste de preturi, schimburile de informatii cu privire la preturi sau recomadarile vizand preturile sau cresterile de preturi. d) intelegerile referitoare la preturile de vanzare. e) intelegerile privind rabaturile agregate, prin care un grup de ofertanti acorda rabaturi, bonificatii sau discounturi functie de suma achizitiilor facute de un client de la toti acesti ofertanti. 4.2. Preturile de revanzare

Sunt considerate practici interzise preturile impuse si revanzarea in pierdere. Principiul este acela ca nici un pret nominal nu poate fi impus pentru vanzarea bunurilor sau serviciilor prestate. Pretul de vanzare impus este pretul de gross sau de detaliu fixat aprioric de producator, independent de canalele de distributie ale produsului. Uneori, impunerea pretului de vanzare este camuflata prin practica preturilor recomandate care nu sunt insa doar orientative ci impuse prin sanctionarea nerespectarii lor. Revanzarea in pierdere este definita ca fiind vanzarea oricarui produs la un pret inferior pretului sau de cumparare efectiv, majorat cu impozitele asupra cifrei de afaceri aferente acestei revanzari. Revanzarea in pierdere este asimilata cu practicarea preturilor ilicite. Vanzarea in pierdere nu este sanctionata decat daca ea procura sau poate sa procure un castig suplimentar si anormal comerciantului. Din contra, daca ea nu este inspirata decat printr-un motiv legat de buna gestionare, de exemplu, daca ea permite evitarea unei pierderi si mai mari, o asemenea vanzare se justifica. Interdictia vanzarii in pierdere nu se aplica urmatoarelor situatii: - produselor perisabile, incepand din momentul in care sunt amenintate de o alterare rapida; - vanzarilor voluntare sau fortate motivate de incetarea sau schimbarea activitatii comerciale;

- produselor la care vanzarea prezinta un caracter sezonier marcat, in timpul perioadei terminale a sezonului vanzarilor si in intervalul cuprins intre doua sezoane de vanzare; - produselor care nu mai corespund datorita evolutiilor modei sau aparitiei perfectionarilor tehnice, fiind uzate moral; - produselor la care reaprovizionarea s-a efectuat sau ar putea sa se efectueze in scadere. 4.3. Preturile de ruinare

Pretul de ruinare este un pret nerezonabil de scazut practicat de o firma cu pozitie dominanta pe piata, intr-un interval de timp suficient de lung, pentru a denatura concurenta. Denaturarea concurentei poate insemna: - parasirea pietei de catre unii concurenti care nu-si pot acoperi costurile; - indepartarea potentialilor concurenti care ar fi dorit sa intre pe piata , dar constata ca profitabilitatea a scazut dramatic, odata cu practicarea pretului de ruinare. In etapa urmatoare, dupa indepartarea concurentei, firma ruinatoare procedeaza la ridicarea semnificativa a preturilor pentru recuperarea pierderilor inregistrate in perioada de practicare a pretului de ruinare. Daca prima etapa, cea de reducere a pretului, este favorabila consumatorului, cea de-a doua ii este defavorabila si se poate prelungi pana la restabilirea concurentei pe piata respectiva. Conditiile ce concura la sanctionarea practicarii preturilor de ruinare sunt urmatoarele: a) Presupusa firma ruinatoare trebuie sa aiba o pozitie dominanta pe piata, astfel incat sa-si poata impune unilateral preturile; b) Pretul impus pe piata sa fie cu adevarat nerezonabil de scazut. Aceasta presupune un pret inferior costului variabil mediu (a tuturor costurilor ce variaza functie de nivelul productiei: manopera, energie, materiale, etc.). Fac exceptie situatiile exceptionale, justificate de cauze imprevizibile, precum penurie de materii prime care ridica temporar costul peste nivelul pretului, sau vanzarea produselor perisabile la preturi diminuate. Exista, de asemenea, o zona discutabila (zona gri), cand pretul se situeaza peste costul variabil mediu, dar sub costul total mediu, ceea ce inseamna ca firma nu isi acopera toate costurile fixe aferente productiei. Acest pret este considerat nerezonabil de scazut intr-o conjunctura de piata normala, dar poate fi rezonabil intr-o piata cu cerere in declin, sau cu capacitati de productie excedentare. c) Sa existe o politica de vanzare la preturi de ruinare pe o perioada mai lunga de timp (deci nu reduceri de scurta durata pentru a face fata concurentei); d) Preturile de ruinare sa fie aplicate de firma ruinatoare pe intreaga piata relevanta a produsului respectiv.

4.4.

Preturile de discriminare

Preturile de discriminare sunt preturile diferentiate in mod subiectiv de catre un vanzator fata de cumparatorii concurenti, la aceleasi conditii de vanzare, de calitate si cantitate. Discriminarea se realizeaza prin nivelul diferit de discount, rabat, remiza sau alta concesie de pret oferite la conditii similare de vanzare. Principalele forme de discriminare prin preturi sunt urmatoarele: a) Acordarea unui discount conditional, atunci cand acesta defavorizeaza sau favorizeaza nerezonabil anumiti clienti. Discountul conditional este concesia de pret acordata cumparatorului ce respecta o anumita conditie sau realizeaza un obiectiv de vanzare; b) Acordare unui discount de volum diferentiat la acelasi volum de cumparare sau omisiunea de a face cunoscut si a acorda discountul catre anumiti cumparatori; c) Acordarea preferentiala a discountului de exclusivitate, adica a acelei concesii de pret acordate clientilor care se angajeaza sa faca comert exclusiv cu articolele vanzatorului respectiv; d) Acordarea diferentiata a remizei profesionale, adica a concesiei de pret care recompenseaza un serviciu prestat de cumparator vanzatorului si care altfel ar cadea in sarcina celui din urma ( transportul sau depozitarea marfurilor). 4.5. Preturile de dumping

Pretul de dumping este un pret nejustificat de scazut, care nu acopera de multe ori nici costurile de productie, practicat de un producator la vanzarile pe o piata straina. Scopul urmarit este acela de a intra rapid pe o piata eliminand concurenta producatorilor autohtoni. Aceasta politica de pret poate fi sustinuta prin: a) mijloace proprii firmei, precum majorarea preturilor de vanzare in tara de origine, sau pe alte piete, unde acest lucru este posibil; b) politici guvernamentale care, sub o forma sau alta, dau posibilitatea firmei sa reduca artificial pretul de export, precum: - politici ce reduc concurenta interna si favorizeaza un numar limitat de producatori in a practica preturi mai mari pe piata interna, cu care pot apoi sustine preturi nejustificat de scazute la export; - politici ce limiteaza concurenta straina pe piata nationala, cu acelasi efect asupra comportamentului producatorilor locali, ca in situatia de mai sus; - politici de preturi dirijate de stat la anumite materii prime sau utilitati, care intra in fabricatia produselor de export; - practicarea subventiilor guvernamentale acordate producatorilor interni si in baza carora ei pot sa exporte la preturi de dumping; - politici sociale care au ca efect mentinerea fixa a costului fortei de munca, fara compensarea efectului inflationist.

Practicarea preturilor de dumping este sanctionata pe plan international de catre toate statele semnatare ale Codului antidumping elaborat sub egida GATT. In baza acestei conventii internationale, statele sunt abilitate sa adopte masuri antidunping de protejare a producatorilor interni afectati de preturile de dumping ale exportatorilor straini, sub forma instituirii unor taxe vamale suplimentare, denumite taxe antidumping, stabilite peste nivelul taxelor vamale prevazute in tariful vamal, care compenseaza diferenta nejustificata de pret pana la nivelul pretului cu ridicata de pe piata interna. Atunci cand preturile de dumping se datoreaza unei politici de subventionare de catre stat a producatorului strain, taxele de retorsiune instituite de stat in apararea producatorilor autohtoni sunt denumite taxe compensatorii si urmaresc contracararea efectului de reducere artificiala a pretului de import prin aducerea lui la nivelul pretului cu ridicata.

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE 1. 2. 3. 4. Care sunt practicile anticoncurentiale bazate pe pret ? Care sunt formele interzise de fixare concertata a preturilor ? Care sunt formele interzise ale preturilor de revanzare ? Ce sunt preturile de ruinare si ce conditii concura la sanctionarea practicarii preturilor de ruinare ? 5. Care sunt principalele forme de discriminare prin preturi ? 6. Ce sunt preturile de dumping si cum sunt ele contracarate ?

Capitolul 5. SISTEMUL PRETURILOR IN ROMANIA A.Ca in orice economie se pot distinge doua mari structuri de preturi: 7. Preturile marfurilor si serviciilor, 8. Preturile speciale: pretul fortei de munca (salariul), pretul resurselor financiare (dobanda), pretul pamantului.

B. Specificul economiei romanesti actuale, ca economie de piata, determina, dupa modul de formare, coexistenta urmatoarelor tipuri de preturi: 1. Preturi libere, formate in conditii de piata, functie de cerere, oferta si specificul concurentei, 2. Preturi reglementate de catre stat, sub forma: a) preturilor fixe, stabilite pentru regiile autonome si societati cu capital de stat, b) preturilor limita, stabilite pentru produse de mare importanta pentru consum sau productia unor sectoare economice. Modul de aplicare difera functie de obiectivele urmarite: - limita maxima (preturi plafon): se stabilesc sub pretul de echilibru al pietei pentru a corela de regula consumul populatiei cu puterea de cumparare la unele produse cu pondere mare in consum. Plafonarea preturilor poate genera scaderea profitabilitatii producatorilor interni care ofera respectivele produse si pentru a nu se produce restrangerea ofertei, statul ofera acestora subventii bugetare. - limita minima (preturi prag), impusa la un nivel superior pretului de echilibru al pietei in scopul stimularii producatorilor autohtoni si/sau protejarii lor fata de importurile mai ieftine (de ex.: produse agricole). Nivelul lor trebuie insa corelat cu cererea solvabila, pentru a nu genera reducerea consumului. C. Functie de relatia contractuala dintre parti, se pot distinge: 1. Preturile de oferta, ca preturi ce nu sunt inca negociate si acceptate contractual in mod definitiv, cert (cotatii de bursa, preturi de catalog, preturi de deviz). 2. Preturile efective, ca preturi tranzactionale (preturi contractuale, preturi de bursa, preturi de licitatie, preturi cu amanuntul). D. Functie de sfera de aplicare distingem: 1. Preturile producatorilor pentru oferta interna, care sunt preturi cu ridicata, calculate si implementate la vanzarile produselor lor catre alte unitati, in scopul prelucrarii, utilizarii sau revanzarii. 2. Preturile comerciantilor pentru oferta interna, respectiv preturile practicate de societatile comerciale specializate in desfacerea produselor de consum productiv sau neproductiv. Acestea pot fi: - preturi de gros, practicate de unitatile comerciale cu ridicata la vanzarile in cantitati mari ale produselor cumparate in prealabil de la producatori interni sau din import, - preturi cu amanuntul (de detaliu), practicate de unitatile comerciale cu amanuntul la vanzarile catre consumatorul final, in cantitati mai mici, ale acelor marfuri cumparate anterior de la producatori interni, importatori sau societati comerciale cu ridicata.

3. Preturile din comertul exterior, ca preturi negociate pentru tranzactiile de export sau import de catre producatori sau comercianti. 4. Preturile de pe piata bursiera pentru active comerciale (marfuri fungibile, energie) sau financiare (titluri financiare primare sau derivate, valute), tranzactionate la vedere sau la termen, pe piete la disponibil (preturi spot, preturi forward) sau pe piete ale instrumentelor derivate (preturi futures, pretul optiunilor). 5. Preturile din domeniul constructiilor (preturi de deviz). 6. Preturile serviciilor (tarife, comisioane, prime) prestate catre populatie, agenti economici sau institutii publice sau private in diferite domenii de activitate (financiar-bancar, bursier, asigurari, reparatii, transport, posta si comunicatii, turism, etc.). E. Functie de politica fiscala a statului, distingem: 1. Preturi cu sau fara TVA: - preturi fara TVA, care echivaleaza cu cifra de afaceri pe produs, ca preturi ale unitatilor producatoare sau comerciale, remunerand costurile si profitul. Ele nu cuprind TVA, fiind insa baza de calcul a TVA care se formeaza in stadiul respectiv, ca TVA aferenta acestor preturi, denumita TVA colectata. Preturile fara TVA sunt preturi ale factorilor de productie sau preturi ale bunurilor aflate in stadii intermediare ale circuitului economic al acestora, - preturi cu TVA, ca preturi de facturare, si deci, de cumparare, platite de cumparatori (cuprinzand si TVA colectat pe traseul parcurs de produs de la materia prima la produsul cu destinatie finala). Nivelul TVA aferent fiecarui stadiu (agent economic) se calculeaza prin diferenta dintre TVA colectata (aferenta pretului de vanzare) si TVA achitata la intrari, la pretul de cumparare facturat de furnizor. Preturile de detaliu cuprind TVA, iar consumatorul final (populatia) este suportatorul real al acestei taxe. Preturile cu TVA sunt preturi de cumparare ale suportatorilorr acestui impozit. Ele sunt denumite preturi cu amanuntul. 2. Preturi cu sau fara accize. Accizele sunt taxe impuse de stat, cuprinse in preturile cu care se livreaza anumite produse de catre producatorii interni sau se importa din alte tari. 3. Preturi cu sau fara taxe vamale, taxe portuare, taxe fito-sanitare, taxe consulare. In baza prevederilor din Codul fiscal, datoreaza TVA si, deci, o vor include in preturile (tarifele) de vanzare (facturare) agentii economici care executa urmatoarele operatiuni principale:

a) livrari de bunuri mobile si prestari de servicii efectuate in cadrul exercitarii profesionale autorizate (toate operatiunile asimilate acestora); b) transferul propietatilor bunurilor imobiliare intre agentii economici, precum si intre acestia si institutii sau persoane fizice; c) importul de bunuri si servicii. Nu se cuprind in sfera de aplicare a TVA operatiunile similare punctului a), dar efectuate de asociatiile fara scop lucrativ pentru activitati cu caracter socialfilantropic, organizatiile cu caracter religios, politic sau civic; organizatiile sindicale pentru activitati legate de apararea intereselor materiale si morale ale membrilor lor; institutiile publice. Daca asemenea persoane juridice desfasoara activitati, direct sau prin unitati subordonate, pentru obtinerea de profit, acestea vor fi supuse taxei pe valoarea adaugata. Sunt scutite de TVA: livrarile de bunuri si prestarile de servicii care rezulta din activitatea specifica autorizata, efectuata in tara, a unitatilor sanitare si de asistenta sociala, a unitatilor de stiinta si invatamant, a persoanelor fizice care presteaza munca la domiciliu si obtin venituri asimilate salariilor, a liber-profesionistilor autorizati care isi desfasoara activitatea individual, a gospodariilor agricole individuale si asociate, a organizatiilor de nevazatori si a persoanelor handicapate, a institutiilor bancare.

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE 1. Ce categorii de preturi distingem dupa modul de formare ? 2. Ce categorii de preturi distingem functie de relatia contractuala dintre parti ? 3. Ce categorii de preturi distingem functie de sfera de aplicare ? 4. Ce categorii de preturi distingem functie de politica fiscala a statului ? 5. La ce operatiuni se aplica TVA si ce operatiuni nu se cuprind in sfera de aplicare a TVA ?

Capitolul 6. PARTICULARITATI ALE FORMARII PRETURILOR IN UNELE SECTOARE ECONOMICE 6.1. Preturile producatorilor pentru oferta interna - sunt preturi cu ridicata; - sunt preturi practicate de regula la vanzarile catre alti agenti economici, agenti care cumpara bunurile in scopul prelucrarii, utilizarii sau revanzarii acestora.

