P. 1
suine_2

suine_2

|Views: 167|Likes:
Published by Dorian Radu
PRACTICUM
ÎN
CREŞTEREA SUINELOR
DOMESTICe
PRACTICUM
ÎN
CREŞTEREA SUINELOR
DOMESTICe

More info:

Published by: Dorian Radu on Sep 17, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/29/2015

pdf

text

original

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAŢIEI ,CERCETĂRII ŞI INOVĂRII UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA DEPARTAMENTUL PENTRU EDUCAŢIE

CONTINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ Str. Mănăştur Nr.3-5, 400372 Cluj-Napoca, România tel.+ 40-264-596.384; fax + 40-264-593.792

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA: ZOOTEHNIE ANUL IV

PRACTICUM
ÎN

CREŞTEREA SUINELOR DOMESTICE
PROF. DR. ILIE CORNOIU

SEMESTRUL I

CLUJ-NAPOCA 2005

INTRODUCERE

Răspândite pe mai toate meridianele planetei, suinele se impun prin acurateţea fondului genetic şi reprezintă, atât în rasă curată, cât şi sub formă de hibrizi, o sursă sigură, capabilă să ofere producţii ridicate de carne şi grăsime – motiv pentru care, creşterea lor a constituit şi trebuie să constituie o preocupare de actualitate menită să armonizeze pe cât posibil diferenţele care apar în mod firesc, între crescători, valorificatori şi consumatori. Structurată pe parcursul a şase capitole, lucrarea de faţă se adresează cu prioritate studenţilor, viitori specialişti în domeniul Zootehniei şi abordează într-o sinteză obiectivă tematica aplicativă utilizată în creşterea suinelor – aspect hotărâtor în stabilirea valorii zootehnice a indivizilor în vederea promovării la reproducţie; verificării calităţii producţiilor specifice în vederea valorificării la standardele economiei de piaţă europene şi mondiale; menţinerii stării de sănătate a materialului biologic suin. Aşadar, primul capitol este destinat studiului exteriorului speciei – aspect esenţial în cunoaşterea şi în evaluarea însuşirilor morfo-fiziologice ale diferitelor categorii de suine. Cel de-al doilea capitol abordează unele aspecte legate de evidenţele zootehnice şi rolul acestora în sectoarele de creştere şi exploatare a suinelor – instrumente indispensabile aplicării tehnicilor de apreciere şi valorificare a materialului biologic destinat producţiei şi reproducţiei. Capitolul trei prezintă în sinteză gama de utilaje, instalaţii şi echipamente mecanice utilizate în sectoarele de creştere a suinelor cu scopul îmbunătăţirii productivităţii şi eficientizării muncii. În capitolul patru sunt redate cerinţele minime europene legate de protecţia şi performanţele suinelor - cerinţe valabile pentru orice tip de fermă, indiferent de mărimea ei. Capitolul cinci prezintă o suită de tehnici utilizate în aprecierea şi valorificarea suinelor, atât pe animalul viu, cât şi sacrificat – aspecte esenţiale în ceea ce priveşte îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a producţiilor specifice, destinate comercializării. Ultimul capitol al lucrării sintetizează câteva aspecte legate de patologia speciei şi de unele acţiuni zoo-veterinare specifice – elemente esenţiale în practica creşterii şi exploatării ştiinţifice a suinelor. Totodată, lucrarea se adresează şi celor care sunt dispuşi să înţeleagă, că frământata evoluţie a speciei suine se înscrie astăzi în contextul unor realităţi menite să răspundă pe mai departe nevoilor alimentare şi nu numai, ale omenirii în mileniul trei. Iată de ce, sentimental gândind, am considerat necesar ca o parte din grijile noastre pământeşti să le dăruim şi acestor fiinţe timide şi “scormonitoare”, care cândva s-au prefăcut în FeţiFrumoşi şi ne-au mângâiat fără să vrem dulcele vis al copilăriei. Autorul

2

CUPRINS

Introducere………………………………………………………….……. 3 Capitolul 1. STUDIUL EXTERIORULUI LA SUINE.……...………6 1.1. Tehnici de abordare şi contenţie…………….....…..…… 6 1.2. Tehnici de apreciere a exteriorului………………...….... 9 1.2.1. Tehnica examenului analitic…...…..………..…….9 1.2.1.1. Capul şi regiunile componente……….. 10 1.2.1.2. Trunchiul şi regiunile componente……..15 1.2.1.3. Membrele şi regiunile componente……..22 1.2.1.4. Atitudini şi aplomburi….…………….…26 1.2.2. Tehnica examenului sintetic……………..…….…27 1.2.2.1. Somatoscopia……………………………28 1.2.2.2. Somatometria…………………………....31 1.2.2.3. Somatografia………………………….....40 1.2.3. Stabilirea tipurilor morfo-productive……..……...41 1.3. Culorile şi părul……….…………………………..…….44 1.3.1. Culorile simple………………………...…..…..…45 1.3.2. Culorile compuse…………………………..…….46 1.3.3. Particularităţi de culoare…………………..……..47 1.3.4. Părul………………………………………..…….47 1.4. Recunoaşterea unor rase de suine……………... ………49 1.5. Determinarea vârstei la suine…………….. …….....…...53 1.6. Individualizarea suinelor……………….……….……...57 Capitolul 2. EVIDENŢELE ZOOTEHNICE ŞI APRECIEREA SUINELOR PENTRU PRĂSILĂ………………………....64 2.1. Evidenţe zootehnice utilizate în creşterea suinelor….…..64 2.2. Aprecierea suinelor pentru prăsilă………………….…...68 2.3. Tehnica selecţiei şi testării suinelor pentru prăsilă pe bază de indici sintetici………… ……………74 2.4. Întocmirea unui plan de montă şi fătări……..…….….....77 2.5. Calculul şi evidenţa unor parametrii de reproducţie specifici suinelor…………………………....79 Capitolul 3. UTILAJE, INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE FOLOSITE ÎN CREŞTEREA SUINELOR…...………….81 3.1. Utilaje, instalaţii şi echipamente necesare preparării şi administrării hranei la suine……..………...81 3.2. Utilaje şi echipamente necesare asigurării microclimatului optim în adăposturile de suine....……...96 Capitolul 4. CERINŢE MINIME EUROPENE PENTRU PROTECŢIA ŞI PERFORMANŢELE SUINELOR…..103 4.1. Cerinţe minime pentru protecţia suinelor………...……103 4.2. Cerinţe minime performanţelor la suine………...……..106

3

... Boli infecto-contagioase…….…….5.169 Bibliografie selectivă……………………………………………………170 4 .………….159 6.. Acţiuni zoo-veterinare întâlnite în creşterea suinelor………….. Tehnopatii………………….….…. Valorificarea suinelor………………….Capitolul 5.……………150 6.1.132 6.……………140 6.1.……….3.………………………......……………108 5.4.1. BOLI ŞI ACŢUNI ZOO-VETERINARE ÎNTÂLNITE ÎN CREŞTEREA SUINELOR………….……………..……………154 6.1..3.132 6.…..2.1. Boli de nutriţie……. Boli micotice………………….1. Boli bacteriene……….1.148 6. Boli parazitare……………….... Aprecierea însuşirilor de producţie pe animalul viu…………………………..129 Capitolul 6.132 6.…………….…..1.2.6.160 Încheiere………………………………………………………….……114 5.…. Boli specifice suinelor……………………………….. APRECIEREA ŞI VALORIFICAREA PRODUCŢIILOR LA SUINE……………………………108 5.….…………….2..1. Aprecierea însuşirilor de producţie pe animalul sacrificat…………………………….

fiecare animal va staţiona. În vederea unei examinării mai amănunţite. intervenţii chirurgicale. Abordarea are drept scop apropierea de animale în vederea aprecierii stării generale de sănătate.Capitolul 1 STUDIUL EXTERIORULUI LA SUINE La suine. 5 . etc. TEHNICI DE ABORDARE ŞI CONTENŢIE În termeni zootehnici. Contenţia se face cu scopul desfăşurării în bune condiţii a unor acţiuni zootehnice (individualizare. starea fiziologică.). în compartimente. confecţionate. de recunoaştere a raselor. În acest fel. de întreţinere şi a gradului de omogenitate a unuia sau mai multor indivizi dintr-o populaţie de suine. Cunoaşterea şi aplicarea corectă a tehnicilor de: abordare şi contenţie. populări şi depopulări. iar temperamental sunt animale fricoase.1. 1. de determinare a vârstei şi de individualizare a animalelor reprezintă aspecte practice de bază care permit stabilirea şi cunoaşterea valorii cât mai reale a materialului biologic suin sub aspect productiv şi îndeosebi. aplicând animalelor un tratament blând. Dat fiind faptul că suinele se întreţin liber. trunchiul şi membrele vor prezenta o poziţie cât mai apropiată de cea normală. etc.) sau sanitar-veterinare (vaccinări. în general şi a inginerului zootehnist. de efectuare a examenului de exterior. masa corporală. etc. fie din material lemnos. acţiunea de imobilizare parţială sau totală a acestuia. în funcţie de categoria de vârstă. cântăriri. apropierea de ele impune calm şi discreţie. studiul însuşirilor de exterior necesită conştinciozitate şi corectitudine deosebită din partea crescătorilor. apropierea de animale trebuie făcută prin administrarea de furaje într-un jgheab sau vas aşezat pe un soclu. în boxe sau padocuri trebuie făcută în cea mai mare linişte. Intrarea în adăposturi. iar prin contenţie. la 10-25 cm înălţime. iar capul. transport. reproductiv. Izolarea indivizilor în vederea acţiunilor de lotizare se recomandă a fi efectuată cu ajutorul unor paravane uşoare. de apreciere a tipurilor morfo-productive şi culorilor. în special. castrări. prin abordare se înţelege modul în care se face apropierea de animal. fie din pânză sau hârtie.

În situaţiile în care dorim să-i cântărim este recomandabil ca purceii să fie contenţionaţi cu atenţie. La suinele adulte (vieri. Pop. iar cu mâinile ţinând membrele posterioare în forma literei “V” (pentru a pune în evidenţă regiunea operatorie). contenţia suinelor adulte se mai poate realiza cu ajutorul frânghiilor (fig.Practic. iar apoi introduşi într-o cuşcă fixată direct pe cântar. etc. prin legarea membrelor şi trecerea unei frânghii pe sub torace. 1 2 3 Fig. cleştele pentru contenţie şi iavaşaua – toate putându-se aplica pe maxilarul superior. scroafe. 1985) 1. 2).1). 3. În vederea castrării. 2 Instrumentar necesar contenţiei suinelor adulte (după N. În funcţie de acţiunile zoo-veterinare care se impun a fi aplicate. Farkas şi T. 1985) 1. Ţinut de membrele posterioare. Farkas şi T. suine la îngrăşat) imobilizarea indivizilor trebuie făcută de către personal instruit. Pop.3). 2. înapoia caninilor (fig. Ţinut de torace. 1 Contenţia purceilor sugari (după N. fie prin prindere de unul sau de ambele picioare posterioare. de dezvoltarea corporală şi de natura lucrărilor care trebuie efectuate la un moment dat. La purceii sugari (animale uşoare şi cu forţă fizică redusă) contenţia se face manual. utilizându-se inventar adecvat scopului propus. obişnuindu-se fixarea animalelor în decubit lateral pe o scară. Cleştele pentru contenţie. imobilizarea suinelor diferă în funcţie de vârstă. 6 . contenţia se poate face prin poziţionarea purcelului mascul cu regiunea toracică între genunchii îngrijitorului. Pentru castrarea scroafelor (ovarectomie). fie ţinuţi de torace (fig. Laţul pentru contenţie. 1 2 Fig. Astfel. Iavaşaua. pentru contenţionarea animalului în picioare se pot folosi: laţul pentru contenţie. 2. operaţiunile de imobilizare trebuie făcute după recomandările medicului veterinar.

Spădaru. aptitudinile productive şi reproductive ale acestor animale cu interes de fermă. muşchi. Dată fiind primejdia în care se simte animalul contenţionat. folosindu-se următoarele elemente: regiunea corporală (porţiunea determinată a corpului animal.2. Cu chiostecuri. O deosebită grijă se va avea în cazul contenţionării purceilor de lângă scroafele mame care. separată de alte asemenea porţiuni prin linii de delimitare trasate între anumite puncte de pe corp . Aşadar. dimensiunea regiunii corporale (se stabileşte prin măsurători folosind instrumentarul 7 . etc). direcţiei şi dimensiunii lor). în practică se uziteză tehnica examenului analitic şi sintetic al exteriorului.1 2 Fig. 1. datorită instinctului matern deosebit devin agitate şi chiar foarte agresive. organizaţi pe microcolective de lucru (câte 3-4 studenţi). care în mod imprevizibil pot ataca şi produce muşcături grave.2. Chiar dacă abordarea a fost făcută în mod corespunzător. înainte de contenţie este recomandabil să ne asigurăm că în jurul nostru nu există alţi porci în stare de libertate. La scroafele în gestaţie avansată sau în lactaţie contenţia trebuie făcută cu multă prudenţă. 1997) 1. tendoane. 1. recomandându-se un stand mobil sau o boxă fixă de dimensiuni reduse. TEHNICI DE APRECIERE A EXTERIORULUI La suine studiul exteriorului reprezintă o lucrare laborioasă care are drept scop aprecierea valorii zootehnice a indivizilor. în biobaza disciplinei studenţii vor efectua observaţii şi aplicaţii practice de abordare şi contenţie pe materialul biologic suin de diferite categorii. Temă: După prezentarea şi însuşirea teoretică a tematicii. Cu frânghii. 3 Contenţia suinelor adulte (după F. 2.1. ţesut conjunctiv. prin semnalele sonore disperate atrage atenţia altor indivizi din jur. Tehnica examenului analitic Examenul analitic presupune aprecierea vizuală şi evaluarea atentă a fiecărei regiuni corporale în parte. cu scopul de a le putea aprecia din punct de vedere al formei. articulaţii. baza anatomică (suportul regiunii corporale reprezentată de schelet.puncte cunoscute sub denumirea “de reper”). delimitarea regiunilor corporale (operaţiunea de împărţire a corpului animal în regiuni. pentru a stabili ştiinţific frumuseţea. defectele.

Pop. fie în trei părţi principale (trenul anterior. obraji uscăţivi. cu profil drept. vârstă. 18. 7. la asemenea rase. Crupa. iar cea mică spre rât. Pop. Parotida. 1985) 1.6. Coastele. 21. Greabănul. 37.1. Flancul. Fluierul. 4). bazei anatomice. dar diferă ca mărime. lungime. Fruntea. Ceafa. Antebraţul. Umărul. mobile şi purtate erect (fig. 5. Fesa. urechi mici. 23. Trenul mijlociu. Farkas şi T. Grasetul. lung şi îngust. Gura. 29. Totodată. fie în raport de funcţiile pe care le au de îndeplinit diferite grupe de regiuni (cap şi gât. 5). forma regiunii (se apreciază în funcţie de aspectul ei normal la diferite rase). formei.1. în funcţie de rasă. Coada. 33. frumuseţii şi defectelor. Chişiţa. 15. capul este turtit lateral. 11. 27. Braţul.1). 25. Trenul anterior. Trenul posterior. Abdomenul cu mamelele. Faţa. Gâtul. 20. Coroana. Iia. dimensiunilor. Râtul. corpul animalelor poate fi împărţit. Urechea. Bărbia. b. 1. Spata. 13. ataşarea (îmbinarea regiunilor corporale la locul de delimitare sau de demarcare a lor).26. lărgime şi profil. Şalele. 4. Coapsa. Genunchiul. mijlociu şi posterior) (fig. 8 . 39. Farkas şi T.2. Nasul. Gâtlejul. La rasele de suine primitive acesta este mai mare şi prezintă o conicitate mult mai pronunţată decât la rasele ameliorate sau perfecţionate. Totuşi. sex şi stare de întreţinere. 28. Gamba. 6. În acest fel. 36. 22.. 31. 32. pentru efectuarea corectă şi completă a examenului analitic este recomandabil a se utiliza cel de-al doilea criteriu de împărţire (fig. pe fiecare grupă vor fi studiate regiunile componente sub aspectul situării. 10. 34. 35. Ochiul. direcţia regiunii (direcţia standard în funcţie de care se face aprecierea). Glezna. 40. 2. 8. 24. cu râtul alungit şi puternic. 17. Capul şi regiunile componente La suine. Şoldul.. Fălcile. 30. 12. Spinarea. Fig. Cotul.4 Împărţirea corpului la suine (după N. Tâmpla. capul prezintă formă tronconică cu baza mare spre gât. 1985) a. Unghiile.19. În vederea efectuării examenului analitic al exteriorului. c. trunchi şi membre). 38. 9. 3. Sternul.adecvat). 5 Regiunile corporale la suine (după N. 16. Fig. 14.

iar în grosime prezintă două nări. Regiunea nasului sau a botului (Regio nasalis) (fig. 1985) 1.3). iar la rasele Duroc. dreaptă şi fără pliuri (excepţie fac rasele Cornwall şi Wessex care prezintă mască). cel îngust şi alungit este caracteristic raselor provenite din mistreţul european (ex.7. Prin formă şi dimensiuni.1) este situată între creştet şi linia imaginară care uneşte unghiurile interne ale ochilor având ca bază anatomică osul frontal.La indivizii aparţinători raselor şi hibrizilor perfecţionaţi pentru producţia de carne. formând o linie dreaptă cu profilul frunţii. până la regiunea râtului. 9 . iar cel larg şi scurt raselor care îşi au originea în mistreţul asiatic (ex. Astfel. Cârn. la rasele Landrace. nasului (botului). Acest lucru s-a datorat în principal selecţiei unilaterale care a făcut ca unghiul fronto-nazal să atingă valori de aproape 900 (fig. nasul reprezintă o caracteristică de rasă. Concav. Marele alb.6. Mangaliţa. Astfel. capul este mic comparativ cu întregul corp. acesta este lung şi drept. la rasele de suine primitive râtul este mai dezvoltat şi mai puternic datorită procurării hranei în mod natural. Pop. 1 2 3 Fig. gâtlejului. tâmplelor. Regiunile componente ale capului (unele pereche) sunt situate pe patru feţe (tabelul 1). Berkshire.2) este situată în continuarea frunţii. linia fronto-nazală formează un anumit unghi care dă naştere la nasul concav sau cârn (“bot cârn” sau “bot mops”) . Regiunea râtului sau discul râtului (fig. Tabelul 1 Feţele şi regiunile capului Faţa Supero-anterioară Laterală Infero-posterioară Extremitatea posterioară Regiunea frunţii. Farkas şi T. ochilor. ganaşelor (fălcilor) – toate regiuni pare. Prin formele capului se poate deduce chiar provenienţa unor rase de suine.7. rasa Berkshire). ChesterWhite. Drept. rasa Stocli). Comparativ cu rasele specializate. parotidei (regiune pară). aceasta este de dorit să fie largă. Stocli. feţei (obrajilor). gurii. regiunea este mărginită de ochi şi feţe şi are ca bază anatomică oasele nazale. 2. jgheabului creştetului.7. deoarece fruntea îngustă caracterizează rasele primitive.forme care determină o respiraţie greoaie iar retenţiile alimentare şi numeroasele impurităţi predispun animalele la rinite trofice.3) este extinsă perpendicular pe axul longitudinal al nasului. râtului urechilor. Hampshire. Ea formează partea terminală a capului. bărbiei. Regiunea frunţii (Regio frontalis) (fig. 3. Lateral. 6 Diverse profile ale capului la suine (după N. La suine.

Fălcile. În funcţie de dimensiunea capului şi de condiţia de întreţinere. Landrace. 4. Gâtul. cu privirea pierdută. a frunţii şi ochilor. Regiunea tâmplelor (Regio articulationis temporo-mandibularis) (fig. 3. Mărimea.7. Urechile. forma şi portul urechilor la suine (după N. deasupra tâmplelor. fălcilor. Berkshire. Chester-White). insuficient de deschişi denotă semne de îmbolnăvire sau îmbătrânire. ochilor. Ochii bulbucaţi sau prea mici şi inegali sunt consideraţi defectuoşi. având ca bază anatomică oasele temporale. Mari-aplecate (Mangaliţa. Bazna. scurtă şi largă. Gura. 1 2 3 4 Fig. dar la exemplare din rasele albe poate fi albastru sau roşu). Mijlocii-orizontale (Yorkshire. Marele alb. irisul este închis la culoare. de osul lacrimal şi osul zigomatic. 8. cu privire blândă. distanţaţi şi egali între ei. în direcţia infero-posterioară. 14. având ca bază anatomică ramurile maxilarului inferior. Mici-verticale (Stocli. Mijlocii-aplecate (Duroc. iar cei tulburi. 1985) 1. faţa poate fi alungită şi îngustă. forma şi portul urechilor (fig. 8 Mărimea. Gâtlejul.7.7.6) este situată deasupra regiunii feţei. Tâmplele. 12. strălucitori şi limpezi. Hampshire). Regiunea este mai dezvoltată la rasele pentru grăsime. de aceiaşi culoare (de regulă. Regiunea feţei (fig. Pietrain). 2. 2. între regiunile urechilor. 11. 10 .Pentru a preveni râmatul.8) este situată în continuarea feţei. Fruntea. precum şi starea de sănătate. în cavitatea orbitară formată de apofiza orbitară a osului frontal. Nasul.5) se întinde de o parte şi de alta a capului. 4. Regiunea urechilor (Regio auricularis) (fig. 3. Faţa.8).4) este situată pe părţile laterale ale capului. în gospodăriile populaţiei (în cazul creşterii tradiţionale) se practică introducerea în partea superioară a râtului a unul sau două inele metalice (“belciuge”). uscăţivă la exemplarele slabe sau bombată şi cutată adânc la cele îngrăşate. Ceafa. 13. ochii trebuie să fie de mărime potrivită. Râtul. Fig. Regiunea ochilor (Regio orbitalis) (fig. Cornwall).7. 10. 5. bine deschişi. Regiunea fălcilor sau a ganaşelor (Regio mandibularis) (fig. Wessex. gurii şi râtului. Parotidele. 7. 9. Ochii. Bărbia.7) este situată de o parte şi de alta a capului fiind mărginită de regiunea nasului. Farkas şi T. La suine.7. Pop. 6. diferă de la o rasă la alta şi oferă informaţii legate de apartenenţa la o anumită descendenţă dintr-un anumit strămoş. mixte şi la vieri.7 Capul şi regiunile componente 1.

Ea are ca bază anatomică apofiza linguală a osului hioid.11) este poziţionată înapoia creştetului şi are ca bază anatomică aripile atlasului şi muşchii inseraţi pe acestea.fie a maxilarului superior. regiunea este îmbrăcată cu un evident strat de ţesut adipos. Regiunea jgheabului (Regio intramandibularis) se află extinsă între cele două ganaşe. masticaţie şi deglutiţie a hranei. inflamaţii sau chişti datorate obturării canalelor de scurgere a glandelor salivare.Buzele (Regio labialis) trebuie să fie perfect suprapuse şi bine întinse.defecte care îngreunează în mod evident prehensiunea hranei. La animalele slabe prezintă un şanţ evident.7. limba şi palatinul. Lungimea şi lărgimea acestei regiuni depinde de rasă şi de starea de întreţinere a fiecărui animal. La vierii şi la scroafele în vârstă. . dinţii. Regiunea cefei (Regio nuchalis) (fig. Regiunea creştetului este vizibilă între cele două urechi şi are ca bază anatomică osul occipital.13) uneşte părţile inferioare ale capului şi gâtului şi are ca bază anatomică laringele şi faringele. Uneori.Gingiile (Regio gingiva) au rolul de a fixa dinţii necesari masticaţiei hranei. Regiunea face legătura între cap şi partea superioară a gâtului. . Apare mai îngustă şi mai pronunţată la rasele de suine primitive. La suinele bine îngrăşate. Landrace). Regiunea gâtlejului (Regio pharyngolaryngea) (fig.Limba (Regio linguae) este organul de prehensiune. 7. Regiunea gâtului (fig. Mangaliţa). rasele de suine specializate pentru carne au gâtul mai lung şi mai subţire (ex. atât canalul lingual cât şi limba pot prezenta răni provocate de furajele cu asperităţi sau de corpuri străine. . gingiile. iar cele pentru grăsime mai scurt şi mai gros (ex. canalul lingual. buzele prezintă deschizături laterale datorită ieşirii colţilor (caninilor).10) este situată dedesubtul gurii şi are ca bază anatomică corpul mandibulei. Regiunea parotidelor (Regio parotidea) (fig. 11 . Ea face legătura între regiunile laterale ale capului şi părţile laterale ale gâtului. mai largă şi mai ştearsă la cele ameliorate. iar canalul lingual (Ducutus linguae) este şanţul care poziţionează limba între cele două ramuri ale mandibulei. iar la cele aflate în stare bună de întreţinere.7.7.14) realizează legătura dintre cap şi trunchi având ca bază anatomică vertebrele III-VII şi muşchii cervicali. regiunea este plină sau bombată.12) este aşezată înapoia urechilor şi ganaşelor având o formă alungită de sus în jos. cu dungi transversale.9) este poziţionată la extremitatea infero-posterioară a capului şi are ca subregiuni: buzele. .Palatinul (“cerul gurii”) (Arcus palatoglossus) are ca bază anatomică apofizele palatine ale maxilarului superior şi prezintă mucoasă îngroşată. 7. Totuşi. fie a celui inferior .Regiunea gurii (Regio bucalis) (fig. Regiunea bărbiei (Regio mentalis) (7. iar la unele rase se pot întâlni defecte ca: brevignatismul (scurtarea) şi prognatismul (alungirea) .

lungă. Regiunea şalelor (Regio lumbaris) (fig. sin.2. anusul. La rasele primitive. Tabelul 2 Feţele şi regiunile trunchiului Faţa Superioară Inferioară Laterală Extremitatea anterioară Extremitatea posterioară Regiunea greabănul. Astfel. organele genitale. intersubsiorilor. la cele din rasele pentru grăsime este scurtă şi largă. greabănul este înalt şi mai îngust comparativ cu cel al raselor ameliorate. 9. Regiunile componente ale trunchiului (unele pereche) se grupează pe cinci feţe (tabelul 2). precum şi de gradul de îngrăşare al fiecărui animal. iei pieptul. largă. iar cea concavă (“înşeuată”).17) se extinde în continuarea spinării şi are ca bază anatomică cele 6 vertebre lombare şi muşchii lombari. perineul. vârstă. Dimensiunile şi formele acestei regiuni diferă în funcţie de rasă. abdomenul. Chester-White. şoldului. având ca bază anatomică apofizele spinale ale primelor 6-7 vertebre dorsale şi cartilagiul de prelungire al spetelor. dar diferă ca lungime şi lărgime. Regiunea greabănului (Regio interscapularis) (fig. Are ca bază anatomică ultimele 8-9 vertebre dorsale şi treimea superioară a coastelor delimitată de linia care uneşte unghiul toracal al spetei şi unghiul extern al iliumului. 12 . iar la cele pentru carne. La unele rase formele acestei regiuni sunt determinate genetic şi reprezintă însuşiri proprii. Hampshire.1.16) este situată între greabăn şi şale. dorsalis) (fig. În vederea obţinerii de carcase cu proporţie ridicată de carne superioară. în funcţie de rasă. cutia toracică coada. şalelor şi crupei. Regiunea caracterizează tipul de producţie şi precocitatea materialului biologic. rasei Landrace şi scroafelor multipare în faza de gestaţie avansată. spinarea convexă (“de crap”) este caracteristică raselor Duroc. crupa sternul. cu musculatura bine dezvoltată şi cu stratul de slănină subţire. potrivit de largă. 9. Este considerat ca defect greabănul ascuţit (“tăios”) şi cel despicat (“spete desprinse”). largă. sex. spinarea. vârstă şi sex. cu straturile musculare şi de grăsime bine reprezentate. La suinele din rasele primitive sau neîngrăşate spinarea este ascuţită şi scurtă. inghinală coastelor. La suine este de dorit ca aceasta să fie lungă. Trunchiul şi regiunile componente La suine trunchiul are formă cilindrică. limitată lateral de regiunea coastelor. regiunea spinării trebuie să fie lungă.1.9. Regiunea spinării (Regio vertebralis thoracis. şalele.2. subsiorilor. flancului. unde este mai larg şi şters formând o linie dreaptă cu regiunile spinării.15) este poziţionată între gât şi spinare. cu musculatura bine dezvoltată.

17. şalele. sacralis) (fig. Convexă (“de crap”). 1 2 3 4 Fig. a unor defecte la nivelul coloanei vertebrale sau chiar a unei debilităţi congenitale. 24. bine îmbrăcate în masă musculară. Împreună cu greabănul. 19. 10 Diferite forme ale spinării (după N. Şalele. 16. ea trebuie să fie lungă şi largă. Chiar dacă spinarea este convexă (“de crap”) sau concavă (“înşeuată”) (fig. Şoldul. 20. Coastele. 38. 21. 4. 22. 25. 18.18) este situată în partea terminală a trunchiului şi are ca bază anatomică oasele sacrale. Pop 1985) 1. lateral. Regiunea crupei (Regio glutea. Dreaptă. sin. Lungă. oblică la unele rase americane şi dublă la rasa Pietrain şi hibrizii pentru carne.11). La majoritatea raselor de suine ameliorate regiunea este dreaptă. Sternul. de linia care uneşte tuberozităţile ischiale între ele. Concavă (“înşeuată”). cu musculatură uscăţivă şi formă oblică-înapoi (“teşită”) (fig. coxale şi muşchii jambonului. 3. crupa formează aşa numita linie dorsală sau “şira spinării”. La rasele primitive crupa este slab dezvoltată. Fesa. Regiunea este delimitată anterior de linia imaginară care uneşte unghiurile externe ale iliumului între ele. Greabănul. de linia ce uneşte unghiul extern al iliumului cu articulaţia coxalului şi în continuare cu punctul fesei. 2. spinarea. cu musculatură bine dezvoltată şi cu stratul de slănină cât mai subţire. posterior. Fig. 13 .Carnea obţinută din această regiune este de calitate superioară şi de aceea. La rasele specializate în direcţia producţiei de carne dezvoltarea crupei descrie lateral un profil corporal în formă de trapez cu baza mare spre înapoi (ex. Iia. 9. 23. Spinarea. Coada. Farkas şi T. 9 Trunchiul şi regiunile componente 15. Flancul. Abdomenul. Dezvoltarea lungimii crupei determină aşa numitele ”şunci descinse”.10). şalele slabe pot fi consecinţa unei întreţineri defectuoase în perioada de creştere. Crupa.

