Din vistieria inimii mele Arhimandritul Teofil Paraian

CTRE CITITORII MEI Iubite Cititor, Cartea aceasta este pregtit anume pentru tine. Din clipa n care o vei citi, ea nu va mai fi numai a mea, ci va fi si a ta. Cele "din vistieria inimii mele" vor intra si n "vistieria inimii tale". Cuvntrile si cuvintele, cte sunt cuprinse n cartea de fat, au fost rostite n fata unor asculttori. Cele mai multe dintre ele au fost revrsri de suflet, spre bucuria si n folosul obstii Mnstirii Brncoveanu de la Smbta de Sus, cu prilejul spovedaniei. Obisnuiesc ca n zilele hotrte pentru spovedanie, s rostesc un cuvnt de nvttur. Aceste cuvinte de nvttur au fost considerate de ctre asculttori - si de ce n-as spune-o - si de mine, "binevenite si dorite". Unii dintre asculttori miau propus s adun aceste cuvinte ntr-o carte si s le trimit la propovduire, ceea ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, am si fcut. Este o bucurie pentru mine s stiu c aceste cuvntri ale mele n-au rmas numai cuvnt vorbit, care poate fi uitat, ci au putut fi date scrisului, ca s rmn, dup spusa strmosilor nostri latini, care ziceau: "Verba volant, scripta manent". De acum, din clipa existentei acestei crti, cuvntrile mele de odinioar pot fi citite si recitite, pot fi impropriate si ntrebuintate. Ele pot fi revzute si asimilate si, n felul acesta, nu sunt expuse uitrii. Crtii de fat i-am dat titlul "Din vistieria inimii mele". Titlul acesta mi-a fost sugerat de cuvntul Domnului Hristos pstrat n Evanghelia de la Luca, unde citim: "Omul bun, din vistieria cea bun a inimii sale, scoate cele bune, pe cnd omul ru, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele" (Luca 6, 45). Eu am constiinta c am scos din vistieria inimii mele ceea ce am mai bun si am oferit asculttorilor mei, iar acum, prin cartea aceasta, ofer ce am mai bun si cititorilor, deci n mod special tie, Iubite Cititor. Orice cuvnt vorbit sau scris este "din prisosul inimii" (Matei 12, 34). "Din prisosul inimii" mele este si cartea de fat. Fiecare dintre cuvntrile care alctuiesc cartea se vrea o atentionare, o aducere aminte n vederea progresului sufletesc. Si, pentru c alctuirile pe care le cuprinde cartea de fat mi sunt dragi mie, dup cum sunt dragi si celor care au dorit s existe aceast carte, le-am cuprins sub titlul "Din vistieria inimii mele". Poate c cititorii mei se vor opri mai mult asupra uneia sau alteia dintre cuvntri sau dintre rspunsuri. Toate fiind "din prisosul inimii", le recomand pe toate! Deci, Iubite Cititor, ia aminte la cele scrie de mine, la cele ce le-am pregtit pentru tine si, mpreun, n fata lui Dumnezeu, s ne artm recunostinta fat de cei care au contribuit n vreun fel ca aceast carte s existe si s-si fac lucrarea de mbunttire sufleteasc, pentru ca si n aceasta s se preamreasc Prea Cinstitul si de Mare Cuviint Nume al Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. Fie Numele Domnului binecuvntat de acum si pn n veac! Arhimandrit Teofil Paraian 1

POMENIREA SFNTULUI MACARIE CEL MARE

Mnstirea Brncoveanu 19 ianuarie 1996 Astzi este ziua de pomenire a unui fericit cu numele "Fericit". Este ziua de pomenire a Sfntului Macarie. "Macarie" n limba greac nseamn "Fericit". Sfntul Macarie a fost fericit n aceast viat slujind lui Dumnezeu, si este fericit n viata de dincolo, ca unul care este la Dumnezeu. l cinstim ca pe cineva primit de Dumnezeu, fericit de Dumnezeu, fericit prin Dumnezeu. Cnd pomenim un fericit cu nume de "Fericit", este firesc s ne ntrebm cum am putea fi si noi fericiti. Dac am sluji Mntuitorului nostru Iisus Hristos mplinind cele pentru care Domnul Hristos i fericeste pe oameni, am putea s fim fericiti si s avem nume de fericiti. Cele nou fericiri cuprinse n Sfnta Evanghelie de la Matei, Capitolul V, pe care le auzim la fiecare Sfnt Liturghie, sunt un urcus spre bucurie, un urcus spre fericire: "Fericiti cei sraci cu duhul". Pentru smerenia lor, pentru lipsa lor de ndestulare, n ntelesul c nu se multumesc cu putin, ci vor totdeauna s fac mai mult si mai mult, Domnul Hristos i fericeste si le spune c "a lor va fi mprtia cerurilor". i fericeste Domnul nostru Iisus Hristos pe "cei ce plng", ca pe unii care vor fi mngiati. Domnul Hristos nu vrea s fim n plngere, ci vrea s fim n bucurie: "Bucurati-v si v veseliti, c plata voastr mult este n ceruri" - a zis El dup cele nou fericiri, fgduind fericirea din mngiere celor care au ntristare n lumea aceasta. i fericeste Domnul Hristos pe cei blnzi, spunndu-le c ei "vor mosteni pmntul"; dac Domnul Hristos i fericeste pe "cei blnzi", nseamn c toti trebuie s ne strduim s fim blnzi. i fericeste Domnul Hristos pe "cei ce flmnzesc si nsetoseaz de dreptate", adic pe cei care simt trebuinta de a fi drepti, pe cei care caut toat dreptatea ("S mplinim toat dreptatea" (Matei 3, 15) cum a zis Domnul Hristos la botezul Su). Dreptatea aceasta trebuie s fie o necesitate a sufletului omenesc; dac nu este o necesitate, nseamn c nici nu o cutm. Fericiti sunt cei milostivi, c "aceia se vor milui". i fericeste Domnul Hristos pe cei blnzi, pe cei milostivi, pe cei binevoitori, pe cei ntelegtori cu lipsurile oamenilor, pe cei care adaug ceva celor ce nu au (exist si o milostivire sufleteasc si, dac nu o ai, nu ai nici lucruri de dat). i fericeste Domnul Hristos pe "cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu". Grija noastr, ca unii care vrem s-L vedem pe Dumnezeu, este aceea de a ne curti inima, de a nltura din inima noastr toate lucrurile pe care nu le binecuvi-teaz Dumnezeu. i fericeste Domnul Hristos pe "fctorii de pace", care se vor chema "fiii lui Dumnezeu"; asadar si noi trebuie s fim doritori de a nmulti binele, de a nmulti pacea ntre oameni. i fericeste Domnul Hristos pe cei "prigoniti pentru drep-tate", adic pe cei care sunt statornici n dreptate, care se silesc pentru dreptate si atunci cnd au mpotriviri, care nu caut dreptatea cu comoditate, ci caut dreptatea cu silint ("mprtia lui Dumnezeu se ia cu nval" - Matei 11, 12).

i fericeste Domnul Hristos pe cei care, statornici fiind n bine, pot suporta s fie batjocoriti de oameni fr a se clinti din bine, pot s sufere orice cuvnt ru (minciun, neadevr) spus mpotriva lor. Pe acestia Domnul Hristos i ndeamn la bucurie: "Bucurati-v si v veseliti, c plata voastr mult este n ceruri". Este sigur c Sfntul Macarie, cel cu nume de "Fericit", a fost lucrtorul acestor bunuri sufletesti care aduc fericirea. L-a fericit Domnul Hristos pe Apostolul Toma, care a vrut s se ncredinteze de nvierea Mntuitorului, Care a spus cu prilejul acesta: "Fericiti sunt cei ce n-au vzut si au crezut" (Ioan 20, 29). Deci sunt fericiti cei ce cred, pentru c dac nu crezi, nu te silesti prin credint pentru cele pe care le aduce credinta. L-a fericit Domnul Hristos pe Sfntul Apostol Petru, care a fcut mrturisirea: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16), dup care Domnul Hristos a zis: "Fericit esti Simone, c nu trup si snge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatl Meu, Cel din ceruri". Dumnezeu nsusi i-a descoperit adevrul c Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu! A fericit Domnul Hristos pe ucenicii Si, pe asculttorii Si, cnd a zis: "Fericiti sunt ochii vostri c vd si urechile voastre c aud. Cci adevrat griesc vou c multi prooroci si drepti au dorit s vad cele ce priviti voi, si n-au vzut, si s aud cele ce auziti voi, si n-au auzit" (Matei 13, 16-17). A fericit Domnul Hristos pe Maica Sa preasfnt si pe cei care cunosc cuvntul Evangheliei si se silesc pentru pzirea lui: cnd o femeie a ridicat glasul din popor si a zis "Fericit este pntecele care Te-a purtat si fericiti sunt snii pe care i-ai supt", Domnul Hristos a rspuns "adevrat", deci a fericit pe Maica Domnului, si a adugat: "Fericiti sunt si cei ce ascult cuvntul lui Dumnezeu si-l pzesc" (Luca 11, 28). Si, n sfrsit, a mai avut Domnul Hristos un cuvnt rmas n Sfnta Evanghelie: "Fericit este acela care nu se va sminti ntru Mine" (Matei 11, 6) adic acela care are siguranta adevrului c Domnul Hristos este Mntuitorul nostru. Pe toate acestea sigur le-a mplinit Sfntul Macarie, cel cu nume de "Fericit", si de aceea este fericit. Cred c v mai aduceti aminte c v-am spus eu o cale spre fericire; anume, o cale care ncepe cu credinta n Dumnezeu: cel care vrea s fie fericit trebuie neaprat s fie credincios, pentru c fericirea o d Dumnezeu. Am zis c n limba greac "credincios n Dumnezeu" se numeste "Teopist". Cine are credint n Dumnezeu, se sileste s mplineasc voia lui Dumnezeu, se supune lui Dumnezeu si devine "rob al lui Dumnezeu", adic "Teodul". Cel care mplineste poruncile lui Dumnezeu, pe msur ce le mplineste, l cunoaste pe Dumnezeu si devine "Teognost". Cine-L cunoaste pe Dumnezeu, acela l iubeste pe Dumnezeu pe msura cunoasterii Lui, si devine "Teofil". Si cine este "iubitor de Dumnezeu", pentru c aceasta nseamn "Teofil", sigur este fericit, pentru c iubirea aduce totdeauna fericire. Si acela este "Macarie". Pentru c astzi este pomenit Sfntul Macarie, pe lng cele ce vi le-am spus, vreau s mai adaug si faptul c n alctuirea numit tropar avem prilejul s vorbim cu Sfntul Macarie si s zicem: "Locuitor pustiului si nger n trup si de minuni fctor te-ai artat, de Dumnezeu purttorule printele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea, cu rugciunea, cerestile daruri lund, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearg la tine cu credint. Mrire Celui ce ti-a dat tie putere, mrire Celui ce te-a ncununat pe tine, mrire Celui ce lucreaz prin tine, tuturor, tmduiri". Vorbim cu Sfntul Macarie si spunem despre el c este locuitor pustiului. Noi nu suntem n pustiu, dar putem s fim ntr-un pustiu gndit. Sfntul Andrei al Cezareei spune, n Comentariul la Apocalipsa, c "unii se retrag n pustia simtit, altii se retrag n pustia gndit, iar altii sunt vitejii 3

care se prezint cu credinta lor oriunde si oricnd". Sfntul Macarie a fost n pustia simtit, a fost locuitor al pustiului. Zicem despre el mai departe c este "nger n trup", adic purtnd trup, a trit n lumea aceasta ca un nger: cu gndul la Dumnezeu, slvindu-L pe Dumnezeu. Sfntul Macarie a avut si puterea de vindector, a fost si "de minuni fctor"; acestea le-a primit de la Dumnezeu prin post, prin priveghere si prin rugciune: "Cu postul, cu priveghe-rea si cu rugciunea, cerestile daruri lund". A primit daruri de la Dumnezeu si de aceea a vindecat pe cei bolnavi, a vindecat sufletele celor ce alearg la Dumnezeu. Pentru toate acestea aducem mrire lui Dumnezeu si zicem: "Mrire Celui ce ti-a dat tie putere (pentru c nu din putere omeneasc a avut el darul acesta), mrire Celui ce te-a ncununat pe tine (Dumnezeu l-a ncununat pe Sfntul Macarie pentru viata lui cinstit), mrire Celui ce lucreaz prin tine, tuturor, tmduiri" (pe sfinti i cinstim ntotdeauna n legtur cu Dumnezeu). S-I dm slav lui Dumnezeu pentru toate aceste rnduieli de slujb, pentru toate gndurile sfinte, pentru tot ce ne poate ndruma spre bine si s avem ncredintarea c avnd n ajutor astfel de oameni fericiti, putem ajunge si noi la liniste sufleteas-c. Linistea sufleteasc este cel dinti semn al faptului c suntem n legtur cu Dumnezeu, c suntem sub binecuvntarea lui Dumnezeu. Dumnezeu s ne ajute, prin rugciunile Sfntului Macarie, s fim si noi fericiti! FEMEIA PCTOAS Mnstirea Brncoveanu 15 aprilie 1998

Cu ziua de astzi se sfrseste vremea n care se face Liturghia Darurilor mai nainte sfintite. Aceasta nseamn c pn n Postul Pastilor din anul viitor nu vom mai auzi spunndu-se n biseric: "Acum, puterile ceresti mpreun cu noi slujesc. C iat, intr mpratul mririi, iat Jertfa cea de tain svrsit se nconjoar. Cu credint si cu dragoste s ne apropiem, ca s fim prtasi vietii celei vesnice. Aliluia, aliluia, aliluia!" sau: "Pinea cea cereasc si Paharul Vietii gustati si vedeti c bun este Domnul. Aliluia, aliluia, aliluia!". Nu se va mai spune n Sfnta Biseric: "Bine voi cuvnta pe Domnul n toat vremea, pururea lauda Lui n gura mea". Si pentru c pn n Postul Pastilor din anul viitor nu se va mai face aceast dumnezeiasc Liturghie a Domnului nostru Iisus Hristos, nseamn c nu vom mai auzi spunndu-se n biseric, vorbind cu Dumnezeu Tatl: "Cu ntelepciunea Sa a zidit toat fptura. Cu nespusa Sa purtare de grij si pentru mult buntatea Sa ne-a adus pe noi n aceste cinstite zile, spre curtirea sufletului si a trupului, spre ndejdea nvierii, spre nfrnarea poftelor". Nu ne vom mai ruga pn atunci s ne dea Dumnezeu "Lupta cea bun s o luptm, calea postului s o svrsim, credinta nedesprtit s o pzim, capetele nevzutilor balauri s le sfrmm, biruitori asupra pcatului s ne artm si fr de osnd s ajungem a ne nchina si Sfintei nvieri". Biserica nu va mai zice aceste cuvinte, dar este bine ca noi s le avem n vedere. S ne gndim mereu c la Sfnta Liturghie nu suntem singuri, ci suntem mpreun cu ngerii, c puterile ceresti slujesc mpreun cu noi, c avem posibilitatea s ne mprtsim cu Pinea cea cereasc si cu Paharul Vietii. Este bine s ne gndim c avem datoria s binecuvntm pe Domnul n toat vremea, s avem n vedere c nu numai zilele Sfntului Post sunt cele preacinstite, c nu numai zilele acestea sunt cele n care ni se cere s ne curtim sufletele si trupurile, s avem ndejdea nvierii, s luptm lupta cea bun, s svrsim calea mntuirii, ci toate celelalte zile. n toat vremea s ne artm cu grij s fim 4

biruitori asupra pcatului, s clcm peste capetele nevzutilor balauri, peste ruttile de toate felurile. S nu uitm aceste lucruri si s ducem mai departe dorinta noastr de a-I sluji lui Dumnezeu. ntru aceast zi de miercuri din Sptmna Sfintelor Patimi, Biserica ne-a pus nainte exemplul de ntoarcere la Mntuitorul nostru Iisus Hristos a unei femei cinstitoare a Mntuitorului, femeia pctoas. Cinstiri aduse Mntuitorului nostru Iisus Hristos prin mir au fost mai multe, iar Sfnta noastr Biseric struie n chip deosebit asupra faptului c una dintre femeile care I-a adus cinstire Mntuitorului nostru Iisus Hristos a fost o pctoas. Unii fac legtur ntre Sfnta Maria Magdalena, pe care Biserica o pomeneste n 22 iulie, si femeia pctoas, care a turnat peste Mntuitorul nostru Iisus Hristos, n semn de cinstire, mir de mare pret. Nu stim dac este asa! Stim c n Evanghelia de la Luca se istoriseste despre cinstirea adus Mntuitorului nostru Iisus Hristos de ctre o femeie pctoas care a uns cu mir picioarele Domnului Hristos, care a plns si a udat cu lacrimi picioarele Mntuitorului, care le-a sters cu prul din capul ei si le-a srutat. Pentru c n Sfnta Evanghelie de la Luca se spune c erau si ucenite care L-au urmat pe Domnul Hristos, ntre care si Maria Magdalena, unii au fcut legtura ntre Maria Magdalena (cf. Luca 8, 2) pctoasa din vremea aceea devenit sfnt mai trziu - si ntre pctoasa care a udat cu lacrimi picioarele Domnului Hristos (cf. Luca 7, 38). ns aceasta s-a ntmplat pe la mijlocul propovduirii Domnului nostru Iisus Hristos, nu ctre sfrsit, n fata Sfintelor Ptimiri. De fapt, n Sfnta Evanghelie nu ni se spune dac femeia aceea a fost sau nu pctoas, ci doar c L-a cinstit pe Mntuitorul. Sfnta noastr Biseric ne-o pune n constiint cu dorinta de a ne trezi s ne recunoastem pcatele si s avem ndejde la mila lui Dumnezeu. Este bine s retinem faptul c, n timp ce Iuda L-a vndut pe Domnul Hristos pe 30 de arginti, o femeie pctoas a primit dar de la Domnul nostru Iisus Hristos, si c Domnul Hristos a rnduit ca acea femeie si fapta ei s fie cunoscut de multi: "Oriunde se va propovdui Evanghelia aceasta, n toat lumea, se va spune si ce a fcut ea, spre pomenirea ei" (Matei 26, 13). Este un ndemn de a-i fi recunosctori ei si celor care ne-au fcut ntr-un fel sau altul vreun bine n viata noastr. Sfnta noastr Biseric, pomenind pe femeia care L-a cinstit pe Domnul Hristos cu mir de mare pret, care I-a udat picioarele cu lacrimi, care I-a srutat picioarele Domnului nostru Iisus Hristos, are o alctuire minunat: "Doamne, femeia ceea ce czuse n pcate multe, simtind dumnezeirea Ta si lund rnduial de mironosit, a adus Tie mir nainte de ngropare". Pomenind pe aceast femeie, Domnul Hristos a primit-o, iar noi, vorbind cu Domnul Hristos, spunem c femeia aceea a simtit dumnezeirea Mntuitorului, a simtit c Domnul Hristos nu este om de rnd: "Simtind dumnezeirea Ta si lund rnduial de mironosit (adic fiind cinstitoare si prin mir) a adus Tie mir nainte de ngropare, zicnd (desi n Sfnta Evanghelie nu ni se spune c ar fi zis ceva, ns se fac niste legturi minunate): Vai mie, c noapte mi este mie nfierbntarea desfrului si ntunecat si fr lun, pofta pcatului". Aseamn pornirile cele rele cu o noapte ntunecat, cu o noapte fr lun, cu o noapte n care nu se vede rutatea: "Noapte mi este mie nfierbntarea desfrului si ntunecat si fr lun, pofta pcatului. Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cela ce scoti cu norii - ap din mare". S-a gndit sau nu s-a gndit femeia pctoas la acestea? Nu stim! Dar stim c este adevrat c Domnul Hristos, cu puterea Lui, scoate apa mrii, o ridic n nori si o preface n ploaie. "Primeste izvoarele lacrimilor mele, pleac-Te peste suspinurile inimii mele, Cela ce ai plecat cerurile cu nespusa plecciune". Venind Dumnezeu n lumea aceasta din cer, a adus cerul pe pmnt, a plecat cerurile cu "nespusa Lui plecciune". "Si-mi d s-Ti srut preacuratele Tale picioare si s le sterg cu prul capului meu, pe care auzindu-le [suspinurile] Eva n rai, ntru amiaz-zi, de fric, s-a ascuns". Si-apoi minunndu-se de pcatele ei si de mretia Domnului Hristos, zice: "Cine va cerca multimea pcatelor mele si adncul judectilor Tale? De suflete Mntuitorule, Izbvitorul meu, nu m trece cu 5

vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemsurat mare mil". Stiind noi cuvintele acestea ale Sfintei Biserici, este bine s ne cercetm pe noi nsine si s ne gndim ce putem face pentru a aduce cinstire Mntuitorului Iisus Hristos, ce putem s aducem noi n loc de mir: "Viat curat, ntru pocint agonisit, cntare de biruint". Ce putem noi s aducem n loc de lacrimi, pe care nu le avem? Dorinta de a avea ce nc nu avem. n orice caz, s ne gndim mai mult si mai bine c pcatul este ntunecat, c Hristos este lumin si s cerem lumina lui Hristos n viata noastr. S ne gndim c Fiul lui Dumnezeu S-a fcut om si a plecat cerurile pentru noi, c se cuvine s ne scufundm ntru smerenie ca s ne ridice Mntuitorul nostru Iisus Hristos mai presus de noi nsine. S ne gndim la nemsurata mil a Mntuitorului nostru Iisus Hristos si s avem ncredintarea c Domnul Hristos ne primeste si pe noi, El, care are "nemsurat mare mil". Trecem de ziua de astzi, vor veni si alte zile, mereu altele, fiecare dintre ele fiind pentru noi o zi de mntuire, n care trebuie s ne aducem aminte de ceea ce trebuie s purtm n suflet, n ndejdea mntuirii noastre, amin! HRISTOS N MIJLOCUL NOSTRU Mnstirea Brncoveanu 5 septembrie 1997 Sptmna trecut am slujit la Mnstirea Bogdana, de lng Onesti, unde am ntlnit o staret care se numea Hristofora. Cnd am auzit c o cheam Hristofora (purttoare de Dumnezeu), i-am zis: "Maic, s-L arti pe Hristos pe care-L porti!" Adic s nu aib nume mincinos, ci s aib nume real, care s se manifeste n viat. Dac te numesti Hristofor - trebuie s-L porti pe Hristos, si dac-L porti pe Hristos, aceasta trebuie s se vad. Fiecare dintre noi trebuie s fie un "hristofor". Chiar dac nu ne cheam Hristofor, trebuie s fim purttori de Hristos. Poate c unii dintre voi stiti c, n 16 august, Sfnta noastr Biseric pomeneste Chipul cel nefcut de mn al Mntuitorului nostru Iisus Hristos, chip pe care Domnul Hristos L-a imprimat pe o pnz pe care i-a trimis-o apoi regelui Avgar din Edessa. Chipul acela s-a pstrat si este o istorie ntreag n legtur cu el. Cnd se face pomenirea acestei minuni a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, se citeste din Sfnta Evanghelie ceva din care ntelegem despre Chipul cel nevzut al Domnului Hristos, despre Chipul luntric, despre profilul sufletesc al Domnului Hristos. Anume, se citeste o istorisire n care se spune c odat, pe cnd Domnul Hristos mergea spre Ierusalim, a trecut printr-un sat din Samaria, unde oamenii n-au vrut s-L primeasc. Doi dintre ucenicii Domnului Hristos, care erau mai rvnitori, au zis: "Doamne, vrei s zicem s se pogoare foc din cer si s-i mis-tuiasc?" (cum a fcut cndva proorocul Ilie). Domnul Hristos a zis: "Nu stiti, oare, fiii crui duh sunteti? Cci Fiul Omului n-a venit ca s piard sufletele oamenilor, ci ca s le mntuiasc" (Luca 9, 55) . Cu alte cuvinte - "Dac ati cunoaste Chipul Meu cel dinluntru, n-ati putea pune o astfel de problem. N-ati putea cere ceea ce vreti voi s faceti. N-as fi de acord s fie nimiciti cei care Mi se-mpotrivesc. Nu vor s M primeasc - nu-i pedepsesc, ci sunt bun si cu ei". Cineva care nu este bun cu toti, nu-i bun. n Pateric este o zicere a Sfntului Macarie: "Cu un cuvnt bun - si pe cel ru l faci bun, iar cu un cuvnt ru - si pe cel bun l faci ru". Binenteles, este vorba de o rutate relativ si de o buntate relativ, oscilant si fluctuant. Noi trebuie s fim totdeauna buni. Cine e si ru, nu se aseamn cu Domnul Hristos, pentru c Domnul Hristos este totdeauna bun.

Cel care a rnduit s se citeasc chiar acest loc din Sfnta Evanghelie de la Luca, a vrut probabil s ne pun n constiint trstura cea mai de cpetenie a Domnului Hristos - buntatea. Buntatea cuprinde si ngduinta, si ntelegerea, si smerenia, si blndetea si multe altele. Ucenicilor care aveau totusi rutate n suflet ("Doamne, vrei s zicem s se pogoare foc din cer si s-i mistuiasc, pentru c nu Te-au primit?"), Domnul Hristos le-a rspuns: "Nu aveti duhul Meu! Nu stiti ce duh purtati n voi, dac vreti un astfel de lucru! N-ar trebui s vreti asa ceva! Prin urmare, fiti buni, ca s v asemnati cu Mine! Fiul Omului n-a venit s piard sufletele, a venit s le mntuiasc. Si dac vreti s v asemnati cu Mine, Fiul Omului (Fiul Omului fiind un titlu mesianic al Domnului Hristos), atunci s nu v mai vin n inim astfel de gnduri si astfel de dorinte! Fiti buni!" La sfintele slujbe este o alctuire: "Preacuratului Tu chip ne nchinm Bunule, cernd iertare greselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. C de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, ca s mntuiesti din robia vrjmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumit strigm Tie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mntuitorul nostru, Cel ce ai venit s mntuiesti lumea". Deci, cnd ne st n fat chipul Mntuitorului Iisus Hristos, cel vzut si fcut de mn omeneasc, trebuie s ne gndim la Chipul cel nefcut de mn omeneasc, la Chipul luntric al Domnului Hristos, ct l cunoastem, si s ne gndim c Domnul Hristos este bun: "Preacuratului Tu chip ne nchinm, Bunule". Si cnd ne nchinm Tie, Cel ce esti bun, cerem iertare de greselile noastre. Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ai chip vzut, fcut de mn omeneasc, sfintit de Biseric, un chip n care-Ti reversi harul, icoana fiind un fel de prezent haric, un fel de priz de har venit de la Dumnezeu. Deci "Preacuratului Tu chip ne nchinm, Bunule, cernd iertare de greseli, Hristoase Dumnezeule". De ce cerem iertare de greseli? Pentru c-L stim bun. Spunem Domnului nostru Iisus Hristos ce ncredere avem noi n El: "C de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce", adic a Te rstigni; deci noi, Doamne, ne nchinm Tie, care esti bun, care din buntate Te-ai rstignit pentru noi, pentru c avem ncredintarea c ne ajuti. "C de voie Te-ai suit cu trupul pe cruce", si nu se poate, dup ce ai fcut lucrul cel mare, s nu faci unul mai mic dect acesta: s ne ierti pcatele! "Pentru aceasta, toate le-ai umplut de bucurie, Mntuitorul nostru, Cel ce ai venit s mntuiesti lumea". Cerem iertare de greselile noastre pentru c "de bun voie Te-ai suit cu trupul pe cruce" - de ce? "ca s scoti din robia vrjmasului pe cei ce i-ai zidit". Suntem ziditi de Tine, dar suntem n robia vrjmasului; Tu Te-ai suit pe cruce ca s mntu-iesti din robia vrjmasului pe cei i-ai zidit, deci "cu multumit strigm Tie: Toate le-ai umplut de bucurie". Iat c, privind chipul fcut de mn omeneasc, chipul cel vzut al Domnului Hristos, putem s ne gndim la Chipul cel nevzut al Domnului Hristos. Dac cineva vrea s fie purttor de Hristos, trebuie s se disting fat de ceilalti oameni prin buntate. O buntate lucrtoare, o buntate care ne face asemenea cu Hristos, care a venit nu s piard sufletele, ci s le mntuiasc. Cnd zicem buntate, ne gndim la ceva cuprinztor. Domnul Hristos a spus despre Sine: "nvtati-v de la Mine, c sunt blnd si smerit cu inima si veti avea odihn sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Fr blndete si fr smerenie, nu exist buntate. Buntatea cuprinde smerenia si blndetea din inim si, dac vrem s fim ca Domnul Hristos, trebuie s avem si noi blndete si smerenie. Domnul Hristos a fost foarte ngduitor. Gnditi-v la femeia aceea care era acuzat pe drept c a fcut adulter si pe care au adus-o oamenii ca Domnul Hristos s-o condamne. Domnul Hristos a zis: "Cel fr de pcat dintre voi s arunce cel dinti cu piatra asupra ei" (Ioan 8, 7). Si n-a mai lovit-o nimeni! De ce? Pentru c toti erau n pcat! Toti erau vinovati, vinovati neartati, vinovati nestiuti de oameni, dar stiuti de constiinta lor. Domnul Hristos, dup ce s-au retras toti prsii, a zis: "Femeie, unde sunt prsii ti? Nu te-a osndit nici unul? Nici unul, Doamne". Si Domnul Hristos a ncheiat: "Nu te osndesc nici Eu". Asa face buntatea! Asa face Domnul Hristos! Asa face purttorul de Hristos! Asa face Hristofor: nu condamn, nu asupreste, nu defaim, ci acoper, nvluie. 7

Stiti c despre Sfntul Macarie se spunea c a fost Dumnezeu pmntesc (parc te ia groaza cnd auzi un astfel de cuvnt n Pateric: Dumnezeu pmntesc!). De ce Dumnezeu pmntesc? Pentru c asa cum Dumnezeu acoper lumea, asa acoperea si el pcatele oamenilor: pe cele pe care le vedea, ca si cum nu le-ar fi vzut, pe cele pe care le auzea, ca si cnd n-ar fi auzit de ele. Asa face Domnul Hristos, asa trebuie s facem si noi! S fim buni, s fim ntelegtori, s fim milostivi, s fim ierttori. Si cu asta n-am fcut totul! Mai trebuie s facem ceva: Domnul Hristos a spus despre Sine c "Fiul Omului n-a venit s I se slujeasc, ci ca s slujeasc El si s-Si dea sufletul, pret de rscumprare pentru multi" (Matei 20, 28). Deci s fim n slujba oamenilor, n slujba altora. Cnd ucenicii au vrut s-i lase pe oameni s se descurce singuri ("D drumul multimilor s se duc s-si cumpere de mncare") Domnul Hristos a zis: "N-au trebuint s se duc; dati-le voi lor s mnnce" (Matei 14, 16) - adic nti gnditi-v ce puteti face voi pentru ei, nu ce poate face altul. Dac facem asa, dac ne gndim ce putem face noi pentru omul de lng noi, nu ce ar putea face altul, atunci suntem ascul-ttori de Domnul Hristos si suntem pe calea mbunttirii sufletesti. Fiind pe calea mbunttirii sufletesti, suntem nu numai gnditori la Hristos, gnditori despre Hristos, ci si hristofori. Dac ne silim s fim asa, sigur c suntem odihnitori de oameni, sigur c suntem nmultitori de bucurie ("Toate le-ai um-plut de bucurie, Cel ce ai venit s mntuiesti lumea"), suntem purttori de buntate, suntem purttori de smerenie, de blndete, de ngduint, de ntelegere. Dm ceva din ceea ce avem noi, pentru binele altuia. Nu ne gndim ce s fac altii si ce s nu facem noi, ci ne gndim ce s facem noi. S fim oameni buni, ntelegtori, si atunci Hristos este n mijlocul nostru. La Sfnta Liturghie, la un moment dat, preotii se mbrtiseaz si zic: "Hristos n mijlocul nostru. Este si va fi, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor, amin!". Constiinta aceasta, c Hristos este n mijlocul nostru, trebuie s se realizeze si n sensul acesta, ca prin noi Hristos s fie adus n mijlocul nostru. S-L aducem noi nsine pe Hristos n mijlocul nostru si n mijlocul oamenilor care nu stiu de Hristos. Noi s artm ce nseamn omul care-L are pe Hristos, nu ce nseamn omul care nu stie de Hristos, omul care nu se gndeste la Hristos. n felul acesta, dac l aducem noi pe Domnul Hristos n mijlocul oamenilor, suntem hristofori, suntem purttori de Hristos. Poate c ar fi bine ca la spovedanie, unde cteodat unii nu au ce s spun n ceea ce priveste rutatea, s ne gndim s spunem ceva n ceea ce priveste buntatea. Nu cumva suntem si noi ca ucenicii aceia rvnitori pentru Domnul Hristos, dar fr dreapt judecat, care au zis: "Doamne, vrei s zicem s se pogoare foc din cer s-i mistuiasc?"? S ne gndim dac suntem asa cum vrea Domnul Iisus Hristos s fim: ca El, Care nu a venit s piard sufletele, ci ca s le mntuiasc, amin! DRAGOSTEA ESTE NSCUT DE NEPTIMIRE Mnstirea Brncoveanu 20 mai 1993 Am vorbit vinerea trecut despre "Ce nseamn s iubesti" si am spus c a iubi nseamn s-l cuprinzi n tine pe cel iubit, s-l faci al tu, s te raportezi la el asa cum te raportezi la tine nsuti; nseamn s te bucuri de el, s-i fii de ajutor, s mpli-nesti ceea ce-i lipseste, s-i oferi toate posibilittile de a se simti bine si totodat s te simti si tu bine lng el, s poti s-i fii de folos, s te bucuri din bucuria de a iubi. 8

Mai spuneam c o astfel de iubire este (dup cuvntul Sfntului Maxim Mrturisitorul) "nscut de neptimire", adic cine n-a ajuns la neptimire nu poate avea o astfel de iubire si nu poate avea nici fericirea pe care o d iubirea. Am mai mentionat din nvtturile Sfntului Apostol Pavel, cuvntul despre dragoste din Capitolul al XIII-lea din Epistola I-a ctre Corinteni si am vorbit despre chipurile de artare ale iubirii si despre chipurile prin care se cstig iubirea. Sunt, dac lum aminte la ele, 15 chipuri ale iubirii, 15 trepte care duc spre iubire. Cine nu a ajuns la neptimire, acela nu a ajuns la cele cte alctuiesc iubirea; are capacitatea de a iubi, dar iubeste la ntmplare: pe unul l iubeste si pe altul l urste, pe acelasi o dat l iubeste, o dat l urste, pe unul l iubeste mai mult, pe altul mai putin si se manifest altfel dect cel neptimi-tor, care are o revrsare a iubirii. Pentru a ajunge la iubirea din poezia "O, creste-mi iubirea", pe care v-am recitat-o vinerea tre-cut, trebuie s creasc n noi neptimirea. Este secet de iubire n lumea ntreag, este secet de iubire n viata noastr personal, este secet de iubire n viata noastr de obste, pentru c n-am ajuns s trecem de patimi. Este mult hrtuial, este mult zdroab n sufletele noastre, pentru c ne hrtuiesc si ne zdrobesc patimile. ntr-una din alctuirile de la sfintele slujbe se spune asa: "Marea vietii vznd-o nltndu-se de viforul ispitelor, la limanul Tu cel lin alergnd, strig ctre Tine: Scoate din stricciune viata mea, Multmilostive". Ne dm seama c patimile zdrobesc, c patimile aduc zbucium, ur, c patimile aduc ndeprtare. Patimile frmiteaz, distanteaz, resping, patimile marginalizeaz, desconsider, l socotesc pe altul nevrednic si de aceea viforul patimilor aduce nemultumire, neliniste. Unde vezi nemultumire, unde vezi neliniste, unde vezi zdroab, unde vezi zbucium, s stii c sunt prezente patimile, pentru c iubirea odihneste, iubirea lumineaz, iubirea ntreste, iubirea fericeste. Unde este iubirea, acolo este liniste, bucurie, pace, acolo sunt roadele Duhului; acolo nu poate avea loc nici ura, nici nemultumirea, nici mpotrivirea, nici desconsiderarea. Ar trebui s ne fie rusine ori de cte ori intervine n viata noastr ceva care aduce deprtare, care mpinge, care respinge, care ntoarce rutatea, care ntoarce ura n suflet, care aduce vrtej. Patimile sunt ca un vifor, patimile sunt ca o furtun, pa-timile sunt ca un vrtej, de aceea zicem: "Marea vietii vznd-o nltndu-se de viforul ispitelor". Iar iubirea este liman lin, liniste, este odihn sufleteasc. Ar trebui s ne fie rusine de cte ori n sufletul nostru se ivesc niste rutti care ne deprteaz de "omul de lng noi". De fapt, omul de lng noi este omul cel mai nsemnat. Nu trebuie s ne gndim la oameni de peste mri si tri (care ne sunt apropiati si ei), ci trebuie s-l avem n vedere pe omul de lng noi, pentru c Dumnezeu l-a pus lng noi. Cei care suntem aici, de pild, suntem pentru c vrea Dumnezeu s fim asa. Dumnezeu vrea s fim bucurosi unii de altii si s mplinim ceea ce lipseste. Asta face iubirea: mplineste, completeaz, adaug. Dac ai pe cineva apropiat, i treci cu vederea si defectele. Dac iubesti pe cineva, l iubesti cu scderile lui cu tot, cu patimi cu tot, cu rutti cu tot. Dac nu-l iubesti, nu-l iubesti nici cu calittile lui, nu-l iubesti nici cu virtutile lui. Sigur, fiecare dintre noi avem si virtuti, avem si scderi, dar iubirea acoper scderile si completeaz acolo unde este de completat si pune n evident acolo unde este ceva de pus n evident. Numai c pn acolo este departe! Este departe n ntelesul c trebuie s rezol-vm odat patimile, ruttile, scderile, insuficientele, s trecem peste toate si atunci vine iubirea, care e fericire. Domnul Hristos ne cere iubire si fat de vrjmasi ("Iubiti pe vrjmasii vostri" - Matei 5, 44) ca s avem nc o posibilitate de a fi fericiti, de a nmulti iubirea, si prin ea s se nmulteasc fericirea. Domnul Hristos spune s-i iubim pe vrjmasii nostri ca s fim fiii Tatlui nostru. Si ce spune despre Tatl nostru? C El trimite soarele peste cei buni si peste cei ri, c El trimite ploaia peste cei drepti si peste cei nedrepti (cf. Matei 5, 45). 9