- sunt preturi ale producatorilor de materii prime, materiale, combustibili, energie, produse agroalimentare, produse industriale de consum productiv sau neproductiv; - pretul cu ridicata al producatorului cintine costul de productie si profitul; - pretul cu ridicata facturat de producator se compune din pretul producatorului (PP) plus TVA sau, cand produsul este din lista celor la care se platesc accize, pretul facturat se compune din pretul producatorului (PP) plus acciza, plus TVA calculat la suma celor doua: PR facturat = PP + TVA PR facturat = PP + A + TVA 6.2. Preturile comerciantilor pentru oferta interna Se includ aici: a) Preturile de gros Aceste preturi se aplica de catre angrosisti la vanzarile in cantitati mai mari catre detailisti sau alte persoane juridice. Pretul de gros facturat se calculeaza prin adaugarea la pretul cu ridicata fara TVA (atunci cand angrosistul s-a aprovizionat de la producator), sau la pretul importatorului fara TVA ( daca a cumparat marfa de la un importator), a adaosului comercial al angrosistului si a TVA colectata: PG facturat = PR fara TVA + AC angrosist + TVA colectata PG facturat = PI fara TVA + AC angrosist + TVA colectata b) Preturile cu amanuntul Aceste preturi se aplica de catre detailisti la vanzarile in cantitati mici catre consumatorul final. Detailistii se pot aproviziona de la producatori, importatori sau de la angrosisti, calculand preturile cu amanuntul in mod corespunzator: PA = PR fara TVA + AC detailist + TVA colectata PA = PI fara TVA + AC detailist + TVA colectata PA = PG fara TVA + AC detailist + TVA colectata 6.3. Preturile din comertul exterior a) Preturile de import Importul poate fi realizat de producatori pentru materii prime, materiale, combustibil si energie, piese de schimb, masini, utilaje, echipamente, etc., necesare procesului de productie, sau de catre comercianti, de cele mai multe ori angrosisti sau firme

specializate in operatiuni de comert exterior, pentru toata gama de produse de consum productiv sau neproductiv. Preturile de import, indiferent de calitatea importatorului (producator sau comerciant) si de conditia de livrare INCOTERMS stipulata in contractul de import, sunt preturile CIF (cost, insurance, freight). Aceste preturi includ valoarea marfii importate, asigurarea si transportul acesteia pe parcurs extern (de la exportator si pana in vama tarii importatoare). Suma acestor elemente exprimate in valuta constituie valoarea in vama (VV). Aceasta se transforma in lei pe baza cursului de schimb (CS) valutar oficial al BNR. Asupra acestei valori se calculeaza taxa vamala (TV) si comisionul vamal (CV). Daca produsul este accizat, procentul accizei se aplica la suma elementelor anterioare (VV + TV + CV), rezultand acciza (A). Tot la vama se retine TVA aferenta valorii cumulate a elementelor anterioare si care constituie baza de impozitare (VV + TV + CV + A). Astfel, pretul de import se va calcula astfel: PI = VV + TV + CV + A + TVA in vama unde: VV= PCIF x CS TV = VV x cota TV CV = VV x cota CV A = (VV + TV + CV)cota A TVA in vama = (VV + TV + CV + A)cota TVA Sunt scutite de plata TVA urmatoarele: - importurile de bunuri scutite de TVA - bunurile introduse in tara de calatori in anumite limite - importul de bunuri pentru comercializare in regim duty-free - introducerea de bunuri straine intr-o zona libera, port liber sau antrepozit vamal - importul de bunuri de catre misiunile diplomatice, birourile consulare, reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale acreditate - importul de bunuri primite cu titlu de ajutoare, donatii sau finantate din imprumuturi nerambursabile, etc. b) Preturile de export Conform conventiilor internationale, independent de conditiile de livrare negociate de partile contractante in contractul de export-import, preturile de export sunt considerate preturile FOB (free on board). Aceste preturi sunt utilizate in statisticile ce evidentiaza volumul cantitativ si valoric al exporturilor unei tari. Pretul FOB este un pret franco-frontiera tarii exportatoare, cu marfa incarcata la bordul vasului (dar prin extensie incarcata pe orice mijloc de transport) si taxele vamale de export achitate. Pretul FOB include: - pretul marfii de export: pret cu ridicata sau de gros, fara TVA

- cheltuielile suplimentare de export interne (CSEI) privind: manipulareaincarcarea marfii(M),transportul (T) si eventual asigurarea (As) pe parcurs intern, pana in portul (locul) de incarcare pe mijlocul de transport extern, depozitarea in asteptarea mijlocului de transport extern (D), comisioanele vamale de export (CVE) si taxele vamale de export (TVE). Livrarile de bunuri la export sunt scutite de TVA, ca de altfel si transportul si prestarile de servicii conexe transportului, legate direct de exportul de bunuri. Putem exprima cele de mai sus astfel: PE(FOB) = PR/PG fara TVA + CSEI unde: CSEI = M + T + As + D + CVE + TVE VV (valoarea in vama) = PR/PG fara TVA + M + T + As + D CVE = VV x cota CVE TVE = VV x cota TVE In contractele de export-import se pot practica preturi ce includ, pe langa valoarea unitara a bunurilor comercializate, si o serie mai scurta sau mai lunga de cheltuieli suplimentare de export efectuate in tara exportatorului (CSEI) sau pe parcurs extern (CSEE) distribuite pe unitatea de produs. Aceste cheltuieli sunt suportate de exportator si apoi facturate importatorului prin pretul de export corespunzator. In practica internationala, pentru o mai buna intelegere a obligatiilor contractuale legate de cheltuielile si riscurile pe care le are de suportat fiecare parte in procesul de transfer al bunurilor de la exportator la importator, acestea s-au standardizat sub forma Conditiilor de livrare INCOTERMS. Corespunzator acestor conditii, contractul va specifica unul din urmatoarele preturi de export: 1. Pretul EXW (ex works). Este un pret franco-fabrica(depozit) in care se cuprinde pretul marfii (ca pret cu ridicata sau de gros, fara TVA) plus costurile unitare ale depozitarii acesteia in propriile spatii de depozitare ale producatorului sau comerciantului pana la momentul preluarii de aici a marfii de catre importator. Utilizand abrevierile anterioare, putem scrie: PE(EXW) = c unde: CSEI = D 2. Pretul FCA (free carrier). Este un pret franco-transportator terestru sau aerian, care include c acesteia pana la statia de incarcare a transportatorului angajat de importator. PE(FCA) = PR/PG fara TVA + CSEI unde: CSEI = D + M + T + As

3. Pretul FAS (free alongside ship). Este un pret franco-de-a lungul vasului, incluzand pretul marfii plus costurile unitare privind depozitarea, manipularea, transportul si eventual asigurarea acesteia pana in portul maritim, fluvial sau lacustru de incarcare, depozitarea si asigurarea marfii in port in asteptarea sosirii vasului, manipularea si transportul ei pe cheiul de acostare a navei, la dana indicata de capitania portului. PE(FAS) = PR/PG fara TVA + CSEI unde: CSEI = D + M + T + As 4. Pretul FOB (free on board). A fost explicitat mai sus. 5. Pretul CFR (cost and freight) pentru transportul maritim, lacustru si fluvial. 6. Pretul CPT (carriage paid to) pentru transportul terestru si aerian. Preturile CFR si CPT includ pretul marfii plus costurile unitare privind depozitarea, manipularea, transportul si eventual asigurarea acesteia pana in portul/statia de incarcare, comisioanele si taxele vamale de export, incarcarea, manipularea si transportul pe parcurs extern, pana in portul/statia de destinatie (fara descarcare si formalitati vamale). PE(CFR, CPT) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE CSEE = M + T 7. Pretul CIF (cosy, insurance, freight) pentru transportul maritim, lacustru si fluvial. 8. Pretul CIP (cost, insurance paid ) pentru transportul terestru si aerian. Preturile CIF si CIP include aceleasi cheltuieli ca si preturile CFR respectiv CPT, adaugandu-se insa si costul unitar al asigurarii marfii pe parcurs extern, din tara exportatorului pana in tara importatorului, asigurare angajata si platita de exportator in favoarea importatorului (ca beneficiar al politei de asigurare), deoarece cel din urma suporta riscurile transportului extern. PE(CIF, CIP) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE CSEE = M + T + As(I) 9. Pretul DAF (delivered at frontier). Este pretul franco-frontiera tarii importatoare si care include toate costurile unui pret CFR sau CPT pana la granita tarii importatoare, cu diferenta ca riscurile privind marfa pe timpul transportului extern sunt suportate nu de importator ci de exportator, iar daca cel din urma incheie o polita de asigurare, beneficiarul acesteia va fi chiar el.

10.Pretul DES (delivered ex ship). Este un pret franco-pe nava in portul de destinatie si include toate costurile privind marfa, transportul si asigurarea pana in portul de destinatie, inclusiv cheltuielile de transferare a marfii din calele vasului pe puntea acestuia, in raza de actiune a utilajelor de descarcare. PE(DES) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE CSEE = M + T + As(E) 11. Pretul DEQ (delivered ex quay). Este pretul franco pe chei in portul de destinatie, incluzand in plus fata de pretul DES cheltuielile unitare de descarcare a marfii de pe vas, comisioanele vamale de import (CVI) si taxele vamale de import (TVI) in tara importatorului. PE(DEQ) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE CSEE = M + T + As(E) + CVI + TVI 12. Pretul DDU (delivered duty unpaid). Este pretul la destinatie fara plata taxelor vamale de import, cu marfa depozitata in spatii corespunzatoare (D), in asteptarea cumparatorului. PE(DDU) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE CSEE = M + T + As(E) + D 13.Pretul DDP (delivered duty paid). Este pretul la destinatie cu plata taxelor vamale de import, cu marfa depozitata corespunzator. PE(DDP) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE CSEE = M + T + As(E) + D + CVI + TVI Preturile DEQ si DDP in care exportatorul a inclus si taxele vamale de import in tara cumparatorului nu include si TVA din tara importatorului. Obligatia platii

TVA aferente importului de marfuri cade in sarcina importatorilor, exigibilitatea TVA fiind la data la care se genereaza drepturile de import pentru bunurile respective.

6.4 Preturile de pe piata bursiera Exista dou categorii de piee bursiere care coexist i se interfereaz: 1-Pieele bursiere n care predomin vnzarea/cumprarea fizic a activelor tranzacionate (aciuni, obligaiuni, mrfuri, valute, etc). Bursele de mrfuri din aceast categorie sunt denumite i piee la disponibil deoarece presupun disponibilitatea cantitilor de mrfuri. Bursele de valori mobiliare presupun transferul proprietii asupra titlurilor financiare primare ce sunt cotate n perimetrul lor. Tipurile de contracte utilizate sunt contractele de vnzare / cumprare a activelor comerciale sau financiare respective i care din punctul de vedere a finalizrii tranzaciei, respectiv plata / livrarea activului, pot fi contracte spot (la vedere) i contracte forward (la termen). Termenii acestor contracte pot fi nestandardizai sau standardizai, n cel din urm caz negocierea purtndu-se exclusiv cu privire la pre. Contractele sunt intermediate de brokeri specializai iar negocierea preului se poate face de o manier privat sau public (licitaie) 2-Pieele bursiere la care se tranzacioneaz contracte derivate. Aici 98% din tranzacii au ca obiect contractele n sine, la valoarea lor de pia i numai diferen a de circa 2% se axeaz pe tranzacionarea fizic a activului contractual. Structural regsim aceast pia i o putem asambla din componente ale pieelor bursiere propriu zise (tranzaciile n baza contractelor standardizate futures i op ionale) i ale pieelor de tip OTC (tranzaciile n baza contractelor op ionale, a contractelor derivate de swap i a altor cteva tipuri de contracte, dar i a derivatelor compuse sau combinaiilor de derivate). Tranzaciile derulate pe pieele instrumentelor financiare derivate ale burselor sunt: -Tranzacii comerciale, respectiv acele operaiuni ce se finalizeaz cu vnzarea / cumprarea efectiv, fizic, a activului ce face obiectul contractelor futures, sau a celor opionale. -Tranzacii financiare, respectiv cele n care calitatea de vnztor sau cumprtor al unei cantiti de marf fungibil se asum doar n mod virtual. Vnzarea sau cumprarea se exercit nu asupra mrfurilor ce reprezint activele suport ale acestor contracte derivate, ci chiar asupra contractelor. Nu se tranzacioneaz mrfuri, ci

contracte derivate, participanilor.

efectul fiind doar anumite rezultate financiare n conturile

Reflectnd factorii obiectivi ai pieei produsului respectiv precum i ansamblul de informaii relevante despre evoluia probabil a acesteia, preurile formate n burs pot fi considerate mai obiective dect preurile generate de alte tipuri de tranzacii. Din acest motiv ele sunt considerate preuri reprezentative fiind utilizate ca reper i n alte negocieri contractuale. Faptul c pre urile se formeaz n baza unui proces de licitaie public n care sunt prezente ofertele mai multor vnztori i cererile mai multor cumprtori, fr a fi permise situaiile ce pot genera preuri artificiale ca urmare a unor poziii de monopol n sfera produciei sau comercializrii mrfurilor n cauz, e de natur s genereze preuri de echilibru care reflect condiiile de moment ale pieei. Pe pieele bursiere la disponibil, categoriile de preuri utilizate sunt preurile tranzaciilor la vedere (preuri spot) i preurile tranzaciilor viitoare ferme, n general pe termen scurt (preuri forward). Pieele bursiere la disponibil joac un rol important nu numai ca centre ale comerului cu produse fungibile, dar i ca furnizoare de preuri spot. Acestea sunt preuri de referin att pentru pieele fizice extrabursiere, ct i pentru stabilirea preurilor n cadrul contractelor forward i futures. Tranzaciile la disponibil sunt totodat sprijinite de un flux impresionant de informaii de pia viznd producia, consumul, stocurile, factorii ce pot influena preul de tranzacionare. n sprijinul acestor preuri spot vin o serie de organizaii internaionale, agenii specializate de informaii sau piee tradiionale nebursiere. Eficiena informaional are n vedere asigurarea condiiilor pentru ca toate informaiile relevante pentru formarea preului s fie distribuite n mod transparent i echidistant tuturor celor interesai, astfel nct s se asigure dou dintre precondiiile funcionrii normale a pie ei bursiere: -concurena corect i sancionarea tendinelor de a utiliza informaii confideniale n detrimentul celorlali participani. - suficien a informaional, menit s asigure descoperirea preului obiectiv, pe o baz de continuitate. n cazul burselor de mrfuri se constat c impactul informaional asupra preului este chiar mai puternic dect la bursele de valori mobiliare. Cotaiile mrfurilor i n principal a celor agricole, nregistreaz variaii mai frecvente i mai ample ca rspuns la factorii meteo climatici, economici i sociali, dect titlurile primare cotate la burs. Ele absorb de asemenea ntr-o mai mare msur factori internaionali i ca atare spectrul informaional pe care bursele de mrfuri trebuie s-l asigure este mai vast. Spre exemplu, pe piaa ieiului s-au dezvoltat o serie de piee spot de tip OTC (over the counter) n vecintatea marilor centre mondiale de rafinare i care nu sunt neaprat situate n acelai loc cu sursele de extracie. Astfel de piee sunt cele din Cushing (Oklahoma), St. James (Louisiana), portul New York, Rotterdam, Singapore, Tokyo. Aceste piee de tranzacii la vedere sunt consolidate de mult timp

i folosesc n stabilirea preurilor cteva normative consacrate ale petrolului neprelucrat, cum ar fi North Sea Brent Blend, West Texas Intermediate (WTI) i Dubai. Petrolul de tip Brent, joac rolul de pre reper fa de care se stabilete preul altor tipuri de iei, cum sunt cele din Marea Nordului, Africa de Vest i Zonele mediteraneene. Acest iei este din categoria uor dulce, provenind din zcmintele Brent i Nivian i care este transportat prin conducte la terminalul de petrol Sullom Voe din Insulele Shetland. Aici ncrcarea trebuie s se fac pe un tanc petrolier desemnat cu apte zile nainte de prima zi de ncrcare. Acest tip de ncrctur la vedere este cunoscut sub denumirea de Dated Brent. Pe pieele la vedere unde se tranzacioneaz alte tipuri de petrol, preurile se exprim sub form de prim, sau discount fa de preul Dated Brent. Contractele standard folosite pentru tranzaciile Brent la termen precizeaz c vnztorul trebuie s dea cump rtorului un preaviz de 15 zile. Aceste tranzacii se fac la preuri denumite Brent n 15 zile . Ele sunt tranzacii private, negociate individual, iar preurile sunt influenate de preurile suport furnizate de agenii specializate in cautarea si comunicarea de preturi precum Platt s, Petroleum Argus, London Oil Reports sau Reuters. West Texas Intermediate (WTI) descrie o varietate de tipuri de petrol neprelucrat livrate prin conducte la terminalul Cushing din Oklahoma. Aceast categorie de ieiuri uoare i dulci stau la baza celor mai intens tranzacionate contracte la termen cu produse energetice WTI futures la NYMEX. WTI este totodat folosit ca pre reper pentru alte tipuri de petrol din America de Nord, ale cror preuri sunt stabilite ca diferen fa de WTI n acelai fel n care petrolul Brent este folosit n Europa. O alt surs important de preuri pe piaa ieiului o constituie companiile petroliere naionale dintro serie de ri productoare de petrol. Cumprtorii ncheie cu aceste companii contracte pe perioade mai lungi de timp la preuri determinate prin intermediul unei formule standard ce stabilete preul oficial de vnzare. Formula poate avea la baz o normare tipic, cum ar fi Dated Brent, sau o medie de normri la care se aplic un diferenial.n fine o surs extrem de important pentru preurile spot, forward i futures ale petrolului neprelucrat sunt preurile oficiale ale OPEC. Dei sunt preuri indicative, sau orientative, ele modeleaz puternic piaa internaional prin aceea c reflect nemijlocit nivelul ofertei de export a rilor membre, nivel prin care acesta realizeaz de fapt o politic concertat de pre visa vis de consumatorii de iei. Preuri orientative oficiale ntlnim i pe pieele altor produse, ca de exemplu, cafeaua, cacaoa i zahrul, oferite de organizaiile internationale specializate pe aceste produse (ICO, ICCO i ISO). De asemenea, Banca Mondial public lunar listele de preuri Pink Sheet care sintetizeaz preuri medii anuale, trimestriale i lunare pentru o gam larg de m rfuri de folosin imediat, cereale, metale i produse energetice, pe baza preurilor preluate de la numeroase surse.