Dezvoltarea cutiei toracice. 1985) 4 Fig. Pop. 11 Diferite forme ale crupei la suine 1. Teşită. crupa scurtă şi îngustă (sub formă “de acoperiş”). Apare evidenţiată la formele primitive şi la cele aflate în stare proastă de întreţinere (cahectice). posterior de abdomen şi lateral de regiunea coastelor . fiind înconjurată de regiunile: spetei. o crupă bine dezvoltată în lungime şi lărgime conferă scroafelor condiţii favorabile actului de parturiţie. spinării.20) face trecerea între trenul mijlociu şi cel posterior al corpului animalului fiind delimitată superior de şale. Distanţa dintre cele două şolduri exprimă lărgimea crupei şi oferă indicii asupra producţiei de carne. larg şi adânc.rasa Landrace belgian). Constituită dintr-o pliere a pielii în faţa rotulelor (patelelor).19) ocupă suprafaţa cea mai mare de pe părţile laterale ale trunchiului. regiunea este mai lungă şi cu un strat mai subţire de grăsime. Ca defecte se pot întâlni: crupa “teşită” şi ascuţită. iar la cele specializate în direcţia producţiei de carne. 2. anterior de linia ce trece pe curbura ultimei coaste. respectiv a regiunii coastelor este asociată cu o dezvoltare corespunzătoare a organelor circulatorii şi respiratorii (un torace scurt şi îngust poate conduce la insuficienţe cardiace şi respiratorii – ex. Regiunea coastelor (Regio costalis) (fig. Regiunea sternului (Regio sternalis) (fig. Landrace). ea face legătura între regiunea grasetului şi părţile laterale ale abdomenului. abdomenului şi flancului.23) se extinde în partea anteroinferioară a trunchiului şi are ca bază anatomică osul sternal. Regiunea iei (Regio plica lateralis) (fig. Delimitată anterior de către subsiori şi piept.9. Regiunea este mai scobită la exemplarele slab întreţinute şi la scroafele în lactaţie. rasa Pietrain). Lungimea coastelor este strâns legată de lungimea spinării şi implicit de o producţie ridicată de carne în carcasă. 14 . iar inferior de linia care uneşte extremitatea ultimei coaste cu grasetul. Regiunea şoldului (Regio tuberis coxae) (fig 9. 3. datorită prezenţei a 1-2 perechi de coaste în plus (ex. Totodată. 4. sternului. bine îmbrăcat în musculatură. Mangaliţa) regiunea este mai scurtă şi arcuită.lungimea şi lărgimea sternului determină buna sau slaba dezvoltare a cutiei toracice. Farkas şi T.9. crupa slab îmbrăcată în musculatură. Largă. posterior de şuncă.9. Îngustă. Dreaptă. La rasele de suine specializate în direcţia producţiei de grăsime (ex. braţului. Lungimea ei este corelată cu lungimea şalelor şi a trunchiului.9. Regiunea flancului (Regio paralumbalis) (fig.22) este situată lateral şi inferior faţă de regiunea flancului. 1 2 3 (după N.21) are ca bază anatomică unghiul extern al osului iliac. iar flancul trebuie să fie lung.

iar limitele laterale sunt reprezentate de regiunile coastelor. coastelor. Această deschidere trebuie să fie normală ca aspect şi aşezare. Asemenea smoc este vizibil la rasele primitive şi insesizabil la cele specializate în direcţia producţiei de carne.9. Pieptul larg şi adânc condiţionează o bună dezvoltare a membrelor anterioare.25) este situată pe extremitatea posterioară a trunchiului şi are ca bază anatomică vertebrele coccigiene şi musculatura inserată pe acestea. până la regiunea inghinală care o delimitează posterior. Regiunea pieptului (Regio prepectoralis. precum şi la animalele slabe sau bolnave acesta poate fi supt (“ogărăsc”). Regiunea inghinală (Regio annulus inguinalis superficialis) este situată în locul de detaşare a membrelor posterioare de trunchi. Regio sphincter ani extremus) este reprezentată de deschiderea terminală a tubului digestiv. Ea adăposteşte organele principale ale circulaţiei şi respiraţiei. bine dezvoltat şi în profil paralel cu linia dorsală a trunchiului. sin. Slaba dezvoltare a cutiei toracice la unele rase. sin. iar dezvoltarea ei este determinată de dimensiunile crupei şi abdomenului. pe perineu sunt situate testiculele. Presternalis) cuprinde extremitatea anterioară a trunchiului. acoperită cu păr şi purtată atârnat – aspect întâlnit şi în cazul animalelor bolnave. La masculi. La suinele domestice coada este subţire. Regiunea subsiorilor (Regio fossa axillaris) este situată la locul de detaşare a membrelor anterioare de torace şi delimitează lateral regiunea intersubsiorilor (Regio interaxillaris). acoperită de muşchi şi grăsime subcutană. a cutiei toracice şi a trenului anterior. Lungimea şi lărgimea acestei regiuni condiţionează o mare vitalitate a organismului care se manifestă printr-o serie de însuşiri productive. coada prezintă un smoc de păr mai des şi lung. coada este lungă. vulva. Mangaliţa). Pietrain. pieptului. La suinele bine întreţinute regiunea este rotunjită. de la anus. Regiunea anusului (Regio anus.9.Regiunea abdomenului (Regio abdominis) (fig. În partea terminală. sternului. flancului şi iei. iar la femele. 15 . Regio radicis caudae) (fig. până la regiunea inghinală. Această regiune are ca bază anatomică muşchii abdominali şi tunica fibroasă abdominală. iar la cele primitive. Cutia toracică sau coşul pieptului (Regio pectoralis) este formată prin închidere de către: regiunile greabănului. La rasele de suine specializate în direcţia producţiei de grăsime şi la scroafele gestante abdomenul este lăsat în jos. groasă. Regiunea cozii (Regio cauda. sin.24) porneşte de la apendicele xifoidian al sternului (cu care se mărgineşte anterior). iar la unii vieri. sau indivizi poate conduce la insuficienţă pulmonară sau cardiacă (ex. Regiunea perineului (Regio infra ani) se întinde între cele două fese. cu sfincterul anal puternic şi elastic. La suine este de preferat o regiune inghinală lungă şi largă. potrivit de lungă şi răsucită. Este de dorit ca abdomenul să fie lung. capabilă să permită o bună dezvoltare a glandei mamare (la femele). între cele două articulaţii scapulo-humerale. numit “canaf”. intersubsiorilor şi despărţită de cavitatea abdominală printr-un perete musculoaponevrotic (diafragma).

Mamelă globuloasă-simetrică. Ea trebuie să fie proporţional dezvoltată în raport cu vârsta şi starea fiziologică a femelei. 2. globuloase. abdomenului şi inghinală. 12 Forme de mamele şi mameloane (după N. Masculii monorhizi (cu un singur testicul coborât în bursa testiculară) şi cei criptorhizi (fără nici un testicul coborât în bursa testiculară). egal distanţate şi dispuse simetric faţă de linia mediană a abdomenului (cele pectorale sunt mai puternic vascularizate şi secretă o cantitate de lapte mai mare decât cele abdominale sau inghinale). În alcătuirea acestei regiuni intră cele două gonade situate cu axul mare în direcţia verticală. 4-5 perechi la formele de suine primitive. metrită. Numărul mameloanelor este de 1 până la 4 perechi. iar fiecare compartiment se termină cu câte un mamelon (sfârc). Corpii cavernoşi fiind slab dezvoltaţi. 1 2 Fig.toate manifestate prin scurgeri purulente şi proliferarea mucoasei vaginale.lui penian din dreptul perineului. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cei care prezintă hernia inghino-scrotală (pătrunderea unei părţi a intestinului prin inelul inghinal. la formele de suine sălbatice. 16 . 1985) 1. Tot în cadrul acestei regiuni se află situat “furoul” (teaca penisului) care se deschide în regiunea ombilicală de pe abdomen. Compartimentele mamelei trebuie să fie bine dezvoltate. Ugerul (fig. La vier.12) este divizat în 12-14 compartimente care funcţionează independent unul de celălalt. Farkas şi T. de rupere a buzelor vulvei datorită fătărilor distocice. Regiunea vulvei (Regio pudendum femininum) este situată pe treimea superioară a perineului şi este formată din două labii (buze) dispuse vertical şi două comisuri. Regiunea mamelei (fig. de vaginită. Testiculele trebuie să fie bine ataşate de baza de susţinere. egal dezvoltate şi cu o consistenţă elastică la palpare. Adesea se întâlnesc cazuri de hermafroditism. Mamelă cu compartimente nefuncţionale şi sfârcuri asimetrice. Pop. prelungirea penisului în erecţie se realizează pe seama “S”. 7-8 perechi la formele de suine ameliorate. de vulvită. Regiunea penisului (Regio urogenitalis) reprezintă organul copulator al masculului.Regiunea testiculelor (Regio testis) se află situată pe treimea mijlocie a perineului. prolaps vaginal . nu se admit la reproducţie.24) sau ugerul (Regio glandula mammaria) este situată pe aproape toată partea ventrală a trunchiului suprapunându-se pe regiunile sternului. numărul mameloanelor este corelat pozitiv cu numărul purceilor la fătare (prolificitatea biologică). acesta este relativ subţire şi se termină cu un gland de forma unui “tirbuşon”. care devine rectiliniu. În general. între învelitorile testiculelor). 9. protejate de o învelitoare externă comună (scrotum).

jaretul. Începând de sus în jos. 13. iar baza anatomică este formată din osul spetei (scapulum).2.26) este aşezată din direcţia supero-posterioară spre infero-anterioară. la nivelul acestei regiuni apare o calozitate a pielii (“scut”). la scroafele multipare. glezna. Atât membrele anterioare cât şi cele posterioare se împart în regiuni superioare (cele lipite de trunchi) şi în regiuni inferioare (cele detaşate de trunchi) (tabelul 3). Ca o particularitate a glandei mamare la suine se poate preciza faptul că aceasta este lipsită de cisterne galactofore. tendonul. (de 4-5 ani). iar cele posterioare au rolul principal în propulsia întregului corp. la acestea din urmă stratul de grăsime este subţire. Cele anterioare sunt mai apropiate de centrul de greutate al corpului şi servesc ca organe de suport (de sprijin). La unii indivizi (ex. Tabelul 3 Regiunile membrelor Membrele Anterioare partea superioară partea inferioară Posterioare partea superioară partea inferioară Regiuni spata. pe membrele anterioare se disting: Regiunea spetei (Regio scapularis) (fig. 17 . Regiunea trebuie să fie bine prinsă de trunchi şi încărcată cu muşchi.Datorită unor infecţii sau traumatisme. fluierul. coroana. unghiile coapsa şi fesa grasetul. deoarece. braţul. fluierul. Membrele şi regiunile componente Asemenea celorlalte specii de mamifere terestre cu interes de fermă şi la suine membrele reprezintă organele de suport şi de deplasare. asemănătoare celei întâlnite la mistreţ. chişiţa. chişiţa. rasa Pietrain) cele două spete sunt puternic dezvoltate. genunchiul. Spetele desprinse (“descusute”) exprimă slăbirea constituţiei şi atrag după sine deplasarea greoaie a animalului. umărul.1. coroana. antebraţul. Ea acoperă primele 7-8 perechi de coaste. Regiunea umărului (Regio articulationis humeri) (fig. formând aşa numitele "şunci anterioare". Această regiune este mai evidentă la rasele pentru carne şi la exemplarele slab întreţinute.27) face legătura între spată şi braţ şi are ca bază anatomică articulaţia scapulo-humerală. iar la vierii mai în vârstă.3. cotul. glezna. de o parte şi de alta a toracelui. la scroafă secreţia laptelui este declanşată de prezenţa şi guiţatul purceilor la supt. Practic.13. unghiile. gamba. unul sau mai multe compartimente îşi pot reduce şi chiar sista funcţiile de secreţie a laptelui. 1.

32. Regiunea genunchiului (Regio carpi) (fig. Fig. cu scopul de a determina aplomburi corecte la membrele anterioare. tendoanele extensoare şi flexoare. respectiv “călcătura de urs”. Regiunea este de formă cilindrică.32) este constituită din oasele metacarpiene. Jaretul. Regiunea cotului (Regio olecrani) (fig. Braţul. iar prin direcţie trebuie să formeze cu solul un unghi de 60-650. puternică. Coapsa. 41. Regiunea antebraţului (Regio antebrachi) (fig. Regiunea chişiţei (Regio phalangis proximalis) (fig. Prezintă poziţie oblică spre înapoi. Regiunea braţului trebuie să fie bine prinsă de regiunile învecinate şi acoperită cu musculatură dezvoltată.13. 34. cu rol deosebit în locomoţie. Coroana. În mod normal este de dorit ca această regiune să aibă o poziţie verticală.33) are ca bază anatomică articulaţia metacarpo-sesamo-falangiană. La suine. regiunea trebuie să fie uscăţivă. 18 . 40. legându-se de regiunea cotului. regiunea este subţire şi acoperită cu un strat muscular slab dezvoltat. În condiţii de întreţinere necorespunzătoare (pe pardoseli dure şi fără aşternut) apare frecvent calozitatea tegumentului şi inflamaţia articulaţiei. 36.13. Fluierul. Regiunea fluierului (Regio metacarpi) (fig. având ca bază anatomică osul humerus.34) este situată între gleznă şi coroană. oasele sesamoide împreună cu pintenii. Carnea de pe regiunea antebraţului este slab dezvoltată.Regiunea braţului (Regio brachii) (fig.31) prezintă ca bază anatomică articulaţia radio-cubito-carpo-metacarpiană. uscăţive şi paralele cu planul median al corpului.13.29) este situată la nivelul de detaşare a membrului anterior de trunchi şi are ca bază anatomică apofiza olecraniană a osului cubitus. deoarece. Grasetul. prin selecţie nu s-a urmărit dezvoltarea acesteia.13. Regiunea gleznei sau a buletului (Regio metacarpo-phalangea) (fig. cu baza mare în sus. 37. 28.13. 27. 33. la animalele tinere apar prematur calozităţi şi exostoze (oase moarte). cu musculatura bine dezvoltată şi tendoane puternice. Unghiile. 29. Genunchiul.28) este situată în continuarea spetei şi a umărului. 30.30) se întinde în continuarea regiunii cotului şi are forma unui trunchi de con turtit lateral. Umărul. uscăţivă şi puternică.13. 35. Fesa. 38. Spata. Antebraţul. Gamba. Glezna. În condiţii de întreţinere necorespunzătoare (pe pardoseli dure şi fără aşternut). 39.13. Coatele trebuie să fie proporţional dezvoltate. bine dezvoltată şi fără tare cutanate sau osoase. Cotul. iar perimetrul fluierului oferă informaţii asupra dezvoltării scheletului osos. Formarea unui unghi mai deschis sau mai închis conduce la defectul de aplomb numit “călcătura de ţap”. potrivit de lungă. având ca bază anatomică primele două oase falangiene. Chişiţa. iar de dezvoltarea ei depinde soliditatea membrelor. 31. În mod normal. 13 Membrele şi regiunile componente 26.

având ca bază anatomică oasele tibia şi fibula. Unghiile trebuie să fie consistente. În funcţie de lungime. puternice şi elastice pentru a amortiza eficient şocurile mecanice pe timpul deplasării. iar inferior de regiunea jaretului. Regiunea trebuie să fie largă.13. Regiunea grasetului (Regio genus sau Regio patella) (fig.37) este situată între crupă şi gambă. coroanei şi a unghiilor de la membrele posterioare. 19 . sin. coapsa are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte producţia de carne – mărimea şi calitatea jambonului fiind dependente de gradul de dezvoltare al acesteia. coapsele sunt pline. având ca bază anatomică muşchii fesieri. Regiunea gambei (Regio crus. lărgime şi gradul de îmbrăcare cu muşchi. Regiunea este mai rotundă şi mai plină la suinele bine întreţinute. mai uscăţivă şi mai evidentă la cele cu întreţinere necorespunzătoare. această regiune concură la obţinerea unor şunci bine dezvoltate.39) face legătura între coapsă şi gambă. regiunea este limitată de flanc şi graset. Făcând parte din şuncă este de dorit ca această regiune să fie bine îmbrăcată în muşchi.13.Regiunea coroanei (Regio phalangis mediae) (fig. Duroc. gleznei. Creşterea exagerată a cutiei de corn conduce la îngreunarea mişcărilor. Cât privesc regiunile fluierului. Regio ungulae) (fig. cu coarda jaretului bine dezvoltată în vederea asigurării unei mobilităţi corespunzătoare a animalului. Regiunea fesei (Regio femoris caudalis) (fig.13. spre înapoi. iar direcţia oblică spre înapoi formează un unghi de 150-1600 cu fluierul. chişiţei. Cât privesc rasele de suine specializate pentru producţia de carne (Landrace. Regiunea jaretului (Regio tarsi) (fig. coapsă şi fesă. acestea sunt relativ asemănătoare cu cele de la membrele anterioare.13. Datorită traumatismelor frecvente. sin. La suine. având ca bază anatomică articulaţia femuro-tibio-rotuliană.38) este situată în continuarea coapsei. la nivelul acestei regiuni se produc inflamaţii până la mortificări aproape ireversibile de ţesuturi. Gamba este distanţată de trunchi şi are formă conică cu baza mare în sus. bine conturată.13. bine conturate şi descinse până spre regiunea jaretului. Regio gamba) (fig. iar posterior de fesă. La rasele primitive regiunea coapselor este slab îmbrăcată în muşchi şi asociată cu regiunea gambei slab dezvoltată. Anterior. grasetul trebuie să fie situat în direcţia planului longitudinal al corpului.40) este legată superior de graset. iar baza anatomică este reprezentată de osul femur şi muşchii coapsei. precum şi îmbrăcămintea cornoasă a acesteia.41) are ca bază anatomică articulaţia tibio-metatarsiană.36) reprezintă partea terminală a membrelor şi are ca bază anatomică falanga a III-a.35) prezintă ca bază anatomică articulaţia dintre falangele 2 şi falangele 3. Hampshire). Regiunea unghiilor (copita sau ongloanele) (Regio phalangis distalis.13. iar la materialul biologic suin destinat reproducţiei îngrijirea unghiilor este obligatorie. La membrele posterioare se disting: Regiunea coapsei (Regio femoris) (fig.13. Pentru a determina aplomburi corecte ale membrelor posterioare.

În formă de “X”. În staţiune forţată (staţiune de aplomb) animalul se sprijină în mod egal pe toate cele patru membre. Jaret şters (“călcătură de ţap”). În formă de “O”.1. Cunoaşterea şi stabilirea aplomburilor se impune la toate categoriile de suine. În staţiune liberă. Atitudini şi aplomburi În termen zootehnic. Atitudinea în decubit se întâlneşte pe timpul odihnei animalelor. cât şi din punct de vedere tehnologic (animalele cu membrele corect dezvoltate sunt mai rezistente la pardoseli dure şi la deplasări). dinainte şi dinapoi. Tot în termen zootehnic. 3. 4. 1 2 Fig 14 Atitudini la suine 1. Atitudinea în staţiune poate fi: liberă sau forţată. prin atitudine se înţelege poziţia pe care o are animalul atunci când stă pe loc.4. iar apoi aprecierea pe rând a acestora . La suine. animalul se sprijină pe cele patru membre în mod inegal. dar mai ales la cele destinate reproducţiei. Examinarea aplomburilor se face aşezând animalul pe un teren neted care să permită repartizarea uniformă a masei corporale pe cele patru membre. 2.1. fătării scroafelor şi alăptării purceilor.2. Această poziţie poate fi în staţiune (când animalul stă în sprijin pe cele patru membre) sau în decubit (când animalul este culcat) (fig. În staţiune. atât la membrele anterioare cât şi la cele posterioare.lateral. 20 . iar capul şi gâtul sunt orientate corect. masa lui fiind susţinută în principal pe un biped lateral şi pe cel anterior sau posterior opus (de regulă. Coapsă şi fesă slab dezvoltate. 6. 5. 14). În decubit. Soliditatea membrelor şi corectitudinea aplomburilor prezintă importanţă atât din punct de vedere genetic (se transmit la descendenţi). 1 2 3 4 5 6 Fig. prin aplomb se înţelege poziţia şi direcţia pe care o au membrele animalului în staţiune forţată.15 Aplomburi ale membrelor la suine 1. Şunci destinse. 2. Jaret săbiat (“călcătură de urs”). membrele anterioare suportă o greutate cu 15-20% mai mare decât cele posterioare). ca defecte de aplomb mai des întâlnite sunt: membre în formă de “X”.

studenţii vor face observaţii şi notaţii directe pe materialul biologic suin de diferite categorii din biobaza disciplinei. Aplicarea metodei necesită experienţă în aprecierea exteriorului. efectuarea examenului sintetic al exteriorului oferă posibilitatea definirii cât mai precise a conformaţiei şi constituţiei corporale a indivizilor – aspect esenţial în ceea ce priveşte selecţionarea materialului biologic pentru prăsilă.2. somatometria şi somatografia. 1. 21 . dar are valoare orientativ-subiectivă datorită faptului că animalele se examinează cu ochiul liber. Metoda liberă constituie modul cel mai rapid şi expeditiv de apreciere a conformaţiei şi constituţiei corporale la suine.15).1. atât în staţiune cât şi în mers. În continuare se trece pe rând la examinarea liberă a dimensiunilor şi volumului diferitelor regiuni. de jaret “şters”.2. unde se apreciază fiecare regiune corporală în parte. În staţiune se apreciază mai întâi starea de sănătate a animalului ţinând cont de faptul că semnele majore care definesc organismul sănătos sunt legate de integritatea de structură şi funcţionalitate anatomică. metoda punctelor. fie prin punctaj.2. iar rezultatul poate fi exprimat. Somatoscopia Somatoscopia presupune aprecierea conformaţiei şi constituţiei cu ochiul liber. examenul sintetic constă în aplicarea unor tehnici care permit stabilirea proporţionalităţii dezvoltării tuturor regiunilor corporale şi îndeosebi a modului în care acestea se îmbină între ele. consumă raţia cu poftă. etc. Ca metode utilizate pentru identificarea elementelor de morfostructură şi funcţionale în cazul examenului sintetic al exteriorului se remarcă: somatoscopia. fie printr-un calificativ general. La suine. “călcătură de urs” şi “călcătură de ţap” (fig. reacţionează uşor la stimulii externi. Tehnica examenului sintetic Faţă de examenul analitic al exteriorului. a direcţiei şi integrităţii acestora. un ochi bine format pentru depistarea defectelor şi evaluarea justă a calităţilor de conformaţie şi constituţie a suinelor stabilite prin examenul analitic al exteriorului. este vioi. Ca tehnici de lucru se utilizează metoda liberă. În mod normal. organizaţi pe microcolective de lucru.2. Utilizarea uneia sau alteia din cele trei metode se stabileşte pe baza unor criterii impuse de scopul şi exigenţa aprecierii. metoda dreptunghiurilor şi a profilelor (ultimele două fiind tot mai rar folosite).de “O” (cambrate). Temă: După prezentarea teoretică pe planşe şi mulaje a tematicii legată de examenul analitic al exteriorului la suine. 1. se deplasează uşor. animalul sănătos prezintă o conformaţie şi constituţie corporală viguroasă.

Wessex.În situaţia în care animalul se doreşte a fi destinat prăsilei. Landrace. (Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie). Indiferent de vârsta materialului biologic. deoarece constă într-o examinare mai amănunţită a exteriorului animalului. funcţionalităţii. defectele de aplomb. pe animal se pot identifica: eventualele şchiopături cu sediul şi gravitatea lor. Această metodă este mai exactă şi mai obiectivă decât metoda liberă. fie prin notări pe scara 1-5. indiferent de sex . Apoi. când are mai puţin de 12 sfârcuri normale. Yorkshire. indiferent de sex.N. atât la masculi.Z. etc.R. Metoda punctelor reprezintă un mod expeditiv de apreciere a conformaţiei şi constituţiei corporale la suine. precum şi stabilirea diferitelor defecte de aplomb. Pietrain. Pornind de la importanţa care se acordă producţiei glandei mamare. abdomen) Jamboane şi spete Membre şi ongloane Mameloane Tipicitatea de rasă şi robusteţea Total Nota maximă Grupa I Grupa a II a 10 10 10 10 15 20 25 20 100 25 20 15 20 100 Nota minimă Grupa I Grupa a II a 5 5 5 10 15 10 10 10 10 10 - În funcţie de punctajul obţinut (tabelul 4) şi de clasa de încadrare (tabelul 5) suinele pot fi admise sau nu la reproducţie. acordarea punctelor se face în conformitate cu anumite norme elaborate periodic de către Ministerul Agriculturii prin A. spinare. etc. fie prin calificativele: foarte bun. Cornwall. Metoda se practică în mod curent în cadrul fermelor de selecţie şi testare situate în vârful piramidei ameliorării suinelor. Hampshire. cât şi la femele. o examinare atentă se va face asupra organelor genitale. 22 . bun. la grupa a II-a). etc. se trece pe rând la analiza şi aprecierea prin punctare a fiecărei regiuni corporale sub aspectul structurii. Rezultatele examinării prin metoda liberă se pot exprima.A. nu are minimum 14 sfârcuri normale la rasele din grupa I şi respectiv 10 puncte. legăturii cu regiunile învecinate. la standarde europene. În mers.Duroc. precum şi asupra regiunii glandei mamare.Marele alb. nu se admit pentru prăsilă animalele care nu au obţinut un punctaj corespunzător pentru acest caracter (nu se pot acorda 15 puncte când individul apreciat. Pentru a avea un caracter unitar şi comparabil în apreciere. . Tabelul 4 Tabel de punctare Specificări cap şi gât Trunchi (cutia toracică. calitatea extensiilor şi flexiilor la nivelul tuturor articulaţiilor mobile şi semimobile.grupa a II-a). iar rezultatele trebuie consemnate într-un tabel sau fişă de punctare. Edelschwein. Metoda se aplică numai la indivizii care au depăşit o anumită masă corporală (60 kg la rasele materne . aprecierea debutează prin examinarea animalelor în vederea depistării unor anomalii congenitale. mediocru.grupa I şi 50 kg la rasele paterne . satisfăcător şi nesatisfăcător.

Profil concav. Aplomb anterior corect. 10. Pop. deşi nu mai este utilizată în practica aprecierii valorii materialului biologic suin. Membre posterioare drepte. 31. Umeri desprinşi înapoia spetelor. Călcătură de urs. Crupă ascuţită. pe un dreptunghi sau pe un profil corporal dinainte desenat se marchează particularităţile individuale de conformaţie şi constituţie. Coaste arcuite. 22. 32. 26. este considerată o metodă somatoscopică ajutătoare care încearcă să oglindească cât mai fidel unele calităţi sau defecte deosebite de exterior ale indivizilor. Lăsat înapoia greabănului. Gât lung. Gât scurt. 36. Piept dezvoltat. Şunci anterioare defectuoase. Trunchi scurt. Gât subţire. Crupă ridicată. Crupă teşită. Şunci posterioare defectuoase. 30. Spinare lăsată. 16 Semne convenţionale utilizate în metoda dreptunghiurilor (după N. Alături de tabelul de punctare exemplificat în tabelul 4 sau într-o fişă separată. Dezvoltare bună. Spinare solidă. Jaret săbiat. 29. 3. folosind anumite semne convenţionale. 17.17). 7. 18. Tabelul 5 Limite de încadrare a suinelor în clasele parţiale după conformaţie-constituţie (puncte) Sexul Masculi Femele Record 90 şi peste 90 şi peste Elită 89-80 89-80 I 79-65 79-65 a II-a 64-55 Metoda dreptunghiurilor (fig. 5. Şunci posterioare dezvoltate. 34. Corp slab dezvoltat. 27. 6. 19. 33. Membre în “X”. minimum 55 de puncte. Spinare lungă. 16. Fig. 24. 35. Spată desprinsă. 23. Spinare scurtă. 16. Grebăn ascuţit. Piept adânc. 8. 1985) 1. A B 23 . 13. Şunci anterioare dezvoltate. Conformaţie proporţională. 2. 20. 4. 28. 11. 14. 25. 37. 21. Gât gros. Flancuri scobite. 15. 12. Cap grosolan. Spinare de crap. Înalt în picioare. Farkas şi T. Coate de vacă.Se pot include la reproducţie numai vieruşii care obţin minimum 65 de puncte şi scrofiţele. 9.

Cap uscat. Fig. Urechi drepte.C D Fig. 2.Farkas şi T. adâncimi. 4. 5. 4. 4. Pentru aceasta se recomandă ca animalul supus examenului sintetic prin somatometrie să fie aşezat pe un teren plan. . B. Păr des. Urechi blegi. 2. Crupă normală. 2. 4. 6.măsurători de conformaţie (permit aprecierea precisă a dezvoltării şi conformaţiei corporale a animalului viu). Membre în “X”. 1. Membre săbiate.18 Diverse măsurători directe pe animalul viu (după M.Piept larg. Crupă dreaptă.măsurători de masă (oferă informaţii asupra dezvoltării corporale a animalului viu). Şunci şterse. 6. 8. Şunci pline. Ca instrumente de lucru se folosesc: bastonul Lydtin (zoometrul). 5. Şale înguste. Cap lung. Lungimea oblică a trunchiului. 1. 5. . Efecturea măsurătorilor reclamă multă răbdare şi conştiinciozitate. 4. Piept îngust .18). compasul Wilkens. Piept normal. Dinu. 8. goniometrul.2.măsurători de creştere (permit stabilirea dezvoltării corporale şi se aplică la anumite intervale de timp . . 1. Piept larg. Urechi orizontale. Cap normal. 9. 3. 24 .2. 1. Pop. C. În funcţie de natura lor. măsurătorile corporale pot fi: de înălţimi. 2. Chişiţe moi. determinarea dimensiunilor corporale la suine presupune: .19) şi panglica. 7. perimetre şi unghiuri. iar citirea valorilor trebuie făcută şi înregistrată cu mare atenţie. 1969) 1. 6. 17 Semne convenţionale utilizate în metoda profilelor (după N. Păr normal.de regulă. 6. Crupă teşită. Somatometria Somatometria sau biometria constă în aprecierea conformaţiei şi constituţiei suinelor prin efectuarea de măsurători directe pe animalul viu (fig. Perimetrul toracelui. 1985) A. Înălţimea la spinare. Profil concav.2. Spinare înşeuată. 9. în poziţie de amplomb. 5. 3. cântarul (fig. Păr normal. 7. lărgimi. 3. În funcţie de scopul propus. 3. la animalele tinere în perioada de creştere). Şunci deschise. Ştrangulat înapoia spetelor. D. Înălţimea la crupă. Păr rar. 3. 2. 5. 1. Profil drept. Înăltimea la greabăn. Spinare de crap. Profil normal.

“a greabănului”.lungimii corpului (fig. . 3. la articulaţia sacro-coccigiană). “a bazei cozii”. 2.înălţimii crupei (fig. De regulă.înălţimii la greabăn (fig. această dimensiune reprezintă circa 50-60% din înălţimea la greabăn. Măsurătorile de înălţimi constau în determinarea: . Spădaru. Măsurătorile de lungimi constau în determinarea: .20. 2.1 2 3 4 Fig.21. 5. între punctul greabănului şi stern). de la sol până la punctul de intersecţie al coloanei vertebrale cu linia imaginară dintre cele două şolduri sau la punctul cel mai înalt al osului sacral). “a spinării”.20. de la sol. . “a toracelui”. 3. 1 2 3 4 5 Fig. Această înălţime prezintă în general.1) (se măsoară cu ajutorul panglicii de-a 25 .înălţimii la baza cozii (fig. . 20 Măsurători de înălţimi (după F.4) (se măsoară cu bastonul Lydtin sau cu compasul Wilkens.5) (se măsoară cu ajutorul bastonului Lydtin. Toate aceste măsurători trebuie completate cu măsurătorile de masă corporală. valori mai mari cu 2-3 cm faţă de înălţimea la greabăn şi reprezintă un caracter obligatoriu de rasă.2) (se măsoară cu ajutorul bastonului Lydtin. Cântarul. 1997) 1.20. “a crupei”. Compasul Wilkens. de la sol la apofiza spinoasă a ultimei vertebre dorsale). Goniometrul.3) (se măsoară cu ajutorul bastonului Lydtin.înălţimii toracelui (adâncimea toracelui) (fig.1) (se măsoară vertical cu bastonul Lydtin. Bastonul Lydtin (zoometrul). .20.20. Această dimensiune serveşte la stabilirea gradului de înclinare a crupei şi are valori mai mici decât înălţimea la crupă.19 Instrumentar folosit în somatometrie 1.înălţimii la spinare (fig. 4. 4. de la sol până la punctul cel mai înalt al regiunii greabănului).

22.21.lărgimii crupei (fig. “a şalelor”.22. .21. până la convexitatea maximă a ultimei coaste). 2.lărgimii pieptului (fig. “a pieptului”. pe partea externă). 3.lărgimii toracelui sau diametrul bicostal (fig. -lărgimii şalelor (fig. 3.22.4) (se măsoară între vârfurile apofizelor transversale a celei de-a IV-a vertebre lombare).22.lungimii oblice a trunchiului (fig. “oblică a trunchiului”. “a toracelui”.1) (se măsoară cu panglica sau cu compasul Wilkens între punctele proeminente ale orbitei).1 2 3 4 5 Fig. . 5.3) (se măsoară cu ajutorul bastonului Lydtin sau compasului Wilkens. “a frunţii”.lungimii toracelui (fig.5) (se poate măsura în trei locuri: între şolduri = lărgimea mare a crupei.lărgimii frunţii (fig. 5. de la proeminenţa anterioară a articulaţiei scapulo-humerale. “a crupei”. Măsurătorile de perimetre constau în determinarea: 26 . Spădaru. între articulaţiile coxo-femurale. lungul şirei spinării .2) (se măsoară cu ajutorul bastonului Wilkens de la articulaţia scapulo-humerală.21. la punctul fesei). “a toracelui”.de la ceafă. Spădaru. “a crupei”. . 1997) 1. de la baza. 21 Măsurători de lungimi (după F.5) (se măsoară cu ajutorul compasului Wilkens. imediat înapoia spetelor). 22 Măsurători de lărgimi (după F. a urechilor”. Măsurătorile de lărgimi constau în determinarea: .3) (se măsoară cu ajutorul panglicii sau compasului Wilkens. 2.4) (se măsoară cu ajutorul compasului Wilkens. la baza cozii). până la vârful pavilionului urechilor. . .lungimii crupei (fig.22. . 1997) 1. 1 2 3 4 5 Fig. între punctele fesei = lărgimea mică a crupei). la proeminenţa posterioară a ischiumului). 4. de la tuberozitatea anterioară a şoldului. . 4.21.2) (se măsoară cu ajutorul compasului Wilkens considerând distanţa dintre cele două articulaţii scapulo-humerale).lungimii urechilor (fig. “a corpului”.