Dac vrem s fim ca Tatl din ceruri, trebuie s trimitem si noi puterea iubitoare, ct o avem, peste tot, si s ne facem pro-bleme cnd nu putem cuprinde pe cineva n suflet, ci-l tinem la distant, l tinem afar si-l mpingem nc si mai departe. Trebuie s ne facem probleme c dac facem lucruri de felul acesta, nu semnm cu Tatl Cel din ceruri, Cel bun cu cei nemultumitori si ri, Cel gata s mplineasc lipsurile, Cel gata s ne ridice peste noi nsine. Domnul Hristos, cnd ne ndeamn s-i iubim pe vrjmasii nostri, spune: "Iubiti pe vrjmasii vostri, binecuvntati pe cei ce v blestem, faceti bine celor ce v fac ursc si rugati-v pentru cei ce v vatm si v prigonesc" (Matei 5, 44). Au fost oameni care au putut face lucrul acesta! Sfntul Apostol Pavel spune n ncheierea Epistolei ctre Corinteni, Capitolul al IV-lea: "Prigoniti, noi rbdm; huliti, noi mngiem; blestemati, noi binecuvntm". Cum au putut face lucrul acesta? Fiind n legtur cu Domnul Iisus Hristos. Noi zicem: "Marea vietii vznd-o nltndu-se de viforul ispitelor, la limanul Tu cel lin alerg strignd ctre Tine: Scoate din stricciune viata mea, Multmilostive" si mergem mai departe tot cu pcatele noastre, tot cu ruttile noastre, pentru c nu suntem hotrti pentru bine, pentru c facem rugciunea formal, pentru c legtura noastr cu Dumnezeu nu intr n existenta noastr. De fapt, nici nu avem o legtur, ci avem o angajare de sistem, adic o angajare formal, o angajare de tipic; cum zicea printele Serafim Popescu: "Toate merg dup tipic, numa-n suflet nu-i nimic". S ne cercetm si mai departe n legtur cu cele pe care le-am spus vinerea trecut si pe care le-am spus astzi, s vedem cum stm cu iubirea, si atunci stim cum stm cu fericirea, stim cum stm si cu neptimirea, stim cum stm si cu silinta de mai bine. S ne cercetm pe noi nsine unde suntem, ca s stim ce trebuie s facem pentru a fi unde trebuie s fim! Amin! FERICTI CEI CURATI CU INIMA Mnstirea Brncoveanu 2 iulie1993 Ne rugm adeseori cu cuvintele din Psalmul 50, printre care sunt si acestea: "Inim curat zideste ntru mine, Dumnezeule si duh drept nnoieste ntru cele dinluntru ale mele". Cuvintele acestea constituie o rugciune cnd ntr-adevr cerem ceva prin ele, si nu sunt cuvinte de rugciune, cnd le rostim ca pe o formul, fr s cerem ceva. Ca s fie ntr-adevr o rugciune, curtirea inimii trebuie s fie o preocupare de toat vremea a fiecruia dintre noi. Dac nu avem preocuparea aceasta, nu vom ajunge niciodat la o inim curat, iar dac suntem preocupati n toat vremea de curtirea inimii, vom avea fericirea pe care o spune Domnul Hristos n Predica de pe munte: "Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8). Prin inim se ntelege partea cea mai luntric a fiintei omenesti, nefiind vorba de inima de carne, ci de locul cel mai adnc al fiintei noastre. Cnd cerem de la Dumnezeu s ne dea "inim curat", dorim de fapt s se curteasc inima noastr, fiinta noastr, n deplintate si n adncime. "nvtati-v de la Mine - a zis Domnul Hristos - c sunt blnd si smerit cu inima, si veti avea odihn sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Sfntul Ioan Scrarul, referindu-se la acest cuvnt al Domnului Hristos, atrage atentia c Domnul Hristos a zis "nvtati-v de la Mine", deci nu de la lume, nu de la om si nu din carte, ci "de la Mine", de la lucrarea Mea cea din voi, "c sunt blnd si smerit cu inima, si veti avea odihn sufletelor voastre" de patimile care v rzboiesc. Ct vreme avem nemul-tumiri, ct vreme avem zbucium sufletesc, ct vreme avem ntinciuni ale gndurilor, inima noastr nc nu este curat. nc nu s-a mplinit rugciunea "Inim curat zideste ntru mine, Dumnezeule", nc 10

nu suntem n situatia de fi fericiti de nsusi Domnul nostru Iisus Hristos, nc nu avem n simtirea noastr constiinta legturii cu Dumnezeu. A-L vedea pe Dumnezeu nseamn a avea constiinta existentei lui Dumnezeu, a avea constiinta legturii cu Dumnezeu, a simti prezenta lui Dumnezeu n sufletul nostru si a simti prezenta lui Dumnezeu n jurul nostru, n natur, n oamenii cu care venim n legtur. Or, asa ceva se ntmpl numai cu aceia care au inim curat. Fiecare Sfnt Spovedanie are rostul de a ne curti prin eforturile pe care le facem de a ne recunoaste pcatele (si nu numai pcatele, ci si deficientele, greselile si tot ce tine de nega-tivul fiintei omenesti) si de a le ocoli. Rostul Sfintei Spovedanii este s ne curteasc de pcatele din trecut si s ne pregteasc pentru a fi curati n viitor. Or, lucrul acesta se ntmpl cu adevrat numai dac suntem cu destul seriozitate si dac ne silim s nu repetm cele pe care le-am fcut n viata noastr, iar dac se ntmpl s ajungem iarsi la ntinciuni, s cutm curtirea sufletului. Ca ajutor pentru curtirea inimii avem rugciunea si privegherea: "Privegheati si v rugati, ca s nu intrati n ispit" (Matei 26, 41). Privegherea are nteles de luare aminte, iar rugciunea are nteles de angajare n fata lui Dumnezeu ntr-o strdanie de a avea inim curat: "Inim curat zideste ntru mine, Dumnezeule" spunem noi n rugciune si, spunnd cuvntul acesta, avem ncredintarea c inima curat este un dar de la Dumnezeu. Ne nvrednicim de acest dar n msura n care ne rugm si ne silim, n msura n care avem priveghere, n msura n care cutm s nlturm din sufletul nostru orice chip al ruttii, orice chip al ntinrii. Dac, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusim s ajungem la aceasta, ajungem la liniste sufleteasc, ajungem la constiinta prezentei lui Dumnezeu n noi si n jurul nostru, n natur si n oameni, si atunci avem fericirea pe care ne spune Domnul Hristos c o au cei care au inim curat, care l vd pe Dumnezeu. Dumnezeu s ne ajute ca prin inima curat s avem conditia vederii Lui, amin. SUS S AVEM INIMILE Mnstirea Brncoveanu 9 iulie1993 Ne-am obisnuit asa de mult cu zicerile de la Sfnta Liturghie, nct de multe ori nu ne mai dm seama de importanta lor si mai ales de ndemnurile pe care le primim, nu numai pen-tru clipa n care ni se dau, ci pentru toat vremea vietii. De pild, la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Sus s avem inimile", iar noi rspundem: "Avem ctre Domnul". Binenteles, rspundem pentru clipa aceea, dar nu trebuie s rmnem cu gndurile noastre aici, pe pmnt, ci s le avem direct la Dumnezeu. "Sus s avem inimile", s avem mereu ndreptat la Dumnezeu simtirea, gndirea, puterea noastr simtitoare si gnditoare. Noi spunem "Avem ctre Domnul" si ne obligm cu aceasta s avem totdeauna inima ctre Domnul. Cel dinti lucru pe care l auzim dup ce rspundem noi c avem inima ctre Domnul este: "S multumim Domnului". Cine are inima ndreptat ctre Dumnezeu, trebuie s-I aduc multumire lui Dumnezeu. Cel dinti gnd pe care trebuie s-l avem cnd este vorba de Dumnezeu este gnd cinstitor, gnd multu-mitor. Cnd spunem c trebuie s multumim Domnului, spunem c ntr-adevr i multumim si aducem si un cuvnt ntemeiat pentru multumirea noastr, zicnd: "Cu vrednicie si cu dreptate este a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, Treimei celei de o fiint si nedesprtite". Prin urmare, avem inima ctre Domnul? Avem, pentru c zicem "Avem ctre Domnul". Dac avem inima sus, ctre Domnul, atunci aducem multumire ctre Domnul si spunem temeiul multumirii noastre. Zicem c facem aceasta pentru c asa se cuvine, c facem aceasta "Cu vrednicie si cu 11

dreptate" (aducem nchinare pentru c multumirea noastr este nchinare adevrat, nu nchinare formal) si continum: "este a ne nchi-na Tatlui, si Fiului si Sfntului Duh, Treimei celei de o fiint si nedesprtite". A avea inima sus nseamn a avea constiinta c n fata lui Dumnezeu trebuie s ne revrsm multumirea, cinstirea noastr, nchinarea noastr. Cum nu putem tri fr aer, asa nu putem tri fr Dumnezeu, asa nu putem tri fr a avea inima sus, asa nu putem tri cu adevrat fr a aduce nchinare lui Dumnezeu, "Treimei celei de o fiint si nedesprtite". Cred c ar fi cazul, cnd ne spovedim, s avem n vedere si aspecte de felul acesta: ct avem noi inima sus, ct avem noi inima ctre Dumnezeu, ct avem nchinare ctre Dumnezeu, ct suntem de angajati pentru a-I multumi lui Dumnezeu, pentru c este bine s avem n vedere si s facem toate lucrurile acestea mai ales noi, clugrii, care suntem undeva ntre cer si pmnt. Clugrii trebuie s fie mai presus de lumea aceasta, dac se poate sus, "deasupra lumilor, n locul minunilor". O mnstire trebuie s fie plasat undeva mai presus de lumea aceasta, pentru c dac o mnstire este din lumea aceasta, atunci n-are rost s existe! De ce s existe o mnstire, dac cei din ea triesc ca si ceilalti oameni, n-au inima sus, nu aduc dect nchinare formal sau numai la anumite soroace? Dac nu aduc o nchinare continu, atunci nu sunt mai presus de lumea aceasta! Or, noi nu suntem din lumea aceasta, pentru c Domnul Hristos a zis ctre ucenicii Si: "Voi nu sunteti din lume" (Ioan 15, 19). Dac despre noi se poate spune c suntem din lume, dac avem constiinta c suntem din lume, din lumea aceea pe care zicem c am prsit-o, atunci nseamn c nu suntem unde trebuie s fim si nu are rost s existm n felul acesta! Trebuie s facem totdeauna un efort de a ne depsi pe noi nsine si de a depsi conditia obisnuit a oamenilor ntru slujirea lui Dumnezeu, ca s avem inimile sus, ca s aducem multumire lui Dumnezeu, ca s aducem nchinare, avnd constiinta c asa trebuie, pentru c este "Cu vrednicie si cu dreptate a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, Treimei celei de o fiint si nedesprtite". S ne cercetm si n privinta unor aspecte de felul acesta, cnd ne spovedim. Dumnezeu s ne ajute! ORTODOCSI SI CATOLICI Mnstirea Brncoveanu 21 octombrie1997 Mi s-a ntmplat de multe ori s fiu ntrebat: "Ce deosebire este ntre ortodocsi si catolici?" Deosebirile sunt multe; aproape la fiecare punct de dogm si la fiecare practic exist o deosebire. De exemplu, catolicii nu tin postul obligatoriu. La noi postul este obligatoriu. Apoi, postul lor este usor, nu numai cu vegetale, ci si cu lactate, doar carnea fiind exclus n vremea postului. Slujbele lor sunt foarte scurte, ale noastre sunt lungi. Iat niste deosebiri din punct de vedere practic. Catolicii spun c Maica Domnului s-a nscut mai presus de fire, asa cum S-a nscut Domnul Hristos. Biserica noastr spune c singurul care S-a nscut mai presus de fire este Domnul Hristos. n ceea ce priveste harul sfintitor, ortodocsii spun c este o energie necreat, iar catolicii spun c harul este energie creat, c Dumnezeu a creat o energie pe care a pus-o ntre El si oameni si pe care a dat-o omului. N-am s m opresc la toate deosebirile care-mi vin acum n minte, ci am n vedere cele patru puncte florentine, cele patru deosebiri formulate la Sinodul de la Ferarra - Florenta, care s-a tinut ntre anii 1437-1439, unde s-a pus ntrebarea: "Ce cerem noi, catolicii, ortodocsilor care ar vrea s devin catolici?". Ce mrturisiri de credint trebuie s fac ortodocsii pentru a deveni catolici? Problema 12

aceasta s-a pus n ntelesul c se dorea si se insista ca Biserica s redevin una, ca nainte de desprtirea de la 1054. Ei au sperat c ortodocsii vor deveni catolici si prin aceasta se va reface unitatea Bisericii. De fapt, si nainte de 1054 au existat deosebiri. Prima deosebire ntre occidentali si rsriteni a fost n secolul al II-lea n legtur cu data Pastilor. Apoi s-a adugat "filioque", n 582... si multe altele. Cei de la Sinodul de la Ferarra au zis asa: "Cineva, ortodox fiind, dac vrea s devin catolic, trebuie s-l mrturi-seasc pe Papa drept cap vzut al Bisericii". Biserica este repre-zentat de episcopul Romei, de Papa. De fapt, titlul acesta de "Pap" l folosesc si ortodocsii, de pild "Pap al Alexandriei" (Patriarhul Alexandriei se numeste Pap al Alexandriei). Nu conteaz att termenul, ci ceea ce se crede despre Papa de la Roma. Papa de la Roma este considerat drept urmasul direct al Sfntului Apostol Petru. Catolicii sustin c Sfntul Apostol Petru a avut o situatie special ntre apostoli, c a fost pus de Domnul Hristos peste toti ceilalti apostoli, deci cine i urmeaz n Scaunul episcopal lui Petru nu este un episcop de rnd, ci este mai mare peste toti episcopii. Nu este vorba de "Primus inter pares", de primul ntre egali, ci de unul mai mare dect toti ceilalti, care sunt sub stpnirea lui. Al doilea punct elaborat la Florenta a fost purcederea Duhului Sfnt, "filioque". Catolicii sustin c Duhul Sfnt nu-Si are originea numai n Tatl, ci si n Fiul, adic Tatl si Fiul l purced pe Duhul Sfnt. n Sfnta Evanghelie de la Ioan avem cuvntul "Care de la Tatl purcede" (Ioan 15, 26) referitor la Duhul Sfnt, iar Sinodul de la Niceea a consfintit acest adevr, c Duhul Sfnt purcede numai de la Tatl. Nu s-a explicat nici atunci, nici de atunci ncoace, care este deosebirea ntre "nastere" si "purcedere". Biserica noastr zice c Fiul e nscut de Tatl, si c Duhul Sfnt purcede de la Tatl. Unii zic c purcederea este ceva continuu... n sfrsit, Biserica nu a venit cu nici o explicatie, dar are formulat adevrul c Duhul Sfnt purcede de la Tatl, iar catolicii au introdus c si de la Fiul, care n latin se zice "filioque". Al treilea punct este existenta unui loc intermediar ntre rai si iad, adic a purgatoriului. Purgo, purgare, n limba latin, nseamn "a curti"; "purgatoriu" nseamn "loc curtitor". Noi nu credem n existenta purgatoriului, dar credem n posibilitatea de a se trece sufletele de la iad la rai prin interventia Bisericii (nu prin ispsire) pn la cea de-a doua venire a Domnul nostru Iisus Hristos. Catolicii cred ntr-o ispsire, adic te duci n iad, faci stagiul de ispsire, te chinui acolo, iar dup ce ti-ai pltit pcatele, te primeste Dumnezeu n rai, pentru c esti curtit. Este o conceptie diferit. Nu-i vorba numai de un loc diferit, ci si de o conceptie diferit. Dup credinta noastr ortodox, cei condamnati la iad sunt condamnati pentru totdeauna, dar noi credem n posibilitatea de interventie a Bisericii; nu n ntelesul c sufletul s-a chinuit acolo ca s-si ispseasc pcatele, ci n ntelesul c cel care a ajuns n iad - de acolo nu mai iese cu puterile lui, nu iese cnd i se mplineste stagiul de iesire, ci iese cnd l primeste Dumnezeu pentru rugciunile Bisericii si pentru milosteniile care se fac pentru sufletul lui. Aceasta este concep-tia noastr, a ortodocsilor. Deci noi nu credem n purgatoriu, ci n posibilitatea de a se trece de la iad la rai. Domnul Hristos a spus n pilda cu sracul Lazr si cu bogatul nemilostiv c "ntre noi si voi s-a ntrit prpastie mare, ca cei care voiesc s treac de aici la voi s nu poat, nici cei de acolo s treac la noi" (Luca 16, 26). nseamn c nu este posibil prin puterile omului, dar credem c este posibil prin rugciuni, pentru c Dumnezeu este mpli-nitorul rugciunilor. Al patrulea punct de la Ferarra - Florenta este azima ca element pentru svrsirea Sfintei mprtsanii. Catolicii si protestantii folosesc azim; ortodocsii folosesc pine dospit. Mai folosesc pine dospit greco-catolicii si catolicii care fac liturghie n rit bizantin. Este o ncurctur si cu treaba aceasta, adic se poate si asa, si asa... Socoteli omenesti, Dumnezeu stie pn la urm cum va fi si ce va fi! 13

Ceea ce trebuie noi s retinem sunt cele patru puncte florentine:

Papa drept cap al Bisericii, dogm catolic neacceptat de ortodocsi; Filioque, adic Duhul Sfnt purcede si de la Fiul, dogm catolic neacceptat de ortodocsi; Existenta purgatoriului, dogm catolic neacceptat de ortodocsi; n secolul al VI-lea, cnd a aprut lmurit chestiunea purgatoriului, si sfinti pe care-i pomenim noi (Sfntul Grigore Dialogul, Sfntul Grigore cel Mare) erau de conceptia aceasta, c exist purgatoriu. Deci nu este o inventie trzie, ci o conceptie de pe vremea cnd Biserica nu era desprtit. Biserica a existat cu conceptia aceasta pn la 1054 si nu s-a desprtit. Nu aceasta a fcut s se despart Biserica. n orice caz, conceptia aceasta este n Catolicism si nu exist n Ortodoxie. Azima ca element folosit la Sfnta mprtsire; eu personal nu stiu de cnd a nceput s se foloseasc azim, ns Sfntul Ioan Gur de Aur, n secolul al IV-lea, spune c se folosea pine dospit.

M-a ntrebat un polonez: "Printe, sunt deosebiri mari ntre ortodocsi si catolici?" Si i-am rspuns: "Nu sunt deosebiri mari, dar catolicii si ortodocsii sunt organizati pe deosebiri". Dac esti organizat pe deosebiri, atunci deosebirile devin mari. De exemplu, dac un preot greco-catolic nu are voie s slujeasc n rit latin, pentru c este cstorit, deja este o deosebire mare, pentru c greco-catolicii sunt cstoriti, iar romano-catolicii necstoriti! Se resping, desi sunt n snul aceleiasi Biserici. Sau, tot asa, n Biserica Catolic se face Liturghia si cu azim, si cu pine dospit (la cei care fac liturghia n rit bizantin). De exemplu, clugrii de la Chevetogne fac liturghia si n rit latin si n rit bizantin, iar la ritul bizantin folosesc pine dospit. Noi zicem c unde se foloseste pine nedospit nu se face prefa-cerea, iar ei zic c se face prefacerea si acolo. Sunt niste lucruri omenesti, pe care le discut oamenii, noi nu stim cum le rezolv Dumnezeu. Se mai pune totusi o problem, important n special n partea aceasta de tar: sunt valabile Tainele catolicilor, sau numai cele ale ortodcsilor sunt valabile? Dac cineva botezat la catolici trece la ortodocsi, i se recunoaste botezul sau nu i se recunoaste? Sau dac cineva hirotonit la catolici trece la ortodocsi, i se recunoaste sau nu hirotonia? Sunt dou modalitti de a rezolva aceast chestiune: la Sfntul Munte, unde sunt radicalisti, le administreaz toate Tainele. V aduceti aminte c aici, la mnstire, a fost printele Placide Deseille, un catolic care a trecut la ortodocsi la Sfntul Munte, mpreun cu ctiva clugri din mnstirea pe care a nfiintat-o n Franta. Ce au fcut printii de la Sfntul Munte? Le-au recunoscut numai exorcismele, adic nu i-au mai ntrebat: "Te lepezi de Satana si de toti ngerii lui si de toat trufia lui?", pe celelalte le-au fcut din nou, ca s fie siguri. Aici, n Ardeal, n 1948, cnd greco-catolicii au trecut (cam fortat!) la ortodoxie, nu li s-a cerut din partea Bisericii Ortodoxe absolut nimic (doar o adeziune, s spun c sunt ortodocsi, atta tot). Li sau recunoscut toate. Preotilor li s-a recunoscut Preotia, celor cununati, Cununia, celor botezati, Botezul, Mirungerea, absolut toate. Desi Hirotonia ar putea fi cu semnul ntrebrii. De ce? Pentru c la catolici se hirotonesc mai multi deodat. La noi, n Ortodoxie, un singur candidat poate fi hirotonit la liturghie. La catolici pot fi hirotoniti 20 - 30 deodat. Cum se realizeaz aceasta? Episcopul pune mna pe capul primului candidat, dup aceea preotii, n legtur cu mna episcopului, pun si ei minile peste ceilalti, ct trebuie s cuprin-d. S-ar putea pune ntrebarea, dac cineva vrea s scormone: "Bine, n cazul acesta este sau nu valid hirotonia?" Or, proble-ma aceasta nu s-a mai pus. Esti preot la catolici? esti preot si la ortodocsi! Cnd a nceput Biserica Greco-Catolic aici, n Ardeal, Atanasie Anghel, care era mitropolit al Ardealului la Alba Iulia, a fost re-hirotonit, adic i s-a administrat si hirotonia de diacon, si cea de preot, si cea de episcop. Asa erau vederile atunci. Acum nu mai sunt vederile acestea, asa c, prin iconomie, Biserica poate spune dac este sau nu valid un lucru fcut n Biserica Catolic. Deci dac ne ntlnim cu un preot catolic, l considerm sau nu cu succesiune apostolic, cu hirotonie valid? Aceasta ne-o spune Biserica! Asa si n relatiile personale, putem s-l recunoastem cu succesiune apostolic, pentru c exist o legtur de la apostoli pn la ultimul hirotonit. 14

Se pot recunoaste si altele, depinde de Biseric ce anume spune despre problemele acestea. Cred c e bine s se stie lucrurile acestea, mai ales n partea aceasta de tar, unde si acum se pun probleme serioase n legtur cu greco-catolicii, ale cror pretentii n-au nici o ratiune de a exista. Grecocatolicii sunt un fel de dou feluri, care vor s existe pentru c au mai existat, fr s aib vreun temei, vreo ratiune de existent a lor. Acestea am vrut s vi le spun astzi, n aceast zi de pomenire a unor sfinti care au luptat pentru Ortodoxie. V-as ruga s retineti lucrurile acestea, pentru c s-ar putea s v ntrebe cineva: "Printe, dar cum e cu catolicii, ce e cu catolicii, de ce nu putem fi si noi catolici, ce, catolicii nu se mntuiesc, numai ortodocsii se mntuiesc?" Dac se mntuiesc sau nu, este o chestiune la care rspundem cam cu greu, pentru c numai Dumnezeu stie cine se mntuieste. Biserica a fost ntotdeauna exclusivist si a zis c numai membrii ei se mntuiesc, asa c s-ar putea spune de ctre catolici c numai ei se mntuiesc, de ctre ortodocsi c numai ei, pn la urm numai Dumnezeu stie cine se mntuieste si cine nu. S MULTUMIM DOMNULUI Mnstirea Brncoveanu 26 noiembrie1994 Voi vorbi astzi cteva cuvinte n legtur cu ndemnul de la Sfnta Liturghie "S multumim Domnului!" si cu rspunsul "Cu vrednicie si cu dreptate este a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, Treimei celei de o fiint si nedesprtite", pentru a strui putin cu gndul asupra datoriei noastre de a-I multumi lui Dumnezeu si de a-I sluji lui Dumnezeu. De cele mai multe ori, credinciosii nostri cer ceva de la Dumnezeu. Cerem de la Dumnezeu s ne miluiasc, s ne mntuiasc... numai c ar trebui s-I mai si multumim lui Dumnezeu si s-I aducem si laud; noi facem si aceasta, dar nu cu ndestulare. Cred c nici unul dintre noi nu este att de angajat n lauda lui Dumnezeu si n multumirea ctre Dumnezeu, nct acestea s fie mai mari si mai adnci dect rugciunea de cerere. La Sfnta Liturghie zicem: "Pe Tine Te ludm, pe Tine Te binecuvntm, Tie ti multumim, Doamne, si ne rugm Tie, Dumnezeului nostru", dar zicem numai atunci! Ar trebui ca toat viata noastr s fie o mplinire a cuvntului "Pe Tine Te ludm...", si ar trebui ca toat viata noastr s fie o nchinare adus lui Dumnezeu, asa cum rspundem la cuvintele "S mul-tumim Domnului", zicnd: "Cu vrednicie si cu dreptate este a ne nchina...". Multumirea noastr trebuie s fie continu si dorit din constiinta c asa se cuvine, c asa trebuie. Domnul Hristos a spus c "Fiul Omului n-a venit s I se slujeasc, ci ca s slujeasc El si s-Si dea sufletul rscumprare pentru multi" (Matei 20, 28). Nu exist o porunc a lui Dumnezeu care s ne angajeze la slujire, ci este o ndatorire a noastr, noi vrem s-I slujim. De ce vrem s-I slujim? Pentru c asa este "cu vrednicie si cu dreptate", pentru c asa trebuie, pentru c nu se poate altfel. Cineva care crede cu adevrat n Dumnezeu, nu poate s stea n fata lui Dumnezeu fr s-I aduc mrire, fr s-I aduc road, multumire, fr s se simt ndatorat cu slujirea, att n vremea sfintelor slujbe, ct si n cealalt vreme a vietii. Trebuie s ne simtim ndatorati chiar si cu slujirea omului de lng noi, pentru c Dumnezeu a pus omul de lng noi ca s-i facem bine, s-l ajutm, s-I slujim lui Dumnezeu prin el. Cred c ati citit din Sfnta Evanghelie cuvntul spus de Domnul Hristos: " Nu v bucurati de aceasta, c duhurile vi se pleac, ci v bucurati c numele voastre sunt scrise n ceruri" (Luca 10, 20). Poate ar fi bine s m opresc asupra acestui cuvnt, pentru c este foarte important. 15

Este important n ntelesul c si noi trebuie s dorim a fi scrisi n cartea cea din ceruri, n gndurile Mntuitorului. n cartea proorocului Isaia este scris c Dumnezeu a zis: "Te-am nsemnat n palmele Mele" (Isaia 49, 16) (este vorba de Ierusalim). Ce nseamn s ai ceva scris n palm? S vezi mereu ce este scris. De cte ori vezi minile, vezi si ce este scris n palm. Binenteles, este un fel de a vorbi, pentru c desi vorbim de minile lui Dumnezeu ("Minile Tale m-au fcut si m-au zidit" Ps. 118, 73), Dumnezeu nu trebuie gndit ca avnd mini, ca avnd picioare s.a.m.d. Numai Domnul Hristos, Care este Fiul lui Dumnezeu ntrupat, este cu fire omeneasc si are trup omenesc, binenteles, transfigurat, mai presus de lumea aceasta. El poate s aib ceva scris n palme. Si, de fapt, chiar are: semnul cuielor! Acesta este semnul iubirii lui Dumnezeu. De cte ori priveste Domnul Hristos prin firea Sa omeneasc la firea Sa omeneasc, la minile Sale, vede si semnul cuielor, semnul pe care voia s-l vad Sfntul Apostol Toma. Cnd Domnul Hristos vede semnul cuielor, vede semnul iubirii, pentru c Fiul lui Dumnezeu S-a jertfit din iubire pentru noi, pentru ca numele noastre s fie scrise n ceruri. Dar stim noi cnd anume vor fi scrise numele noastre n ceruri? Atunci cnd vor fi scrise mai nti n cerul smereniei, dup cum afirm Sfntul Ioan Scrarul. Mai nti s fim smeriti, si-atunci sigur suntem scrisi n ceruri. Nu numai pe cer, ci si n cer. Sfnta Tereza de Lisieux era bucuroas c vedea cumva c pe cer este litera T scris cu stele, si zicea c e numele ei scris acolo. Dac suntem smeriti, i facem locas lui Dumnezeu n sufletul nostru. Sufletul nostru devine cer al lui Dumnezeu, iar numele nostru, dac-L avem pe Dumnezeu n noi, este scris n cerul smereniei. n sfrsit, m-am mai gndit la ceva: astzi pomenim un sfnt cu numele Nikon, care are supranumele "Pociti-v". De ce i s-a dat numele acesta, de "Pociti-v"? Pentru c era un propovduitor al pocintei. El le spunea mereu oamenilor s se pociasc, n ntelesul de a prsi pcatul, pentru c acesta este sensul pocintei, si de a face road vrednic de pocint, de a face ct mai mult bine, ca s se astupe relele. Pocinta trebuie fcut cu fata spre viitor si trebuie fcut cu ndejde si cu bucurie. Dac ne ndreptm mintea spre Dumnezeu si stim ct este de bun Dumnezeu, nu putem s ne ndoim de buntatea Lui. Oricte pcate ar fi fcut cineva, stie c pn la urm mila lui Dumnezeu este mai mare dect pcatele lui, stie c Dumnezeu ne primeste pe toti dac ne schimbm viata. "Asa si n cer va fi mai mult bucurie pentru un pctos care se pocieste, dect pentru nouzeci si nou de drepti, care n-au nevoie de pocint" (Luca 15, 7) se spune n Sfnta Evanghelie, n legtur cu oaia cea pierdut. Numai c pentru a ajunge la aceasta trebuie s ne schimbm viata. Ne schimbm viata spre bine - e ndejde de bine. Rmnem mai departe n rele, se ltesc relele si nu putem avea nici mcar liniste sufleteasc, iar despre bucuria celor care au constiinta c numele lor sunt scrise n ceruri, nici nu poate fi vorba. Trebuie s lum aminte nti s ne angajm n slujirea Domnului si n slujirea omului, pentru c este "Cu vrednicie si cu dreptate a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh"; s dorim si s cutm ca numele nostru s fie scris n cerul smereniei, ca s poat fi scris n ceruri si, n sfrsit, s facem binele, ca semn al pocintei. S avem ndejde la mila lui Dumnezeu si pocinta noastr s fie cu bucurie si cu fata spre viitor. Amin! PSALMUL 22 Mnstirea Brncoveanu 2 octombrie1992 Astzi v aduc n atentie un psalm, anume Psalmul 22. 16

Este psalmul cel mai plin de ncredere, cel mai plin de nltare, este psalmul bucuriei, al optimismului. Psalmistul si exprim bucuria de a-L avea pe Dumnezeu aproape, si zice: "Domnul este pstorul meu si nimic nu-mi lipseste". l compar pe Dumnezeu cu un pstor de oi, cu un cioban, si spune, plin de ncredere, c "Domnul este pstorul meu" si, pentru c este pstorul meu, "nimic numi lipseste". Face apoi o comparatie ntre oile pstorite de un pstor bun si ncrederea, bucuria pe care o d Dumnezeu celui care-I slujeste: "La psuni bune m slsluieste si m povtuieste la ape line". Psunea si apa sunt dou lucruri de cpetenie pe care le urmreste pstorul pentru oile sale. Comparativ vorbind, Dumnezeu ne d toate cele de trebuint, exprimate n psalmul acesta prin psunea cea bun si prin apa limpede. "Sufletul mi-l ntreste pentru numele Su si pe crrile drepttii m povtuieste". Psalmistul vorbeste acum despre el, despre unul care are suflet si care este mai presus dect oile cele necuvnttoare; "sufletul mi-l povtuieste, mi-l ntreste", adic Dumnezeu se preocup nu numai de cele trebuitoare pentru viata fizic, ci se preocup si de cele necesare vietii sufletesti, pentru c omul este fiint cu suflet si are trebuinte mai presus de ale celor necuvnttoare. Siguranta c Dumnezeu este cu noi si c ne druieste toate cele de trebuint este dus pn la aceea c se nimiceste orice temere: "De-as umbla pe valea umbrei mortii (de-as fi pndit de moarte), de rele nu m-as teme, cci Tu cu mine esti". ncredin-tarea prezentei lui Dumnezeu ne face hotrti mpotriva tuturor celor negative si, orice s-ar ntmpla, chiar de-am fi pnditi de moarte, avnd ncredintarea si fiind ptrunsi de adevrul c Dumnezeu este cu noi, n-avem nici un fel de team. "Toiagul Tu si varga Ta, acestea sunt mngierea mea". n cuvintele acestea, Psalmistul vrea s spun c Dumnezeu, n grija Sa pentru mntuirea noastr, pentru binele nostru, ne poate trimite si necazuri, dar si n cazul cnd am avea necazuri, avem totusi mngiere din constiinta c necazurile ne vin ca din mna lui Dumnezeu, pentru folosul nostru. "Tu-mi gtesti mas naintea vrjmasilor mei. Cu untdelemn ungi capul meu si cupa mi-e plin ras". n aceste cuvinte arat belsugul bunttilor lui Dumnezeu revrsate peste cei credinciosi, chiar n fata unor lucruri care ar inspira teama, chiar n fata vrjmasilor. n fata vrjmasilor avem belsug. Ne gteste Dumnezeu mas naintea vrjmasilor: "Tu-mi gtesti mas naintea vrjmasilor mei. Cu untdelemn ungi capul meu", adic mi dai si cele care nu sunt de absolut trebuint, mi dai mai mult de ct as cere, de ct mi-ar trebui. "Cu untdelemn ungi capul meu" - cu untdelemnul cunostintei, "si cupa e plin ras", adic nu exist nici un fel de lips n legtura aceasta cu Dumnezeu, n belsugul pe care l d Dumnezeu. "Mila Ta, Doamne, s m nsoteasc n toate zilele vietii mele, ca s locuiesc zile multe n casa Domnului Dumnezeului meu". Este o rugciune ctre Dumnezeu cel milostiv, Care ne cuprinde cu mila Sa, si avem ncredintarea c Dumnezeu ne nsoteste n toate zilele vietii noastre: "Mila Ta, Doamne, s m nsoteasc n toate zilele vietii mele, ca s locuiesc zile multe n casa Domnului Dumnezeului meu". Este cel mai senin psalm, un psalm al bucuriei, un psalm al ncrederii, al ncredintrii. Noi repetm niste gnduri ale altora si nu ajungem s le simtim pentru noi nsine, pentru viata noastr. Umblm dup cantitate si nu suntem atenti la calitate. n Filocalia, vol. IV, se spune, c ucenicul l-a ntrebat pe avva Filimon de ce citeste mai ales din Psaltire? Cuviosul Filimon a zis: "Frate, atta bucurie am n sufletul meu din cuvintele psalmilor, ca si cum eu nsumi i-as fi fcut". 17

S ne ajute bunul Dumnezeu s avem si noi constiinta c Psalmul 22 este psalmul nostru, psalmul pe care noi nsine l-am fcut, psalmul n care ne revrsm cel mai bine, n care ne ar-tm cel mai bine ncredintarea prezentei lui Dumnezeu n viata noastr, n care ne artm cel mai bine bucuria de prezenta lui Dumnezeu, n care se manifest cel mai mult si cel mai bine multumirea si mplinirea sufletului nostru. naintea bunului Dumnezeu s ne facem mai buni, pentru c buntatea cea mai mult se realizeaz n linistea sufletului. n linistea sufletului se realizeaz bucuria, se realizeaz constiinta prezentei lui Dumnezeu. Si unde este Dumnezeu cu darul Su, acolo nici un lucru nu este greu. Amin! PSALMUL 102 Mnstirea Brncoveanu 9 octombrie 1992 ntre cei 150 de psalmi, doi mi sunt cei mai apropiati: Psalmul 22 si Psalmul 102. Sunt psalmii bucuriei, psalmii revr-srii sufletesti de multumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Am putea zice, ca odinioar avva Filimon: "Psalmii a-cestia, parc eu i-am fcut". Vom lua astzi n considerare cteva versete desprinse din Psalmul 102, n care se arat buntatea lui Dumnezeu fat de fiecare dintre noi. Vorbind cu Dumnezeu, ne gndim la buntatea lui Dumnezeu si spunem c "Pe ct e de sus cerul deasupra pmn-tului, att de mare este buntatea Lui spre cei ce se tem de Dnsul". Nimeni nu stie ce distant este ntre cer si pmnt. Nimeni nu stie unde este cerul. "Toti stim c este cer, dar nu stim ce este", zice Sfntul Petru Damaschin; Ilie Miniat spune, vorbind despre rai: "O, raiule, noi putem s te dobndim, dar nu putem s te ntelegem". n orice caz, ntre cer si pmnt este o distant foarte mare. Numai n msura n care ne apropiem de cer ne dm seama ce este cerul. Dac cerul este locul lui Dumnezeu, atunci inima omului este cerul. Prin urmare, cnd ne gndim la buntatea lui Dumnezeu cea mai presus de cunostinta noastr, ne gndim la ceva nemrginit, ne gndim c "Pe ct de mare este mrirea Ta pe att de mare este si mila Ta". Stim c mrirea lui Dumnezeu, ca si mila lui Dumnezeu, este nemrginit si c ne putem ncrede n mila lui Dumnezeu. Sfntul Isaac Sirul zice c "pca-tele noastre fat de mila lui Dumnezeu sunt ca un pumn de nisip fat de un suvoi mbelsugat care mprstie nisipul". Prin urmare, trebuie s fim ncredintati c Dumnezeu este bun, s avem ncredere n buntatea lui Dumnezeu, dar nu ca s pctuim, ci ca s stim c Dumnezeu ne iart. Dac Sfntul Evanghelist Luca s-ar fi gndit c pilda cu fiul risipitor, care este o mrturie despre buntatea lui Dumnezeu, i-ar putea duce pe unii s pctuiasc, nu ne-ar fi lsat aceast pild. Nu ne este team c dac credem n buntatea lui Dumnezeu se nmultesc pcatele, pentru c omul care are dreapt judecat n-are de ce s nmulteasc pcatele. Trebuie s fim ncredintati c buntatea lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu si mila lui Dumnezeu sunt nemrginite. Apoi, vorbind mai departe despre cele ale lui Dumnezeu, zicem: "Pe ct este de departe rsritul de apus, att a deprtat de la noi frdelegile noastre". Putem s fim ncredintati nu numai c Dumnezeu este bun, ci putem s fim ncredintati c este bun cu noi nsine. Ne ridic mai presus de noi, ne duce acolo unde este El, ni Se druieste nou. Acesta este un lucru extraordinar! Mai departe zicem: "Cum miluieste un tat pe copiii si, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dnsul". Nu a gsit Psalmistul o comparatie mai potrivit pentru a arta legtura lui Dumnezeu cu noi, dect legtura dintre un tat si un fiu al su. Proorocul Isaia, vorbind ca din partea lui 18

Dumnezeu, zice c Dumnezeu a spus: "Oare va uita mama pe copiii si?" si spunnd apoi c nu va uita mama pe copiii si, adaug: "Dup cum mama si mngie pe fiul ei si Eu v voi mngia pe voi, si voi veti fi mngiati n Ierusalim" (Isaia 66, 13). Dac vrem s exprimm legtura ntre Dumnezeu si om, trebuie s pornim de la faptul c Dumnezeu este Tatl nostru si s ne gndim la Domnul Hristos, Care ne-a lsat o rugciune pe care noi o spunem fr s o gndim destul: "Tatl nostru Care esti n ceruri" - avem Tat n cer! Avem si mam n cer, tot pe Dumnezeu, avem si frate n cer, tot pe Dumnezeu. Dumnezeu este tot ce-i bun si frumos fat de noi. Domnul Hristos a spus c "Dac un fiu i va cere tatlui su pine, oare piatr i va da? Si dac-i va cere peste, oare sarpe i va da? Si dac-i va cere un ou, oare scorpie-i va da?". Si spune Domnul Hristos: "Dac voi, ri fiind (n calitatea de tat, fiind ri ca oameni), stiti s dati fiilor vostri daruri bune, cu att mai mult Tatl vostru Cel din ceruri" (Luca 11, 13). Eu nu stiu cum oamenii cred att de mult n ceea ce spune Sfnta Evanghelie si Sfnta Scriptur despre pedepsele vesnice, cum le este fric de iad, de pedeaps si de mnia lui Dumnezeu, si nu cred n buntatea lui Dumnezeu. Nu zic s nu credem n ceea ce se spune n Sfnta Scriptur, n toate privintele, dar s nu uitm de buntatea lui Dumnezeu. Stiind noi despre buntatea lui Dumnezeu, s avem bucuria c suntem cuprinsi n buntatea Lui. Iat de ce mi plac mie acesti psalmi, dintre care pe unul l spunem n fiecare zi, la utrenie si, cu toate acestea, suntem asa de nebgtori de seam fat de el. Sfntul Isaac Sirul zice: "Cine nu se uimeste de Dumnezeu, nc nu-L cunoaste pe Dumnezeu". Dac am cunoaste mai mult buntatea lui Dumnezeu si am ntelege-o si am simti-o, ne-am uimi de buntatea lui Dumnezeu si nu ne-am mai mprstia cu lucrurile lumii acesteia, cu attea rele, cu attea desertciuni si chiar cu attea spurcciuni. S ne ajute bunul Dumnezeu s ne ncredintm de tot ce-i sfnt, frumos, bun si nlttor, s ne ajute Dumnezeu s ne ncre-dintm si de mijlocirile Maicii Preacurate, de buntatea Maicii Preacurate, pentru c se spune c "tot ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugciunea". Dac avem ncredintarea aceasta, n-avem de ce s ne mai temem: nici de moarte, nici de boal, nici de iad, nici de pedepse, de nimic, pentru c un tat nu poate s fac altceva dect s miluiasc pe fiii si, mai ales atunci cnd are la ndemn si mijlocirile unei mame bune, ale Maicii Preacurate, si ale tuturor sfintilor. Dumnezeu s ne ajute! INTRAREA N BISERIC A MAICII DOMNULUI Mnstirea Brncoveanu 21 noiembrie1997 La slujba Sfntului Maslu este o alctuire, o rugciune c-tre Maica Domnului, cu urmtorul cuprins: "Pe tine, preacuratul palat al mpratului ceresc, ceea ce esti multludat, te rog, curteste-mi mintea mea cea ntunecat cu tot felul de pcate si o f locas nfrumusetat al dumnezeiestii Treimi, ca s laud si s mresc puterea ta si mila ta cea nemsurat, fiind mntuit eu, netrebnicul robul tu". Aceast rugciune ne pune n atentie mretia Maicii Domnului. O numim pe Maica Domnului "palat preacurat al mpratului ceresc"; o numim pe Maica Domnului "multludat". Dorim ca prin mijlocirea Maicii Domnului s fie curtit mintea noastr "de tot felul de pcate", dorim s fie fcut mintea noastr "locas nfrumusetat al dumnezeiestii Treimi". Cerem aceasta "ca s laud si s mresc puterea ta si mila ta cea nemsurat". Avem n vedere mretii ale Maicii Domnului pe care ni le pune 19

n atentie Sfnta noastr Biseric, dar pe care noi nu le putem ntelege si nu le putem pretui la msura lor, pentru c nu avem conditiile ca s stm cu admiratie n fata Maicii Domnului. O stim pe Maica Domnului "palat al mpratului ceresc", o stim "multludat", o stim mijlocitoare, nfrumusettoare de suflet, stim c are putere si mil, stim c are mrire, stim c toate acestea trebuie luate n seam. Pentru toate acestea trebuie s-i aducem laud Maicii Domnului, dar nu putem face aceasta, pentru c lucrurile lui Dumnezeu nu pot fi ntelese numai din puterea omului. Maica Domnului este Maica Dumnezeului nostru, este cea aleas de Dumnezeu ca prin ea s vin n lumea aceasta Fiul Su. Este cea care L-a purtat n pntecele su pe Mntuitorul lumii, este cea care L-a nscut pe Cel ce este om adevrat si Dumnezeu adevrat. Maica Domnului este mama Mntuitorului nostru si atunci este multludat; nu este nimeni n lumea aceasta ca Maica Domnului, nimeni nu are msurile Maicii Domnului. Iar msurile Maicii Domnului sunt mari, pentru c ea este n legtur cu Treimea cea dumnezeiasc, cu puterea care a umbrit-o, cu Duhul Sfnt care S-a pogort peste ea, cu Fiul ei si Dumnezeul nostru pe care L-a nscut. Maica Domnului este locas al Preasfintei Treimi. Este mrirea a toat lumea, care din oameni a rsrit si pe Cuvntul L-a nscut. Este "mai nalt dect cerurile si mai curat dect strlucirile soarelui". Este "mai cinstit dect heruvimii si mai mrit, fr de asemnare, dect serafimii", fiindc este Maica Dumnezeului nostru. Pe toate acestea noi le spunem cu cuvntul. Am vrea s le ntelegem cu gndul si s le trim cu simtirea, dar din puterea noastr nu putem face aceasta dect la msurile noastre, si atunci cerem de la Maica Domnului ajutor s ntelegem si s ludm mrirea ei, puterea ei, mila ei. Ar trebui s avem mereu astfel de gnduri mcar la srbtorile Maicii Domnului, cinci fiind acestea: Nasterea Maicii Domnului n 8 septembrie, Intrarea n Biseric a Maicii Domnului, n 21 noiembrie, Soborul Maicii Domnului, n 26 decembrie, Bunavestire, n 25 martie, si Adormirea Maicii Domnului, n 15 august. Dar noi ne ntlnim cu Maica Domnului si n alte zile la slujbele noastre, cnd zicem: "Spi-mntatu-s-au toate de dumnezeiasc mrirea ta, c tu, Fecioar neispitit de nunt, ai avut n pntece pe Dumnezeu Cel peste toate si ai nscut Fiu pe Cel fr de ani, pe Cel ce druieste pace tuturor celor ce te laud pe tine". Ne gndim la Maica Domnului n timpul sfintelor slujbe, cnd auzim: "Pe preasfnta, curata, preabinecuvntata, mrita, Stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii s o pomenim". Ne gndim la Maica Domnului cnd auzim la sfintele slujbe: "Pe Nsctoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, ntru cntri cinstindu-o, s o mrim". Ne gndim la Maica Domnului cnd ni se spune: "Pe tine, preacuratul palat al mpratului ceresc, ceea ce esti multludat". Ne gndim la Maica Domnului cnd se spun cuvintele: "De tine se bucur, ceea ce esti plin de dar, toat fptura, soborul ngeresc si neamul omenesc; ceea ce esti biseric sfintit si rai cuvnttor, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a ntrupat si prunc S-a fcut Cel ce este mai nainte de veci. C bratul tu - scaun l-a fcut si pntecele tu mai desftat dect cerurile l-a lucrat. De tine se bucur, ceea ce esti plin de har, toat fptura, mrire tie!". Ne gndim la Maica Domnului ca la ceea ce este mai presus de minte si de cuvnt, cci ni se spune: "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvnt, care ai nscut negrit sub ani pe Cel fr de ani, credinciosii, te mrim". Astzi, la srbtoarea aceasta, ne gndim la legtura Maicii Domnului cu Templul din Ierusalim. Templul din Ierusalim era un locas sfnt, ceea ce aveau evreii mai de cpetenie, mai nalt, mai deosebit, un fel de cer pe pmnt, un fel de loc n care se uneste cerul cu pmntul. Dorinta evreilor era ca fiecare s ajung la Templul din Ierusalim. Acolo, dup Traditia Bisericii, preasfnta Fecioar Maria a stat 12 ani si fost educat mpreun cu alte fecioare, pn la vrsta de 15 ani. 20

Templul din Ierusalim era ceva deosebit, dar n el era o ncpere mai presus dect orice n aceast lume. Acolo era Chivotul Legii, n care erau cele dou Table ale Legii, pe care erau scrise cele 10 Porunci, era Toiagul lui Aaron, care odrslise, era un vas cu man din cea care czuse spre hrana evreilor n pustie, dup ce trecuser Marea Rosie, cnd au fost eliberati din robia Egiptului, erau doi heruvimi care aveau aripile ntinse peste Chivotul Legii... Acolo nu intra dect o dat pe an, singur, arhiereul. n credinta Bisericii noastre este si adevrul c Maica Domnului a stat n aceast ncpere, vreme ndelungat, desi sunt unii care spun c lucrul acesta era cu neputint. Si totusi, Biserica noastr zice, n alctuirile ei de slujb: "Ceea ce s-a hrnit n Sfnta Sfintelor, celei mbrcate cu credinta si cu ntelepciune si cu nentinata feciorie, maimarele Gavriil i-a adus din ceruri nchinciune". Nu trebuie s fim ncurcati n gndurile noastre de astfel de nepotriviri, ci trebuie s stim c dac lucrul acesta n-a fost cu putint n chip obisnuit, a fost cu putint n chip mai presus de fire. n Epistola ctre Evrei a Sfntului Apostol Pavel este scris c Domnul nostru Iisus Hristos, Arhiereul cel vesnic, n-a intrat niciodat ntr-o Sfnt a Sfintelor fcut de mn omeneasc. Si totusi a intrat n Sfnta Sfintelor, n Sfnta Sfintelor pe care o nchipuia Sfnta Sfintelor de aici, de pe pmnt. Sigur, asa a fost si cu Maica Domnului. Maica Domnului, cea pregtit ca s-L nasc pe Mntuitorul lumii, cea pregtit ca n pntecele ei s se uneasc firea omeneasc cu firea dumnezeiasc n Mntuitorul nostru Iisus Hristos, a intrat si ea n Sfnta Sfintelor - prin viata ei, prin gndurile ei, prin mretiile ei, prin darurile ei. A intrat n Sfnta Sfintelor care este smerenia, pentru c la Bunavestire a zis ctre ngerul binevestitor "Iat roaba Domnului, fie mie dup cuvntul tu!" (Luca 1, 38), iar Sfnta Elisabeta i-a zis: "Binecuvntat este rodul pntecelui tu!" (Luca 1, 42). Toate acestea s-au ntmplat avnd-o n vedere pe Maica Domnului, care este "mai nalt dect cerurile" si, dac este mai nalt dect cerurile Bisericii noastre, dac este mai curat dect strlucirile soarelui, sigur c prin aceasta a intrat n Sfnta Sfintelor nefcut de mn omeneasc prin viata ei, prin ceea ce purta n suflet, prin ceea ce a avut n gndurile ei cnd se pregtea s nasc pe Mntuitorul, prin ceea ce a gndit, prin ceea ce a simtit cnd L-a purtat n pntecele ei pe Mntuitorul lumii. Maica Domnului, ea nssi este Sfnt a sfintilor, Sfnt mai nalt dect toti sfintii. La msurile Maicii Domnului nu exist nici un sfnt. Noi asa o cinstim pe Maica Domnului, ca pe cea mai nalt dintre toti sfintii, ca pe cea mai aleas, ca pe ceea ce este unic n lumea aceasta. Dac ea a fost nchipuit de Sfnta Sfintelor, de ncperea aceea din Templul din Ierusalim n care nu putea s intre dect o dat pe an singur arhiereul, dac a fost nchipuit de Sfnta Sfintelor, atunci este ea nssi Sfnt a Sfintelor. Biserica noastr ne-o prezint ca fiind un "sicriu nsufletit", un chivot: "Ca de un sicriu nsufletit, ca de un chivot nsufletit al lui Dumnezeu, nicicum s nu se ating mna necredinciosilor, iar buzele credinciosilor, fr tcere glasul ngerului strignd, cu bucurie s zic: Bucur-te, cea plin de dar, Domnul este cu tine!". Asa a zis ngerul, asa zicem si noi, de aceea avem bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. O primim pe Maica Domnului asa cum ne-o prezint Biserica, o tinem n sufletul nostru cu evlavia ct o avem si ne silim s urmm exemplul Maicii Domnului n supunerea fat de Mntuitorul, n grija fat de oameni, n tcerea care se desprinde din faptul c avem att de putine cuvinte ale Maicii Domnului n Sfnta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuint de ajutorul ei si, stiind c Maica Domnului nu este numai mama Mntuitorului, ci si mama noastr, ne gndim si la nsusirile de mam pe care le are preasfnta Fecioar Maria fat de credinciosii care fac ceea ce a zis ea s fac, adic ascult de Mntuitorul nostru Iisus Hristos.