Pe piaa produselor agro alimentare, cea mai mare pia bursier la disponibil (dar i de contracte derivate) este Chicago Board of Trade (CBOT). Cu toate c bursa din Chicago reflect n mare msur raportul cerere ofert de pe piaa american, avnd n vedere poziia SUA de cel mai mare exportator de cereale, preurile de la bursa din Chicago sunt considerate preuri internaionale i reprezint principalul barometru al evoluiei pieei internaionale a cerealelor. Pe piaa metalelor industriale bursa cea mai veche, fondat n 1876 i totodat cea mai reprezentativ pentru pieele internaionale, este London Metal Exchange (LME), Mecanismul de tranzacii din cadrul LME prezint unele deosebiri fa de bursele de mrfuri americane. Tranzaciile din cadrul LME se desf oar att prin sistemul de licitaii prin strig ri, ct i prin intermediul unei reele telefonice inter firme, ce asigur o pia continu , pe parcursul a 24 de ore. Tranzaciile prin sistemul de licitaii deschise are loc n fiecare zi lucrtoare, n dou sesiuni: ntre 11,50 a.m. i 1,25 p.m. (GMT), i ntre 3,20 p.m. i 5,00 p.m. Aceste sesiuni sunt la rndul lor mprite n perioade de 5 minute, pe parcursul crora, se ncheie tranzaciile pentru fiecare metal n parte, n cadrul aceluiai ring. Acest sistem reprezint o pia intermitent (CALL), spre deosebire de sistemul de tranzacii din cadrul burselor americane, tranzacii ce au loc concomitent pentru toate mrfurile listate, dar n ringuri diferite, sistem cunoscut sub numele de sistem continuu de tranzacii. Preurile anunate n mod oficial de ctre LME sunt preurile de regularizare stabilite de un comitet al acestei burse. Astfel, n timpul sesiunii de diminea, cel puin trei membri ai acestui comitet sunt prezeni la ncheierea tranzaciilor si determin cel mai bun pre de cumprare (bid) i cel mai bun pre de vnzare (ask) pentru fiecare metal n parte, nregistrate la ncheierea sesiunii de tranzacii. Preurile zilnice de regularizare, pentru contractele cash, contractele de trei luni i contractele de 15 luni, sunt apoi anunate oficial i diseminate prin mijloace mass media. Preurile pentru contractele cu celelalte scadene nu sunt oficial anunate, dar ele pot fi obinute prin intermediul brokerilor. Modul de exprimare a acestor cotaii este de asemenea diferit fa de cotaiile tipice ale preurilor futures. Astfel, contractul la trei luni este singurul contract LME cotat n niveluri absolute ale preului; celelalte contracte fiind cotate sub forma de spread fa de contractul pe trei luni. Ca piee importante de tranzacii fizice la vedere i la termen si de formare a unor preturi reprezentative pentru produsele respective pot fi mentionate: a.) Pentru cauciucul natural: Bursa de la Kuala Lumpur Malaysian Rubber Exchange and Licensing Board unde coteaz circa 15 sortimente de cauciuc natural; Bursa din Singapore; Bursa din Londra b.) Pentru zahr: Bursa de Termen din Londra The United Terminal Sugar Market unde se tranzacioneaz att zahr brut, ct i rafinat; Bursa de zahr rafinat din Paris; New York Board of Trade.

c.) Pentru semine oleaginoase i uleiuri vegetale: Chicago Board of Trade, burs la care se realizeaz tranzacii pentru boabe soia, fin de soia, ulei de soia; piaa la termen la Rotterdam care, fr a avea organizarea clasic a unei burse d publicitii cotaii reprezentative pentru principalele sortimente de semine i uleiuri vegetale comestibile. d.) Pentru bumbac: Bursa New York Board of Trade cea mai reprezentativ pentru tranzacii la termen ale bumbacului american cu fibr medie; Bursa din Liverpool, reprezentativ pentru tranzacie pe termen scurt, n cadrul creia sunt cotate 17 sorturi de bumbac din principalele ri exportatoare. e.) Pentru piei brute: Piaa din Chicago este considerat ca fiind cea mai reprezentativ Semnificatia pretului futures Produsele fungibile pot fi comercializate atat pe piata cash(la vedere) cat si pe piata futures(viitoare). Spre deosebire de piata cash unde preturile variaza sensibil functie de calitate sau locatie, pe pietele futures intalnim preturi ce nu se diferentiaza dupa aceste criterii. Pretul futures reprezinta estimarea curenta a pietei relativ la valoarea viitoare a produsului tranzactionat, la calitatea standard si la locatia bursei respective. Timpul si estimarile sunt cei doi factori ce diferentiaza preturile la vedere (spot) de preturile futures. Dinamica pretului futures aproximeaza dinamica pretului spot si simultan are loc o treptata comvergenta a pretului futures catre pretul spot pe masura trecerii timpului, respectiv a apropierii de limita orizontului de timp pentru care respectivele preturi futures au fost implementate in tranzactiile bursiere. Dinamica relativ paralela a celor doua preturi se explica prin aceea ca factorii ce influenteaza preturile spot afecteaza intr-un mod aproape similar si preturile futures (este corelatia care face posibila implementarea pe pietele futures a tehnicilor de hedging). Diferenta numerica dintre pretul spot (cash) si pretul futures al aceluiasi produs se numeste baza. Desi exista un grad ridicat de corelatie intre preturile spot si preturile futures, baza nu este constanta, ea fiind influentata de numerosi factori. Primul si cel mai important este raportul dintre cerere si oferta. In conditii normale preturile futures ale marfurilor fungibile sunt mai ridicate decat preturile spot, ceea ce defineste o piata normala (oferta de marfa este suficienta atat cerintelor de moment, cat si celor anticipate). Pretul spot face discount fata de pretul futures al celei mai apropiate livrari. Atunci cand pretul futures este inferior pretului spot, piata este inversata ca rezultat al unei cereri foarte mari pentru livrari immediate pe fondul temerilor legate de insuficienta ofertei in viitor. Pretul spot face premium fata de pretul futures (independent de cheltuielile de finantare si pastrare a marfii pe perioada respectiva).

Baza este deasemenea influentata de sezonalitatea unor produse, avand tendinta de a creste in perioadele cu surplus de marfa si de a scadea pe masura reducerii ofertei. De exemplu pe o piata normala a graului, pretul lui spot tinde sa scada mai rapid decat pretul lui futures pe parcursul perioadei de recoltare, datorita surplusului brusc de oferta, ceea ce largeste baza. Odata cu finalizarea recoltarii presiunea ofertei scade si baza incepe sa se ingusteze. Variatia bazei rezulta astfel fie din scaderea mai rapida, fie din cresterea mai rapida a preturilor spot comparativ cu cele futures. Pe o piata normala cu oferta adecvata, pretul futures al marfii va fi aproximativ egal cu pretul spot (cash) la care se adauga: - dobanda aferenta finantarii cumpararii la pret spot a unei unitati de marfa; - costul pastrarii unei unitati de marfa (depozitare si asigurare) pe perioada respectiva de timp. Formula de calcul a pretului futures (denumita si ecuatia cost-of-carry) va fi: F = S + Sdt/365 + Spt/365 unde: S pretul spot al marfii d - rata dobanzii p rata costurilor unitare de pastrare t durata de timp intre cumpararea cash a marfii si livrarea ei futures Aceasta formula poate fi aplicata cu succes pe perioade scurte de timp. Pentru perioade mai lungi devine mai exacta formula ce utilizeaza rata compusa a dobanzii, respectiv:

F = Se(r+p) t/365

Aceste corelatii intre pretul spot (cash) si pretul futures nu sunt doar teoretice ci se urmaresc si se realizeaza concret si in ringul bursei prin interventia lucrativa, in scop de profit, a celor care, sesizand abaterile, initiaza operatiuni de arbitraj. 6.5 Preturile din domeniul constructiilor In constructii se practica urmatoarele categorii de preturi: - pretul pe articolul de deviz - preturi de deviz pe categorii de lucrari - preturi de deviz pe obiecte de constructii - pretul de deviz general al obiectivului de constructii a) Pretul pe articolul de deviz se stabileste pe unitatea de pe articol de deviz (articol de lucrari) care reprezinta lucrarea elementara de constructii prevazuta in proiectul de executie. Se folosesc urmatoarele elemente: - norma de deviz privind consumurile de materiale, manopera, utilaje si transport; - preturile si tarifele practicate pentru consumurile respective.

Pretul pe articolul de deviz se prezinta in doua componente: - expresia structurala, cuprinzand valorile banesti pe unitatea fizica de articol de deviz pentru cele patru categorii de consumuri directe (materiale, manopera, utilaje si transport); - expresia globala, reprezentand suma celor patru componente structurale. Pretul pe articolul de deviz nu este un pret propriu-zis deoarece cuprinde numai elemente de cost, fiind utilizat ca instrument de evaluare a costurilor directe ale lucrarilor elementare de constructii. b) Preturile de deviz pe categorii de lucrari Categoriile de lucrari reprezinta grupele de lucrari de constructii-montaj cu caracteristici comune, delimitate pe baza unor criterii precum functionalitatea, destinatia sau natura lucrarilor (de exemplu: lucrari de constructii industriale, energetice, etc. lucrari de instalatii sanitare, electrice, termice,etc.) Devizul pe categorii de lucrari cuprinde urmatoarele capitole: Capitolul I: Cheltuieli directe Se evidentiaza costurilor directe ale lucrarilor elementare de constructii si alte cheltuieli. Capitolul II: Cheltuieli indirecte Se stabilesc prin aplicarea unei cote procentuale la totalul capitolului I. Cota se diferentiaza pe tipuri de categorii de lucrari si pe modalitati de executare a lucrarilor (regie sau antrepriza). Capitolul III: Cheltuieli pentru introducerea tehnicii noi si plata taxelor aferente terenurilor. Se stabilesc prin aplicarea unei cote procentuale la totalul capitolelor I si II. Capitolul IV: Profitul constructorului Se calculeaza prin aplicarea unei rate de rentabilitate, apreciata de proiectant si de constructor, la totalul cumulat al capitolelor I,II si III. Valoarea totala a devizului pe categoria de lucrari = Total capitole I+II+III+IV. c) Devizul pe obiecte de constructii. Se stabileste prin insumarea devizelor pe categorii de lucrari si calcularea taxei pe valoarea adaugata. d) Devizul general al obiectivului de investitii. Acest deviz reflecta intregul volum de cheltuieli pentru realizarea obiectivului de investitii, de la faza de proiectare si pana la darea in folosinta si atingerea parametrilor proiectati. Devizul general evalueaza aceste cheltuieli ca limita maxima. Depasirea lor genereaza pierderi suportate de constructor. Devizul general reflecta relatiile contractuale dintre beneficiarul obiectivului de investitii si mai multi parteneri: proiectanti, constructori, furnizori,etc. Structura devizului general se prezinta astfel:

PARTEA I Capitolul I Cheltuieli pentru obtinerea si amenajarea terenului Capitolul II Cheltuieli pentru realizarea infrastructurii obiectivului Capitolul III Cheltuieli pentru proiectare si asistenta tehnica Capitolul IV Cheltuieli pentru investitia de baza Capitolul V Alte cheltuieli Capitolul VI Cheltuieli pentru darea in exploatare PARTEA II Valoarea ramasa actualizata a mijloacelor fixe existente incluse in cadrul obiectivului PARTEA III Fondul de rulment necesar inceperii productiei TOTAL GENERAL 6.6 Preturile serviciilor In orice economie exista o paleta foarte diversificata de servicii ale caror preturi poarta denumiri specifice precum: - tarife: la serviciile profesionale, de transport, turism, furnizare de energie electrica sau termica,etc. - comisioane: la serviciile bancare, de intermediere financiara pe piata de capital, etc. - prime: la serviciile de asigurare si reasigurare, la unele servicii profesionale. a) Tarifele Natura economica a pretului si a tarifului este aceeasi, specificul tarifului rezultand din faptul ca se refera la servicii prestate iar productia si consumul acestora au loc de cele mai multe ori concomitent. Serviciile nefacand obiectul circulatiei marfurilor, in continutul tarifelor nu se includ cheltuieli de desfacere si nici adaos comercial. Serviciile pot fi productive, neproductive sau mixte (de gospodarie comunala, apa, energie electrica etc.). Corespunzator acestora si tarifele pot avea caracterul unor preturi cu ridicata (pentru serviciile productive) sau caracterul unor preturi cu amanuntul (pentru serviciile neproductive). Tarifele se pot grupa functie de particularitatile activitatii, ale consumului de munca si de natura serviciilor prestate. Spre exemplu: 1. Tarifele pentru servicii personale cuprind tarifele serviciilor personale de igiena corporala, de reparatii, de usurare a muncilor gospodaresti, de croitorie, de comenzi on-line pentru diverse produse, etc. 2. Tarifele pentru servicii cu caracter de masa: - tarifele pentru transportul de marfuri si calatori cu milloace de transport terestru, aerian, maritim sau fluvial - tarifele serviciilor de gospodarie comunala si locativa, respectiv pentru energia electrica si termica - tarifele pentru alte servicii cu caracter de masa: posta, telecomunicatii

3. Tarifele pentru servicii cu caracter de creatie-inovatie: tarifele serviciilor de cercetare, proiectare, programare, informatica, management, modelare, marketing, implementarea de noi tehnologii, elaborarea si comercializarea de brevete de inventii, inovatii si marci, perfectionarea pregatirii cadrelor sau lucratorilor,etc. 4. Tarifele din turism si alimentatia publica: pentru cazare, inchirieri de echipament de sport si distractie, inchirieri de masini si facilitati, tarife pentru transport sau alte servicii (room-service, comisioane, curierat etc.) 5. Tarifele pentru servicii in activitatea din agricultura: pentru lucrari agricole mecanizate, pentru transportul recoltelor si produselor agroalimentare, pentru servicii de decontaminare a solului, de izolare a focarelor de infectii si boli ale animalelor sau culturilor, etc. b) Comisioanele Comisioanele sunt preturi in special ale serviciilor financiar-bancare, de intermediere si reprezentare si care se detaliaza pe categorii de institutii si pe tipuri de servicii oferite clientelei. Spe exemplu bancile comerciale practica niveluri diferentiate de comisioane pentru deschidere de conturi, operatiuni in cont, operatiuni de schimb valutar, analiza dosarului de credit sau a proiectului de investitii, oferta de carduri de debit sau credit,etc. Societatile de servicii si investitii financiare, bancile de investitii sau societatile de brokeraj solicita comisioane fixe sau negociabile pentru intermedierea plasamentului sau investitiei in titluri financiare, pentru initierea sau finalizarea operatiunilor de bursa, pentru furnizarea de informatii si studii de piata, pentru gestionarea unor portofolii de titluri primare sau derivate, etc. c) Primele Primele sunt preturi practicate la o serie de servicii specializate precum: - asigurarile private (deci nu sociale) de bunuri, persoane si raspundere civila - reasigurarea asiguratorilor la societati de reasigurare prin cedarea unei parti a riscurilor subscrise si a primelor incasate - rezervarea drepturilor conferite de contractele optionale simple sau compuse tranzactionate pe pietele bursiere sau extrabursiere.