. deoarece curba producţiei de lapte creşte până la 3 săptămâni. Capacitatea de alăptare a scroafei este apreciată în mod corect atunci când. Totodată. timp de 21 de zile este suptă de cel puţin 7 purcei (este normal să fie cuprinsă între 35-50 kg = masa corporală a lotului de purcei la vârsta de 21 de zile). “ toracelui”. circa 5 kg. cerinţele U. La vârsta de 21 de zile un purcel trebuie să cântărească în medie. masa corporală a fiecăruia trebuie să fie de circa 14 kg (sunt considerate foarte bune valorile individuale de 16-20 kg şi slabe cele de 12-13 kg). La naştere cântăririle purceilor se fac imediat după terminarea parturiţiei. 2. Cântărirea din lună în lună se face după înţărcare. ştiindu-se că la acest termen. “ fluierului”.perimetrului fluierului (fig. fie în grupuri mici.23. în jurul cutiei toracice. corespunzătoare condiţiei de animal de reproducţie (dezvoltarea se consideră normală dacă porcii tineri cresc de la o lună la alta cu circa 10-14 kg). până la intrarea la reproducţie (9-10 luni). iar apoi procesele de creştere se desfăşoară şi pe seama hranei suplimentare. 19. Determinările de masă corporală se fac prin cântărirea materialului biologic. care la prima montă trebuie să fie de circa 110 kg la scroafe şi de circa 120 kg la vieri în stare de întreţinere normală. Înţărcarea purceilor de reproducţie destinaţi selecţiei se face de regulă la vârsta de 8 săptămâni (56 de zile). 23 Măsurători de perimetre (după F.perimetrului toracic (fig. Masa corporală medie normală a unui purcel la naştere trebuie să fie de 1. iar cei sub 0. S-a convenit ca aprecierea capacităţii de alăptare a scroafelor să fie făcută la 21 de zile. în funcţie de scopul urmărit şi la anumite date consacrate pentru specia suină.1) (se măsoară cu ajutorul panglicii. consideră masa unui purcel la naştere.E. Măsurătorile de unghiuri la suine se efectuează numai la profilul capului. 27 . La înţărcare cântărirea se face cu scopul de a cunoaşte dacă dezvoltarea purceilor este normală.2) (se măsoară cu ajutorul panglicii în 1 2 Fig. determinând cu ajutorul goniometrului (fig. Cântărirea din an în an este recomandabilă toamna înainte de bonitare şi clasare.fie individual. . până spre înţărcarea purceilor.3) unghiul fronto-nazal sau la membrele posterioare unghiul jaretului.4 kg). Acţiunea are drept scop cunoaşterea gradului de dezvoltare a scroafelor şi vierilor adulţi în vederea încadrării lor într-o clasă sau alta după acest criteriu.23. cu scopul urmăririi dezvoltării normale.2 kg. Spădaru.8 kg sunt consideraţi ca produşi neviabili (mai nou. zona cea mai subţire a fluierului de la un membru anterior). iar apoi începe să scadă treptat. dimineaţa înainte de administrarea primului tain . înapoia spetelor). 1997) 1. La 3 săptămâni (21 de zile) purceii se cântăresc pentru a aprecia însuşirea privind producţia de lapte a scroafei (capacitatea de alăptare). până la această vârstă purceii se dezvoltă pe seama laptelui matern. ca fiind normală la 1.

Valorile absolute se exprimă în unităţi fizice (centimetrii. indici corporali sau reprezentări grafice. Adică: lungimea trunchiului (cm) i. Exprimarea valorilor absolute în valori relative se face folosind următoarea relaţie: Va Vr (%) = ------. Dimensiunile etalon mai des folosite sunt: înălţimea la greabăn. Adică: lărgimea toracelui (cm) 28 .l. Pentru cunoaşterea cât mai reală a gradului de dezvoltare a scroafelor adulte. Ele oglindesc valoarea dimensională a caracterelor la un individ sau la un grup de indivizi şi servesc la aprecierea dezvoltării corporale. . cântărirea anuală a acestora nu se recomandă a fi făcută în perioada de gestaţie avansată sau în cea de alăptare. La suine. în luna a II-a de gestaţie sau la începutul lunii a III-a.x 100. prin coroborare cu alţi indici de conformaţie şi producţie este posibilă atribuirea clasei generale ca material biologic pentru reproducţie. sau numai asupra trunchiului.f.l. lungimea trunchiului sau semisuma dintre acestea. Va – valoarea absolută a însuşirii de raportat.f. în studiul şi aprecierea exteriorului se utilizeză numeroşi indici.f. organici. de constituţie şi de volum. Ig – înălţimea la greabăn. kilograme. valori relative. etc).x 100 înălţimea la greabăn (cm) Valoarea acestui indice creşte de la naştere la adult şi are valori de circa 120% la rasa Mangaliţa. Operaţiunile se pot face însă.. . (%) = -----------------------------------. . Datele biometrice obţinute prin somatometrie pot fi ordonate. determinarea gradului de omogenitate a materialului biologic şi a unor aptitudini de producţie.Indicele formatului corporal transversal (i. prelucrate statistic şi folosite practic sub formă de: valori absolute.Apoi.) – reprezintă raportul dintre lungimea trunchiului şi înălţimea la greabăn. Indici de format furnizează date utile cu privire la proporţionalitatea dimensiunilor legate la formatul corporal şi întregul său. Ig în care: Vr – valoarea relativă. .Valorile relative indică măsurile absolute în procente faţă de o dimensiune etalon considerată cu valoarea de 100%. 140% la rasa Marele alb.t. Acest mod de exprimare permite ca în examinarea suinelor să se poată aprecia proporţionalitatea dimensiunilor pe regiuni corporale sau pe ansamblu. 130% la Bazna. .Indicii corporali se exprimă prin valori relative şi oglindesc raportul dintre două dimensiuni corporale aflate în dependenţă morfologică şi funcţională. număr.Indicele formatului corporal lateral (i. care se pot grupa în patru categorii: de format.) – reprezintă raportul dintre lărgimea toracelui şi înălţimea la greabăn.

f.Indicele de compactitate sau de robusteţe (i.c. Adică: lungimea trunchiului (cm) i.(%) = ---.Indicele tipului productiv sau tronco-toracic (i.) – reprezintă raportul dintre înălţimea la crupă şi înălţimea la greabăn. (%) = ----------------------------------.i.t.i. la cele pentru carne.x 100 lungimea trunchiului (cm) Acest indice are valori mai mari cu cât toracele este mai larg şi mai adânc faţă de lungimea trunchiului.) – reprezintă raportul dintre lungimea trunchiului şi perimetrul toracelui. (%) = --------------------------------.Indicele ascuţimii crupei (i. .s. Adică: perimetrul toracelui (cm) i. Adică: adâncimea toracelui (cm) i. (%) = ----------------------------------------------------------.t.x 100 29 . Indici organici – furnizează date atât cu privire la dezvoltarea unor organe sau aparate ale corpului animal cât şi asupra constituţiei.t. (%) = ----------------------------------.p. .c.x 100 înălţimea la greabăn (cm) Acest indice redă interrelaţia dintre dezvoltarea toracelui şi dezvoltarea generală a materialului biologic.) – reprezintă raportul dintre perimetrul toracelui şi lungimea trunchiului.d.t. .) – reprezintă raportul dintre adâncimea toracelui şi înălţimea la greabăn.a. Adică: lărgimea crupei la şolduri (cm) i. deoarece. înălţimea la greabăn este mai mare.c. .s.x 100 lărgimea crupei la tuberozităţile ischiale (cm) Indici de constituţie – furnizează date cu privire la modul de construcţie mecanică a corpului. .x 100 perimetrul toracelui (cm) Acest indice este de peste 100% la rasele de suine specializate pentru producţia de carne.i.a.) – reprezintă raportul dintre lărgimea crupei la şolduri şi lărgimea crupei la tuberozităţile ischiale.---------------------------. iar toracele mai îngust. (%) = -------------------------------. deoarece au trunchiul mai lung şi mai îngust.p.x 100 înălţimea la greabăn (cm) Acest indice are valori mai mici la rasele pentru carne şi mai mari. . Adică: înălţimea la crupă (cm) i.Indicele adâncimii toracelui (i.Indicele diferenţei de înălţime (i. la cele pentru grăsime.t.d.c.

.2.x 100 înălţimea la greabăn (cm) În practică.2.x100 înălţimea la greabăn (cm) 1.c. uşor forţată. diferite defecte de exterior.) . În acest caz.t. armonia dezvoltării corporale. fiind mai mare la rasele specializate pentru producţia de carne şi mai mic la cele pentru grăsime. 30 . (%) = ----------------------------------. Pentru a studia conformaţia şi armonia de ansamblu se va executa o fotografiere din profil (perpendicular pe axul longitudinal al animalului).m. etc .Indicele de masivitate (i.înălţimea la greabăn (cm) Indici de volum – se utilizează pentru aprecierea dezvoltării generale a corpului. dar prezintă unele particularităţi specifice. pentru a obţine o imagine care să pună în evidenţă conformaţia animalului. metoda de fotografiere a materialului biologic suin este aceiaşi ca şi în cazul altor specii de animale cu interes de fermă. animalul se aşează într-o atitudine staţionară normală. iar apoi se va alege un fond care să contrasteze culoarea corpului (de regulă un paravan).reprezintă raportul dintre perimetrul fluierului şi înălţimea la greabăn. cu membrele din partea opusă adunate sub el. (%) = ---------------------------------. Somatografia Somatografia presupune fotografierea sau filmarea materialului biologic suin în vederea examinării aspectului exterior. În linii generale.Indicele tipului constituţional sau al osaturii (i. Acest indice oferă informaţii asupra dezvoltării relative a scheletului.3.se va căuta ca poziţia acestuia să corespundă scopului urmărit. Este dat de relaţia: perimetrul fluierului (cm) i. Astfel.m.m.c. Adică: perimetrul toracelui (cm) i.t. unii autori stabilesc valoarea acestui indice şi prin relaţia: masa corporală (kg) i. valoarea unei regiuni sau părţi corporale. (%) = ---------------------------------.) – reprezintă raportul dintre perimetrul toracelui şi înălţimea la greabăn.x 100 înălţimea la greabăn (cm) .

). şunci. pentru bacon. cu dezvoltare corporală bună. Atunci când se doreşte fotografierea unor anumite regiuni corporale (cap. 31 .). în boxele colective sau individuale. filmarea poate constitui un document care permite compararea în timp a modului în care evoluează tehnicile de creştere. publicitate sau la comercializarea materialului biologic. relativ lungi. Pielea este fină.2. pentru grăsime şi mixt. capacitatea de înmulţire şi producţie). în padoc. Tipul morfo-productiv pentru carne (fig. Fotografiile obţinute se pot ataşa la fişele individuale din registrele genealogice sau pot fi folosite ca material de prezentare la expoziţii.3. publicaţii. fie omogenitatea sau heterogenitatea unui lot sub raportul conformaţiei corporale. în maternitate. Acest tip cuprinde rase cu format dolicomorf de talie mare.. 1. asigurând o producţie ridicată de carne. etc. fin şi de cele mai multe ori lins. tipurile morfo-productive sunt determinate de interdependenţa care există între însuşirile morfologice şi fiziologice ale materialului biologic (între formă şi funcţie. aparatul de fotografiat va fi adus la o distanţă mai mică de animal. Regiunile trunchiului au forme alungite. de formă cilindrică sau de pară. între conformaţie şi producţie). Stabilirea tipurilor morfo-productive La suine. Ea reprezintă o metodă de mare eficienţă didactică. iar cunoaşterea şi aplicarea tehnicilor de apreciere a exteriorului prin examenul analitic şi sintetic ajută la stabilirea acestora.În vederea obţinerii unei imagini cât mai reuşite a animalului este recomandabil să se repete operaţiunea de fotografiere pentru a putea alege pe cea mai clară şi conformă cu realitatea. spinare. Totodată. trenul posterior este mai evident decât cel anterior. fină sau fin-robustă. Fotografierea suinelor în grup poate exprima. în mişcare. Tipul morfo-productiv pentru carne se asociază cu o constituţie (totalitatea caracterelor şi însuşirilor unui individ exteriorizate prin aspectul general care exprimă vitalitatea şi rezistenţa faţă de condiţiile de mediu. În linii generale se pot distinge patru tipuri morfo-productive cărora le corespunde o anumită dezvoltare şi conformaţie corporală: pentru carne. fie condiţiile mediului natural sau artificial în care se află materialul biologic (pe păşune. 24) caracterizează cele mai multe rase de suine datorită orientării speciei în direcţia ameliorării pentru obţinerea de carcase cu un conţinut ridicat de carne. Filmarea se face cu ajutorul camerelor video şi se utilizează la examinarea animalelor. cu aplomburi corecte. Membrele sunt puternice. îndeosebi. etc. netedă. deoarece contribuie la răspândirea şi generalizarea tehnologiilor specifice de creştere şi exploatare a suinelor pe diferite categorii de vârstă şi stări fiziologice. Datorită dezvoltării şuncilor. acoperită cu păr rar. iar la unele rase prezintă o uşoară convexitate pe linia dorsală.

25) reprezintă o variantă a tipului pentru carne şi a apărut ca rezultat al solicitării consumatorilor pentru acest produs special. Tipul morfo-productiv pentru bacon (fig. La rândul său. şalele şi crupa sunt lungi şi drepte. 1985) În cadrul acestui tip morfo-productiv se preferă rasele de culoare albă. Landrace. cu păr rar. În general. pe tot parcursul perioadei de îngrăşare. iar la la cele aparţinând rasei Landrace. 32 . de culoare albă. crupa este lungă. aceasta înglobează în ea straturi subţiri de ţesut muscular. Yorkshire. Farka şi T. Fig. îndeosebi la nivelul abdomenului şi coastelor. În acest sens.25 Tipul morfo-productiv pentru bacon (după N. precum şi metişii acesteia cu rasele albe pentru carne. Totodată. la exemplarele aparţinând rasei Marele alb. Pietrain. după sacrificare rezultă carcase cu aspect comercial plăcut. lungimea trunchiului depăşeşte cu cel puţin 10-15 cm (peste 5%) perimetrul toracic. Pop. Spinarea. etc. iar numărul lor şi cel al vertebrelor poate fi mai mare decât la alte rase. Pielea este fină. Tipul morfo-productiv pentru bacon se asociază cu o constituţie fină. orientate spre înapoi şi puţin curbate. Reprezentative pentru acest tip sunt rasele: Marele alb. Astfel. cu o dezvoltare evidentă a trenului posterior.24 Tipul morfo-productiv pentru carne (după N. Coastele sunt lungi. grosimea de 10-15 mm. scurt şi neted. această diferenţă poate să ajungă până la 30-40 cm (peste 25%). Duroc. reprezentativă este rasa Landrace. elastică. Caracteristic tipului morfo-productiv pentru bacon este faptul că. din care. 1985) Materialul biologic aparţinător tipului morfo-productiv pentru bacon se caracterizează prin corp foarte lung de formă cilindrică sau trapezoidală (formă de pară). la aceste rase raportul dintre lungimea trunchiului şi perimetrul toracic (indicele tipului productiv) are valori pozitive.Fig. în secţiune aspectul unei marmorări realizată în principal printr-un regim special de furajare şi întreţinere deosebită. Alternanţa straturilor de masă musculară şi de ţesut adipos creează. cu o uşoară ascensiune spre înapoi. largă şi dreaptă.Pop.Farkas şi T. coapsa şi fesa bine îmbrăcate în muşchi şi cu şunci descinse. grăsimea subcutană nu depăşeşte în momentul sacrificării (la masa de 80-90 kg). late.

Subtipul morfo-productiv pentru “grăsime-carne” prezintă trunchiul asemănător cu cel al raselor pentru grăsime. Farkas şi T. De regulă. Membrele sunt relativ slab dezvoltate în comparaţie cu restul corpului.27) cuprinde numeroase rase de suine de talie mijlocie. trunchiul larg.Tipul morfo-productiv pentru grăsime (fig. cu însuşiri între tipul pentru carne şi cel pentru grăsime. Fig. Capul este de mărime mijlocie. Crupa este teşită şi bine îmbrăcată în musculatură. Tipul morfo-productiv mixt (fig. în favoarea cărnii. gâtul scurt.Subtipul morfo-productiv pentru “carne-grăsime” prezintă trunchiul asemănător cu cel al raselor pentru carne (ceva mai scurt şi mai larg.35:1. 33 . uşor concave la scroafele multipare în stadiu avansat de gestaţie. Perimetrul toracic este mai mare decât lungimea trunchiului. iar valoarea indicelui productiv este de 90-95%. largi şi talia mijlocie.26) se recunoaşte după forma brevimorfă. În funcţie de producţia preponderentă. Fig. Materialul biologic aparţinător tipului morfo-productiv mixt prezintă perimetrul toracic şi lungimea trunchiului de valori apropiate.Pop. adânc şi scurt. linia superioară şi cea inferioară sunt drepte şi paralele între ele. Caracterizat printr-o producţie intermediară între tipul pentru carne şi cel pentru grăsime. robust-afânată. 1985) O rasă reprezentativă a tipului morfo-productiv pentru grăsine este Mangaliţa. constituţia este robustă. iar indicele tipului productiv este în jurul valorii de 100%. 27 Tipul morfo-productiv mixt (după N. având regiunile corporale scurte. în general.26 Tipul morfo-productiv pentru grăsime (după N. de tip fiziologic digestiv. dar nu atât de adânc ca cel al raselor pentru grăsime). Conformaţia corporală este armonioasă. în cadrul tipului morfo-productiv mixt se disting: subtipul morfo-productiv mixt pentru “carne-grăsime” şi subtipul morfo-productiv pentru “grăsime-carne”.15/1.Pop. 1985) . Farkas şi T. convexă (“spinare de crap”). . raportul de carne/grăsime este de aproximativ 1. Deşi prezintă un schelet osos fin. cu linia spinării. cu constituţie robustă.

atât faţă de condiţiile de întreţinere. la suine.15/1. deoarece carcasele obţinute după sacrificare au un aspect comercial deosebit. Substanţa determinantă a culorii pielii şi a părului este pigmentul din grupa melaninelor .1. dar în acelaşi timp. Astfel.3. în favoarea grăsimii. cunoaşterea culorilor ajută la recunoaşterea raselor. la suinele domestice variabilitatea culorilor este mult mai mare. 1. Dintre modificările care s-au produs în urma domesticirii interesează atât intensitatea pigmenţilor. cât şi repartiţia acestora pe diferite regiuni corporale. Chester-White. La suine este de preferat culoarea albă.factori de mediu. În păr. acestea reprezintă un caracter de exterior de care se ţine seama la identificarea indivizilor şi în aprecierea calităţii carcaselor. eventual cu urme de pigmentaţie pe cap şi crupă. Landrace.35–1. CULORILE ŞI PĂRUL Din punct de vedere practic. dermatite. Yorkshire. intensitatea pigmentaţiei fiind corelată pozitiv cu acestea. Culorile simple . Metişii de primă generaţie din rasele homozigote pentru culorile albă şi pigmentate au culoare albă. iar gradul de variabilitate al acestuia este determinat atât de natura chimică a substanţei cromogene cât şi de alcalinitatea sângelui. negru. 1. roşu) şi compuse (rezultate din combinaţiile diferite ale culorilor simple). Este întâlnită la rasele: Marele alb. raportul carne grăsime este de 1. care adesea produc insolaţii. atât în păr cât şi în piele. pigmentul se află în celulele stratului generator sub formă de enclave citoplasmatice.Caracterizat printr-o producţie intermediară între tipul pentru grăsime şi cel pentru carne. varietăţilor şi metişilor. pe toată suprafaţa corpului. etc. în vederea valorificării lor. .Culoarea neagră se caracterizează prin cea mai intensă pigmentaţie. pigmentul se găseşte în stratul cortical şi medular. iar în zonele intens colorate poate fi identificat în toate straturile epidermului. lipsa pigmentului conduce la o sensibilitate mare a organismului. Comparativ cu formele sălbatice.pigment care se întâlneşte sub formă de granule sau mai rar în stare difuză. cât şi faţă de acţiunea razelor solare . la suinele domestice se întâlnesc două grupe mari de culori: simple (alb. la producerea de bacon se utilizează în exclusivitate rase de culoare albă sau metişii acestora. În linii generale.Culoarea albă se caracterizează prin lipsa pigmentului. atât din păr cât şi din piele. La nivelul pielii. 34 . Totuşi. etc.3.

mucoasele aparente în negru. . Mangaliţa roşie.Culoarea bălţată alb cu negru este o culoare compusă. varietate şi individ. Chiar dacă această culoare nu afectează calitatea cărnii. În urma încrucişărilor cu rasele de culoare albă sau neagră. etc. ea prezintă nuanţe ca: roşu-gălbui. pentru faptul că se menţie după depilare şi răzuire la majoritatea raselor. “şa” sau “năframă”. constituie caracter de rasă sau varietate la: Duroc. deoarece pielea este pigmentată în cenuşiu. .Culoarea blondă reprezintă o varietate a culorii albe. pe lungimea sa.2. Bazna. Berkshire. Pielea suinelor de culoare roşie este uşor maronie şi dă şoricului de pe carcase un aspect pigmentat (şoric pigmentat). etc.3. Culoarea bălţată alb cu negru este întâlnită şi azonal (bălţăturile albe pe un fond negru sau cele negre pe un fond alb şi cu o repartiţie aleatorie pe toată suprafaţa corpului).Culoarea bălţată alb cu roşu se întâlneşte mai rar şi este un caracter de rasă la rasele: Hanovra. Mangaliţa. Astfel. Exemplu sunt rasele Pietrain. la unele exemplare din rasa Pietrain părul prezintă nuanţă roşiegălbuie pe un fond bălţat alb cu negru. metişii de primă generaţie au culoare albă sau neagră . iar părul are culoarea albmurdară. a membrelor anterioare şi o parte din regiunea coastelor. Porcul de Strei. În cazul acestei culori. lucru care face ca aceste rase să poată fi crescute cu precădere în zonele călduroase. Culorile compuse În funcţie de modul în care culorile simple se combină şi se distribuie pe corpul animalelor. Tamworth. firul de păr prezintă două nuanţe: una mai închisă la bază şi alta mai deschisă la vârf. dar. Pigmentaţia neagră imprimă o rezistenţă mai mare organismului la acţiunea nocivă a razelor solare. roşu-cărămiziu. numită “brâu”. Poland-China şi metişii obţinuţi prin încrucişarea raselor pigmentate. etc. 35 . Sattelschwein. Este caracteristică varietăţii blonde a rasei Mangaliţa. Hereford şi chiar Duroc. În funcţie de rasă.. Wessex. atât zonală cât şi azonală. cuprinde regiunile greabănului. pe fondul culorii negre a corpului se întâlneşte o zonă albă.Ea este întâlnită la rasele Cornwall. roşu-închis.Culoarea roşie (roşcată). Porcul Negru Pigmentat de Dobrogea. carcasele prezintă un interes mai redus datorită aspectului lor comercial. deşi se întâlneşte mai rar la suine.acestea din urmă manifestându-se dominant faţă de culoarea compusă. La rasele Hampshire. culorile compuse se clasifică în culori zonale şi azonale. Această zonă cu lăţime variabilă (2-25 cm). . etc. . Culoarea roşcată apare uneori în mod sporadic la metişi sau la rasele insuficient consolidate din punct de vedere al culorii. 1.

firul de păr este mai gros la bază (170-200 de microni). Se întâlnesc la purceii de rasă Mangaliţa. 28 Fir de păr despicat în spicule (după V. Yorkshire. ondulat sau creţ. cu o extindere mai redusă decât la rasa Pietrain. 1. 36 . .Zebrăturile (dungile) reprezintă particularităţi de culoare cu caracter temporar la purceii din rasele primitive. pe un fond roşu de diferite nuanţe se întâlnesc pete negre dispersate. 1969) În secţiune transversală.Culoarea bălţată roşu cu negru se evidenţiază la metişii de primă generaţie dintre rasele Pietrain şi Duroc. iar cel creţ la rasele pentru grăsime. el are formă mai mult sau mai puţin ovală. cel mai bine reprezentat este cel medular. Părul neted (lins) se întâlneşte la rasele perfecţionate Landrace. . Este caracteristică rasei Mirgorod.4. Duroc. în primele săptămâni de viaţă. Particularităţi de culoare La suine. Fig. cu o frecvenţă mai mare la rasa Berkshire şi Bazna. Totodată.Culoarea bălţată alb.Fruntea albă sau botul alb se întâlnesc la metişii rezultaţi din rasele bălţate zonal şi azonal (ex.3. La suine. iar la suine aspectul său poate fi: neted. (Mangaliţa şi metişii acestora).3.3. roşu şi negru (culoare trinară) poate apărea la metişii de primă sau a doua generaţie dintre rasele pigmentate.. Gligor. . Chester-White. 1. iar dintre cele trei straturi (cuticular. Părul Părul reprezintă îmbrăcămintea externă a corpului. Hampshire x Pietrain). cortical şi medular). cel ondulat la rasele Bazna. particularităţile de culoare apar sub formă de acroalbinisme (zone de culoare albă care cuprind extremităţile). etc. apoi se subţiază spre vârf (100-120 de microni) şi se despică în 6-8 spicule.

dar pot fi clasificate în funcţie de: . RECUNOAŞTEREA UNOR RASE DE SUINE În număr de aproximativ 200. De regulă. culoare.modul în care sunt utilizate în schemele de încrucişare (materne şi paterne). Pe restul corpului lungimea sa scade la 5-8 cm. Numărul de foliculi/cm2 variază de la 12 (la rasa Landrace) la circa 40 (la rasa Stocli). etc).provenienţă (indigene şi importate). măsurătorii şi notaţii directe pe materialul biologic suin de diferite categorii din biobaza disciplinei. perfecţionate). 1969) Lungimea firului de păr este mai evidentă pe şira spinării (8-12 cm). rasele de suine nu prezintă toate aceiaşi importanţă economică. recunoaşterea raselor de suine se face prin analiza şi aprecierea unor caracteristici de exterior (tabelul 6) – elemente esenţiale în procesul de selecţie şi ameliorare a speciei. amelioratoare. . care este mai des. bacon. . mixte). unde formează spre cap aşa numita “coamă”.Fig.tipul morfo-productiv (carne. Acest ultim tip de păr năpârleşte odată cu instalarea timpului călduros sau cu îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi alimentaţie. Gligor. mai scurt şi mai fin. grăsime. Temă: După prezentarea teoretică (pe planşe şi mulaje) legată de examenul sintetic al exteriorului la suine studenţii vor face observaţii. La rasele primitive de suine. . 29 Secţiune prin firul de păr de porc (după V. .4.gradul de ameliorare (primitive.caracterele morfologice (talie. pe lângă părul de acoperire se întâlneşte şi cel de încălzire (“puful”). Tabelul 6 Însuşiri fenotipice generale de recunoaştere a unor rase şi populaţii de suine Denumirea Însuşiri 37 . 1.

Tipul productiv: mixt spre grăsime. Culoarea: gri-roşcată. purtate înainte. Culoarea: albă. spre carne. pigmentată. Profilul capului: drept. Mangaliţa (rasă indigenă) Bazna (rasă indigenă) Formată în: zona oraşului Mediaş. Formată în: Depresiunea Haţeg. Formată la: Staţiunea de Cercetări Zootehnice Ruşeţu. Forma urechilor: mici şi drepte. Profilul capului: drept. purate înainte sau uşor aplecate. Formată în: zona Banatului – România Culoarea: albă. Profilul capului: drept. Forma urechilor: mari. Tipul productiv: carne. Culoarea: neagră. pigmentată. Părul şi pielea: creţ. pigmentată. Tipul productiv: mixt. Culoarea: blondă. Părul şi pielea: neted. Porcul de Strei (populaţie indigenă) Alb de Banat (populaţie indigenă) Alb de Ruşeţu (populaţie indigenă) 38 . pigmentată. Forma urechilor: mici. purtate orizontal sau aplecate. lupie. jud. Părul şi pielea: neted. Profilul capului: uşor concav. neagră. Sibiu – România. roşie. jud. Profilul capului: concav. Tipul productiv: mixt. Forma urechilor: mici şi drepte. pigmentată. Profilul capului: drept. Tipul productiv: grăsime. lungi şi aplecate. Culoarea: neagră cu brâu alb. Forma urechilor: mijlocii. Părul şi pielea: neted. Stocli (rasă indigenă) Formată în: Peninsula Balcanică. alb-cenuşiu. Părul şi pielea: neted. mijlocii şi aplecate. pigmentată. România.Formată în: Peninsula Balcanică. România. Tipul productiv: mixt. Părul şi pielea: uşor ondulat. Vrancea – România. judeţul Hunedoara – România. Forma urechilor: mari.

neagră. roză. Părul şi pielea: neted. Tipul productiv: mixt. Forma urechilor: mari şi aplecate în jos şi înainte. Părul şi pielea: neted. Culoarea: bălţată cu negru. Landrace (rasaă importată) Pietrain (rasă importată) Formată în: Belgia. uşor aplecate spre înainte şi purtate în forma literei “V”. Părul şi pielea: neted.carne. Profilul capului: uşor concav. Cornwall (Marele Negru) (rasă importată) Formată în: Danemarca. purtate înainte. Negru Pigmentat de Dobrogea (populaţie indigenă) Formată în: Anglia. Culoarea: neagră. Tipul productiv: carne. Profilul capului: drept.Formată în: Zona Dobrogea . Tipul productiv: mixt spre carne. Tipul productiv: carne. Părul şi pielea: neted. Profilul capului: drept. pigmentată. Forma urechilor: orizontale. purtate înainte. Culoarea: neagră. Berkshire (rasă importată) Formată în: Anglia. 39 . roză. roză.România. Părul şi pielea: neted. Tipul productiv: mixt . Forma urechilor: mici. Părul şi pielea: neted: neagră. drepte. Marele alb (Large-White sau York mare) (rasă importată) Formată în: Anglia. Tipul productiv: carne (bacon). Profilul capului: concav. Forma urechilor: mijlocii. Forma urechilor: mari şi aplecate. Culoarea: albă. Profilul capului: drept. Forma urechilor: mari şi blegi. Culoarea: neagră cu extremităţi albe. Culoarea: albă. Profilul capului: drept.

cu vârfurile aplecate. acest timp poate fi stabilit. roză. Forma urechilor: mici. fie pe baza gradului de uzură a dentiţiei (paralel cu vârsta. dinţii animalelor suferă modificări ale tablei dentare). Culoarea: neagră cu brâu alb. pigmentată. 40 . purtate vertical şi înainte. Hampshire (rasă importată) 1. iar perioada de creştere şi îngrăşare este foarte scurtă (240-250 de zile). excepţie făcând doar materialul biologic destinat reproducţiei. Tipul productiv: carne. Forma urechilor: mici. Cum longevitatea fiziologică la suine este de 12-15 ani. Utilizarea evidenţelor zootehnice reprezintă metoda cea mai precisă de determinare a vârstei. fie pe baza datelor înscrise în evidenţele zootehnice. fie pe baza aprecierii dezvoltării corporale. Părul şi pielea: ondulat. Forma urechilor: mici şi aplecate. lungimii caninilor (colţilor) inferiori. roză.5. Părul şi pielea: neted. Chester White (rasă importată) Formată în: Anglia. La suine. determinarea vârstei acestora are o importanţă limitată. Părul şi pielea: neted.Duroc (rasă importată) Formată în : S.A. Culoarea: albă. Tipul productiv: carne. Formată în: Anglia. Profilul capului: drept.. DETERMINAREA VÂRSTEI LA SUINE Vârsta se defineşte ca fiind timpul scurs de la naşterea până la momentul examinării animalului.U. Culoarea: cărămizie. Tipul productiv: carne. Profilul capului: uşor concav. Profilul capului: drept.

linia spinării dreaptă (excepţie fac rasele Duroc. 1985) 41 . Farkas şi T. Pop. până la livrare. în timp ce lăturaşii sunt depărtaţi de mijlocaşi printr-un spaţiu intermediar.30 Dinţii la suine (după N.Incisivii sunt reprezentaţi de cleşti. evidenţa fiecărui individ se ţine pe bază de număr matricol. Pentru restul efectivului. Cu mici diferenţe numerice şi asemenea altor mamifere omnivore. testiculele sunt bine ataşate. premolarii şi molarii). animalele preferând frecvent poziţia de decubit. mersul vioi. încreţit şi aspru. testiculele sunt slab prinse. pielea suplă şi întinsă. caninii. Animalele tinere (până la vârsta de 2 ani). privirea expresivă. la suine se întâlnesc aceleaşi categorii de dinţi (incisivii. Chester-White şi Hampshire). Animalele în vârstă au corpul greoi. O particularitate o constituie faptul că mijlocaşii şi cleştii sunt foarte apropiaţi între ei. Stabilirea vârstei la suine pe baza aprecierii dezvoltării corporale ia în considerare aspectul general al individului. În cazul vierilor. abdomenul lăsat (îndeosebi la scroafele multipare). umerii prezintă zone ale pielii îngroşate cu rugozităţi şi escavaţii. mijlocaşi şi lăturaşi (fig. aceasta se ţine pe loturi de indivizi. au corpul zvelt. scrotumul este gros. Un criteriu destul de exact în determinarea vârstei la suine îl constituie forma şi gradul de uzură al dentiţiei. în ordinea în care se formează loturile la maternitate sau în ordinea în care. Odată cu înaintarea în vârstă temperamentul suinelor devine limfatic. Fig. linia spinării ” înşeuată”. . cu aceste loturi se face popularea compartimentelor de creşă şi îngrăşătorie. scrotumul este neted şi uşor încreţit.Astfel. pielea formează cute pe faţă şi pe părţile laterale ale trunchiului. La masculi.30). În fermele de creştere şi îngrăşare evidenţa vârstei se ţine numai la materialul biologic reproducător. în orice moment se poate stabili vârsta cu maximă precizie. în fermele de selecţie unde. atârnate.

cei superiori.31).Totodată. după următoarea formulă dentară: I = 6/6. motiv pentru care. iar după 10 zile. PM = 6/6. Dentiţia de lapte La naştere purceii prezintă numai lăturaşii şi caninii (fig. Caninii fiind prea dezvoltaţi şi ascuţiţi pot produce răni la Fig. La vârsta de 30 de zile apar cleştii inferiori. iar la 90-100 de zile. La 60-70 de zile apar mijlocaşii inferiori. Pop. iar cei inferiori sunt mai dezvoltaţi şi îndreptaţi spre înapoi. 1985) mameloanele scroafelor. iar cei de pe arcada superioară sunt perpendiculari pe aceştia. (28 de dinţi). cei superiori.31 Incisivii şi caninii la suine (după N. la vârsta de 3-3 ½ luni purceii au gura încheiată cu dentiţia de lapte. Cum premolarii de lapte apar încă din prima lună de viaţă.Caninii (colţii) sunt în număr de 4 (câte doi pe fiecare arcadă dentară). Ca şi în cazul altor specii de mamifere cu interes de fermă şi la suine se deosebeşte: dentiţia de lapte şi dentiţia permanentă. C = 2/2.Premolarii sunt asemănători cu cei întâlniţi la mamiferele carnivore (prezintă creste dentare ascuţite). imediat după naşterea purceilor se recomandă retezarea lor cu ajutorul unui cleşte special sau chiar a unei unghiere mai mari. M = 0/0 42 . . . iar molarii sunt asemănători cu cei ai mamiferelor ierbivore. Incisivii de pe arcada inferioară prezintă mişună – lucru care uşurează adunarea boabelor de jos şi prehensiunea oricărui furaj. incisivii de pe arcada inferioară sunt mult mai alungiţi spre înainte. Farkas şi T.