21

S-I multumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri ale Bisericii noastre, s multumim lui Dumnezeu pentru faptul c Maica Domnului este si mama noastr. S multumim lui Dumnezeu pentru faptul c avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru, s multumim lui Dumnezeu c avem pe Maica Domnului ajuttoarea noastr. S nu uitm c "ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugciunea", si s avem ncredere n ajutorul ei. S-i urmm ct putem exemplul, ca s avem si noi parte de binecuvntarea Domnul nostru Iisus Hristos acum si pururea, amin!

PILDA CU BOGATUL CRUIA I-A RODIT TARINA CU BELSUG Mnstirea Brncoveanu 22 noiembrie1998 La aceast Sfnt Liturghie s-a citit din Sfnta Evanghelie de la Luca, pilda cu bogatul cruia i-a rodit tarina cu belsug. Este o pild nepilduitoare. n aceast pild se arat c nu trebuie s fac cineva cum a fcut acel bogat care a avut n vedere posibilitatea de a aduna bogtii numai pentru el. n Capitolul al XII-lea al Evangheliei de la Luca scrie c odat, pe cnd vorbea Domnul Hristos putinilor asculttori, cineva din multime a zis: "nvttorule, zi fratelui meu s mpar-t cu mine mostenirea", si Domnul Hristos a rspuns: "Omule, cine M-a pus pe Mine judector sau mprtitor peste voi?", dup care a adugat: "Luati aminte, c viata cuiva nu st n prisosul avutiilor sale", iar ca ilustrare a acestui fapt a spus pilda cu bogatul cruia i-a rodit tarina cu belsug. O stim cu totii, am fi putut s-o nvtm chiar nainte de a fi citit la Sfnta Liturghie: Un om bogat a vzut c n anul acela tarina lui a rodit cu belsug. A intrat atunci la ngrijorare si s-a ntrebat ce-ar putea s fac n aceast mprejurare, c nu-i pregtit pentru a aduna attea roade n magaziile pe care le are. Dup oarecare chibzuint, a zis: "Voi drma magaziile si mai mari le voi zidi, voi aduna acolo toate roadele mele si voi zice: Suflete, ai multe buntti strnse pentru multi ani; odihneste-te, mnnc, bea, veselestete". Dumnezeu, se spune mai departe n pild, i-a zis: "Nebune! n aceast noapte vor cere de la tine sufletul tu. Si cele ce ai pregtit ale cui vor fi?" si ncheie Domnul Hristos pilda, spunnd: "Asa se ntmpl cu cel ce-si adun comori siesi si nu se mbogteste n Dumnezeu!". Am nvtat cnd eram student la Teologie, la cursul numit Ermineutic (un curs care nvat cum se tlmcesc cuvintele din Scriptur) c dac vrei s ntelegi bine un text, trebuie s ai neaprat n vedere scopul pentru care a fost scris (n cazul nostru - pilda cu bogatul cruia i-a rodit tarina cu belsug). Ce a urmrit Domnul Hristos s-i nvete pe oameni prin aceast pild? Am putea s stim? Da, este foarte simplu! Mai nti ncadrnd n context; aceasta este o regul, adic nu iei textul cuvnt cu cuvnt, ci urmresti cui i-au fost spuse cuvintele, de ce i-au fost spuse omului aceluia, de ce a fost el caracterizat ca nebun, n ce mprejurare? Ca s ntelegi lucrurile acestea, trebuie s ai n vedere toate cte sunt n legtur cu aceste afirmatii. Am putea zice foarte simplu: "Nu ne priveste, nu ne intereseaz! Nu avem nici o treab cu pilda aceasta, nu tine de noi!" Dar oare nu tine de noi nici cuvntul: "Asa se ntmpl cu oricine care se mbogteste pentru sine si nu se mbogteste n Dumnezeu"? Aici ne priveste! Partea aceasta, c se cuvine a ne mbogti n Dumnezeu, ne priveste! Nu ni se spune ce nseamn a ne mbogti n Dumnezeu, dar ntelegem din pild. A te mbogti n Dumnezeu nseamn s dai din prisosul tu. Duminica trecut v spuneam c samarineanul milostiv a dat din prisosinta lui. Asa trebuia s fac si bogatul cruia i-a rodit tarina, s dea din ceea ce avea el n plus. Nu trebuia nici s-si fac provizii mai mari, nici s adune pe mai multi ani roadele, ci s se gndeasc si la cei care n-au, s le dea si acelora si atunci s-ar fi mbogtit n Dumnezeu din prisosul lui. El n-ar fi fost pgubit cu nimic, ar fi trit tot att de bine, dar ar fi putut s-i ajute si s-i veseleasc si pe altii. 22

Ziceam c ne priveste si pe noi ceva: cuvntul acesta, c trebuie s ne mbogtim n Dumnezeu. Cum? Dac avem prisosuri, s le folosim pentru binele altora si atunci suntem la msurile samarineanului milostiv, iar Domnul Hristos ne recomand si pe noi cum l-a recomandat pe samarineanul milostiv, cnd a zis: "Mergi si f si tu asemenea" (Luca 10, 37), d si tu din ceea ce ai, d si tu din prisosul tu! Mai nti l-a recomandat pe samarineanul milostiv acelui om care L-a ntrebat pe Domnul Iisus Hristos: "Cine este aproapele meu?", acelui om care a nteles c aproapele celui czut ntre tlhari este samarineanul milostiv. Domnul Hristos a zis: "Mergi si f si tu asemenea". Cuvntul acesta ni-l spune Domnul Hristos tuturor, pentru c toti trebuie s facem ceea ce a fcut samarineanul milostiv. Dar mai e ceva ce ne priveste pe noi, chiar dac nu suntem bogati, chiar dac nu avem tarin, chiar dac nu facem hambar, chiar dac ne multumim cu cte le avem, chiar dac nu zicem: "Suflete, ai multe bogtii strnse pentru multi ani, odihneste-te, mnnc, bea, veseleste-te!". E ceva ce Domnul Hristos nu are n vedere n text asa de lmurit, ceva la care ne gndim prea putin, poate chiar deloc. Dac lum aminte cum este prezentat pilda, vedem c omul acela nu a fcut nimic din ce si-a propus: nu a drmat hambarele, nu a fcut altele, nu a adunat bogtiile n hambare, nu a zis ce si-a propus s zic si, cu toate acestea, a fost numit nebun: "Nebune, n noaptea aceasta vor cere de la tine sufletul tu, iar cele ce le-ai adunat, ale cui vor fi?". Ne priveste pe toti: si pe cei sraci si pe cei bogati, si pe cei nvtati si pe cei nenvtati. Ce anume? C Dumnezeu priveste nluntrul nostru, c Dumnezeu ne cunoaste tainele inimii, c Dumnezeu stie asezarea sufletului nostru. Ne dm seama de aceasta din cu-vintele Domnului Hristos: "Din prisosul inimii grieste gura" (Luca 6, 45); "Dup roadele lor i veti cunoaste" (Matei 7, 16); "Omul cel bun, din vistieria cea bun a inimii sale scoate cele bune, iar omul cel ru, din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele rele" (Luca 6, 44-45). Cum e cu bogatul cruia i-a rodit tarina? Cele ce ni se spun n pild c le-a zis - nu le-a zis nici mcar cu cuvntul vorbit! De unde stim? Scrie acolo, n Evanghelie: "Si-a zis n sine", deci nu a zis cu cuvntul vorbit, nu a zis ctre cineva, ci n sine, n mintea lui, n constiinta lui a zis: "Ce voi face, c nu am unde s adun bogtiile mele? Stiu ce voi face (n gnd zicea): voi drma hambarele mele (deci la viitor), voi zidi altele mai mari, voi aduna n ele belsugul de rod al tarinilor mele, si voi zice: Suflete, ai multe bogtii strnse pentru multi ani, odihneste-te, mnnc, bea, veseleste-te!". Nu a zis nimic cu cuvntul, nu a zis nimic la prezent, ci numai la viitor, iar Dumnezeu i-a zis: "Nebune!". De ce i-a zis Dumnezeu - nebun? Pentru c n-avea niste judecti n care s intre si Dumnezeu, Care a binecuvntat tarina s intre atta belsug. Nu a zis: "Oare Dumnezeu, Care este dttorul binelui, cemi cere? Oare Dumnezeu n-ar vrea s dau cuiva din bogtiile acestea?" Dac ar fi gndit n lumina gndului la Dumnezeu, nu mai era nebun. El L-a exclus pe Dumnezeu din gndurile lui. El a fcut ce a zis Psalmistul: "Zis-a cel nebun n inima sa: Nu este Dumnezeu" (Ps. 13, 1). El a zis "Nu este Dumnezeu", nu n ntelesul c a spus cu cuvntul, ci n ntelesul c nu a tinut seama de Dumnezeu, nu l-a interesat de Dumnezeu. Asa zic multi n gndul lor sau nici nu zic, dar actioneaz ca si cnd nu ar exista Dumnezeu. De exemplu, trebuie s mear-g omul la biseric si zice: "Nu m duc la biseric!". Nu te duci la biseric, dar stii tu ce nseamn treaba aceasta? nseamn c-L neglijezi pe Dumnezeu, c-L pui pe Dumnezeu la spate, c-L pui pe Dumnezeu n dos, c nu vrei s stii de Dumnezeu. Aaa... pi eu cred, eu m nchin, eu zic rugciunile... Da, zici atunci, seara, cnd te culci, dar cnd trebuie s te duci la biseric, nu exist Dumnezeu pentru tine, nu te intereseaz Dumnezeu, nu vrei s stii de Dumnezeu. Aceasta este atitudinea, de aici se vede dac esti sau nu cu Dumnezeu. Dumnezeu i-a zis "nebun" pentru c bogatul acela nu a tinut seama de Dumnezeu. n mod practic nu a tinut seama de Dumnezeu. Probabil c dac l-ar fi ntrebat cineva: "Crezi n Dumnezeu?" "Cred!" ar fi zis, dar faptele lui l-au artat necredincios.

23

De multe ori le zic oamenilor: "Nu crezi n Dumnezeu, pentru c nu te duci la biseric! Si ei: "Ba cred!" Cum crezi n Dumnezeu, cnd tu nu te duci la biseric? Cum crezi? Unde-i credinta ta, ce lucrare are credinta ta? Ceea ce m intereseaz acum si as vrea s retinem cu totii, pentru c sunt lucruri care ne privesc, este faptul c Dumnezeu se uit nluntrul inimii, se uit la asezarea omului; Dumnezeu stie ce este omul, ce face omul, ce crede omul S tinem seama de lucrul acesta: bogatul nu a zis cu cuvntul, a zis n sine, nu a mplinit ce si-a propus, nu a ajuns s zic ce voia s zic si, cu toate acestea, a fost socotit nebun. Din aceast pild s nvtm s nlturm si gndurile care ar putea fi contrare voii lui Dumnezeu. Dac privim pilda n acest sens, avem cu totii ceva de nvtat din ea. Totodat, s cercetm si s ne mbogtim n Dumnezeu, ca s nu ni se ntmple ceea ce i s-a ntmplat bogatului care se gndea numai la el nsusi. Dac facem asa, este ndejde de bine si acum, si n vesnicie. Amin!

CUVINTE DE LA ATHOS Mnstirea Brncoveanu 5 iunie1996 Astzi se face pomenirea Sfntului Atanasie, cel care a ntemeiat Lavra din Sfntul Munte, prima mnstire din Muntele Athos. Orice mnstire este ceva deosebit fat de lumea aceasta, dar Sfntul Munte are ceva deosebit si fat de celelalte mnstiri. Unii dintre clugri se gndesc mereu cum ar fi s ajung ei n Sfntul Munte, s triasc acolo. Este un gnd bun, desi nu s-ar putea zice c dac ai ajuns la Sfntul Munte, gata, ai ajuns n cer. Tot oameni sunt si la Sfntul Munte. L-am ntrebat odat pe un printe de acolo, printele Dometie Trihenea, cnd a fost la noi la mnstire: "Printe, cum sunt printii de la Sfntul Munte?" Si a zis: "S nu-ti nchipui c la Sfntul Munte sunt oameni veniti din cer pe pmnt! Sunt oameni de pe pmnt... care doresc s ajung n cer!" Binenteles, dac sunt oameni de pe pmnt, nseamn c si acolo sunt lucruri care tin de p-mntul acesta. Sunt si acolo oameni doritori de avere, desi s-au fgduit la srcie, sunt si acolo oameni doritori de mrire, desi s-au fgduit la smerenie; sunt si acolo oameni doritori de pl-cere, desi s-au fgduit s renunte la plcerile veacului acestuia; si acolo, fiind oameni, se ceart unii cu altii, desi ar trebui s caute pacea cu toat lumea, dup cuvntul Sfntului Apostol Pavel (Evrei 12, 14). Sunt ns si unele nlesniri, care nu se afl n alt parte. De pild, faptul c acolo, fiind mnstiri de brbati, nu intr feme-ile. Femeile nu au voie s intre n Sfntul Munte nu pentru c ar fi inferioare, c ar fi nevrednice sau c ar fi czute din darul lui Dumnezeu, ci ca s nu fie prilej de ispit. Printii de la Sfntul Munte si-au dat seama c femeia poate fi o primejdie si au hotrt ca acolo s nu ajung nici o femeie. Si n Romnia, la Mnstirea Frsinei, este rnduial ca la Sfntul Munte, nu intr femeile. La Sfntul Munte se tine foarte mult la rnduiala de suflet. Mitropolitul Nicolae Blan, Dumnezeu s-l odihneasc, cnd printele Arsenie [Boca] si cu printele Serafim [Popescu] s-au hotrt s devin clugri, i-a trimis mai nti la Sfntul Munte. I-a trimis s cunoasc realittile de acolo, s nvete acolo si s se ntoarc s rostuiasc viata de aici. Nu s-a putut mplini lucrul acesta dect n parte. Nu s-a putut rndui ca n aceast mnstire s nu intre femeile. Acum, s fim cinstiti, stim cum intr: ntr-o tinut n care nu se cuvine s intre cineva ntr-o mnstire. Tolerm lucrurile acestea din diferite motive care nu tin de Dumnezeu si n-avem curajul s spunem c asa nu se cuvine! Vedeti ct 24

de departe suntem de Sfntul Munte?! Pomenim astzi pe un sfnt care a fost la Sfntul Munte, si nu tinem seama de gndurile lui si de rnduielile lui! Ca la Sfntul Munte nu se poate, ca la Frsinei nu se poate, c nu-i hotrrea de la nceput si nu-i hotrrea asa, dar mai mult grij trebuie s avem! n Pateric se spune c diavolul s-a dus la o mnstire unde era nu o femeie, ci un copil, si a zis: "Apoi, dac esti tu aici, nu mai am ce face!" Si aceasta trebuie s ne dea de gndit! De ce? Copilul are ceva din nftisarea femeii si poate fi ispititor pentru cei care nu au destul trie si se gndesc la pcate. Este adevrat c tot n Pateric se spune c erau nemul-tumiti unii clugri c se jucau copii n apropiere si s-au plns Cuviosului Pimen, care le-a zis: "De glasul ngerilor fugiti?" Depinde cum privesti o chestiune, dar nu stii dac ntotdeauna esti asa de statornicit n bine nct s nu mai poti fi clintit. Printele Serafim, Dumnezeu s-l odihneasc, a stat la Sfntul Munte sase luni. n aceste sase luni a fost povtuit de printele Antipa Dinescu, care este cuprins si n Patericul romnesc, foarte pe scurt. Acolo, la Sfntul Munte, printele Serafim a primit o scrisoare de la mitropolitul Nicolae Blan, care i-a dat n grij s mearg la Atena s se nscrie la Facultatea de Teologie, c numai asa poate s-i trimit burs din tar. Se gndea mitropolitul c printele o s vin si cu niste cunostinte de limb greac. Printele Serafim i-a spus printelui Antipa c a primit scrisoarea care-l ndemna s se duc la Atena, la Teologie. Este interesant rspunsul printelui Antipa (s nu uitm c era vorba de o scoal teologic, nu de o scoal laic): "M, s te tii de pravil, c dac nu, te ndrcesti!" Dac printele Serafim ar fi adus numai cuvntul acesta, nu s-a dus degeaba la Sfntul Munte. Nu s-a dus degeaba pentru el, nu s-a dus degeaba pentru mine si nu s-a dus degeaba pentru toti care stiu cuvntul acesta al printelui Antipa Dinescu: "S te tii de pravil, c dac nu, te ndrcesti!". Scazi, te nvrtosezi, uiti de Dumnezeu, l neglijezi pe Dumnezeu! Cei care-L negli-jeaz pe Dumnezeu sunt mai ri dect necredinciosii! La mine la spovedanie vin oameni care spun c sunt credinciosi, dar c nu merg la biseric. Totdeauna le spun: "Este mai bine s nu crezi n Dumnezeu, dect creznd, s-L pui pe Dumnezeu la spate!" Cnd crezi n Dumnezeu, trebuie s faci ceva pentru Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-I dai "ceva da" si "ceva nu", ci-I dai tot ce poti! Sigur c sunt mprejurri cnd nu poti s-ti faci toate datoriile. Dumnezeu stie neputintele omului si primeste si nepu-tintele n loc de pravil. Aceasta nu nseamn c nu-ti faci pra-vila n cazul cnd nu poti s ti-o faci! E ca si cnd ti-ai fcut-o, dac ajungi la neputinta de a ti-o face, dar doresti totusi s-o faci. n cazul acesta, fr pravil - esti cu pravil! Pentru c nu uiti de Dumnezeu, pentru c nu-L neglijezi pe Dumnezeu. Iar dac poti s-I slujesti lui Dumnezeu si zici: "Las, fac eu mai putin astzi, c fac altdat", n cazul acesta te joci cu Dumnezeu. Si dac te joci cu Dumnezeu, ajungi s se ntmple cu tine ceea ce a spus printele Antipa Dinescu: te ndrcesti si atunci mergi din ru n mai ru. Prin anii '75 au fost aici, la mnstire, niste clugri francezi de la Sfntul Munte: printele Placide [Deseille], pe care unii poate-l stiti, si niste ucenici ai lui. Ei ne-au adus de la Sfntul Munte un cuvnt care mie mi-a plcut tare mult. L-am retinut, l-am spus si altdat si-l voi mai spune: "La Dumnezeu s te gndesti ca la Dumnezeu, nu ca la om, si s-L respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul!". Cuvntul acesta pare cumva de nenteles: cum adic s-L respiri pe Dumnezeu, c Dumnezeu nu este aer?! Este vorba de ntelesul de a nu-L uita pe Dumnezeu, s tii seama de Dumnezeu cum tii seama de aerul pe care-l respiri. La Dumnezeu s te gndesti ct trebuie si, mai ales, "ca la Dumnezeu, nu ca la om". Sunt unii oameni care-mi spun: "Printe, v spun drept c atunci cnd sunt pe cale s fac un pcat, de multe ori m gndesc la dumneavoastr mai mult dect la Dumnezeu". Deci tine la om mai mult dect la 25

Dumnezeu! Este bine c se opreste omul de la pcat, indiferent din ce motive, dar e frumos s ne gndim la Dumnezeu. Dumnezeu s fie n prim-planul existentei noastre! Pentru c a fost vorba de pravil, de rnduial de rugciune, de program de slujb, de participarea la sfintele slujbe, tot printele Dometie Trihenea, cnd a venit vorba despre pescuit, a zis: "E mai bun pestele dect cartoafele (sic!), dar pierzi prea mult vreme de pravil pentru pescuit!" Iat un gnd de la Sfntul Munte: pierzi vreme de pravil cnd mergi la pescuit. Stai prea mult acolo si nu-ti mplinesti datoriile princi-pale; nu te-ai fcut clugr ca s pescuiesti, te-ai fcut clugr ca s-I slujesti lui Dumnezeu. Dac pescuiesti si nu-ti ndeplinesti datoriile pe care le ai, ai ales pestele n loc de Dumnezeu! Ai ales pestele n loc de pravil! Deci printele Dometie a avut dreptate cnd a zis c pierzi timp de pravil pentru pescuit. Cred c astzi, cnd pomenim pe Sfntul Atanasie al Athonului, e bine s ne gndim la aceste cuvinte de la Sfntul Munte. Este bine s ne facem program mai serios ntru a-I sluji lui Dumnezeu, este bine s nlturm toate primejdiile, pentru c nu avem rnduiala de la Sfntul Munte si nici mcar nu ne silim s ne facem rnduial att ct am putea n conditiile noastre. La spovedanie ne putem gndi si la aspecte de felul acesta. Dumnezeu s ne ajute! S TAC TOT TRUPUL OMENESC Mnstirea Brncoveanu 13 aprilie 1996, Alaltieri, la Sfnta Liturghie, n loc de imnul heruvimic "Noi, care pe heruvimi, cu tain nchipuim, si fctoarei de viat Treimi ntreit sfnt cntare aducem; toat grija cea lumeasc s o lepdm. Ca pe mpratul tuturor s primim, pe Cel nconjurat n chip nevzut de cetele ngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia", s-a cntat: "Cinei Tale celei de Tain, Fiul lui Dumnezeu, astzi prtas m primeste, c nu voi spune vrjmasilor Ti Taina Ta, nici srutare ti voi da cu Iuda; ci ca tlharul mrturisindu-m, strig Tie: Pomeneste-m, Doamne, ntru mprtia Ta". Era firesc s se spun aceste cuvinte adresate Mntuitorului nostru Iisus Hristos, pentru c se pomenea atunci Cina cea de Tain, ultima cin pe care a avut-o Domnul Hristos nainte de Sfnta Sa Ptimire, nainte de Rstignirea Sa. Este cina la care a fost ntemeiat Sfnta Liturghie, adic s-a rnduit ca acea cin s se repete mereu, pn la sfrsitul veacurilor, pentru credinciosii care se mprtsesc. Cuvintele acestea: "Cinei Tale celei de Tain astzi..." le spunem de fiecare dat cnd stm n fata Sfntului Potir, pentru a ne mprtsi cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile, de viat fctoarele, nfricostoarele lui Hristos Taine. n felul acesta, pomenind Jertfa Mntuitorului nostru Iisus Hristos, avem n fat cinstitele Taine ale Mntuitorului nostru Iisus Hristos si Cina cea de Tain, avem bucuria de a sta n fata Mntuitorului nostru Iisus Hristos, Care a gsit chipul de a Se uni cu credinciosii, intrnd n alctuirea mdularelor lor. Tot la Sfnta Liturghie s-au spus niste cuvinte care se spun numai o dat pe an, n Smbta Mare: "S tac tot trupul omenesc si s stea cu fric si cu cutremur si nimic pmntesc n sine s nu gndeasc". Este un ndemn al Bisericii noastre, o atragere a lurii aminte: "S tac tot trupul omenesc". De ce s tac? Pentru c dac ar vorbi, n-ar putea s spun ceea ce ar trebui. Mai bine s stea cu fric si cu cutremur, n tcere, pentru c viata nu se manifest numai n cuvnt, ci si n gnd. Toate aspectele vietii si au temelia n gnd. Dup versetul "S tac tot trupul omenesc, s stea cu 26

fric si cu cutremur" se adaug: "si nimic pmntesc n sine s nu gndeasc". Cu alte cuvinte, dac putem avea gnduri ceresti, s gndim cu gnduri ceresti si nimic pmntesc s nu gndim. Rstignirea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, Moartea Lui pe Cruce, nmormntarea Lui, Asezarea n Mormnt, faptul c a petrecut n mormnt timp de trei zile, sunt lucruri mai presus de gndul omului si nu le putem ntelege cu mintea omeneasc Poate c v aduceti aminte c odat, cnd Domnul Hristos i-a ntrebat pe ucenicii Si "Voi cine ziceti c sunt Eu?", Sfntul Apostol Petru a zis "Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu", iar Mntuitorul l-a fericit, zicnd: "Fericit esti Simone, fiul lui Iona, c nu trup si snge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatl Meu, Cel din ceruri" (Matei 16, 15-16). Cu alte cuvinte, gndurile pe care le-a exprimat erau gnduri ceresti, descoperite de Tatl. Firea omeneasc nu poate s nteleag asa ceva si nu poate s afirme asa ceva. Dac le stii, dac le crezi, dac le spui, atunci nseamn c acestea le stii de la Tatl Cel din ceruri. N-au trecut ns dect cteva clipe pn cnd Sfntul Apostol Petru s aib niste gnduri pmntesti. Dup ce Domnul Hristos a spus c El va fi rstignit, c va muri pe cruce si apoi va nvia, Sfntul Apostol Petru L-a chemat pe Domnul Hristos deoparte si L-a dojenit: "Fie-Ti mil de Tine, s nu Ti se ntmple Tie aceasta" (Matei 16, 22). Domnul Hristos l-a nfruntat cu hotrre si i-a zis: "Nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor". Deci, nu te-ai ridicat dect pentru o clip la gndurile ceresti, iar gndurile obisnuite ale tale sunt gndurile omului, gndurile firii, gndurile trupului. Sunt gnduri care nu pot trece de suferinta trupeasc. Or, Eu am venit s M jertfesc, am venit s sufr. Asa-i voia Tatlui, asa-i voia Mea, asa trebuie s fie! Pentru c nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor, nu m iau dup gndurile tale, cci "sminteal-Mi esti". Niciodat prigonitorii crestinilor n-au nteles c Dumnezeu Se rstigneste, chiar dac Se rstigneste n fire omeneasc. Niciodat n-au nteles valoarea Jertfei Mntuitorului. Ei i-au bat-jocorit pe crestini pentru credinta lor n Dumnezeu Unul, Care S-a rstignit, Care a murit. N-au nteles cum "cu moartea pre moarte a clcat", n-au nteles c putea s nu Se rstigneasc Cel ce S-a rstignit, c putea s cheme "mai mult de dousprezece legiuni de ngeri" (Matei 26, 53) s stea mpotriva Ptimirilor. Dac totusi a ptimit, a ptimit pentru c a vrut s ptimeasc, pentru c a fost nevoie de Ptimirea Lui. Oamenii si-au fcut probleme nu numai n fata acestor lucruri, pe care, dac le ntelegi cu gndurile descoperite de Dumnezeu, sunt mari si minunate, iar dac le ntelegi cu gndurile omului, sunt lucruri care nu-ti impun nici un respect, care l scad si pe Acela care este mare si n moartea si n Ptimirea Sa. Gnditi-v la faptul c atunci cnd Domnul Hristos le spunea asculttorilor Si c pentru a se mntui ei trebuie s mnnce trupul Su si s bea sngele Su si s mnnce pinea care s-a pogort din cer, ei se ntrebau: "Cum poate Acesta s ne dea trupul Lui s-l mncm?" (Ioan 6, 52) sau "Cum zice c S-a pogort din cer cnd noi stim pe tatl Su si pe mama Sa?" (cf. Ioan 6, 42). Aici este diferenta dintre gndurile omului si gndurile Domnului. Gndurile Domnului - c pentru mntuire trebuie s primim si ajutorul Lui prin Sfnt mprtsire - si gndurile omului, care gndeste dup logica omeneasc. S lum aminte c Domnul Hristos n-a dat nici o explicatie. De ce? Pentru c la msurile omului nu pot fi ntelese lucrurile Domnului. "Vrei s ntelegi ceva din mretiile lui Dumnezeu? Bate la portile Scripturii cu minile virtutii!" Va veni o vreme cnd vei ntelege ceva din ceea ce nu poti ntelege nc. Explic unui copil, de pild, lucruri pe care le ntelege numai omul mare. Degeaba i le spui. Arat-i opere de art, arat-i tot ce poate avea omenirea mai nalt si mai frumos si n-o s te nteleag. De ce? Pentru c nu e la msurile ntelegerii. Tot asa si noi. Cine nu ntelege, s stie c nu a ajuns la msurile ntelegerii. Trebuie s le primim pe toate prin credint, s ne plecm cu mintea, s stim c Taina nu sufer ispitire, s ne lsm condusi de Mntuitorul nostru Iisus Hristos, de Biserica noastr. Dac va vrea Dumnezeu s ntelegem mai mult cndva, vom ntelege, iar dac nu, nu. Ct stim - e destul, dac stim s ne plecm cu mintea. 27

Primim mretiile lui Dumnezeu n trupurile noastre omenesti, n gndurile noastre pmntesti, luminate totusi de gnduri ceresti. "S tac tot trupul pmntesc" si nimic s nu vorbeasc, s stea cu fric si cu cutremur, s fie respectuos fat de lucrurile lui Dumnezeu. S fie respectuos fat de tainele lui Dumnezeu si "nimic pmntesc ntru sine s nu gndeasc", pentru c degeaba gndeste cu gnduri pmntesti ca s nteleag lucruri ceresti. De ce toate acestea? De ce tcere? Pentru c vrea s nu mai gndim nimic cu gndurile noastre n ziua aceasta, n fata unor astfel de mretii. ntr-o alctuire de la slujba Maicii Domnului se spune c "ntru tine se biruiesc rnduielile firii, Fecioar curat", adic firea nu-i asa cum este la tine. Tu ai nscut si ai rmas fecioar. n ordinea fireasc, cine naste nu mai e fecioar. Totusi "ntru tine s-au biruit rnduielile firii". De ce? Pentru c unde vrea Dumnezeu, se biruiesc rnduielile firii. Dumnezeu poate folosi alte rnduieli, mai presus de fire, si le foloseste cnd stie El si unde stie El. Nu poti s ntelegi cele mai presus de fire dac privesti lumea dup rnduielile firii. Noi trebuie s ajungem odat la gndul acesta, c de aceea este credint, de aceea ne ridicm prin credint, pentru c fr credint nu putem atinge lucrurile mai presus de fire. nvierea Domnului Hristos este un lucru mai presus de fire si nu-l poti ntelege cu gndurile firii. S vedem ce se spune mai departe n alctuirea la care ne este luarea aminte. Iarsi lucruri greu de nteles si de primit: c mpratul mpratilor si Domnul domnilor, Domnul nostru Iisus Hristos, merge s Se junghie si s Se dea de mncare credincio-silor. Dac am lua lucrurile n nlntuirea lor, la Cina cea de Tain, n Joia cea Mare, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Si c pot s mnnce trupul Su si s bea sngele Su. Ar fi putut cineva s se ntrebe ca iudeii de odinioar, cum se poate aceasta? Acum, n Smbta cea Mare, n prima liturghie care se face dup Joia cea Mare, ni se spune c "mpratul mpratilor si Domnul domnilor merge s Se junghie si s Se dea de mncare credinciosilor". Este vorba despre ceea ce s-a ntmplat la Cina cea de Tain. n fata ucenicilor exist Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Acum ni se spune c Trupul si Sngele pe care le primim sunt Trupul si Sngele mpratului mpratilor si ale Domnului domnilor. Lucrurile sunt asa de minunate si asa de jos le coborm noi... Domnul nostru Iisus Hristos ni Se d ca s se fac din Trupul Lui - trupul nostru. Asa de minunate si asa de mrete sunt lucrurile acestea! Biserica ne spune c Domnul Hristos nu este singur n aceast mprejurare, ci merg naintea Lui "toate puterile ngeresti cu toat domnia si stpnia, cu heruvimii cei cu ochi multi (cu mul-t cunostint), si cu serafimii cei cu cte sase aripi, fetele aco-perindu-si si cntnd cntarea aliluia, aliluia, aliluia". Heruvimii si serafimii, care stiu ce au n fat, si acoper fetele. N-au curajul s priveasc direct, n-au curajul s se uneasc direct cu lucrurile mrete care se ntmpl. Iar noi, niste pctosi, ne mprtsim cu Trupul si Sngele Domnului nostru Iisus Hristos cu nepsare, pentru c de multe ori suntem nepstori, ca urmare a pcatelor noastre. Nu mai vedem mretiile lui Dumnezeu, ci vedem interesele noastre. Or, ar trebui s vedem mretiile lui Dumnezeu, s izbucnim si noi din sufletele noastre nu o cntare nvtat de undeva, ci o cntare ntru simtire. Noi nu putem ntelege ct trebuie din lucrurile lui Dumnezeu. Dac le-am ntelege, ar fi mai prejos de noi si n-am avea nici un folos din ele. Avem folos din ele, chiar din nentelegerea lor, tocmai pentru c sunt mai presus de noi. Este mai mult s stii c un lucru e mai presus de ntelegere dect s crezi c l-ai nteles, mai ales dac este vorba de lucrurile lui Dumnezeu. Firea noastr nu poate descoperi adevrurile lui Dumnezeu, ci cel mult le poate primi prin credint. Vom srbtori mine, dac ne ajut Dumnezeu, nvierea Domnului nostru Iisus Hristos. Gndul la nvierea Domnului nostru Iisus Hristos nu ne prseste niciodat. Toate liturghiile depline, toate liturghiile Sfntului Ioan Gur de Aur si ale Sfntului Vasile cel Mare sunt prznuire de Pasti. Toate Duminicile, cu cteva exceptii, sunt reeditarea srbtorii de Pasti. Dar avem si Pastile cele de la Pasti. Nu numai ca s intrm ntr-o atmosfer de lumin duhovniceasc, ci si ca s ne verificm n privinta raportrii noastre la mretia Sfintei nvieri. n Biserica noastr dreptmritore, n Biserica 28

Ortodox, nvierea Mntuitorului nostru Iisus Hristos este centrul credintei noastre, asa cum Domnul Iisus Hristos este centrul simtirii, centrul vietii noastre. S ne ajute bunul Dumnezeu s ne putem cerceta pe noi nsine, mcar ntru aceast zi, n privinta felului cum ne raportm la lucrurile dumnezeiesti. S nu uitm c trebuie "s tac tot trupul omenesc", s stea cu fric si cu cutremur n fata mretiei lui Dumnezeu. S nu uitm c trebuie s dispar orice gnd pmntesc cnd este vorba de lucruri ceresti. S ne gndim la Cel ce merge s Se junghie si vine ctre noi s Se dea de mncare nou, credinciosilor; s nu uitm c merg naintea Lui cetele ngeresti cu toat domnia si stpnia, cu heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cte sase aripi, fetele acoperindu-si si cntnd cntarea aliluia, aliluia, aliluia! S avem constiinta c trebuie n toat vremea s izbucnim din sufletele noastre cntri de mrire si s zicem mpreun cu ei: aliluia, aliluia, aliluia!

MAICA DOMNULUI - OCROTITOAREA NOASTR Mnstirea Brncoveanu 8 septembrie 1997 Dintre ndemnurile pe care le primim la sfintele slujbe n legtur cu Maica Domnului, cele mai obisnuite sunt s o pome-nim pe Maica Domnului si s o mrim pe Maica Domnului. Suntem ndemnati s o pomenim pe Maica Domnului cnd ni se spune "Pe preasfnta, curata, preabinecuvntata, mrita, Stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea Fecioara Maria cu toti sfintii s o pomenim", iar noi rspundem cu o rugciune: "Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". ndemnul s o mrim pe Maica Domnului l primim cnd ni se spune: "Pe Nsctoarea de Dumnezeu si Maica luminii, ntru cntri cinstindu-o, s o mrim". De cele mai multe ori, la acest ndemn rspundem cu o alctuire din veacul al VIII-lea, o alctuire scris de Cosma Melodul si care s-a rspndit n Sfnta noastr Biseric: "Ceea ce esti mai cinstit dect heruvimii si mai mrit fr de asemnare dect serafimii, care fr stricciune, pe Dumnezeu Cuvntul ai nscut, pe tine, cea cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu, te mrim". Vorbim cu Maica Domnului si-i spunem: "Da, Maic, te mrim! Te mrim pentru c esti mai cinstit dect heruvimii", adic mai cinstit dect cei care sunt n apropierea lui Dumnezeu, fiintele ceresti care se numesc heruvimi si care aduc mrire lui Dumnezeu. Mai sunt si alte fiinte preamritoare de Dumnezeu, din imediata apropiere a lui Dumnezeu, serafimii. Si zicem ctre Maica Domnului: "Esti mai mrit, fr de asemnare, dect serafimii". Esti mai presus de heruvimi, esti mai presus de serafimi, pentru c "fr stricciune pe Dumnezeu Cuvntul ai nscut" si de aceea, pe tine, "Nsctoare de Dumnezeu, te mrim". Astzi am primit ndemnul s o mrim pe Maica Domnului. Nu ni l-a dat cineva anume, ci ni l-am dat noi, cnd am zis: "Mreste, suflete al meu, pe ceea ce s-a nscut din cea stearp, pe Fecioara Maria". Oare, mplinim noi cum trebuie acest ndemn? O pomenim pe Maica Domnului cu cuvenit pomenire? O mrim pe Maica Domnului cu cuvenit mrire, ca si cnd ni s-ar prea c nu spunem destul, c nu simtim destul ntru pomenirea si mrirea pe care le aducem Maicii Domnului? Dup ce spunem cuvintele acestea de ndemn, zicem: "Strin lucru este maicilor fecioria, strin este si fecioarelor nasterea de fii". Deci dou lucruri care nu se potrivesc unul cu altul. Nu se potriveste starea de mam cu starea de fecioar. Cineva nu poate s fie si fecioar si mam. Si totusi, cineva a 29

fost si fecioar si mam. Cine? Maica Domnului! Si zicem: "Strin lucru este maicilor fecioria, strin si fecioarelor nasterea de fii, dar ntru tine, de Dumnezeu Nsctoare, amndou s-au rnduit". Maica Domnului a nscut fiind fecioar, a rmas fecioar si este pururea fecioar. Este un lucru uimitor pentru noi, un lucru la care poate c noi nu ne-am fi gndit, dar pe care ne nvat Biserica noastr s-l gndim: c Maica Domnului este Maic pururea fecioar. Si zicem mai departe, vorbind cu Maica Domnului: "pentru aceasta (pentru c prin puterea lui Dumnezeu s-au rnduit aceste dou lucruri ntru tine, fecioria si nasterea) toate semintiile pmntului, pe tine te mrim". Astzi este o zi de bucurie; o zi de bucurie care a nceput cndva si care nu se sfrseste niciodat. Doi oameni evlaviosi, sfintii, dreptii, dumnezeiestii Printi Ioachim si Ana, n-aveau copii. Doreau s aib copii si se rugau lui Dumnezeu s aib co-pii. Dumnezeu le-a ascultat rugciunea si le-a dat pe "preasfnta, curata, preabinecuvntata, mrita, Stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea Fecioara Maria". Le-a dat un copil care avea s-L nasc pe Mntuitorul. Bucuria aceea, a printilor care doreau s aib copil si au primit pe Maica Domnului, nu s-a mai sfrsit pn acum si n-o s se mai sfrseasc niciodat, pentru c fiica lor este Maica Domnului si este mama noastr, a tuturor. La slujba de astzi, de la Srbtoarea Nasterii Maicii Domnului, si n toate zilele urmtoare, pn la 15 septembrie, spunem la sfintele slujbe si cuvintele acestea, vorbind cu Maica Domnului: "Nasterea ta, de Dumnezeu Nsctoare, bucurie a vestit la toat lumea. C din tine a rsrit Soarele drepttii, Hristos Dumnezeul nostru. Si dezlegnd blestemul a dat binecu-vntare, si stricnd moartea ne-a druit nou viat vesnic". i spunem Maicii Domnului c nasterea ei a vestit bucurie la toat lumea. Toti cei care credem n Maica Domnului ne bucurm c stim de Maica Domnului, ne bucurm c o avem pe Maica Domnului apropiat nou, ne bucurm c o avem pe Maica Domnului ajuttoare nou, ne bucurm c o avem pe Maica Domnului ocrotitoare nou, ne bucurm c o avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru noi, ne bucurm c o avem pe Maica Domnului rugtoare pentru noi. Toate bucuriile credintei noastre, toate bucuriile crestine: bucuria de Domnul Hristos, bucuria de nvttura Domnului Hristos, bucuria din Jertfa Domnului Hristos, bucuria din nvierea Domnului Hristos, bucuria din nltarea la cer a Domnului Hristos, bucuria din gndul la cea de-a doua venire a Domnului Hristos, bucuria din tot ce stim despre Domnul Hristos, bucuria din Sfnta Liturghie pe care ne-a lsat-o Domnul Hristos, bucuria din Sfnta mprtsire cu Sfintele Taine, cu Trupul si Sngele Domnului Hristos, toate acestea, ntr-un fel, vin prin Maica Domnului. Asa c bucurie a vestit nasterea Maicii Domnului la toat lumea. Noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului. De ce o cinstim noi pe Maica Domnului, de ce o pomenim pe Maica Domnului, de ce o mrim pe Maica Domnului? Cel dinti rspuns la ntrebarea aceasta este: "Pentru c asa ne nvat Biserica noastr!" Asa ne-am pomenit. Ne-am pomenit n lumea aceasta ca cinstitori ai Maicii Domnului. Am trit de-a lungul vietii noastre cu gndul la Maica Domnului. Nu stiu dac ati bgat de seam c ntre rugciunile de multumire dup ce ne mprtsim cu Sfintele Taine, este si o rugciune ctre Maica Domnului, n care se arat ce trebuie s credem noi, s simtim noi, n legtur cu Maica Domnului: "Preasfnt Stpna mea, de Dumnezeu Nsctoare". Nu zicem "Preasfnt Stpna noastr". Ca si cnd ni s-ar atrage atentia: "Bag de seam, stai n fata Maicii Domnului si spui cuvinte care te privesc pe tine". Nu te intereseaz ce zic altii, ce gndesc altii. Tu, preasfnt Stpna mea, Nsctoare de Dumnezeu. Deci te stiu Nsctoare de Dumnezeu si Stpn, dar Stpna mea. "Preasfnt Stpna mea, de Dumnezeu Nsctoare, care esti lumina ntunecatului meu suflet". Lumin ntunecatului meu suflet... Deci o socotim pe Maica Domnului lumin. De ce? Pentru c fiind Maica Luminii, Maica Domnului Hristos, este si ea lumin. Deci, "Preasfnt Stpna mea, de Dumnezeu Nsctoare, care esti lumina ntunecatului meu suflet, ndejdea, acopermntul, scparea, mngierea si bucuria mea".