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE 1. Cum se formeaza preturile producatorilor pentru oferta interna ?

2. 3. 4. 5. 6. 7.

Cum se formeaza preturile comerciantilor pentru oferta interna ? Cum se formeaza preturile de import ? Cum se formeaza preturile de export ? Cum se formeaza preturile pe piata bursiera ? Cum se formeaza preturile din domeniul constructiilor ? Sub ce forme intalnim preturile serviciilor ?

Capitolul 7 FUNDAMENTAREA SI ACTUALIZAREA PRETURILOR DE OFERTA

Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta se poate realiza pe doua cai: - pe baza costurilor de productie - pe baza valorii de intrebuintare 7.1 Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta pe baza costurilor de productie Obiectivul fundamentarii preturilor este obtinerea unui cost cat mai scazut al produsului nou sau refundamentarea pretului in vederea negocierii si ofertei. Pentru fiecare perioad de contractare a unui produs sau ori de cate ori apar modificri substan iale n elemen ele determinante ale costului, se refundamenteaz preul de ofert prin luarea n considerare a influenelor provocate de ctre factorii specifici costului in interiorul preului Actualizarea costului de productie se face pe baza articolelor de cheltuieli dinstructura costului total pe unitatea de produs, pe baza relatiei: Ct=(Mb-Mr)+(Sb+CAS+AS)+CIFU+CCS+SDV+AC+CGI Ct - costul total pe unitatea de produs; Mb - matenile prime i matedalele directe (din ar, din import); Mr - materialele recuperabile obinute n procesul de fabricaie a produsului; Sb - salarii directe brute; CAS - contribuii la asigurrile sociale; AS - cotizaii la ajutorul de omaj; CIFU - cheltuielile de ntreinere i funcionare a utilajelor; CCS - cheltuielile comune ale seciei; SDV - valoarea cheltuielilor privind scule, dispozitive i verificatoare; AC - alte cheltuieli; AGI - cheltuieli generale ale intreprinderii. unde:

Actualizarea poate avea n vedere influena urmtorilor factori: 1. Modificarea preurilor materiilor prime, materialelor, energiei i combustibililor: Mpia=Mpio x Ipi a/o unde: i = tipul de reper de materie prim, material, subansamblu, combustibil sau energie; Mpia = valoarca materiilor prime, pe tip de repere i", actualizat in funcie de modificarea preurilor;

Mpio = valoarea materiilor prime, pe tip de repere i", din documentaia anterioata a preului; Ipi a/o = indicele de modificare a preului materiei prime , n perioada in care se efectueaz actualizarea fa de perioada n care s-a efectuat ultima calculaie. 2. Modificarea indicilor de utilizare a materiilor prime (Ua) fa de indicii anteriori(Uo): Mpia = Mpia x (Uio/Uia) unde: Mpia = valoarea materiilor prime, actualizata, influen ata de indicele de utilizare actualizat Uia, Uio = indicii de utilizare a materiei prime i nainte de actualizare (o) i in momentul actualizrii (a) 3. Modificarea proporiei recuperrii materialelor: Mria = Mpia x cota actualizat 4. Modificarea salariilor brute directe: Sba = Sbo+AdSb CSAa = Sba x cota CASa ASa = Sba x cota ASa n care: Sba = salariile brute directe actualizate pe poodus; Sbo = salariile brute directe nainte de actualizare; AdSb = adaosuri la salariile brute (majorri, renegocieri, sporuri); CASa = contribuiile la asigurrile sociale actualizate; ASa = ajutorul de omaj actualizat. 5. Modificarea productivitii muncii: Sba = Sba x (100IIw)/100 unde:

S'b a = salariile brute actualizate, corectate cu influena productivitii muncii; Iw = abaterea indicelui productivitii muncii de la 100% 6. Modificarea cotelor de cheltuieli indirecte (CIFU, CCS, CG):

Cota de cheltuieli indirecte = Cheltuieli indirecte totale actualizate x100 Baza de repartizare total actualizat

Determinarea profitului 1. In etapa de fundamentare a pretului de oferta: 0 = CA x R0/100 unde:

CA costul antecalculat pe produs R0 rata rentabilitatii 2. In etapa de stabilire a pretului pietei (in urma negocierii): 1 = PP1 CA unde:

PP1 pretul de vanzare negociat de producator CA - costul antecalculat pe produs 3. In etapa vanzarii produselor: 2= PP1 CP unde:

PP1 pretul de vanzare negociat de producator CP - costul postcalculat pe produs Actualizarea pretului de oferta pentru producator PPa = Cta + a PRa = PPa + TVA pentru angrosist la facturare. 7.2 Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta pe baza valorii de intrebuintare In fundamentarea preturilor se pot folosi si unele tehnici ale analizei valorii. Analiza valorii isi propune sa cuprinda toate fazele prin care trece un produs, incepand cu cercetarea si proiectarea lui si pana la desfacere, urmarind maximizarea raportului dintre valoerea de intrebuintare si costurile de productie, astfel incat ridicarea calitatii produselor sa nu fie insotita de majorarea preturilor. Se pot implementa in fundamentarea preturilor: a) tehnici de determinare a coeficientilor de importanta a parametrilor valorii de intrebuintare, utilizand matricele de interactiune a parametrilor si matricea costului functiilor. Se utilizeaza in special la corelarea preturilor noilor produse in raport cu un produs etalon. b) tehnici de optimizare a variantelor proiectate si propuse pentru analiza tehnicoeconomica, utilizand matricea combinex. Se utilizeaza la fundamentarea

preturilor noilor produse proiectate in mai multe variante. c) tehnici ale analizei valorii de intrebuintare si a costurilor acesteia in vederea minimizarii costurilor si eliminarea celor nejustificate, cu ajutorul matricei costurilor functiilor si a diagramei de distributie ABC. 7.3 Fundamentarea tarifelor Tarifele serviciilor prestate de catre unitati specializate se stabilesc pe baza urmatoarelor elemente: - costurile, exclusiv valoarea materialelor si pieselor de schimb; - profitul unitatii prestatoare; - TVA pentru serviciile destinate populatiei. Materialele supuse prelucrarii si piesele sde schimb ce se monteaza, se deconteaza separat, la preturi cu ridicata, pentru serviciile prestate agentilor economici, respectiv la preturi cu amanuntul, pentru serviciile prestate populatiei. Formarea tarifelor este influentata, ca si formarea preturilor, de raportul cerereoferta si de concurenta. Diferentierea tarifelor pentru acelasi serviciu, servicii similare sau complementare se bazeaza pe: - corelarea serviciilor asemanatoare si complementare - reflectarea nivelului de calitate, complexitate, urgenta, deplasare la domiciliul clientului - corelarea tarifelor noi cu cele existente. 4. APLICATII I STUDII DE CAZ 1. Un productor dorete fundamentarea preului unui produs h conformitate cu mutaiile din interioml i exterioml ntreprinderii sale. n acest scop, economitii din ntreprindere au la dispozitie urmtoarele infonnaii: - antecalculaia de fundamentare a ultimului pre de ofert: Nr. crt. Aiticole de calculaie 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Materii prime i materiale directe Materiale recuperabile (se scad) Salarii brute directe CAS CIFU CCS Cost secie CG Total cost complet Valori(Ct) % lei 20.000 0,7 15 57 110 12,5 140 5.850 877,5 3.834,6 7.400 37.822 4.727,7 42.549,8

Se nregistreaz urmtoarele modificri legate de variaia produciei i a pieei: 1. preurile materiilor prime cresc, indicele preului fiind Ip = 300%.; 2. indicele de utilizare a materiilor prime crete de la 0,89 la 0,94; 3. proportia materialelor recuperabile crete la 0,8%; 4. ca urmare a renegocierii contractului de munc salariile cresc cu 15%; 5. indicele productivitii muncii scade cu 40%; 6. proporia CAS plus contribuia la ajutoml de omaj este stabilit la 20%; 7. CCS scade la 98%. Se cere: a) actualizarea costului; b) preul de ofert al produsului tiind c n perioada de baz rentabilitatea a fost 10% i se dorete meninerea aceleiai mase a profitului pe produs. Rezolvare: Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Articole de calculaie % materiale (se 0,7 15 57 110 Valori(Cto) lei 20.000 140 5.850 877,5 3.834,6 7.400 37.822 12,5 4.727,7 42.549,8 10 4.255 46.804,8 4,44 % 0,8 20 57 98 12,5 Valori(Ct.) lei 56.808,5 480 9.418,5 1.883,7 6.442,2 11.076 85.148,9 10.644 95.792,9 4.255 100.047,9

Materii directe

primei

Materiale recuperabile scad) Salarii brute directe CAS CIFU CCS Cost secie CG Total cost complet

10 Profit 11 Pre

a) 1. Mp, = Mpo x Ip = 20.000 x 300/100 = 60.000 M'p, = Mp x Up/U, = 60.000 x 0,89/0,94 = 56.808,5 2. Mr^ = Mp^ x cota actualiz. = 60.000 x 0,8% = 480 3.Sb, = Sbo -h AdSb = 5.850 x 1,15 = 6.727,5 S'b = 6.727,5 x (100 +40)/100 = 9.418,5

4. CAS. = Sba x cota actualiz. b)


UQ =

9.418,5x20/100=1.883,7

Ctp x r^ = 42.549,8 x 10% = 4.255 P = Cto + UQ = 42.549,8 + 4.255 = 406.804,8 P, = Ct, + UQ = 95.792 + 4.255 = 100.047,9 m = 4.255/95.792,9 = 4,44% Ic^ = 95.792,9/42.549,8 = 224,13% Ip^ = 1.000.047,9/46.804,7 = 213,76 % 2. Antecalculatia de pre pentru un produs este urmtoarea: Nr. crfc 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Articole de calculaie Materii prime i materiale directe Materiale recuperabile (se scad) Salarii brute directe CAS CIFU CCS Cost secie CG Total cost complet Valori(Cto) % 0,7 15 56 110 13

lei 100.000 700 33.000 4.950 21.252 41.745 200.247 26.032 226.279

Elementele care impun actualizarea costului sunt urmtoarele: - indicele de utilizare a materiilor prime scde de la 0,88 la 0,86; - coeficientul de recuperare a materiilor prime refolosibile scade de la 0,92 la 0,90; - productivitatea muncii scade cu 8%; - CAS se modific de la 15% la 17%; - cota de repartiie a CIFU s-a redus la 55%; - cota de CG crete la 14%; - pe baza acestor elemente s se calculeze costul actualizat, profitul din preul de ofert, precum i noul pre de ofert, tiind c se dorete men inerea acestei rate de rentabilitate pe produs. 3. Se cere actualizarea costului i a profitului din preul de ofert cunoscnd antecalculaia aflat la baza preului actual, ca i urmatoarele modificri:

Tema nr. 5. Fuadamentarea i actualizarea preunlor de ofert Nr. crt Aiticole de calcobiie 1. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. Materii prime directe Salarii brute directe CAS CIFU ccs Cost secie CG Total cost complet Profit Preul productorului Valoea O % 15 59.2 110 11 16 ld 271.627 27.924 4.188.6 19.010.6 32.353,8 355.104 39.061.4 394.165,4 63.066.4 457.231.8

- indicele de cretere a prcurilor la materiile prime este 130%; - indicele de utilizare a materiilor prime crete de la 0,85 la 0,88; - productivitatea muncii crete cu 4%; - cota CAS i contnbuia la fondul de omaj reprezint 32%; - preul concurenei pe pia (inclusiv cota de TVA - pe care o considerai cea h vigoare) este de 596.700 lei. 4. Antecalculaia de pre a produsului X se prezint astfel: Nr. crt. Articol de calculatie 1. Materii prime i materiale directe: din care: semifabricate i servicii prin cooperare materii prime i materiale din import Materiale recuperabile (se scad) Salarii brute directe CAS CIFU CCS Cota de modele $i SDV Cost secie CG Total cost complet Profit Pre de producie 0,86 15 59,2 120 13.4 10 % Mii lei/buc. 3.830 1.618 166 34 394 59 268 544 160 5.221 700 5.921 592 6.513

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

59

Preturi i concuren Elementele pe baza ^FQra se facc actuailizaiea costuhii sunt: - indicele de utilizare a marterii prime creste de la 3,89 la 940; - coeficientul de recuperare a materiilor poate crete de la 0,86 la 0,93; -Productivitatea depaseste cu5%; - CAS se modifica de la 15% la 20%; - cota de repartiie a GIFU s-a redus de la 59,2 la 57%; - cota de repartizare a CCS s-a redus de la 120% la 115%; - cheltuielile cirSDV-urile se reduc la 17%; - cota de CO se reduce de la 3,4% Ia l2%. a) Pe baza acestor elemente s se actualizeze costul total, profitul, ca i preul de ofert tiind c se dorete pstrarea aceleiai mase a profitului; care este preul de factur? . 1 b) Calculai indicele modificarii costului total i cel al preului si coni^N rezultatul. 5. NTREBRI CHEIE 1. Care este utilitatea i care sunt obiectivele analizei costurilor proiectate pentru fundamentarea preurilor oferite? 2. Care sunt principalii factori care determina modificari ale costului? 3. Care sunt ipotezele de lucru pentru ftddeleleite clctir economic privind opiunile posibile ale productorului in raport cu costul, n funcie de utlilizarea factorilor de producie? 4. Ce este ii ce masoara multiplicatoral Lagrange n cadrul modelelor de la ntrebarea anterioar? 5. Cum se justific reflectarea valorii de Si'frebiiffare mmvelul preurilor? 6. Prezentai principalele tehnici ale analizei valorii iMalzate n fundamentarea preurilor i explicai aplicabilitatea lor. 7. Ce sunt i cum se individualizeaz acumulrile bneti din pre? 8. Care sunt factorii care influeneaz rovelitfiH-Qfitotai i al ratei rentabilitii in pre? 9. Care sunt efectele aezarii impozitelor indirecte n pre?-Dar cele ale acordrii unei subvenii? 10. Explicai n ce mod iifiaral intervine n fundamentarea nivelului i structurii preurilor?