La vârsta de 12 luni se schimbă cleştii. la vieri. iar în jurul vârstei de 9 luni apare cel de-al II-lea molar permanent. iar schimbarea dinţilor de lapte are loc între 8-20 luni. iar la 2 ½-3 ani se nivelează mijlocaşii inferiori. La scroafele de 5-6 ani. Caninii şi lăturaşii se schimbă între 8 şi 10 luni. M = 6/6 După doi ani. cele menţionate sunt rezumate în tabelul 7. Dat fiind faptul că suinele adulte se contenţionează relativ greu. Astfel. La aceiaşi vârstă. după următoarea formulă dentară: I = 6/6. urmând ca la 4-5 ani şi cei inferiori să le depăşească. La 17-18 luni se schimbă mijlocaşii de lapte şi apare cel de-al III-lea molar permanent. PM = 8/8. după dentiţie Specificări MAXILARUL SUPERIOR Lăturaşi Canini Cleşti Mijlocaşi MAXILARUL INFERIOR Lăturaşi Canini Cleşti La naştere Apariţie Schimbare Prezenţi Prezenţi - 40 zile 90-100 zile 8-10 luni 8-10 luni 12 luni 17 luni Prezenţi Prezenţi - 8-10 luni 8-10 luni 43 . determinarea vârstei pe baza dentiţiei nu are o aplicabilitate practică extinsă în condiţii de producţie . La materialul biologic pentru reproducţie (vieri şi scroafe adulte) determinarea vârstei se poate face cu o oarecare precizie după lungimea caninilor (colţilor) inferiori.stabilirea acesteia făcându-se în general pe bază de evidenţe zootehnice. caninii superiori depăşesc marginile buzelor. aceştia au: la doi ani 4-5 cm. iar la 13 luni se schimbă premolarii de lapte. C = 2/2. Astfel. la 5-6 ani 15-18 cm. determinarea vârstei pe baza dentiţiei este anevoioasă şi inexactă. Tabelul 7 Stabilirea vârstei la suine. aproximativ la doi ani se nivelează cleştii inferiori. la 3-4 ani 8-12 cm. lungimea colţilor este de 2-3 cm. astfel că la vârsta de 20 de luni suinele au gura încheiată cu dentiţia permanentă (44 de dinţi). pe baza dentiţiei. Pentru a înţelege mai uşor modul de stabilire a vârstei la suine.Dentiţia permanentă Ultimul premolar şi primii molari permanenţi apar la vârsta de 4-6 luni.

preducire şi crotaliere. Cifrele sunt confecţionate din ace fixate pe plăcuţe metalice–dispozitive. care la rândul lor pot fi aşezate în locaşurile de pe cleştele de tatuat (fig. .Individualizarea prin tatuaj este recomandabilă şi chiar obligatorie numai pentru materialul biologic din rasele albe şi numai pentru produşii care vor fi crescuţi şi testaţi după performanţele proprii. Ea constă în acordarea unui număr matricol fiecărui animal în parte. 44 .Mijlocaşi Premolar 1 Premolar 2 Premolar 3 Premolar 4 ----------------------------------Molar 1 Molar 2 Molar 3 ---------------- 30 zile 60-70 zile În prima lună 4-6 luni ------------------4-6 luni 9 luni 17-18 luni 12 luni 17 luni 15 luni ----------------------Nu se Schimbă 1. Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească individualizarea suinelor sunt: să poată fi aplicată la o vârstă cât mai timpurie a indivizilor (imediat după naştere). INDIVIDUALIZAREA SUINELOR Individualizarea (marcarea) constituie o operaţiune obligatorie în lucrările de selecţie şi ameliorare a suinelor. la nivelul urechilor se aplică un strat subţire din tuşul sau pasta de negru de fum.6. Ca tehnică de lucru. înscrierea acestuia pe corp şi în evidenţele zootehnice cu scopul recunoaşterii sale în orice împrejurări. să fie simplă şi puţin costisitoare. să permită efectuarea anumitor corecturi fără schimbarea sistemului folosit. să nu poată fi falsificată. Ca tehnică de lucru. înlesnirii recoltării şi ordonării datelor privind performanţele individuale precum şi prelucrării automate a acestora. Individualizarea permanentă se realizează prin: tatuaj. La suine.32). glicerină şi alcool. operaţiunea debutează cu alegerea cifrelor care vor forma numărul matricol stabilit dinainte pentru fiecare animal în parte. tuş sau o pastă preparată din negru de fum. să fie durabilă şi nedegradabilă. individualizarea poate fi: permanentă şi temporară (provizorie). În acest scop se utilizează: trusa de tatuaj. să se preteze la prelucrarea automată a datelor. să poată fi uşor de citit.

032 – 053 Fig.34 Exemplu de individualizare prin preducire (după N.32 Trusa pentru individualizare prin tatuaj Apoi. 33 Cheia de individualizare prin preducire şi reprezintă ordinea în care au fost acordate numerele matricole. A II-a grupă de cifre redă numărul aplicat pe urechea stângă D S Fig. În asemenea caz numărul matricol se formează obligatoriu din două grupe de câte trei cifre.Individualizarea prin preducire presupune aplicarea numărului matricol prin crestături şi perforări la nivelul urechilor. după cheia prezentată în figura 33. locul de tatuare se fricţionează pentru a asigura pătrunderea colorantului în grosimea pielii. Acest număr este cuprins între 001–199 (maxim 199 de serii. Acest număr este cuprins între 001 şi 100. după ordinea fătărilor. Prima grupă de cifre redă numărul aplicat pe urechea dreaptă şi reprezintă seria sau grupa de purcei în succesiunea în care s-a format de la începutul fiecărui an calendaristic. Exemplu: preducirea din figura 34 reprezintă numărul matricol 032–053. după care se reia de la 001). apar situaţii în care numărul matricol aplicat iniţial prin preducire trebuie modificat (corectat). prin apăsare se imprimă numărul matricol dorit în aşa fel încât citirea să se facă de la baza urechii spre vârful acesteia (la urechea stângă) şi de la vârf spre bază (la urechea dreaptă) (fig. După completarea primei grupe de 100 de purcei se trece la grupa cu numărul matricol 002–001. Pop. respectiv al 3253lea purcel obţinut de la începutul anului.d.32). 45 . iar semnificaţia este acordată celui de-al 53-lea purcel născut în grupa a 32-a. în interiorul unei grupe (serii) de 100 de purcei. . Farkas şi T. După perforarea stratului cutanat.Fig.m. 1985) Adesea. s.

cu 8). Nu se vor face mai mult de 4 perforări (vor modifica numărul matricol iniţial. A III-a situaţie în care se face corectarea numărului matricol este aceea în care animalul nou sosit are deja numărul matricol corectat (o perforare în urechea stângă). Fig. Notă. 1985) Această perforare va corecta încă cu 2 (în total 4). Farkas şi T. cu prilejul înţărcării este recomandabilă o verificare a numerelor matricole atribuite. Tabelul 8 Acordarea numărului de reproducător (după N. Farkas şi T. 36 Acordarea numărului matricol corectat (după N. Fig. în urechea stângă pentru a nu se ajunge la un număr de ordine format din patru cifre.în anii calendaristici a căror ultimă cifră se termină în 0 sau 5 nu se face nici o perforare–numărul matricol rămânând cel acordat la naşterea animalului. dar la animalul sosit ulterior. iar în caz de suprapuneri acestea se vor corecta prin perforarea urechii stângi. O perforare a urechii stângi corectează cu 2 prima cifră a numărului de ordine din cadrul grupei (fig. 35 Mod de corectare a numerelor matricole (după N. Farkas şi T. 1985) 46 . Pop. În cazul materialului biologic reţinut pentru reproducţie în fermele de selecţie şi testare a suinelor se acordă număr de reproducător prin perforarea urechii drepte (tabelul 8). O a II-a situaţie în care este necesară corectarea numărului matricol o constituie sosirea în fermă (prin achiziţionare sau transfer) a unui animal al cărui număr matricol are corespondent la unul din animalele existente. astfel: . Operaţiunea de perforare se face în funcţie de anul calendaristic în care s-a născut animalul respectiv. numărul matricol iniţial (fig. 1985) În acest caz se va proceda la efectuarea unei a doua perforări (tot în urechea stângă). iar în fermă există un alt animal care are acelaşi număr matricol. cu aceiaşi corectură. Pop. Acest lucru ar putea face improprie prelucrarea automată a datelor. În asemenea caz corectarea se face în acelaşi mod.35).Astfel. 36). Pop.

În acest caz numărul de reproducător rezultă din majorarea cu 4 a primei cifre de la numărul de serie.2007) 032 – 053 432 – 053 332 – 053 3. îndeosebi la rasele de suine pigmentate (la care nu se poate imprima numărul matricol prin tatuaj). Acest tip de individualizare reprezintă o modalitate suplimentară şi consecutivă preducirii fiind recomandată. 7 (2002. 9 (2004. În acest caz numărul de reproducător rezultă din majorarea cu 6 (2+4) a primei cifre de la numărul de serie. 6 (2001. . în urechea dreaptă se fac două perforări . 5 (2000. 2009) 032 – 053 832 – 053 . 8 (2003.ambele în jumătatea superioară a urechii.în anii calendaristici a căror ultimă cifră este 2 sau 7 se face o perforare în jumătatea superioară a urechii drepte.în anii calendaristici a căror cifră este 4 sau 9 . . În asemenea caz numărul de reproducător rezultă din majorarea cu 8 (4+4) a primei cifre de la numărul de serie.2008) 132 – 053 732 – 053 4. de purcel Nr. În practică sunt recomandabile crotalii de tip “buton”.în anii calendaristici a căror ultimă cifră este 3 sau 8 se fac două perforări: una în jumătatea inferioară şi una în jumătatea superioară a urechii drepte. .37-a). de reproducător 0.Terminaţia anilor Nr. confecţionate din aluminiu sau material plastic “Neoflex”(fig.2005) 032 – 053 032 – 053 1. Aplicarea crotaliilor se face pe pavilioanele urechilor.în anii calendaristici a căror ultimă cifră este 1 sau 6 se face o perforare în jumătatea inferioară a urechii drepte. Individualizarea prin crotaliere se efectuează la tineretul acceptat la reproducţie în urma testării după performanţele proprii. 47 . În această situaţie numărul de reproducător rezultă din majorarea cu 2 a primei cifre de la numărul de serie.2006) 132 – 053 2.

în vederea identificării precise şi rapide a scroafelor care repetă ciclul de călduri (fig. Individualizarea prin tunderea părului poate fi întâlnită frecvent la achiziţionarea de animale de la producătorii particulari. 38). Asemenea crotalie se aplică pe urechea stângă. în vederea abatorizării. crotalie simplă. pe o anumită regiune corporală. Individualizarea temporară (provizorie) se poate face prin: crotaliere. cărămiziu). Farkas şi T.37 Individualizare prin crotaliere (după N. Pe faţa externă a acesteia se va imprima numărul de reproducător. a b Fig. La intrarea animalului la reproducţie. Metoda individualizării prin folosirea substanţelor colorante (vopsele) se aplică frecvent în sectorul de montă-gestaţie. studenţii 48 . Fig. pe urechea dreaptă se aplică o crotalie simplă. b. etc. sprayuri. iar pe faţa internă. Folosirea “creioanelor” de azotat de argint ajută la executarea anumitor semne. 37 – b). 1985) a. astfel încât să fie uşor vizibilă timp de câteva zile şi chiar una sau două săptămâni. Temă: După prezentarea teoretică (pe planşe şi mulaje) legată de recunoaşterea unor rase de suine. determinarea vârstei şi tehnicile de individualizare a suinelor. folosirea de substanţe colorante. numărul matricol iniţial (fig. Folosirea substanţelor colorante se face prin aplicarea acestora pe una din regiunile corporale. crotalie tip “buton”.Pop. tunderea părului. Acest mod de individualizare este recomandabil la suinele cu părul şi pigmentaţia pielii de culoare închisă (negru.Pe crotalie se ştanţează numărul matricol complet rezultat din citirea preducirii (crestăturilor şi perforărilor de pe ambele urechi). 38 Individualizare temporară cu substanţe colorante Tunderea părului se face în aşa fel încât zona tunsă să reprezinte un anumit semn. litere sau cifre pe corpul animalelor. folosirea “creioanelor” de azotat de argint.

relativ diferit în funcţie de specificul fermei. starea sanitar-veterinară. Aceste evidenţe trebuie operate la zi sau la intervale de timp cât mai scurte. Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra activităţilor din domeniul creşterii suinelor este obligatoriu ca fiecare fermă. ca: 49 . etc. în cantităţi cât mai mari. fie în registre. EVIDENŢE ZOOTEHNICE UTILIZATE ÎN CREŞTEREA SUINELOR Managementul ştiinţific al fluxurilor tehnologice de producţie. secundare şi subproduse. În fermele de creştere şi îngrăşare.1. se poate certifica atât eficienţa economică. pe o formularistică tipizată în care se înscriu sistematic datele privind provenienţa animalelor. borderouri. producţiile obţinute. notaţii şi aplicaţii practice pe materialul biologic suin de diferite categorii din biobaza disciplinei. de selecţie şi ameliorare a suinelor. productivitatea. aprecierea efectivului matcă. montele. 2. evidenţa sporului de creştere. fişe. fătările. precum şi aprecierea rentabilităţii muncii nu se poate face decât pe baza unor evidenţe zootehnice complete. evidenţa zilelor furajere. carnete. furajarea. Evidenţele zootehnice se ţin. mişcarea efectivului. să-şi deschidă o bază de date care să cuprindă un set de evidenţe zootehnice specifice – evidenţe pe baza cărora. creşterea tineretului. fie într-o bază de date asigurată de calculator. de calitate superioară şi în condiţii de eficienţă economică. în final. indiferent de tip şi de mărimea efectivului de animale. deoarece numai prin intermediul lor se poate urmări şi cunoaşte permanent situaţia din fermă.vor face observaţii. menite să oglindească în mod fidel atât valoarea economică. cu intrări şi ieşiri zilnice. cât şi cea biologică a animalelor. cât şi valoarea materialului biologic. evidenţa de bază o reprezintă Registrul evoluţiei efectivului de animale care cuprinde: mişcarea animalelor pe categorii şi pe luni calendaristice. Pentru completarea corectă a acestui document este necesară întocmirea unor documente auxiliare. Capitolul 2 EVIDENŢELE ZOOTEHNICE ŞI APRECIEREA SUINELOR PENTRU PRĂSILĂ Creşterea suinelor are drept scop obţinerea de produse principale.

Actul de fătare” (se completează pentru fiecare scroafă. determinate de cumpărări sau vânzări de material biologic. menţionându-se totodată şi numele îngrijitorului. La această categorie nu se urmăreşte sporul realizat.. În Registrul evoluţiei efectivului de animale actul trebuie operat la rubrica “ieşiri”. a zilelor lucrate şi volumul muncii executate). Documentul înregistrează stocul de la începutul lunii (în capete şi masă corporală). . .Decontul de furaje (se întocmeşte lunar şi cuprinde pentru fiecare categorie de animale cantităţile de furaje consumate. în ziua când se fac cântăririle de control în vederea calculării sporului de masă corporală). la nivelul fiecărei ferme de creştere şi îngrăşare trebuie să mai existe: . În Registrul evoluţiei efectivului de animale operarea documentului se face la rubrica “ieşiri”. recepţie. precum şi numărul de purcei fătaţi). . materiale. un lot de “tineret”.Statele de plată (se calculeză şi se completează lunar de către serviciul economic al fermei). a fost instruit pe baza normelor legale privind protecţia muncii şi paza stingerii incendiilor).Fişele individuale de protecţia muncii (se completează în mod obligatoriu ori de câte ori personalul muncitor. cu menţionarea numărului de capete. Nu se cântăreşte efectivul matcă şi purceii sugari. în vederea stabilirii retribuţiei cuvenite.Actul de moarte.Fişa de pontaj (serveşte la ţinerea evidenţei îngrijitorilor. . iar în Registrul de venituri şi cheltuieli la rubrica “venituri”. calificat şi necalificat. 50 . . utilaje. . masa corporală şi de la caz la caz. Pe lângă aceste acte. Rezultatele cântăririlor se înregistrează pe categorii şi loturi. etc. respectiv “intrări”. ieşirile şi stocul la cântărire. În Registrul evoluţiei efectivului de animale se operează la rubrica “ieşiri”. numărul matricol al animalelor respective). numărul de capete şi masa corporală totală. Trecerea de la o categorie la alta se face în urma cântăririlor şi numai în condiţiile în care loturile de animale îndeplinesc baremul de masă corporală necesar unei categorii superioare. Pe baza acestui document se fac decontările financiare ale fermei. categoria “purcei sugari”. Acest document trebuie însoţit de certificatul sanitar-veterinar care va dovedi cauza morţii. Purceii născuţi se înregistrează în Registrul evoluţiei efectivului de animale la rubrica “intrări”.Registrul de venituri şi cheltuieli (reprezintă instrumentul de urmărire a bugetului fermei şi a eficienţei economice). menţionându-se numărul matricol al acesteia. Astfel.). . . decontare (se completează în cazul livrării de material biologic).Bonul de intrare-ieşire (se completeză în toate situaţiile în care apar modificări în inventarul fermei. când ajunge la masa medie de 30 kg se trece în categoria “porci la îngrăşat”. tăierii sau dispariţiei animalului.Actul de mutaţie a animalelor sau “de transfer (se completează în situaţia trecerii unui animal sau lot de animale de la o categorie la alta).Actul de livrare. pe sortimente). intrările.Actul de cântărire (se completează lunar. dispariţie (se completează în funcţie de situaţii. . în ziua în care a avut loc fătarea. tăiere.

51 . În acest registru. suprafaţa “ochiului de muşchi”. randamentul la sacrificare. procentul de fecunditate. într-o fermă de selecţie şi testare care livrează material biologic pentru prăsilă (vieri şi scrofiţe de reproducţie). în această fişă se înregistrează şi numărul de sfârcuri. însuşirile morfologice şi de producţie. fiecărui reproducător i se deschide o fişă genealogică care cuprinde elementele de bază legate de origine. grosimea stratului de slănină pe spinare şi abdomen. Atât la vieri cât şi la scroafe. rezultatele cântăririlor la 91 şi 182 de zile.Registrul genealogic de crescătorie care cuprinde evidenţa nucleului destinat şi folosit pentru reproducţie. . precocitatea descendenţilor. la încheierea fişei se vor menţiona clasele stabile la apreciere.Anual.Fişa de testare (cuprinde numărul matricol. Pentru masculi (vieri) se va înregistra: numărul scroafelor montate. grosimea stratului de slănină pe animalul viu şi destinaţia). numărul mamei şi tatălui. consumul specific şi sporul mediu zilnic al descendenţilor. consumul specific. calitatea cărnii. lărgimea carcasei. bunici.Borderoul de calcul al preţului de cost cuprinde trei părţi: . masa şi lungimea şuncilor. numărul avorturilor înregistrate la scroafele montate de fiecare vier. . vaccinările.sporurile de preţ stabilite pe baza asecendenţei testate şi înscrisă în Registrul genealogic de stat (diferenţe de valoare). străbunici.calculul preţului de bază după: origine. conformaţia şi constituţia corporală. fără corecturi şi ştersături – păstrate într-un seif special de “documente secrete”. la 21 de zile şi la înţărcare. dezvoltarea corporală. .Buletinul de admitere în testare (cuprinde vieruşii şi scrofiţele admise în testare cu număr matricol. capacitatea de alăptare. data naşterii. ascendenţă şi masa corporală separat pe rase). data intrării şi ieşirii din testare. masa medie a purceilor la naştere. . mai sunt necesare: . precocitatea descendenţei exprimată prin sporul mediu zilnic şi consumul specific. Pe lângă evidenţele specifice unei ferme de producţie (creştere şi îngrăşare).valoarea totală a materialului biologic destinat reproducţiei. reacţiile serologice. sporurile realizate până la aceleaşi date. legată de: numărul matricol. etc). . eventualele boli sau accidente suferite pe parcursul vieţii. lungimea carcasei. . media numerică a purceilor fătaţi. Ele trebuie numerotate şi completate cu conştinciozitate. documentele trebuie arhivate şi păstrate în funcţie de termenele stabilite prin lege. aceasta se va înregistra într-un pedigreu sinoptic care cuprinde evidenţa asupra a 3-4 generaţii. raportul carne-grăsime. Pentru femele (scroafe) se vor înregistra: datele referitoare la monte şi fătări. numărul şi masa corporală a purceilor pe sexe. clasa generală şi punctajul de testare. iar la vierii castraţi (destinaţi sacrificării de control) – masa corporală înainte şi după sacrificare. productivitate.Planul de montă şi de rotaţie a grupelor de scroafe la vieri (se întocmeşte pe baza cunoaşterii originii şi a clasei generale). Cât priveşte ascendenţa vierului sau scroafei (părinţi. Evidenţele specifice fermelor de selecţie şi testare au caracter secret. ritmul de dezvoltare. grupa şi boxa. La scrofiţe.

să elibereze certificate de origine şi productivitate odată cu livrarea animalelor sau cel mai târziu în termen de o lună de la efectuarea livrării. .2.să organizeze prelucrarea datelor rezultate din controlul oficial de producţie în măsura în care se consideră necesar. pentru efectuarea lucrărilor de bonitare şi a deciziilor de selecţie. .R.să supună bonitării toţi reproducătorii şi tineretul destinat pentru prăsilă. fiind cunoscută sub numele de bonitare.să efectueze şi să întreţină individualizarea corectă a animalelor pentru a se putea identifica cu uşurinţă şi fără confuzii..Z.R.A.să stabilească evidenţele de fermă. (Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie) prin centrele sale judeţene.să comunice anual până la data de 1 XII baremurile pentru acordarea claselor parţiale după ritmul de dezvoltare şi după calitatea cărnii.să întocmească listele cu disponibilul de animale de reproducţie (din categoriile de tineret testat după performanţe proprii şi adulţi testaţi după descendenţi livrabili pentru reproducţie) şi să le comunice din timp A. .să respecte măsurile sanitar-veterinare de prevenire şi combatere a bolilor specifice.R. 52 . de la nivel teritorial .A. în teritoriu (judeţe) şi să asigure imprimatele necesare sistemului informaţional.A. .R.N.N.să ţină la zi evidenţele specifice de control oficial al producţiei şi să transmită la termenele stabilite buletinele de control necesare prelucrării automate a datelor.Z. APRECIEREA SUINELOR PENTRU PRĂSILĂ Aprecierea materialului biologic suin destinat prăsilei reprezintă cea mai importantă acţiune zootehnică pe linia ameliorării permanente a speciei. .R.să organizeze controlul în toate fermele orientate pe producerea şi comercializarea de material biologic suin pentru prăsilă.N...N. În linii generale. precum şi coeficienţii de corecţie necesari (pentru grosimea medie a stratului de slănină şi procentul de carne în carcasă).N.A. . . Personalul tehnic al A. Personalul tehnic al A.N. precum şi pentru vieruşii neînscrişi.A.Z. cu participarea directă a proprietarului (fermierului) şi a medicului veterinar de sector sau circumscripţie. .să asigure condiţii optime de lucru pentru personalul care efectuează controlul.2.să transmită la termen A.judeţean are următoarele obligaţii: . dar care se cuprind în testarea după descendenţi ca şi pentru scroafele neînscrise dar care se menţin la reproducţie pentru a II-a fătare). . .Z. Proprietarii fermelor (fermierii) care intră sau doresc să intre în acţiunea de control oficial al producţiei în vederea comercializării de material biologic pentru reproducţie.să organizeze permanent o alimentaţie raţională (cantitativ şi calitativ) a întregului efectiv de suine destinat prăsilei.Z.să ţină la zi şi corect toate evidenţele zootehnice. de la nivel Central are următoarele obligaţii: . .să conducă Registrul Genealogic Teritorial (se vor deschide fişe de reproducţie pentru toţi vieruşii şi scroafele primipare. .R.să stabilească evidenţele de la nivelul A.A.lui de la nivel Central situaţiile stabilite sau solicitate. lucrările de bonitare se efectuează de către A.Z. au obligaţia: . buletinele de control şi de testare a suinelor. crescut în rasă curată. .

poate fi prognatism superior sau inferior) şi brahignatismul (anomalie caracterizată prin scurtarea maxilarelor – fie cel superior = “cap de bulldog” = brevignatism superior. masa individuală a purceilor la intrarea în testare şi numărul de purcei la intrarea şi ieşirea 53 . microftalmia şi ciclopia congenitală (absenţa.herniile ombilicale şi ingvino-scrotale prezente şi vizibile la naştere sau până la înţărcare. .hipoplazia testiculară (unul sau ambele testicule reduse ca volum). . Landrace belgian. subdezvoltarea globului ocular sau prezenţa unui singur ochi). . . Hampshire. masa lotului de purcei la 21 de zile. Yorkshire. Anomaliile congenitale care trebuie identificate şi a căror prezenţă atrage eliminarea suinelor de la reproducţie sunt: . micrognatia sau osteofibroza maxilarului (dezvoltarea incompletă a maxilarului constatată la naştere. Bazna şi Mangaliţa) şi anul calendaristic. Chester-White. Pietrain.polidactilia şi monodactilia (prezenţa a 1-2 degete suplimentare sau existenţa a unui singur deget. . în funcţie de cerinţele Uniunii Europene. .R.Criteriile de calificare (de preselecţie) presupun aprecieri şi determinări exigente cu privire la prezenţa anomaliilor congenitale. Edelschwein.aplazia epididimului (prezenţa pungii epididimale în care se reţine urina).să îndrume şi să verifice modul de desfăşurare a lucrărilor de control oficial al producţiei şi de selecţie. Bonitarea suinelor destinate prăsilei foloseşte criterii de calificare şi criterii de clasificare.. .atrezia ani (orificiul anal neperforat).. conducând lucrările de registru. pe rase.A. . .hermafroditismul (prezenţa pe acelaşi individ a unor elemente funcţionale din glandele sexuale ale ambelor sexe). . . transformarea ţesutului osos al regiunii nazale în ţesut fibros). .să popularizeze fermele de suine cu material biologic deosebit. Performanţele minime de lot pentru admiterea la testare după însuşiri proprii se referă la: numărul de purcei la fătare.prognatismul (anomalie dentară caracterizată prin faptul că arcadele incisive cad una înaintea alteia. organele sau organul reţinut suferă profunde modificări până la degenerarea epiteliului seminal).lipsa extremităţilor (absenţa totală sau parţială a membrelor sau cozii).Z. Wessex.N. în cavitatea abdominală sau pe traiectul canalului invaginal. iar dinţii de jos nu iau contact cu cei de sus. cerinţele minime de admitere în controlul oficial şi stabilirea performanţelor minime de lot pentru admiterea la testare după însuşirile proprii.anoftalmia. grupa a II-a: Duroc. indiferent de numărul membrelor la care se constată).să publice periodic liste cu materialul biologic reuşit la testare după descendenţi şi înscris în Registrul Genealogic Republican. Landrace. fie cel inferior = agnatia). Cornwall. prolificitatea şi capacitatea de alăptare în funcţie de grupa de rase (sunt considerate ca fiind grupe de rase: grupa I: Marele alb. . .hidrocefalia (cap voluminos datorită prezenţei de lichid în cutia craniană).agnatia.să acorde numerele de înscriere în Registrul Genealogic Republican pentru suinele de reproducţie. Aceste cerinţe trebuie stabilite anual de către A. .criptorhidia sau monorhidia (anomalie congenitală manifestată prin reţinerea celor două sau numai a unui testicul pe timpul migraţiei testiculare. Cerinţele minime de admitere în controlul oficial se referă la vârsta scrofiţelor.

aspect general care permite orientarea şi stabilirea preţului de livrare a materialului biologic suin destinat reproducţiei. 54 . clasa după ritmul de dezvoltare sau calitatea cărnii şi clasa după conformaţie corporală-constituţie) Clasa după ritmul de dezvoltare sau calitatea cărnii Clasa după conf.Z. ritmul de dezvoltare (se acordă după performanţele proprii privind sporul mediu zilnic).Criteriile de clasificare servesc la încadrarea animalelor în clase valorice parţiale. R Clasa după origine E Clasa după origine I Clasa după origine II Clasa după origine R R R R R E R R E E I R E E I II E E I I R R E E E E E E E I I E E I I II E I I I R E I I I E I I I I I I I I II II I I II II R I I I II E I I II II I I II II II II II II II II R E I II Tabelul 10 Stabilirea clasei generale pe baza a patru clase parţiale clasa după origine (A) clasa după ritmul de dezvoltare (B) clasa după calitatea cărnii (C) şi clasa după conformaţie – constituţie (D) B R E I II C D R E I II R E I II R E I II R E I II A R R R R R R R E E E E E E E E I I E R R R E R E E E E E E I E I I I I R R E E E E E E E E I I I I I I II R E E E E E E I E I I I I I I I R R R E E E E E E E E I I I I I I E R E E E E E E E E I I I I I I I A I E E E E E E E I I I I I I I I I II E E E I E E I I I I I I I I I II R E E E E E E I I I I I I I I I II E E E E I E I I I I I I I I II I II A I E E I I I I I I I I I II I II II II II E I I I I I I I I I II II I II II II R E E I I I I I I I I I II I I II II E E I I I I I I I I I II II I I II II A I I I I I I I I I I II II II II II II II II I I I I I I I II II II II II II II II II R E I I reproducţie se stabileşte pe baza claselor parţiale folosind combinaţiile exemplificate în tabelul 9 şi 10 (fie pe baza a trei clase parţiale.. Clasele parţiale se stabilesc în funcţie de: origine (de clasa generală a părinţilor). calitatea cărnii (se acordă după grosimea stratului de slănină).din testare. Aceste performanţe trebuie stabilite anual de către A. Clasa generală a indivizilor care urmează a fi folosiţi la Tabelul 9 Stabilirea clasei generale pe baza a trei clase parţiale (clasa după origine. conformaţia corporală şi constituţie (se acordă în urma examinării directe a însuşirilor de exterior şi constituţie). iar apoi în clasa valorică generală. fie pe baza a patru clase parţiale).R. în funcţie de cerinţele Uniunii Europene.N. .A.constit .