30

Ce s fie Maica Domnului pentru noi? Ndejde. nc o ndejde! De ce? Pentru c avem ajutorul Maicii Domnului. Si dac stim de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acopermntul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului si de rugciunile Maicii Domnului, avem un plus de ndejde. Maica Domnului este ndejde: "Toat ndejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pzeste-m sub sfnt acopermntul tu". Ce mai este Maica Domnului? Acopermnt. Ce nseamn "acopermnt"? Nu c st Maica Domnului cu ceva ntins deasupra noastr, ci c Maica Domnului este aprtoarea noastr. Ne scoate din primejdii, ne apr de rele. "Aprtoare Doamn, pentru biruint multumiri, izbvindu-ne din nevoi, aducem tie, Nsctoare de Dumnezeu" care esti aprtoare pentru noi. Ndejdea, acopermntul, scparea, adic un fel de refugiu al nostru. Maica Domnului este o mngiere pentru noi. Ct vreme ne triesc printii, ct vreme ne trieste mama, parc avem pe cineva. Chiar dac ne-am putea gndi vreodat c ne-ar prsi toat lumea, mama nu ne prseste. Mi-aduc aminte, a fost odat la noi la mnstire o mprejurare mai grea si mama a zis: "Apoi, dac nu mai poti sta aici, s vii acas, c doar tu ai unde veni". E ceva att de nduiostor... Vedeti ce nseamn inima de mam? Nu te las niciodat. Te las altii, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizeaz, te mping, te asupresc. Asa ceva nu poate face mama! Pot face strinii, dar cine are inim de mam, nu poate. "Apoi tu, dac nu mai poti sta aici, s vii acas c doar tu ai unde veni...". Dac mama cea pmnteasc poate face asa ceva, gnditi-v la Maica Domnului! Maica Domnului s ne prseas-c vreodat? Se poate cumva s ne prseasc Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru c este mam, pentru c are inim de mam. Noi zicem "Maica Domnului" ca si cnd am zice un titlu. Or, noi trebuie s stim c Maica Domnului este mam. Si nu este mam numai pentru Domnul Hristos, este mam pentru toti cei care vrem s-o avem de mam. Maica Domnului ne cheam la Domnul Hristos, ne cheam s fim aproape de Domnul Hristos. Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea s ne ocroteasc asa cum gina si ntinde aripile peste puii ei. Ati vzut clostile, cum si adun, seara, puisorii n jurul lor, cum i acoper si le dau cldur din trupurile lor? Asa face mama closc, asa face mama mam si asa face Maica Domnului: ne duce la Domnul Hristos si ne recomand si pe noi, cum i-a recomandat pe cei de la Nunta din Cana Galileii, care nu mai aveau vin si crora Domnul Hristos le-a fcut vin din ap (cf. Ioan 2). De ce? Pentru c a mijlocit Maica Domnului. Sigur c ne ajut Dumnezeu n primul rnd. Dar, de multe ori ne gndim c suntem pctosi si c nu suntem vrednici s se ocupe Dumnezeu de noi. Dumnezeu nu ne las niciodat! Nu ne las niciodat, prin orict de grele mprejurri am trece. Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infirmi, ori de-am fi neputinciosi, Dumnezeu nu ne las. Nu ne las nici Maica Domnului. Maica Domnului este cu noi si ne ajut, ne ntreste, se roag pentru noi, ne ocroteste si ne mngie. "Lumina ntunecatului meu suflet, ndejdea, acopermn-tul, scparea, mngierea si bucuria mea". Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut si vrea s ne ocroteasc, s ne ajute si s ne acopere cum acoper gina puii si. V-as ruga, cnd mai vedeti cte-o closc ntin-zndu-si aripile peste puisorii si, s v gnditi c Domnul Hristos a zis: "De cte ori am voit s adun pe fiii ti, cum adun pasrea puii si sub aripi" (Luca 13, 34). Niciodat nu putem fi singuri cnd l avem pe Dumnezeu. Niciodat nu suntem singuri cnd o avem pe Maica Domnului. Niciodat nu suntem singuri cnd i avem pe sfintii lui Dumnezeu. Niciodat nu suntem prsiti cnd Dumnezeu este cu noi, cnd Maica Domnului este cu noi. Stiti cine este prsit? Acela care vrea s fie prsit, acela care njur, acela care minte, acela care fur, acela care face scandal, acela care bea, care se mbat si face rele-n cas. Acela nu este cu darul lui Dumnezeu si aceluia i-ar putea zice Domnul Hristos: "De cte ori voit-am s v adun cum adun gina puii si sub aripi, dar n-ati vrut". Cine vrea s fie cu Dumnezeu, l are pe Dumnezeu. Cuvintele lui sunt cuvintele lui Dumnezeu, gndurile lui sunt gndurile lui Dumnezeu, simtirea lui este simtirea lui Dumnezeu. 31

S aveti mai mult ncredere n Dumnezeu, mai mult ncredere n Maica Domnului, mai mult ncredere n buntatea lui Dumnezeu si n buntatea Maicii Domnului. "Pe Nsctoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, ntru cntri cinstind-o s o mrim". S o mrim cum a mrit-o Dumnezeu cnd a ales-o. S o mrim cum a mrit-o Fiul su cnd S-a slsluit n pntecele ei cel pururea fecioresc. S o mrim cum a mrit-o ngerul binevestitor care i-a zis: "Binecuvntat esti tu ntre femei" (Luca 1, 28). S o mrim cum a mrit-o Elisabeta, plin de Duhul Sfnt, care a zis: "Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui tu" (Luca 1, 42). S o mrim cum a mrit-o femeia care a ridicat glas din popor si a zis ctre Domnul Hristos: "Fericit este pntecele care Te-a purtat si fericiti sunt snii pe care i-ai supt" (Luca 11, 27). S o mrim cum au mrit-o ngerii si toti sfintii, cum a mrit-o Biserica n toat vremea si s nu ne lsm ncurcati n gndurile noastre si n simtirile noastre de oameni care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului. S-i lsm n pace, s ne rugm pentru ei, s-i ocolim cnd ne spun c nu facem bine cnd o cinstim pe Maica Domnului. Sfrsesc aceste gnduri si aceste cuvinte pe care vi le-am spus vou si mi le-am spus si mie, din care m-am bucurat si eu si din care v-ati bucurat si voi si v mai zic nc o dat cum a zis mama, Dumnezeu s-o odihneasc: "Tu, dac nu mai poti sta aici, s vii acas, c ai unde veni". Apoi s stiti c Maica Domnului zice tot asa ctre noi. Dumnezeu s ne ajute, Maica Domnului s ne ocroteasc si s ne ntelepteasc, pentru ca s avem bucuria pe care o d Maica preacurat, Maica bucuriei. Amin! Mrire Tatlui si Fiului si Sfntului Duh. Amin! ICOANA MAICII DOMNULUI NEFCUT DE MN OMENEASC Mnstirea Brncoveanu 12 iulie 1996 Sptmna trecut, n 5 iulie, am fcut pomenire despre Sf. Atanasie al Athonului, cel care a nfiintat cea dinti mnstire n Muntele Athos. Cu prilejul acela am amintit unele cuvinte care se spun la Sfntul Munte, unele gnduri pe care le poart cei de acolo n minte si care sunt ndrumtoare si pentru viata noastr. Astzi, pornind tot de la ceva de la Sfntul Munte, de la icoana fctoare de minuni cea nefcut de mn omeneasc, pe care o pomenim astzi si care se gseste la Sfntul Munte, as vrea s v spun cteva cuvinte despre altfel de icoane ale Maicii Domnului. Mai nti s pomenim icoana pe care o avem cel mai la ndemn, icoana fcut Maicii Domnului de Sfnta noastr Biseric, pe care nu o vedem, dar o auzim - icoana sufletului Maicii Domnului. Cu aceast icoan ne ntlnim la dumnezeies-tile slujbe, cnd se spune: "Pe preasfnta, curata, preabinecu-vntata, mrita, Stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii s o pomenim". Cuvintele acestea ne pun n atentie unele calitti ale Maicii Domnului, nu asa, simplu, ca un gnd, ci ca o ntemeiere de credint. Mai nti ni se spune s o pomenim pe ceea ce este preasfnt. Noi i cinstim pe sfintii lui Dumnezeu si suntem ndemnati s o pomenim pe Maica lui Dumnezeu mpreun cu toti sfintii, dar ca pe ceea ce este mai mare dect toti sfintii. Apoi spunem despre Maica Domnului c este curat: "Pe preasfnta, curata". Este curat pentru c nu poate s fie cineva sfnt fr s fie si curat. nti ne gndim la o viat curat si apoi ne gndim la o viat sfnt. 32

Cine este sfnt si curat, este binecuvntat de Dumnezeu. Noi, despre Maica Domnului spunem c este preabinecuvnta-t: "Pe preasfnta, curata, preabinecuvntata". Si pentru c este sfnt, curat, este si mrit. Este mrit ca una care este "mai nalt dect cerurile si mai curat dect strlucirile soarelui", ca una care este "mrirea a toat lumea". Spunem despre Maica Domnului c este "lauda fecioriei, bise-ric sfintit si rai cuvnttor", c este mrit ca una pe care n-o poate cuprinde cuvntul si mintea. Este mai presus de minte si de cuvnt. Asa este prezentat Maica Domnului n cuvintele Bisericii si o mrim si noi dup puterea noastr: "mrita, Stpna noastr". O stim pe Maica Domnului rugtoare pentru noi si ndrumtoare a noastr si de aceea ne supunem cu mintea Maicii Domnului si o cinstim ca pe ceea ce este Stpna noastr. Maica Domnului este nu numai preasfnt, curat, preabi-necuvnat ci si de Dumnezeu Nsctoare. De ce? Pentru c L-a nscut pe Fiul lui Dumnezeu care S-a fcut om, a nscut un om unit cu Dumnezeu din pntecele ei. Maica Domnului L-a nscut pe Domnul nostru Iisus Hristos mai presus de minte si de cuvnt, mai presus de fire. O numim pe Maica Domnului si pururea Fecioar. Fecioar nainte de nastere, Fecioar n nastere, Fecioar dup nastere si pururea Fecioar. Aceasta este icoana pe care i-o face Biserica prin cuvnt, Maicii Domnului. Dar noi pomenim astzi o icoan nefcut de mn. Binenteles c si aceast icoan fcut prin cuvnt este nefcut de mn, dar cea pe care o pomenim astzi este cea pe care nssi Maica Domnului a fcut-o. Este firesc s ne ntre-bm: "Si-a fcut Maica Domnului si o icoan prin cuvnt?" Rspunsul l gsim n Sfnta Evanghelie de la Luca, unde se spune c preasfnta Fecioar Maria, cnd a auzit cinstirea adus ei de ctre ngerul binevestitor si cnd i s-a vestit c este aleas s-L nasc pe Fiul lui Dumnezeu fcut om, a zis: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de brbat?" (Luca 1, 34). Prin cuvintele acestea, Maica Domnului si-a artat viata ei superioar, si-a artat curtia ei sufleteasc si trupeasc, nu numai n ntelesul c n-a avut nici un fel de legtur cu vreun brbat, ci mai ales n ntelesul c nici nu s-a gndit la asa ceva: "de vreme ce eu nu stiu de brbat". ngerul binevestitor i-a spus cum va fi aceasta si atunci Fecioara Maria a zis: "Iat roaba Domnului. fie mie dup cuvntul tu!". Este tot o alctuire a icoanei: "Nu stiu de brbat" si "Iat roaba Domnului, fie mie dup cuvntul tu". Supunerea aceasta fat de voia lui Dumnezeu este cuprins n icoana pe care si-a fcut-o Maica Domnului siesi. Mai cunoastem un cuvnt al Maicii Domnului, cel de la Nunta din Cana Galileii, unde s-a artat binevoitoare fat de cei care nu mai aveau vin si mijlocitoare pentru ei la Domnul nostru Iisus Hristos. Si aceasta face parte din icoana Maicii Domnului cea nefcut de mn, dar fcut din cuvnt, din ntelegere. Si a mai zis ceva Maica Domnului, mplinindu-si icoana: "Faceti orice v va spune" (Ioan 2, 5). Este singurul cuvnt adresat oamenilor de Maica Domnului, cuvnt care ndreapt gndurile oamenilor ctre Domnul Hristos si arat smerenia Maicii Domnului. Mai departe, tot din icoana cea nefcut de mn omeneasc a Maicii Domnului, este ceea ce numim noi "cntarea Maicii Domnului". Sunt cuvintele de preamrire a lui Dumnezeu spuse n casa Sfintei Elisabeta de ctre Maica Domnului: "Mreste suflete al meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mntuitorul meu, c a cutat spre smerenia roabei Sale. C, iat, de acum m vor ferici toate neamurile. C mi-a fcut mie mrire Cel Puternic si sfnt numele Lui. Si mila lui n neam si n neam spre cei ce se tem de El" (Luca 1, 46-50). Si n aceste cuvinte o vedem pe Maica Domnului n legtur cu Dumnezeu, preamritoare de Dumnezeu si cu smerenie n fata lui Dumnezeu. Aceasta este icoana fcut de Maica Domnului nssi, prin cuvintele care ne-au rmas n Sfnta Evanghelie.

33

Mai este o icoan nefcut de mn omeneasc, fcut din cuvinte: icoana pe care i-a fcut-o ngerul binevestitor si icoana pe care i-a fcut-o Duhul Sfnt prin Sfnta Elisabeta. La Bunavestire, ngerul binevestitor s-a prezentat n fata Fecioarei Maria si a zis: "Bucur-te, ceea ce esti plin de har, Domnul este cu tine. Binecuvntat esti tu ntre femei" (Luca 1, 28). Cuvintele acestea ne-o prezint pe Maica Domnului cinstit de nger, cinstit si de Dumnezeu, Care l-a trimis pe nger. Si a mai zis ngerul: "Duhul Sfnt Se va pogor peste tine si puterea Celui Preanalt te va umbri; pentru aceea si Sfntul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". Este vorba de Sfnta Treime, care si-a gsit locas n Maica Domnului. Duhul Sfnt se va pogor peste tine, puterea Celui Preanalt te va umbri - Tatl ceresc te va umbri - si Sfntul care se va naste din tine - Domnul Hristos -, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Asa c, n icoana nefcut de mn omeneasc, dar fcut de ngerul binevestitor, Maica Domnului este sub puterea Duhului Sfnt, sub puterea Tatlui ceresc si sub ocrotirea Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Icoana aceasta fcut de nger este completat - si tot nefcut de mn rmne - prin Duhul Sfnt, Care i-a insuflat Sfntei Elisabeta cuvintele: "Binecuvntat esti tu ntre femei" spuse si de ngerul binevestitor, dup care Elisabeta a adugat "si binecuvntat este rodul pntecelui tu. Si de unde mie aceas-ta, ca s vin la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42-43). Iat trei icoane nefcute de mn omeneasc: una, fcut de sfnta noastr Biseric - "Pe preasfnta, curata, preabinecu-vntata, mrita, Stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii s o pomenim"; una fcu-t de ngerul binevestitor - "Bucur-te, ceea ce esti plin de har, Domnul este cu tine. Binecuvntat esti tu ntre femei.", "Duhul Sfnt Se va pogor peste tine si puterea Celui Preanalt te va umbri; pentru aceea si Sfntul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema" si una fcut de Duhul Sfnt prin Sfnta Elisabeta - "Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui tu. Si de unde mie aceasta, ca s vin la mine Maica Domnului meu?". S ne cercetm pe noi nsine ct ne gndim si cum ne gndim la Maica Domnului; dac avem n vedere aceste trei icoane nefcute de mn omeneasc, sau ne dorim numai s vedem vreo copie sau chiar icoana original datnd din 1863, pe care o pomenim astzi si care e nefcut de mn omeneasc. Dumnezeu s ne ajute s ne luminm mintea cu lumina cunostintei de Dumnezeu si s ne cercetm pe noi nsine si n aceast latur a vietii noastre, n privinta cinstirii pe care i-o aducem sau nu i-o aducem Maicii Domnului.

VUIETUL DUHULUI Mnstirea Brncoveanu 14 iunie 1996 Unul dintre gndurile pe care le am cel mai mult la inim este gndul c Duhul Sfnt are un vuiet si c vuietul lui sunt sfintele slujbe. n Sfnta Evanghelie de la Ioan, acolo unde este scris despre convorbirea Domnului nostru Iisus Hristos cu fariseul Nicodim, Domnul Hristos a fcut afirmatia c "Vntul sufl unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stii de unde vine, nici ncotro se duce" (Ioan 3, 8). Cuvntul acesta se poate spune tot asa de bine si despre Duhul, pentru c pneuma n limba greac nseamn si vnt si duh. "Duhul sufl unde voieste si tu auzi vuietul lui si nu stii de unde vine si ncotro se duce". Deci poate fi vorba de un vuiet al Duhului asa cum este vorba de un vuiet al vntului.

34

Tot n Sfnta Evanghelie de la Ioan, la un praznic al iudeilor, Domnul Hristos a zis ctre asculttorii Si: "Dac nseteaz cineva, s vin la Mine si s bea. Cel ce crede n Mine, precum a zis Scriptura: ruri de ap vie vor curge din pntecele lui" (Ioan 7, 37-38). Este vorba despre Duhul pe care aveau s-L primeasc cei ce credeau n Hristos, pentru c Duhul nu se coborse nc. Duhul este asemnat aici nu cu vntul, ci cu un ru care vuieste pornind nu din afara credinciosilor, ci din credinciosii nsisi. Cei ce vor crede, ruri de ap vie vor curge din fiinta lor. La pogorrea Duhului Sfnt se spune c s-a auzit un vuiet ca o vijelie care vine repede (cf. Fapte 2, 2). nc o dat vuiet! De trei ori vuietul Duhului: prima dat comparat cu vntul din convorbirea Domnului Hristos cu fariseul Nicodim; a dou oar asemnat cu vuietul rului care curge din fiinta celui ce a primit pe Duhul Sfnt, si a treia oar asemnat cu vuietul care s-a auzit la pogorrea Sfntului Duh peste Sfintii Apostoli. Domnul Hristos spune despre Duhul Sfnt: "El pe Mine M va preamri". Dac facem o legtur ntre cuvntul acesta si vuietul Duhului, ne putem gndi foarte bine c Duhul Sfnt are ca lucrare preamrirea Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Biserica noastr este o Biseric preamritoare, Biseric doxolo-gic, este Biseric aductoare de preamrire lui Dumnezeu, lucru care se realizeaz prin Duhul Sfnt la sfintele slujbe. Sfintele slujbe sunt o lucrare a Duhului Sfnt, att dup continutul lor, ct si dup felul n care se fac. Duhul Sfnt ne d gndurile de la sfintele slujbe cuprinse n Molitfelnic, n Liturghier, n crtile de la stran si de la altar. De fapt sfintele slujbe sunt ceea ce Duhul Sfnt a descoperit Bisericii pentru slava lui Dumnezeu si pentru mntuirea credinciosilor. Noi avem un dar de la Dumnezeu: acela de a spune cele rostite de Duhul Sfnt si de a auzi cele cuprinse n crtile de slujb. Sfintele slujbe ale Bisericii noastre sunt fcute pentru toti credinciosii din biseric, adic sunt fcute nu numai pentru preot si pentru cntret, de pild, sau pentru cititorii de la stran, ci pentru toti oamenii care iau parte la ele. Slujbele trebuie fcute n asa fel nct s fie auzite de toti, ca toti s se foloseasc de cuprinsul lor si de gndurile Duhului Sfnt. Dac avem retineri la slujb, gresim n fata lui Dumnezeu si a credinciosilor prezenti. Gresim n fata lui Dumnezeu, pentru c nu spunem lucrurile lui Dumnezeu cu convingerea necesar, si gresim fat de credinciosi, prin faptul c nu le dm posibilitatea s se mprtseasc de darurile Duhului Sfnt din cuprinsul sfintelor slujbe. n loc s aud vuietul Duhului, preamrirea lui Dumnezeu, cinstirea Maicii Domnului, cinstirea sfintilor si rugciunile ctre sfinti, credinciosii aud doar un zum-zet! Asta nu-i destul! Greseste oricine are de cntat sau de citit la stran si nu face lucrul acesta la nivelul cuvenit. Nu vizez pe nimeni, desi fiecare se poate cerceta si poate s stie dac l priveste chestiunea aceasta. Lucrurile lui Dumnezeu trebuie spuse cu aps, lucrurile lui Dumnezeu trebuie spuse cu sigurant, cu convingere, pentru c asa le-a spus Duhul Sfnt. Cnd apostolii au primit pe Duhul Sfnt si au fost sub puterea Duhului Sfnt, au nceput s vor-beasc nu numai n limba cunoscut de ei, ci n limbile pe care le-a dat lor Duhul Sfnt. Dar ce au spus? Nu stim cuvintele pe care le-au spus, ci stim ce au spus: mrirea lui Dumnezeu. Cei care i-au ascultat pe Sfintii Apostoli sub puterea Duhului Sfnt, au zis: "i auzim pe ei vorbind n limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!" (Fapte 2, 11). Slujbele noastre spun mririle lui Dumnezeu. Si noi, care ascultm slujba, trebuie s auzim mririle lui Dumnezeu. Dac n-auzim mririle lui Dumnezeu, pentru c nu sunt spuse cu glas hotrt, la intensitatea cuvenit, atunci greseste naintea lui Dumnezeu cel care face s nu se aud mririle lui Dumnezeu. Le aude el, le aude poate vecinul lui, dar nu le aud cei din biseric. De ce? Pentru c nu vrea acela s spun mririle lui Dumnezeu cu glas hotrt, cu glas cuvenit. Este adevrat c nu este necesar nici vreo intensitate care s deranjeze dar, n orice caz, s avem constiinta c suntem lucrtori pentru preamrirea lui Dumnezeu, pentru constiinta noastr si pentru 35

constiinta credinciosilor care sunt de fat. Slujbele nu sunt ale noastre, slujbele sunt ale lui Dumnezeu pentru toti credinciosii care sunt de fat. S spunem cu hotrre lucrurile care sunt spre preamrirea lui Dumnezeu si angajante pentru ceilalti credinciosi, asa nct s poat participa si ei la vuietul Duhului. Dumnezeu s ne ajute!

DESPRE MNSTIRE SI CLUGRI Mnstirea "Sub Piatr" 9 iulie 1998 M-am gndit ca astzi s vorbesc ceva despre mnstire si despre clugri, desi a le vorbi clugrilor despre clugri s-ar prea c este un lucru de prisos. Si totusi... poate c nu este. Voi cuta s scot n evident niste as-pecte de mare important si pe care oamenii, n general, nu le prea au n vedere. Cine ar putea rspunde la ntrebarea "ce este o mnstire"? Sunt foarte multe lucruri n lumea aceasta pe care le stim fr s le putem defini. Cineva care aude de mnstire se gndeste la un loc unde triesc clugrii, unde oamenii se duc s se roage sau s fac ntr-un fel s se roage altii pentru ei... deci se gndeste la un loc de rugciune. Fr ndoial, mnstirea este un loc de rugciune! Pentru cei mai multi oameni, un clugr nu este - hai s zicem o vorb pe care de multe ori o folosim n nteles peiorativ - un om ca toti oamenii. ntr-adevr, pozitiv privind lucrurile un clugr nu este un om ca toti oamenii. Si-atunci, cum este? Sub nivelul, sau deasupra nivelului celorlalti oameni? Sar putea ntmpla s fie si sub nivelul celorlalti, n cazul n care nu-i deplin ca sntate, ns clugria presupune oameni de exceptie. Oameni de exceptie! Omul obisnuit nu poate fi clugr! Dac devine clugr, nu este clugr deplin, este un improvizat n clugrie. Clugria este o viat mai presus de viata obisnuit. Nimeni nu este obligat s se clugreasc ns, dac se face clugr, este obligat s fie clugr! Printele Arsenie Boca, Dumnezeu s-l odihneasc, avea o vorb: "Unii dintre clugri nu sunt clugri, ci cuiere de haine clugresti". n cazul acesta, un clugr este sub nivelul omului obisnuit si nu numai c este un improvizat, ci este un ratat. Si sunt destul de multi clugri ratati! De ce? Pentru c au nceput altfel dect ar fi trebuit s nceap, pentru c au trit altfel dect ar fi trebuit s triasc, iar cineva care trieste oricum, ajunge orice si oricum. Clugria este o chestiune foarte, foarte serioas! Viata la nivelul obisnuit, viata de familie adic, o duc cei mai multi (binenteles, sunt si acolo nedesvrsiri, insuficiente); este sigur sut la sut c Dumnezeu l-a fcut pe om ca acesta s nu fie singur pe pmnt, c Dumnezeu l-a fcut pe om brbat si femeie, c Dumnezeu i-a binecuvntat pe oameni s fie cu familie, chiar dac exist si alt posibilitate. Si exist... ns numai pentru oameni de exceptie sau pentru oameni care pot face niste lucruri care cer un efort deosebit. Clugria este elita Bisericii. Se stiu si multe insuficiente, se stiu si multe devieri, se stiu si multe nepotriviri n viata clugrilor, se stiu si multe cderi ale clugrilor. Acestea nu scad clugria n sine, ci arat c oamenii care s-au ncadrat n clugrie - nu au fost de clugrie. Mama mea, Dumnezeu s-o odihneasc, mi spunea c o femeie de la noi, lelea Sana lui Adam, cnta iarna, n seztoare, un cntec - nu i-am stiut niciodat melodia, dar retin versurile: 36

Pe dealul cu strugurii Plimb-s clugrii, Blstmndu-si printii: De ce i-or clugrit, Si nu i-or cstorit? Este un punct de vedere, o zicere, care poate fi adevrat sau nu, pentru c, n general, nu printii i ndrum pe copii s se clugreasc. Numai c sunt unii care se fac clugri nainte de vreme, nainte de a sti ce fac cnd se fac clugri si acestia, n general, sunt improvizati si ratati. Nou nu ne este fric s spunem lucrurile acestea, pentru c sunt cunoscute; nu ne este fric s le spunem, pentru c sunt realitti. Nu ne este team c spunnd lucrurile acestea, cei care sunt clugri buni, clugri adevrati, ar avea ceva de suferit. Oamenii, n general, nu prea cred c poate exista o viat superioar, mai ales o viat superioar celei pe care o duc ei. Sunt foarte multi oameni care-i privesc pe clugri cu suspiciune si zic: "Drag, nu se poate s triasc viata pe care zic ei c o triesc". Desi se poate! Sunt unii care triesc o viat exceptiona-l, oameni de elit, oameni de elit ai Bisericii. Dar, ntr-adevr, sunt si din aceia care nu triesc viata asa cum trebuie. De ce? Pentru c nu pot! Ca s triesti o viat superioar, trebuie s fii un om superior, trebuie s fii un om care tragi de tine, trebuie s fii un om matur, un om care stii ce ai de fcut si de ce ai pornit pe calea aceasta. Cuvntul "clugr" vine de la grecescul "calos gheron" si nseamn "btrn frumos". Btrn frumos! Este un ideal! S fii btrn, uneori este un avantaj, alteori este un handicap. Btr-netea vine diferit la oameni. Unii ajung btrni cu cuviint, altii ajung la o btrnete pe care poporul o exprim n versurile: "Btrnete haine grele / Ce n-as da s scap de ele". O btrnete ncuviintat, o btrnete echilibrat, o btrnete ca rezultat al unei vieti ngrijite, curate, sfinte, este un dar de la Dumnezeu. Gnditi-v c Dumnezeu este nftisat ca un btrn. De ce ca un btrn? De ce nu ca un tnr? Si tinere-tea are darurile ei! Multi sfinti au fost tineri! Totusi, Dumnezeu este nftisat ca un btrn! Aceasta vrea s arate c Dumnezeu este "vechi de zile", nu este de ieri, de alaltieri, ci din vesnicie. Cei care sunt la tinerete si se pregtesc de viat, trebuie s stie c btrnetea, maturitatea, tineretea, copilria si toate vrste-le omului sunt un dar de la Dumnezeu, la care ajung mai ales aceia care au o tinerete curat, o tinerete cinstit. Viata de familie asa cum a lsat-o Dumnezeu si cum o vrea Dumnezeu, este un dar de la Dumnezeu. Dar exist si posibilitatea s treci de viata de familie, mai sus. Dac treci de viata de familie ca s ajungi la o viat superioar, fr s te oblige cineva la aceasta, atunci trebuie s fii btrn nainte de btrnete. Ce nseamn btrn? nseamn si ntelept. Dac esti clu-gr, trebuie s fii btrn nainte de btrnete, deci echilibrat, cinstit, ntelept, s ai calittile btrnului. S fii ponderat mai mult dect un tnr (poti s ai entuziasmul tnrului dac mai esti capabil de entuziasmul tnrului). n orice caz, dac esti btrn de la tinerete, adic echilibrat, ponderat, ntelept, angajat cu seriozitate, n cazul acesta ai si calittile btrnului, ai si capacittile tnrului. Mare lucru s fie un clugr tnr cu calitti de btrn. nc o dat v spun: cnd zic "btrn", nu m gndesc c omul acela nu mai face nimic, c a ajuns la inactivitate pentru c-i btrn si deci a ncheiat socotelile cu lumea aceasta. Nu! M gndesc la btrnul acela care face tot ce poate, care aduce experienta lui de o viat, concluziile lui de o viat, n fata lui Dumnezeu si n fata oamenilor. Un clugr adevrat trebuie s fie "btrn frumos"! Fie c este la tinerete, fie c este la btrnete, trebuie s aib o frumusete sufleteasc; fr s se mai mpiedice n nimicurile veacului acestuia, fr s mbtrneasc si patimile lui cu el, ci s lichideze tot ce mai are de lichidat. n loc de patimi s 37

ajung la virtuti, s fie un om odihnitor, un om care nu a trit degeaba, un om care aduce ceva n constiinta altora. Sunt attia oameni care-i pretuiesc pe clugri, chiar si pe cei nevrednici. Un clugr nevrednic n-ar mai trebui pretuit, ci ar trebui marginalizat. Bine, nu suntem noi judectorii, dar n-ai de ce s fii cinstitorul cuiva care nu-si mplineste rostul pentru care este chemat de Dumnezeu sau la care s-a angajat el, crezndu-se chemat de Dumnezeu. Viata clugreasc fiind o viat de exceptie, este si superioar vietii de familie, dar nu se poate spune c viata de familie nu are superioritatea ei! Un clugr trebuie s fie desprins de lumea aceasta, pe cnd un om cu viata de familie trebuie s fie si n lumea aceasta. S fie interesat si de lucrurile veacului acestuia. Deosebirea dintre un clugr si un mirean este aceasta: un mirean, un om cu familie, pentru a se mntui, pzeste poruncile lui Dumnezeu si i ajunge s triasc pe pmnt cu gndul la cer. Un clugr trebuie s triasc pe pmnt ca n cer. S-si gseasc timp ct mai mult pentru a sta n fata lui Dumnezeu. Nu cu cartea deschis pe mas, cu lumnarea aprins, cu candela... ci cu inima deschis pentru Dumnezeu, cu gndul la Dumnezeu. Un clugr trebuie s fie un btrn frumos, un btrn mbunttit, un btrn de care se bucur oamenii. De clugr s te bucuri de la tinerete pn la btrnete. De cnd esti tnr, dac te faci clugr, poti s fii frumos sufleteste, s se bucure oamenii de existenta ta cum se bucur de o floare, cum se bucur de o ap limpede, cum se bucur de un peisaj frumos, de un rsrit de soare, de un apus de soare, cum se bucur oamenii de lucrurile frumoase din jurul lor. Toate lucrurile le-a fcut Dumnezeu s fie frumoase si la vz, si la gust, si la miros. Gnditi-v la un fagure de miere: ct este de minunat! Si miroase frumos... si dulceat are... si culoare plcut... Am spus despre cuvntul "clugr" c nseamn "btrn frumos". C btrnetea clugrului nu vine doar la btrnete, poate s fie si la tinerete. De multe ori se mai fac clugri si oameni care au ajuns la btrnete, dar aceasta nu mai reprezint nimic, nu mai are nici o semnificatie. Cnd am spus odat, acas, despre printele Serafim Popescu, c-i om bun, stiti ce-au zis printii mei, oameni de la tar, care n-au citit nici o carte n care s se scrie despre clugri? "Bun s si fie, si dac nu-i bun, n-are treab s stea la mnstire!" Un clugr ru, nu-i clugr. Cnd devine cineva ru, cnd n-a iesit din rutate, nu-i clugr. Un printe de la Frsinei, Neonil Stefan, care acum este staret, a fost cndva la noi la mnstire si ne-a spus un lucru care mie mi-a plcut tare mult. A spus c printele care era staret cnd s-a fcut el clugr, i-a zis asa: "Acum clugr te-ai fcut, s vedem cnd o s te faci om de treab!". S stiti c nu-s niste glume! Poti s ajungi improvizat pentru c ai ajuns s te faci clugr nainte de vreme. Am zis c v spun ceva si despre mnstire. Ce este mnstirea? Dac esti ntr-o mnstire, trebuie s-ti mai spun cineva ce este o mnstire? Da, trebuie s-ti spun! Stiti de ce trebuie s-ti spun? Pentru c, de multe ori nici tu, care triesti ntr-o mnstire, nu stii foarte bine ce este mnstirea. Mnstirea, n definitia ei, este "un asezmnt de rugciune, de nvttur si de munc, n care triesc clugrii". Nu spune mult lucrul acesta. Dar v spun eu acum ce este mnstirea. Mnstirea este tinda raiului, este casa lui Dumnezeu, este poarta cerului si locul mplinirilor. Asa trebuie s fie o mnstire. Tinda raiului. Stie toat lumea ce este tinda: o camer de intrare. Nu poti s intri ntr-o camer mai din spate, fr s treci printr-o tind. Ca s intri n rai, trebuie s treci prin tinda raiului. Acum nu nseamn c numai cei de la mnstire sunt n tinda raiului si c numai ei se mntuiesc! Nu! Si ceilalti credinciosi pot s aib tinda raiului, s-si fac din casa lor - tinda raiului. Biserica noastr este de asemenea tinda raiului si cerul cel de pe pmnt. Fr s treci prin cerul cel de pe pmnt, nu-i ndejde s ajungi n cerul cel mai presus de lume. Deci, mnstirea este tinda raiului. De ce? Pentru c este aproape de rai. 38

Mnstirea nu trebuie gndit nici de cei care triesc n ea, nici de cei care vin la mnstire, ca o prelungire a pmntului. Dac este prelungire a pmntului, n-are rost s existe. Pmnt e destul. Printii cei duhovnicesti de odinioar, care au fcut mnstiri n pustie, de exemplu Sfntul Pahomie, au nconjurat mnstirea cu zid. De ce? S se stie pn unde tine lumea - si de unde ncepe mnstirea. Este un lucru extraordinar! S stii c dac esti n mnstire nu mai esti n lumea larg, ci esti ntr-un loc anume al lui Dumnezeu. Lumea cealalt este n afar de mnstire. Toti ceilalti oameni triesc n lumea pe care a fcut-o Dumnezeu, pe care o iubeste Dumnezeu, pe care doreste Dumnezeu s o mntuiasc, iar cei din mnstire sunt ntr-un loc special, ntr-un loc anume, care este locul clugrilor, locul btrnilor frumosi, locul btrnilor mbunttiti. Cnd eram eu copil, era o ntrebare de inteligent: "Ce-i ntre cer si pmnt?" Scormoneau oamenii prin minte: caierul, luna, soarele, stelele... ce le venea n gnd. Si zicea cel care punea ntrebarea: ntre cer si pmnt este si. Binenteles, rdeau de vorbele acestea... Eu as zice acum, dup ce mi-a venit si mie mai mult minte, c s-ar putea zice foarte frumos si foarte adevrat, c ntre cer si pmnt este mnstirea. Nu-i nici n cer, nu-i nici pe pmnt, ci undeva ntre cer si pmnt. Trebuie s trim n asa fel n mnstire, nct s fim ntre cer si pmnt. S fim spre cer. Am zis c mnstirea mai este poarta cerului si casa lui Dumnezeu. Cuvntul acesta, de poarta cerului si casa lui Dumnezeu cred c-l stiti. Este cuprins n Cartea Facerii, unde este o istorisire despre patriarhul Iacob care, fiind ntr-o cltorie, si-a pus cpti s doarm. Pe cnd dormea, a visat c o scar lega cerul si pmntul, iar ngerii lui Dumnezeu urcau si coborau pe scara aceea. Cartea aceasta se citeste de obicei la srbtorile Maicii Domnului, la vecernie. Patriarhul Iacob, cnd s-a trezit din somn, a zis asa: "Nu este altceva aici dect casa lui Dumnezeu si aceasta este poarta cerului". Asa ceva trebuie s gndeasc cineva despre o mnstire: "Nu-i altceva aici dect casa lui Dumnezeu, si aceasta este poarta cerului". Pe aici, pe calea aceasta se ajunge n cer. Prin asezmntul acesta se ajunge n cer. Prin institutia aceasta se ajunge n cer. Prin aceast rnduial de mnstire, se aduce cerul pe pmnt. Exist posibilitatea aceasta, s aduci cerul pe pmnt nainte de a ajunge tu n cer, si deci faci din pmnt - cer. Triesti o viat cu gndul la Dumnezeu, iar "Hristos se face toate pentru cel ce crede", cum zice sfntul Marcu Ascetul. Atunci ai liniste sufleteasc si ajungi la cer, n casa lui Dumnezeu, la poarta cerului. Mai este ceva de adugat la visul patriarhului Iacob. Cineva din cei cugettori de Dumnezeu spunea c o latur a scrii pe care o vzuse Iacob reprezint rugciunile prin care omul se nalt ctre Dumnezeu, cealalt latur reprezint Sfintele Taine, prin care Dumnezeu vine ctre om, iar treptele scrii sunt virtutile. Cei care le urcau si le coborau erau oameni cu inimi ngeresti sau ngeri cu trupuri omenesti, deci tot oameni. Sunt niste lucruri foarte mari! Nu stiu dac vou v plac, dar miemi plac! Am zis c mnstirea mai este si locul mplinirilor. Sunt foarte multi clugri frmntati, foarte multi vietuitori de mns-tire nempliniti, care doresc altceva dect d mnstirea. Foarte multi dintre ei regret c nu au mers pe alt cale... Toate acestea sunt niste realitti. Cineva-mi spunea odat: "Printe, s nu mai ziceti c mnstirea este locul mplinirilor, c tare putini se mplinesc n mnstire!" Totusi, mnstirea este locul mpliniri-lor! Poeta Zorica Latcu are o poezie intitulat "Pasre de nea", n care descrie, s zicem asa, o regiune de existent uman, poate mnstirea, stiu eu... si nsceneaz un dialog ntre un om si o pasre: Colo, spre amurg, Ploi de aur curg. Ceru-i o lalea. 39

- Tu de unde vii, n zbor, Rzletit, ca un dor, Pasre de nea? - Colo-n deprtri, Dincolo de zri, Este-un loc curat, Larg si desftat: Unde ochi nu plnge, Unde n-a curs snge, Unde glont n-ajunge. Unde nu strbate Geamtul de frate, Oful de orfan, Plnsul de vdan, Unde, prin fnaturi, Nu-s curse, nici laturi. Unde-i numai floare, Umbr si rcoare, Unde nici o raz Nu mai nsereaz... Parc-ti aduce aminte de cuvntul de la Pasti: "S ajungem ziua cea nenserat a mprtiei Tale". Cci e loc curat, Binecuvntat, Loc de bucurie Si de veselie, Care nu se trece, Ci n veci petrece. Si-atunci omul, care aude de asa frumuseti, de asa lucruri minunate si dorite, zice: - Pasre de nea, F pe voia mea, Dorurile mele, Zboar tu cu ele, Mai presus de stele, n trile-acele. Si rspunde pasrea: - Ba, c dorul tu Mare e si greu; Aripile mele, Mri, sunt mititele, Calea-i lung foarte, Si nu pot s poarte Aripi mititele Doruri mari si grele. Eu de unde vin E numai senin Iar acolo nu-i 40

Dorul nimnui. Ce nseamn aceasta, c "acolo nu-i dorul nimnui"? mplinirea! Asa trebuie s fie la mnstire! mplinire! Multumire! Liniste! Senintate! Am s sfrsesc consideratiile acestea, dar nu nainte de a v mai spune o poezie scris de Traian Dorz, care ar fi foarte potrivit pentru a fi spus cnd se ncadreaz cineva ntr-o mnstire. Poezia se numeste "Am trecut" si se vrea o poezie pe care s o spun omul cnd este n pragul mortii. Nu stiu dac o poate spune! Atunci nu mai are nimeni vreme de poezii! Dar ar fi extraordinar de frumos dac ar putea spune omul la moarte ceea ce cuprinde poezia, mai ales dac ar tri cu constiinta aceasta ntr-o mnstire. Zice asa: Am trecut de cel din urm vrf ce ne desparte Si de-abia te vd n vale, tar de departe, Unde-am stat si-am plns atta, tar de departe. Am avut n tine doruri fr de-mplinire, Suferinte fr numr, plns si fericire, Poate-att ct nimeni altul, plns si fericire. Am avut dusmani n tine, rul s-mi doreasc Dar au fost si-attea inimi dragi s m iubeasc Scumpe si duioase inimi dragi s m iubeasc. Este ceea ce ar putea spune oricine, si la moarte, si cnd pleac la mnstire. O, pmntule, pe care am trit o viat, Azi te las, rmi n urm, tot mai mic prin ceat, Mai n urm, mai departe, tot mai mic prin ceat. Eu m duc n tara scump sus, mai sus de stele Unde-i mirele si-alesul dorurilor mele Dup care-au plns o viat dorurile mele. Fata ta ndurerat nu voi mai privi-o Lume, suferint, lacrimi, plnsule - adio! De-azi suntem pe vesnicie desprtiti - adio! Asa trebuie s fie o viat n mnstire, pentru vietuitori de mnstire care au stiut ce-au fcut cnd sau fcut clugri. Spun lucrurile acestea gndindu-m la faptul c pleac la mnstire, uneori, oameni care s-au sturat de lumea aceasta. Mi-aduc aminte c si mama zicea cteodat: "Asa m-am sturat de lumea asta!" Sunt oameni care s-au sturat de lumea aceasta, se duc la mnstire, si-apoi se satur si de mnstire! De ce? Pentru c rul l duc cu ei n suflet si creeaz apoi probleme acolo unde se duc, pentru c se duc la mnstire, si nu la Dumnezeu! Eu stiu ce vorbesc! Se duc la mnstire ca s aib niste conditii mai favorabile, dar cu Dumnezeu nu se ntlnesc, si-atunci le e grea pravila, le e grea munca, le e grea slujba, toate-s multe si ar trebui s fie altceva la mnstire. Eu zic c omul trebuie s fie chibzuit, s stie ce face si, dac se duce la mnstire, s se duc unde este locul lui Dumnezeu, s se duc unde este locul mplinirilor. Dumnezeu nu se las dator, Dumnezeu ti d, dac stii s-I slujesti. Atunci esti n casa lui Dumnezeu, esti la poarta cerului, esti n tinda raiului, esti n locul mplinirilor si dovedesti aceasta cu viata. 41