60

Capitolul 8

Metode de corelare a preurilor

Prin corelare se stabilesc preuri n apropierea preurilor existente, al cror nivel i structur au fost confirmate de pia. Prin corelare se urmrete: - ncadrarea preurilor produselor noi in scara preurilor produselor similare existente, - respectarea corelaiilor necesare din interiorul preurilor i dintre preurile produselor, astfel nct acestea s exprime ct mai fidel raporturile dintre valorile de ntrebuinare ale produselor i dintre costurile de producie. Corelarea presupune efectuarea de comparatii: - pentru valoarea de ntrebuinare, prin parametrii tehnici-functionali i constructivi, - pentru elementele structurale ale preului noului produs, separat pentru costuri si respectiv pentru venitul net. 8.1 Alegerea produsului etalon Alegerea unui produs etalon de comparatie este esentiala pentru o corecta corelare intre preturi. Produsele etalon sunt produse similare existente n producia indigen sau provenite din import.Caracteristicile produsului etalon trebuie sa fie urmatoarele: 1. Pentru produsul etalon din producie intern: a) s fac parte din aceeai grup de produse, adic s aib aceiai parametri cuantificabili, aceeai valoare de ntrebuinare, s fie cel mai apropiat de noul produs din punct de vedere al parametrilor tehmco-functionali i de calitate; b) s fie solicitat pe piata; c) caracterul productiei produsului etalon s corespund cu caracterul produciei noului produs (serie mare, serie mic, unicat); d) s fie de fabricaie curent, e) s aib o pondere apreciabil n producia ntreprinderii f) rentabilitatea s fie cea mai apropiat de media grupei. Daca produsul etalon este de fabricatie mai veche, costul de productie se aduce in conditiile comparabile cu ale anului in care se va fabrica noul produs. 2. Pentru produsul etalon provenit din import: a) preul extern al produsului etalon trebuie s fie al unei tranzacii recente; b) dac preul extern este mai vechi, el se actualizeaz cu ajutorul indicilor de escaladare (sau de regresie) a preurilor, n concordan cu tendina real a evolutiei preurilor pe piaa extem.

61

8.2. Metode de corelare a preurilor 1. Corelarea prin compararea parametrilor valorii de ntrebuinare a produselor. 2. Corelarea prin compararea costurilor sau metoda calculaiilor. 3. Corelarea preurilor n cadrul grupelor omogene de produse prin barem, coeficient de calcul sau integrare in seria de preuri existent. 4. Corelarea prin agregarea preturilor subansamblelor, pieselor, reperelor fizice. 8.2.1. Corelarea preurilor prin compararea parametrilor valorii de ntrebuinare Aceast corelare se realizeaz prin compararea parametrilor tehnici-constructivi i funcionali i se folosete pentru produsele a cror valoare de intrebuinare este determinat de aceleai caracteristici tehnico-constructive. Utilizarea metodei de corelare presupune: 1. alegerea unui num r minim de parametri care se compar pentru fiecare produs. 2. implementarea unor procedee de reducere a parametrilor la o expresie unic denumita coeficient mediu de corelare notat Kc (metoda coeficienilor de importan, metoda punctajului, metoda cheilor de echivalen, etc) 3. calculul pretului noului produs pe baza relatiei: Pn = Pe x Kc unde: Kc - coeficientul mediu de corelare Pn = preul noului produs; Pe = preul produsului etalon. Pentru calculul coeficientului mediu de corelare se pot folosi mai multe metode: a) prin raportul intre parametrul variabil al produsului nou si cel al produsului etalon, atunci cand ceilalti parametri raman neschimbati: Kc = An / Ae unde: An parametrul A al noului produs Ae - parametrul A al produsului etalon b) prin produsul modificarilor relative ale parametrilor (poate exagera noul pret): Kc = An/Ae x Bn/Be x........x Mn/Me c) prin media aritmetica a modificarilor relative ale parametrilor (mai buna decat precedenta): Kc = 1/m ( An/Ae + Bn/Be +..........+ Mn/Me )

62

d) prin ponderarea modificarilor relative ale parametrilor (mai apropiata de realitate): Kc = An/Ae x gsA + Bn/Be x gsB +..........+ Mn/Me x gsM = KA + KB +.....+ KM unde: - gsA este ponderea parametrului A in totalul parametrilor (ca importanta) - KA este coeficientul de importanta al parametrului A al valorii de intrebuintare Utilizand metoda coeficientilor de importanta, pretul noului produs va fi: Pn = Pe x Ki unde Ki sunt coeficientii de importanta Preul rezultat din calcul este de fapt preul maxim al noului produs deoarece preul, crescnd proportional cu creterea valorii de ntrebuinare a produsului, nu asigur creterea eficienei economice la beneficiari prin folosirea produsului nou, ci le asigur la efect util egal cheltuieli egale cu cele determinate de folosirea produsului vechi sau etalon. In acest fel, tehnica nou nu este mai economicoas dect cea mai veche, nu asigur o ieftinire relativ a produselor, iar beneficiarii nu sunt cointeresai de nnoire. Metoda va cuprinde, deci, i delimitarea sporului de efect util cuprins n preul maxim (impartirea lui intre producator si beneficiar). Se determin, astfel, preul negociabil al noului produs. Pn negociabil = Pn - (Pn - Pe)(l - a) n care a este partea de efect util ce revine beneficiarului. Metoda punctajului se foloseste la compararea produselor de calitate diferita cand nu exista posibilitatea aprecierii eficientei economice comparative in consum, dar produsele au aceiasi parametri tehnici de baza. Fiecare parametru va fi notat cu un numar de puncte, iar pretul produsului nou va fi: Pn = Pe x Numar de puncte n / Numar de puncte e

8.2.2. Corelarea preurilor prin compararea costurilor Aceast metod de corelare este cea mai frecvent utilizat n fundamentarea preurilor i are ca scop determinarea eficienei noului produs, pe baza diferenelor de cheltuieli de producie antecalculate, fa de produsul etalon. Principala condiie pentru asigurarea unei corelri corespunztoare pe baza calculaiei const in corecta determinare a celor dou niveluri ale costurilor care se compar i care reflect ntr-un fel raportul dintre valorile de intrebuinare ale produselor comparate. Compararea costurilor

63

celor dou produse se bazeaz pe antecalculaia ntocmit pentru produsul nou i calculaia actualizat a costului produsului etalon. 8.2.3. Corelarea preurilor n cadrul grupelor omogene de produse a) in cadrul baremelor Baremele de pre se prezint sub forma unor tabele, in care preul se afl deja calculat n funcie de variaia parametrilor alei, procesul de stabilire a unui pre la un produs nou constnd n stabilirea grupei de variaie a parametrilor, n care se ncadreaz i aplicarea preului corespunztor. Pentru a elabora un barem este necesar gsirea, n general a 2 parametri eseniali, de care s se tin seama la construirea unei serii de preuri, n care s se calculeze primul i ultimul termen al seriei, rmnnd de determinat raia de cretere. La construirea unui barem de preuri se ine seama de faptul c unul din parametri de baz este fix, iar cellalt variabil, diferentierea fcndu-se cu ajutorul unei raii care poate fi constant sau regresiv (ori progresiv). In cazul unei raii constante, aceasta se calculeaz dup formula: r = ( Pn-P1)/(n-1) in care: r = rata; Pn = pretul ultimului termen al seriei; P1 = preul primului termen al seriei; n = numarul de termeni. Baremul de preuri se prezint sub forma unui tabel n care preul cutat se gsete la locul de intersecie a rndului cu coloana reprezentnd cei doi parametri alei. ______ Barem de pre ______ Sortimentul Costul Profitul Pre cu ridicata (parametrul) 0 1 2 3 ... n-1 n 1 C1 C2+rc C2+ rc ... Cn-1+rc Cn 2 1 2+r 3+r ... n-1+r n 3 PR1 PR1+rPR PR2+rPR ... PRn-1+rPR PRn

64

Calculele privind elementele structurale ale preului se efectueaz pentru fiecare mrime n parte, att la prima pozitie de barem (primul rnd), ct i la ultima poziie din barem (ultimul rnd i ultimul termen al seriei). Dup calcularea primului i ulti-mului termen, cunoscndu-se numrul de termeni se poate calcula raia i, pe baza ei, preurile din cadrul seriilor. b) prin coeficieni de calcul Coeficienii de calcul reprezint o alt form simplificat i operativ de stabilire a preurilor prin corelare, care se deosebete de baremele de preuri prin aceea c nu conine preurile gata calculate, ci numai nite coeficieni sau formule pe baza crora, n funcie de anumite elemente caracteristice, se calculeaz preurile. Spre exemplu se poate folosi coeficientul de proportionalitate dintre cost si pret(K): K Pe/Ce unde: Pe=pretul produsului etalon Ce=costul produsului etalon Pi = Ci x K unde: Pi = pretul produsului i din serie Ci = costul produsului i din serie

b) prin integrare in seria de preturi existenta Aceast metod de stabilire a preurilor const n ncadrarea preului noului produs in seria de preuri existent potrivit dimensiunilor sau altor parametri luai ca baz pentru stabilirea preurilor respective. In cazul ncadrrii noului pre n interiorul seriei, operaiunea se numete interpolare, iar cnd acesta prelungete seria, extrapolare. a) pentru interpolare: Pn = P0 + (P1 P0)(xn-x0) / (x1-x0) b) pentru extrapolare: Pn = P1 + (P1 P0)(xn-x1) / (x1-x0) n care: Pn = preul sortimentului nou; P1, P0 = preul sortimentelor vecine cu sortimentul nou; xn, x1, x0= parametrii celor 3 sortimente (nou i cele dou sortimente vecine cu sortimentul nou).

65

Aceasta metoda prezinta urmatoarele avantaje: a) Permite corelarea preului noului produs nu numai cu preul unui singur produs, ci cu dou sau mai multe preuri reale sau cu toate preurile ajustate din grupa respectiv. Prin celelalte metode de corelare i, n special, pe baz de antecalculaie sau prin agregare, preul se stabilete prin corelare cu preul unui singur produs luat etalon i a crui alegere este de multe ori subiectiv. b) Prin aceast metod se iau n considerare, n mai mare msur, interesele beneficiarului, punndu-se accent pe valoarea de ntrebuinare a produselor. c) Prin folosirea metodei seriilor de preuri se asigur i o mai mare operativitate n stabilirea preurilor, ntruct nu mai este necesar operaiunea de determinare a fiecrui element din structura preului. Aplicarea acestei metode de corelare este condiionat att de existena unor sor-timente de produse cu nsuiri de ntrebuinare asemntoare, care s poat fi aezate ntr-o anumit ordine, alctuind o serie statistic, ct i de existena unei anumite legturi de dependen ntre valoarea de ntrebuinare i cheltuielile de producie. Deci, ea nu poate fi aplicat la stabilirea preurilor tuturor produselor, dar acolo unde se poate forma o serie de preuri, ar trebui folosit cu prioritate. 8.2.4. Corelarea preurilor piin metoda agregrii In aplicarea acestei metode se are n vedere faptul c unele produse noi sunt compuse din subansamble i repere care au preuri stabilite (sau se pot stabili), iar formarea preului noilor produse se face, n general, prin nsumarea preurilor subansamblelor i reperelor componente. Preul produsului nou se determin prin adugare sau scdere la i din preul produsului etalon a costurilor i, dup caz, a profitului, a impozitului indirect i a adaosului comercial aferent pieselor componente ale noului produs, pe care acesta le are n plus sau n minus, fa de produsul etalon. Cotele de profit, impozit i adaos comercial folosite pentru piesele componente sunt cele corespunztoare produsului etalon. Relaia de agregare este: Pn = Pie + Pj + Cm unde:

Pn = preul noului produs; Pie = preurile produselor (subansamblelor) componente comparabile cu cele ale produsului etalon; Pj = preurile produselor (subansamblelor) originale; Cm = cheltuielile privind montajul.

66

APLICAII 1) Sa se construiasc un barem de pre (pna la preul de factur) pentru un produs realizabil n 6 sortimente; se cunoc: costul sortimentului 1 (C1) este 400.000 lei, costul sortimentului 6 (C6) este 900.000 lei, rata profitului este 10%. 2) S se stabileasc pretul cu ridicata al productorolui pentru un rulment cu greutatea de 2,2 kg. Corelarea se face cu dou tipuri de rulmeni care au greutatea de 1,8 kg i respectiv 2,4 kg i care au preurile de producie stabilite de 480.000 lei/bucata i respectiv 540.000 lei/bucata. 3) S se determine preul limit economic dac Pe = 2.750.000 lei, Ce = 2.570.000 lei, Pn = 3.217.980 lei i se cunoate faptul c sporul de efect va fi mprit 3/5 n favoarea consumatorului. NTREBRI Cum definii produsul etalon ? . Ce trsturi trebuie s prezinte un produs pentru a fi considerat etalon ? Care sunt metodele de corelare a preturilor? Cum se iau n calcul la preul produsului nou dotarile suplimentare ? Prin ce difer coeficienii de calcul de baremele de preuri ? Capitolul 9 PRETURILE SI TARIFELE REGLEMENTATE Romania, in contextul apropierii de reglementarile existente in Uniunea Europeana, a realizat cadrul legal privind reglementarea si supravegherea unor piete de interes national sau in care exista activitati de monopol natural. Vom prezenta in continuare principiile acestor reglementari in conexiune cu formarea tarifelor specifice in domeniile energiei electrice, telecomunicatiilor si serviciilor postale.

67

9.1 Reglementarea preturilor in domeniul energiei electrice Sectorul energetic a fost in mod traditional considerat ca un sector in care monopolul natural este de neevitat. Aceast prezumtie s-a bazat, n special, pe caracterul intensiv investiional, pe importana reelelor de transport i distribuie i pe raritatea i concentrarea resurselor energetice pe plan mondial. Dat fiind importana deosebit a acestuia, att pentru ramurile economiilor naionale, ct i pentru asigurarea bunstrii populaiei, statul a preluat sarcina realizrii i exploatrii sistemului. Rezultatul acestei aciuni a constat in crearea unor coloi integrai pe vertical care, de regul, asigurau producia, transportul i distribuia produselor energoelectrice. Pentru protecia consumatorilor captivi", att persoane fizice, ct i juridice, faa de furnizorul monopolist, au fost instituite mecanisme de control administrativ al preurilor, pentru a se preveni un abuz din partea acestuia. 9.1.1. Tendine actuale n sectorul energetic din Uniunea European In efortul de creare a pieei unice, la nivelul Uniunii Europene s-a conturat o serie de tendine care urmresc simultan: - promovarea concurenei prin deschiderea pieei; - asigurarea surselor de aprovizionre cu energie; - protecia mediului. Prevederile Tratatului de la Roma, privind instituirea Comunitii Europene lasa la latitudinea membrilor modul de organizare i funcionare a acestor servicii, inclusiv in ceea ce privete tipul de proprietate (articolul 86). Ceea ce contesta Tratatul este existena acelor monopoluri care pot aduce atingere obiectivului de creare a pieei unice, bazat pe concuren. Directiva 96/92/CE stabilete cadrul minimal i etapele procesului de liberalizare a pieei produselor energetice. Au fost stabilite pragurile de deschidere a pieei (26% in 1999, 28% in 2000, 33% n 2003). Sunt definite, in funcie de posibilitatea de a alege furnizorul de energie electric, conceptele de consumator eligibil" i consumator captiv", ultimul fiind dependent de distribuitorul monopolist al energiei electrice. In categoria consumatorilor eligibili sunt ncadrai consumatorii care realizeaz un consum anual peste o anumit limit (9 GWh, ncepnd cu 2003). Distribuia energiei electrice ctre consumatorii captivi se realizeaz de ctre operatorul monopolist al reelei de distribuie, cruia i se pot impune obligaii de fur-nizare n anumite zone sau ctre anumii consumatori, pentru asigurarea serviciului universal. Preurile practicate de distribuitor pot fi reglementate de ctre autoritile statelor membre. Deciziile strategice referitoare la forma de proprietate a operatorului/operatorilor monopoliti, privind regimul reglementat/negociat de acces la reea i privind modul de