pentru “calitatea cărnii” punctajul se obţine luând de bază performanţa obţinută de individ la grosimea stratului de slănină (exprimată în mm) şi corectată în funcţie de masa corporală.N. fără a se mai lua în considerare clasele parţiale.pentru “ritmul de dezvoltare“ punctajul se obţine luând de bază performanţa realizată de individ la sporul mediu zilnic exprimat în g. . Deci: 690 puncte obţinute pentru sporul mediu zilnic + 160 de puncte obţinute pentru consumul de furaj pe kg spor = 850 de puncte total la clasa “ritmul de dezvoltare “. Calcularea punctajului pentru consumul de furaje pe kg spor se face scăzând consumul înregistrat (exprimat în kg) din 5. se acordă cel mult clasa elită pentru vieruşi şi clasa I pentru scrofiţe. .pentru “origine” nu se calculează punctaj. acesta se face în mod diferenţiat. E. II).00 şi se înmulţeşte cu 100 (ex: 5.0 – 38. iar rezultatul reprezintă numărul de puncte pentru această clasă (ex: 50. ci se iau în considerare preţurile/cap de animal stabilite în funcţie de clasă (R. fie prin negocieri directe cu fermierul producător. clasa a II-a = clasa I. Scăderea consumului înregistrat din 5.pentru animalele importate.animalele care au clasa generală stabilită anterior termenului prin care clasa generală se poate acorda conform prevederilor prezentului punct. deoarece pentru această însuşire se practică selecţia direcţional regresivă.A. clasa generală se stabileşte prin confruntarea informaţiilor din certificatele care însoţesc materialul biologic la efectuarea importului cu baremurile utilizate în anul respectiv. Performanţa se înmulţeşte cu 1. .Preţul de livrare al materialului biologic suin destinat prăsilei se face. iar asimilările se fac de către A.Z. astfel: clasa elită = record. respectiv sporul mediu zilnic realizat reprezintă numărul de puncte (ex. Animalele înscrise în registrul genealogic al ţării de origine primesc clasa generală r e c o r d.vierii şi scroafele care au reuşit la testarea după descendenţi se includ în categoria “testat (ă)”.4 mm = 11. Astfel. În situaţia în care se urmăreşte şi consumul de furaje/kg spor. Dacă informaţiile lipsesc. se asimilează prin echivalare.40 =1.Totodată. În ceea ce priveşte calculul punctajului. dacă s-ar lua de bază performanţa realizată ca atare ar fi favorizaţi indivizii cu consumuri mari de furaje.00 este necesară. 690 g = 690 puncte). dar aceasta contravine obiectivelor selecţiei. . punctajul total pentru această clasă parţială se măreşte prin însumarea punctelor obţinute la ambele performanţe. . la stabilirea acestei clase se au în vedere: .R. Când unul din părinţi are număr de registru genealogic se poate acorda cel mult clasa elită pentru ambele sexe.6 x 10 = 116 puncte). fie pe baza calculării unui punctaj obţinut de animalul apreciat.0 şi se înmulţeşte cu 10. clasa a III-a şi nebonitate = clasa a II-a (numai pentru femele).60 x 100 =160 puncte). I. Performanţa realizată se scade din 50. astfel: .00 – 3. 55 . în funcţie de performanţele proprii pentru fiecare din criteriile de clasificare şi cunoaşterea clasei parţiale în care acesta a fost încadrat în urma aprecierii. clasa I = elită.

pentru performanţele de testare după descendenţi (pentru fiecare punct realizat la indicele testării. Lucrările se efectuează în fermele de selecţie şi testare în care este organizată testarea după performanţe proprii şi după descendenţi.În cazul în care se cunoaşte şi proporţia de carne în carcasă de la un frate sau de la o soră (sacrificaţi la 182 zile) . Dacă în aprecierea reproducătorilor. pentru următoarele situaţii: . după descendenţi).3.preţ care. Ex: (65% carne în carcasă x 2 = 130 puncte) +116 puncte obţinute pentru grosimea stratului de slănină = 246 puncte . la rândul său este alcătuit din: preţul de bază şi sporurile de preţ. Pe baza acestui punctaj şi a claselor parţiale în care s-au încadrat indivizii apreciaţi se calculează preţul de livrare . prin stabilirea claselor parţiale şi a clasei generale se folosesc anumite limite (baremuri) privind valoarea însuşirilor luate în considerare.pentru “conformaţie corporală–constituţie“ punctajul este reprezentat de numărul de puncte realizate la aprecierea exteriorului şi constituţiei (89 puncte = 89 puncte). TEHNICA SELECŢIEI ŞI TESTĂRII SUINELOR PENTRU PRĂSILĂ PE BAZĂ DE INDICI SINTETICI Aprecierea şi selecţia suinelor destinate prăsilei pe bază de indici sintetici are ca scop determinarea valorii de ameliorare şi stabilirea modului de exploatare a acestora. Tehnica selecţiei şi testării suinelor pentru prăsilă pe bază de indici sintetici cunoaşte: calculul indicilor sintetici de selecţie şi calculul indicilor sintetici de testare.total la clasa “calitatea cărnii”. . a preţului pentru clasa după calitatea cărnii şi a preţului pentru clasa după conformaţie corporală-constituţie.pentru înscrierea proprie în registrul genealogic. . Preţul de bază se formează prin însumarea: preţului pentru clasa după origine. Calculul punctajului pentru proporţia de carne în carcasă se face prin înmulţirea cu 2 a proporţiei de carne realizată de contemporanul sacrificat la 182 de zile şi corectată în funcţie de masa corporală.pentru performanţa de reproducţie a scroafelor (pentru fiecare kilogram realizat la capacitatea de alăptare peste baremurile de admitere a scroafelor în controlul oficial al producţiei). a preţului pentru clasa după ritmul de dezvoltare corporală.punctajul se stabileşte prin însumarea punctelor obţinute la ambele performanţe. în calcularea indicilor sintetici de selecţie se utilizează date exacte care permit o ierarhizare valorică mult mai precisă a materialului biologic suin. . 56 . precum şi în alte ferme cuprinse în controlul oficial al producţiei sau ocazional prin controlul de producţie diversificat.pentru ascendenţii testaţi sau înscrişi în registrul genealogic.00 are aceeaşi explicaţie ca şi în cazul consumului de furaje. . Scăderea grosimii stratului de slănină din 5. 2. Sporurile de preţ se acordă indiferent de rasă.

2.15 0.15 35.30 = 0.… n . .00 8.20 – 0. Alcătuirea indicelui sintetic de selecţie diferă în funcţie de categoria animalului.0020 + 0.75 7.1 0.30 x 0.50 1. de numărul însuşirilor luate în considerare. X3 … Xn = abaterile performanţei idividuale de la media pe rasă sau populaţie la însuşirile 1. 100 respectiv 1.50 7. în care: . care pun în evidenţă ponderea în selecţia reproducătorilor.12 x 0.00 7.3 Adică: Ix = 0. Tabelul 11 Datele necesare calculării indicelui de selecţie Însuşirile luate în considerare Nr. Loosli. grosimea medie a stratului de slănină (G) şi consumul specific (C).00 1. Spre exemplificare se va calcula indicele sintetic de selecţie la o scroafă din rasa Landrace privind numărul şi masa medie a purceilor la naştere. asemenea indici se calculează cu scopul de a oglindi valoarea de ameliorare a unui reproducător suin într-o singură valoare sintetică.2 0.12 Valoarea W 0.… h2n = coeficienţii de heritabilitate aferenţi însuşirilor.20 0.20 x 0. h23.25 x 0.10 + 0.057 + 0. de purcei fătaţi Masa individuală a purceilor la naştere Capacitatea de alăptare Nr.20 Media pe efectiv 8.w1.50 x 0. . X2. Deci: Ix = 500 + 30S – 100G – C 57 .0072 = 0.05 x 0.2 0.2 0. la orice categorie de reproducători. xn h2n wn . consumul specific) a selecţiei.20 x 0. .015 – 0. Acesta ia în considerare sporul mediu zilnic realizat de către descendenţii vierului analizat (S).20 + 2. 3. dar ţinându-se cont de heritabilitatea (h2) şi de valoarea ponderală a lor (w).30 0. .50 x 0.0. capacitatea de alăptare. Iniţialele (+) sau (-) indică direcţia progresivă (sporul mediu zilnic) sau regresivă (grosimea stratului de slănină.Ix = indicele de selecţie al reproducătorului X .… wn = valoarea ponderală relativă a aceloraşi însuşiri.17 x 0.0085 + 0. w3. astfel: Ix = x1 h21 w11 + x2 h22 w2 + x3 h23 w3 .20 32. .1037 Pentru testarea reproducătorilor după descendenţi în cadrul fermelor de selecţie a suinelor unde se urmăresc însuşirile de îngrăşare şi calitatea carcaselor se poate folosi indicele sintetic de selecţie recomandat de H. de purceii la înţărcare Masa individuală a purceilor la înţărcare Performanţe proprii 9. Un model general de calculare a indicelui sintetic de selecţie se poate aplica la un număr mare de însuşiri necorelate între ele. La cele trei însuşiri menţionate se aplică coeficienţii de 30. exprimată în fracţii zecimale şi a căror sumă trebuie să fie 1.17 0.X1. numărul şi masa purceilor la 35 zile (tabelul 11).Aşadar.h21.15 x 0.20 + 0. w2.00 Valoarea h2 0.

sau kg).00. Aşadar. Acesta se calculează ţinând cont de numărul de purcei născuţi (N).coeficienţi de înmulţire la însuşirile urmărite. La vieri.4. oglindeşte însuşirile de prolificitate şi capacitatea de alăptare. Ei sunt proprii scroafelor şi vierilor după descendenţi. sporul mediu zilnic (S). şi procentul de carne din carcasă (P). iar consumul specific şi grosimea stratului de grăsime se calculează prin diferenţa faţă de 5. grosimea medie a stratului de slănină (G). Punctajul parţial şi final se obţine în urma aplicării coeficienţilor între valorile 0. Adică: Ix = 2T + 0. în care: +20. . C = consumul specific (U. G = grosimea medie a stratului de slănină (mm).5 şi 2. 2. 58 . ÎNTOCMIREA UNUI PLAN DE MONTĂ ŞI FĂTĂRI Planul de montă şi fătări se întocmeşte odată pe an şi reprezintă documentul pe baza căruia trebuie să se deruleze întreaga activitate de reproducţie a materialului biologic.1000. Tipul de rasă se apreciază prin sistemul de 100 puncte.5S + C + G + 2P Indicii sintetici de testare sintetizează diferenţele înregistrate între performanţa medie a lotului de descendenţi şi performanţa medie a seriei lunare totale de testare (care cumulează ambele sexe) pentru fiecare din însuşirile urmărite în testul performanţelor proprii. -100. tabelul 12). cu numărul efectiv de produşi la care s-a încheiat testarea din loturile scroafelor respective. în funcţie de valoarea ponderală a însuşirii respective din indicele sintetic. de numărul de purcei înţărcaţi (I) şi masa corporală a acestora la înţărcare (M).Indicele de selecţie la scroafe. S = sporul mediu zilnic (g). P = proporţia de carne din carcasă (%). indicele de testare după descendenţi se calculează înmulţind suma indicilor de testare a scroafelor partenere. la scroafe: Ix = 20S – 1000C – 100G + 100P . indiferent de tipul fermei (ex. indicele sintetic de selecţie se calculează luând în considerare tipul rasei (T). + 100 . Se consideră material biologic suin testat. indivizii care realizează un indice sintetic de testare pozitiv. Adică: 2M Ix = 2N + 2I + ------30 La încheierea testării tineretului suin după performanţe proprii.N. consumul specific (C).

20 I 21 .1 XI 2 – 11 XI 12 – 21 XI 22 XI – 1 XII 2 – 11 XII 12 – 21 XI 22 – 31 XII 1 – 10 I 11-20 I 21 – 31 I 31 I – 9 II 10 – 19 II 20 II – 1 III 2 – 11 III 12 – 21 III 22 – 31 III 1 – 10 IV 11 IV – 20 V 21 – 30 IV 1 – 10 V 5 . din 3 în 3 zile. Astfel.17 X 18 .30 I 31 I . independent de calculele referitoare la mărimea grupei de scroafe şi necesarul de vieri.17 IX 18 . Mărimea unei asemenea grupe de scroafe trebuie calculată în aşa fel încât.21 III 22 .17 IX 18 – 27 IX 28 IX – 7 X 8 – 17 X 18 – 27 X 28 X – 6 XI 59 .5 III 6 .23 VIII 24 VIII – 21 X 31 X – 12 IX 13 – 22 IX 23 IX .9 II 10 .2 X 3 – 12 X 13 – 22 X 23 X .6 XII 7 – 16 XII 17 – 26 XII 27 XII – 5 I 6 – 15 I 15 – 25 I 26 I – 4 II 5 – 14 II 15 I – 24 II 26 II – 6 III 7 – 16 III 17 – 26 III 27 III – 5 IV 6 – 15 IV 16 – 25 IV 26 IV – 5 V 6 – 15 V 16 – 25 V 26 V – 4 VI Data fătării 1 . în fermele de creştere şi îngrăşare (de producţie) se practică metisările trirasiale sau triliniare (de tip Sykes) – scroafe metise F1 rezultate din două rase albe şi vieri rasă curată din rase parentale.15 III 16 . din 6 în 6 zile sau din 10 în 10 zile.11 III 12 .27 IX 28 IX . conform unui grafic contractual dinainte stabilit. numai creşterea în rasă curată.6 XI 7 .19 II 20 II .14 II 15 . purceii obţinuţi să acopere întregul spaţiu construit şi să asigure ritmicitate livrărilor.30 V 31 V – 9 VI 10 – 19 VI 10 – 29 VI 30 VI – 9 VII 10 – 19 VII 20 29 VII 30 VII – 8 VIII 9 – 18 VIII 19 – 28 VIII 29 VIII – 7 IX 8 . urmărindu-se ca vierii să fie superiori cu o clasă scroafelor.10 I 11 . pentru fiecare scroafă din lotul matcă se repartizează un anumit vier de bază şi înlocuitor.7 X 8 .15 IV 16 .Principul care stă la baza întocmirii acestui document rezultă din profilul de producţie al fermei respective.26 XI 27 XI . Astfel.5 IV 6 . În fermele de selecţie şi testare. în fermele de creştere şi îngrăşare planul de montă şi fătări se întocmeşte pe principiul potrivirii perechilor după clasă.24 II 25 II . Aşadar.25 III 26 III .1 III 2 .31 III 1 . Tabelul 12 Plan de montă-fătări-înţărcări-livrări Data montei 8 .17 IX 18 – 27 IX Vârsta înţărcării (35 de zile) Data livrării 14 .10 IV 11 – 20 IV 21 – 30 IV 1 – 10 V 11 – 20 V 21. trebuie considerată şi variaţia sezonieră a procentului de fecunditate.16 XI 17 . iar în cele de selecţieşi testare (pentru prăsilă). planul de montă şi fătări se întocmeşte pe principiul potrivirii individuale a perechilor.25 IV 26 IV . În funcţie de capacitatea sectorului se vor forma grupe de scroafe pentru montă.27 X 28 X . În situaţia creşterii şi exploatării intensive a suinelor trebuie avută în vedere şi asigurarea ritmicităţii populărilor şi depopulărilor în toate sectoarele.5 V 6 – 15 V 16 – 25 V 26 V – 4 VI 5 – 14 VI 15 – 24 VI 25 VI – 4 VII 5 VI – 14 VII 15 – 24 VII 25 VII – 6 VIII 7 – 16 VIII 17 – 26 VIII 27 VIII – 7 IX 8 . Totodată. din zi în zi (“în covor”).

Adică: Mg x Cs Sa = -----------Tf Coeficientul de utilizare a vierilor (în cazul montei naturale) (k) constituie numărul de zile care revin unui vier pentru montă. de durata ciclului sexual la scroafe (Cs) şi de timpul de formare a unei grupe de scroafe montate (Tf). Adică: A+D Tf = -----------Cf Necesarul de scroafe în aşteptarea montei (Sa) – depinde de mărimea grupei de scroafe pentru montă (Mg).x 100 Pn Timpul de formare a unei grupe de scroafe montate (Tf) – are în vedere: durata alăptării purceilor (A). În acelaşi timp. CALCULUL ŞI EVIDENŢA UNOR PARAMETRII DE REPRODUCŢIE SPECIFICI SUINELOR Asigurarea continuităţii şi ritmicităţii producţiei la suine presupune efectuarea unor calcule legate de planificarea şi organizarea reproducţiei. Mărimea unei grupe de scroafe pentru montă (Mg) – are în vedere numărul de scroafe la fătare necesare pentru popularea unui compartiment de maternitate (Sf) şi procentul mediu de natalitate în funcţie de anotimp (Pn).5 – 14 VI 15 – 24 VI 25 VI – 4 VII 5 – 14 VII 15 – 24 VII 25 VII – 3 VIII 4 – 13 VIII 14 – 23 VIII 24 VIII – 2 IX 3 –7 IX 28 IX – 7 X 8 – 17 X 18 – 27 X 28 X – 6 XI 7 – 16 XI 17 – 26 XI 27 XI – 6 XII 7 – 16 XII 17 – 26 XII 27 – 31 XII 7 – 16 XI 17 – 26 XI 27 XI – 7 XII 8 – 17 XII 18 – 27 XII 28 XII – 6 I 17 – 16 I 17 – 26 I 27 I – 2 II 3 II – 5 II 11 – 20 V 21 – 30 V 31 V – 9 VI 10 – 19 VI 20 – 29 VI 30 VI – 9 VII 10 – 19 VII 20 – 29 VII 30 VII – 8 VIII 9 VIII – 13 VIII Având în vedere faptul că în asemenea ferme se practică creşterea în rasă curată. la capacitatea optimă. pentru a evita consangvinizarea este necesară întocmirea unui plan de rotaţie a vierilor şi a scroafelor folosite la reproducţie. 2. aceste calcule au rolul de a asigura acoperirea tuturor spaţiilor de cazare. durata dezinfecţiei unui compartiment de maternitate (D) şi numărul total de compartimente pentru fătare (Cf). Adică: Sf + 10% Mg = -------------. 60 .5.

Gl Pî x Fs Prin utilizarea acestor calcule se pot întocmi şi nomograme din care. reprezintă numărul de fătări care revin unei scroafe timp de un an. Adică: Vm = 2 x Mg x k Coeficientul de folosire a scroafelor la reproducţie (Fs). Adică: Nz k = -----Nm Necesarul de vieri pentru montă (Vm) – se stabileşte în funcţie de mărimea grupei de scroafe montate (Mg). Temă: După prezentarea teoretică a tematicii capitolului 2.Acesta se obţine din raportul dintre numărul de zile dintr-o perioadă definită (săptămână. INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE FOLOSITE ÎN CREŞTEREA SUINELOR 61 . numărul purceilor înţărcaţi care populează un compartiment de creşă (Pî). notaţii şi aplicaţii practice pe materialul biologic suin din biobaza disciplinei.. Adică: 365 Fs = ----Cr Numărul necesar de grupe de scroafe gestante (Gg) . decadă) (Nz) şi numărul de monte efectuate de un vier în perioada respectivă (Nm). coeficientul de folosire a scroafelor de reproducţie (Fs) şi numărul grupelor de scroafe gestante (Gl). de numărul de monte la o scroafă pentru o fecundare (2) şi de coeficientul de utilizare la monta naturală (k). pe bază de antecalcule exprimate grafic se pot identifica indicatorii de reproducţie doriţi. Capitolul 3 1 UTILAJE. Adică: Pl Gg = ------------. studenţii vor face observaţii.se calculează având în vedere: planul de livrare al unităţii exprimat în capete anual (Pl). Acesta rezultă din raportul dintre numărul de zile calendaristice (365) şi durata unui ciclul de reproducţie (Cr).

Utilajele necesare măcinării furajelor oferă posibilitatea mărunţirii diferitelor sortimente de nutreţuri (boabe de cereale). frecarea şi lovirea furajelor. astfel încât hrana finală să fie ingerată şi apoi digerată fără eforturi fiziologice deosebite de către suine. INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE NECESARE PREPARĂRII ŞI ADMINISTRĂRII HRANEI LA SUINE Utilajele. Asemenea utilaje trebuie să asigure: măcinarea unui număr cât mai variat de furaje. omogenizarea şi amestecarea acestora. distribuirea hranei şi adăparea animalelor. În linii generale.0 mm pentru tineretul suin şi 1.1. procesul de măcinare se poate realiza prin: strivirea. 3. facilitează: prepararea şi administrarea hranei.3-1. . mazăre sau chiar pentru spălarea diferitelor sortimente de nutreţuri (cartofi. . o încălzirea produsului de până la 35-400C.8 mm pentru suinele la îngrăşat).Utilajele necesare curăţirii furajelor sunt folosite frecvent: pentru reţinerea şi eliminarea impurităţilor mai mari sau mai mici decât boabele de cereale. instalaţii şi echipamente folosite în fluxul tehnologic specific se recomandă ca o necesitate absolută pentru orice tip de fermă.0-1. obţinerea unei cantităţi cât mai reduse de praf (praful de moară fiind higroscopic poate conduce la autoîncălzirea şi mucegăirea produsului). asemenea utilaje. pentru reţinerea eventualelor corpuri metalice din boabele de cereale. În linii generale. maşini de curăţire cu site. curent de aer şi magneţi. maşini pentru decorticarea boabelor (sunt prevăzute cu tamburi care prezintă suprafeţe abrazive sau tamburi cu orificii. sfeclă furajeră. ovăz. tăierea sau strivirea. instalaţii şi echipamente bine montate şi reglate corespunzător. etc). UTILAJE. Moara cu ciocane universale (fig. măcinarea. realizarea granulaţiei necesare tuturor categoriilor de suine (mărimea particulelor trebuie să fie de 0. În funcţie de principiul de funcţionare. Măcinarea prin lovire constituie principiul de funcţionare al morilor cu ciocane – utilaje folosite pe scară largă la prepararea furajelor concentrate necesare în fermele de suine. asemenea utilaje pot fi clasificate în: maşini de curăţire cu site şi curent de aer. 39) este destinată 62 . rentabilitatea creşterii suinelor trebuie considerată prin prisma utilizării fără risipă şi cu maximă eficienţă a furajelor specifice (furajele ocupă peste 60% din costul de producţie al cărnii de porc) cunoaşterea gamei de utilaje.Dat fiind faptul că. la decojirea şi decorticarea boabelor de orz. instalaţiile şi echipamentele necesare preparării şi administrării hranei vizează: curăţirea. care prin frecare rup şi înlătură tegumentele boabelor). siguranţă în exploatare şi întreţinere uşoară. dozarea şi amestecarea furajelor. asigurarea microclimatului în adăposturi şi evacuarea dejecţiilor. în primul rând.

13. Ciocane. 4. Ciclon. ştiuleţilor şi ciocălăilor de porumb. Cuţit. Şaibă de transmisie. Cu o masă de circa 437 kg. 39 Moara cu ciocane universale (după M Bereş şi colab. Coş de alimentare cu boabe de cereale. măcinării boabelor de cereale. Jgheab de alimentare cu furaje fibroase. Cilindru superior de alimentare. la 3000 de rotaţii/minut. 5. Melc transportor. 3. Transportor.Fig. 1997) 1. Sac. 10. paielor şi fânului. 7. 9. 2. Montată pe plăci de cauciuc (pentru reducerea efectelor vibraţiilor) prin intermediul şuruburilor de fundaţie (M16 x 250F) şi comandată de la un tablou electric prevăzut cu contactor stea-triunghi. moara poate realiza o productivitate de aproximativ 2 t de furaj/h.. o putere a motorului electric de 11 sau 15 kw. tulpinilor de porumb. Tub de refulare concentrate. 6. 8. releu de protecţie cuplat corespunzător la suprasarcină şi ampermetru pentru controlul încărcării morii la curentul nominal înscris pe motorul electric – utilajul este echipat cu site interschimbabile care asigură granulaţiile dorite. Transportor pneumatic. 11. 12. 14. Contracuţit. Moara cu ciocane MCF – 5 (fig. Şubăr. 40) este destinată măcinării boabelor de cereale cu scopul obţinerii măcinişurilor 63 . 15 Motor electric.

ultima fiind legată cu un dispozitiv de programare şi înregistrare a şarjelor.41) este destinat amestecării furajelor uscate.Fig. prevăzute cu două şubăre care controlează un anumit volum. Dozatoarele gravimetrice funcţionează pe principiul cântăririi diferitelor sortimente de furaje şi lucrează cu mai multă precizie decât cele volumetrice. Cu o masă de circa 1570 kg. la 3000 de rotaţii/minut.. la o granulaţie de 4 mm. În general. Dozatoarele volumetrice pot fi de formă paralelipipedică sau cilindrică. 64 . De regulă. 3. . Ciclon. Asemenea utilaje sunt reprezentate. El este alcătuit dintr-un coş de alimentare. Aceste tipuri de dozatoare pot funcţiona cu o basculă semiautomată sau automată. Coş de alimentare. 7. 1. sub formă de alveole acţionate de un rotor. starea fizică a furajelor (amestecătoare pentru hrana uscată sau lichidă). Utilajele necesare amestecării furajelor se folosesc cu scopul omogenizării structurii reţetelor de furaje specifice fiecărei categorii de suine în parte. un rezervor de amestecare şi un melc transportor fixat într-un tub central. Motor electric. Ecluze pentru descărcare. poziţie (amestecătoare verticale sau orizontale). 1997) 1. Amestecătorul vertical cu melc (fig. asemenea utilaje se clasifică în funcţie de: modul de lucru (amestecătoare cu acţiune continuă sau periodică). furajul ajunge din rezervor din nou în tubul central la melc. necesare pregătirii hranei pentru suine şi alte specii de animale cu interes de fermă. 6. Montată pe plăci de cauciuc (pentru reducerea efectelor vibraţiilor în timpul utilizării) prin intermediul şuruburilor de fundaţie recomandate de către constructor şi comandată de la un tablou electric racordat la reţeaua de alimentare cu cablu S=35 mm3 – moara funcţionează într-o instalaţie de transport pneumatic. moara poate realiza o productivitate de aproximativ 5 t de furaj/h. cicloane (500 şi 600) şi ecluze. 4. Exhaustor. Motor electric.Utilajele necesare dozării furajelor servesc la obţinerea unei hrane echilibrată sub aspectul principiilor nutritivi pe care trebuie să-i conţină reţetele specifice fiecărei categorii de suine în parte. iar la partea superioară se află o paletă care are rol de a dispersa furajul în rezervor. o putere a motorului electric de 55 kw. Prin nişte orificii situate la partea inferioară. 5. 40 Moara cu ciocane MCF-5 (după M Bereş şi colab. 2. fie de dozatorele volumetrice fie de cele gravimetrice. prevăzut cu ventilator. timp de 15-20 de minute. asemenea tipuri de dozatoare pot fi întâlnite la baza buncărelor de depozitare a diferitelor sorturi de furaje. Cicloane pentru praf.

Melc. 1997) 1. Pâlnie de alimentare.Fig. Amestecătorul hidraulic (fig. Uniformizator. 8. 42 Amestecătorul orizontal cu acţiune periodică (după M Bereş şi colab. 5.13 Conductă. o pompă centrifugală prin intermediul căreia se realizează recircularea hranei. 3. Moara cu ciocane. 2.. Cilindru de amestecare. Buncăr. 11. Gură de alimentare. 5. Obturator. Un asemenea amestecător orizontal poate fi confecţionat dintr-un cilindru fix. 65 . Gură de evacuare Amestecătorul orizontal cu acţiune periodică (fig. Gură de evacuare.. în interiorul căruia se află un ax cu palete elicoidale acţionat de un motor electric cu reductor. 3. Pâlnie de alimentare. 9. 6. o conductă inelară cu orificii şi conductele de legătură. 7. 14. Plan înclinat cu magneţi. 43) este reprezentat de un vas de amestecare prevăzut cu două conducte cu cap de turbionare. 1997) 1. Fig.42) este alcătuit dintr-un cilindru fix în interiorul căruia se află un ax acţionat de un motor electric cu reductor şi pe care sunt montate palete elicoidale. Palete elicoidale. Motor electric. 4. Vană. Buncăr. 4. 12. 41 Amestecătorul vertical cu melc (după M Bereş şi colab. 2. 10.

hrana lichidă este distribuită prin conducte spre jgheaburile de furajare. Cap de turbionare. iar prin intermediul pompelor. la o turaţie de 30 rot/min. Conductă de aspiraţie.. Transmisie. Motor electric. amestecătorul mobil orizontal. 1. Pompă centrifugală. 4. 3. Vas. 66 . 5. 3. Conductă de refulare. 43 Amestecătorul hidraulic (după M Bereş şi colab. 44 Amestecătorul vertical cu palete (după M Bereş şi colab. Vasul de amestec.Fig. îndeosebi în sectoarele cu furajare lichidă. 2. Fig. Practic. în care se găseşte un rotor cu patru rânduri de palete fixate înclinat.6. Rotorul utilajului este acţionat de un motor electric cu reductor. 4. amestecătorul este alcătuit dintr-un vas pentru amestec. Utilajele necesare distribuirii hranei la suine trebuie să asigure exploatarea la maxim a potenţialului biologic al animalelor cu cheltuieli cât mai reduse pe unitatea de produs. 1997) 1. 44) este folosit pe scară largă în creşterea intensivă a suinelor. Palete. Pe lângă acest tip de amestecător mai pot fi întâlnite: amestecătorul conic vertical. Amestecătorul vertical cu palete (fig. 1997) 1. etc. 2..

. Materialele din care se confecţionează hrănitoarele pentru suine pot fi: tabla. 1997) 1. B. 45 Hrănitoare semiautomate (după M Bereş şi colab. etc.A B Fig. dar în ambele cazuri partea finală a acestora este hrănitorul. plăcile aglomerate de material plastic. Pentru tineret şi suine la îngrăşat. Hrănitoarele pot fi clasice orizontale (simple jgheaburi) sau semiautomate (prevăzute cu buncăr de depozitare a hranei şi jgheab de furajare) (fig. betonul armat. 45). Pentru scroafe şi purcei. A B C D 67 . Asemenea utilaje sunt specifice tipului de furajare (uscată sau lichidă). fibra de sticlă. categoriei de vârstă în care se află materialul biologic.

47) se compune din vase de amestecare în care se pregăteşte hrana Fig.5 kw. C). Suporţii buncărului). Conductă principală.45 m/s. transportorul propriu-zis (alcătuit dintr-un cablu flexibil multifilar de 280 m cu noduri din plastic şi tubulatura transportorului). Buncăr. 3. Jgheab. 2. Viteza de transport a cablului este de 0. Buncăr. 46 D). 46 Tipuri de hrănitoare pentru suine (după V. 3. 46. 1997) 1. Vase de amestecare. 3. fie în exteriorul adăpostului). 48) este alcătuită din: buncăr de depozitare (poate fi amplasat fie în interiorul. la 1500 rot/min). vacuumatice (fig. Capac). Cu dispozitiv de dirijare a furajelor în jgheaburile de hrănire (1. Panouri mobile. delimitarea de fronturi individuale prin montarea de platbande la nivel de jgheab diminuează considerabil manifestările agresive dintre animale pe timpul furajării. 47 Schema unei instalaţii hidraulice pentru distribuirea hranei (după M Bereş şi colab. Conductă de distribuţie. 46. 1. Instalaţia hidraulică pentru distribuirea hranei (fig. mai pot fi întâlnite hrănitoare: cu un singur front de furajare (fig. 68 . 1. 1969) 1. Fiind animale risipitoare de furaje este recomandabil ca părţile laterale şi frontale ale hrănitoarelor pentru suine să fie răsfrânte spre interior sau să fie prevăzute cu o platbandă de protecţie care să nu permită scoaterea cu nasul şi râtul a hranei din jgheab. 5. 4. iar productivitatea de 2. Pompă centrifugă. Vacuumatic (1. D. Buncăr. Jgheab. B). Jgheaburi. 2. Cu două fronturi de furajare (1. până la jgheaburile de furajare.. 3. pompe centrifuge care împing hrana pe conducte. Cu un singur front de furajare (1. Bolţuri de fixare. În practica creşterii suinelor pot fi întâlnite diferite tipuri de instalaţii pentru furajarea animalelor. (amestecul furaj/apă în proporţie de 1:3). 3. mecanismul de acţionare a instalaţiei (motor electric de 1. Mai mult. 2. Instalaţia pentru furajare cu cablu cu noduri (“TN60” – transportor cu noduri) (fig. cu dispozitiv de dirijare a furajelor în jgheaburile de hrănire (fig. cu două fronturi de furajare (fig. Vane. 2 4. Sub aspect constructiv şi funcţional. 46. Jgheab. A). Jgheab. 4.Fig. 6. Capace glisante.. 2. Mecanism pentru schimbarea poziţiei deflectorului).2 t/oră. Gligor şi colab. Lanţ de agitare). 2. Deflector. 4.

49). în încăperi separate. 69 . Gligor. Asemenea Fig. Bucătăriile furajere (fig.. 3. B. Cărucioarele pentru distribuirea hranei sunt recomandate în fermele cu efective mai reduse de suine. Vas gradat utilaje pot fi întâlnite sub diverse tipuri constructive. atât prin capacitatea de lucru. cât şi prin sistemul de acţionare în funcţie de hrana care trebuie administrată animalelor (fig. instalaţia este proiectată în subansamble modulate. lucru care permite şi amplasarea acesteia la orice tip şi dimensiune a halei. Pompa. 1969) 1. Schemă de principiu. 49 Cărucior cu dispozitiv de dozare cu vas gradat (după V. Conductă: 4.A B Fig. agitator. 2. 1997) 1. Pentru a uşura montajul. Detaliu parţial. 48 Instalaţia pentru furajare “TN-60” (după M Bereş şi colab. 50) trebuie amplasate lângă adăposturile animalelor.