Mai ales n ultimii ani, se duc multi la mnstire si nu stiu ce fac, se fac clugri si nu stiu ce fac, triesc cum vor si nu stiu ce fac, si n-ajung unde trebuie pentru c nu stiu s-si rnduiasc viata, pentru c nu-L caut pe Dumnezeu. Dac stim s mergem spre Dumnezeu, Dumnezeu vine ctre noi. Printele Serafim [Popescu], Dumnezeu s-l odihneasc, zicea c dac noi facem un pas ctre Dumnezeu, Dumnezeu face nenumrati pasi ctre noi. Trebuie s ne-ntlnim undeva cu Dumnezeu, s zicem si noi ca Sfintii Apostoli: "Am vzut pe Domnul!" (Ioan 20, 25). S zicem si noi ca Sfntul Apostol Petru: "Am fost pe Muntele Taborului" (cf. Matei 21). S zicem si noi: "Am fost la Marea Tiberiadei si am auzit pe Domnul Hristos vorbindu-mi" (cf. Ioan 21). Acum stiti ce este mnstirea, acum stiti ce este clugrul si stiti cum trebuie s fie un clugr. "Toat darea cea bun si tot darul desvrsit de sus este", de la Printele luminilor, si pentru clugr, si pentru mirenii buni. Iar pe ceilalti i las Dumnezeu s se-mpiedice n pcatele lor, cum i las de multe ori si pe unii de la mnstire. S fac o experient a neputintei pe care o are omul cnd este n afar de Dumnezeu, iar pe cei buni i binecu-vinteaz ca s aib multumire din legtura cu Dumnezeu. Dumnezeu s ne ajute! CINSTITORII MAICII DOMNULUI Mnstirea "Sub Piatr" 9 iulie 1998 M-am gndit c este bine s struim putin cu gndul asupra cinstirii Maicii Domnului, care este maica noastr si care are un loc de cinste, un loc deosebit n gndirea si n evlavia ortodox. Slujbele noastre sunt n asa fel alctuite, nct ele ne duc n fata lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, ne duc n fata sfintilor; slujbele ne dau prilejul s vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfintii lui Dumnezeu, creeaz o atmosfer de preamrire a lui Dumnezeu, o atmosfer de preacinstire a Maicii Domnului, o atmosfer de cinstire a sfintilor. Nu se poate ortodoxie fr aceast lucrare cinstitoare. La biseric auzim cuvinte anume ndrumtoare spre pomenirea Maicii Domnului: "Pe preasfnta, curata, preabinecuvntata, mrita, Stpna noas-tr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii s o pomenim". Avem deci datoria s o pomenim pe Maica Domnului. Ce nseamn "a pomeni pe Maica Domnului"? S ne gndim la Maica Domnului! S n-o uitm pe Maica Domnului. S-o avem pe Maica Domnului n prim-planul gndirii noastre. Avem n vedere la sfintele slujbe s o mrim pe Maica Domnului: "Pe preasfnta Nsctoare de Dumnezeu si Maica luminii, ntru cntri cinstindu-o, s o mrim". Sunt attea si attea cuvinte care ne angajeaz ntru cinstirea Maicii Domnului: "Cuvine-se cu adevrat s te fericim, Nsctoare de Dumnezeu, cea pururea fericit si preanevinovat si Maica Dumnezeului nostru. Cea ce esti mai cinstit dect heruvimii si mai mrit, fr de asemnare dect serafimii, care fr stricciune, pe Dumnezeu Cuvntul ai nscut, pe tine, cea cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu, te mrim". Sunt cuvinte pe care le spunem la sfintele slujbe, obligatorii pentru noi, credin-ciosii. Nici nu ne punem problema c s-ar putea altfel. Noi nu putem s-L desprtim pe Domnul Hristos de Maica Domnului, nici pe Maica Domnului de Domnul Hristos. Sunt alctuiri la sfintele slujbe n care aceast legtur au fcut-o gnditorii de Dumnezeu, care ne-au dat constiinta c Maica Domnului a fost aceea prin care Mntuitorul lumii a venit n lume. Cele ce le-a fcut Mntuitorul nostru Iisus Hristos si au nceputul n faptul c El, Mntuitorul, S-a nscut din preasfnta Fecioar Maria. 42

Ctre sfrsitul slujbei de dimineat din Duminici, de fiecare dat vorbim cu Maica Domnului, spunnd cuvinte ca acestea: "Preabinecuvntat esti, Nsctoare de Dumnezeu Fecioar, c prin Cel ce S-a-ntrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, moartea s-a omort si noi am nviat. Pentru aceasta, cntnd, strigm: Bine esti cuvntat Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, mrire Tie". n alctuirea aceasta avem posibilitatea s vorbim cu Maica Domnului si s spunem ce a adus Mntuitorul pentru noi: "C prin Cel ce S-a-ntrupat din tine (i spunem Maicii Domnului) iadul s-a robit". Iadul nu mai are putere, s-a mpu-tinat, s-a nghesuit. Exist si mai departe iad, dar numai pentru cei care vor s mearg la iad. Pentru cei credinciosi nu mai exis-t iad. Sfntul Ioan Gur de Aur, n Cuvntul de la Pasti ne spu-ne c "Iadul s-a amrt vzndu-Te pe Tine jos", vzndu-Te pe Tine n iad. Ce zice? "S-a amrt c s-a stricat, s-a amrt c s-a batjocorit, s-a amrt c s-a legat, s-a amrt c s-a omort. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pmnt si sa ntm-pinat cu cerul, a luat ce a vzut si a czut ntru ce nu a vzut. Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? nviat-a Hristos si tu te-ai surpat. nviat-a Hristos si au czut dracii. nviat-a Hristos si se bucur ngerii. nviat-a Hristos si viata vietuieste. nviat-a Hristos si nici un mort nu mai este n mormnt, c Hristos, nviind din morti, nceptura celor adormiti S-a fcut. A Aceluia este slava si puterea si stpnirea, n vecii vecilor, amin!" Asa spune Sfntul Ioan Gur de Aur - asa credem si noi, asa spunem si noi: "prin Cel ce S-a-ntrupat din Tine iadul s-a robit, Adam sa chemat" (la alt viat, la viata cea nou, dup voia lui Dumnezeu); blestemul nu mai exist, s-a nimicit, s-a pierdut. Nu mai suntem sub blestem. Dumnezeu este gata s ne dea binecuvntarea. Mie mi place foarte, foarte mult s m gndesc la faptul c Sfntul Evanghelist Luca, relatnd despre nltarea la cer a Domnului Hristos, spune apsat, s nu se uite, c Domnul Hristos i-a dus pe ucenici spre Betania si acolo Si-a ridicat minile si i-a binecuvntat. Ar fi putut merge mai departe, dar parc ar fi vrut s mai stea putin, s-i ncredinteze de binecuvntare: "Si pe cnd i binecuvnta (pe ucenici, se ntelege), S-a desprtit de ei si S-a nltat la cer" (Luca 24, 51). Cum S-a nltat Domnul Hristos la cer? Binecuvntnd pe cei ce sunt ai Lui. Deci nu numai pe ucenici, ci pe toti aceia care sunt ca ucenicii Domnului Hristos. S-a nltat la cer binecuvntnd. Este ultimul gest al Domnului Hristos aici, pe pmnt. Este un gest de bunvoint, este rezumatul Noului Testament, rezumatul Evangheliei, rezumatul activittii Domnului Hristos aici, pe pmnt - binecuvntarea. Toat Evanghelia se cuprinde n aceste cuvinte. Si, ne spune mai departe Sfntul Evanghelist, ucenicii s-au nchinat Domnului Hristos si s-au ntors n Ierusalim "cu bucurie mare". Cu bucurie mare! Maica Domnului cea binecuvntat, cea prin care a venit Domnul nostru Iisus Hristos, prilejuieste prin mijlocirea ei, prin existenta ei, faptul de a se fi nimicit, de a se fi nghesuit, de a se fi mputinat iadul, de a fi fost chemat Adam la viata cea fericit, faptul c blestemul nu mai este pentru cine vrea s fie sub binecuvntare. Moartea are alt sens dect nainte: "moartea s-a omort si noi am nviat". Si, constienti de toate acestea, zicem ctre Domnul Hristos: "Bine esti cuvntat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, mrire Tie". Este ca si cnd autorul si-ar fi adus aminte c Maica Domnului a zis la Nunta din Cana Galileii: "Faceti orice v va spune" (Ioan 2, 5). E ca si cnd ar fi zis autorul c da, uite, noi am adus cinstire Maicii Domnului pentru toate cte s-au fcut prin Domnul Hristos, dar s nu uitm de Domnul Hristos, Care a binevoit asa, s nu uitm pe Domnul Hristos, pentru c Maica Domnului vrea s ne gndim la Domnul Hristos cnd o cinstim pe ea. Pentru noi este o mare bucurie s fim cinstitori ai Maicii Domnului dar trebuie stiut c adevrata cinstire a Maicii Domnului vine de la Dumnezeu. Astfel de minuntii din sfnta slujb, astfel de lucruri cinstitoare pentru Maica Domnului au putut fi alctuite numai de Duhul Sfnt. Duhul Sfnt ne ndeam-n la cinstirea Maicii Domnului.

43

Noi cerem ajutor pentru cinstirea Maicii Domnului, chiar de la Maica Domnului. La Sfntul Maslu este o alctuire de rugciune ctre Maica Domnului, n care zicem asa: "Pe tine, preacuratul palat al mpratului ceresc, ceea ce esti multludat, te rog, pzeste mintea mea cea ntinat cu tot felul de pcate si o f locas nfrumusetat al Treimii Celei dumnezeiesti, ca s laud si s mresc puterea ta si mila ta cea nemsurat, fiind mntuit eu, netrebnicul robul tu". Deci fiecare dintre noi, stnd n fata Maicii Domnului, ne considerm robi netrebnici si dorim ceva de la Maica Domnului: s ne ajute s avem mintea curtit de tot felul de pcate, s devenim si noi locasuri ale Preasfintei Treimi. Aceasta anume ca s ludm si s mrim puterea cea nemsurat a Maicii Domnului. Prin puterea lui Dumnezeu avem bucuria de a fi cin-stitori ai Maicii Domnului. Spunea cineva c printele Stniloae l-a ntrebat pe un candidat la doctorat: "Ce simti tu cnd cinstesti pe Maica Domnului?" N-a ntrebat ce temeiuri sunt pentru cinstirea Maicii Domnului, ci tu, personal, care esti n Biserica Domnului si cinstesti pe Maica Domnului, ce simti tu atunci cnd cinstesti pe Maica Domnului? S amintim mai nti c ntre rugciunile de multumire pentru mprtsirea cu dumnezeiestile Taine, avem si o rugciu-ne n care ne adresm Maicii Domnului, zicnd asa: "Preasfnt Stpna mea, de Dumnezeu Nsctoare, care esti lumina ntune-catului meu suflet, ndejdea, acopermntul, scparea, mng-ierea si bucuria mea". Maica Domnului, fiind "lumina ntune-catului meu suflet", dar si Maica Luminii ("Pe Nsctoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, ntru cntri cinstindu-o, s o m-rim" - Sf. Liturghie), nu se poate s nu fie si ea lumin; n msura n care am aceast lumin, pot s nteleg ceva din mre-tia Maicii Domnului. O numim pe Maica Domnului ndejde! Maica Domnului este ndejdea noastr ca mijlocitoare. Acoperire! Este ocrotitoarea noastr. Scpare! Este un loc de refugiu. Mntuirea si bucuria mea! Acel candidat ntrebat de printele Stniloae ce simte el cnd o cinsteste pe Maica Domnului, dac sar fi gndit la aceste cuvinte din rugciunea de multumire ctre Maica Domnului, ar fi trebuit s se ntrebe: "Simt eu cnd cinstesc pe Maica Domnului, c Maica Domnului este Stpna mea? Simt eu c Maica Domnului este lumina ntunecatului meu suflet, c am lumin prin Maica Domnului? Simt eu c Maica Domnului este ndejdea mea? Simt eu c Maica Domnului este acope-rmntul meu? Simt eu c Maica Domnului este mntuirea mea? Simt eu c Maica Domnului este bucuria mea?" Si ar trebui s putem rspunde c asa ceva simtim noi cnd cinstim pe Maica Domnului: c Maica Domnului este ocrotitoarea noastr, c Maica Domnului ne poart de grij, ne are n vedere, c mijloceste ceva pentru noi. Deci noi credem c Maica Domnului este cu noi, c este si mama noastr, c ne poart de grij, se gndeste la noi, ne trimite bucurie, ne trimite prilejuri de bucurie. n aceeasi rugciune de multumire cerem de la Maica Domnului s ne dea smerenie n gnduri si ridicare din robia pcatului. Eu nu stiu dac v-ati gndit sau dac citind lucrurile acestea de ritual, le-ati dezghiocat, s vedeti ce-i pe acolo, ce se spune acolo? Cerem de la Maica Domnului smerenie n gnduri. De ce smerenie n gnduri? Pentru c Maica Domnului a fost smerit. Dac nu avem smerenie n gnduri, nu suntem ca Maica Domnului, nu suntem plcuti Fiului ei. Cerem de la Maica Domnului ridicare din robia patimilor. De attea si de attea ori avem probleme n lumea aceasta din pricina unor gnduri care nu sunt comune, care ne robesc, care ne asupresc, care ne chinuiesc. Dar dac scpm din robia cugetelor - avem limpezime, avem senintate, avem bucurie si putem fi ncredintati de ajutorul Maicii Domnului. 44

nainte cu mai multi ani, stiu eu, vreo sapte, am citit o carte intitulat Faceti ceea ce v va spune El (cuvinte spuse de Maica Domnului la Nunta din Cana Galileii). Autorul acestei crti pune o problem pe care mi-am pus-o si eu cu mai mult timp n urm: c oamenii de astzi sunt mai putin cinstitori ai Maicii Domnului, desi exist unii care sunt mai mult dect trebuie cinstitori ai Maicii Domnului. Nu-i bine nici asa! Bine este s-o avem pe Maica Domnului acolo unde ne-o prezint Biserica. S nu ne adresm Maicii Domnului mai mult dect Domnului Hristos, ci s ne adresm Domnului Hristos si dup aceea Maicii Domnului. L-am auzit pe printele Arsenie Boca spunnd credinciosilor n 1942 c sunt unii care zic "Doamne, Maica Domnului", ceea ce nu-i corect! Nu se gseste n nici o carte, nici de rugciuni, nici de slujb, o adresare de felul acesta - "Doamne, Maica Domnului". Cuvntul "Doamne" este ntrebuintat numai pentru Domnul Hristos, pentru Dumnezeu. Dar astzi oamenii sunt mai putin cinstitori ai Maicii Domnului si gsesti mai greu oameni care stiu rugciuni ctre Maica Domnului. De exemplu, la spovedit, i ntreb pe cei care se spo-vedesc la mine dac stiu s spun "Cuvine-se cu adevrat". Unii stiu, cei mai multi nu stiu, cte unii nici nu stiu despre ce este vorba si zic simplu - "stiu". Mi-a venit odat un tnr pe care l-am ntrebat: - Stii s zici "Cuvine-se cu adevrat"? - Da - Zi! - Cuvine-se cu adevrat! - Nici nu stii despre ce-i vorba! Si el, dup mine:"Nici nu stii despre ce-i vorba!". Asta-i situatia real! Nu-i o situatie de glum! S revenim la ceea ce v spuneam despre autorul acesta al crtii "Faceti ceea ce v va spune El". Se punea problema c sunt tot mai putini cinstitori ai Maicii Domnului si se ntreba din ce cauz. Si rspunsul, care mi-a plcut foarte mult, era acesta: "Crestinismul nostru este un crestinism de idei" fiti atenti ce frumos urmeaz - "si ideile n-au mam". Dac l avem pe Domnul Hristos n cinstea cuvenit, dac pentru noi Domnul Hristos este o realitate, nu putem s nu fim cinstitori si ai Maicii Lui. Iar dac pentru noi Domnul Hristos este o idee, n-avem atunci pentru ce s-I cinstim mama, pentru c ideile n-au mam. Extraordinar de frumos prezentat chestiunea! ntre bucuriile mari pe care le avem noi din credinta noastr, este si bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. Gnditi-v c sunt altii care o hulesc pe Maica Domnului, sunt altii care, hai s zicem c nu o necinstesc, dar nu o cinstesc, o trec cu vederea pe Maica Domnului. Pe noi nu ne intereseaz ce fac ei, noi ne tinem de credinta noastr. O mtus de-a mea, Dumnezeu s-o odihneasc, era ndemnat de oameni de alt credint s treac la credinta lor. Si le-a a spus asa: "Eu de Maica Domnului nu m las, eu de Biseric nu m las! Mie-mi place cnd bate toaca, mie-mi place cnd se trag clopotele, eu de Maica Domnului nu m las!". Asa s facem si noi! S nu ne lsm de Maica Domnului! Oricine ce-ar zice, noi avem bucuriile noastre, avem ajutor de la Maica Domnului, avem bucuria de a avea pe Maica Domnului ca mama noastr, si stiti cum e mama... Si noi suntem ndatorati cumva s ne gndim la inima de mam si s avem inim de mam, dar pn s avem inim de mam, sigur are Maica Domnului fat de noi inim de mam. S-I multumim Maicii Domnului, s-I multumim Mntuitorului nostru Iisus Hristos c ne-a dat si bucuria aceasta, de a o cinsti pe Maica Domnului. S multumim lui Dumnezeu pentru toate, pentru credinta noastr, pentru Biserica noastr, pentru toate darurile Bisericii pe care le avem, s mergem nainte cu bucurie c suntem n Biserica n care Maica Domnului are locul ei, asemntor cu locul cel din rai. 45

Noi credem c Maica Domnului a fost ridicat din mormnt (a fost nviat, a fost ridicat din mormnt la cer si este n cer cu sufletul si cu trupul). Noi sustinem lucrul acesta la slujbele noastre, chiar dac nu avem o dogm despre aceasta, dar spunem: "Pe Nsctoarea de Dumnezeu, cea ntru rugciuni neadormit, mormntul si moartea n-au tinut-o, cci ca pe Maica vietii la viat a mutat-o Cel ce S-a slsluit n pntecele ei cel pururea fecioresc". Credem lucrul acesta si cnd o s ajungem acolo unde este Maica Domnului, o s ne bucurm c este si Maica Domnului cu noi. Dumnezeu s ne ajute!

PACE, BUCURIE SI BINECUVNTARE Ciucea 28 august 1998 Voi ncepe cuvntul meu cu o prezentare a unor lucruri care tin de mnstirea de la care am venit aici, Mnstirea Brncoveanu de la Smbta de Sus. n 1971, la mnstire la noi au venit doi germani, sot si sotie, oameni cu nvttur - sotul era doctor n drept si judector la tribunalul din Karlsruhe, oameni credinciosi n legea lor, care au stat cteva zile la noi. Ei au aflat c un printe de la noi (printele Serafim Popescu, Dumnezeu s-l odihneasc) a fost n Germania si a lucrat trei luni la o institutie bisericeasc de ajutorare a epilepticilor numit Betel (un cuvnt evre-iesc nsemnnd Casa lui Dumnezeu). Este o institutie mare, am aflat c sunt n jur de cinci mii de ocrotiti n institutia aceea. Cei doi din Germania, aflnd c printele Serafim a fost la Betel, la Bilefeld, ne-au spus c la intrare la Betel este scris asa: "Pace celor ce vin, bucurie celor ce rmn, binecuvntare celor ce pleac". Nou ne-au plcut tare mult cuvintele acestea... si numai nou, c pe urm am observat c le plac tuturor oamenilor care vin la noi, nchintorilor, vizitatorilor. Le repet si ei, vor s le tin minte, le scriu... Deci, germanii aceia au vzut c nou ne plac mult cuvintele acestea si au scris n cartea de onoare a mnstirii: "Pace celor ce vin, bucurie celor ce rmn, binecuvntare celor ce pleac, doresc doi crestini din Germania tuturor celor care n urma lor vor sta la aceast mnstire". Pentru c aceste cuvinte i privesc pe vizitatorii, pe nchintorii mnstirii, cnd se nimereste s le vorbesc eu, le spun si cuvintele acestea; le spun c si lor le doresc cei doi pace, bucurie si binecuvntare. S le lum pe rnd: Pace! Pacea aceea pe care au vestit-o ngerii la Nasterea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, pacea aceea pe care au cn-tat-o ngerii cnd au zis: "Slav ntru cei de sus lui Dumnezeu si pe pmnt pace, ntre oameni bunvoire" (Luca 2, 14). Pacea pe care le-a fgduit-o Domnul Iisus Hristos ucenicilor cnd le-a zis: "Pace v las vou, pacea Mea o dau vou, nu precum d lumea v dau Eu" (Ioan 14, 27). Pacea pe care le-a dat-o de fapt, pentru c dup nvierea Sa, Mntuitorul Hristos, ntlnindu-Se cu ucenicii, le-a zis: "Pace vou!" (Ioan. 20, 19). Pacea, care este izvort din neptimire, pentru c Sfntul Marcu Ascetul spune c "Neptimirea este pacea, si cei care ajung la neptimire, aceia ajung s aib pacea lui Dumnezeu n sufletele lor". Bucurie! Bucuria pe care a adus-o ngerul - Maicii Domnului, bucuria pe care a vestit-o ngerul dreptului Zaharia, cnd i-a spus c "Bucurie si veselie vei avea si, de nasterea lui (a Sfntului Ioan Boteztorul) multi se vor bucura" (Luca 1, 14). Bucuria pe care a avut-o n vedere Domnul Hristos 46

cnd a zis: "Bucurati-v si v veseliti, c plata voastr mult este n ceruri" (Matei 5, 12) . Este vorba despre bucuria pe care a pomenit-o Domnul Iisus Hristos cnd a zis ucenicilor: "Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea s fie n voi si ca bucuria voastr s fie deplin" (Ioan 15, 11). Este vorba de bucuria pe care le-a fgduit-o Mntuitorul ucenicilor cnd le-a zis: "Iarsi v voi vedea si se va bucura inima voastr si bucuria voastr nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16, 22). Este vorba de bucuria pe care le-a dat-o Domnul Iisus Hristos ucenicilor Si, ntlnindu-Se cu ei n ziua nvierii: "S-au bucurat ucenicii vznd c este Domnul" (Ioan 20, 20). Este vorba de bucuria pe care au avut-o ucenicii la nltarea Domnului Iisus Hristos, cnd au primit binecuvntarea Domnului, cnd s-au nchinat Mntuitorului si "s-au ntors n Ierusalim cu bucurie mare" (Luca 24, 52). Fr ndoial c aceeasi bucurie a avut-o n vedere Sfntul Apostol Pavel cnd a zis: "Bucurati-v pururea ntru Domnul. Si iarsi zic: Bucurati-v" (Filip. 4, 4). Bucuria pe care a avut-o n vedere Sfntul Apostol Pavel cnd a zis: "Bucurati-v n ndejde" (Rom. 12, 12)" si "Bucurati-v cu cei ce se bucur" (Rom. 12, 15). Este vorba de bucuria pe care o vom avea n mprtia lui Dumnezeu, pentru c Domnul Hristos a zis n pilda cu talantii: "Bine, slug bun si credincioas, peste putine ai fost credincioas, peste multe te voi pune; intr ntru bucuria domnului tu" (Matei 25, 21). Bucuria pe care o are n vedere Biserica, atunci cnd zice, la clugrire: "Fratele nostru (N) se mbrac cu haina veseliei" (cea dinti hain a clugrului este haina veseliei). S nu uitm niciodat de bucurie (printele Arsenie Boca, Dumnezeu s-l odihneasc, zicea c "un clugr trist este un clugr cu luminile stinse"). Este vorba, fr ndoial de bucuria pe care o are n vedere Biserica atunci cnd, la slujba Sfntului Maslu, spune: "Fac-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, mbrcminte mprteasc, pavz puternic, izbvitoare de toat lucrarea diavoleasc, pecete nestricat, bucuria inimii, veselie vesnic". Fr ndoial, este aceeasi bucurie pe care o pomenim la sfrsitul Sfintei Liturghii, cnd se cnt "Fie numele Domnului binecuvntat de acum si pn n veac" si cnd zicem: "Plinirea Legii si a proorocilor Tu nsuti fiind, Hristoase, Cel ce ai mplinit rnduiala cea printeasc, umple de bucurie si de veselie inimile noastre, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor". Iat ce lucruri frumoase putem s avem n gnd n legtur cu aceast urare frumoas de bucurie. Si, n sfrsit, binecuvntarea. Toate binecuvntrile sunt n prelungire de la binecuvntarea de la nltarea Domnului Iisus Hristos, cnd Domnul Hristos, nltndu-Se la cer, Si-a ridicat minile, i-a binecuvntat pe ucenici "Si pe cnd i binecuvnta, S-a desprtit de ei si S-a nltat la cer" (Luca 24, 51).

Pentru c astzi pomenim pe Sfntul Moise Arapul, vreau s spun c n Filocalie gsim dou scrieri ale Sfntului Ioan Cassian intitulate Convorbiri cu Printii din Pustia Sketic. n introducerea la aceste dou scrieri, una despre scopul si tinta vietii crestine si cealalt despre dreapta socotint, Sfntul Ioan Cassian spune c n Pustia Sketic din Egipt, unde a ntlnit mai multi printi, cel mai iscusit dintre ei a fost Sfntul Moise Arapul (Sfntul Moise Egipteanul, Sfntul Moise cel din tlhari). Fiind Domnul Hristos rstignit pe Cruce ntre doi tlhari, unul dintre tlhari a zis: "Pomeneste-m, Doamne, n mprtia Ta!", iar Domnul Hristos a zis: "Adevr griesc tie, astzi vei fi cu Mine n rai" (Luca 23, 42-43). Este o mare bucurie s stim c un tlhar a fost cel dinti mostenitor al raiului. Gnditi-v, un tlhar nu-i un om care se plimb si, stiu eu, zice o vorb rea, ci unul care are la activul lui pcate grele, omoruri, jafuri, a dat foc, a fcut attea si attea rele si, cu toate acestea, Domnul Hristos l-a primit pentru pocinta lui. De ce? Pentru c Domnul Hristos a venit pentru pctosi, 47

aceasta s nu o uitm niciodat! Nici cnd dormim s nu uitm c Domnul Hristos a venit s mntuiasc lumea de pcate, pentru pctosi, n folosul pctosilor. Si nc ceva: avem bucurie c Maria Magdalena, o pctoas, o mare pctoas, a fost cea dinti care L-a vzut pe Domnul Hristos nviat din morti (dup Evanghelia Sfntului Evanghelist Marcu). O femeie din care (tot Sfntul Evanghelist Marcu spune) Domnul Hristos a scos sapte draci. Acestea stiindu-le noi, nu avem cum s nu ne bucurm de Evanghelie ca dttoare de ndejde. Evanghelia izvor de ndejde. Evanghelia - izvor de bucurie. n prelungirea celor stiute de noi din Sfnta Evanghelie, l avem si pe Sfntul Moise Arapul, cel mai iscusit, cel mai ntelept dintre sfintii din Pustia Sketic, el, care mai nainte a fost tlhar. n Pateric sunt multe cuvinte ale Sfntului Moise, iar n Filocalie avem cele dou convorbiri foarte importante, cu mult lumin ndrumtoare de suflet. Stiti de ce mi place mie mult de Sfntul Moise Arapul? Pentru c era un om comunicativ. Nu a fost un om nchistat, nu a fost crispat, nu a fost un om posac, nu a fost un om rezervat, a fost un om care si arta sufletul comunicnd cu ceilalti, care aducea bucurie n jurul lui. n Pateric, n legtur cu Sfntul Arsenie cel Mare, se spune c cineva, cunoscndu-i pe Sfntul Arsenie si pe Sfntul Moise Arapul si stiind c Sfntul Arsenie era om retras, om necomunicativ, iar Sfntul Moise Arapul era comunicativ, a pus ntrebarea: "Pe care-l primeste Dumnezeu, pe cel tcut, sau pe cel comunicativ?" Si i s-a descoperit unui printe c pe Nil erau dou corbii: ntr-una era Sfntul Arsenie asupra cruia se pogorse Duhul Sfnt, iar n cealalt Sfntul Moise Arapul pe care-l hrneau ngerii cu faguri de miere. Pn la urm, concluzia a fost c pe amndoi i-a primit Dumnezeu, pe fiecare n felul lui, pentru c fiecare si-a lucrat mntuirea n conditiile lui si dup firea lui. Fiecare om trebuie s fie cum este lsat de Dumnezeu, c doar Dumnezeu l-a lsat cu firea pe care i-a dat-o, numai s fie disciplinat; dac are de spus ceva s stie ce s spun, s stie cum s spun, s stie cum s aduc bucurie prin comunicare, iar cel care este retras, stiu eu... s se roage mai mult, s fac ceva el, ca retras, tot spre binele altora. Dumnezeu l primeste pe om n starea pe care i-a dat-o si n starea pe care a realizat-o omul pe temeiul firii lui. Eu, cum sunt un om mai comunicativ, nu m gndesc c o s zic Dumnezeu de ce am fost comunicativ! Sau dac ar fi cineva retras, nu o s zic Dumnezeu de ce a fost retras, dac asa este firea lui, dac asa este chipul lui de vietuire si asa este temelia existentei lui. Vorbind despre srbtoarea de mine, Tierea capului Sfntului Ioan Boteztorul, o srbtoare trist, o srbtoare cu post (nu se prea potriveste cuvntul de srbtoare cu cuvntul "tristete"), poate c ar trebui s insistm asupra faptului c avem si de ce ne bucura c s-a ntmplat trecerea din lumea aceasta a Sfntului Ioan Boteztorul. Sfntul Ioan Boteztorul a trecut din lumea aceasta, zice textul liturgic din condacul srbtorii, dup "o rnduial oarecare dumnezeiasc". Cinstita tiere a capului Sfntului Ioan Boteztorul a fost cu ornduial dumnezeiasc. De ce? Ne spune mai departe: ca s-L vesteasc celor din iad pe Mntuitorul nostru, pe Dumnezeu care S-a ntrupat. "Slvita tiere a Boteztorului, o rnduial dumnezeiasc oarecare a fost". Parc nu-ti vine s crezi! Cum se poate ntmpla un lucru ru spre bine? Uite c se poate! Dumnezeu a rnduit asa, folosind rut-tile oamenilor spre bine. Nu a creat Dumnezeu rutti; nu l-a creat pe Irod ca s-l omoare pe Sfntul Ioan Boteztorul, nu i-a creat pe rstignitorii Domnului Iisus Hristos ca s-L rstig-neasc! Nu! Irod i-a tiat capul Sfntului Ioan Boteztorul, iar Irodiada a fost autorul moral al tierii capului Sfntului Ioan Boteztorul, fr s se gndeasc nici Irod, nici Irodiada, nici fiica Irodiadei si nici unul dintre cei care au participat la moartea Sfntului Ioan Boteztorul, c fac un bine. De fapt ei au fcut un ru, dar un ru care s-a ndreptat spre bine: omorndu-l pe Sfntul Ioan Boteztorul, sufletul Sfntului Ioan Boteztorul s-a dus n iad ca s-L vesteasc pe Mntuitorul acolo. Credinta noastr este o credint veselitoare, o 48

credint despovrtoare, o credint eliberatoare, pentru c putem s ne bucurm si de lucruri care nu sunt spre bucurie. Cu toate c Sfntul Ioan Boteztorul a fost un om din pustie, un om care nu poate fi urmat de cei multi, mi se pare foarte interesant de observat c a fost un om care i-a nteles pe oameni si societatea omeneasc. I-a ndrumat pe oamenii care au venit la el ca unul care a fost plin de Duhul Sfnt, de la nceput. Duhul Sfnt S-a slsluit n trupul lui nainte de a se naste, atunci cnd Sfnta Elisabeta a primit vizita Sfintei Maria. Sfnta Elisabeta s-a umplut de Duh Sfnt, pruncul a sltat n pntecele ei si Sfnta Elisabeta a mrturisit lucrul acesta si a zis: "De unde mie aceasta, ca s vin la mine - nu a zis verisoara mea? ci a zis - Maica Domnului meu? C iat, cum veni la urechile mele glasul salutrii tale, pruncul a sltat de bucurie n pntecele meu" (Luca 1, 43-44). Atunci s-a umplut Sfntul Ioan Boteztorul de Duhul Sfnt si n puterea Duhului Sfnt a rmas tot timpul. Dumnezeu nu d daruri ca s le ia, d daruri ca s le tin, s le tin omul si s le tin si Dumnezeu n om. Pe la noi, la Fgras, cnd vin oamenii si vorbesc cu preotii, este o vorb: "Dumnezeu s-ti tin darul, printe". Dumnezeu s-ti tin darul, s rmi n dar, s nu cumva s pierzi darul! Dumnezeu s-ti tin darul! Sigur c Dumnezeu ne tine darul. Sfntul Ioan Boteztorul a fost ntrebat de oameni, ce s fac s se mntuiasc. Si au ntrebat vamesii, ce s facem, ca vamesi? S nu mai fim vamesi? Vamesii erau urgisiti, pentru c erau functionari romani, evrei n slujba romanilor. Vamesii si desfrnatele erau dou categorii urgisite de evrei. Deci vamesii l-au ntrebat pe Sfntul Ioan Boteztorul - ce s fac? Si Sfntul Ioan Boteztorul a rspuns: "Nu faceti nimic mai mult peste ce v este rnduit" (Luca 3, 13). Adic s nu se mbogteasc din jafuri, din suprataxe si asa mai departe. Deci Sfntul Ioan Boteztorul nu le-a zis "s nu mai fie vamesi", ci s fie corecti. De ce? Pentru c societatea n care tria Sfntul Ioan Boteztorul avea nevoie de astfel de functionari. L-au ntrebat soldatii, ei ce s fac? Si a zis Sfntul Ioan Boteztorul: "S nu asupriti pe nimeni, nici s nvinuiti pe nedrept, ci s fiti multumiti cu solda voastr" (Luca 3, 14). Si au ntrebat si ceilalti oameni, noi ce s facem? Si Sfntul Ioan Boteztorul a zis: "Cel ce are dou haine s dea una celui ce nu are, si cel ce are bucate s fac asemenea" (Luca 3, 11). Adic, Sfntul Ioan Boteztorul a avut n vedere o egalizare a oamenilor, care s se fac din prisos; fiecare s dea din prisosul su celui ce nu are nici cele de trebuint. Binenteles c lucrurile nu trebuie ntelese literal, c dac ai dou haine, neaprat trebuie s dai una. Este vorba de un principiu, de o rnduial, adic s fim ntelegtori fat de cel care are trebuint de ceea ce ai putea s-i oferi tu. Mai este ceva frumos n viata Sfntului Ioan Boteztorul, ceva ce impune atentie si respect. Faptul c, odat, ucenicii lui si-au artat nemultumirea si i-au atras atentia Sfntului Ioan Boteztorul c dup Domnul Hristos se duce mai mult lume dect dup el. Sfntul Ioan Boteztorul a zis: "Cel ce are mireas este mire, iar prietenul mirelui se bucur cu bucurie de glasul mirelui". Si apoi a zis un cuvnt pe care ar trebui s-l avem n vedere ca ndrepttor pentru ntreaga viat: "Acela trebuie s creasc, iar eu s m micsorez" (Ioan 3, 29-30). Numai Dumnezeu poate s vorbeasc asa! Omul, s stiti c nu poate! Si dac vorbeste si omul asa, sigur este luminat de Dumnezeu. "Acela trebuie s creasc, iar eu s m micsorez"... Ce bine ar fi s avem noi n vedere lucrurile acestea! Ce bine ar fi s dorim ca Domnul Hristos s fie ntotdeauna preamrit! Este ceea ce a spus si Maica Domnului la Nunta din Cana Galileii: "Faceti orice v va spune". Nu luati seama la altcineva, El s fie preamrit! Mirele s fie preamrit, nu prietenul mirelui! Prietenul mirelui are bucurie din faptul c e prieten cu mirele. Am zis la nceputul expunerii despre Tierea capului Sfntului Ioan Boteztorul c este o srbtoare trist, dar este si o srbtoare de bucurie. Ne bucurm c a existat un om n lumea aceasta care a stat mpotriva frdelegii chiar cu riscul de a muri! S-a dus la Irod si i-a spus c nu face bine, c legtura 49

pe care o are el cu cumnata lui nu este bun. Irod l-a bgat la nchisoare si dup aceea i-a tiat capul. Si Sfntul Ioan Boteztorul a rmas pe punctul acesta de vedere, c Irod nu face bine. Ce fain ar fi n lumea aceasta dac ar fi multi oameni care s se lupte mpotriva frdelegii spunndu-i rului ru si s nu aib ezitri s atrag atentia atunci cnd ceva trebuie ndreptat! Este mare lucru s poti fi ndrepttor de oameni. Cnd vezi c ceva nu-i n regul, s gsesti modalitatea s-i spui, binenteles, asa cum este omul, nu cu rutate, nu cu mndrie, si mai ales s-i spui de ce nu este bine, s-i spui cum ar fi bine s fac. Si-atunci suntem pe urmele Sfntului Ioan Boteztorul si n-o s ne taie nimeni capul! n sfera noastr, ntre noi, frteste, prieteneste, cu dorinta de a se ndrepta lucrurile, am putea mcar o dat, de dou ori, s spunem un lucru, chiar dac oamenii nu tin seama de el. nchei cu dorinta de pace, bucurie si binecuvntare. Dumnezeu s ne ajute tuturor!

PILDA FIULUI RISIPITOR Mnstirea Brncoveanu 20 februarie 1998 Duminica trecut s-a citit din Sfnta Evanghelie, pilda fiului risipitor sau, cum mi place mie s spun, pilda tatlui iubitor. De fapt, din pilda cu fiul risipitor nvtm mai putin de la fiul risipitor dect de la tatl iubitor. Fiul risipitor este un om obisnuit, un om ca multi altii, un om care s-a deprtat de bine si s-a scufundat n rele, un om care nu a tinut seama de tatl su dar care, cnd a ajuns la necaz, si-a adus aminte c are un tat. Poate c lucrul acesta este cel mai important din cte se spun despre fiul risipitor: si-a adus aminte c are un tat. Cnd a plecat, nu i-a psat c are un tat! Cnd a rtcit, nu stim ct s-a gndit c are un tat. Dar cnd a ajuns ntr-o situatie grea, si-a adus aminte c are un tat! A stiut despre tatl su c este asa cum trebuie s fie un tat, c are inim de tat. Fiul risipitor a plecat de la fata tatlui su s fac ce vrea el. A fcut ce a vrut si a ajuns n situatia pe care o are n vedere Sfntul Apostol Pavel n Epistola ctre Romani, c pe cei care au pctuit, Dumnezeu i-a lsat la mintea lor nesbuit. I-a lsat s vad cum este omul care nu stie de lege, cum este omul care nu stie de Dumnezeu, cum este omul care se ncrede n mintea lui, mai ales dac aceasta este o minte cobort, deviat de la bine, mptimit. Asa era si mintea fiului risipitor. "Dmi partea ce mi se cuvine din avere!" (Luca 15, 12). Si a primit-o! A primit-o si a risipit-o! Pe cnd fcea lucruri cu care nu se putea prezenta n fata tatlui su si pe care nu le-ar fi putut face lng tatl, nu s-a gndit c are un tat. A venit ns vremea s se gndeasc: "Am un tat, am avut o cas printeasc, am plecat din niste conditii bune, pe care acum nu le mai am. S-a gndit cum s fac s fie din nou n casa tatlui su, dar nu ca fiu - cci zice el Nu sunt vrednic s fiu fiul tu. Atunci, pentru c aici, pzind porcii, nu am nici mcar mncarea pe care o mnnc porcii, ce as putea face ca s am pinea de care sunt ndestulati slujitorii tatlui? Nu am altceva de fcut dect s m gndesc c tata este bun cu mi-ne. M voi scula si m voi duce la tatl meu si voi zice: Tat, am gresit la cer si naintea ta si nu sunt vrednic s m numesc fiul tu. F-m ca pe unul din argatii ti (Luca 15, 18-19)". Cu gndul acesta n minte, a pornit spre casa tatlui su. De acum stia: am un tat. Se spune n pild c tatl l-a vzut de departe pe fiul care se ntorcea si nu l-a mai tinut locul n care se gsea, pentru c inima de tat i-a dat gndul c trebuie s fac altceva dect s astepte. Ar fi putut foarte bine s astepte, dar atunci s-ar fi putut zice c nu a avut inim de tat, ci de cercettor, de cercettor stiintific, de psiholog, de filosof, de om care vrea s scoat niste concluzii. Or, el a avut inim de tat, si inima 50

de tat nu l-a lsat s astepte, ci i-a dat ghes s plece. Se spune n Sfnta Evanghelie "c alergnd a czut pe grumazul lui si l-a srutat". Este foarte important s tinem minte, s avem n vedere cuvntul acesta: a alergat naintea lui. Deci nu s-a dus ncet, nu s-a dus mai mult asteptnd, ci s-a dus alergnd. Si cnd s-a ntlnit cu fiul su care se ntorcea, a czut pe grumajii lui si l-a srutat. Era primul semn c l astepta pe fiul su. Nu astepta pe un strin, ci-l astepta pe fiul care a plecat. Din casa lui a plecat fiul su. Pe fiul su l-a dorit, pe fiul su l-a asteptat, pe fiul su l-a mbrtisat, pe fiul su l-a srutat, pentru c avea inim de tat. Si fiul a nceput s zic: "Tat, am gresit la cer si naintea ta si nu sunt vrednic s m numesc fiul tu". Mai mult nu a zis! El si-a propus s mai zic ceva: "F-m ca pe unul din argatii ti", dar aceasta nu a mai zis-o. Cred c nu a mai zis-o pentru c nu a mai putut s-o zic, pentru c tatl a luat msuri ndat. Aici este foarte important de luat aminte: tatl l-a primit pentru c de fapt niciodat nu l-a prsit! Fiul l-a prsit pe tatl, tatl nu l-a prsit pe fiu! Tatl a rmas n asteptarea fiului. Tatl a dorit s l aib pe fiul su aproape. Nu a renuntat niciodat la inima de tat, de aceea a alergat naintea lui, de aceea a czut pe grumajii lui, de aceea l-a mbrtisat, de aceea l-a srutat, de aceea a nceput s dea porunci: "Aduceti degrab haina lui cea dinti si-l mbrcati!". Nu a zis: "Aduceti degrab haina lui dinti si dati-i-o s-o mbrace!", ci: "Aduceti degrab haina lui dinti si-l mbrcati! Este fiul meu! Nu-i unul dintre slujitorii mei, care se poate mbrca singur. Dac vreti s-i artati cinstirea pe care vreau eu s i-o artati, atunci mbrcati-l!". "Aduceti ncltminte n picioarele lui!", nu: "Aduceti ncltminte si lsati-l s se ncalte!". "Dati inel n mna lui". Apoi a zis: "Aduceti vitelul cel ngrsat si-l njunghiati si mncnd, s ne veselim; cci acest fiu al meu mort era si a nviat, pierdut era si s-a aflat!" (Luca 15, 23-24). Cu aceasta, tatl si-a fcut datoria pe care i-o impunea inima de tat. Mai era ceva de fcut: dup ce oamenii au nceput s mnnce si s se veseleasc, a sosit acas si cellalt fiu, care, informat fiind asupra situatiei, nu voia s intre n cas. Tatl a iesit s stea de vorb cu el si atunci fiul si-a vrsat veninul din suflet, c avea venin! Nu stia c are un frate care a revenit, nu se bucura c are un frate care a fost primit cu bine, ci a zis: "Iat de attia ani ti slujesc, si niciodat n-am clcat porunca ta. Si mie niciodat nu mi-ai dat mcar un ied ca s m veselesc cu prietenii mei. Dar cnd a venit acest fiu al tu (nu a zis "acest frate al meu") care si-a risipit averea n desfrnri (n unele traduceri romnesti este scris "si-a mncat averea cu curvele"), ai njunghiat pentru el vitelul cel ngrsat!" Tatl, tot cu inim de tat si fat de cel care era rzvrtit, a zis: "Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia ns s ne veselim si s ne bucurm, cci fratele tu, acesta (nu a zis "fiul meu", desi era si fiul tatlui, dar a artat raportul pe care l are cu cel nemultumit), mort era si a nviat, pierdut era si s-a aflat!" Cred c ne putem da toti seama c Domnul Hristos a spus aceast pild ca s nteleag oamenii c Dumnezeu este Tatl lor. A vorbit despre Dumnezeu care este Tat fat de fiii Si, ri sau buni, a vorbit despre Dumnezeu Tatl care rsare soarele peste cei buni si peste cei ri, care trimite ploaia peste cei drepti si peste cei nedrepti, a vorbit despre Dumnezeu Tatl care alearg spre omul ce vine ctre Dnsul. Mntuitorul nostru ne-a nvtat rugciunea "Tatl nostru", care ne-a pus n evident c-L avem pe Dumnezeu ca Tat. Domnul Hristos ne-a spus: "Si care tat dintre voi, dac i va cere fiul pine, oare, i va da piatr? Sau de-i va cere peste, oare i va da, n loc de peste, sarpe? Sau dac-i va cere un ou, i va da scorpie?" dup care trage o concluzie: "Dac voi, ri fiind - dac voi, n situatia de tat, ri, fat de Dumnezeu care este bun - stiti s dati fiilor vostri daruri bune, cu ct mai mult Tatl vostru Cel din ceruri" (Luca 11, 11-13). Noi stim de la Domnul Hristos c avem un Tat n cer, dar uitm lucrul acesta. Suntem nepstori fat de lucrul acesta. Nu avem n consideratie lucrul acesta. Ca si cnd lucrurile acestea ar fi spuse 51

pentru altcineva, nu pentru noi. Nou ne-a spus Domnul Hristos c avem Tat n cer si c Tatl nostru Cel din ceruri este mai bun dect cel pmntesc. Cu toate acestea nu avem ncredere, nu avem siguranta binelui. Am mai spus si prin alte prti c noi nu trebuie s considerm c Dumnezeu este sponsor, c Dumnezeu este terorist, n ntelesul c stai cu fric naintea Lui. Dumnezeu este Tatl nostru bun si iubitor de oameni, milostiv si iubitor de oameni. Dumnezeu care are mil si ndurri si iubire de oameni. Asa-L prezint Sfnta noastr Biseric pe Dumnezeu, care este Tatl nostru, care ne asteapt, care ne primeste, care alearg spre noi. Asa-L ntelegem noi pe Dumnezeu - Tatl nostru. Si totusi, stm cu atta nepsare, stm fr credint n fata lui Dumnezeu sau poate c nici nu stm n fata lui Dumnezeu, ci stm ca niste oameni care nu stiu de ceva mai presus de ei. Si-atunci vine Domnul Hristos cu pilda fiului risipitor si ni-L mai arat o dat pe Dumnezeu ca tat, ne ncredinteaz c Dumnezeu este gata s ne primeasc dac si noi vrem s fim primiti si dac facem cale ntoars de la ru la bine. Dac am avea aceast credint, n-am avea teama c Dumnezeu ne pedepseste. Dac am avea aceast ncredintare, am avea siguranta c Dumnezeu ne primeste. Sigur c trebuie s ne facem si noi datoria, pentru c dac facem altceva dect ce vrea Dumnezeu, ne deprtm de Dumnezeu. Deprtarea nu este numai spatial, n ntelesul c te duci ntr-o tar ndeprtat, cum s-a dus fiul risipitor. Poti s te duci ntr-o tar ndeprtat - prin nepsare. Poti s te duci ntr-o tar ndeprtat stnd acolo unde esti, dar fcnd niste lucruri rele. Poti s te duci ntr-o tar ndeprtat fr s te misti de unde esti - ducnd o viat pe care nu o binecuvinteaz Dumnezeu. Dar ntoarcerea de la ru la bine este o ntoarcere la Dumnezeu, care ne primeste. Nu se poate s nu ne primeasc Dumnezeu, care este Tatl nostru. Este adevrat c noi zicem la Sfnta Liturghie si la slujba Cununiei: "Si ne nvredniceste pe noi, Stpne, cu ndrznire, fr de osnd, s cutezm a te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc Tat, si a zice: Tatl nostru...". Ne dm seama c nu trim o viat n care s avem raporturi de fii fat de Tatl cel ceresc si, de aceea, avem cumva o sfial n a-L numi pe Dumnezeu - Tat, pentru c nu suntem ca El. Si totusi... nu trebuie s facem noi - ce face Tatl nostru. Adic noi facem ceea ce putem face, iar Tatl nostru face mai mult dect noi, pentru noi, pentru binele nostru. Este bine, fcndu-se pomenirea de peste an a fiului risipitor, a tatlui primitor, a fratelui mpotrivitor, s ne ntrebm si noi, acum: credem n Tatl cel primitor, sau nu? l cutm numai atunci cnd avem treab cu El, si atunci nu este tat, ci sponsor? Stm cu teama c Dumnezeu nu ne primeste n fata Lui? Atunci nseamn c pentru noi Dumnezeu nu este Tatl nostru, ci terorist. Or, viata noastr trebuie s fie alctuit pe ideea aceasta, c Dumnezeu este Tatl nostru. Dar stiti ce se poate ntmpla? Ca acelasi om, s fie uneori fiu risipitor, alteori s fie fiu care se ntoarce, alteori s fie el nsusi frate mpotrivitor, alteori s fie tat primitor. Este bine s ne cercetm pe noi nsine n aceast privint: Cum suntem noi fat de oamenii din jurul nostru? Avem inim de tat? Vrem s avem inim de tat? Avem inim de frate adevrat? Vrem s avem inim de frate adevrat? Avem inim de prieten? Vrem s avem inim de prieten? Dac da, nseamn c am nvtat ceva din pilda cu fiul risipitor si cu tatl primitor, amin!