68

separare (juridic/contabila/managerial) a activitilor care constituie monopol natural sunt lsate la latitudinea statelor membre. 9.1.2. Piaa energiei electrice in Romnia In cadrul procesuiui de armonizare a legislaiei interne cu reglementrile comunitare a fost iniiat un amplu proces de reformare a reglementrilor referitoare la producia, transportal i dstribuia energiei electrice. Prin HG nr. 627/2000, Compania Naional de Electricitate - CONEL S.A. a fost reorganizat, crendu-se Compania Naional de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., S.C. Termoelectrica S.A.,S.C. Hidroelectrica S.A. i Societatea Comerciala pentru Distribuirea Energiei Electrice Electrica S.A. Astfel s-a optat pentru: -separarea legala a activitilor care constituie monopol natural (transport i distributie) -privatizarea in prima instanta a celor opt filiale regionale de distributie - accesul reglementat a reea. Supravegherea pieei energiei electrice cade in sarcina Autoritaii Nationale de Reglementare n domeniul Energiei (ANRE), institue publica in subordinea Minis-rului Industriei i Resurselor. ANRE este autoritatea public ce are competena de elaborare a metodologiei de calcul al preurilor i tarifelor aplicabile activitilor de monopol natural i de aproare a sistemelor de preuri i tarife pentru aceste activiti, urmrind ca obiectiv, protectia corespunztoare a consumatorilor de energie. Activitile de monopol natural din domeniul energiei electrice sunt cele de transport i distributie a energiei electrice, precum i cele de alimentare a consumalorilor captivi de ctre societile de distribuie a energiei electrice. 9.1.3. Modul de organizare a pietei Tranzactionarea energiei electrice i a serviciilor de sistem, in Romnia, se realizeaz n cadrul pieei en gros a energiei electrice, care funcioneaz pe baza urmtoarelor principii: a) piaa se realizeaz prin aranjainente comerciale en gros cu energie electric i cu servicii asociate, ntre participani; b) piaa trebuie s devin competitiv la nivelul productorilor i furnizorilor de energie electric i reglementat pentru activitile de transport i de distribuie; c) n prima etap, piaa este compus din: piaa reglementat, prin contracte cadm i preuri reglementate, care acoper circa 67% din energia electric tranzacionat; piaa concurenial compus din unntoatele segmente: > piaa contractelor bilaterale ntre fumizori i consumatori eligibili. Aceste contracte sunt reglementate, dar preurile simt negociate ntre pari;

69

> piaa spot, respectiv componenta pieei concureniale pe care energia electric necontractat este tranzacionat prin licitaie la Preul Marginal de Sistem; d) preul pieei se formeaz printr-un mecanism specific; e) participanii la pia, inclusiv consumatorii eligibili sunt ndreptii s aib acces reglementat; f) consumatorii eligibili pot alege fumizorul de energie electric, cu care ncheie contracte negociate; g) racordarea la reele de transport i de distribuie reprezint un serviciu public obligatoriu; h) participanii la pia beneficiaz de transport nediscriminatoriu. Participanii la pia. Tipurile de participani la piaa en gros sunt: - productorii - - fumizorii - - consumatorii eligibili; - un operator de transport (Transelectrica); - un operator de sistem (Hidroelectrica S.A.); - un operator de distribuie (Electrica S.A.). Administrarea pieei en gros a eaergiei electrice. Administrarea pieei en gros este asigurat de S.C. OPCOM S.A., flial a Transelectrica S.A., nfiinat prin HG nr. 625/2000. Pentru asigurarea bunei funcionri a pieei, S.C. OPCOM S.A. are urm toarele competene i atribuii: - asigur preluarea i prelucrarea ofertelor de vnzarc/cumprare de energie electric i servicii de la participanii la pia; - stabilete cantitile de energie electric i servicii tranzacionate zilnic la nivel interval baz de tranzacionare i decontare (respectiv durata unei ore i servete ca unitate de msur a timpului in exprimarea tuturor relatiilor comerciale, contractuale sau pe piaa spot, pe care puterea electric i serviciile se exprim prin valorile medii); - stabilete drepturile i obligaiile de plat ale participantilor la pia i asigur funcionarea mecanismelor specifice de regularizare privind plile; - colecteaz i face publice informaii despre pia, inclusiv prognoze pe termen scurt privind acoperirea cererii de ctre ofert; - determina i face publice preurile pieei pe interval baz de decontare, pre-cum i alte preuri sau obligaii bneti relevante pentru pia; - urmrete i face publice pierderile de energie electric in reeaua de transport; - suspend piaa din propria iniiativ sau la solicitarea operatorului de sistem;

70

- coordoneaz activitatea de prognoz a cererii de energie electric pentru planificarea oprational si programarea operativ a Sistemului Electroenergetic Naional(SEN); - stabilete orele de vrf i de gol de sarcin ale SEN. 9.1.4. Mecanismul de funcionare i aranjamentele comerciale ale pieei Rolul mecanismului pieei: - asigurarea unor relaii comerciale eficiente i sigure pentru consumatorii finali de energie electric i pentru toi agenii economici din sector; - introducerea unei presiuni concureniale asupra agenilor economici din sec-tor, direct sau prin intermedml contractelor i tarifelor reglementate; - trecerea gradual de la sistemul de monopol in alimentarea cu energie elec-tric, la piaa pe deplin concurenial. Principalele tipuri de contracte ncheiate pe piaa en gros a energiei electrice sunt: 1) Contractul de tip FPA ncheiat ntre Societatea Naional Nuclearelectrica i S.C. Electrica S.A., prin care este asigurat preluarea integral a energiei electrice produse i a puterii disponibile a Nuclearelectrica, la preul reglementat de ANRE. Preul de achiziionare de ctre fumizori a puterii disponibile acoper cheltuielile fixe de exploatare, cheltuielile pentru rambursarea creditelor i costul capitalului investit. 2) Contractul de portofoliu reprezint forma principal de vnzare/cumprare a energiei electrice, asigurnd att fumizorul, ct i productorul, mpotriva riscului variaiei preului pe pia. Sunt utilizate pentru contractarea unor cantiti ferme de energie electric, profilate pe intervale baz de decontare i zile calendaristice, in funcie de variatia orar a consumului prognozat, precum i serviciul de transport aferent. Valoarea acestor contracte include i costul reglementat al serviciului de transport. 3) Contractul pentru transportul energiei electrice. Serviciul de transport include i costurile reglementate ale serviciilor de sistem. Pierderile de energie electric in reeaua de transport, precum i efectul restriciilor din reeaua de transport asupra ordinii de merit sunt cuprinse n tariful reglementat de transport. In scopul fluidizrii plilor, costul serviciului de transport trebuie achitat de ctre fumizori direct ctre Transelectrica, pe baza avizului prductorului cruia i-a fost prestat acest serviciu. 4) Contractul pentru servicii de sistem. Serviciile de sistem reprezint servicii asigurate, de regul, de ctre productori, la cererea operatorului de sistem, pentru meninerea nivelului de siguran n funcionarea sistemului electroenergetic, calit-ii energiei transportate la parametrii normali de functionare i pentru acoperirea pierderilor din reeaua de transport. Serviciile de sistem se mpart n 2 categorii:

71

- functionale, care reprezint functia operatorului de sistem; - tehnologice, fumizate de ctre agenii economici participani la pia (n conti-nuare denumite servicii de sistem). Costul serviciilor de sistem cu exceptia costului energiei electrice pentru acope-rirea pierderilor in reeaua de transport va fi achitat de ctre fumizorul de energie electric sau de ctre consumatorul eligibil direct furnizorului de servicii de sistem. Ofertele de producere a energiei electrice. Productorii sunt obligai ca, pentru fiecare zi de tranzacie, s fac oferte ferme pentru fiecare interval baz de decontare pentru toate unittile de producie pe care le dein in ziua anterioar celei pentru care se face programul de functionare a SEN, stabilit, pe baza acestor oferte de ctre OPCOM S.A. Ordinea de merit reprezint ordinea n care productorii de energie ofertani sunt luai n considerare de ctre dispecer pentru acoperirea cererii de energie electric. Prin ordinea de merit se stabilesc: - puterea cu care particip fiecare unitate la acoperirea necesarului de energie electric; - pragul cererii de consum din sistem de la care intr in funciune fiecare unitate. Preul marginal de sistem se determin ca medie ponderat a preurilor regle-mentate din contractele de portofoliu i contractul de tip PPA ncheiat de S.N. Nuclearelectrica S.A. i S.C. Electrica S.A., prin care este asigurat preluarea integral a puterii disponibile i a energiei electrice produse de Nuclearelectrica. Metodologiile de stabilire a tarifelor i preurilor energiei electrice. In cadrul acestora se includ: - metodologia de stabilire a tarifului pentru transportul energiei electrice; - metodologia de stabilire a tarifelor pentru consumatorii finali captivi de ener-gie electric. Particularizam in continuare doar metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuie a energiei electrice. Metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuie a energiei elecrice. Serviciul de distribuie const in exploatarea, ntreinerea, dezvoltarea reelei de distribuie n scopul transmiterii energiei electrice de la productori/operatori de transport la consumatorii finali de energie electric. Operatorul de distributie asigur dou categorii de servicii: - serviciul de distributie; - serviciile de sistem ale reelelor de distribuie a energiei electrice.

72

In prezent, distribuia energiei este asigurat de S.C. Electrica S.A., prin cele opt filiale regionale (operatori) ale acesteia. Tarifele de distribuie se determin pentru fiecare operator de distribuie pe baza cheltuielilor aferente utilizrii reelelor de distribuie ale acestuia i sunt unice pe teritoriul operatorului. Tarifele se stabilesc pentru serviciul de distributie prestat, pentru categoriile de destinatari: - fumizori alimentai din reeaua de distribuie; - consumatori eligibili alimentai din reeaua de distribuie; - ali operatori de distribuie/transport pentru tranzitul energiei.

Nivelul tarifelor de distribuie se fundamenteaz cu datele privind cheltuielile anuale ale operatorului. Tarifele pot fi revizuite periodic, odat cu revizuirea tarifelor reglementate pentru consumatori finali, dac se inregistreaz o variaie a costurilor unitare mai mare de 5% fa de cele previzionate. Pentm fiecare din grupele de elemente de reea se stabilesc tarife specifice de tip monom, pe nivel de tensiune i tip de instalaii, i anume: - tarif pentru linii de 110 kV; - tarif pentru puncte de transformare 110 kV/MT (medie tensiune); - tarif pentru linii MT; - tarif pentru puncte de transformare Medie Tensiune/Joas Tensiune; - tarif pentru linii de Joas Tensiune. Stabilirea de ctre ANRE a tarifelor pentru transportul i distribuia energiei electrice se face pe baz unei metodologii care ine cont de categoriile de costuri ale operatorilor, dup cum urmeaz: a. costurile de exploatare i ntremere a reelei, referitoare la: - exploatarea reelei; - ntreinere, intervenii, reparatii; - sigurana tehnic i a muncii; - serviciile asigurate clienilor; - amortizare; - cheltuieli conexe pentru invesdii; b. costurile pentru consumul propriu tehnologic; c. costurile financiare pentru dezvoltare (dobnzi, comisioane bancare i diferen-e de curs valutar legate de credite pentru investiii). Cota de profit brut aplicabil la suma acestor costuri este de 8%.

73

Pentru fiecare grup de elemente de reea se determin instalaiile componente i energia electric livrat prin acestea (EJ), pentru serviciul de distribuie destinat consumatorilor eligibili (ECE,J), furmzorilor/consumatorilor captivi (EF,J), ct i tran-zitului destinat altor operatori de distribuie sau operatomlui de transport (ET,J): EJ = ECE,J + EF,J + ET,J De asemenea, pentru fiecare grup, se determin costul asociat CJ prin nsuma-rea componentelor CI,J pe structura costurilor precizate mai sus: CJ = suma CI,J Profitul fiecrci grupe de elemente de reea se determin: PJ = suma CI,J x kp/100 n care: k- rata profitului brut; CI,J = costurile aferente fiecrei structuri. Rata profitului aplicabil este de 8% pe an n raport cu costurile calculate n USD. Profitul total reglementat (P) operatorului de distribuie se determin prin nsu-marea profiturilor totale reglementate ale grupelor de elemente de reea: P=suma PJ Venitul total pentru fiecare din cele cinci grupe de elemente ale reelei (VTJ) se determin

ca:

VTJ = CJ + PJ iar venitul total reglementat (VT) al Operatorului de distribuie este determinat prin nsumarea veniturilor totale reglementate ale grupelor de elemente de reea: VT = suma VTJ = C + P Tarifele specifice de distribuie pentru fiecare grup de elemente de reea se cal-culeaz ca fiind raportul ntre suma veniturilor totale VTJ i suma energiilor livrate consumatorilor EJ : tJ = VTJ / EJ In cazul consumatorilor eligibili, al furnizorilor de energie electric sau al ope-ratorului de transport, tariful aplicabil se determin prin nsumarea tarifelor aferente elementelor de reea utilizate.

74

9.2. Reglementarea preurilor n sectorul comunicaiilor Domeniul comunicatiilor, in special cel al telecomunicaiilor, a cunoscut o dezvoltare tehnologic exploziv n ultimele dou decenii. Progresul tehnologic a constat in special in aparitia de noi tehnologii altemative de transmisie, utiliznd noi platforme de comunicaii, ceea ce a permis aparitia de noi piee i, ntr-o msur des-tul de consistent, a concurenei pe pieele din sector. Dac pn la nceputul anilor '80, sectorul era n mod tradiional, dominat de uriae companii monopoliste, explozia de operatori pe piaa a condus la regndirea politicii de dezvoltare a pieei i serviciilor. Aparitia acestor noi tehnologii i servicii nu a eliminat ns in totalitate mono-polurile, in special cele naturale, a caror existen deriv din importana reelei fizice pentru fumizarea serviciilor i din faptul c sunt utilizate n special resurse limitate (spatiul radioelectric, resursele de numerotaie etc), a cror utilizare rational implic impunerea unor restricii i din necesitatea asigurrii serviciului universal. Problemele cele mai importante n acest domeniu apar pe piaa serviciului de te-lefonie fix i pe piaa serviciilor potale. - Piaa telefoniei fixe. Importana reelei fizice in fumizarea serviciilor de telecomunicaii i caracterul de foarte multe ori ineficient al constructiei de reele fizice paralele pentru fumizarea acelorai servicii a condus la cutarea febril de noi soluii care pot fi grupate in dou categorii: - soluii fumizate de ctre pia (de ctre operatorii de pia); - soluii administrative, impuse de ctre autoritti, atunci cnd piaa nu a condus la eliminarea monopolului natural. Soluiile fumizate de ctre pia pot fi la rndul lor clasificate n dou categorii: - fumizarea unor servicii de telecomunicaii prin mtennediul unor reele imtial dimesionate pentru alte utilizd cum ar fi utilizarea reelelor de transport i distribuie a energiei electrice sau a celor de televiziune prin cablu - fumizarea, prin intermediul retelei operatoruhri monopolist a unor servicii concurente cu cele oferite de acesta, prin intermediul unei tehnotogii diferite. Totui, piaa nu a dezvoltat, pn n acest moment, soluii pentru eradicarea complet a monopolului pentru toate tipurile de servicii i nici pentru toate zonele geografice, fapt care a impus implicarea statului, n ncercarea de a separa nucleul monopolului natural de celelalte