1969) 1. Stâlpi de colţ. stâlpii de susţinere şi paratrăsnetele (fig. Sârme împrejmuitoare. Stâlpi de susţinere. respectiv cu o frecvenţă de circa 65 de impulsuri/minut. Maşină de spălat şi tocat furaje suculente. 2. Poarta de acces a animalelor..52). dar de intensitate joasă şi de durată foarte scurtă asupra animalelor care îl ating. iar datorită şocului produs de impulsul de înaltă tensiune îl va determina să se îndepărteze brusc de sârmă. 6. 51 Schema gardului electric pentru suine (după V. Generatorul de impulsuri. acestea pot fi de capacităţi constructive şi funcţionale diferite. 3. generatorul de impulsuri (fig. Izolatori. 1969) 1. Pompă pentru distribuirea hranei pe conductă. 6. 5. În linii generale. În funcţie de mărimea fermei. Elevator. Buncăr cu dozator pentru furaje minerale. 4. 5. 50 Bucătărie furajeră utilizată într-o fermă de tip gospodăresc (după V. Gardul electric funcţionează astfel: cu ajutorul generatorului de impulsuri. Conducte de apă caldă sau rece. 8. Acesta funcţionează pe principiul producerii unor şocuri de tensiune înaltă.1 s. Gligor şi colab. 7. 53). 3.5-2 mm şi lungimea de 1000 m. Buncăre pentru furaje concentrate. Gardul electric sau păstorul electric consituie un mijloc eficient pentru organizarea păşunatului la suine (fig. Când animalul atinge sârma. curentul electric furnizat de către bateria acumulatoare este transformat în curent de înaltă tensiune (circa 3000 V) sub formă de impulsuri de 0. sârma împrejmuitoare cu diametrul de 1. servind în exclusivitate la pregătirea hranei necesare animalelor. Vase de amestecare. 2.75 s între impulsuri. Fig. circuitul electric se închide prin corpul său. cu o pauză de 0. La instalarea gardului electric trebuie considerate următoarele reguli: 70 .Fig. gardul electric utilizat pentru păşunatul suinelor prezintă: sursa de energie electrică (baterie acumulatoare de 6 V şi 11 A).51). Gligor. Terciuitor. 4.

1969) 1. 7. acestea trebuie să nu producă pierderi de apă şi să se întreţină uşor. 1969) 1. 52 Generatorul de impulsuri (după V. 8.cosirea ierbii pe întregul traseu al gardului electric.30 m de sol. Fig.fixarea stâlpilor de colţ. Condensator. 2. . Disc oscilant. gardul electric poate fi folosit pentru toate categoriile de suine. Înfăşurarea primară a bobinei de inducţie.5-2 m faţă de cele două rânduri de sârme. . Resort. Paratrăsmetul. Gligor. Sârma împrejmuitoare a gardului electric. . 2. . 6. În mod normal. Izolatori.. Înfăşurarea secundară a bobinei de inducţie.60 m.stabilirea cu exactitate a suprafeţei ce trebuie împrejmuită pentru păşunatul animalelor. 7.stabilirea locului de poartă pentru accesul suinelor. Contact. în funcţie de talia animalelor).Adăpătorile şi instalaţiile de adăpare utilizate în creşterea suinelor trebuie să asigure apa potabilă la discreţie şi să ofere posibilitatea ca aceasta să poată fi consumată cu plăcere şi uşurinţă de către animale. Stâlpul de suport al acumulatorului şi generatorului de impulsuri. Gligor. Întrerupătorul. Lamelă electrică. iar apoi a celor de susţinere la distanţe de 8-10 m unul de celălalt. 13. 9. Contact. 5. Cadrul metalic al bobinei de inducţie. 71 . scroafele cu purcei şi cele în călduri.montarea şi întinderea sârmei în crestăturile izolatorilor de susţinere (la suine se folosesc cel mai bine două sârme – prima se fixează la 0. 5. 6. Generatorul de impulsuri. Stâlp pentru susţinerea sârmei. . Acumulatorul. . 4. Legarea la pământ. 3. Totodată.45-0. 11. Fig. 12.montarea izolatorilor pe stâlpi în funcţie de categoria suinelor şi înălţimea acestora. 4.instalarea stâlpului suport pentru acumulator şi generatorul de impulsuri la distanţă de 1. iar cea de-a doua la 0. 10. 53 Stâlpii de susţinere şi paratrăsnetele (după V. 3. excepţie făcând totuşi. . Sursa de energie electrică. Sârme împrejmuitoare.

fie cu cupe. Montarea lor se face la un unghi de înclinare de 45 sau 900. 1997) 1. care trece prin boxe şi pe care sunt montate pipele (trebuie montate la un unghi de 450 faţă pe conducta de apă). 2. Supapă. Adăpătorile tip suzetă se racordează direct la coloana de apă sub presiune şi nu necesită dezinfecţii periodice. din ţeavă zincată de ¾ ţoli cu înălţimea de 18-20 cm. cele mai răspândite sisteme de adăpare sunt reprezentate de: cupele cu nivel constant. iar pentru vieri.. pipele cu nivel constant. Fig. La suine. 3.5 şi 16 s. 54) se compune dintr-un bazin acoperit. cu înălţimea de 10-12 cm. iar pentru suinele la îngrăşat între 14 şi 21 de secunde. fie cu pipe. scroafe gestante şi suine la îngrăşat. Timpul de adăpare pentru tineretul suin variază între 8. Asemenea adăpători reduc considerabil pierderile de apă şi asigură animalelor apa în stare proaspătă. Sub aspect constructiv. suzetele cu presiune. adăpătorile tip suzetă pot fi: cu scafă sau cu tijă tubulară (fig. prevăzut cu flotor şi amplasat în interiorul şi la un capăt al adăpostului. Adăpătoare. etc.9 litrii/minut. Rezervor. Simionescu. Pentru maternitate şi creşă pipele se pot confecţiona din ţeavă zincată de ½ ţoli. Instalaţia cu nivel constant (fig. iar debitul variază între 1 şi 1. hidrosfere. în funcţie de tipul suzetei şi categoria de animale pentru care este destinată. A B 72 . 55). puţuri de mare adâncime. Periodic bazinul instalaţiei cu pipe cu nivel constant trebuie supus curăţirii şi dezinfecţiei. În cel de-al doilea caz. rezervoare subterane. Conductă de apă. de bazin este fixată o conductă cu o lungime maximă de 25 m. Este important de reţinut faptul că prelungirea conductei peste 25 m sau montarea pipelor pe două rânduri fac imposibilă reglarea nivelului constant (D. O asemenea adăpătoare poate deservi o boxă de maternitate (scroafa + purceii) sau 15 capete tineret suin sau suine la îngrăşat dintr-o boxă. Plutitor.În funcţie de mărimea fermei. Asemenea instalaţie poate fi întâlnită. 4. sursele de apă potabilă pot fi reprezentate de fântâni. 1986). 5. 54 Instalaţia cu cupe cu nivel constant (după M Bereş şi colab.

Cu tijă tubulară (1. 2.T. 3. Cu scafă (1. Bungescu. 3. ventilaţie. 55 Adăpători tip suzetă (după S. Adăpătorile cu supapă comandate de către animal (fig. iar apa umple cupa. 56) sunt reprezentate dintr-o cupă metalică prevăzută la partea superioară cu o clapetă cu deschidere interioară. Corpul adăpătorii. În spatele clapetei se află montată o supapă cu arc racordată la reţeaua de apă. Capac. 2. Scafa. 57) asemenea utilaje. 4. 1 73 . Racord). 4. precum şi sporirea productivităţii muncii. 56 Adăpătoare cu supapă comandată de animal (după M. aceasta acţionează supapa. instalaţii şi echipamente vizează: evacuarea dejecţiilor din adăposturi şi asigurarea parametrilor optimi de microclimat specifici fiecărei categorii de suine în parte (temperatură. 3. 5.Fig. Atunci când animalul împinge clapeta cu capul. B.. umiditate. 1997) 1. Bereş şi colab.2. UTILAJE. Tija pe care o apasă animalul.). Limitator de cursă. 2. INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE NECESARE ASIGURĂRII MICROCLIMATULUI OPTIM ÎN ADĂPOSTURILE DE SUINE Indiferent de tipul adăposturilor pentru suine (fig. montându-se câte una/boxă. Fig. etc. Tija tubulară pe care o acţionează porcul cu gura). Cupă. 2004) A. Supapă. Corpul adăpătorii. O asemenea adăpătoare poate deservi un număr de 30-40 capete de porci. Orificiu pentru pătrunderea apei în cupă.

Grupul de acţionare. A B Fig. Adăpost pentru tineretul suin Totodată. instalaţiile transportoare cu racleţi. cu transportor cu racleţi batanţi. Vedere generală. Adăpost pentru scroafe de reproducţie. Lopata. Lopata mecanică (fig. Lopata mecanică poate lucra într-o rigolă deschisă. 2. Schema (1. utilajele şi instalaţiile folosite la evacuarea dejecţiilor din adăposturile de suine pot fi reprezentate de: lopata mecanică. 3. instalaţii de evacuare hidraulică şi instalaţia de evacuare pneumatică. nu trebuie neglijat faptul că masa de fecale. 74 . cu două transportoare cu racleţi pe lanţ. 58 Lopata mecanică (după V. să fie rezistente din punct de vedere constructiv şi funcţional. cu lăţimea de aproximativ 85 cm şi adâncimea de 10 cm. Instalaţiile transportoare cu racleţi pot fi de mai multe tipuri: cu un singur transportor cu racleţi pe lanţ. Planul înclinat). să fie uşor de întreţinut. B. un plan înclinat şi lopata propriu-zisă. urină şi ape uzate provenite zilnic de la suine ridică serioase probleme legate de poluare – aspect esenţial în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurător. un troliu cu cablu de tracţiune.5 kw cu reductor). 57 Tipuri de adăposturi pentru suine 1. În funcţie de sistemul de creştere practicat. 1969) A. tractorul prevăzut cu lamă de buldozer. 2.2 Fig. 58) este alcătuită dintr-un grup de acţionare (motor electric trifazic de 4. 4. Gligor. Utilajele şi instalaţiile necesare evacuării dejecţiilor din adăposturi trebuie să asigure o bună curăţire a boxelor şi compartimentelor. să nu contribuie la ridicarea umidităţii în adăposturi. Cablu.

iar cel al planului înclinat de un motor de 1 kw şi un reductor care imprimă lanţului o viteză de 1. Şină de ghidare. Role de ghidare. Gligor. 5.Instalaţia cu două transportoare pe lanţ este recomandabilă atât pentru adăposturile de suine cu boxe aşezate pe două rânduri. . deoarece este eliminată curba care se formează la trecerea lanţului cu racleţi de pe planul înclinat spre cel orizontal (în rigolă). Rigolă. iar apoi dejecţiile solide sunt împinse manual. A B Fig. 1969) A.. care execută o mişcare rectilinie de du-te- 75 .5 kw. Secţiune longitudinală (1. cu alee centrală. Întreaga instalaţie prezintă avantajul unei mai bune comportări în timpul funcţionării. Plan general. . cât şi pentru cele cu două alei laterale. un reductor şi un dispozitiv cu cremalieră care transformă mişcarea circulară a motorului într-o mişcare rectilinie. ca şi în cazul instalaţiei cu un singur transportor pe lanţ. cu alee centrală. 2. 59 Schema instalaţiei cu un singur transportor cu racleţi pe lanţ (după V. Plan înclinat. În vederea evacuării gunoiului se pune în funcţiune întreaga instalaţie. După ce dejecţiile solide se împing cu razul în rigolă se pune în funcţiune transportorul. 4. 6.Instalaţia cu transportor cu racleţi batanţi se poate folosi în cazul adăposturilor cu boxe aşezate pe un singur rând. Transportorul orizontal este acţionat de un motor electric asincron trifazat de 5 kw.Instalaţia cu un singur transportor pe lanţ (fig. Grupul de acţionare al instalaţiei este constituit dintr-un motor electric.motor asincron trifazat de 4. cu lopata sau razul în rigole spre planul înclinat. 59) este recomandabilă pentru adăposturile de suine cu boxe aşezate pe două rânduri. Grup electric de acţionare . B. la remorcă. 3.6 ori mai mare faţă de cea a transportorului orizontal. Transportor cu racleţi.

Instalaţiile şi echipamentele necesare menţinerii microclimatului au rolul de a asigura parametrii optimi de igienă a aerului din adăposturi (temperatură. 4. 4. 1969) 1. Conductă de aspiraţie. 2. acesta deserveşte întreaga instalaţie. fiind formată din: reţeaua de apă pentru spălare. la valori corespunzătoare fiecărei categorii de suine în parte.Fig. etc). o asemenea instalaţie este formată dintr-un ventilator centrifugal. Tractorul echipat cu lama de buldozer se utilizează de regulă la strângerea gunoiului din padocuri. 61 Schema instalaţiei pneumatice de curăţire a adăposturilor (după V. Cât priveşte ventilatorul centrifugal. Racleţi batanţi. umiditate. instalaţia funcţionează ca un veritabil aspirator. 60). 61) contribuie în bună parte la reducerea umidităţii din spaţiile de cazare a suinelor. Ventilator.7 m (în sensul deplasării gunoiului) şi o cursă pasivă (inversă). iar caracteristicile sale trebuie să corespundă şi să fie adecvate dimensiunilor adăpostului. Practic. Furtun gofrat. 1969) 1. bazinele de fermentare şi paturile de uscare a gunoiului. 62) sunt folosite cu prioritate în sectorul de maternitate pentru încălzirea suplimentară a A B C Fig. 5. reţeaua de canalizare. 62 Lămpi cu radiaţii infraroşii 76 . Fig. Bară. conducte de aspiraţie. Instalaţia pneumatică de curăţire a adăposturilor (fig. un aparat pentru strângerea dejecţiilor şi o serie de rezervoare în care se colecteză gunoiul. 60 Schema instalaţiei transportorului cu racleţi batanţi (după V. având o cursă de 1. Motor electric. vino. 2. Cremalieră. Lămpile cu radiaţii infraroşii (fig. 5. un furtun gofrat. Aparat pentru strângerea gunoiului. 3. (fig. În linii generale. Gligor. Gligor. Instalaţia pentru evacuarea hidraulică a gunoiului din adăposturile de suine asigură operativitate deosebită în curăţirea spaţiilor de cazare de tip industrial. Reductor. Rezervoare pentru colectarea gunoiului. 3. ventilaţie.

Căproiu şi colab. Ventilatoarele trebuie să asigure o primenire suplimentară a aerului din adăposturi. Reflector). Rotor. 1. cărbuni. electrice de diferite mărimi şi se prezintă sub diferite forme constructive (fig. adăposturile şi compartimentele destinate suinelor de toate categoriile.64). 1982) 1. De acoperiş. Prizele de aer (fig. Asemenea lămpi se fabrică şi se comercializează într-o gamă de puteri cuprinse între 100 şi 1000 W.. c. 64 Tipuri de ventilatoare (după M. 77 . curent electric). îndeosebi în prima săptămână de viaţă. 63) asigură o bună ventilaţie naturală în 1 2 Fig.(după M. C.. Schema unui ventilator radial. B. 3. Ventilatoare axiale şi montarea lor (a. 1982) A. Lampă întunecată cu radiaţii infraroşii (1. Aceste prize de aer trebuie prevăzute şi confecţionate cu prilejul montării pe adăpost a acoperişului şi ferestrelor. Centralele termice construite sub diverse forme şi funcţionabile pe diferite surse energetice (lemne. Căproiu şi colab. Clapetă de dirijarea aerului. în maternităţi şi în sectorul de tineret suin. montat pe un suport în pereţii laterali ai adăpostului. Dispozitiv pentru paralelizarea curentului de aer. Lampă cu incandescenţă cu reflector exterior. 2. montat la priza de aer de pe acoperiş). B. 3. Lampă cu incandescenţă cu reflector interior.. montat pe un tronson al unui canal de ventilaţie. b. 1982) A. 4. 2. 2. Radiator. spaţiilor destinate purceilor nou-născuţi. Jaluzele. Instalaţiile de iluminat interiorul adăposturilor trebuie calibrate în mod corespunzător şi montate de către personal autorizat. pe sezonul rece pot asigura în bune condiţii confortul termic optim. Soclu. De perete. Ele sunt acţionate de motoare A a B b c Fig. 63 Prize de aer (după M. Căproiu şi colab. gaze naturale.

Temă: După prezentarea teoretică a tematicii legată de utilajele. instalaţiile şi agregatele pentru dezinfecţie servesc la efectuarea operaţiunilor de curăţire mecanică şi chimică a adăposturilor şi padocurilor. după depopulare.V. în sectorul mecanic al fermei zootehnice aparţinătoare S. ochelari de protecţie). unele fiind montate chiar pe şasiuri auto. Totodată. Cluj-Napoca şi vor face ieşiri la ferme de creşterea suinelor din Transilvania. 65) asigură Fig. 5. Instalaţiile şi agregatele necesare curăţirii chimice (formolizării adăposturilor) sunt reprezentate de pompe de diferite mărimi. Filtru de praf. 3. Separator de picături. Instalaţiile de condiţionare a aerului (fig. Lopata şi razul manual.E. în conformitate cu indicaţiile firmelor producătoare. Pompă. Bateria de încălzire. 2. roaba sau cărucioarele sub diferite forme constructive. diluarea nocivităţii din adăposturile şi compartimentele diferitelor categorii de suine. Bateria de reîncălzire. ele trebuie să fie supravegheate şi remediate de personal calificat. 6. 8. a U. 1982) 1. Uneltele. Căproiu şi colab. furtunul de cauciuc racordat la un robinet montat pe instalaţia de apă din interiorul adăpostului sau la un hidrant din apropiere. utilajele. La manipularea lor se va purta în mod obligatoriu echipamentul de protecţie adecvat (cisme de cauciuc. Rezervor de apă. Capitolul 4 3 CERINŢE MINIME EUROPENE PENTRU PROTECŢIA ŞI PERFORMANŢELE SUINELOR 78 . instalaţiile şi echipamentele utilizate în creşterea şi exploatarea suinelor trebuie întreţinute în mod corespunzător şi verificate periodic. 65 Instalaţia de condiţionare a aerului (după M. cu condiţia respectării tuturor normelor legale de protecţia muncii şi paza stingerii incendiilor.S. instalaţiile şi echipamentele folosite în creşterea suinelor. salopete. bonete. şorţuri de cauciuc. 4. studenţii se vor documenta practic în biobaza disciplinei. reprezintă ustensilele de bază necesare curăţirii primare (mecanice) a adăpostului.Fiind în general costisitoare din punct de vedere financiar. Ventilator.M. 7. Camera de umidificare.D..A.

> suinele trebuie să aibă acces continuu la materiale care pot să le suscite interesul şi pe care le pot mişca în voie (fân. > spaţiul plin al grătarului – minimum 80 mm.Cerinţele minime europene pentru protecţia şi performanţele suinelor sunt legiferate prin Directiva 630/91 a Uniunii Europene –document care impune o revizuire a tehnologiilor de creştere şi exploatare a suinelor în toate categoriile de ferme. λ Scroafe Întreţinere > este interzisă întreţinerea în stare legată. > toţi porcii cu vârstă mai mare de două săptămâni să aibă apă în mod permanent. lemn. cu unele completări făcute în lunile octombrie şi noiembrie ale anului 2001 se referă la: cerinţele minime pentru protecţia suinelor şi cerinţele de performanţă a acestora.01. > statele membre ale Uniunii Europene trebuie să asigure perfecţionarea angajaţilor din sectorul de creştere a suinelor.1. în privinţa protecţiei animalelor. CERINŢE MINIME PENTRU PROTECŢIA SUINELOR λ Specificaţii generale Întreţinere > cel puţin 8 ore lumină cu 40 lucşi. > limita maximă de zgomot – 85 db. > trebuie ca fiecare animal să aibă acces la hrană în acelaşi timp cu ceilalţi din grup. λ Vieri Întreţinere > boxa vierului trebuie amplasată şi construită astfel încât să permită animalului să se întoarcă. O sinteză a documentului precizat. să audă. 4. pe cât posibil este de evitat. rumeguş. dar. > suprafaţa boxei pentru un vier adult să fie de cel puţin 6 m2. 2006. > întreţinerea în adăposturile vechi se permite până la data de 01. etc). să miroase şi să vadă alţi porci. când animalele sunt întreţinute în grup fără o furajare ad libitum (la discreţie) sau cu hrănitori individuale electronice. 79 . paie sau amestec din aceste materiale. Furajare şi management > furajare cel puţin odată pe zi.

> începând cu data de 01. 01. 2003 este permisă întreţinerea în grup pentru adăposturile noi pentru toate unităţile (săptămâna a IV a de gestaţie până la penultima săptămână înaintea fătării); > este permisă întreţinerea scroafelor gestante pentru o perioadă, în boxe individuale, pentru limitarea mişcării; > suprafaţa boxei în funcţie de numărul de animale cazate în boxă (tabelul 13);
Tabelul 13 Suprafaţa boxei în funcţie de numărul de animale cazate în boxă
Mărimea grupului de scroafe (cap) 1-4 5-10 11-40 peste 40 1-6 peste 6 Suprafaţa/scroafă/ Număr de scrofiţă scroafe/scrofiţe (m2) cazate 2,50 4 2,30 10 2,25 20 2,02 50 Scrofiţ e 1,80 6 1,64 20 Suprafaţa boxei (m2) 10 23 45 101 10,8 32,8

> mărimea boxei de întreţinere în grup trebuie să fie mai mare de 2,8 x 2,4 m, iar spaţiul/scroafă adultă de 2,25 m2 (± 10%), respectiv/scrofiţă de 1,64 m2 (±10 %), din care: - pardoseală plină - 1,3 m2 la scroafe şi 0,95 m2 la scrofiţe (cu suprafaţa perforată a pardoselii de maximum 15%, iar distanţa dintre spaţiile golae de pe grătare de maximum 20 mm); - lăţimea grătarului pe care calcă scroafa trebuie să fie de minimum 80 mm. > cu o săptămână înainte de fătare, scroafele trebuie întreţinute pe un strat gros de paie. Furajare şi management > scroafele întreţinute în grup trebuie să fie furajate cu un sistem care permite furajarea individuală, pentru a înlătura concureţa la furajare; > toate scroafele gestante trebuie să primească furaj de bază suficient sau furaj cu un conţinut optim de proteină brută, fortifiant.
λ Purcei sugari

Întreţinere > distanţa dintre grătare trebuie să fie de maximum 11 mm; > lăţimea grătarului pe care calcă purcelul trebuie să fie de minimum 50 mm; > perioada minimă de alăptare să fie de 28 de zile, cu excepţiile: - când este periclitată sănătatea scroafei; - când sunt înţărcaţi şi mutaţi în adăposturi dezinfectate pentru tineret. Furajare şi management

80

> pilirea şi tăierea colţilor se permite doar în cazul în care se demonstrează că este periclitată sănătatea sfârcurilor scroafei şi integritatea celorlalţi purcei din boxă; > castrarea după a VII a zi de viaţă este permisă doar cu anestezie şi făcută de către un veterinar;

λ Tineret şi suine la îngrăşat

Întreţinere > spaţiile de cazare trebuie asigurate în mod diferenţiat, în funcţie de masa corporală, astfel: - până la 10 kg – 0,15 m2; - 10 –20 kg – 0,20 m2; - 20-30 kg – 0,30 m2; - 30-50 kg – 0,40 m2; - 50 – 85 kg – 0,55 m2; - 85 – 110 kg – 0,65 m2; - peste 100 kg – 1,00 m2. > formarea loturilor trebuie să se facă în mod cât mai uniform, în cel mult o săptămână. Furajare şi management > furajarea trebuie făcută cu nutreţuri corespunzătoare categoriei; > se vor lua măsuri pentru evitarea luptelor dintre animale.

4.2. CERINŢE MINIME NECESARE PERFORMANŢELOR LA SUINE

Reglementările europene în vigoare impun adaptarea producţiei cărnii de porc la cerinţele pieţii comunitare, care solicită o calitate superioară realizată în condiţii de maximă eficienţă. Practic, o bună eficienţă economică în practica creşterii suinelor se poate realiza numai în condiţiile obţinerii unor performanţe ridicate ale materialului biologic. Asemenea performanţe pot fi sintetizate astfel: > performanţele de reproducţie ale scroafelor (prolificitatea biologică) să fie de 11,512 purcei născuţi la fătare, din care 11,5 purcei vii, iar la înţărcare ( prolificitatea economică la 28 de zile) 9,5 capete; > pentru un an sunt necesare în medie 2,2 fătări care să ducă la obţinerea unui număr de 21 de purcei/scroafă/an, cu un procent de natalitate de 80%; > masa corporală medie a purcelului la naştere să fie de minimum 1,4 kg, cu un spor mediu zilnic de la naştere la înţărcare de 220 g/zi;

81

> în faza de tineret, sporul mediu zilnic să fie de 400 g, astfel că la 70 de zile să se atingă masa corporală de 25-28 kg, iar consumul specific să fie de 2,5 kg de furaje/kg spor; > procentul de pierderi la categoria tineret suin să nu depăşească 3%; > pentru suinele la îngrăşat se consideră eficientă masa corporală finală de 110-115 kg, cu realizarea unui spor mediu zilnic de 700 g, cu un consum specific de 2,9 kg furaje/kg spor; > procentul de pierderi la categoria suine la îngrăşat să fie de sub 3%; > după sacrificare, materialul biologic suin îngrăşat trebuie să ofere peste 55% carne în carcasă. În România, parametrii menţionaţi şi ceruţi de Uniunea Europeană sunt realizaţi în doar câteva unităţi de creştere şi exploatare industrială a suinelor, dar pentru generalizarea lor în fermele familale se impune luarea următoarelor măsuri: - utilizarea la reproducţie a unor linii materne şi paterne cu potenţial genetic superior într-o combinaţie optimă care să conducă la obţinerea unor carcase cu procent ridicat de carne; - utilizarea pe linie maternă a raselor Marele alb şi Landrace sau numai a rasei Marele alb selecţionată pentru rata de creştere în ţesut muscular, precum şi scrofiţe PIC România – Camborough ®; - utilizarea ca vieri terminali a unor rase consolidate în direcţia producţiei de carne (Pietrain – cu peste 60% ţesut muscular, Duroc – cu 58-60% ţesut muscular, LSP 2000 – linie obţinută la S.C. Romsuintest Periş S.A., cu 58-60% ţesut muscular, vieri PIC România – PIC 402, 407, 408); - administrarea unor raţii corespunzătoare noilor genotipuri realizate, care la vârsta de circa 6 luni să realizeze 100-110 kg în viu (calculul necesarului de proteină trebuie să pornească de la compoziţia ţesutului muscular în aminoacizi şi în special în lizină); - respectarea normelor minime privind protecţia suinelor – aspecte prevăzute în Directiva 630/91 a Uniunii Europene şi care se referă la: normele de lumină, de umiditate, de zgomot, de suprafeţe necesare pe categorii, de transport, accesul la diferite materiale care să suscite interesul diferitelor categorii de suine, etc. La ora actuală, în ţara noastră, protecţia animalelor este reglementată de Legea 205/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 531 din 14 iunie 2004.

Capitolul 5

4

APRECIEREA ŞI VALORIFICAREA PRODUCŢIILOR LA SUINE

Rezultatul final al creşterii şi îngrăşării suinelor îl reprezintă obţinerea unor producţii de calitate superioară şi în condiţii de economicitate maximă. Practic, aprecierea producţiilor în vederea unei valorificări superioare a suinelor se poate face, atât pe animalul viu, cât şi pe animalul sacrificat (pe carcasă).

82

la vârsta de 135 de zile – pe parcursul testării după performanţele proprii. unde interesează producţia de carne şi grăsime. lunar în creşă şi îngrăşătorie şi la livrare. Timp Masa finală – Masa iniţială Vr (viteza relativă sau intensitatea de creştere) = --------------------------------------. Totodată. cu scopul adaptării celor mai judicioase măsuri tehnico-organizatorice de dirijare a proceselor de creştere. Folosind rezultatele cântăririlor. la înţărcare. indicii de creştere se calculează pe baza următoarelor relaţii: Masa finală – Masa iniţială Va (viteza absolută de creştere sau sporul mediu zilnic) = ----------------------------------. În linii generale. astfel: .la intrarea în testare (91zile) – cântăririle se efectuează individual. În funcţie de rezultatele obţinute se poate urmări şi aprecia modul de realizare a performanţelor propuse de fermier pentru fiecare etapă a creşterii. de înmulţire şi hibridare).5. . .la încheierea testării.1. Masa iniţială 83 . În cadrul fermelor de creştere şi îngrăşare. . Practic.Aprecierea dinamicii de creştere a materialului biologic suin reprezintă una din preocupările de bază atât în fermele de producţie cât şi în cele de selecţie şi testare. în asemenea ferme cântăririle se fac. (182 zile). cunoaşterea dinamicii de creştere obţinută prin cântărirea materialului biologic permite retribuirea personalului îngrijitor. deoarece. APRECIEREA ÎNSUŞIRILOR DE PRODUCŢIE PE ANIMALUL VIU Aprecierea însuşirilor de producţie pe animalul viu poate servi ca reper în reglarea factorilor tehnologici de creştere şi exploatare. nivelul şi calitatea produsului (carne sau reproducători) sunt în mare măsură dependente de modul în care este condus acest proces.. viteza relativă sau intensitatea de creştere şi coeficientul de creştere. iar rezultatele se consemnează în fişa individuală a animalului şi în fişa de control a scroafei-mamă. Aprecierea creşterii (producţiei) pe animalul viu se face prin determinarea unor indici de creştere reprezentaţi de viteza absolută sau sporul mediu zilnic. În cadrul fermelor care produc material biologic destinat prăsilei (ferme de elită. iar în cazul unor efective mari. pe lângă cântăririle periodice menţionate se impun o serie de alte cântăriri. Ca tehnici se utilizează aprecierea dinamicii de creştere şi a gradului de îngrăşare a animalelor. pe loturi de control alese randomizat din efectivul fiecărei categorii. cântăririle se efectuează individual . de selecţie. de regulă: la fătare.masa corporală reprezentând element de referinţă în momentul începerii urmăririi consumului specific de furaje. aprecierea creşterii şi dezvoltării este necesară a se face periodic. în sensul recuperării eventualelor rămâneri în urmă sau abateri de la parametrii funcţionali normali planificaţi de către fermier la începutul perioadei de referinţă. cântăririle periodice (lunare) se fac pe întregul efectiv de animale.