52

NFRICOSATA JUDECAT Mnstirea Brncoveanu 22 februarie 1998 Duminica de astzi se numeste si Duminica Judectii, Duminica n care se pomeneste Judecata de apoi, Judecata viitoare, ultima Judecat, la care se vor prezenta toti credinciosii. La sfintele slujbe ale Bisericii noastre se pomeneste de mai multe ori Judecata din urm. La ectenie se spune asa: "Sfrsit crestinesc vietii noastre, fr durere, nenfruntat, n pace si rspuns bun la nfricosata Judecat a lui Hristos s cerem". Ce s cerem? S cerem de la Domnul Hristos sfrsit crestinesc. Ce nseamn sfrsit crestinesc? S ne sfrsim asa cum vrea Dumnezeu s se sfrseasc cei ce sunt ai Lui ("crestin" nseamn "apartintor Domnului Hristos"). "Sfrsit crestinesc vietii noastre" - s ni se sfrseasc viata frumos, n liniste; s ni se sfrseasc viata uniti fiind cu Domnul Hristos prin mprtsirea cu Trupul si Sngele Lui; s ni se sfrseasc viata n lumin, n liniste. Biserica doreste ca sfrsitul s ne fie fr durere. Sunt attia oameni care se chinuiesc nainte de sfrsit, au dureri mari. Biserica noastr doreste ca sfrsitul nostru s fie fr dureri. Si mai cum s fie? Nenfruntat. Mai de mult se spunea nerusinat. Ce nseamn asta nerusinat, nenfruntat? nseamn ca s fie un sfrsit n care s nu se gseasc nici o vin a omului, s nu se spun ceva urt despre viata lui. Ca s ajungem la asa ceva trebuie s trim o viat frumoas, o viat dup voia lui Dumnezeu si atunci sfrsitul o s fie nenfruntat. Cum s mai fie sfrsitul nostru? n pace - n liniste. Sunt unii care n fata mortii au zbucium sufletesc, se frmnt, au stri sufletesti n marginea nebuniei. Cei care au avut o viat care nu i-a dus la liniste, la o legtur cu Dumnezeu, pe aceia nu-i binecuvinteaz Dumnezeu. Si mai cerem ceva: s avem rspuns bun la nfricosata Judecat a lui Hristos. Despre Judecata lui Hristos s-a pomenit astzi citindu-se despre Judecata de apoi. Judecata de apoi este hotrtoare, dar nu este singura judecat! Dup ce se desparte sufletul de trup, la moarte, se duce n fata lui Dumnezeu si urmeaz Judecata particular, adic judecata fiecrui suflet n parte. La judecata particular, Dumnezeu hotrste, dup aseza-rea omului, unde trebuie s fie dincolo de mormnt, la bine sau la ru, la fericire sau la chinuire. Noi credem c exist rai si iad, stim acest lucru din nvttura Bisericii, l citim n Evanghelie. Raiul este locul si starea (mai ales starea), dup moarte a sufletului fericit, iar iadul este locul si starea sufletului care nu s-a tinut de rnduielile lui Dumnezeu. Si acolo rmne pn la Judecata viitoare sau pn cnd hotrste Dumnezeu altfel, pentru c noi credem c se poate interveni cu rugciuni pentru binele celor morti. Exist crestini care nu se mai roag pentru cei morti. Biserica noastr se roag pentru cei vii, dar nu-i prseste pe cei morti, pentru c noi zicem c mortii sunt vii si dup moarte. Domnul Hristos le-a spus unor saduchei si farisei care vroiau s stie cum este dincolo de lumea aceasta c Dumnezeu este "Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov" (Marcu 12, 26) si c " Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22, 32), pentru c toti sunt vii n El. Credinta noastr este c dup suflet, omul nu moare. Avraam, Isaac si Iacov muriser cnd a zis Dumnezeu despre Sine: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Domnul Hristos spune c Dumnezeu nu este al celor morti, ci al celor vii; acesta este ntelesul cuvintelor din Sfnta Scriptur "toti sunt vii n El". Nu exist posibilitatea ca sufletul s moar, ci putem vorbi de o moarte sufleteasc, aceasta nsemnnd desprtirea sufle-tului de Dumnezeu, deci condamnarea vesnic. Desprtirea de 53

Dumnezeu este osndirea sufletului la chinurile vesnice si acolo este nefericirea celor care au trit o viat care nu este dup voia lui Dumnezeu. Nu se poate ajunge acolo dect prin hotrrea lui Dumnezeu (de fapt, am putea zice prin hotrrea omului, pentru c omul singur si pregteste locul si la bine si la ru). Dac e bun - sigur merge la bine. Dac e ru - sigur merge la ru. Dumnezeu spune unde merge omul dup moarte, pentru c Domnul Hristos va judeca lumea. Cei care merg la chin pot fi scosi din chinurile iadului prin rugciunile Bisericii, prin milosteniile care se fac pentru ei, prin rugciunile celor din familia lor, prin rugciunile celor apropiati ai lor. Noi nu stim cnd anume pot fi scosi din iad, dar stim c pn la Judecata din urm, hotrrea nu este nc definitiv, iar cei ce sunt la ru pot ajunge la bine cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ajutorul Bisericii. Dar atunci de ce mai este nevoie si de o Judecat viitoare, de o Judecat ultim? Pentru c oamenii au fcut anumite pcate, au fcut anumite lucruri rele, care au rmas si dup ei. Rutatea lor a rmas n lumea aceasta si lucreaz si dup ce au trecut ei din aceast lume. De pild, cei care propovduiesc lucruri care nu sunt adevrate, lucruri care sunt mpotriva adevrului, rtciri, cei care cstig suflete pentru rtcirea lor. Rtcirea lor rmne mai departe, pn la sfrsitul lumii. La Judecata viitoare se va vedea ce urmri au avut ruttile oamenilor, dup cum se va vedea si ce urmri a avut binele oamenilor, binele pe care l-au fcut oamenii si abia atunci se hotrste pentru totdeauna. Sfntul Evanghelist Matei retine n Evanghelia lui cteva lucruri n legtur cu Judecata viitoare. Noi credem c la Judecata viitoare vor fi judecati toti n toate privintele. Numai c Sfntul Evanghelist Matei a retinut de la Domnul Hristos cuvinte care privesc binele si rul pe care l-au fcut oamenii n legtur cu semenii lor; de fapt, n legtur cu Domnul Hristos: "ntruct ati fcut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati fcut" (Matei 25, 40). Este vorba despre sase lucruri pe care trebuie s le avem n vedere pentru Judecata de apoi. Anu-me, zice Domnul Hristos c va desprti Fiul Omului pe cei buni de cei ri "cum desparte pstorul oile de capre" (Matei 25, 32), si va zice celor de-a dreapta (la dreapta vor fi oile, la stnga vor fi caprele): "Veniti, binecuvntatii Tatlui Meu, mosteniti mp-rtia cea pregtit vou de la ntemeierea lumii. Cci flmnd am fost si Mi-ati dat s mnnc; nsetat am fost si Mi-ati dat s beau; strin am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati mbrcat; bolnav am fost si M-ati cercetat; n temnit am fost si ati venit la Mine". Si ei vor rspunde: "Doamne, cnd Te-am vzut flmnd si Te-am hrnit? Sau nsetat si Ti-am dat s bei? Sau cnd Te-am vzut strin sau gol si Te-am mbrcat? Sau cnd Te-am vzut bolnav sau n temnit si am venit la Tine?" si va rspunde Domnul Hristos: "ntruct ati fcut unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati fcut". Apoi va zice celor de-a stnga: "Duceti-v de la Mine, blestematilor, n focul cel vesnic, care este gtit diavolului si ngerilor lui. C flmnd am fost si nu Mi-ati dat s mnnc; nsetat am fost si nu Mi-ati dat s beau; Strin am fost si nu M-ati primit; gol am fost si nu M-ati mbrcat; bolnav si n temnit am fost si nu M-ati cerce-tat". Si vor ntreba si cei de-a stnga: "Doamne, cnd ai fost asa cum zici c ai fost si nu Te-am ajutat?"; iar Domnul Hristos va zice: "ntruct n-ati fcut unuia dintre acestia prea mici, nici Mie nu Mi-ati fcut" (Mat. 25, 32-46). Cuvintele acestea ale Domnului Hristos arat c, atunci cnd facem un bine, l facem si pentru Domnul Hristos, iar cnd facem un ru, l facem si n fata Domnului Hristos. Nu-L avem n vedere pe Domnul Hristos cnd facem rul, si-L avem pe Domnul Hristos n vedere dac facem binele. Stim aceasta de la Domnul Hristos si nu putem s fim nepstori fat de un cuvnt vesnic al Domnului Hristos. Din ct putem, binenteles, s facem binele pentru Domnul Hristos, pentru nmultirea binelui din lumea aceasta si mai ales pentru binele nostru la Judecata viitoare. Mai sunt si alte judecti: Judecata milostiv de la spovedanie, cnd preotul judec situatia n care se gseste cel care se spovedeste si d o hotrre asupra vietii lui. Este foarte bine s mearg credinciosii s-si mrturiseasc pcatele, s fie judecati si, judecati fiind, s primeasc ndrumri, s stie ce au de fcut ca s poat s nainteze spre bine si s se fereasc de ru. 54

Mai este si o judecat, pe care o facem noi nsine: Judecata pe care o avem n legtur cu oamenii din jurul nostru. Domnul Hristos a spus: "Nu judecati ca s nu fiti judecati" (Mat. 7, 1). Si iat c noi judecm ca si cum noi am fi pusi s judecm. Nu-L lsm pe Domnul Hristos si lum noi, cum se spune n Pateric, dregtoria lui Hristos, cnd despre unul zicem c este bun, despre altul zicem c este ru, cnd spunem noi ce trebuie s se fac cu unul si cu altul. Binenteles c exist si o judecat n lumea aceasta. O judecat hotrt pentru rolul pe care l au oamenii n societate: Judecata institutiilor de judecat. Si acolo sunt pusi oameni care s hotrasc anumite lucruri. Eu n-am fost niciodat la o judecat, nici prt, nici martor. Sunt attia oameni care ajung, totusi. Sunt attea procese care se fac, care dureaz. Oamenii sunt asupriti de lucruri rele. Sfntul Apostol Pavel zicea c nu este bine s se judece crestinii naintea necredinciosilor (cf. I Cor. 6, 46). Erau cre-dinciosi care se duceau s se judece n fata tribunalelor pg-nilor si Sfntul Apostol Pavel zicea c nu e bine ca un om cre-dincios s se duc s-l judece pgnii. Dumnezeu stie cnd se poate si cnd nu se poate evita o situatie de genul acesta. Cnd te trag altii n judecat nu poti s rmi n afar de tribunale, chiar ale pgnilor, dac e cazul. Mai este o judecat la care ne gndim prea putin, si anume Judecata de la rugciune. Sfntul Ioan, cel ce a scris Scara, spune c n raport cu cel ce se roag, "rugciunea este judectorie si judecat si scaunul Judectorului nainte de Judecat viitoare". Cum ne este rugciunea asa ne este starea sufleteasc. La rugciune se arat ct suntem de ntinati sau ct suntem de curati, ct suntem de nvluiti sau ct suntem de deprtati de lumea aceasta. Numai la rugciune putem s stim ce legtur avem cu Dumnezeu, ce legtur avem cu oamenii. n rugciune ne apar fel de fel de gnduri care arat cine suntem si ce suntem. Am nceput pregtirea pentru Sfintele Pasti acum dou sptmni. Am vorbit atunci despre pilda vamesului si a fariseului, despre smerenia vamesului si despre faptele bune ale fariseului. Fariseul se luda cu faptele lui bune, vamesul si recunostea pcatele. Biserica ne recomand s fim dup smerenie ca vamesul si dup fapte bune ca fariseul. Dac nu avem faptele fariseului, nu am ajuns nici mcar la msura fariseului. Ce spunea fariseul: "Dumnezeule , ti multumesc c nu sunt ca ceilalti oameni, rpitori, nedrepti, adulteri sau ca si acest vames. Postesc de dou ori pe sptmn, dau zeciuial din toate cte cstig" (Luca 18, 11-12). Cel putin n legtur cu postul, toti suntem n lips! Sunt attia credinciosi care nu postesc nici o dat pe sptmn. Am continuat apoi urcusul duhovnicesc spre Pasti cu aducerea aminte de fiul risipitor, care s-a ntors dup ce si-a cheltuit averea, si de tatl su, care l-a primit si l-a asezat iarsi n starea de fiu. Trebuie s avem ncredere n Dumnezeu, dac ne ntoarcem de la ru la bine. Acum ne pune Sfnta noastr Biseric n fat Judecata de apoi si a doua venire a Domnului Hristos. n legtur cu a doua venire a Domnului Hristos se pune o ntrebare: Cnd va fi a doua venire? Pentru c noi mrturisim n Crez c Domnul Hristos "iarsi va s vin cu mrire, s judece viii si mortii, a Crui mprtie nu va avea sfrsit". Cnd va fi aceasta? Rspunsul este clar: Nu se stie! Domnul Hristos nsusi a spus c "de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatl" (Mat. 24, 36). Deci nu stim cnd va fi a doua venire. Noi trebuie s fim totdeauna pregtiti s-L ntmpinm pe Domnul Hristos. S ducem o viat n asa fel nct s ne putem ntlni oricnd cu Domnul Hristos. Lucrul acesta este foarte important! Noi nu struim atta asupra celei de-a doua veniri a Domnului Hristos pentru c ntr-un fel noi o simtim, o prznuim la fiecare Sfnt Liturghie, cci zicem: "Aducndu-ne aminte, asadar, de aceast porunc mntuitoare si de toate cele ce s-au fcut pentru noi: de cruce, de groap, de nvierea cea dea treia zi, de suirea la ceruri si de sederea de-a dreapta si de cea de a doua si slvit iarsi venire, ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate". 55

Deci, la fiecare Sfnt Liturghie, noi pomenim si prznuim a doua venire a Domnului Hristos. De aceea nu ne gndim att la a doua venire si, mai ales, nu o asteptm cum o asteapt alti crestini care nu-s de credinta noastr. Ei nu au Liturghie si, neavnd Liturghie, nu au nici nainteprznuirea celei de a doua veniri a Domnului Hristos. Si mai este ceva: pentru fiecare dintre noi ntlnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice rugciune. ntlnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice citire din Sfnta Evanghelie. ntlnirea cu Domnul Hristos poate fi de cte ori facem un bine fratelui nostru. ntlnirea cu Domnul Hristos poate fi pentru fiecare dintre noi, sigur, cnd vom trece din aceast viat si cnd se va hotr locul pe care ni l-am pregtit pentru viata vesnic. n Pateric este scris c: "n ce te gseste moartea, n aceea te duci". Dac ducem o viat frumoas si bun si ne gseste moartea n bine, n bine ne ducem. S ne rugm Mntuitorului nostru Iisus Hristos s ne lumineze mintea si s ne tin n minte. Iar Judecata de apoi, judecata particular, judecata de la spovedanie, judecata care vine peste noi de multe ori cnd ni se rspltesc relele pe care le-am fcut, judecata de la rugciune, toate acestea s le avem n minte, s ne nteleptim prin gndurile de la judecat. S ne ferim ct putem s judecm pe fratii nostri, ca s se mplineasc si cu noi cuvntul: "Nu judecati ca s nu fiti judecati" (Matei 7, 1). n Pateric se spune c pe un clugr era senin si cu bucurie pe patul de moarte, l-au ntrebat fratii cum de e asa linistit n fata mortii, c doar n-a dus o viat deosebit. Clugrul le-a rspuns c nu a avut o viat deosebit dar c, de cnd a intrat n mnstire, a luat aminte la cuvntul Domnului Hristos "Nu judecati ca s nu fiti judecati" si c-I va spune Domnului Hristos: "Doamne am mplinit acest cuvnt si astept s mplinesti si Tu fgduinta de-a nu m judeca". Mai este un cuvnt spus de Domnul Hristos: c sunt si oameni care nu vor merge la judecat. Binenteles nu n ntelesul c nu vor merge la Judecat si c nu se va hotr asupra lor, ci n ntelesul c vor trece prin Judecat ca si cum nu s-au dus la Judecat. Zice Domnul Hristos: "Cel ce ascult cuvntul Meu si crede n Cel ce M-a trimis, are viat vesnic si la judecat nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viat" (Ioan 5, 24). S ne rugm lui Dumnezeu s fim si noi ntre aceia care la Judecat nu vor merge, ci s-au mutat, se mut din moarte la viat. Mrire Tatlui si Fiului si Sfntului Duh! Amin. NTMPINAREA DOMNULUI Mnstirea Brncoveanu 5 februarie 1999 Suntem n cuprinsul srbtorii ntmpinrii Domnului nostru Iisus Hristos, n care se face mereu pomenire despre faptul c Sfntul si dreptul Simeon L-a primit n bratele sale pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos. Acesta este un dar de la Dumnezeu si o nvrednicire deosebit pentru Sfntul si dreptul Simeon. Noi, cum am spus Duminica trecut, suntem mai avantajati dect dreptul Simeon, pentru c putem s-L primim pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos n fiinta noastr si s-L purtm n noi nu numai cteva clipe, ci o viat ntreag si chiar o vesni-cie ntreag. La Sfnta Liturghie, dup ce se mprtsesc preotii, se spune: "Lumineaz-te, lumineaz-te noule Ierusalime c slava Domnului peste tine a rsrit. Salt acum si te bucur Sioane, iar tu, curat Nsctoare de Dumnezeu, veseleste-te ntru nvierea Celui nscut al tu". Se adreseaz dup aceea o rugciune Celui cu care preotii s-au mprtsit, care este Pastele: "O, Pastile cele mari si preasfintite, 56

Hristoase; o, ntelepciunea si Cuvntul lui Dumnezeu si Puterea, d-ne nou mai adevrat a ne mprtsi cu Tine n ziua cea nenserat a mprtiei Tale". Nu considerm c ntlnirea prin Sfnta mprtsire este ultima posibilitate de ntlnire cu Domnul Hristos, chiar dac este una dintre marile posibilitti pe care le avem n aceast lume. De fiecare dat cnd ne mprtsim, zicem: "D-ne nou mai adevrat a ne mprtsi", adic ne-am mprtsit noi cum ne-am mprtsit, cum s-a putut, la msurile la care am ajuns, dar sigur se poate mai mult, nu din partea noastr. Noi de multe ori credem c suntem vinovati naintea lui Dumnezeu pentru c nu ajungem s avem n constiinta noastr bucuria, simtmntul prezentei Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Nu stiu dac este asa, pentru c nvrednicirea nu ne-o dm noi, ci Dumnezeu. Nu trebuie s cerem de la noi lucruri pe care, pn la urm, nu le cere nici Dumnezeu. Am citit odat o carte despre staretii rusi si nu mi-a mai rmas din cartea aceea dect o singur afirmatie, o singur fraz: "Nu poti s-i ceri unui copil s mearg la acelasi pas cu un om mare". Este o fraz ct o carte! Este o nvttur pe care ar trebui s-o avem n constiinta noastr si s ne gndim la ea. Mi-aduc aminte, cnd eram copil, c am venit de la Ocna Sibiului pe jos, vreo nou km, cu printii mei; m-au mai luat n brate, m-au mai lsat pe jos, m dureau picioarele, mi-era greu si ziceam: "Hai s mai stm putin..., hai s mai mergem". Atunci mi-am dat eu seama c trebuie s ai o ntelegere special fat de cei mici. Dac este adevrat lucrul acesta pentru viata fizic, este adevrat si pentru viata spiritual, pentru viata sufleteasc. Nu-i poti cere unui om mic din punct de vedere spiritual, s fac lucruri mari, ca unul care este naintat n viata spiritual. Or, mprtsirea cu Sfintele Taine - Hristos ne-o d la msura la care suntem noi. Nu a cerut o viat extraordinar ca s te poti mprtsi! A cerut o viat corect, o viat pe care pot s-o duc cei multi, dac se silesc. Am spus si alt dat, un lucru care se cam neglijeaz n gndirea noastr, iar n nvttura Bisericii nici nu se face mcar vreo referire la el, anume, c la Cina cea de Tain, ntre cei care s-au mprtsit au fost si doi nevrednici, pe care Domnul Hristos totusi i-a mprtsit. Este vorba de Iuda, care L-a vndut pe Domnul Hristos, si de Sfntul Apostol Petru, care avea s se lepede de El. Stim lucrul acesta pentru c este mrturisit de Evanghelie. Este adevrat c n Iuda, dup ce s-a mprtsit, a intrat satana, dar, oricum, Domnul Hristos nu a stat mpotriv. De ce a fcut Domnul Hristos aceasta? Nu stim! Dar stim c a fcut aceasta n fata vremelniciei si a vesniciei si, dac Evanghelia a ajuns pn la noi, a fcut-o si n fata noastr. Sfntul Apostol Pavel, n Epistola I-a ctre Corinteni, spune: "S se cerceteze ns omul pe sine si asa s mnnce din pine si s bea din pahar. Cci cel ce mnnc si bea cu nevred-nicie, osnd si mnnc si bea. De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit" (I Cor. 11, 28-30). Noi nu vrem s osndim pe nimeni si nu stim dac Sfntul Apostol Pavel s-a gndit la slbiciunile fizice de pe urma nevredniciei cuiva de a se mprtsi; aici este vorba de faptul c un om intr n cmara de nunt fr s aib hain de nunt. Adevrul este c sunt oameni care nu pot face mai mult. Cel care a fost scos de la nunt a fost un om care a sfidat, a fost un om care s-a mpotrivit, care a vrut s-si arate ct este el de grozav c intr la nunt neavnd hain de nunt. Dar exist si oameni care sunt mici ca msur sufleteasc. Nu c n-ar vrea s fie mari, c nu pot s fie mari, dar aceasta le este msura. Cu acestia trebuie s avem ngduint special, s ne gndim la faptul c "nu poti cere unui copil s mearg la acelasi pas cu un om mare". Domnul Hristos a asemnat Sfnta mprtsanie cu pinea, cu pinea cea de toate zilele si a zis: "Cine mnnc din pinea aceasta viu va fi n veci. Dac nu veti mnca trupul Fiului Omului si nu 57

veti bea sngele Lui, nu veti avea viat n voi. Trupul Meu este adevrata mncare si sngele Meu, adevrata butur" (Ioan 6, 51,53,55). Domnul Iisus Hristos n-a dat mprtsirea ca pe o recompens, ca pe un dar, celor care duc o viat exceptional, ci a dat-o ca pe un ajutor. Pinea pe care o mncm este ajutor ca s trim! Cine nu mnnc - moare, cine mnnc - trieste! Asa se ntmpl fizic, asa se ntmpl si spiritual. Aceasta nu nseamn c trebuie s fii nepstor, c ai putea s ai niste pretentii s te mprtsesti, c doar tu esti acela care are trebuint de Pinea Vietii. Domnul Hristos n-a dat nti Pinea, nti a dat alte Taine. Domnul Hristos le-a dat oamenilor nvttur, n-a spus: "No, oameni buni, uite, dac vreti s v mntuiti, v dau Eu cale de mntuire: v mprtsiti cu Trupul si Sngele Meu si v mntuiti". Nu asa! Ci i-a nvtat s fie buni, s ierte, i-a nvtat s cread, i-a nvtat s se smereasc, i-a nvtat s aib ngduint. Adic toat Evanghelia este un fel de mprtsire, toat Evanghelia este un fel de ntmpinare a Domnului nostru Iisus Hristos si o ntmpinare a noastr pentru Mntuitorul nostru Iisus Hristos. Evanghelia este mprtsire si Cuvntul lui Dumnezeu este Trup al lui Dumnezeu, n nteles spiritual. Pentru a ne mprtsi, trebuie s ne ncadrm ntr-o viat care s ne fac pe ct posibil vrednici, desi, pn la urm, nvrednicirea cea adev-rat ne-o d Domnul Iisus Hristos: "nvredniceste-ne, Doamne, n seara aceasta fr de pcat.", "nvredniceste-ne, Doamne, n ziua aceasta fr de pcat.", "nvredniceste-ne, Doamne, s zicem: Tatl nostru.". Sunt niste lucruri pe care Dumnezeu ni le d n msura n care suntem sinceri, ni le d n msura n care facem rnduial n viata noastr, n msura n care nu fortm lucrurile ca s intrm cu hain murdar ntre oameni cu haine curate. Cerem de la Dumnezeu nvrednicire special si credem c Dumnezeu ne nvredniceste la msurile noastre. Tare mi place mie mprejurarea aceea istorisit n Sfnta Evanghelie de la Marcu, n legtur cu omul care a zis: "Cred, Doamne! Ajut necredintei mele" (Marcu 11, 24). Domnul Hristos nu a zis: "Dac n-ai destul credint n-am ce-ti face! S-ti nmultesti credinta si apoi stm de vorb", ci l-a ajutat cu credinta ct a avut-o! Este foarte important lucrul acesta: s ai dorinta de mai mult, ca s primesti nvrednicirea de la Dumnezeu. Si dup ce te nvrednicesti din partea lui Dumnezeu de unirea cu Domnul nostru Iisus Hristos, s zici: "D-ne nou s ne mprtsim mai adevrat" (nu numai att, la msura aceasta, ci la msuri mai mari, la msura cea mai mare cu putint) cnd? "n ziua cea nenserat a mprtiei Tale". Pentru un om credincios care a intrat n mprtia lui Dumnezeu, "ziua cea nenserat a mprtiei lui Dumnezeu" ncepe de aici. Un om credincios este deja intrat n "ziua cea nenserat" din punct de vedere spiritual, n ziua n care nu este alternant, adic schimbare ntre lumin si ntuneric, ci numai lumin din punct de vedere spiritual. Deci exist progres, nu se ajunge niciodat la ultima posibilitate. Cuvintele acestea le-am alctuit n legtur cu cinstirea pe care i-o aducem dreptului Simeon pentru c L-a primit n brate pe Domnul Iisus Hristos. Da, L-a primit n brate pe Domnul Iisus si noi l cinstim pentru aceasta! Dar cred c si el ne cinsteste pe noi, pentru c-L primim pe Domnul Hristos n inimile noastre si-L putem tine o vesnicie ntreag, nu cteva clipe sau cteva minute, ct L-a tinut dreptul Simeon. Pentru rugciunile dreptului Simeon, pentru rugciunile Sfintei Ana, pentru rugciunile Sfintei Agata, care nseamn "cea bun", s ne ajute Dumnezeu s fim si noi buni, cu neclintire n buntate, si atunci ne vom mprtsi sigur "mai adevrat" cu Domnul Hristos "n ziua cea nenserat a mprtiei Sale". Amin!

58

CUVNT LA NMORMNTARE 7 februarie 1999 n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh, Amin. "ndrzneste, scoal-te! Te cheam!" (Marcu 10, 49) Cuvintele acestea se gsesc n Evanghelia de la Marcu si nu sunt nici cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, nici cuvintele vreunuia dintre ucenici, ci sunt cuvinte ale oamenilor din multime adresate unui om fr vedere, care aflase c Domnul Hristos trece pe acolo si-L ruga pe Mntuitorul s-i dea vedere. Oamenii din multime mai nti l-au dojenit ca s tac, apoi, dup ce au aflat c Domnul Hristos l cheam la El, i-au spus: "ndrzneste, scoal-te! Te cheam!". Cuvintele acestea reprezint de fapt ntreaga Evanghelie a Mntuitorului nostru Iisus Hristos! Oricare dintre paginile Sfintei Evanghelii este o chemare, este un ndemn la ncredere, este un ndemn la o viat mai presus de viata obisnuit. Ai ncredere pentru c te cheam! Fii cu ncredintare n viata pe care o triesti, cci te cheam Domnul Hristos! Pilda cu fiul risipitor, care s-a citit astzi din Sfnta Evanghelie de la Luca, este o chemare adresat nou din partea Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Domnul Hristos le-a spus unor oameni care erau n preajma Lui, dintre care unii farisei si altii vamesi, trei pilde pline de ncredere: pilda cu oaia cea pierdut, pilda cu drahma cea pierdut si pilda cu fiul risipitor. Toate acestea exprim ncredere, pentru c Domnul nostru Iisus Hristos vrea s avem ncredere, s trim n aceast viat cu credinta n El, cu ncrederea n iubire. Ai ncredere, nu-ti pierde credinta, nu te lsa obosit n aceast viat! Ai ncredere n Mntuitorul, ai ncredere n Dumnezeu Tatl, ai ncredere n Duhul Sfnt, ai ncredere n rugciunile Maicii preacurate, ai ncredere n bine, ai ncredere n mijlocirile sfintilor! Ai ncrede-re, nu te lsa biruit de neca-zuri, nu te lsa slbit de greutti! Te cheam Domnul Hristos! Te ajut Domnul Hristos! Scoalte, nu fi nelucrtor si nep-stor! Domnul nostru Iisus Hristos le-a vorbit celor care erau atunci de fat, fariseilor si vamesilor, despre pstorul care-si du-ce pe umr oaia cea pierdut si-i cheam pe cei din jurul su s se bucure mpreun c a gsit-o. Apoi spune c "bucurie mai mare se face n cer pentru un pctos care se pocieste dect pentru nouzeci si nou de drepti care nu au nevoie de pocint". A mai spus Domnul Hristos o pild, cu drahma cea pierdut, n care este vorba despre o femeie care a pierdut o drahm, iar cnd a gsit-o, dup ce a scotocit peste tot si a dat de ea, a chemat vecinele si a zis: "Bucurati-v cu mine, cci am gsit drahma pe care o pierdusem" (Luca 15, 9); apoi a spus: "Asa se face bucu-rie ngerilor pentru un pctos care se pocieste" (Luca 15, 10). Iar bucuria care se face n cer pentru un pctos care se pocieste, a nftisat-o Domnul Hristos ca pe un ospt, ca pe osptul acela pe care l-a fcut tatl cel primitor pentru fiul care, dup ce si-a risipit partea de avere, sa ntors acas, cerndu-si iertare pentru greselile fcute. Mntuitorul nostru Iisus Hristos a spus lucrurile acestea la msurile omului. El a vrut s ntelegem c Dumnezeu este Tatl nostru. Dar, n pilda aceasta cu fiul risipitor si cu tatl primitor, a vorbit despre un tat oarecare dintre cei de pe pmnt; un tat oarecare a alergat n fata fiului care se ntorcea, un tat bun l-a mbrtisat pe fiul care se ntorcea, un tat bun l-a srutat, un tat bun a rnduit toate cele spre bine. Domnul Hristos ne face s ne gndim la faptul c dac un tat pmntesc poate face asa ceva, cu att mai mult Tatl Cel ceresc, care este Tatl nostru. ntr-o alt mprejurare Domnul Hristos a zis: "Care 59

tat dintre voi, dac i va cere fiul pine, oare i va da piatr? Sau dac i va cere peste, oare el i va da n loc de peste, sarpe? Sau dac-i va cere un ou, i va da scorpie?" (Luca 11, 11-12); si a continuat: "Dac voi, ri fiind, stiti s dati fiilor vostri daruri bune, cu ct mai mult Tatl vostru Cel din ceruri" (Luca 11, 13). Noi stim c Dumnezeu este Tatl nostru. Avem ncredere n Dumnezeu Tatl nostru, stim c ne cheam Tatl nostru la El, c ne ajut s mergem la El; avem ncredere n Dumnezeu, ascultm chemarea Lui, avem siguranta c ne primeste si ne ajut. Gndurile acestea le prezint cu prilejul mutrii de la noi a unuia dintre credinciosii acestei parohii, Savu Popa. A avut si el ncredere n Dumnezeu, a strbtut prin viat, a ntmpinat mul-te. Credinta n Dumnezeu l-a tinut n liniste sufleteasc n fata mprejurrilor grele pe care numai el le stie care au fost si cte au fost. S-a ntors acas din vltoarea greuttilor prin care a trecut si a pus temelie pentru o familie de care sa bucurat de-a lungul anilor. Dac n-a putut el s-I slujeasc lui Dumnezeu cu slujire preoteasc, l-a nvrednicit Dumnezeu s aib un copil preot, l-a nvrednicit Dumnezeu s aib o fiic preoteas, l-a nvrednicit Dumnezeu s se bucure de familia lui, si noi dm slav lui Dumnezeu pentru aceasta. De obicei, cnd trece cineva din aceast viat, ne gndim la viata lui ct o stim, i aducem multumire lui Dumnezeu si zicem mpreun cu toti credinciosii: "Fie numele Domnului binecuvntat, de acum si pn n veac". Dar s nu uitm c a fost sprijinit n lucrarea lui de o sotie bun care, lucru extraor-dinar de rar, l-a asteptat patrusprezece ani pn cnd si-a putut mplini gndul de a fi mpreun n viata de cstorie. Este un lucru de laud! De cte ori am ocazia, le spun oamenilor: "Cu-nosc o femeie la Ocna Sibiului, care l-a asteptat patrusprezece ani pe un biat cu care voia s se cstoreasc. Si l-ar fi asteptat si mai mult, dac ar fi trebuit! Si vreme mult, si vreme putin, trece, cnd e vorba de un ideal! S ne gndim la lucrurile acestea si s nu uitm niciodat c Domnul Hristos ne cheam. S avem ncredere! S avem ncredere n ceea ce ne-a spus Mntuitorul! Mai zilele trecute m-a ntrebat cineva: "Printe, cum explicati faptul c dumneavoastr sunteti asa de optimist si cum se explic faptul c atta senintate izvorste din crtile dumneavoastr?". Si am rspuns: "Asta se ntmpl pentru c eu cred! Cred n Evanghelie, cred n ceea ce a spus Mntuitorul, cred c El ne cheam, cred c ne ajut, cred c este bun si iubitor de oameni, c este milostiv si iubitor de oameni, c al Lui este a ne milui si a ne mntui, cred c Dumnezeul nostru este Dumnezeul milei si-al ndurrilor si-al iubirii de oameni". n aceast mprejurare, avnd ncredere n Evanghelie, avnd ncredere n mijlocirile Maicii Domnului si-ale tuturor sfintilor, l recomandm pe cel ce s-a mutat de la noi, robul lui Dumnezeu, Savu, ca s fie primit cu dreptii si cu sfintii. l nso-tim cu gndurile noastre bune si-l tinem n sufletul nostru. Asa cum l-am avut n viat, l tinem si pe mai departe, si asa l vom avea si n vesnicie. Cu sentimentele din viat, pe care le pstrm si mai departe, ne vom ntlni cu el la vreme potrivit, dincolo de lumea aceasta, ca s-L mrturisim pe Tatl pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiint si nedesprtit. Amin!

60

SFINTII TREI IERARHI "Unirea credintei si mprtsirea Sfntului Duh cernd, pe noi nsine si unii pe altii si toat viata noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm". La fiecare Sfnt Liturghie si la fiecare Sfnt Cununie ni se d ndemnul s dm toat viata noastr lui Hristos Dumnezeu ca s ajungem la unirea credintei si s ne mprtsim de Duhul Sfnt. Cnd Duhul Sfnt este lucrtor n noi, El vine cu lumin, cnd Duhul Sfnt este lucrtor n noi, El vine cu sfintire, cnd Duhul Sfnt este lucrtor n noi, El vine cu preamrire pe care o aducem Domnului nostru Iisus Hristos, dup cuvntul pe care Domnul Hristos nsusi l-a spus: "Acela (adic Duhul Sfnt) M va slvi" (Ioan 16, 14). Noi spunem c suntem crestini ortodocsi, deci trebuie s fim dreptmritori. Numai dac aducem mrire lui Dumnezeu n gndurile noastre, cu cuvintele noastre, cu faptele noastre, cu viata noastr ntreag, suntem n ortodoxie. Cei pe care i pomenim astzi sunt trei oameni mari, trei sfinti deosebiti. Toti sfintii sunt oameni deosebiti, dar si ntre sfinti sunt unii care au parc mai mult dar de la Dumnezeu si au mai mare lucrare n sfintire. Pe sfintii pe care i pomenim astzi i-am mai pomenit n cursul acestei luni: la nti ianuarie am pomenit pe Sfntul Vasile cel Mare, la 25 ianuarie pe Sfntul Grigorie Teologul si la 27 ianuarie pe Sfntul Ioan Gur de Aur. Astzi i mai pomenim o dat si mpreun, ca s se stie c fiecare dintre ei este mare n felul lui. La aceast srbtoare s-a ajuns pentru c unii crestini ziceau c este mai mare Sfntul Vasile cel Mare, altii c Sfntul Ioan Gur de Aur, iar altii ziceau c este mai mare Sfntul Grigorie Teologul. Ei credeau asa pentru c aveau unele preferinte si aveau unele msuri. Cei care au vzut c Sfntul Vasile cel Mare a fost un bun organizator, un om practic, un om de actiune, au zis: apoi Sfntul Ioan Gur de Aur n-a fost asa, Sfntul Grigorie n-a fost asa, mai mare ntre ei este Sfntul Vasile cel Mare! Cei care credeau c Sfntul Grigorie este cel mai mare, zi-ceau asa pentru c Sfntul Grigorie are niste adncimi de gn-dire mai mari dect ceilalti doi sfinti. Altii au zis: nu, Sfntul Ioan Gur de Aur a fost mai mare, pentru c era tare pogortor, era tare ngduitor, era tare doritor de a-i ajuta pe oameni, era propovduitor al credintei, ddea oa-menilor mai mult ndejde. Oamenii au zis asa pentru c n-au avut pe Duhul Sfnt s-i lumineze, n-au avut pe Duhul Sfnt s-i duc n fata Mntuitorului nostru Iisus Hristos si s-L pream-reasc pe El pentru acesti oameni mari. Mitropolitului Ioan al Evhaidelor, n veacul al XI-lea, i s-a artat pe rnd fiecare dintre cei trei sfinti pentru a cror mrire se certau oamenii si apoi s-au artat toti trei si i-au spus c certurile trebuie s nceteze, s fie liniste si pace ntre oameni, pentru c unele sunt msurile lui Dumnezeu si altele sunt msurile oamenilor. Dintre cei trei sfinti, mai cunoscuti ne sunt Sfntul Vasile cel Mare si Sfntul Ioan Gur de Aur. De la ei avem cte o Liturghie. Sfnta Liturghie care se svrseste de obicei este cea a Sfntul Ioan Gur de Aur; Liturghia Sfntul Vasile cel Mare se face de zece ori pe an. Cei doi sfinti sunt cunoscuti si pentru cuvntrile lor. Sfntul Ioan Gur de Aur are foarte multe cuvntri care au ajuns pn n vremea noastr si sunt si acum actuale. Sfntul Grigorie, mare prin adncimea teologiei sale, este mai putin cunoscut, pentru c oamenii nu pot primi n suflet adncimile de teologie, nu le pot urmri, dect dac au un dar de la Dumnezeu. Omul de rnd nu poate ntelege adncimea teologiei. Sfntul Grigorie este mare pentru putini, pentru cei care nteleg profunzimile lui de gnd. 61

Mrimile sunt de multe feluri: Sfntul Vasile cel Mare este mare ca organizator; Sfntul Grigorie este mare ca gnditor; Sfntul Ioan Gur de Aur este mare ca ajuttor spre mntuire, ca ndrumtor de suflete. Are rost s se certe oamenii pentru aceas-ta? De altfel, acum nu se mai ceart nimeni, dar a rmas ceva de pe urma certurilor dintre oameni - srbtoarea de astzi. Dac vrem s-I fim pe plac lui Dumnezeu trebuie s ne unim, nu s ne certm. "Unirea credintei si mprtsirea Sfntului Duh cernd", s dorim s ne unim, s ne cutm unii pe altii, s mergem unii spre altii, s desfiintm piedicile dintre noi, s le nlturm, s avem iubire unii ctre altii si iubire fat de Dumnezeu. Atunci suntem preamritori de Dumnezeu si nseamn c Duhul Sfnt lucreaz n noi pentru c aduce mrire n om si i aduce mrire lui Dumnezeu. Cineva asemna iubirea dintre oameni cu o pine cald care se mparte, aburul iesit din pinea cald simboliznd iubirea fat de Dumnezeu. Noi uitm c exist o porunc a iubirii, c suntem datori cu iubire fat de Dumnezeu si fat de oameni; dar noi pe unii i urm, pe altii i iubim, pe unii i iubim mai mult, pe altii mai putin, pe unii uneori i iubim, alteori nu-i iubim si asa mai departe. Or, asta nu nseamn c tinem seam de porunca lui Dumnezeu! Porunca lui Dumnezeu este "s ne iubim unii pe altii ca ntr-un gnd s mrturisim"; asa formuleaz Biserica porunca lui Dumnezeu "s iubesti pe aproapele tu ca pe tine nsuti". Recunoastem c nu ajungem la msurile acestea, dar trebuie s fim preocupati de lucrul acesta. Atunci nu am avea motive s stm unul mpotriva celuilalt nici pentru sfinti. Noi trebuie s fim asa cum este Dumnezeu, care si revars iubirea Sa peste lume, cnd revars Soarele peste cei buni si peste cei ri, cnd trimite ploaia peste cei drepti si peste cei nedrepti, si nu zice "acestuia nu-i dau ploaie, pentru c este pctos, acestuia i dau ploaie, pentru c este drept". Domnul Hristos a spus lucrul acesta si avem cuvntul Lui n Sfnta Evanghelie: "Iubiti pe vrsmasii vostri, binecuvntati pe cei ce v blestem, faceti bine celor ce v ursc, rugati-v pentru cei ce v vatm si v prigonesc, ca s fiti fiii Tatlui vostru Celui din ceruri, c El face s rsar soarele peste cei ri si peste cei buni, si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 44-45). Asa ne-a spus Domnul Hristos, asa trebuie s facem si noi! Dar noi nu facem! Nu facem pentru c nu putem. Rutatea este o realitate! nti trebuie s desfiintm rutatea din noi, ca s putem nmulti iubirea. De unde stim noi c exist o legtur ntre rutate si lipsa iubirii? Domnul Hristos ne-a spus: "Din pricina nmultirii frdelegii, iubirea multora se va rci" (Matei 24, 12). Dac nu avem iubire unii ctre altii, nu avem pinea cea cald pe care s si-o mpart oamenii ntre ei si nu avem aburul pinii celei calde ca s se nalte ctre Dumnezeu. De ce? Pentru c nu suntem cum trebuie, pentru c n loc s avem iubire - avem ur, pentru c n loc s avem ntelegere - avem ceart. Iat, si pentru sfinti ajung oamenii s se certe! Nu se poate, nu-i voie! Dac ne gndim la Evanghelie, dac trim Evanghelia, nu este voie s se ajung la asa ceva! Trebuie s ntelegem de la nceput c mrimile sunt de multe feluri, c fiecare e mare n felul lui, c fiecare poate s fie si mare si mic, c prerile noastre sunt felurite. Acelasi om poate s fie pentru unii mare, pentru altii mic. Un duhovnic, de exemplu, poate s fie mare - pentru cei care l ascult, poate s fie mic - pentru cei care nu-l ascult, si de nimic - pentru cei care nu-l iau n considerare. Acelasi pe care Dumnezeu poate-l primeste si-l binecuvinteaz - oamenii l hulesc. De ce-l hulesc oamenii? Pentru c ei nu seamn cu Dumnezeu, pentru c n-au pe Duhul Sfnt s-i lumineze, pentru c n-au iubire n suflet, pentru c nu au consideratie, pentru c sunt judectori n loc s fie oameni care s se plece cu mintea. Sfintii cei mari nu s-au bucurat niciodat de cei care s-au certat ntre ei pentru c nu stiau cum s fac s-l pun pe unul mai mare dect pe cellalt. Dumnezeu este cel care ne primeste pe toti, iar noi trebuie s fim cu ntelegere fat de toti.