75

componente ale serviciilor de telecomunicaii, in scopul crerii unui grad ct mai ridicat de concuren. In acest scop au fost impuse fotilor operatori monopoliti, care dein in proprietate reeaua de telefome fix, obligatii legate in principal de: - permiterea accesului la reea, n condiii nediscriminatorii a celorlali operatori pentru fumizarea serviciilor chiar concurente. In acest scop, fotilor operatori monopoliti le-au fost impuse obligaii de separare a activitilor legate de administrarea i fumizarea reelei de activitile de furnizare, prin intermediul reelei, a serviciilor de telefonie. In acest mod, poate fi determinat posibila discriminare, prin pre sau prin condiii de acces, a operatorilor concureni pe piaa serviciilor de telefonie; - interconectarea reelelor de telecomunicaii, astfel nct clienii unei companii de telefonie s poat apela clienii unei alte companii. In plus, intervenia statului const i in asigurarea serviciului universal, respectiv setul minim de servicii de o calitate determinat care este disponibil pentru toi utilizatorii, indiferent de localizarea lor geografic, la un tarif accesibil. Setul de servicii se refer, in principal, la asigurarea accesului la o locaie fix, asigurarea unui serviciu de informaii i asigurare de telefoane publice cu plat. Asigurarea serviciului universal poate implica i acordarea unor compensaii companiilor care sunt desemnate pentru fumizarea acestora, datorit faptului c obligaia de asigurare a serviciului universal poate implica asumarea unor costuri suplimentare i desfurarea unor activiti ineficiente din punct de vedere economic. - Tendine actuale n Uniunea European. Procesul de liberalizare a serviciilor de telecomunicaii in Uniunea European a fost iniiat prin Directiva Comisiei Europene 90/388/EEC din 1990, prin care s-a solicitat Statelor Membre s retrag drepturile speciale sau exclusive pentru fumizarea serviciilor de telefonie public fix pn cel mai trziu la data de 01.01.1998 (au fost stabilite perioade mai lungi de liberalizare a pieei pentru Grecia, Irlanda, Portugalia i Spania). 0 preocupare deosebit a fost generat de apariia efectiv a concurenei pe piata serviciilor de telefonie fix, dat fiind faptul c dispariia drepturilor speciale sau exclusive existente nu garanteaz apariia efectiv a concurenilor pe pia. In fapt, s-a constatat c, n 1998, infrastructuri altemative ce puteau fi utilizate pentru fumizarea telefoniei vocale se aflau in proprietatea aceluiai operator care deinea i reeaua de telefonie fix. Doar 43% din gospodriile europene erau conectate fie la o reea de televiziune prin cablu, fie la un sistem de transmisie a programelor TV prin satelit. Peste 59% din aceste gospodrii erau deservite de un operator de televiziune prin cablu aflat n proprietatea fostului monopolist pe piaa telefoniei fixe. Aceast situaie de fapt a fost considerat ca fiind o piedica majora n calea dezvoltarii concurenei. In acest scop, prin noul set de directive din martie 2002 (Directiva 2002/21/EC

76

privind cadrul general de reglementare n domeniul comumcaiilor electronice, Directiva 2002/20/EC privind autorizarea, Directiva 2002/22/EC privind serviciul universal i Directiva 2002/1/EC privind accesul i interconectarea) se ncearc facilitarea intrrii unor noi operatori pe piaa serviciilor de telefonie i ncurajarea concurenei cel puin pe piaa serviciilor. Pentru supravegherea pieelor se solicit statelor membre s nfiineze autoritai naionale de reglementare, care, pe baza analizelor de pia efectuate in colaborare cu autorittile de concuren, poate impune operatorilor de pe pia obligatii legate de furnizarea serviciului universal, de acordarea accesului la reea, de interconectare a reelelor de telecomunicaii. In plus autoritile de reglementare pot stabili metodologii de stabilire a tarifelor pentru serviciile de telecomunicaii, inclusiv telefonie, atunci cnd constat c un operator detine pozitia dominant pe o anumit pia geografic. Aceste msuri au ca scop principal dezvoltarea concurenei pe pieele serviciilor, astfel nct consumatorii europeni s poat profita cat mai mult de beneficiile libe-ralizrii, care, oricum a condus la reducerea cu aproximativ 40% a tarifelor telefonice intemaionale. Reglementaiea pieei serviciilor telefonice a Romnia. Incepnd cu octombrie 2002, odat cu intrarea in vigoare a Ordonanei de urgen a Guvemului nr. 79/2002 i cu nfiinarea Autoritii Naionale de Reglementare n Comunicatii, sunt introduse i in Romnia regulile comunitare cu privire la supravegherea pieei serviciilor i reelelor de telecomunicaii, regulile specifice privind protecia concurenei i reglementarea preurilor n acest domeniu. In scopul supravegherii pieelor, pe baza regulamentului privind identificarea pieelor relevante din sectorul comunicaiilor electronice i a regulamentului privind efectuarea analizelor de pia i determinarea puterii semnificadve de pia, ANRC efectueaz analize de pia pentru a determina dac un fumizor de servicii sau reele de telecomunicaii deine poziie dominant, respectiv dac are posibilitatea de a se comporta independent de clienii sau fumizorii si. ANRC poate impune fumizorilor care dein poziie dominant obligaii de nediscriminare, de asigurare a evidenei contabile separat, de stabilire pe baza unei metodologii agreate etc. Dac o analiz de piaa indic absena concurenei efective, care presupune c operatorul n cauz este capabil s menin tarifele la un nivel excesiv de nalt sau s reduc tarifele in mod nejustificat, in detrimentul utilizatorilor finali, ANRC poate s impun obligaii referitoare la recuperarea costurilor i controlul tarifelor, inclusiv obligaii de fundamentare a tarifelor in funcie de costuri i obligaii privind evidena contabil, pentru fumizarea anumitor forme de acces sau de interconectare. La impunerea obligaiilor ANRC va lua in considerare investiia fcuta de operatorul in cauz i va permite existena unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, innd seama de riscurile asociate acestei investiii.

77

Orice mecanism de acoperire a costurilor sau orice metodologie de tarifare im-pus trebuie s promoveze eficiena economic i concurena i s maximizeze beneficiul consumatorilor. In acest scop ANRC poate s ia in considerare tarifele practicate pe pieele concureniale comparabile. In cazul in care un operator are obligaia s i fundamenteze tarifele in funcie de costuri, atunci proba faptului c tarifele respective sunt determinate prin adugarea la costuri a unei rate rezonabile de recuperare a investiiei se afl n sarcina operatorului in cauz. In vederea calculrii costului fumizrii eficiente a serviciilor, autoritatea de reglementare poate utiliza metode de contabilizare a costurilor, altele dect cele utilizate de operator. ANRC poate cere unui operator s furnizeze toate informaiile care au stat la baza determinrii unor tarife i poate impune, dac este cazul, ajusri ale acestor tarife. In situaia in care controlul tarifelor se realizeaz prin impunerea implementrii unui sistem de contabilitate a costurilor, descrierea acestui sistem trebuie fcut public, indicnduse cel puin principalele categorii n care sunt grupate costurile i regulile utilizate pentru alocarea costurilor. Indeplinirea obligaiilor de implementare a sistemului contabil trebuie auditat anual de un organism independent, rczultatele acestui audit urmnd s fie publicate in condiiile stabilite de ANRC. Serviciul universal este compus din: - asigurarea accesului la reeaua public de telefonie, la un pimct fix; - asigurarea serviciului de informaii privind abonaii i registrele abonailor; - asigurarca de telefoane publice cu plat. ANRC desenmeaz unul sau mai muli fumizori ai serviciului universal, pentru anumite zone geografice sau pentru ntreg teritoriul Romniei, pe baza condiiilor i procedurii nediscriminatorii stabilite de ctre autoritate. Tot ANRC are i rolul de a monitoriza nivelul i evoluia tarifelor serviciilor cuprinse in sfera serviciului universal, putnd obliga furnizorii acestui tip de servicii s aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice sau pe ntreg teritoriul national sau s respecte anumite formule de control al creterii tarifelor. 9.3. Modul de reglementare i de control al tarifelor pe piaa serviciilor potale i in domeniul serviciilor potale tendinele, att pe plan european, ct i pe plan naional, sunt legate de deschiderea pieelor ctre concuren n contextul asigurrii serviciului universal. Serviciul universal este definit ca dreptul oricarui consumator de a beneficia de furnizarea permanent a serviciilor potale de o calitate definit, la un pre accesibil, in orice punct de pe teritoriul Romniei. Fumizorii serviciului universal sunt desemnai pe baza unor condiii i proceduri stabilite de ctre ANRC i Consiliul Concurenei.

78

Pentru deschiderea gradual la concuren, prin OG 31/2002 a fost stabilit limita maxim de gramaj (350 g) a trimiterilor de coreponden inteme i intemaionale pentru prestarea crora pot fi desemnai unul sau mai muli furnizori.Aceasta limit poate fi redus prin Hotrre a Guvemului, ceea ce poate permite alinierea la normele europene m domeniu, care prevd o limit de 100 g ncepnd cu 1.01.2003, respectiv de 50 g ncepnd cu 1.01.2006. Tarifele percepute pentru prestarea serviciilor potale se stabilesc avndu-se n vedere eficiena economic, asigurarea dreptului de acces la serviciul universal i dezvoltarea reelei potale. Tarifele serviciilor potale din sfera serviciului universal trebuie s fie accesibile, transparente, nediscriminatorii i fundamentate pe costuri. Funizorii de serviciu universal crora li s-a rezervat dreptul de a presta unul sau mai multe servicii potale din sfera serviciului universal au obligaia de a supune spre aprobare ANRC tarifele percepute pentru serviciile rezervate i de a le aduce la cunotina publicului cu cel puin 30 de zile nainte de data la care acestea intr n vigoare. In vederea aprobrii tarifelor percepute pentru serviciile rezervate, autoritatea de reglementare va solicita avizul consultativ al Consiliului Concurenei. In situaia in care un fumizor de serviciu universal aplic tarife reduse n cazul unui volum mare de trimiteri de la acelai expeditor, el are obligatia de a aplica principiile transparenei i nediscriminrii att cu privire la tarife, ct i cu privire la condiiile asociate acestora. ANRC poate stabili in sarcina furnizorilor de serviciu universal obligaia mentinerii unui nivel uniform al tarifelor percepute pentru serviciile din sfera serviciului universal pe care sunt obligai s le presteze, pe ntreaga arie geografic in care presteaza aceste servicii. Furnizorii de serviciu universal trebuie s respecte urmtoarele principii la ncheierea acordurilor privind cheltuielile terminale corespunztoare trimiterilor potale intemaionale: - cheltuielile terminale s fie fixate in funcie de costurile prelucrrii i livrrii trimiterilor potale intemaionale; - nivelul tarifelor s fie corespunztor calitii serviciului; - cheltuielile terminale s fie transparente i nediscriminatorii. Fumizorii de serviciu universal trebuie s in evidena contabil separat, n cadrul contabilitii inteme de gestiune, pentru fiecare dintre serviciile rezervate, pe de o parte, i pentru serviciile nerezervate, pe de alt parte. In evidena corespunztoare serviciilor nerezervate trebuie s se urmreasc distinct serviciile incluse n sfera serviciului universal i cele care nu sunt incluse in aceast sfer. Metodologia de repartizare pe conturi a costurilor corespunztoare serviciilor rezervate i serviciilor nerezervate se stabilesc de ANRC. Situaiile financiare anuale ale fiecrui fumizor de serviciu universal trebuie intocmite, prezentate spre auditare unui auditor financiar independent i publicate anual pe cheltuiala furnizorului i n condiiile stabilite de autoritatea de reglementare.

79

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE Care sunt tendintele actuale in reglementarea preturilor din domeniul energiei electrice ? Cum este organizata piata energiei electrice in Romania ? Ce tipuri de contracte se practica pe piata energiei electrice in Romania ? Care este metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuie a energiei electrice ? 5. Care sunt particularitatile reglementarii preurilor n sectorul comunicaiilor ? 6. Care sunt particularitatile reglementarii tarifelor pentru prestarea serviciilor potale ? 1. 2. 3. 4.

REGLEMENTAREA ACHIZITIILOR DE STAT

1. Principiile pe baza crora se atribuie contractul de achiziie public Atribuirea contractului de achiziie public are la baz urm toarele principii: - libera concuren, in sensul c fiecare fumizor de produse, executant de servicii sau prestator de servicii s poat accede la dreptul de a deveni contractant; - eficiena utilizrii fondurilor publice, pe baza sistemului concurential in atribuirea contractului de achiziie public; - transparena informaulor referitoare la procedarea atribuirii contractului; - tratamentul egal, nediscriminatoriu n aplicarea criteriilor de selecie i de atribuire a contractului de achiziie public; - confidenialitatea. Autoritatea contractant poate f: - oricare autoritate publica; - oricare instituie public, de interes general sau local; - Academia Romn i instituiile subordonate; - orice persoan juridic care desfoara activitai relevante in unul din sectoarele de utiliti publice - ap, energie, transport i telecomunicatii - i care beneficiaz de drepturi speciale sau exclusive pentru desfurarea unor astfel de activitai, n sensul c nu are pia concurenial datorit existenei unei poziii de monopol sau prin efectul unui act nonnativ ori administrativ.

80

Prin hotrre a Guvemului se pot stabili i alte persoane juridice cu obligaia de a efectua achiziii publice, dac acestea activeaz pe piaa in care concurena este exclusa ca efect al unui act normativ sau administrativ ori datorit existenei unei poziii de monopol. 2. Excepii de la regula organizrii achiziiilor publice a)- Achiziionarea de produse i servicii n legtura cu productia sau comerul de arme, muniie i sisteme de armament pentru rzboi sau a cazului in care atribuirea contractului de servicii sau de furnizare ar putea conduce la difuzarea de informaii contrare intereselor de aprare i securitate a rii de ctre o autoritate contractanta din domeniul aprarii naionale, ordinii publice, siguranei i securitii naionale. b)- Atribuirea de contracte de achiziie publica de ctre o autoritate public, dac: - contractul are caracter secret sau indeplinirea sa implic msuri speciale de securitate, in concordana cu prevederile legale referitoare la aprarea naional, ordinea public, sigurana i securitatea naional; - procedurile de atribuire a contractelor de achiziie public sunt stabilite ca urmare a: unui tratat sau a unui acord intemaional ce vizeaz implementarea sau exploatarea unui proiect, cu unul sau mai muli parteneri strini; unui tratat, acord intemaional sau a altor asemenea referitoare la staionarea de trupe; aplicrii unei proceduri specifice unor organisme financiare internaionale sau a altor donatori/creditori; - contractul este contract de servicii i se atribuie unei persoane juridice care este ea nsi auoritate contractant i care presteaz aceste servicii in baza unor drepturi exclusive stabilite conform prevederilor legale; - contractul are ca obiect cumprarea apei de suprafa sau din subteran; - contractul are ca obiect cumprarea de energie, de produse energetice ale industriei extractive sau de ali combustibili, n scopul: desfurrii de activiti n domeniul produciei, transportului sau distribuiei de ap potabil, energie electric, combustibili gazoi sau energie termic i ap cald; desfurrii de activiti in domeniul prospectrii sau extraciei de petrol brut, gaze naturale, crbuni sau ali combustibili solizi; - contractul are ca obiect: cumprarea sau nchirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri/cldiri/alte bunuri imobiliare existente sau a drepturilor asupra acestora; cumprarea, dezvoltarea, producia sau coproducia de programe de ctre instituii de radiodifuziune i televiziune, precum i achiziia de timpi de emisie; - prestarea de servicii de telefonie, de telegrafie, telex i ntreinere a reelei, de radioficare i de comunicaii prin satelit; prestarea de servicii de arbitrare i conciliere; - prestarea de servicii de intermediere financiar in legtur cu emiterea, cumprarea, vnzarea sau transferul valorilor mobiliare, precum i prestarea de servicii de ctre Banca Naional a Romniei; - angajarea de mn de lucru (contracte de munc);

81

- prestarea de servicii de cercetare-dezvoltare remunerate integral de ctre autoritatea contractant i ale cror rezultate nu sunt necesare autoritii contractante in propriul beneficiu. Autoritatea contractant are obligaia de a atribui contractul de achiziie public pe baza respectrii unor criterii de natur economic i, n msura n care este posibil, prin utilizarea sistemului concurenial adaptat la specificul achiziiei. Autoritatea contractant nu are obligaia de a aplica prevederile prezentei ordonane de urgen atunci cnd achiziioneaz: - servicii la hoteluri i restaurante; - servicii de transport pe calea ferat; -- servicii de transport pe ap; - servicii anexe i auxiliare transportului; - servicii juridice; - servicii de selecie i plasare a forei de munc; - servicii de investigaie i protecie a bunurilor i persoanelor; - servicii de nvmnt; - servicii de sntate i asisten social; - servicii recreative, culturale i sportive. In oricare dintre aceste cazuri, autoritatea contractant are obligaia de a atribui contractul de achiziie public pe baza respectrii unor criterii de natur economic i, n msura in care este posibil, prin utilizarea sistemului concurenial adaptat la specificul achiziiei. - Autoritile contractante care desfaoar activiti relevante in sectoarele de utiliti publice nu au obligaia de a aplica prevederile prezentei ordonane de urgen atunci cnd achiziioneaz: - produse, in scopul de a le revinde sau de a le nchiria, i nu beneficiaz de nici un drept special sau exclusiv cu privire la produsele pe care urmeaz s le vnd sau sa le nchirieze, iar alte persoane juridice au i ele dreptul de a vinde sau de a nchiria produse similare n aceleai condiii ca i autoritatea contractant; - produse, lucrri sau servicii destinate altor scopuri dect desfurarea de activiti relevante; - Autoritatea contractant are dreptul de a proceda la cumprare direct, potrivit normelor de aplicare a prezentei ordonane de urgen, fr a avea obligaia de a aplica procedurile prevzute, n cazul n care achiziioneaz produse, lucrri sau servicii, a cror valoare, fr T.V.A., cumulat pe parcursul unui an, nu depete echivalentul n lei a 1.500 euro. 3. Proceduri de atribuire a contractului de achiziie public