Tabelul 14 Aprecierea calităţii suinelor în viu (Criterii de punctaj utilizate în ţări anglo-saxone) (după Maynard. îmbinate armonios. comparând rezultatele obţinute cu indicatorii planului de producţie şi graficul de urmărire şi realizare a acestuia. coastele orientate mai mult posterior. .Masa iniţială C (coeficientul de creştere) = ------------------------. cântăriri de control ale loturilor de descendenţi în cadrul sectorului de testare. Depărtate şi bine plasate Puncatj maxim 10 10 17 8 10 10 8 6 6 7 3 5 100 . Arcuite. linia superioară orizontală. Masa finală . linia inferioară a abdomenului paralelă cu linia superioară a corpului. Aceasta se poate face prin metode subiective şi obiective. părul mătăsos şi bine repartizat pe corp. determinarea grosimii stratului de slănină pe linia superioară a corpului animalului. spete rotunjite. citat de Popescu-Băran. şunci dezvoltate. Lungă şi lată. lunar. de regulă. Cântăririle periodice ale loturilor de control din fermele de producţie se fac. Corp lung. descinse până la jaret. descinse.Metodele subiective se bazează pe aprecieri vizuale asupra conformaţiei corporale. 1977) Criteriul analizat Masa corporală Forma corporală Aspect de calitate Aspect de exterior Sferturile corpului Spinarea Coastele Flancurile Spetele Gâtul Capul Membrele anterioare TOTAL Cerinţe de îndeplinit pentru calitatea de carne În concordanţă cu cerinţele comerciale. cu şunci adânci. fie prin acordarea unui punctaj (tabelul 14). şunca posterioară. În acest caz aprecierea gradului de îngrăşare se face în funcţie de vârstă şi etapă. Lungi. stratul de grăsime moderat.x 100. trenul posterior mai dezvoltat. deoarece între exteriorul materialului biologic suin şi producţia de carne există o strânsă legătură. Corespunzător cu dezvoltarea vârstei. Musculatura este evidentă pe anumite regiuni corporale ca: spata. etc. Pielea fină. Regiunile corporale proporţionate. 84 . puternic. Rotunde şi prelungite Scurt şi bine dezvoltat. Extinse şi profunde.Metodele obiective constau în cântăriri periodice ale loturilor de control din fermele de producţie. cu întindere bună. realizând o cavitate toracică profundă. întinsă. animalele care dau la sacrificare o producţie bună de carne au corpul alungit. Astfel.Aprecierea gradului de îngrăşare presupune aprecierea producţiei de carne pe animalul viu. mandibula largă şi întinsă. În multe cazuri aprecierea conformaţiei corporale se face fie prin calificative.

a capacităţii de valorificare a furajelor exprimată prin consumul specific (kg şi U. deoarece. Pentru a se evita totuşi pătrunderea în ţesutul muscular. lama siletului se va introduce perpendicular pe direcţia fibrelor musculare.Acest mod de apreciere are un caracter operativ. iar perioada de control propriu-zis este cuprinsă între 90-182 de zile. după tehnici impuse de intensitatea de exploatare a materialului biologic. fie prin măsurare directă cu ajutorul unui stilet gradat. a penetrabilităţii razelor X. perioada de îngrăşare începe după cea de pregătire. Prin aceste incizii nedureroase se introduce cu atenţie un stilet gradat. în funcţie de rezultatele obţinute se pot adapta măsurile tehnico-organizatorice cele mai corespunzătoare. animalele se cântăresc periodic. Limita de pătrundere a stiletului este dată de rezistenţa pe care o opune ţesutul conjunctiv dens ce separă stratul de slănină de muşchi. ultima coastă. care indifernt de masa corporală se realizează la ieşirea din testare. Cântăririle de control în cadrul sectorului de testare se organizează la loturile de descendenţi ai reproducătorilor. crupă). (1959) şi se bazează pe diferenţa de consistenţă a ţesutului adipos şi muscular. vârstă.U. Tehnic. metoda constă în efectuarea unor incizii în pielea animalului. In sistemul intensiv (industrial).N. Furajele se administrează constant şi uniform sub aspectul valorii nutritive în toate fermele de control. fie cu ajutorul unor aparate speciale care funcţionează pe principiul penetrabilităţii ultrasunetelor.A. de către Hazel şi colab. a sporului mediu zilnic. în anumite puncte (greabăn. Pe parcursul îngrăşării.) pentru un kg spor masă vie şi precocităţii (se exprimă prin numărul de zile necesar pentru realizarea masei corporale de 90 respectiv 110 kg). Îngrăşarea de control se încheie cu determinarea: consumului mediu de hrană în perioada de control propriu-zisă. iar cele neconsumate se cântăresc în vederea calculării cantităţii consumate. a conductibilităţii electrice. astfel: 85 . Determinarea grosimii stratului de slănină de pe linia superioară a corpului se face pe animalul viu. In sistemul gospodăresc. (de la vârsta de 90 de zile până la realizarea masei corporale de 40 de kg). Metoda “live probing” (proba directă) a fost introdusă pentru prima dată în S. etc. Perioada de control propriu-zis este cuprinsă între 40-110 kg masă corporală şi se finalizează cu sacrificarea animalului. iar apoi se citeşte grosimea stratului de slănină. Metoda nu prezintă riscul apariţiei unor infecţii. iar în figura 66 sunt redate punctele de măsurare a grosimii stratului de slănină pe animalul viu. perioada de pregătire este de numai 7 zile (între vârsta de 83-90 de zile). dimineaţa înainte de administrarea primului tain.

la spinare: pe perpendiculara dusă din ultimul spaţiu intercostal pe linia spinării. acesta este reflectat la zona de separare. Farkas şi T.receptor cu ultrasunete. în mod normal. utilizând relaţia: Vxt 86 .la greabăn: pe perpendiculara dusă de la articulaţia humero -cubitală (olecran) pe linia spinării.67) a fost stabilită de Dumont la Centrul Naţional de Cercetări Zootehnice de la Jouy-enJosas – Franţa. între ţesutul adipos subcutan şi ţesutul muscular. 1985) a . Porţiunea reflectată influenţează un receptor şi se înscrie pe un tub catodic ca un ecou a cărui poziţie. Determinarea grosimii stratului de slănină se face în fiecare punct la 4-6 cm de linia mediană a spinării. Cunoscând viteza de propagare a ultrasunetelor în stratul de grăsime al animalului se poate determina grosimea acestuia. Slănină. iar grosimea medie este egală cu media celor trei determinări. b . c . 3. utilizând un aparat emiţător . Fig.la crupă: perpendiculara dusă de la “iie“ delimitează jambonul. Cap palpator. 2. Principiul pe care se bazează indicaţiile date de acesta porneşte de la constatarea că. 67 Metoda prin ultrasunete 1. conform relaţiei: a+b+c Grosimea medie = -----------3 Metoda prin ultrasunete (fig. 66 Metoda “live probing” şi stiletul gradat (după N. Pop. Muşchi. 5 Ultrasunete reflectate. În realitate. în raport cu timpul scurs între emisia şi recepţia de ultrasunete. acesta nu reprezintă altceva decât timpul necesar pentru ca ultrasunetele să traverseze stratul de slănină şi să revină la receptor. dacă se trimite un fascicul de ultarsunete pe piele. Ultrasunete emise.Fig. 4.

etc. în care: Cele mai bune condiţii de citire sunt cele care au frecvenţe de 5 Mhz. t = timpul citit pe tubul catodic. 5. . viteza medie de propagare este de 1980 m/s. mărimea. . gradul de marmorare (însuşire fizică a cărnii. 87 . denumit “Lean meter”. forma şi rotunjimea jambonului. grosimea slăninii. iar cel muscular este bun conducător de electricitate). care constă în depunerea grăsimii. viteza medie de propagare este de 1850 m/s.de la prima vertebră lombară la ultima sacrală. cu un grad redus de exactitate şi nu pot constitui fundament temeinic în munca de selecţie. astfel: . Metoda electrică se bazează pe diferenţa de conductibilitate electrică dintre ţesutul adipos şi ţesutul muscular (ţesutul adipos este rău conducător de electricitate. APRECIEREA ÎNSUŞIRILOR DE PRODUCŢIE PE ANIMALUL SACRIFICAT Aprecierea însuşirilor de producţie pe animalul sacrificat permite evaluarea cea mai corectă a calităţii carcaselor şi a cărnii de suine. viteza medie de propagare este de 1730 m/s. dezvoltarea masei musculare de-a lungul coloanei vertebrale. V = viteza ultrasunetelor în slănină. În acest caz se foloseşte un aparat electric pentru măsurarea stratului de slănină. Pe baza numeroaselor determinări s-a constatat că viteza de propagare a ultrasunetelor este diferită pe “şira spinării” animalului.2. Metodele subiective se bazează pe aprecierea vizuală a carcaselor şi au în vedere: cantitatea şi aspectul ţesutului muscular şi adipos. Această categorie de aprecieri se poate face în condiţii de producţie pe loturi de animale trimise la sacrificare. mărimea şi consistenţa osânzei. consecutiv procesului de îngrăşare. Aprecierea carcaselor pe parcursul abatorizării şi la 24 de ore după sacrificare (după zvântare şi răcire) se poate face prin metode subiective şi obiective.de la a IX-a vertebră dorsală la cea de-a XV-a. între muşchi. precum şi între grupele mai mari de muşchi) şi perselare (însuşire fizică a cărnii care constă în prezenţa grăsimii infiltrată sub formă de arborescenţe fine printre fibrele musculare) a cărnii. dar rezultatele cele mai concludente (cu date complete) se obţin în cazul sacrificărilor de control efectuate în fermele de selecţie şi testare.de la prima vertebră cervicală şi până la a VIII-a vertebră dorsală. Metoda este foarte apreciată în măsurătorile impuse de munca de selecţie a suinelor.e = ---------. 2 e = grosimea stratului de slănină. Din punct de vedere zootehnic asemenea observaţii au un caracter orientativ.

pe carcasă se pot stabili: .lungimea jambonului (se măsoară între marginea anterioară a osului pubis şi articulaţia tibio-tarso-metatarsiană).perimetrul jambonului (fig. . . . Cât priveşte stabilirea grosimii medii a stratului de slănină de 88 .proporţia de carne în carcasă.suprafaţa “ochiului de muşchi”.lărgimea externă (lărgimea mare) a carcasei (se măsoară între greabăn şi piept) (fig. supus îngrăşării după o anumită tehnică şi sacrificat la vârsta 182 zile.grosimea medie a stratului de slănină de pe linia abdominală. 68.grosimea medie a stratului de slănină pe linia dorsală. Lungimea mică a carcasei.2). .raportul de carne – grăsime.68. Fig.lărgimea internă (lărgimea mică) (se măsoară între marginea inferioară a celei de-a V-a vertebre dorsale şi faţa superioară a sternului) (fig.1). Lungimea jambonului. Perimetrul jambonului . 5. .3). y.masa celor două jumătăţi de carcasă. . x.lungimea mică a carcasei (măsurată între marginea anterioară a primei coaste şi marginea anterioară a osului pubis) (fig.randamentul la sacrificare.68.6).4).68. Lărgimea internă (a.lungimea membrului posterior (între marginea anterioară a osului pubis şi vârful ongloanelor).Metodele obiective se bazează pe o serie de măsurători şi determinări directe. utilizând în acest scop diferite instrumente adecvate. b. 2. Pentru exactitatea rezultatelor sa convenit ca aprecierea să se facă pe carcasele obţinute de la unul din descendenţii (mascul sau femelă) de la o scroafă. . .68. 6.suprafaţa cotletului. cu cap. c. 68 Diverse măsurători pe carcasa de suine (după Gh.numărul coastelor şi al vertebrelor. 1983) 1. Lungimea mare a carcasei.lungimea mare a carcasei (măsurată între articulaţia occipito-atloidiană şi marginea anterioară a osului pubis) (fig. .perimetrul fluierului. . Tărăboanţă şi colab. 4. . Lărgimea externă. 3. . z – punctele de măsurare a stratului de slănină).grosimea stratului de slănină la nivelul ultimei coaste. . După 24 de ore de la sacrificarea animalului. . . picioare şi osânză. .

(fig. 1985) pe linia dorsală (fig. pe o perpendiculară dusă pe suprafaţa ochiului de muşchi longissimus dorsi (fig. fie prin alte metode (metoda liniară.Pop. iar rezultatul final se calculează pe baza relaţiei: A+B+C G (cm) = --------------3 > Stabilirea grosimii stratului de slănină la nivelul ultimei coaste sau a grosimii stratului de slănină în cotlet (S. în locul cu cea mai mică grosime) şi în punctele x. pix sau carioca !) se va trasa exact.O. Planimetrul (fig.z.68). cu creionul negru (nu se va folosi creion chimic. (la greabăn. 68 Determinarea grosimii stratului de slănină pe carcasă (după N.L. atât conturul “ochiului de muşchi” (secţionarea muşchiului longissimus dorsi) cât şi cel al cotletului.69). Farkas şi T. fie prin planimetrarea acesteia la nivelul secţiunii transversale a cotletului de la ultima coastă. Pentru aceasta se lipeşte o bucată de hârtie de calc pe secţiunea carcasei. (trei puncte situate în regiunea şalelor. (pe spinare. În cazul determinării suprafeţei “ochiului de muşchi” prin planimetrie operaţiunea debutează cu imprimarea secţiunii transversale a cotletului de la nivelul ultimei coaste. măsurătorile se fac în punctele: a. astfel încât aceasta să cuprindă secţiunea cotletului în întregime.68). la nivelul muşchiului gluteus). metoda Hammond). 69 Secţiune transversală prin cotlet de porc şi stabilirea grosimii stratului de slănină la nivelul ultimei coaste Imprimarea se execută cu creion negru în momentul în care. > Determinarea suprafeţei “ochiului de muşchi” se face. B (la nivelul ombilicului). iar rezultatul final se calculează pe baza relaţiei: x +y + z a + b + ------------3 G (cm) = ---------------------------3 > În cazul stabilirii grosimii medii a stratului de slănină pe linia abdominală. carcasa se secţionează în vederea tranşării. C (la nivelul flancului).70) este instrumentul folosit pentru 89 .y. b. iar exprimarea se face în centimetrii. Fig. Apoi. pe carcasă se fac măsurători în trei puncte: A (la nivelul apendicelui xifoidian al sternului).Fig. în locul cu cea mai mare grosime).– “slight of lean”) se face prin măsurarea la o distanţă de 8 cm de la colţul superior al cotletului. pe hârtie de calc.

Micrometrul. Disc de analizare. Totodată. Manetă pentru conducerea planeimetrului. planimetrul trebuie reglat pentru a înregistra exact suprafaţa la această scară. 10. 70 Planimetrul 1. Chiar dacă instrucţiunile de folosire ale planimetrului sunt însoţite. Şurub de fixare. el se compune din două braţe şi dispozitivul de înregistare a măsurătorilor. Practic. acul de urmărire a conturului este înlocuit de o lupă în centrul căreia se găseşte imprimat un cerculeţ de urmărire. la un capăt prezintă un ac de urmărire a conturului suprafeţei de planimetrat. 13. Vernier. Carcasă. în felul următor (ex. Braţul de trasare. vernierul (este amplasat în stânga tamburului de înregistrare. Datorită faptului că imaginea “ochiului de muşchi” este reprezentată pe hârtia de calc la scara de 1:1. iar cele 10 diviziuni ale vernierului corespund cu 0. 6. Şurub micrometric. 12. fig. de obicei. spre dreapta sau stânga până când se obţine exact înregistrarea suprafeţei de 25 cm2. pe acest braţ se găseşte culisant dispozitivul de înregistrare.7 . iar prin tatonare se mută dispozitivul de înregistrare pe braţul de trasare. spre exemplu. se planimetrează această suprafaţă. gradat de la 0 la 10 şi trasat din 1 în 1. 3. Tambur de înregistrare. 14. 9.Fig. Greutate de fixare. discul orizontal (se cuplează cu tamburul de înregistrare printr-un sistem de şurub fără sfârşit.prima cifră . iar la celălalt capăt o piesă de articulare cu cel de al II–lea braţ). care. La unele planimetre.dispozitivul de înregistrare prezintă: tamburul de înregistrare (reprezintă piesa activă a dispozitivului gradat de la 1 la 10 şi trasat din 0. . de un tabel care indică la ce diviziune de pe braţul de trasare trebuie să se găsească cifra 0 de pe vernierul care este paralel cu acesta. 7. Cele două braţe sunt reprezentate de: . Braţul de fixare.braţul de trasare (format dintr-o tijă metalică gradată. Vernierul braţului de trasare. Citirea suprafeţei înregistrate pe planimetru se face cu 4 cifre. determinarea de suprafeţe reprezentate în plan la diferite scări. un picioruş de sprijin şi o manetă pentru conducerea instrumentului).1 în 0. Lupă pentru urmărirea conturului “ochiului de muşchi”. un alt vernier paralel cu braţul de trasare (este gradat de la 0 la 10 şi divizat din 1 în 1 şi serveşte la reglarea planimetrului).71): . Disc orizontal. 8.1). 5. reglarea instrumentului. . 2. 4. pentru scara de 1 : 10 se poate face în felul următor: cu un creion bine ascuţit se desenează un pătrat perfect cu latura de 5 cm (25 cm2). 11.braţul de fixare (format dintr-o tijă metalică care are la un capăt o greutate şi un ac cu ajutorul căruia se fixează pe planşeta de lucru.9 diviziuni de pe tamburul de înregistrare). Apoi.se citeşte pe discul orizontal în dreptul 90 . gradat de la 1 la 10 şi trasat din 1 în 1). două şuruburi de fixare a dispozitivului de înregistrare pe braţul de trasare.

g. 71 Citirea dispozitivului de înregistrare al planimetrului (după N. iar acul de urmărire a conturului să fie aproximativ în centrul suprafeţei de planimetrat. se scade valoarea iniţială din cea de-a II-a citire. Dacă această diferenţă este mai mare de 0. . Tehnica de lucru cu planimetrul presupune: a.a IV-a cifră – 3 – se alege de pe vernier pornind de la valoarea 0 în sus şi reprezintă trasarea ce corespunde pe vernier în perfectă continuitate cu o gradaţie de pe tamburul de înregistrare. c. în cazul în care cifra 0 de pe vernier are corespondent între două cifre de pe tambur.1.25 cm2 se va proceda la efectuarea unei serii de 6-8 planimetrări succesive. parcurgând cu atenţie traseul. la colţul drept inferior al uneia dintre ele. până în punctul de pornire. Fig. d.a III-a cifră – 5 – este reprezentată de subdiviziunile de pe tamburul de înregistrare. Pop. respectiv valoarea mai mică. f. Farkas şi T. procedându-se în mod similar la alegerea sa cu cea de la a II-a cifră. aşezarea braţului de trasare al planimetrului cu dispozitivul de trasare în aşa fel încât braţul de trasare să fie paralel cu marginea planşetei. h. se face prima citire în modul descris anterior (Atenţie ! Nu se aduce dispozitivul de înregistrare la 0. se urmăreşte cu acul o singură dată întreg conturul suprafeţei de planimetrat. în sensul acelor de ceasornic. această citire va deveni citire iniţială şi se va obţine o nouă diferenţă.indicelui (în cazul în care acest indice se află situat între două cifre se consideră cifra mai mică). ci se citeşte aşa cum este !). i. După împărţirea la 10.a II-a cifră – 4 – este reprezentată de una din gradaţiile întregi de la 1 la 10 de pe tamburul de înregistrare care se găseşte în dreptul valorii 0 de pe vernierul din stânga acestuia. se procedează apoi la o nouă urmărire a conturului suprafeţei de “ochiului de muşchi” imprimat pe foaia de calc. b. fixarea hârtiei de calc pe care a fost imprimată suprafaţa “ochiului de muşchi” pe o planşetă de desen sau pe o bucată de carton alb. 91 . în cm2. se procedează la o nouă citire. ce au valori de 0. articularea braţului de fixare şi aşeazarea pe planşetă astfel încât să formeze cu braţul de trasare un unghi de 900 spre partea superioară a planşetei. iar diferenţa obţinută se împarte la 10 – rezultatul împărţirii reprezentând suprafaţa “ochiului de muşchi”. aducerea acului de urmărire într-un punct oarecare pe conturul suprafeţei de planimetrat. iar apoi se vor lua două valori apropiate şi se va face media aritmetică a acestora. . 1985) . e. care va reprezenta valoarea mai mare decât citirea iniţială.

datele obţinute se introduc în relaţia: Suprafaţa “ochiului de muşchi” (cm2) = AB x CD x 0. cu delimitarea prealabilă a suprafeţei ce urmează a fi stabilită. dar suprafaţa se calculează pe baza relaţiei: Suprafaţa “ochiului de muşchi” (cm2) = 2 x (lărgimea + înălţimea) Rezultatele obţinute în cazul aplicării acestei metode prezintă o certitudine mai mică decât în cazul planimetriei sau metodei liniare.în cazul în care această perpendiculară intersectează “ochiul de muşchi” se va deplasa perpendiculara până la locul în care va reprezenta o tangentă la ochiul de muşchi. Fig. C. După ce se trasează şi se măsoară cu atenţie lărgimea (L) şi înălţimea (Î). 92 . D – Înălţimea muşchiului longissimus dorsi (Î) > Metoda Hammond de determinare a suprafeţei “ochiului de muşchi” utilizează acelaşi contur ca şi în cazul metodei liniare.din punctul care marchează limita superioară internă a stratului de slănină se duce o dreaptă de 10 cm spre linia internă a secţiunii cotletului.73). în care: 0.> Metoda liniară de determinare a suprafeţei “ochiului de muşchi” se aplică în situaţia în care nu dispunem de planimetru.73. . În urma calculelor se obţine o suprafaţă a “ochiului de muşchi”. B – Lărgimea muşchiului longissimus dorsi (L). Pentru a putea-o aplica se copiază conturul “ochiului de muşchi” din cotlet pe hârtie de calc având grijă ca acesta să fie într-o poziţie cât mai orizontală. (fig. 1983) A.73 reprezintă un coeficient de calcul valabil pentru rasa Marele alb şi metişii acesteia cu alte rase. foarte apropiată de cea stabilită prin planimetrie. (fig. > Determinarea suprafeţei cotletului se face prin planimetrie. Gh.din locul de intersecţie al acestei drepte cu limita internă a secţiunii cotletului se ridică o perpendiculară pe această dreaptă spre limita externă a secţiunii cotletului .72). 72 Stabilirea suprafeţei “ochiului de muşchi” prin metoda liniară (după. Tărăboanţă şi colab. Această delimitare se face în felul următor: .

x 100 Suprafaţa secţiunii cotletului (cm2) > Stabilirea randamentului la sacrificare (R) se poate face. acesta este mai mic comparativ cu cele pentru grăsime sau mixte). > Stabilirea raportului carne – grăsime (RCG) se bazează pe corelaţia genetică dintre cantitatea de carne şi cantitatea de grăsime din întreaga carcasă (r = 0. (fig. masa corporală. fiind cuprins între 70-85%.suprafaţa care urmează a fi planimetrată este reprezentată şi de partea care include “ochiul de muşchi”. se poate determina aşa numitul “randament comercial” a cărui valoare poate ajunge până la 90%. vârstă (animalele tinere şi cu o masă corporală mai redusă au un randament la sacrificare mai mic). randamentul la sacrificare este mai mare decât la alte specii de mamifere cu interes de fermă. În situaţia în care. Farkas şi T. tehnologia de prelucrare (în cazul prelucrării prin opărire. Determinarea se face pe baza relaţiei: Masa carcasei (kg) R (%) = --------------------------------. precum şi criteriu de apreciere şi certificare a calităţii materialului biologic de reproducţie. totul se raportează la masa animalului viu. dar cel “la rece” este mai mic cu 2-3 % decât cel “la cald”. etc. fie “la cald” (imediat după sacrificare).Fig. Diferenţa dintre suprafaţa cotletului şi cea a “ochiului de muşchi” reprezintă suprafaţa grăsimii din secţiunea cotletului. starea de îngrăşare. individ. Operaţiunea de tranşare constă în împărţirea carcasei pe regiuni de măcelărie ţinând cont de însuşirile culinare ale acestora.x 100 Masa animalului viu (kg) La suine. fie “la rece” (la 12-24 de ore de la sacrificare la 1-40C). 75). alimentaţie (animalele hrănite cu cantităţi mari de suculente sau cu raţii de 9-11% celuloză au un randament la sacrificare mai scăzut). condiţiile de transport (dacă transportul este de lungă durată randamentul la sacrificare se reduce considerabil). 1985) .88) şi se calculează pe baza relaţiei: Suprafaţa “ochiului de muşchi” (cm2) RCG = ----------------------------------------------------------Suprafaţa grăsimii din secţiunea cotletului situat la nivelul ultimei coaste (cm2) > Stabilirea proporţiei de carne în carcasă (PCC) se bazează pe aceeaşi corelaţie genetică ca şi în cazul stabilirii raportului de carne – grăsime şi reprezintă obiectiv principal al selecţiei. la masa carcasei se însumează şi masa organelor interne comestibile. randamentul la sacrificare este mai mare cu circa 4% decât în cazul prelucrării prin jupuire). 73 Determinarea suprafeţei cotletului de la nivelul ultimei coaste (după N. Pop. El este determinat de: rasă (la rasele specializate pentru producţia de carne. Calcularea proporţiei de carne în carcasă se poate face pe baza relaţiei: Suprafaţa “ochiului de muşchi”(cm2) PCC (%) = ----------------------------------------------. la suine. iar apoi. 93 .

iar postero-inferior prin articulaţia grasetului = femuro-tibio-rotuliană) (fig. posterior. Gh. secţionând coastele la treimea superioară de-a lungul muşchiului longissimus dorsi).Cotletul (fig. 1983) > Calitatea superioară (circa 42%): – Ceafa (se limitează anterior printr-o perpendiculară pe coloana vertebrală la nivelul articulaţiei occipito-atloidiană. 75 Cotlete de diferite calităţi (musculoase. Gh. 76 Jamboane de diferite calităţi (musculoase.Jambonul (se delimitează supero-anterior prin cotlet. iar lateral se limitează cu linia imaginară care trece paralel cu coloana vertebrală. Tărăboanţă şi colab. iar inferior se învecinează cu capul pieptului).Muşchiuleţul (cuprinde muşchii psoas major. începând cu prima vertebră lombară. Fig. 1983) > Specialităţi (circa 26%): . 75) (cuprinde muşchii dorsali.Lucrarea se face în mod diferenţiat de la o ţară la alta. până la ultima vertebră lombară.Antricotul (cuprinde muşchii dorsali de la a VI-a până la ultima vertebră dorsală şi se limitează în faţă cu ceafa. . Fig. 74 Tranşarea carcasei şi împărţirea pe regiuni (după. care nu în toate cazurile au corespondent în regiunile de exterior. medii şi grase) (după. sortarea se face pe următoarele categorii de calităţi: Fig. Tărăboanţă şi colab. . medii şi grase) 94 . . După detaşarea tuturor regiunilor. iar posterior cu cotletul).76). prin linia ce le desparte de antricot. lateral cu pieptul. minor şi ilicus). anterior prin fleică. în funcţie de scopul comercial.

superior cu ceafa şi Fig. deoarece însăşi produsul se găseşte sub semnul dependenţei permanente a unor factori evaluaţi cu mai multă sau mai puţină exactitate (valoare nutritivă. . 95 . de vier. de la genunchi.(după. 77 Piept de diferite calităţi. Gh. 1983) antricotul. > Calitatea inferioară (circa 5%) . sau invers). etc. > Calitatea a II-a (circa 13%) – Pieptul (se limitează anterior cu capul. aprecierea masei musculare dintr-o carcasă de porc se poate face. Gh. iar cel de la membrul posterior. Totuşi. fără a face depozite între muşchi). Aprecierea calităţii cărnii de porc constituie o problemă foarte complexă. posterior cu fleica şi reprezintă partea inferioară a cutiei toracice). Metodele subiective de apreciere a calităţii cărnii de porc fac referire la infiltraţiile grăsoase. .Picioarele (cuprind extermităţile membrelor anterioare şi posterioare. Tărăboanţă şi colab. .Capul (cu toate regiunile de exterior). dar mirosul dezagreabil se poate decela repede dacă se frige o bucată de carne pe grătar. 77). fibula şi rândul superior de oase metatarsiene). iar inferior la articulaţia humero-radio-ulnară. deci oasele scapulum şi humerus – delimitarea posterioară făcându-se în dreptul celei de a V-a vertebre toracale. respectiv de la jaret în jos). superior cu cotletul. (musculoase. Tărăboanţă şi colab. culoare. > Infiltraţiile grăsoase sunt apreciate vizual pe secţiunea carcasei (au o calitate mai bună carcasele la care grăsimea este infiltrată în fascicule. fără muşchii aferenţi.Fleica (anterior se limitează cu mijlocul de piept. > Consistenţa cărnii de porc depinde de fineţea fibrelor musculare şi se apreciază prin pipăit pe suprafaţa secţiunii muşchiului (în funcţie de rezistenţa opusă la presare. (fig. iar posterior cu jambonul). 1983) > Calitatea I (circa 14%): – Spata (cuprinde muşchii spetei şi ai braţului. etc). gust. În situaţia în care se procedează la dezosarea completă a carcasei se poate stabili cu scop ştiinţific şi raportul carne-oase (după dezosare se face cântărirea oaselor şi a cărnii + grăsimii. câte kg de carne revin.Rasoalele (cel de la membrul anterior cuprinde regiunea antebraţului cu oasele radius şi ulna. medii şi grase) (după. > Calităţile gustative ale cărnii proaspete de porc sunt mai dificil de perceput pentru gusturi şi mirosuri indezirabile (miros de peşte. consistenţă. iar apoi se calculeză la un kg de oase. regiunea gambei cu oasele tibia. fie prin metode subiective (bazându-ne pe simţuri) fie prin metode obiective (pe analize de laborator). gustul consumatorilor şi implicit cerinţele pieţii).

supus unei presiuni de 155. dură). psoasul şi muşchii fesieri). 96 . Operaţiunile se efectuează cu ajutorul pH-metrelor (potenţiometre) şi al electrozilor (mai utilizate sunt pH-metrele cu pile şi electrozii cuplaţi: unul de măsurare şi altul de referinţă). randamentul la fabricaţie şi calitatea produsului finit depind de legătura apei cu proteinele cărnii. Carnea de consistenţă densă prezintă fibrele musculare cu un diametru redus şi cu fasciculele musculare de dimensiuni mici – aspect care determină o frăgezime satisfăcătoare. muşchii cu un pH apropiat de 5. În funcţie de creşterea pH-ului peste 6. > Culoarea cărnii de porc depinde de concentraţia de pigment (hemoglobină şi mioglobină). cu cât pH-ul va fi mai ridicat.2 (pH-ul unui muşchi la animalul în viaţă şi în repaus). Metodele obiective privind aprecierea calităţii cărnii de porc utilizează diverse tehnici de laborator. o netă corelaţie există între valoarea pH-lui şi puterea de reţinere a apei (însuşire care exprimă cantitatea de apă fără legătură care produce exudaţia cărnii). valoarea pH-ului (“pH ultim”) se stabilizează în funcţie de condiţiile de conservare şi de starea cărnii. muşchii cu un pH mai ridicat sunt mai închişi la culoare decât cei care au un pH mai scăzut. aceasta se poate stabili cu ajutorul unui aparat denumit penetrometru.62/2. la valori de 4. iar valorile sale depind de conţinutul în acid lactic format pe baza rezervei de glicogen în masa musculară. un pH de 6. Totodată.65 kg timp de 15 secunde.4 au o putere de reţinere a apei mai redusă decât cei cu un pH apropiat de 6 – lucru esenţial în procesele de procesare a cărnii de porc. Numeroase investigaţii au stabilit că pH-ul muşchiului trece de la 7-7. semitare şi densă = consistenţă fermă.38 cm. În acest sens este necesar să se utilizeze o probă de carne răcită la +1 0C.5 (în timp de 18-24 de ore după sacrificare).54 mm (adâncimea până la care pătrunde un ac cu diametrul de 0. de condiţiile de sacrificare şi alimentaţia pe care animalele au primit-o înaintea sacrificării. calitatea cărnii va fi cu atât mai bună. Din acest motiv se recomandă ca examenul ei să se facă pe secţiune proaspătă. Astfel. Astfel. la aer carnea se oxidează mai repede şi capătă o nuanţă mai închisă. Valoarea acestui ultim pH este influenţată în foarte mare măsură de starea de oboseală şi de post.9-6. Deci.2 indică un punct critic). cu dimensiunile de 7. Astfel. în ceea ce priveşte consistenţa. dar mai ales de structura fibrelor în raport cu aciditatea (pH-ul) sau a apei cu proteinele. După acest timp. În practică se poate considera că la pH-urile cuprinse între 5 şi 6.consistenţa cărnii este apreciată ca fiind: moale. > Determinările de pH redau concentraţia de ioni de hidrogen a unui muşchi (de regulă se analizează muşchiul longissimus dorsi. indică obiectiv diferenţele de consistenţă). calitatea cărnii scade (în general pentru cărnuri şi produse de mezelărie. în momentul sacrificării animalului.62/7. Semnificaţia valorii pH-ului trebuie pusă în legătură cu unele caracteristici ale cărnii şi anume că. Impresia vizuală asupra culorii şi nuanţelor sale la carnea de porc corespunde cu reflectarea razelor luminoase pe suprafaţa cărnii.

715 0. . Calitatea părului se apreciază în funcţie de lungimea şi grosimea firelor. . uniformă pe toată suprafaţa de secţiune. Pe lângă aceasta. carcasa în care grăsimea are culoarea albă).calitatea a II–a – carnea de nuanţă roz care prezintă o uşoară diferenţă de culoarea între muşchi.630 0. climă.Părul reprezintă un produs secundar apreciat pentru însuşirile mecanofizice. Deşi nu se includ în calculul randamentului la sacrificare. Cât priveşte clasarea cărnurilor de porc în raport de calitate.calitatea e x t r a – carnea de nuanţă roşie-închisă.calitatea a III–a – carnea de nuanţă roz-pal. În practică. vârstă.185 50 kg 0. precum şi de tehnica de obţinere.Dacă această legătură este slabă. ν Aprecierea calităţii grăsimii presupune stabilirea principalelor caracteristici. circa 200 g şi de calitate inferioară.330 În categoria produselor secundare necomestibile se include: părul şi pielea. acesta oferă indicaţii asupra calităţii totale de acizi graşi nesaturaţi. Gh. regiune corporală. 97 .475 0. 1983) Organul Inima Pulmonii Ficatul Rinichii 40 kg 0.695 0. iar cele din rasele ameliorate. Tărăboanţă şi colab. sex. categoria produselor secundare comestibile grupează o serie de organe interne (tabelul 15). Totuşi.884 1.520 0. pierderile sunt importante şi produsul este sec. eviscerarea şi tranşarea animalului şi se pot clasifica în: comestibile şi necomestibile. după cum urmează: > Culoarea se apreciază vizual (se consideră de calitate. nici prea clară.250 120 kg 0. > Rezistenţa la râncezire se poate aprecia după indicele iod. starea de îngrăşare. care pot reprezenta circa 8-12% din masa animalului sacrificat. fără umezeală. cu foarte multă umezeală.175 0. foarte contrastantă între muşchi. lucru de care depinde evoluţia procesului de râncezire.calitatea I – carnea de culoare roşie-închisă care prezintă o uşoară diferenţă de culoare între muşchi. aceasta se face ţinând seama de următoarele caracteristici: .500 0. etc. Exemplarele de suine primitive produc 500-600 g de păr.145 0. .200 60 kg 0.350 0. Tabelul 15 Valoarea ponderală a unor organe interne comestibile la diferite mase corporale la sacrificarea suinelor (după. fără umezeală. ν Aprecierea produselor secundare obţinute de la suine se face după sacrificarea. nu şi asupra naturii lor. Cantitatea şi calitatea lui depinde de rasă. . > Consistenţa se apreciază prin metode fizice şi chimice. nici prea închisă. aprecierea consistenţei grăsimii de porc se face prin palparea cu degetul şi dă rezultate bune.870 0. natura gliceridelor şi prezenţa antioxidanţilor pot să influenţeze sensibilitatea grăsimii la oxidaţie.215 0.