62

Eu v-am mai spus si alt dat si mi-e drag s v spun si acum: cnd i pomenim pe Sfintii Trei Ierarhi, ne putem gndi si la trei oameni mari cu care s-a nceput mnstirea aceasta si care, ntr-un fel, au o asemnare cu Sfintii Trei Ierarhi. M gndesc la printele Arsenie Boca, la printele Nicolae Mladin, mitropolitul Mladin de mai trziu, si la printele Serafim Popescu, Dumnezeu s-i odihneasc! Credinciosii, dac i-ai fi ntrebat sau dac i-ai ntreba acum, care a fost cel mai mare dintre acestia, eu cred c aproape toti s-ar repezi si ar zice c printele Arsenie. ntr-adevr, printele Arsenie a fost mare, a avut o mrime deosebit pe care au nteles-o cei multi. Dac citesti ceva din scrierile printelui Arsenie ti dai seama de profunzimea de gndire, dar nu asta i-a dat mrimea. Aici, la mnstire, printele s-a distins n special ca ndrumtor de suflete si ca bun organizator. mi spunea un meserias oarecare c printele Arsenie era asa de priceput la orice lucru, nct stia mai bine dect un meserias ce trebuie s fac: "uite mi, asta o faci asa, vezi c aici lipseste ceva"... Si asta l-a fcut mare pentru oamenii care pricepeau ceva din ale meseriei. Altora le descoperea anumite stri sufletesti si oamenii se minunau de ct de ptrunztor este printele. Altii au zis: Domnule, dar printele Mladin avea un dar de cuvnt, a lsat niste studii, a lsat n urma lui niste profunzimi de teologie, parc a semnat cu Sfntul Grigorie de Nazianz, cu Sfntul Grigorie Teologul, asa cum printele Arsenie, ca organizator, a semnat cu Sfntul Vasile cel Mare. Si a mai fost unul mare si nu prea mult bgat n seam, printele Serafim Popescu, pe care eu tare mult l am la inim. Tare mi-e drag printele Serafim, pentru pogormintele pe care le fcea, pentru inima lui de printe, pentru inima lui de frate, pentru inima lui de prieten, pentru faptul c era odihnitor de oameni, pentru faptul c aducea bucurie n jurul lui, pentru faptul c aducea senintate n jurul lui. Printele Serafim nu avea niste lucruri asa, de pricepere, de meserie, nu a fcut niste studii deosebite, dar a fost bun, nvluitor, odihnitor, a fost un om de care s-au bucurat oamenii, asa c si el a fost mare. Ne mai rmne ceva si nou: s ne silim si noi s fim mari! Oare e nevoie s te silesti s fii mare? Vrea Dumnezeu ca un om s fie mare sau s se sileasc s fie mare? Eu zic c da! Numai c vrea ca omul s fie mare ntru smerenie, s fie mare ntru iubire, s fie mare ntru rugciune, s fie mare n ceea ce apoi aduce si alte mrimi. De unde stim noi c Domnul Hristos vrea s le cutm si pe cele mari si nalte? Dup ce Domnul Hristos a nviat din morti, a zis ctre Sfntul Apostol Petru, la marea Tiberiadei: "Simone, fiul lui Iona, M iubesti tu mai mult dect acestia?" (Ioan 21, 15). Deci Domnul Hristos ne-a dat voie s naintm n ntelesul acesta: vreau s fiu mare, vreau s iubesc mai mult dect altii, vreau s agonisesc n sufletul meu nu coborndu-i pe altii, ci naintnd eu nsumi. Cine este mare ntru smerenie, este cel mai mare, pentru c Domnul Hristos a spus: "Cel ce se va smeri, se va nlta". Deocamdat noi ce s facem? S fim cinstitori de sfinti si s-i avem n consideratie, pentru c numai cineva care este mare poate s aib consideratie fat de un om mare. Noi facem ce putem la msurile noastre: multumim lui Dumnezeu pentru oamenii pe care i-am cunoscut ca fiind oameni mari. M gndesc la cei trei cu care s-a nceput mnstirea de aici, care fiecare, cu cuvntul, cu fapta, cu ndrumarea, ntr-un fel sau al-tul, si-a pus pecetea pe existenta noastr, a celor ce suntem mai nvrst. S dorim din toat inima si din toate puterile noastre s avem unirea credintei, s-L primim pe Duhul Sfnt, s ni se mprtseasc Duhul Sfnt ca s ne ndrume, s ne rugm ca "toat vita noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm" si atunci toate sunt rezolvate: stim si cine-i mare, stim si c suntem mici. Cum zic copii: "eu sunt mic, tu f-m mare". Nu se mai potriveste la vrsta naintat, dar se potriveste n ceea ce priveste via-ta duhovniceasc.

63

Stiindu-ne mici si considerndu-ne mici, s asteptm ca Dumnezeu s ne fac mari ca s-i ntelegem si noi pe cei mari. Amin.

DESPRE DEPLINTATE Mnstire Brncoveanu 18 noiembrie 1998 De cnd am nceput s m interesez mai mult de slujbele Bisericii noastre, mi s-a implantat n minte, dintr-o rugciune de la Sfntul Maslu, o list de binefaceri pe care ndjduim s le primim. Sfntul Maslu este una dintre cele sapte Sfinte Taine prin care darul lui Dumnezeu vine peste credinciosi si care este anume rnduit pentru oamenii care sunt n suferint, pentru tmduirea sufletului si a trupului. De aceea se face si maslu de obste, nu numai pentru bolnavi. Unii au suferinte fr s se considere c sunt bolnavi. La Maslu se spune: "Ridic-l pe dnsul din patul durerii si din asternutul chinuirii. S se tmduiasc de toat boala si de toat neputinte, de ntinciunea trupeasc si sufleteasc", deci si de ntinciunea sufleteasc. Se poate face Maslu si pentru binele credinciosilor n general, pentru nmultirea darului lui Dumnezeu n constiinta noastr, n simtirea noastr, n fiinta noastr ntreag. n Sfnta Evanghelie de la Marcu este scris c ucenicii pe care Mntuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis s tmduiasc suferintele oamenilor, i-au tmduit pe cei bolnavi ungndu-i cu untdelemn ( cf. Marcu 6, 13). Practica aceasta, de tmduire cu untdelemn sfintit, a exis-tat si pe vremea Sfintilor Apostoli. Sfntul Apostol Iacov, fratele Domnului, n Epistola lui, zice: "Este cineva bolnav ntre voi? S cheme preotii Bisericii si s se roage pentru el, ungndu-l cu untdelemn n numele Domnului" (Iacov 5, 14). Este vorba de o Tain, altfel, ungerea cu untdelemn se poate face si n afar de slujb. Dar Sfntul Apostol Iacov zice "ungndu-l cu untdelemn n numele Domnului", cu un untdelemn anume, cum l avem dup Maslu, dup ce ne-am rugat s se sfinteasc untdelemnul si dup ce ne-am rugat ca prin untdelemn s vin daruri ale lui Dumnezeu pentru cei care sunt de fat sau pentru cei care se vor unge. Am zis c, n rugciunea ntia de dup prima Evanghelie care se citeste la Sfntul Maslu, este o list de binefaceri la care trebuie s lum aminte: "Fac-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, mbrcminte mprteasc, pavz puternic, izbvitoare de orice lucrare diavoleasc, pecete nestricat, bucuria inimii, veselie vesnic". M-am oprit de multe ori asupra acestor binefaceri ale lui Dumnezeu, pe care dorim s le primim prin untdelemn sfintit, si am luat aminte la faptul c lista aceasta de binefaceri ncepe cu bucuria si se sfrseste cu veselia. "Fac-se, Doamne, untdelem-nul acesta untdelemn de bucurie". De ce de bucurie? Pentru c Dumnezeu vrea s fim oameni ai bucuriei, s fim primitori de bucurie si s fim lucrtori de bucurie. n Epistola a II-a ctre Corinteni a Sfntului Apostol Pavel, citim: "Noi suntem lucr-tori ai bucurie voastre", deci suntem mijlocitori de bucurie, sun-tem oameni care rspndim bucuria. Poate v-ati oprit vreodat cu gndul asupra celor scrise n Sfnta Evanghelie de la Matei, Capitolul XXVI, si n Sfnta Evanghelie de la Marcu, n Capitolul XIV, despre femeia care a turnat mir n semn de cinstire a Domnului nostru Iisus Hristos; n legtur cu ea, ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos au zis c mai bine s-ar fi vndut mirul acela si banii s se fi dat sracilor. Domnul Iisus 64

Hristos a spus atunci un cuvnt pe care ar trebui s nu-l uitm niciodat, pentru c e un cuvnt vesnic al Domnului Hristos: "Nu faceti suprare femeii!" Adic acelei femei care I-a adus cinstire s nu-i fac suprare cei care au nteles altfel, care au lucrat cu mintea lor si au gndit altfel dect a gndit femeia cinstitoare a Mntuitorului. Nu faceti suprare! Ar trebui s avem n vedere cuvntul acesta, s nu facem suprarea niciodat si nimnui. Ce bine ar fi n lumea aceasta dac fiecare dintre noi, n locul nostru de vietuire, am avea drept cuvnt de nvttur, drept cuvnt de ordine, cuvntul acesta: Nu faceti suprare! Domnul Hristos vrea nu numai s nu facem suprare, ci vrea s aducem bucurie, s fim lucrtori de bucurie, s fim nti de toate purttori de bucurie, pentru c n Sfnta Evanghelie e scris: "Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea s fie n voi si ca bucuria voastr s fie deplin" (Ioan 15, 11). Deci Domnul Hristos vrea s fim purttori de bucurie, s avem n sufletul nostru bucuria Lui si bucuria noastr s fie deplin, s nu fie cu mputinare, cu stirbire. Deci, "Fac-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie", s sporeasc sfintenia noastr. Toat lucrarea Bisericii este o lucrare de sfintire. Biserica noastr vrea s ne sfinteasc prin darurile sale, prin Sfintele Taine. Ne gndim cam putin la faptul c ar trebui s fim sfinti. Ar trebui s ne gndim mai mult c suntem chemati la sfintenie, c avem mijloace de sfintire. Dar, pentru c suntem departe de o viat sfnt, ne gndim mai mult la o curtire a su-fletului, la o curtire de pcate. Este bine s ne gndim, dar s ne gndim si la untdelemnul care s ne fie untdelemn de sfintire, untdelemn de sfintenie. Deci, "Fac-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de sfintenie, mbrcminte mprteasc". Ne gndim cam putin si la rostul acesta al untdelemnului: s fie "mbrcminte mprteasc". Cnd ne aducem aminte de acest cuvnt, este poate cazul s ne gndim la faptul c Sfntul Apostol Pavel, n Epistola ctre Galateni, scrie: "Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati mbrcat" (Galateni 3, 26) si c la anumite srb-tori ale Bisericii noastre, spunem acest verset n loc de n loc de "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare...". mbrcminte mprteasc este mbrcmintea n Hristos sau mbrcmintea n virtutile pomenite de Sfntul Apostol Pavel n Epistola ctre Coloseni: "mbrcati-v, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile ndurrii, cu buntate, cu smerenie, cu blndete, cu ndelung-rbdare, ng-duindu-v unii pe altii si iertnd unii altora, dac are cineva vreo plngere mpotriva cuiva; dup cum si Hristos v-a iertat vou, asa s iertati si voi. Iar peste toate acestea, mbrcati-v ntru dragoste, care este legtura desvrsirii. Si pacea lui Hristos, n-tru care ati fost chemati, ca s fiti un singur trup, s stpneasc n inimile voastre; si fiti multumitori" (Coloseni 3, 12-15). Aceasta este mbrcmintea noastr. mbrcminte cu buntate, mbrcminte cu smerenie, cu blndete. "nvtativ de la Mine c sunt blnd si smerit cu inima si veti avea odihn sufletelor voastre" (Matei 11, 29), spunea Domnul Hristos. mbrcminte cu ngduint, mbrcminte cu iertare, mbrc-minte cu iubire, mbrcminte aductoare de pace, mbrcminte aductoare de multumire. Mai departe, zicem: "Fac-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintire, mbrc-minte mprteasc, pavz puternic, izbvitoare de orice lucrare diavoleasc". Pavz puternic! O ntemeiere bun. S ne fie untdelemnul acesta, ungerea cu untdelemn, o ntemeiere bun, izbvitoare de toat lucrarea diavoleasc. S nu poat vrjmasul s se apropie de nici unul dintre noi; "Ca de foc s fug de mine tot lucrul ru, toat patima" zicem dup ce ne mprtsim cu Sfintele Taine. S fim slas al Duhului Sfnt si s nu mai fim slas pcatului. Aceasta se ntmpl prin mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului nostru Iisus Hristos, cu "dumnezeiestile, preacuratele si nemuritoarele, cerestile, de viat fctoarele, nfricostoarele lui Hristos Taine". Se ntmpl aceasta prin ungere cu untdelemn, se ntmpl aceasta prin stropire cu ap sfintit.

65

Cnd se fac aceste lucrri asupra noastr trebuie s avem ntemeierea aceasta de ndeprtare de orice lucru ru, s fug de la noi orice lucru ru. "S vie Dumnezeu si s se risipeasc vrjmasii lui. Precum se stinge fumul, s se sting. Precum se topeste ceara de la fata focului, asa s piar pctosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii s se bucure si s se veseleasc" zicem la Pasti, si ar trebui s simtim lucrul acesta ntmplndu-se cu noi totdeauna. "Fac-se untdelemnul acesta bucuria inimii, veselie vesnic". Am nceput cu bucurie, am sfrsit cu bucurie, cu bucuria inimii si veselie vesnic. "Bucurati-v n ziua aceea si v vese-liti, c, iat, plata voastr mult este n cer" (Luca 6, 23), a zis Domnul Hristos. Ungerea cu untdelemn sfintit trebuie s fie mijlocitoare si de aceste daruri: bucurie, sfintenie, mbrcminte mprteasc, pavz puternic izbvitoare de toat lucrarea diavoleasc, bucuria inimii si veselie vesnic. Asa trebuie s fie crestinii: oameni ai bucuriei, oameni cuttori de sfintenie, oameni mpotrivitori fat de pcat. Cnd se ntmpl toate acestea, se ntmpl si nvluirea noastr n bucuria cea vesnic, n veselia cea vesnic. La fiecare Sfnt Liturghie a Sfntului Ioan Gur de Aur, cnd credinciosii cnt "Fie numele Domnului binecuvntat de acum si pn-n veac", preotul spune o rugciune care are urm-torul cuprins: "Plinirea Legii si a proorocilor, Tu nsuti fiind Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit toat rnduiala cea printeasc, umple de bucuri si de veselie inimile noastre totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor amin". Cu alte cuvinte, fiecare Sfnt Liturghie trebuie s fie prilej de bucurie, pricinuitoare de bucurie, nmultitoare de bucurie prin Domnul nostru Iisus Hristos, care este plinirea Legii si a proorocilor. Ajutor pentru acestea ne d si Maica Domnului. Maica Domnului are un loc de cpetenie n credinta noastr. S ne gndim, de pild, la o alctuire de la Sfntul Maslu, care tare mi-e drag mie: "Pe tine, preacuratul palat al mpratului ceresc, ceea ce esti multludat, te rog, curteste mintea mea cea ntinat cu tot felul de pcate si o f locas nfrumusetat al dumnezeiestii Treimi ca s laud si s mresc puterea ta si mila ta cea nemsurat, fiind mntuit eu, netrebnicul robul tu". E asa de frumos, e att de minunat! Maica Domnului a fost "palat al mpratului ceresc" cnd L-a purtat n pntecele ei pe Mntuitorul lumii, si a rmas n vesnicie asa, pentru c de inima Maicii Domnului - Domnul Hristos nu s-a desprtit nici cnd S-a nscut din ea. Maica Domnului este purttoare de Hristos n vesnicie: "Pe tine, preacuratul palat al mpratului ceresc, ceea ce esti mult ludat, te rog, curteste mintea mea ntinat cu tot felul de pcate si o f locas nfrumusetat al dumnezeiestii Treimi". De ce cerem de la Maica Domnului s fie inima noastr "locas nfrumusetat al dumnezeiestii Treimi"? Pentru c si Maica Domnului este asa! Cnd preasfnta Fecioar Maria, nedumerit de vestea pe care i-a adus-o ngerul a ntrebat cum poate s fie aceasta, de vreme ce ea nu cunostea cele ce premerg maternittii, ngerul binevestitor i-a spus asa: "Duhul Sfnt se va pogor peste tine si puterea Celui Preanalt te va umbri; pentru aceea si Sfntul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35). Sunt cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatl, Fiul si Sfntul Duh. Ceea ce s-a ntmplat atunci cnd Maica Domnului a primit s fie mam a Mntuitorului, asezarea Sfintei Treimi n fiinta ei, a rmas pentru vesnicie. Dac Domnul Hristos este purtat de Maica Domnului n inima ei n vesnicie, atunci si puterea Celui Preanalt o umbreste n vesnicie, puterea lui Dumnezeu Tatl, atunci si Duhul Sfnt, care S-a pogort peste Maica Domnului, rmne peste ea n vesnicie. Fiind locas al Preasfintei Treimi, fiind preacurat, fiind nentinat, Maica Domnului poate s ne ajute s fim si noi locasuri ale Preasfintei Treimi ntru sfintire si s se fac mintea noastr, inima noastr, fiinta noastr, "locas nfrumusetat al Preasfintei Treimi". 66

Cnd cerem aceasta, i spunem de ce dorim noi s fim locasuri ale Sfintei Treimi, de ce dorim noi s ne fie inima curat si mintea s fie fr pcat: "Ca s te laud si s mresc puterea ta si mila ta cea nemsurat". Maica Domnului are putere si are mil nemsurat. Noi nu cunoastem aceast putere si mil dect prin ajutorul Maicii Domnului, prin ajutorul lui Dumnezeu, prin ajutorul Duhului Sfnt care, pogorndu-se peste Elisabeta, a miscat-o spre cunostint si i-a zis: "Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui tu. Si de unde mie cinstea aceasta, ca s vie la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42). Prin Duhul Sfnt, prin puterea lui Dumnezeu, prin mijlocirile Maicii Domnului, putem s ntelegem mretiile Maicii Domnului, pe care noi le exprimm de attea ori cnd zicem: "Pe ceea ce este mai nalt dect cerurile si mai curat dect strlucirile soarelui"; "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvnt"; "Spimntatu-s-au toate de dumnezeiasc mrirea ta", sau cnd zicem "Pe ceea ce este mrirea a toat lumea, biseric sfintit si rai cuvnttor", "Rai de tain esti, Nsctoare de Dumnezeu care ai odrslit nelucrat pe Hristos" etc. Cnd zicem toate acestea, nvtati fiind de Duhul Sfnt, care a dat gndurile acestea pentru alctuirea sfintelor slujbe, spunem adevruri pe care noi nu le putem ntelege dect tot prin puterea Duhului Sfnt. Sunt adevruri pe care noi le spunem si nu suntem n stare s le si simtim, pentru c mintea noastr este ntinat si pentru c nu ne-am fcut ntru simtire, ntru cunos-tint, locasuri ale Sfintei Treimi. Numai dac "eu, netrebnicul robul tu" sunt mntuit, numai dac mintea mea este curtit "de tot felul de pcate", numai dac as fi cu adevrat "locas al Preasfintei Treimi", as putea "s laud si s preamresc puterea si mila ta cea nemsurat". Mil nemsurat, mil care n-are margini, mil care nu poate s aib margini, putere nemrginit, cum este puterea Maicii Domnului. Un printe, Dumnezeu s-i ajute, poate unii l cunoasteti, printele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, are un cuvnt n Convorbiri Duhovnicesti, anume: "Ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugciunea". Maica Domnului poate s ne ajute prin rugciunile ei s primim binefaceri de la Dumnezeu. Puterea ei este nemrginit, pentru c rugciunea ei este puternic si mijloceste revrsare de putere din puterea Fiului ei si Dumnezeului nostru. Sunt niste gnduri pe care cred eu c e bine s le purtm n suflet si care poate c sunt mai necesare acum dect gndurile despre desvrsire, despre deplintate, despre perfectiune, pe care le stim din cuprinsul dumnezeiestii Scripturi. Este adevrat c Biserica noastr nu ne pune n fat prin rnduielile de slujb cuvinte privitoare la desvrsire. Ceea ce trebuie s avem n vedere cnd e vorba de naintare, cnd e vorba de perfectiune, este aceasta: s mplinim tot ce putem mplini. Cele dinti cuvinte ale Domnului Hristos, pe care le ntlnim n Sfnta Evanghelie de la Matei, sunt: "Las acum, c asa se cuvine nou s mplinim toat dreptatea" (Matei 3, 15) si se refer la deplintate, la desvrsire, n ntelesul c spre desvrsire merge numai acela care vrea s mplineasc totul si n mod deplin. Cnd fariseii si crturarii ddeau zeciuial din veniturile lor, din izm, din chimen si din mrar, Domnul Hristos, obser-vnd aceasta, le-a spus: "Vai vou, crturarilor si fariseilor ftar-nici! C dati zeciuial din izm, din mrar si din chimen, dar ati lsat prtile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta". Si vine cu nvttura: "pe acestea trebuia s le faceti si pe acelea s nu le lsati" (Matei 23, 23). Noi, cu neputintele noastre, din ct ni se cere, facem ct putem. Dumnezeu primeste putinul pe care-l facem noi si mplineste El ce nu putem mplini; noi ndjduim la mila lui Dumnezeu mai mult dect la dreptatea noastr, pentru c drepta-tea noastr, ati auzit ntr-o rugciune de la Maslu, "este ca o cr-p lepdat".

67

Nu ne putem luda cu dreptatea noastr, dar avem ncredere n mila cea nemrginit a lui Dumnezeu. La rugciu-nile de dezlegare zicem c "Precum mrirea Ta este neasem-nat, asa si mila Ta este nemsurat". Att este de mare mila lui Dumnezeu, ct este de mare mrirea lui Dumnezeu, iar cele ale lui Dumnezeu sunt fr margini. Nimic nu are Dumnezeu mrginit: nici mila, nici buntatea, nici iertarea, nimic. Totul este deplin. S cutm si noi s fim cu deplintate n tot ce este frumos si bun. Darul lui Dumnezeu s fie cu noi, rugciunile Maicii Domnului si binecuvntarea Domnului s ne nsoteasc de acum si pn-n veac! Amin. COMORILE CREDINTEI - interviu 30 ianuarie 1999 S vorbim mai nti despre Taina Sfntului Botez, poarta de intrare n Biserica lui Hristos. Sfntul Botez a fost rnduit de Mntuitorul nostru Iisus Hristos ca mijloc de intrare n viata spiritual a Bisericii. Dup ce a nviat din morti, ctre sfrsitul vietii pmntesti, Domnul nostru Hristos i-a trimis pe ucenicii Si la propovduire si, dup mrturia Sfntului Evanghelist Matei, a zis: "Datu-Mis-a toat puterea, n cer si pe pmnt. Drept aceea, mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh, nvtndu-le s pzeasc toate cte v-am poruncit vou, si iat Eu cu voi sunt n toate zilele, pn la sfrsitul veacului" (Matei 28, 18-20). Prin aceste cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos i ndatoreaz pe ucenicii Si s propovduiasc, s aduc la credint, s-i boteze pe cei credinciosi. n Sfnta Evanghelie de la Marcu citim c Domnul Hristos a zis, dup nviere: "Propovduiti Evanghelia la toat fptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mntui; iar cel ce nu va crede se va osndi" (Marcu 16, 15-16). Cuvintele acestea, de instituire a Sfntului Botez, au rmas n Sfnta Evanghelie si au constituit temeiurile pentru practica Sfntului Botez. "A boteza" nseamn "a scufunda". n vremea propovduirii Mntuitorului nostru Iisus Hristos exista un botez al pocintei, pe care l primeau credinciosii prin mijlocirea Sfntului Ioan Boteztorul; chiar si Domnul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu botezul pocintei, n Iordan, cnd s-au deschis cerurile si s-a auzit glasul Tatlui ceresc: "Acesta este Fiul Meu cel iubit ntru Care am binevoit" (Matei 3, 17), iar Duhul Sfnt S-a cobort peste Mntuitorul, n chip de porumbel. Atunci S-a artat Sfnta Treime, dar botezul cu care s-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos nu este botezul crestin; botezul cu care se botezau cei care mergeau la Sfntul Ioan Boteztorul era un botez premergtor, asa l-a prezentat chiar Sfntul Ioan Boteztorul, cnd a zis: "Eu v-am botezat pe voi cu ap, El ns v va boteza cu Duh Sfnt" (Marcu 1, 8). Botezul crestin este o Sfnt Tain n ntelesul c este un botez real, n care se ntmpl exact ceea ce s-a ntmplat la botezul Mntuitorului nostru Iisus Hristos, si aceasta pentru fiecare om botezat. La botezul Mnuitorului nostru Iisus Hristos s-au deschis cerurile, la fiecare nou botezat se deschid cerurile pentru cel botezat, cel botezat fiind un candidat al cerului, fiind cettean al cerului si primind de la Dumnezeu confirmarea c este si el fiu iubit asa cum a fost mrturisit Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu spune n constiinta noastr, n credinta noastr, pentru fiecare nou botezat: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, ntru care am binevoit". Duhul Sfnt, care s-a pogort la botezul Mntuitorului nostru Iisus Hristos, se pogoar si la scufundarea celui nou botezat n numele Sfintei Treimi. Tot atunci, dup ce se realizeaz aceast Tain, se spune: "Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si-mbrcat, aliluia". Sunt cuvinte care 68

ne aduc aminte de cele ale Sfntului Apostol Pavel din Epistola ctre Galateni: "Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati mbr-cat"; sau din Epistola ctre Romani, unde Sfntul Apostol Pavel, fcnd anumite aprecieri n legtur cu botezul, zice: "Toti cti n Hristos ne-am botezat, ntru moartea Lui ne-am botezat". Botezul este Taina n care se sterg pcatele si se primeste putere pentru o viat nou ntru nepctuire. Dup ce s-a realizat Sfntul Botez, preotul, vorbind cu cel nou botezat, i spune: "Botezatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfintitu-te-ai, splatu-te-ai n nu-mele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. Amin". Sunt niste roade ale Sfintelor Taine, ale Sfntului Botez si ale Mirungerii (care se face tot mpreun cu botezul). Deci "botezatu-te-ai", fii atent, te-ai botezat, te-ai scufundat, te-ai luminat, ai primit lumin. Srbtoarea botezului se mai numeste si srbtoarea lu-minii si eu cred c ar trebui s se rspndeasc cumva gndul acesta, c botezul oricrui crestin este o srbtoare a luminii. Ar trebui s stie crestinii aceasta, iar ziua botezului s-o prznuiasc asa cum prznuiesc ziua de nastere, botezul fiind tot o nastere, o nastere la viat. Omul cel vechi se transform n om nou, care cuget cele de sus, care a terminat cu pcatul, care este luminat, care este sfintit, care este splat. Toate acestea se realizeaz cnd Domnul Hristos l transform pe cel botezat n om nou, care ncepe urcusul duhovnicesc pentru a fi candidat la nltarea Mntuitorului, pentru a fi candidat la propria nltare cu Mntuitorul, dat fiind faptul c dup botez urmeaz viata cea nou, care trebuie s fie o viat de nviere.

Ati vorbit despre Taina Mirungerii; care este rolul Sfntului Mir, avnd n vedere c omul este deja nscut la o viat nou n Hristos, prin Taina Sfntului Botez? n Faptele Sfintilor Apostoli se spune c n Samaria multi credinciosi au primit Evanghelia si au fost botezati, si c Sfintii Apostoli au trimis pe Petru si pe Ioan ca s le mprtseasc darul Duhului Sfnt prin punerea minilor. Ceea ce s-a realizat atunci prin punerea minilor se realizeaz n Biserica noastr, de la nceput, prin ungerea cu Sfntul Mir. Aceasta s-a instituit din motive practice, dat fiind faptul c Sfintii Apostoli nu mai puteau ajunge la toti cei care se botezau. Sfntul Mir este o materie de ungere, sfintit de ctre ierarhii unei Biserici n Joia Pastilor, si care se d preotilor pentru a-i unge pe cei nou botezati. Este o ntrire n credint, este un dar de la Dumnezeu, un fel de nzdrvenire, o putere nou, pe care o primesc credinciosii prin formula: "Pecetea darului Duhului Sfnt. Amin". Este un fel de pecetluire cu Duhul Sfnt, un semn de recunoastere a credinciosilor n fata celor care, neavnd credint, nu au pecetea darului Duhului Sfnt.

Dac botezul poate fi svrsit n situatii de urgent si de ctre un simplu credincios (asa numitul botez clinic), care este situatia cu Taina Mirungerii? Taina Mirungerii nu se poate svrsi de ctre credinciosii de rnd, ci numai de ctre preoti. n cazul cnd s-a fcut un botez de necesitate si cel astfel botezat trieste, se completeaz rnduiala botezului de ctre preot, dup care se svrseste si Taina ungerii cu Sfntul Mir.

69

A treia Sfnt Tain pe care o primeste orice crestin la nceput de drum, dup Botez si Mirungere, este Taina Sfintei mprtsanii, cea mai important dintre cele sapte Sfinte Taine. Am putea spune c este ce a mai important, dar Tainele sunt legate unele de altele. Nimeni nu poate s se mprtseasc dac nu este botezat. n cazul acesta ai putea zice c Botezul este mai important dect Sfnta mprtsanie. Esentialul este c Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat posibilitatea s ne unim cu El n mod real si n mod sfintit, prin Trupul si Sngele Su, pe care ni le d El nsusi, prin mijlocire preoteasc, la Sfnta Liturghie, nou, credinciosilor care dorim s avem unire deplin cu Mntuitorul. La Cina cea de Tain, Domnul Hristos, dup ce a luat pine, a binecuvntat, a frnt si le-a dat ucenicilor, zicnd: "Luati, mncati, acesta este Trupul Meu, care se frnge pentru voi spre iertarea pcatelor", a luat dup aceea paharul cu vin, a binecuvntat si l-a dat ucenicilor Si, zicnd: "Beti dintru acesta toti, acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se vars spre iertarea pcatelor". Prin aceasta Domnul Hristos a pus temelia Sfintei Liturghii, temelia posibilittii de a se mprtsi credinciosii cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele si de viat fctoarele, nfricostoarele lui Hristos Taine. Domnul nostru Iisus Hristos le-a mai spus ucenicilor Si: "Aceasta s faceti spre pomenirea Mea"; Domnul Hristos a rnduit ca aceasta s se realizeze n istoria Bisericii, n cadrul Bisericii. Aceast lucrare nu s-a mrginit numai la Cina cea de Tain, ci ea se realizeaz la fiecare Sfnt Liturghie, cu scopul precis de a se mprtsi credinciosii, pentru c Sfnta Liturghie are scopul sfintirii pinii si vinului care sunt aduse anume pentru a se transforma n Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Noi ne pregtim pentru a primi aceste Sfinte Taine si le pstrm n sufletul nostru. Primim Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos pentru "iertarea pcatelor, pentru mprtsirea cu Sfntul Duh, pentru ndrznirea ctre Dumnezeu, pentru tmduirea sufletului si a trupului, pentru alungarea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre mpcarea sufletestilor mele puteri, spre credint nenfrun-tat, spre dragoste neftarnic, spre mplinirea ntelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adugirea dumnezeiescului Tu har si spre dobndirea mprtiei Tale". Toate acestea sunt cuprinse n rugciunea de multumire ctre Mntuitorul, Care ne d posibilitatea de a ne uni cu El si prin mprtsirea cu Trupul si Sngele Lui, si cerem de la Mntuitorul nostru Iisus Hristos, zicnd: "Intr n alctuirea mdularelor mele, n rrunchi si n inim si arde spinii tuturor pcatelor mele; curteste-mi sufletul; sfinteste-mi gndurile si oasele; numrul drept al celor cinci simturi l lumineaz; peste tot m ptrunde cu frica Ta; curteste-m, spal-m si m ndrepteaz; mbuntteste-m si m lumineaz; arat-m lcas numai al Duhului Tu si s nu mai fiu slas pcatului, ci Tie, cas, prin primirea mprtsaniei". Sunt lucruri pe care Biserica le afirm, pe care noi le spunem si le trim si din care reiese nsemntatea mprtsirii cu Sfintele Taine pentru noi.

Dac Botezul si Mirungerea sunt Sfinte Taine irepetabile, Sfnta mprtsanie este o hran pe care trebuie s o lum mai des. Ct de des se cuvine s ne mprtsim cu Sfnta Euharistie? Una dintre poruncile Bisericii spune s se mprtseasc credinciosii de patru ori pe an, n cele patru posturi, sau cel putin o dat pe an. Credinciosii ar putea s se mprtseasc la fiecare Sfnt Liturghie, dac sunt pregtiti pentru aceasta, dat fiind faptul c la fiecare Sfnt Liturghie este chemarea: "Cu fric de Dumnezeu, cu 70

credint si cu dragoste, apropiati-v". Deci e o chemare, un ndemn, este un fel de angajare, se atrage atentia asupra faptului c exist aceast posibilitate. Preotii trebuie s-i ndrume pe credinciosi s se mprtseasc mai des. Binenteles, mprtsirea deas sau rar depinde si de situatia credinciosului precum si de binecuvntarea duhovnicului, ns Sfnta Liturghie se face n vederea posibilittii de a se mprtsi credinciosii. Nu se poate fixa c trebuie s se mprtseasc credin-ciosii la toate Liturghiile, pentru c aceasta ar putea duce la banalizare, dar nici o mprtsire rar nu nseamn neaprat o mai bun pregtire. Credinciosii ar dori s se mprtseasc de cte ori iau parte la Sfnta Liturghie, dar este necesar pregtirea, cu rugciunile care se citesc, cu spovedania... Eu nu trag de oameni s se mprtseasc la fiecare Sfnt Liturghie sau s se mprtseasc des, ci trag de oameni s se spovedeasc des si nu am succes n chestiunea aceasta, c oa-menii tot nu vor s se spovedeasc des, deci nici nu vor nici s se mprtseasc des. Pentru mine este important s se preg-teasc oamenii pentru a se putea mprtsi, iar dorinta mea per-sonal este s se mprtseasc orict de des.

Care este relatia ntre Jertfa de pe Golgota a Mntuitorului nostru Iisus Hristos si Taina Sfintei mprtsanii? Dat fiind faptul c Mntuitorul nostru Iisus Hristos a spus: "Acesta este Trupul Meu, care se frnge pentru voi.", "Acesta este Sngele Meu,. care pentru voi se vars...", deci a numit separat Trupul si separat Sngele si a vorbit despre vrsarea sngelui, nseamn c Domnul Hristos a avut n vedere Jertfa Lui de pe Cruce, unde s-a separat Sngele de Trup. Sfnta mprtsire este mprtsire cu Trupul jertfit al Mntuitorului, cu Sngele vrsat al Mntuitorului. De fapt este o mprtsire cu Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos asa cum este El acum n cer, dup nviere, dar n amintirea Jertfei Mntuitorului nostru Iisus Hristos, asa nct exist o relatie strns ntre Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos de pe Cruce si Trupul Mntuitorului nostru Iisus Hristos nviat din morti si nltat la cer. Sfnta Cruce devine altar de Jertf si semn de biruint. Prin urmare, ne mprtsim cu Domnul Hristos cum este El, Fiul lui Dumnezeu care S-a ntrupat, Fiul lui Dumnezeu care S-a rstignit, care a nviat, care S-a nltat la cer. De aceea zicem noi c Sfnta mprtsanie este Taina Tainelor, pentru c vedem pine si vin si credem n Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos, mprtsindu-ne nu cu ce vedem, ci cu ce credem, sau, si cu ce vedem, si cu ce credem. Ce ne puteti spune despre Taina Sfintei Spovedanii? Care este importanta ei pentru viata omului si care este importanta ei n pregtirea pentru Sfnta mprtsanie? Domnul nostru Iisus Hristos S-a rstignit pentru noi si pentru a noastr mntuire. Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat de la Duhul Sfnt si din Sfnta Fecioar Maria pentru noi si pentru a noastr mntuire. Domnul Hristos a nviat din morti si S-a nltat la cer si sade de-a dreapta Tatlui pentru noi si pentru a noastr mntuire. Mntuire nseamn mntuire de pcate; Domnul Hristos a fost prezentat de la nceput ca Mntuitor de pcate: "Iat, v binevestesc vou bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. C vi s-a nscut Mntuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11). ngerul vestitor i-a spus mai nainte de aceasta dreptului Iosif: "Vei chema numele Lui: Iisus, cci El va mntui poporul Su de pcatele lor" (Matei 1, 21). Domnul Hristos, a fcut totul pentru a-l nvrednici pe om de Dumnezeu. Or, pcatele l despart pe om de Dumnezeu. Domnul Hristos a venit pentru nimicirea pcatului, pentru iertarea pcatelor. n ziua nvierii Sale le-a dat ucenicilor Si puterea iertrii pcatelor. Domnul Hristos, care iart pcatele, a 71

dat si oamenilor puterea iertrii pcatelor, iar aceasta se realizeaz n Taina Pocintei, n Taina Spovedaniei. Puterea de a ierta pcatele, pe care a dat-o Mntuitorul n ziua nvierii Sale, este folosit de Biseric prin preotii si duhovnici la Sfnta Tain a Pocintei. O numim Sfnta Taina a Pocintei pentru c iertarea pcatelor se d pentru pcatele pocite, pentru cei care regret c au pctuit, pentru cei care detest pcatul. Se numeste Taina Spovedaniei pentru c mrturisirea pcatelor precede pocinta. Mrturisirea pcatelor nseamn prsirea lor. n esenta ei, pocinta este o prsire a pcatului, iar credinciosul poate primi iertarea pcatelor cu conditia s se sileasc s nu repete pcatele pe care le-a mrturisit si pe care nu vrea s le mai aib. Spovedania si ndreptarea omului de la ru la bine se realizeaz n fata lui Dumnezeu si n fata preotului duhovnic, care are darul de a verifica constiinta celui care se spovedeste, poate s-i dea ndrumrile necesare si, mai presus de toate, poate s-i dea iertarea pcatelor. Cnd se mplinesc conditiile iertrii pcatelor, preotul zice: "Cu puterea ce este dat mie, te iert si te dezleg de toate pcatele tale, n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. Amin". Oamenii sunt ndemnati mai nti s se spovedeasc, dup care se poate sti dac cineva are binecuvntare s se mprt-seasc sau trebuie s fac vreun canon oarecare pentru a se putea mprtsi mai trziu. Sfnta Spovedanie este un fel de poart a cerului, o poart a mprtiei lui Dumnezeu, este mijlocul prin care poate ajunge n rai cu tlharul, unde este Domnul nostru Iisus Hristos mpreun cu Tatl si cu Duhul Sfnt.

Dac Taina Sfintei Spovedanii este un fel de vindecare a rnilor sufletesti, n Biseric exist si o Tain pentru vindecarea sufleteasc si trupeasc a omului, Taina Sfntului Maslu. Multi credinciosi doresc s participe la slujba Sfintei Taine a Maslului, pentru darurile pe care le pot primi prin undelemn sfintit. Cuvntul maslu vine de la mslin, aduce aminte de untdelemnul care se sfinteste n cadrul slujbei Sfntului Maslu si cu care se ung credinciosii spre tmduirea sufletului si a trupu-lui, spre alungarea a toat boala, a toat neputinta si rutatea, pentru nzdrvenire trupeasc si pentru curtire sufleteasc. Taina Sfntului Maslu este, am putea zice, sor cu Taina Sfintei Spovedanii. n Taina Sfintei Spovedanii nu se foloseste o materie anume pentru iertarea pcatelor, ci doar cuvintele pe care le spune preotul duhovnic, cuvinte de dezlegare a pcatelor. La Taina Sfntului Maslu, iertarea pcatelor si celelalte daruri se primesc prin ungerea cu untdelemn sfintit. ntr-o rugciune de la Sfntul Maslu se zice: "Fac-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, mbrcminte mprteasc, pavz puternic, izbvitoare de toat lucrarea diavoleasc, pecete nestricat, bucuria inimii, veselie vesnic". Dac ne gndim si analizm lucrurile acestea, ne dm seama care este rostul acestei Sfinte Taine. Vedeti, s se fac untdelemnul acesta, care se sfinteste, "untdelemn de bucurie". E interesant faptul c nsiruirea aceasta ncepe cu bucurie si se sfrseste cu veselie. Chiar si numai atta dac am sti din cuprinsul Tainei Sfntului Maslu, stim cu ce rost se face aceast slujb si cu ce rost se foloseste aceast Sfnt Tain.