82

Iniierea procedurii de atribuire a contractului de achiziie public se poate declana de ctre autoritatea contractant, cu condiia s fie ndeplinite urm toarele condiii: - contractul s fie cuprins n programul anual al achiziiilor publice; - anunul de intenie a fost publicat, conform prevederilor legale, n cazul n care valoarea estimat a contractului este egal sau mai mare dect echivalentul n lei a 750.000 Euro; - sunt asigurate fondurile necesare pentru ndeplinirea programului de achizitie publica - este ntocmit documentaia pentru elaborarea i prezentarea ofertei; - este constituit Comisia de atestare. Formele de atribuire a contractului de achiziie public sunt: - licitaia deschis; - licitaia restransa; - licitaia inchisa; - negocierea competitiv; - negocierea cu o singur surs; - concursul de soluii; - cererea de oferte; - negocierea limitat. Cele mai eficiente proceduri de atribuire a contractelor de achiziie public sunt licitaia deschis i licitaia restrns. - Licitaia deschis este procedura prin care orice fumizor, executant sau prestator interesat are dreptul de a depune o oferta. - Licitaia restrns reprezint ptocedura care se desfoar n dou etape distincte i prin care numai candidaii selectai de ctre autoritatea contractant n prima etap sunt invitai s depun oferte. - Negocierea competitiva se organizeaza numai in cazurile: - cnd nu s-a primit nici o oferta sau nici una din cele primite nu sunt corespunztoare - cnd nu se poate estima valoarea iniial a valorii contractului; - cand caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu precizia impus de atribuirea unui contract de achizitie pubtic prin licitaie deschis sau restrns; -cand licitatiile urmeaz urmeaza a fi folosite exclusiv pentru cercetare tiinific, experimentare i dezvoltare tehnologic i dac autoritatea contractant nu urmrete s obin un profit. Negocierea competitiv se aplic fara restricii de catre autorittile contractante de utiliti publice, in cazul n care finanarea contractului nu implic folosirea de fonduri publice.

83

- Negocierea cu o singur surs se aplic numai n nnmtoarele cazuri: - cand produsele, lucrarile sau serviciile se pot furniza numai de catre un singur contractant; - cnd achiziia privete, n mod adiicinal, produse,destinate nlocuirii, suplimentrii sau extinderii echipameatelor i instalaii!or achiziionate anterior, de la un anumit fumizor i cnd constata ca aceste produse nu se pot achizitiona decat de la acelai fumizor; - cnd se achiziioneaz servicii sau lucrari suplimentare, care desi nu au fost incluse n contractul anterior atribuit unui contractant, au devenit necesare pentru finalizarea contractului, daca se respecta o serie de conditii, printre care: - atribuirea aceluiai contractant, - valoarea noului contract s nu depeasc 50% din valoarea actualizata a contractului iniial. - Concursul de soluii. - autoritatea contractanta solicita, fara anun publicitar, oferte de la mai multi furnizori, executani, prestatori Cererea de ofert poate fi aplicat de catre autoritatea contractanta numai daca valoarea estimata, fara TVA, a contractului este inferioara echivalentului in lei a pragurilor de: - 40.000 euro la contractul de furnizare - 40.000 euro la contractul de servicii - 100.000 euro la contractul de lucrari INTREBARI 1. Pe ce principii se bazeaza atribuirea contractului.de achiziie publica? 2. Care sunt excepiile de la regula organizrii achiziiilor publice? 3. Care sunt cele mai frecvente proceduri de atribuire a contractelor de achiziie public?. Capitolul 11 REGLEMENTAREA VANZARILOR PROMOTIONALE 11.1. Scopul vnzarilor promoionale: - introducerea pe noi piee a produselor inovatoare;

84

- ncurajarea loialitii consumatorilor; - stimularea pe termen scurt a aciunitor concureniale; - ajustarea rapid la pierderi nregistrate la nivelul vnzrilor; - gestionarea eficient a stocurilor de produse; - dezvoltarea comerului internaional cu bunuri i servicii. 11.2. Necesitatea practicrii vnzarilor promoionale: Lipsa utilizrii acestui instrument de promovare a produselor i serviciilor poate conduce la: - limitarea opiunilor consumatorilor intemi cu privire la gama de produse oferite; - imposibilitatea obtinerii de avantaje suplimentare de pe urma concurenei crescute. 11.3. Forme ale vnzarilor promoionale: - reduceri de pre; - rabaturi cantitative; - cupoane; - cadouri (oferite independent de volumul vnzrilor); - prime oferite consumatorilor care au comandat sau cumprat produsul sau serviciul promovat; - concursuri promotionale care constau in ntrebri adresate consumatorilor, rspunsurile necesitnd din partea acestora folosirea anumitor aptitudini; - jocuri promoionale al cror ctigtor este desemnat prin tragere la sori, fr a se solicita taxe de participare sau ndeplinirea anumitor obligaii din partea concurentilor. 11.4. Necesitatea reglementarii vanzarilor promotionale Reglementrile referitoare la vnzrile promoionale difer de la o ar la alta, in cadrul Uniunii Europene. Aceste reglementri au ca scop att protectia consumatorilor, ct i protejarea pieei mportiva concurenei neloiale. Reglementrile specifice fiecrei ri n parte se constituie, ns, in obstacole in calea utilizrii vnzrilor promotionale ca instmment pentru promovarea peste granie a bunurilor i serviciilor. 11.5. Consecine ale reglementarilor neuniforme ale vanzarilor promotionale in spatiul UE Afectarea anumitor servicii oferite (de exemplu, agenii de publicitate incapabile sa-i exporte produsele, servicii mass-media, servicii de relaii cu publicul etc.).

85

Restricionarea diverselor forme de activiti economice (de exemplu comercianii nou intrai pe piaa altui stat membru, a cror strategie se bazeaz pe promovarea card-urilor de fidelitate se vor confrunta cu existena unor legi prohibitive sau cu restrictii impuse la nivelul premiilor acordate). Restriciile impuse asupra importului de servicii de ctre autoritile naionale tind s afecteze i serviciile care vizeaz vnzrile promoionale, indiferent dac acestea sunt oferite de ctre firme inteme sau exteme (de exemplu firmele de marketing care utilizeaz vnzrile promotionale se pot afla in imposibilitatea ptunderii pe o anumit pia datorit reglementrilor n materie ale statelor membre ale UE). Restriciile impuse asupra exportului de servicii mpiedic firmele din rile n care se aplic astfel de reglementri s ofere vnzari promoionale atractive consumatorilor (de exemplu firmele din statele n care vnzarea a dou produse pltind doar unul singur este interzis nu vor putea concura cu acele firme care beneficiaz de acest instrument). Afectarea concurenei datorit interdictiilor referitoare la anumite tipuri de vnzri promoionale (de exemplu, faptul c acordarea de prime este interzis n anumite state membre ale UE i autorizat n altele poate mpiedica ptrunderea firmelor pe astfel de piee). Restriciile ce vizeaz vnzrile promoionale pot constitui obstacole ale circulaiei libere a produselor (de exemplu, fimele mici care urmresc s ptrund pe noi piee i a cror strategie se bazeaz pe utilizarea vnzrilor promotionale trebuie s fac fa companiilor recunoscute). Complexitatea anumitor reglementri poate conduce la incertitudine fapt ce are impact asupra operatorilor/consumatorilor provenii din alte state membre care furnizeaz/recepioneaz informaii referitoare la vnzrile promoionale. Existena unor regelmentri, precum interdiciile impuse asupra anumitor tipuri de vnzri promoionale afecteaz n mod semnificativ frmele mici i mijlocii (de exemplu, acest fapt poate conduce la alegerea altor forme ale vnzrilor promoionale asupra crora nu exist interdicie sau la alegerea altor tipuri de campanii promoionale, fapt ce avantajeaz in mod deosebit marile firme). 11.6. Armonizarea legislaiei cu privire la vnzarile promoionale Armonizarea legislaiei tarilor membre UE trebuie sa urmareasca: Transparena reglementnlor cu privire la rabaturi, prime, concursuri i jocuri promoionale. Reglementrile armonizate trebuie s includ referiri la valoarea primelor, a conditiilor ce trebuie ndeplinite pentru a intra n posesia lor, la durata promoiei respective, iar in ceea ce privete concursurile i jocurile promoionale, se impune transparen cu privire la natura premiilor acordate, la condiiile de participare i ansele de a ctiga. Informaii suplimentare n cazul vnzrilor la un pre infenor costului de producere. In vederea protejrii mpotriva unor practici neortodoxe", ofertanii trebuie, n prealabil,

86

informai cu privire la posibilitatea ca ceilali comerciani s vnd produsele la un pre inferior costului de fabricare (acest fapt ar atrage dup sine aprecieri nefavorabile din partea consumatorilor care ar putea considera produsele respective ca fiind de calitate inferioar neapreciindu-le la adevrata valoare). Protejarea copiilor i a minorilor. Reglementrile in acest sens urmresc trei aspecte: prevenirea fumizrii de ctre copii a unor date personale, fr acordul printilor, in vederea participarii la jocuri sau concursuri promoionale; protejarea minorilor prin introducerea unor interdictii cu privire la fumizarea cadourilor ce constau in buturi alcoolice; restricionarea vnzrilor promoionale ce constau n furnizarea de mostre ale produselor catre copii nensoii. - Introducerea unor faciliti care s permit consumatorilor minimizarea costurilor in cazul reclamaiilor referitoare la aspecte ilegale ale vnzrilor promoionale. 11.7. Directii de modificare a rcglementrilor UE a) Inlocuirea interdiciilor impuse asupra vnzrilor promoionale care sa vizeze: - premiile acordate: anumite state membre ale UE interzic acordarea primelor pentru a proteja piaa mpotriva concurenei neloiale, deoarece se presupune c prin distribuirea unor produse sub form de premii, consumatorii i pot face o prere greit cu privire la adevrata lor valoare; - comercializarea produselor sau a serviciilor la un pre inferior costului de fabricaie: se impune nlocuirea anumitor reglementri cu privire la vnzarea produselor la un pre situat sub preul net din aceleai motive expuse anterior (consumatorii pot considera produsele respective ca fiind de calitate inferioar, iar productorii vor ntmpina dificulti in momentul n care vor dori s vnd produsul la un pre corect); - participarea la jocun promoionale: anumite state membre ale UE impun restricii severe cu privire la jocurile promoionale datorit faptului c participarea este condiionat de achiziionarea unor bunuri sau servicii de care cumprtorul nu are neaprat nevoie. De aceea, se dorete nlocuirea vechilor reglementri cu noi reglementri mai transparente, care s permit consumatorului s adopte deciziile cu privire la participarea sa la joc n deplin cunoatere a condiiilor de particpare; - modul de comunicare a vnzrilor promoionale: modalitatea adoptat pentru informarea publicului cu privire la anumite produse sau servicii (n interiorul spaiului de comercializare sau n afara spatiului de comercializare) face obiectul unor restricii care au un efect neproductiv att pentru consumator, ct i n ceea ce privete concurena pe pia. b) Modificarea reglementiilor care limiteaz valorea vnzrilor promoionale urmrete, n principal: - nivelul reducerilor acordate: reglementrile din anumite state membre ale UE impun limite maxime pn la care se pot acorda astfel de reduceri, n timp ce n alte ri, legislaia

87

prevede sume fixe (de exemplu vnzarea sub preul net) ceea ce conduce la nlocuirea anumitor reglementri cu altele noi; - valoarea cadourilor: la fel ca i n cazul precedent, valoarea cadourilor oferite este limitat n anumite ri membre ale UE, tocmai pentru a nu afecta n mod negativ piaa anumitor bunuri. De aceea, se impune nlocuirea acestor restricii cu altele noi; - valoarea primelor: anumite state membre ale CE impun limite maxime ale valorii primelor acordate pentru protejarea consumatorilor i a pieei mpotriva concurenei neloiale. S-a demonstrat insa c aceste restricii au un efect neproductiv att n ceea ce privete cumprtorii, ct i in ceea ce privete piaa, iar respectarea unor cerine referitoare la transparena modului de comunicare a valorii primelor este suficient pentru a utiliza acest instrument al vnzrilor promoionale fr a avea efecte negative asupra interesului public; - valorea premiilor acordate n cadrul concursunlor promoionale i a jocurilor: ca i n cazul anterior, anumite ri membre ale UE impun limite cu privire la valoarea premiilor acordate in cadrul concursurilor promoionale i a jocurilor de noroc. Propunerile UE au n vedere nlocuirea acestor restricii cu furnizarea de informaii detaliate care s permit consumatorilor s aprecieze adevrata valoare a premiilor oferite in corelaie cu ansele de a le ctiga. c) Reglementarea reducenlor anterioare vnzarilor de sezon: anumite state ale UE impun interdicii cu privire la reducerile acordate naintea vnzrilor de sezon pentru protejarea consumatorilor i a pieei mpotriva concurenei neloiale. Ins, astfel de restricii pot conduce la practicarea unor preuri destul de ridicate ceea ce dezavantajeaz att consumatorii, ct i productorii bunurilor respective. d) Autorizarea utilizrii vnzrilor promoionale: n anumite ri membre ale UE, pentru utilizarea diverselor forme ale vnzrilor promotionale se impune obinerea unor autorizatii, fapt care reprezint un obstacol important in special pentru noii intrai pe pia care nu pot susine costurile aferente acestui proces. De aceea, se dorete inlocuirea acestor reguli cu reguli noi, mai transparente. 11.8. Reglementarea vanzarilor promotionale in Romania Vanzarile promotionale sunt reglementate prin Legea nr. 650/2002, in care se precizeaza ca vanzarile promotionale sunt vanzarile cu amanuntul, vanzarile cash and carry sau prestarile de servicii pe piata care pot avea loc in orice perioada a anului, fara sa faca obiectul notificarii, cu conditia ca: a) sa nu fie efectuate in pierdere; b) sa se refere la produsele disponibile si reaprovizionabile, precum si la servicii vandute sau prestate in mod curent; c) produsele si serviciile promovate trebuie sa existe la vanzare pe durata intregii perioade anuntate a vanzarilor promotionale sau comerciantul va informa consumatorii

88

ca oferta este valabila numai in limita stocului disponibil. Nu sunt considerate vanzari promotionale: actiunile de promovare efectuate de producatori si actiunile de lansare de produse sau servicii noi pe piata. Vanzarile promotionale sunt o componenta a vanzarilor cu pret redus. Prin vanzari cu pret redus se intelege: a) vanzari de lichidare b) vanzari de soldare c) vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica d) vanzari promotionale e) vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale f) vanzari ale produselor care intr-o perioada de trei luni de la aprovizionare nu au fost vandute g) vanzari accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapida sau a caror conservare nu mai poate fi asigurata pana la limita termenului de valabilitate h) vanzarea unui produs la un pret aliniat la cel practicat de ceilalti comercianti din aceeasi zona comerciala, pentru acelasi produs, determinat de mediul concurential i) vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE 1.Care sunt formele vnzarilor promoionale ? 2.Care sunt consecinele reglementarilor neuniforme ale vanzarilor promotionale in spatiul UE ? 3.Care sunt directiile de modificare a reglementrilor UE in privinta vnzarilor promoionale ? 4.Cum sunt reglementate vanzarile promotionale in Romania ? 5.Ce sunt vanzarile cu pret redus ?

89