72

Am vorbit despre cele trei Taine care sunt repetabile n viata unui om, si am ajuns la concluzia c un crestin trebuie s se mprtseasc cu ele ct mai des: Taina Sfintei mprtsanii, Taina Sfintei Spovedanii si Taina Sfntului Maslu. Dac prin Taina Sfntului Botez omul pune nceput vietii crestine si devine mdular al Sfintei Biserici, prin Taina Cununiei, a Nuntii, omul pune nceput vietii de familie. Cununia este o Tain care priveste viitorul si chiar vesnicia. De fapt, oricare dintre Tainele Bisericii priveste si vesnicia, priveste si viitorul, ns Taina Cununiei priveste n mod special viitorul. Aceast Tain se face n vederea vietii de familie asa cum o vrea Dumnezeu, pentru unirea celor care se hotrsc s fie mpreun cu ndatorirea de a aduce n lumea aceasta alti oameni candidati la sfintenie. Unirea celor doi se face n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. La slujba logodnei care premerge Cununiei se spune: "Se logodeste robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh", aceasta se spune de trei ori dinspre logodnic spre logod-nic si tot de trei ori dinspre logodnic spre logodnic, ca s se ntemeieze constiinta c nu este vorba de un contract social, c nu este vorba de ceva conventional, ci este vorba de ceva n care intr si lucrarea lui Dumnezeu, la care si Dumnezeu ia parte. La fel si Cununia, se face n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh, tot asa spunndu-se de trei ori: "Se cunun robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh", si tot de trei ori: "Se cunun roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh". Prin urmare, se fixeaz n constiinta celor care se cstoresc, c de acum ncolo ei sunt oameni care lucreaz mpreun cu Dumnezeu si reali-zeaz totul n numele lui Dumnezeu. Taina Sfintei Cununii este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii noastre. Este minunat s auzi: "Binecuvin-tez-i pe dnsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecu-vntat pe Avraam si pe Sarra. Binecuvinteaz-i pe dnsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvntat pe Isaac si pe Rebeca. Binecuvinteaz-i pe dnsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvntat pe Iacov si pe toti patriarhii. Binecuvin-teaz-i pe dnsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecu-vntat pe Iosif si pe Asineta. Binecuvinteaz-i pe dnsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvntat pe Moise si pe Semfora. Binecuvinteaz-i pe dnsii, Doamne Dumnezeul nos-tru, cum ai binecuvntat pe Ioachim si pe Ana. Binecuvinteaz-i pe dnsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvntat pe Zaharia si pe Elisabeta". Si mai departe: "Si s vin peste dnsii bucuria aceea pe care a avut-o Sfnta Elena cnd a gsit Cinstita Cruce". Sunt niste lucruri extraordinare! Sunt niste fgduinte fcute n constiint, nu formale. Este minunat s fii n atmosfera aceea n care Dumnezeu i ncununeaz: "Doamne Dumnezeul nostru, cu mrire si cu cinste ncununeaz-i pe dnsii"; s ai constiinta c de ctre Dumnezeu se uneste brbatul cu femeia, s ai constiinta c Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a luat parte la Nunta din Cana Galileii, i-a rnduit unul pentru altul pe cei care se cunun si s doresti mpreun cu preotul slujitor "s fie nvredniciti s-si petreac viata fr de prihan, s ajung btr-neti cinstite, cu inim curat mplinind poruncile Mntuitorului". Apoi, felicitarea pe care o face preotul n numele Bisericii, iarsi este extraordinar: "Mrit s fii mire ca Avraam si binecu-vntat s fii ca Isaac si s te nmultesti ca Iacob pzind poruncile lui Dumnezeu. Si tu, mireas, mrit s fii ca Sarra si binecu-vntat ca Rebeca si s te nmultesti ca Rahela, veselindu-te cu brbatul tu pzind hotarele legii, c asa a binevoit Dumnezeu". Este ceva extraordinar de frumos! Si n gndurile poetilor s-au realizat poezii frumoase n legtur cu viata de familie. Voi aminti poezia "Ectenie" scris de Zorica Latcu: 73

Pentru c iubirea noastr s nfloreasc, Alb cum e crinul Bunelor Vestiri, Pentru ca mldita dragostei s creasc, Plin de miresme, dulce de rodiri; Pentru ca din neaua grea de peste iarn Rod de viat cald iarsi s legm, Pentru ca lumin peste noi s cearn, Domnului s ne rugm. Pentru ca s-Si verse binecuvntarea, Ca un zvon de vnturi line, peste noi, Pentru ca n suflet s-I simtim chemarea, Cnd plecm genunchii, seara, amndoi; Pentru ca-n iubirea Lui s ne-mpreune, Cnd, cuprinsi de patimi, numele-I strigm, Pentru ca-n vecia Lui s ne cunune, Domnului s ne rugm. Pentru ca belsugul tarinilor grele S ne fac traiul rodnic si umil, Pentru ca rsfrngeri din surs de stele S sclipeasc-n lacrimi ochii de copil; Pentru ca sudoarea s ne miruiasc Si-n lumina mortii viata s-o cercm, pentru ca din munc pacea s rodeasc, Domnului s ne rugm. Pentru ca-n lumina ndurrii Sale nsusi s-Si coboare pasul ctre noi, Pentru ca s-I ducem sufletul n cale, Cu miros de smirn si cu ramuri moi; Pentru ca-n lumina alb-a diminetii, Din strnsoarea crnii s ne dezlegm, Si-ntr-un pas s trecem pragul larg al vietii, Domnului s ne rugm.

S vorbim si despre Taina Sfintei Preotii, care-i pregteste pe slujitorii care svrsesc celelalte Taine ale Bisericii. Sfnta noastr Biseric este o Biseric cu preotie. La Sfnta Liturghie se spune: "Pace lumii Tale druieste, bisericilor Tale, preotilor Ti si la tot poporul Tu". n Biserica Ortodox toti credinciosii i slujesc lui Dumnezeu. Nu exist slujb a Bisericii pe care s-o fac numai preotul sau s-o fac numai persoanele sfintite, ci slujbele noastre sunt fcute de toti credinciosii. La Sfnta Liturghie, de pild, preotul sau diaconul spune: "Pentru cinstitele daruri ce sunt puse nainte, Domnului s ne rugm". Toti credinciosii particip sau trebuie s aib constiinta c particip la Sfintele Slujbe. Dar printre credinciosii care partici-p la sfintele Slujbe sunt unii care au o ndrepttire special de slujire, cei care fac parte din clerul Bisericii, adic diaconul, pre-otul si episcopii, care constituie preotia functional a Bisericii. Preotul nu poate svrsi Sfnta Liturghie, de pild, fr credin-ciosi, nici credinciosii nu pot face Sfnta Liturghie fr preot. Este nevoie si de preoti, este nevoie si de credinciosi. 74

Sfnta noastr Biseric, potrivit rnduielii date de Mntuitorul nostru Iisus Hristos dintru nceput, sfinteste persoane anume rnduite n trepte bisericesti: episcopii, preotii si diaconii sunt consacrati la Sfnta Liturghie prin Taina Sfintei Preotii, prin punerea minilor episcopilor care transmit Duhul Sfnt persoanei care este hirotonit si care asigur continuitatea de la Mntuitorul nostru Iisus Hristos pn n zilele noastre a celor care fac parte din ceea ce numim noi succesiune apos-tolic. Duhul Sfnt se transmite prin rugciunile speciale ale Bisericii, de fat fiind credinciosii care confirm c persoana asezat n treapta respectiv, este vrednic de slujire preoteasc.

Care este diferenta ntre cele trei trepte ale preotiei: episcop, preot si diacon? Episcopul are putere deplin de a face toate slujbele care sunt n Biserica Ortodox. Preotul are puterea s svrseasc toate slujbele trebuitoare pentru parohia n care este asezat; nu poate s hirotoneasc preoti sau diaconi - aceasta poate face numai episcopul. Diaconul este un ajutor al preotului, nu are mijlocire preoteasc n ntelesul de a face vreo Tain sau de a da binecuvntri la Sfintele Slujbe, ci este mpreun slujitor cu preotul. Un diacon nu poate nici mcar s se mbrace cu vesminte diaco-nesti fr binecuvntare de la preot.

Ne-ati vorbit astzi despre cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii. Puteti spune c aceste Taine sunt veritabile comori ale credintei noastre crestine? Da! Si prin faptul c ne transmit harul lui Dumnezeu, si prin faptul c ele se realizeaz n rnduieli de slujb care sunt pline de continut. Sunt comori ale credintei noastre prin ceea ce se afirm, prin ceea ce se spune la sfintele slujbe ale Sfintelor Taine. La Sfnta Liturghie, de pild: "Cu vrednicie si cu drepta-te este a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, Treimei celei de o fiint si nedesprtite"; "Pe Tine te ludm, pe Tine Te binecuvntm, Tie ti multumim, Doamne, si ne rugm Tie, Dumnezeului nostru.".

Dar, mai cu seam, sunt comori ale credintei prin bogtia nesfrsit a harului care se revars de sus, de la Dumnezeu. Acesta si este rostul Sfintelor Taine. Sunt fcute nu ca s fie comori de suflet, ci sunt rnduite ca s fie comori de mbogtire spiritual pentru cei care le primesc. Am scormonit n constiinta noastr n legtur cu Sfintele Taine si ne-am reamintit importanta pe care o au. Ne rmne s participm ct mai mult, ct mai bine si ct mai cu sinceritate la Sfintele Taine, pe care le putem folosi noi nsine. Noi putem s-i avem n vedere pe cei care realizeaz aceste Sfinte Taine, preotii, care sunt rnduiti n lumea aceasta si putem s lum parte la anumite Sfinte Taine care se fac pentru credinciosi, cum e Maslul sau Cununia, ca s ne mbogtim cu gndurile care sunt cuprinse n Sfintele Taine si s ne rugm pentru aceia pentru care se fac aceste Sfinte Taine. S nu uitm niciodat c Biserica noastr este o Biseric a Tainelor Sfinte, c Biserica noastr este Biserica credintei Tainelor, este usa Tainelor. Biserica noastr este o Biseric n care aducem mrire lui Dumnezeu aici, pe pmnt, asa cum ngerii aduc mrire n cer.

75

S ne gndim la binecuvntrile pe care le primim la sfintele slujbe si s nu uitm de Maica lui Dumnezeu si de Sfintii lui Dumnezeu, care toti s-au folosit de Dumnezeiestile Taine.

BISERICA SI LUMEA - interviu Cnd ne spovedim cercetm anumite ndreptare de spovedanie. Uneori ntlnim acolo scris despre pcate care nu ni se par a fi pcate. Este sau nu pcat ceea ce noi nu considerm pcat? Mai sunt si exagerri n listele astea de pcate. Omul trebuie s-si aleag de acolo numai ceea ce stie c i se potriveste lui, nu s-si asume toate cte sunt scrise n listele de pcate. Nu te poti lua dup lucruri generale pe care nici nu le poti considera pcate, ci stri. De exemplu, vin unii la spovedanie si zic: "Nu-L iubesc pe Dumnezeu din toat inima, nu-l iubesc pe aproapele ca pe mine nsumi...". Nu poti s zici c acestea sunt pcate, ci stri ale sufletului, care nu manifest clcarea legii lui Dumnezeu, ci atest mai degrab o slbiciune. Poate c omul nu ajunge niciodat s-L iubeasc pe Dumnezeu din toat inima, dar aceasta nu nseamn c pctuieste, ci c nu a ajuns nc la msura aceea. "Nu-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine nsumi"... Pi, care om, din cti oameni stim noi, avem siguranta c-l iubeste pe aproapele su ca pe sine nsusi? Mai sunt si altele care nu cred eu c trebuie luate n considerare. La spovedit, trebuie s spui ceea ce vezi tu c e n tine ca insuficient. Sunt si lucruri care pot fi socotite la greseli, sunt si lucruri care pot fi socotite la neputint, la nestiint, la rea voint, stiu eu, la alte categorisiri dect pcatul, pcatul fiind clcarea legii lui Dumnezeu cu deplin voint si stiint.

Se vorbeste din ce n ce mai mult de secularizarea Bisericii... Este secularizarea o boal care apas asupra Bisericii? Biserica poate fi si ea influentat de lucrurile veacului acestuia. Sfntul Apostol Pavel le scria credinciosilor din Roma: "Nu v asemnati chipului acestui veac ci v schimbati prin nnoirea mintii". Deci nu v secularizati, nu fiti cum este lumea. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor si: "Dac ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al su; dar voi nu sunteti din lume" (Ioan15, 19). Sau le-a spus c ucenicii l primesc pe Duhul Sfnt, iar lumea nu. Pe ct putem, s ne ferim de influente care ne apropie de lume si s cutm s fim ntr-o sfer mai nalt dect sfera n care sunt cei care nu stiu de Dumnezeu.

Biserica Ortodox si cea Romano - Catolic nu hirotonesc femeile, dar Biserica Anglican stim c a ngduit preotia femeilor. De ce femeia nu poate fi preot? N-as putea s spun de ce nu poate fi preot, dar stim c noi avem traditia ca femeia trebuie s nu fie preot. Sfntul Apostol Pavel, n conceptia care era atunci, a spus c femeia s tac n biseric si s ntrebe pe brbatul su, acas, ceea ce vrea s stie. Deci nu i s-a dat femeii s propovduiasc si, n baza acestei traditii, Biserica nu hirotoneste femei. Noi nu putem s ne ndeprtm de Traditie, pentru c atunci ne ndeprtm si de conceptie. Ar nsemna c noi suntem mai destepti dect Sfntul Apostol Pavel, c n contextul existentei noastre, influentati de strdaniile femeilor de a ajunge egale cu brbatul, admitem niste lucruri pe care nu le-ar admite Sfntul Apostol Pavel si pe care nu le-ar binecuvnta Dumnezeu. 76

Eu am fost ast-toamn n Austria si am participat la un fel de adunare ecumenic, unde era si o femeie de la vechii catolici, hirotonit preot. M-a mirat foarte mult faptul c vechii catolici au fost mpotriva dogmei infailibilittii si acum admit lucruri de felul acesta. Deci, esti vechi catolic pentru c nu admiti dogma infailibilittii papei, dar admiti preotia femeilor, pe care nu o admit catolicii. Am rmas uimit de lucrul acesta si numai Dumnezeu stie ce va mai fi n lumea asta. Biserica Ortodox fiind traditionalist, pe motivul c n Traditie n-a fost asa ceva, nu admite preotia femeilor nici n actualitate.

Cum explicati cuvntul Sfntului Andrei Criteanul: "Evanghelia nu lucreaz si toat Scriptura nu este bgat n seam ntru tine, suflete". Vorbiti-ne despre actualitatea acestui aspect. Chestiunea este simpl! Sfntul Andrei Criteanul si-a dat seama c adeseori noi trecem pe lng Evanghelie; nu suntem interesati de lucrurile sfinte si atunci Evanghelia trece pe lng noi si noi trecem pe lng Evanghelie. Evanghelia nu lucreaz pentru c nu s-a ncorporat n noi si, n cazul acesta, nici Scriptura nu este bgat n seam. Deci e vorba de o nepsare fat de lucrurile sfinte.

Cum poate un om din societatea de astzi s urce pe scara spre mntuire? Cum au urcat toti oamenii care s-au mntuit! Nu exist o "societate de astzi", fiecare a trit societatea contemporan cu el ca "societatea de astzi". Mntuirea ne-o d Domnul Hristos si se realizeaz n legtur cu Domnul Hristos. Mntuirea este un lucru care se poate realiza n toate generatiile de oameni, neexistnd o exceptie pentru o anumit generatie. Generatia noastr se mntuieste cum s-au mntuit generatiile dinaintea noastr si cum se vor mntui generatiile de dup noi: prin Hristos, prin asemnarea cu Hristos, prin nnoirea mintii, prin neasemnarea cu chipul acestui veac.

Ce sfaturi dati tinerilor care vor s intre n monahism? S se gndeasc bine ce vor s fac, s se cerceteze dac au vocatie, s doreasc monahismul ca mediul lor de mntuire si desvrsire, s nu se joace cu viata lor si s nu-i lase nici pe altii s se joace cu viata lor. S fie cu grij, s fie cu ntemeiere, s aib constiinta c ce fac este mai important dect ce ar putea face n cazul cnd ar tri viata comun. Deci, mai mult grij, mai mult cumpnire pentru lucruri care sunt mai greu de realizat dect cele pe care le realizeaz societatea. Monahismul este ceva mai presus de fire, este ceva mai nalt dect obisnuitul. Le dau tinerilor sfatul s fie cu mult gri-j, s nu se grbeasc, s se cerceteze din timp, s se verifice pe ei nsisi n societatea n care triesc, s fie oameni de treab. S fie ca niste clugri care triesc n lume si dup aceea s se retrag la mnstire, unde din nou s se cerceteze; apoi, cu aju-torul lui Dumnezeu, s porneasc la slujirea lui Dumnezeu, ca s nu devin niste clugri improvizati sau, cum ar zice printele Arsenie Boca, niste "cuiere de haine clugresti".

Ce puteti spune tinerilor de astzi care prefer discoteca n locul Bisericii? Ce as putea s le spun? S nu se duc la discotec, pentru c acolo este gura iadului! S se duc la biseric, pentru c acolo este poarta cerului! 77

Credeti c exist si alte civilizatii, pe alte planete? Nu cred nimic, pentru c nu mi s-a descoperit. N-am de unde s stiu dac exist sau nu. ns, dac ar exista, nu m-ar de-ranja cu nimic treaba asta.

Ce mesaj aveti pentru oamenii din ziua de azi, care au nlocuit bucuria nvierii cu tnguirea pentru neputinta de a se mntui n mijlocul ispitelor? Am convingerea c nu sunt pe calea cea bun. Toti suntem chemati la osptul credintei. Sfntul Ioan Gur de Aur, n cuvn-tul su de la Pasti i ndeamn pe toti credinciosii s se bucure de aceast zi de bucurie a Pastilor si chiar atrage atentia: "Nimeni s nu plng pentru srcie, pentru c s-a artat mprtia cea de obste. Nimeni s nu plng pentru pcate, pentru c iertare din pmnt a rsrit. Nimeni s nu se team de moarte, pentru c ne-a izbvit pe noi moartea Mntuitorului, a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea. Prdat-a iadul Cel ce S-a pogort la iad; am-rtu-l-a pe el pentru c a gustat trupul Lui si aceasta mai nainte apucnd Isaia a strigat: Iadul s-a tnguit ntmpinndu-Te pe Tine jos, s-a amrt pentru c s-a stricat, s-a amrt pentru c s-a batjocorit, s-a amrt pentru c s-a omort, s-a amrt pentru c s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pmnt si s-a ntmpinat cu cerul, a luat ceea ce a vzut si a czut ntru ce n-a vzut. Unde ti este moarte boldul, unde ti este iadule biru-inta? nviat-a Hristos si tu te-ai surpat, nviat-a Hristos si au czut dracii, nviat-a Hristos si se bucur ngerii, nviat-a Hristos si viata vietuieste". Deci, n conditiile acestea, nu se poate ca un crestin adevrat s se tnguiasc, ci s aib ndejde c Hristos, Cel care a nviat din morti, ne va nvia si pe noi, c Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne este favorabil, c Dumnezeu este Tatl nostru. Toate acestea trebuie s nlture tnguirea si nemultumirea. Gnditi-v c Dumnezeu nu doreste ca fiii Si s fie niste tnguitori, privitori cu fata spre trecut, ci vrea s fie niste oameni fericiti, privind spre viitor si spre vesnicie.

Stim c anul acesta, pe 11 august, va fi o eclips de soare. Oamenii cred c a venit ceasul de apoi... Nu a venit nici un ceas de apoi! Nimeni nu stie cnd vine ceasul de apoi! Eclipsa aceasta de soare a fost calculat cu sute de ani nainte. Se stie precis cum va fi. nseamn c lucrurile se petrec asa cum stie Dumnezeu. N-are nici o legtur cu sfrsitul lumii si cu semnele sfrsitului.

Unii care cred n ceea ce a scris Nostradamus, spun c el a prevestit aceasta. Eu nu stiu ce a scris, si pentru mine Nostradamus nu este o autoritate.

Ce sfaturi le dati viitorilor slujitori ai altarului din Seminarul Teologic? Drag, eu am vorbit odat la Teologie despre rugciune, era n 1955, n 4 aprilie. Si n timp ce vorbeam despre rugciune, ntr-o sal de curs, mi-a venit o idee: c ar putea cineva s fie preot 78

nainte s fie crestin, nainte de a avea convingeri crestine. Si le-am spus celor care m ascultau: "Fiti atenti s nu ajungeti preoti nainte de a fi crestini!" Sfatul meu este s se formeze mai nti n calitate de crestini si apoi s urmeze preotia. S se formeze duhovniceste pentru ceea ce urmeaz s fac, pentru c si ei, la rndul lor, trebuie s ndrume si s formeze alti oameni

n ziua de azi au aprut foarte multe ispite de care Sfintii Printi nu vorbesc. De exemplu ...

De exemplu, prietenia ntre tineri si limitele ei. Prietenia dintre tineri e de cnd e lumea, de cnd e Adam si Eva. Nu se pune problema asta!

ntre un biat si o fat ... ntre un biat si o fat... A, adic vrei s spui un tip de prietenie pe care Sfintii Printi nu l-au avut n vedere. Pi sfintii au avut n vedere prietenia ca prietenie, nu cu implicatii de cstorie, cu implicatii sexuale, asa cum este acum. Dac un biat ti prezint o fat si zice c " e prietena mea", de obicei te gndesti c este cea cu care trieste el. Pentru c asa de mult s-a ncettenit practica aceasta si asa de mult s-a degradat notiunea de prietenie, nct la asta te gndesti n mod firesc. Prietenia este altceva dect cstoria, iar prietenia ntre un biat si o fat nu implic cele ale cstoriei. Sfintii Printi nu au n vedere chipul acesta de prietenie, chipul acesta modern de ntelegere a prieteniei, si de aceea nu se ocup de el. Dac este vorba s rspundem la ntrebarea "Cum trebuie s fie o prietenie ntre un biat si o fat?" rspunsul este acesta: Prietenia ntre un biat si o fat trebuie s fie la msura legturilor dintre un frate si o sor. Un frate si o sor nu se angajeaz la sexualitate si, deci, legtura ntre un frate si o sor poate fi luat drept msur pentru legtura ntre un prieten si o prieten.

V rugm s ne spuneti ceva despre ce nseamn "a iubi". Toat lumea stie ce nseamn "a iubi", pentru c stii cnd iubesti si cnd nu iubesti. Eu sunt dintr-un sat din care este si Lucretia Ciobanu. Lucretia Ciobanu, cntreat de muzic popular, are ntre altele si o cntare n care se cuprind si urmtoarele cuvinte: Pe la poarta cui mi-i drag Treab n-am, si tot mi fac. Pe la care mi-i urt, Am treab si nu m duc. Dac stii lucrul acesta, stii ce nseamn s iubesti, stii ce nseamn s nu iubesti. ns, n lmurirea acestei chestiuni si n completare, as putea spune c "a iubi" nseamn a impropria, a aduce pe cel iubit n tine nsuti, a nu-l lsa n afar de tine, a-l purta n tine. 79

Asta nseamn s iubesti - s porti n tine, s poti spune persoanei iubite: "Nu esti numai n afar de mine, ci esti n mine, si mai ales n mine".

DESPRE IUBIRE - interviu Vorbind despre chintesenta virtutilor care este iubirea, artati-ne cum lucreaz ea n societate si, mai cu seam, cum putem ajunge la o adevrat iubire. Iubirea determin alte iubiri. Dumnezeu porunceste iubi-rea, Dumnezeu spune c iubirea este porunca cea mai nalt, deci ne angajeaz n iubire. Dac Domnul Hristos a spus: "ntru aceasta vor cunoaste toti c sunteti ucenicii Mei, dac veti avea dragoste unii fat de altii" (Ioan 13, 35) sau "Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi s v iubiti unul pe altul" (Ioan 13, 34), nseamn c Domnul Hristos conteaz pe iubire la Judecata de Apoi. Vom fi ntrebati atunci despre faptele iubirii pe care le-am fcut sau pe care nu le-am fcut. Fiecare dintre noi lucreaz cu capacitatea lui, cu puterea iubitoare pe care i-a dat-o Dumnezeu, cu iubirea la care a ajuns. Iubirea trebuie salvat, trebuie s fie mntuit, ca orice lucru pe care omul l poate ntrebuinta n bine sau n ru, pentru c "ce faci te si face", iar Sfntul Marcu Ascetul zice c "Dac nu faci binele pe care l stii n-are rost s cunosti alt bine" ca s-l faci pe acela. Fiecare lucrm cu capacitatea noastr si trebuie s veghem asupra iubirii, pentru ca iubirea s fie cum o vrea Dumnezeu, dup porunc, si s determine alte iubiri din partea celor care rspund iubirii noastre. Exist o emulatie n iubire, exist o angajare n iubire. Domnul Hristos l-a ntrebat pe Sfntul Apostol Petru: "M iubesti tu mai mult dect acestia?" (Ioan 21, 15). Deci Domnul Hristos vrea chiar o emulatie n iubire, s iubim ct putem noi mai mult, ca s-i putem ajuta mai mult pe oameni. Noi credem c societatea se mbuntteste prin mbunttirea oamenilor, iar dac ne angajm cu o iubire adev-rat, atunci nmultim iubirea noastr si determinm si nmultim iubirea altora. Este un fel de lucrare care se ntreptrunde. Cei care sunt apropiati, se simt bine unii cu altii, simt datoria de a se angaja spre binele altora. Individul primeste de la societate sugestii n legtur cu tot ceea ce este frumos, nu numai cu iubirea, iar n msura n care omul primeste sugestiile societtii, se modeleaz prin acestea, ca si prin Evanghelie, care tine de societatea crestin. n msura n care omul progreseaz n iubire, i determin si pe altii s se angajeze la aceeasi lucrare, formnd astfel un suvoi de iubire. Aceasta depinde de msura n care oamenii sunt preocupati de lucruri de felul acesta, pentru c dac nu esti preocupat, iubirea rmne o calitate si atta tot. Apoi, n ce priveste legtura ntre crestini si societatea necrestin, Sfntul Apostol Pavel, n Epistola ctre Romani, are cuvntul: "Nu v potriviti cu acest veac, ci s v schimbati prin nnoirea mintii" (Romani 12, 2). Domnul Hristos, vorbind despre nvttura crestin, o aseamn cu aluatul de dospire care schimb structura frmntturii n care se pune. Ni se recomand o preocupare ct mai atent si ct mai struitoare de mbunttire a fiecruia dintre noi. n ceea ce priveste viata clugreasc ntr-o societate crestin: monahismul este o societate a Bisericii, o asociatie de oameni care sunt preocupati mai mult de viata spiritual, care au niste conditii speciale pentru o viat de cercetare de sine, o viat de mbunttire, o viat de urmrire a perfectiunii crestine. De aceea monahii sunt, sau ar trebui s fie, modele pentru credin-ciosii nemonahi care sunt si ei binecuvntati de Dumnezeu. 80

Viata comun este viata de familie, pe care Biserica o binecuvinteaz si pe care oamenii o triesc la msurile lor si prin care se realizeaz continuitatea neamului omenesc, deci si posibilitatea de a exista clugrii. Clugrii nu exist de la sine, ci exist prin familiile din care pornesc. Odat ajunsi n con-ditiile pe care le au clugrii si realiznd lucruri care tin de o viat sfnt, de o viat n care iubirea si manifest prezenta, clugrii sunt un fel de ferment, un fel de aluat de dospire n raport cu societatea crestin si poate si n raport cu societatea necrestin, pentru c oamenii, de obicei, se intereseaz si de o viat care este diferit de viata lor. n ziua cnd am depus voturile monahale (mpreun cu nc doi candidati), mitropolitul de atunci a zis: "Voi, astzi, ati propovduit mai mult dect oricnd n viata voastr de pn acum si ati dovedit lumii, credinciosilor care au fost de fat, c exist si un alt mod de vietuire dect viata comun, a celor multi".

Pentru a rmne n sfera iubirii, as vrea s facem referire putin la Emil Cioran care, ntr-una din lucrrile lui, spune cam asa: "ntre iubirea lui Hristos si iubirea comun (cum o defineati dumneavoastr), nu exist diferente". n"Lacrimi si sfinti", Emil Cioran vorbeste cam asa, eronat, evident: "Cti vor fi fost gelosi pe Iisus Hristos pe care sotiile lor l vor fi iubind sau cte sotii la rndul lor..." s.a.m.d. V-as ruga s evidentiati diferentele dintre iubirea fat de cellalt (ntre soti, ntre prieteni) si iubirea lui Dumnezeu, care este "un izvor care vuieste", si s anulati diferentele. n ceea ce priveste esenta iubirii, iubirea este aceeasi. Crestinismul nu a creat iubirea. Crestinismul a accentuat iubirea, a pus-o n valoare, a scos-o n evident. Crestinismul are rostul de a salva iubirea, de a o directiona, de a face din iubirea pti-mas - iubire virtuoas, iubire adevrat. Domnul Hristos a spus: "Cel ce iubeste pe tat ori pe mam mai mult dect pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu sau pe fiic mai mult dect pe Mine nu este vrednic de Mine. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaz Mie nu este vrednic de Mine" (Matei 10, 37-38). Deci Domnul Hristos a avut n vedere posibilitatea de a se schimba calitatea iubirii, de a fi directionat spre negativ iubirea, de aceea spune c "cel ce iubeste pe tat sau pe mam mai mult dect pe Mine nu este vrednic de Mine", n ntelesul c cel care nu tine seama se iubirea lui Hristos, renunt la Hristos pentru a face ceea ce si doresc printii lui. "Cel ce iubeste pe fiu sau pe fiic mai mult dect pe Mine, nu este vrednic de Mine". Aceasta nu desfiinteaz iubirea fat de copii, ci o accentueaz si o mentine ntr-o sfer deosebit ce nu poate niciodat s fie nimicit, umbrit sau nlturat nici mcar partial, pentru c Domnul Hristos mentine iubirea. Eu am spus undeva c mi-am programat toate prieteniile pentru vesnicie. De ce? Pentru c, mai nainte de toate, n-are rost s renunt la ceva pozitiv. n al doilea rnd, cnd ele se realizeaz prin Hristos, rmn n vesnicie. Deci esenta iubirii e aceeasi si la crestini si la necrestini, dar diferentele sunt acestea, c o iubire care este dup porunc si care nu face rul, este o iubire statornic prin faptul c te mentine n legtur cu Domnul Hristos. nti e Hristos si apoi sunt ceilalti oameni!

Pentru a evidentia limitele dintre iubire si falsa iubire, ar trebui s vorbim despre bucurie sau, mai exact, despre iubirea care zideste, aductoare de bucurie si lumin. 81

ntre nvtturile Domnului nostru Iisus Hristos este si una care d probleme multora, care este mai putin dorit de oameni dar care si are importanta si rostul ei. Este vorba despre iubirea fat de dusmani. ntelegem cu totii iubirea fat de prieteni, fat de printi, fat de copii, ntelegem cu totii c ni se cere iubire fat de oamenii care nu ne fac nici un ru. Dorim cu totii s se nmulteasc iubirea, am vrea s fie ct mai mult iubire n lumea aceasta, chiar dac nu contribuim noi destul s se nmulteasc iubirea, chiar dac nu ntrebuintm ntreaga noastr capacitate de iubire fireasc. Toate acestea le ntelegem direct si fr un efort oarecare, ns cnd ni se spune "Iubiti pe vrjmasii vostri, binecuvntati pe cei ce v blestem, faceti bine celor ce v ursc si rugati-v pentru cei ce v vatm sau v prigonesc" (Matei 5, 44), parc stm la ndoial! Chiar dac stim c au fost oameni care au mplinit lucrurile acestea, de exemplu, Sfntul Arhidiacon Stefan, care s-a rugat pentru cei care l ucideau cu pietre zicnd: "Doamne, nu le socoti lor pcatul acesta!" (Fapte 7, 60). Ne pare bine c Domnul Hristos a zis: "Printe, iart-le lor, c nu stiu ce fac" (Luca 23, 34), cuvnt pe care l-a rostit fiind rstignit pe Cruce, referindu-se la rstignitorii Si; totusi, cnd ni se spune nou s facem asa, parc avem ezitri. Domnul Hristos vine cu o argumentare si zice: "Ca s fiti fiii Tatlui vostru Celui din ceruri, c El face s rsar soarele peste cei ri si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 45). Si n continuare: "Dac iubiti numai pe cei ce v iubesc, ce rsplat veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru?" (Matei 5, 46). Dac faceti bine numai celor ce v fac bine, ce rsplat puteti avea, c doar si vamesii (categorie dispretuit pe vremea aceea) fac acelasi lucru. "Fiti, dar, voi desvrsiti precum Tatl vostru Cel ceresc desvrsit este" (Matei 5, 48). Domnul Hristos spune cuvintele acestea pentru a ne arta c numai asa putem s fim fii ai Tatlui nostru Celui din ceruri, care nu-si msoar iubirea cu starea pe care o au oamenii spre care si ndreapt iubirea. Eu cred, ns, c atunci cnd Domnul Hristos a spus cuvntul "Iubiti pe vrjmasii vostri", s-a gndit si la faptul c iubirea este fericire. Nimeni nu este mai fericit dect acela care iubeste si se simte iubit. n orice caz, iubirea este aductoare de multumire, aductoare de fericire. Cnd iubesti pe cineva, intri n sfera bucuriei, esti satisf-cut de nsusi faptul c iubesti. Pentru c Domnul Hristos stia si stie lucrul acesta, a rnduit si iubirea fat de dusmani. Nu numai n ntelesul c dac nu iubesti pe dusmani te pgubesti sau n ntelesul c dac i iubesti nu rspltesti rul cu ru, ci mai cu seam n ntelesul c, iubind pe dusmani, ai nc un prilej s te simti iubit, iubirea fiind aductoare de fericire, aductoare de bucurie. n toat Evanghelia ntlnim gndul c Domnul Hristos ce-re oamenilor bucuria: "Bucurati-v si v veseliti c plata voastr mult este n ceruri" (Matei 5, 12); "Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea s fie n voi si ca bucuria voastr s fie deplin" (Ioan 15,11); "Iarsi v voi vedea si se va bucura inima voastr si bucuria voastr nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16, 22). Mntuitorul a prezentat mprtia lui Dumnezeu ca pe un prilej de ospt, ca pe un prilej de bucurie: "Multi vor veni si vor sta la mas n mprtia lui Dumnezeu cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov"; "Bine, slug bun si credincioas, peste putine ai fost credincioas, peste multe te voi pune; intr ntru bucuria domnului tu" (Matei 25, 23). Oamenii s-au bucurat de Domnul Hristos, de prezenta Lui, de atingerea de El. Lau auzit vorbin-du-le, ndemnndu-i spre bucurie. Multimea uimit si bucuroas a alergat s I se nchine cnd Domnul Hristos a cobort din Muntele Schimbrii la Fat (cf. Marcu 9, 15). Sfintii Apostoli au insistat si ei n nvtturile lor si n scrierile lor pentru bucurie. Sfntul Apostol Pavel zice: "Bucurati-v ntru bucuria ndejdii", cuvnt scris n Epistola ctre Romani, sau "Bucurati-v pururea ntru Domnul. Si iarsi zic: Bucurati-v" (Filipeni 4, 4). Toate acestea sunt ndemnuri la bucurie pentru c Dumnezeu vrea ca toti oamenii s intre n suvoiul de bucurie, iar iubirea este un temei de bucurie. Cu ct iubesti mai mult si pe mai multi, cu att esti mai mult n sfera bucuriei. Asa c nu se poate desprinde iubirea de bucurie, nici bucuria de iubire. Se 82

conditioneaz una pe alta, se sustin. Bucuria sustine iubirea, iubirea sustine bucuria si acestea dou l caracterizeaz pe crestinul cel bun, care se modeleaz dup voia lui Dumnezeu. O tem de permanent actualitate este iubirea n rndul tinerilor. Aveti si o carte care s-a ocupat cu acest subiect. Aceast iubire n rndul tinerilor este uneori denaturat, de multe ori este ntinat, ajungndu-se chiar la curvie. Care este sfatul Preacuviosiei voastre? Mai nti de toate as vrea s spun c pe cnd eram copil si auzeam vorbindu-se de iubire aveam impresia c este un lucru interzis. Nu-mi aduc aminte ce gndeam n legtur cu porunca de a iubi, dar cnd se vorbea despre tineri - c se iubesc, aveam impresia c este un lucru care nu trebuie s se fac. Nu-mi aduc aminte la ce m gndeam anume sau pn unde m gndeam c duce iubirea, dar tin minte foarte bine c aveam impresia c iubirea este un lucru interzis, mai ales ntre tineri de sex opus. n realitate nu este asa, pentru c iubirea este o virtute, este un dar de la Dumnezeu, este ceea ce ne aseamn cu Dumnezeu. Dac stim cum s ne rnduim iubirea la tinerete si la btrnete, iubirea rmne o realitate salvatoare, o realitate mntuitoare. ns, pentru c toate ale omului sunt la nivelul omului si pentru c n iubirea curat pot s intre si lucruri neconforme cu curtia, cu iubirea superioar, trebuie s avem n vedere niste lucruri. Mai nti de toate, s-a ajuns la o ntelegere gresit a prieteniei. Odat eram n fata unei fete care se numea Monica, si i-am zis:

Si eu am o prieten pe care o cheam Monica. Nu se poate! De ce s nu se poat? Pentru c dumneavoastr sunteti clugr si nu puteti avea prietene!

n realitate, asa clugr cum sunt, pot avea prietene ct de multe, dac prietenia este nteleas cum trebuie nteleas, fr implicatii de alt natur, care astzi sunt gndite n legtur cu prietenia. Prietenia este un lucru sfnt. Prietenia este ceva din realitatea raiului adus aici, pe pmnt. De ce nam putea (cum zice Sfntul Apostol Pavel) avea o sor cum au ceilalti apostoli, de ce n-as putea avea si eu o prieten cum a avut sfntul Ioan Gur de Aur? La msurile acelea, putem avea toti prietene, ct de multe! Cnd este vorba de implicatii care nu tin de prietenie, acelea nu tin nici de iubire! Iubirea i apropie pe oameni, dar nu-i angajeaz la lucruri care nu tin de prietenie, care pot aduce complicatii (si de cele mai multe ori aduc complicatii). Sunt putini prieteni care si con-tinu prietenia n cstorie. Sunt attia oameni care spun, si mai ales eu am posibilitatea s aud spunnd: "am avut un prieten si m-am certat cu el". Nu se poate! Cum s te certi cu un prieten? Ori ai prieten si nu te certi niciodat, ori zici c ai prieten si te-ai certat cu el, dar asta nseamn c nu ai avut un prieten. n ceea ce priveste iubirea ntre tineri, eu zic c trebuie tinut la msurile iubirii dintre frate si sor. De obicei cnd ne gndim la o iubire curat, la o iubire salvat, ne gndim la iubirea dintre frati care se respect ca fratii si se iubesc ca fratii. Cnd este vorba de o iubire care scade, care ofer ce nu trebuie s ofere, sigur c lucrurile se complic! Iubirea scade, se ntineaz si nu mai duce la ceea ce ntelegem noi a fi bucurie, ci duce la niste lucruri care nu tin de prietenie, ci tin de cstorie. Sunt lucruri care n cstorie merg bine, dar n prietenie nu trebuie admise!

Totusi, sfatul final n vederea realizrii acestor lucruri, care ar fi, vizndu-L si pe Dumnezeu? 83

Dac tii seama de Dumnezeu, stii ce ai de fcut. Oamenii care fac altceva dect vrea Dumnezeu, de obicei nu tin seama de Dumnezeu! Pentru cei mai multi oameni, chiar dintre cei care se consider credinciosi, Dumnezeu este mai mult o idee dect o realitate, mai mult o probabilitate dect ceva sigur. Ei nu se raporteaz la Dumnezeu. Atunci cnd te raportezi la Dumnezeu, te ntrebi: Ce-mi porunceste Dumnezeu, n cazul acesta? "Ce vrea Dumnezeu de la mine? Ce asteapt Dumnezeu de la mine?" Dac tii seama de Dumnezeu, lucrurile merg bine de la sine. Nu a zis Domnul Hristos: "Cel ce iubeste pe tat ori pe mam mai mult dect pe Mine nu este vrednic de Mine; cel iubeste pe fiu sau pe fiic mai mult dect pe Mine nu este vrednic de Mine. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaz Mie nu este vrednic de Mine"? Tocmai asta a vrut s scoat n evident, c n msura n care tii seama de Dumnezeu, lucrurile decurg de la sine cum trebuie, iar cnd nu tii seama de Dumnezeu, atunci admiti lucruri pe care nu le binecuvinteaz Dumnezeu. Printii care-i las pe copiii lor n nernduial, n nelegiuire, pentru c "sunt copiii lor" si... "las s se distreze"... "c-asa-i bine"... "c-asa-i modern"..., aceia nu mai tin seama de Dumnezeu! Copiii caresi necjesc printii fcnd lucruri pe care printii nu le vor, nu-si mai iubesc printii, ci-si iubesc patimile si lucrurile la care n-ar avea dreptul pn nu sunt n rnduial cu viata, cu cstoria. n cazul acesta, binenteles c Dumnezeu este absent din gndurile lor, din simtmintele lor, si atunci lucrurile merg n afar de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate binecuvnta o astfel de viat. Cnd se tine seama de Dumnezeu, totul merge n legtur cu Dumnezeu si n legtur cu porunca lui Dumnezeu, iar viata nu sufer scderi. n cazurile acestea, cu implicatii care nu tin de prietenie, de cele mai multe ori, oamenii nu-si lucreaz binele vesnic, ci un bine prut, un bine pe care l admit ei pentru o vreme, apoi hai s ne certm c n-am mai fost prieteni! Nu se poate! Cnd este vorba de Dumnezeu, lucrurile merg bine si bucuria este sigur, pn la sfrsitul vietii. O iubire care are scderi si umbre poate fi ductoare la un fel de multumire vremelnic, dup care aduce nemultumiri. O iubire desacralizat poate fi recuperat?Dac da, cum? O iubire desacralizat poate fi recuperat numai n msura n care cineva o recunoaste a fi desacralizat. Dac o socoteste normal, "c asa face toat lumea" s.a.m.d, nu poate fi recu-perat. Se trste la nivelul omului care se angajeaz la acea iubire desacralizat, pentru c toate ale omului sunt la msurile la care se gseste omul. Cred c o iubire desacralizat poate fi si ea salvat asa cum poate fi salvat orice n viata omului, dar n msura n care omul recunoaste negativul din iubirea lui si se sileste, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-si reabiliteze iubirea. Deci nti este gndul c nu face bine cnd are o iubire pe care nu o vrea Dumnezeu asa. Sunt necesare raportarea la porunca lui Dumnezeu, constiinta c nu-i bine, dorinta de bine si rugciunea ctre Dumnezeu. Mntuirea nu ne-o dm noi, ci ne-o d Dumnezeu. Iubirea n-o schimbm noi cu puterile noastre, ci o schimb Dumnezeu n noi, n msura n care dorim s fim schimbati de Dumnezeu de la ru la bine. Printe Teofil, dati-ne un cuvnt de folos. S salvm si s nmultim iubirea!

84