Cel mai bun păr este considerat cel care depăşeşte lungimea de 10 cm, grosimea de 200-250 microni şi este obţinut prin smulgere, după sacrificarea animalului. - Pielea constituie organul de protecţie al corpului şi participă la reglarea diferitelor funcţii ale organismului, ca: respiraţia, circulaţia, excreţia, termoreglarea, metabolismul glucidic, etc. Ea reprezintă circa 4-7% din masa corporală a animalului. Calitatea pieilor de suine depinde de structură şi suprafaţă – însuşiri influenţate la rândul lor de: rasă, vârstă, sex, starea de întreţinere, etc. Pielea exemplarelor din rasele primitive este mai groasă, mai densă şi mai puţin elastică; cea a suinelor tinere este mai puţin densă, mai uniformă ca grosime şi structură, iar cea a scroafelor, mai subţire decât a vierilor. De la exemplarele aflate în stare avansată de îngrăşare se obţine o piele mai elastică decât de la cele slabe, iar de la cele subalimentate rezultă piei uscate şi cu structură slabă. În vederea valorificării, pieile de suine trebuie conservate (supuse operaţiunilor de sărare, uscare, sortare, etc.). Aprecierea subproduselor obţinute de la suine permite ridicarea eficienţei economice în creşterea şi exploatarea speciei, fiind susţinută de o gamă largă de subproduse, astfel: - Sângele obţinut în urma sacrificării reprezintă 3-4% din masa corporală a animalului şi are multiple întrebuinţări în industria alimentară, farmaceutică, uşoară, etc. El prezintă următoarea compoziţie chimică: 20-21% substanţă uscată; 79-80% apă; 18-19% proteine (din substanţa uscată; 14-14,2% hemoglobină (din proteine); 0,07% glucoză; 0,04% colesterină; 0,23% lecitină0; 11% grăsimi. Pentru conservarea de scurtă durată a acestui subprodus se foloseşte în mod obişnuit sarea de bucătărie, bioxidul de carbon, (pentru 2-3 săptămâni), acidul salicilic, acidul tartric, acidul boric, etc., iar pentru conservarea de lungă durată se practică deshidratarea. - Glandele cu secreţie internă obţinute de la suine se utilizează în industria farmaceutică în măsură mult mai mare decât cele rezultate de la alte specii de animale, datorită asemănării structurale cu cele ale omului. Dintre glandele endocrine se utilizează: hipofiza (pentru obţinerea somatotropinei–S.T.H.; tireostimulinei– S.T.H.); tiroida (pentru obţinerea tiroxinei şi triiodotrioninei); parotida (pentru obţinerea hormonului paratirpoidian care acţionează asupra metabolismului fosfocalcic) etc. Extractele de ficat se utilizează contra anemiilor, iar din bilă se extrag o serie de acizi (biliari, glucocolic, taurocolic) care facilitează resorbţia lipidelor din tubul digestiv. Din creier şi măduva spinării se extrag: colesterina, lecitina, cefalina, iar din splină – hormosplenul cu rol în hematopoeză. - Oasele rezultate de la suine se utilizează în industria zahărului sau pentru obţinerea făinii de oase necesară hrănirii animalelor. - Cornul şi unghiile obţinute de la suine se utilizează la obţinerea unor produse cheratinoase folosite în industrie.

5.3. VALORIFICAREA SUINELOR

98

Valorificarea suinelor se poate face prin: livrarea animalelor în viu, în carcasă sau livrarea de animale vii pentru utilizare în alte ferme. Livrarea în viu a suinelor destinate tăierii se face din ferme şi zone fără boli contagioase, corespunzătoare următoarelor categorii: - suine pentru carne, cu masa corporală cuprinsă între 80-130 kg; - suine îngrăşate în scop special, peste 130 kg; - scroafe reformate, recondiţionate şi vieri reformaţi, castraţi şi recondiţionaţi. Nu se admit la tăiere scroafele gestante şi vierii cu mai puţin de trei luni de la castrare, cu plaga de castrare necicatrizată. Livrarea în carcasă trebuie să respecte exigenţele mereu crescânde ale consumatorilor pentru o proporţie cât mai mare de carne macră. În acest sens este necesară stabilirea operativă a calităţii carcasei şi implicit a plăţii dieferenţiate a acesteia. Practic, carcasa de suină înseamnă corpul unui porc sacrificat, eviscerat şi cu emisiunea sangvină efectuată; tăiat de-a lungul liniei mediane (sau netăiat), fără păr, limbă, copite, organe genitale, osânză, rinichi şi diafragmă. Sistemul oficial de apreciere a carcaselor de porcine în U.E. este sistemul “SEUROP” (tabelul 16) care ia în considerare clasificarea pe baza procentului de ţesut muscular.
Tabelul 16 Sistemul de clasificare “S E U R O P” Clasa de calitate
S E U R O P

Procentul de ţesut muscular din masa carcasei
(%)

peste 60 55-60 50-55 45-50 40-45 sub 40

Statele membre ale U.E. pot decide aplicarea acestui sistem în următoarele situaţii: - în cazul abatoarelor nespecializate unde numărul de porci sacrificaţi/săptămână nu depăşeşte 200 de capete; - în cazul abatoarelor care sacrifică numai porci din producţia proprie (ferme proprii) şi care tranşează toate carcasele rezultate. În ceea ce priveşte conţinutul de carne din carcase, acesta este evaluat prin diferite metode sau cu aparate autorizate de clasificare. O metodă simplă este metoda celor două puncte Z.P. (Zwei Punkte). Aceasta constă în efectuarea a două măsurători liniare pe carcasă (grosimea stratului de slănină deasupra muşchiului Gluteus medianus, cu includerea grosimii pielii - S şi grosimea cărnii în linie dreaptă dintre canalul medular şi vârful superior al muşchiului Gluteus mediu - F), iar apoi estimarea procentuală a ţesutului muscular (M%).

99

Un aparat autorizat în U.E. pentru stabilirea conţinutului de carne din carcase este FOM (FAT-O-MEATER), de producţie daneză (firma SFK). Acesta are la bază reflectanta diferenţiată a undei de lumină de către ţesutul muscular şi cel de grăsime. Reflectanta este măsurată cu ajutorul unei sonde optice prevăzută cu două fotocelule. Cât priveşte starea termică de prezentare a cărnii de porc destinată comercializării şi consumului aceasta poate fi: proaspătă (imediat după tranşarea carcasei); refrigerată (răcită la temperatura de 0-40C). Acest regim termic permite conservarea cărnii de porc pentru o perioadă de maximum 72 de ore. Totuşi, refrigerată la 00C şi umiditatea aerului de 80-85%, carnea de proc se poate păstra până la 21 de zile, timp după care începe să-şi piardă în mod substanţial savoarea; congelată (când s-a atins temperatura de –180C în starturile cele mai profunde ale carcasei, adică la os). În asemenea stare, carnea de porc se poate păstra în bune condiţii timp de 6 luni; decongelată (readucerea cărnii la starea de a putea fi folosită ca hrană). Decongelarea se poate realiza, fie în mod lent (prin menţinerea ei în frigider timp de 24 de ore sau la temperatura mediului ambiant, dar ferită de lumină şi căldura excesivă), fie “umed” (prin imersarea pachetelor cu carne congelată în apă rece sau caldă). Este interzisă recongelarea după decongelare, deoarece congelările şi decongelările repetate duc la pierderi ale valorii nutritive (se elimină proteina din sucul muscular). Livrarea animalelor vii pentru diferite ferme poate fi întâlnită în cazul crescătoriilor specializate în producerea de purcei care pot livra: purcei înţărcaţi, la 710 kg sau tineret pentru îngrăşare, la 30-35 kg. O altă categorie de suine care se poate livra altor ferme o reprezintă indivizii pentru prăsilă (vieruşi sau scrofiţe) – material biologic ce poate fi: de rasă curată, metişi F1 sau scrofiţe rotaţionale. La livrarea acestor ultime categorii de suine trebuie întocmită întreaga documentaţie zootehnică, respectată legislaţia sanitar-veterinară în vigoare şi normele de transport specifice. Cât privesc preţurile, în ambele cazuri, acestea se stabilesc prin negocieri directe între părţi sau prin licitaţie.

Temă: După prezentarea teoretică a tematicii capitolului 5, studenţii vor face observaţii, notaţii şi aplicaţii practice privind aprecierea materialul biologic suin din biobaza disciplinei, în vederea valorificării.

100

cu o evoluţie epizootică explozivă şi un grad foarte ridicat de difuziune. boala lui Aujeszky. pentru a şti să sesizeze medicului veterinar problemele de sănătate ale animalelor. crescătorul de porci trebuie să posede unele cunoştiinţe minime legate de patologia suină. exantemul veziculor. precum şi efectele răspândirii acestora în afara unităţii pe care o coordonează. de sistemele de creştere şi de tehnologiile aplicate. bacteriene. encefalomielita infecţioasă porcină. pe de o parte şi protecţia consumatorilor de produse provenite de la acestea. variola. Boala este declanşată de un virus filtrabil cu aspect sferic. BOLI SPECIFICE SUINELOR La suine pot fi întâlnite boli: infecto-contagioase (virale). febra aftoasă. reclamă cunoaşterea principalelor boli şi intervenţii zoo-veterinare specifice. PESTA PORCINĂ poate apare în orice sezon al anului. micotice. Boli infecto-contagioase Din grupa bolilor infecto-contagioase (virale). la suine pot fi întâlnite: pesta porcină. sindromul respirator şi de reproducţie (PRRS). pesta porcină africană. cu rate de mortalitate de peste 95% la toate categoriile de suine. 6. Mai mult.1. gastroeneterita transmisibilă (TGE). 6. gripa (influenţa) porcină. pe de altă parte.Capitolul 6 BOLI ŞI ACŢIUNI ZOO-VETERINARE ÎNTÂLNITE ÎN CREŞTEREA SUINELOR Indiferent de mărimea fermelor. iar managerul fermei să realizeze pe deplin implicaţiile distructive ale bolilor în ceea ce priveşte eficienţa economică globală. parazitare. de nutriţie şi tehnopatii. pneumonia virală a porcului (VPP).1. protecţia materialului biologic suin. stomatita veziculară. numit generic Tortor suis – agent patogen existent într-un rezervor natural de infecţie şi menţinut la 101 .1. sindromul SMEDI.

culoarea roşie congestivă se menţine. pe rât şi urechi (urechile capătă un aspect “marmorat”). Mistreţul european) şi care. După o perioadă de constipaţie. iar singura cale de a preveni declanşarea bolii este profilaxia. Apoi. cu localizare la nivelul cavităţii abdominale. subacut (cu durata de 14-20 de zile) şi cronic (cu durata de până la 50-60 de zile) – forma cea mai periculoasă. precum şi pareza trenului posterior. Pateurella începe să producă leziuni ale aparatului respirator localizate la nivelul cavităţii toracice. dezinsecţiilor şi deratizărilor periodice. cu baza spre margine şi vârful spre interiorul splinei. apariţia virusului menţionat rupe echilibrul organic. Astfel. sângele şi organele provenite de la porcii bolnavi. Cum în organismul porcilor sănătoşi se pot găsi. Până în prezent. iar virulenţa celor doi microbi de asociere creşte enorm. pe splină apar numeroase infarcte de forma unor triunghiuri mai închise la culoare decât fondul organului. în mod normal. o serie de microbi din grupa Pasteurella şi Salmonella care nu produc nici un fel de boală. primele manifestări constau în diminuarea apetitului animalelor bolnave. vezica urinară este congestionată. apoasă şi de culoare gri-gălbuie. comparativ cu cea întâlnită în cazul rujetului. 102 . De regulă. în şi dinspre fermă. după 2-4 zile apar: starea febrilă (până la + 41. Boala este declarabilă şi carantinabilă în regim de urgenţă. În formele acute moartea animalelor survine în interval de 10-20 de zile. iar Salmonella produce leziuni digestive. dezinfecţia severă a fermei şi vidul sanitar. dar reapare imediat) şi apariţia de hemoragii punctiforme. acut (cu durata de 4-7 zile). prin carnea. cu numeroase hemoragii de mărimea gămăliei de ac.50C). diaree severă. asociată cu starea febrilă care nu scade la nici un tratament. conjunctivitele cu o mare cantitate de exudat ce determină aderenţa aproape completă a pleoapelor. datorită faptului că se menţine în efectiv purtătorul şi eliminatorul de germeni. La necropsie se observă o mărire în volum a ganglionilor limfatici regionali (în secţiune prezintă aspect marmorat). Boala se transmite direct prin contactul porcilor sănătoşi cu cei bolnavi sau trecuţi prin boală. Astfel. pe zonele mediane ale membrelor (dacă se apasă cu degetul pe pielea înroşită. dar au fost situaţii când aceasta s-a semnalat şi în Europa sau America. Împotriva pestei porcine orice tratament medicamentos este inutil şi interzis (obligatoriu suinele cu semene clinice de pestă se sacrifică în condiţii speciale. asigurarea materialului de lucru şi de protecţie pentru întregul personal din fermă. înroşirea pielii pe abdomen.nivelul suinelor sălbatice (ex. la animalele bolnave se instalează tulburări nervoase.E. vomismente. iar în forma supraacută. rinichii prezintă aspect degenerat de culoare cenuşiegălbuie. ca măsuri generale se impune: dirijarea şi controlul sever al persoanelor. după 5 zile. periodic îşi exacerbează patogenitatea dând naştere la epizootii. mărfurilor şi materialelor. acţiunea nu va mai fi permisă – singura măsură acceptată fiind eradicarea totală prin lichidarea întregului efectiv. în România controlul şi prevenţia pestei porcine se făcea prin vaccinări obligatorii cu vaccin antipestos. indiferent de atribuţiunile de lucru. executarea obligatorie a dezinfecţiilor. sub strictul control sanitar-veterinar). când aceasta dispare. putând evolua: supraacut (cu durata de 24-36 de ore). dar în conformitate cu legislaţia U. animalelor. PESTA PORCINĂ AFRICANĂ prezintă o distribuţie geografică în zonele de est şi sud ale Africii.

Cu o perioadă de incubaţie de 2-7 zile. în primele 2-3 zile de boală. În mod frecvent. La categoriile de suine cu vârsta mai mare se constată o tuse uscată şi în accese. precum şi în luarea măsurilor de dezinfecţie şi carantină. strănuturi şi chiar conjunctivite. inapetenţă. Cu o perioadă de incubaţie de 12-18 ore. PNEUMONIA VIRALĂ A PORCULUI (VPP) este declanşată de un virus filtrabil care îşi păstrează capacitatea de infecţie până la – 200C.Boala este declanşată de un virus din grupa Iridoviridae – agent patogen foarte stabil şi rezistent (supravieţuirea virusului în sânge păstrat în camere frigorifice a fost de până la 6 ani. purceii stau mai mult pe lângă sursa de apă). în fapt un virus asemănător virusului gripal uman. virusul declanşează o creştere bruscă a temperaturii corporale. virusul declanşează manifestări dramatice la purcei – stări evidenţiate prin diaree puternică de culoare galben-verzui. dezinfecţie şi carantină. iar măsurile preventive vizează îmbunătăţirea condiţiilor de zooigienă. Deşi. de câteva luni). respiraţia accelerată. la purceii mai tineri se pot observa diareei pasagere sau strănuturi. cu 48-36 de ore înaintea morţii (rata mortalităţii este de până la 100%). iar agentul patogen este un virus filtrabil din genul Corona. 103 . GASTROENTERITA TRANSMISIBILĂ (TGE) atacă în mod diferit toate categoriile de suine. boala este declarabilă şi carantinabilă în regim de urgenţă. Apoi. Semenele clinice constau în: febră. După o perioadă de incubaţie de 5-9 zile. GRIPA (INFLUENŢA) PORCINĂ este o boală infecto-contagioasă de natură mixtă. iar cel preventiv constă în vaccinarea scroafelor şi scrofiţelor. Cu o perioadă de incubaţie de 10-16 zile. iar contaminarea se produce prin contact direct sau pe cale aeriană. la ora actuală. chiar dacă animalele îşi păstrează apetitul şi aspectul normal. respiraţie îngreunată de tip abdominal. tuse. cu o rată a mortalităţii de 1-4%. iar extremităţile capătă o culoare cianotică. însoţită de vome şi consum frecvent de apă (datorită stării de deshidratare severă. prin care. dar rata mortalităţii este mai redusă. îndeosebi dimineaţa la furajare sau după efort fizic. animalele stau întinse prin colţurile boxelor. prin examen virusologic. tuse. Diagnosticul bolii se stabileşte prin manifestările clinice specifice şi în laborator. rata acesteia poate fi de 100%. pe o infecţie bacteriană iniţială (Hempohilus influenzae suis) se grefează infecţia cu virusul gripei suine. La tineretul suin şi la porcii la îngrăşat se observă inapetenţă. stări de depresii generale. iar în cel păstrat la tempratura camerei. temperatura corporală a animalelor bolnave scade brusc. Astfel. prezenţa virusului dă semnele clinice ale unei pneumonii cronice. boala se transmite prin contactul direct dintre animale şi apare brusc (de regulă toamna sau iarna timpuriu). România este indemnă de pesta porcină Africană. Nu există un tratament specific. pulsul cardiac foarte rapid. diaree şi vomismente. în caz de apariţie. descărcări de exudat mucopurulent conjunctival sau nazal. Tratamentul se bazează pe combaterea febrei şi deshidratării prin administrare de antibiotice în cazul infecţiilor secundare. apare inapetenţa. cu care este înrudit din punct de vedere antigenic. Diagnosticul trebuie confirmat prin examen histopatologic şi virusologic. cu o afinitate deosebită pentru mucoasa gastrointestinală. iar la purceii în vârstă de o săptămână. moartea survine după 2-7 zile.

virusul declanşează formarea unor vezicule (afte) pe mucoasa bucală (buze. După o perioadă de incubaţie cuprinsă între două şi şapte zile. prezintă un diametru de 5-30 mm şi o înălţime de 10-20 mm. asociate cu diferite bacterii piogene pot conduce la pierderea copitelor . diagnosticul cert al stomatitei veziculare poate fi stabilit prin examene virusologice şi serologice de laborator. rât şi la coroana copitei. asemenea afte pot să apară chiar şi la nivelul mameloanelor. Pentru a putea-o diferenţia de febra aftoasă. După 48-72 de ore. la nivelul coroanei. animalele prezintă stări febrile.înlocuirea lor făcându-se într-un interval de 1-3 zile. Aceste leziuni apar sub formă de papile care evoluează în vezicule pline cu lichid clar şi cu un diametru de la câţiva milimetrii. Infecţia se produce prin contact. FEBRA AFTOASĂ poate afecta toate categoriile de suine şi este produsă de un virus din grupa Picorna. pneumonia virală a porcului (VPP) este o boală cronică pe toată durata anului. la nivelul râtului. inapetenţă şi salivaţie excesivă). Atât în cazul apariţiei veziculelor primare. dar care dispar odată cu eliminarea lichidului. pe plămâni se observă zone de pneumonie. Comparativ cu gripa porcină. cât şi a celor secundare. care este boală de sezon cu evoluţie scurtă. După 12-48 de ore de la pătrunderea în organismul animalelor. În cazul în care aftele se instalează la nivelul copitelor. până la 2 centimetrii. STOMATITA VEZICULARĂ este declanşată de un virus cu două tipuri antigenice din grupa Picornaviridae. Boala se manifestă prin febră şi apariţia unor leziuni pe limbă. eradicarea ascaridiozelor care influenţează infecţiile pulmonare şi îmbunătăţirea condiţiilor de zooigienă. boala este declarabilă şi carantinabilă în regim de urgenţă. Tratamentul constă în combaterea infecţiilor de asociaţie prin antibioterapie generală. combaterea bolii se realizează prin măsuri de profilaxie (dezinfecţie şi carantină). Aceste vezicule pline cu un lichid seros ce conţin virusul. Datorită faptului că nu există tratamente curative specifice. Cu o rată a mortalităţii mai mare la tineret şi în jur de 5% la celelalte categorii de suine. iar măsurile preventive se referă la dezinfecţie şi carantină. EXANTEMUL VEZICULOS este o boală infecto-contagioasă declanşată de un virus filtrabil cu o pluralitate de tipuri antigenice şi putere invazivă deosebită. precum şi pe piele la nivelul coroanei şi între copite. cu multe subtipuri imunologice. pe cale intradermică la toate categoriile de suine. precum şi dificultăţi în hrănirea cu furaje. veziculele se deschid iar temperatura corporală revine la valorile normale. Nu există tratament specific. După circa 24 de ore de la apariţie.La sacrificarea animalelor. iar în locul lor rămân suprafeţe erodate cu fragmente parţial detaşate de epiteliu necrozat. La scurt timp după apariţie. Apariţia acestor suprafeţe este însoţită de numeroase semene clinice (animalele prezintă febră. limbă. La scroafele cu purcei. al nărilor şi al buzelor apar nişte vezicule primare (asemănătoare cu “băşicile” produse de arsuri). faringe). îndeosebi la nivelul lobilor apicali sau cardiaci. caracteristică fiindu-i tusea în accese. apar modificări locomotorii care îngreunează vizibil mişcarea animalelor. spaţiilor interdigitale şi tălpii animalelor apar veziculele secundare ce produc leziuni care. aftele se rup. 104 .

În cazul variolei. iar combaterea afecţiunii se face prin măsuri de profilaxie. dezinsecţie. respiraţie sforăitoare. dezinfecţie. de regulă neobservate de crescători. dar mai ales la scroafele gestante. BOALA LUI AUJESZKY. iar în alte cazuri animalele muşcă un obiect . fără apariţia manifestărilor nervoase. la purcei. Acest exudat atarge muştele sau alte insecte.În ceea ce priveşte stabilirea diagnosticului sigur. cu perioadă de incubaţie de 3-11 zile. rotunde. În unele cazuri. deratizare. Diagnosticul sigur al bolii se face prin examen de laborator pe baza leziunilor sistemului nervos central sau examen virusologic. La purceii în vârstă de 3-4 săptămâni. iar tratamentul profilactic se referă la: vaccinări la vieri. SINDROMUL RESPIRATOR ŞI DE REPRODUCŢIE (PRRS) este produs de un virus denumit Lelystad din grupa Arteroviridae şi poate fi întâlnită la toate categoriile de suine. VARIOLA este produsă de un virus din grupa Pox. care determină animalele să se scarpine violent de pereţii şi grilajele boxelor. fără zone de depresie. Pe corpul animalelor apar leziuni caracteristice. pierderea apetitului. începând cu vârsta de 4-6 săptămâni. Datorită acestor stări. ENCEFALOMIELITA INFECŢIOASĂ PORCINĂ. dar rămân purtători şi excretori de virus. Combaterea variolei trebuie făcută prin măsuri de profilaxie generală. cu picioarele anterioare întinse înainte şi cele posterioare spre înapoi. la comă. După dezvoltarea acestor leziuni apar nişte cruste de nuanţă maronie-închis. care pot vehicula virusul la alte animale sau chiar genera apariţia altor infecţii secundare. iar marginile au o culoare gri. paralizie). boala debutează brusc cu febră. dezinsecţie. asemenea leziuni nu apar la nivelul copitelor. La suine (îndeosebi la purcei şi tineret) se manifestă prin simptome nervoase. cunoscută sub numele de pseudorabie. animalele trecând. Nu există tratament specific. pe baza simptomelor clinice şi se confirmă prin examene histopatologice. inapetenţă şi o neconcordare a membrelor posterioare. scroafe şi tineret. virusologice şi serologice. tendinţa de deplasare laterală. 105 . în conformitate cu legislaţia sanitar-veterianră. Boala se poate transmite pe cale aerogenă. agent patogen la care sunt vulnerabili. însoţite de o iritaţie considerabilă a pielii. acesta se face diferenţiat faţă de febra aftoasă şi stomatita veziculară. purceii şi tineretul suin. dezinfecţie. animalele prezintă stări de febră. deratizare. apar leziuni ale tegumentului care eliberează un exudat sero-sangvinolent. Unele animale prezintă o postură rigidă. devierea capului şi gâtului într-o parte. mai mult. cunoscută şi sub numele de boala Teschen (după regiunea unde a apărut prima dată) este declanşată de un virus din grupa Picornaviridae care afectează mai mult tineretul suin. purcei şi tineret. în mai puţin de o oră. contractura muşchilor buzelor pune în evidenţă dinţii. de la aspectul clinic normal. slăbirea progresivă şi implicit întârzierea considerabilă a creşterii.încleştarea dinţilor fiind însoţită de scrâşnete de durere. Astfel. moartea instalându-se de regulă în 3-4 zile de la declanşarea bolii. Suinele adulte fac de multe ori infecţii subclinice. este produsă de un virus din grupa Herpetoviridae. În situaţia unor erupţii variolice generalizate apar stările febrile. După o perioadă de incubaţie de circa 6 zile. în prima săptămână de viaţă boala evoluează supraacut. lipsa poftei de mâncare şi manifestări nervoase (neconcordarea mişcărilor trenului posterior. prin conract direct şi prin materialul seminal.

listerioza. subacută sau cronică.1. fătări distocice. După 2-3 zile apar leziuni cutanate sub formă de urticarie difuză sau cu 106 . canari. porumbei. bruceloza. I – infertility = infertilitate). o bacterie izolată de la numeroase specii de animale (bovine. antraxul. aparatul respirator şi genital. ovine. aceasta poate fi suspectată în situaţiile în care apar tulburări majore de reproducţie (agenţii patogeni prezintă afinitate deosebită pentru uterul gestant şi invadează produşii de concepţie). pateureloza. dizenteria. Boli bacteriene Din grupa bolilor bacteriene. dacă infecţia se produce între a 24 şi a 80–a zi de gestaţie are loc mumificarea unora dintre fetuşi. câine. iar viruşii au predilecţie pentru tubul digestiv. 6. La scroafele gestante şi în lactaţie boala se manifestă prin inapetenţă. Diagnosticul final se pune pe baza examenelor virusologice şi serologice de laborator. evoluează sub formă acută. salmoneloza. tuberculoza. leptospiroza. Animalele se retrag în zone întunecoase. Forma acută debutează brusc cu moartea câtorva animale. Transmiterea bolii se face prin contact direct sau prin dejecţii. etc) şi care la porc. fătarea are loc la termen. colibaciloza. avorturi. SINDROMUL SMEDI este declanşat de viruşi din grupele Picornaviridae şi Parvoviridae şi afectează în principal activitatea de reproducţie a suinelor. Până în prezent nu există un vaccin specific.Animalele prezintă o stare subfebrilă. pieptului şi abdomenului. la suine pot fi întâlnite: rujetul. dacă infecţia se instalează în ultima lună de gestaţie. Nu exită încă vaccin împotriva sindromului respirator şi de reproducţie (PRRS). purcei fătaţi morţi. o parte subponderali şi neviabili şi foarte puţini apar ca dezvoltaţi normal. Animalele infectate nu manifestă simptome vizibile de boală. epidermita exudativă a porcilor. RUJETUL sau erizipelul este o boală bacteriană produsă de agentul Erysipelothrix rhusiopathiae. Denumirea de SMEDI include simbolurile principalelor manifestări (S – stilbirth = naşterea unui progen mort. E – embrionic deah = moarte embrionară. tetanosul. Diagnosticul sindromului SMEDI se pune pe baza unei anchete epizootologice şi a tulburărilor de reproducţie şi se confirmă prin examene de laborator. dar. rinita trofică. tulburări respiratorii. Purceii fătaţi vii prezintă somnolenţă exagerată şi nu reuşesc să sugă. mumificaţi sau maceraţi. stau în decubit şi nu se ridică decât forţate. se produce moartea şi reabsorţia embrionilor. mortalitatea până la înţărcare fiind de 50-80%. M – mumification = mumificare. febră. iar profilaxia trebuie făcută şi menţinută prin măsuri de zooigienă. Astfel: dacă infecţia are loc în primele 24 de ore de gestaţie. celelalte putând să manifeste febră şi depresie puternică. singurele măsuri fiind cele profilactice generale de zooigienă şi carantină. dizenteria serpulinică a porcului. vomă şi diaree. iar scroafele revin în călduri între cicluri. streptococia.2. cianoza urechilor. edemul malign. dar o parte din produşi se nasc morţi. refuzul hranei.

Forma cronică apare de obicei în urma ameliorării spontane a formei acute şi se caracterizează prin leziuni necrotice ale unor porţiuni de piele. La porcii în vârstă de 3-6 luni. lipsa curăţeniei. sau prventiv prin vaccinarea antirujetică. boala debutează cu diaree şi adâncirea flancurilor. Forma septicemică se caracterizează prin evoluţie acută. tetraciclină. precum şi apariţia artritelor şi a endocarditelor verucoase de la nivelul valvelor cordului. concomitent cu săruri minerale necesare rehidratării organismului. Totuşi. urmate de deshidratări puternice. SALMONELOZA este considerată “boală de mizerie” produsă în principal de bacteria aerobă Salmonella cholerae suis – bacterie favorizată de condiţiile improprii de întreţinere a animalelor. La nivelul acestor leziuni pielea este îngroşată şi are o culoare care variază de la roz deschis. antiinflamatorii. Diagnosticul bolii este uşor de stabilit. prezenţa rozătoarelor. prezente în mod normal în intestin. este mai rar întâlnită la purceii în vârstă de până la 30 de zile şi mai frecventă la cei cu vârsta cuprinsă între 1 ½ -3 luni. precum şi luarea măsurilor de zooigienă şi carantină. până la purpuriu închis (dacă se apasă cu degetul pe pielea înroşită. DIZENTERIA este cunoscută sub denumirea de “diareea cu sânge” şi poate afecta. El trebuie însoţit obligatoriu de asigurarea condiţiilor de zooigienă. îndeosebi. Începând cu a doua zi de la instalare. dar trebuie completat cu examen bacteriologic de laborator. comparativ cu cea întâlnită în cazul pestei porcine. tuse şi respiraţie îngreunată. frigul excesiv. Forma subacută prezintă aceiaşi simptomatologie ca şi cea acută. clortetraciclină. Forma pulmonară se manifestă prin pneumonii sau bronhopneumonii însoţite de febră. Tratamentul bolii se poate face prin administrarea de antibiotice.forme geometrice caracteristice. Agentul etiologic al bolii a fost izolat în anul 1989 şi este reprezentat de o bacterie (Serpulina hyodysenteriae) strict anaerobă a cărei patogenitate este exprimată doar în prezenţa altor germeni de la nivelul intestinului. care se manifestă prin febră. când aceasta nu se modifică). dar reapare imediat. frecvent întâlnită este enterita salmonelică. Boala este declanşată de bacterii din genul Vibrio. DIZENTERIA SERPULINICĂ A PORCULUI poate afecta toate categoriile de suine. febră ridicată şi leziuni hemoragipare la nivelul pielii şi tegumentelor. în fecale apar descărcări de mucus şi sânge. vitamine şi perfuzii pentru rehidratarea animalelor. Boala poate evolua sub 3 forme: pulmonare.diaree severă cu pierderi mari de fluide şi slăbire accentuată. tineretul suin. depresie generală. dar numai anumite tipuri sunt patogene. 107 . a urechilor şi cozii. Tratamentul curativ constă în administrarea de antibiotice. Cu o perioadă de incubaţie de 1-2 săptămâni şi o rată de morbiditate ce poate varia de la câteva animale până la 100%. culoarea roşie congestivă dispare. Tratamentul recomandabil constă în administrarea de sulfamide şi antibiotice cu spectru larg. Examenul necroscopic evidenţiază numeroase leziuni hemoragice pe seroase şi leziuni necrotice la nivelul mucoasei stomacale şi pe intestine. enterite şi septicemice. dar manifestările sunt mai puţin severe. etc. deoarece bacilul este sensibil la penicilină.

animalele slăbesc prin deshidratare. BRUCELOZA. precum şi prin măsuri de zooigienă şi carantină. Căile de infecţie sunt reprezentate de leziunile pielii. coli. Animalele prezintă trenul posterior umed şi acoperit de resturi diareice. diaree. 108 . abortus). condiţii deficitare de zooigienă. eliminate în jet. Melitensis şi B. Pe lângă semenele clinice. Insuficienta hrănire a purceilor cu colostru. fiind mai frecventă iarna şi toamna. apariţia unor descărcări diareice de culoare albicioasă. la nivelul mucoasei şi conjunctivei. COLIBACILOZA sau “diareea albă” este atribuită în principal bacteriilor din genul Escherichia coli. iar la necropsie se observă leziuni ale rinichilor. Infecţia se realizează pe cale digestivă la nivelul colonului. boala poate apare în primele zile după naşterea acestora şi se manifestă printr-o slăbire generală. dublat de izolarea animalelor bolnave şi asigurarea condiţiilor corespunzătoare de zooigienă. Leptospirele au un aspect spiralat. iar într-un interval de 2-7 zile pot pătrunde în organele viscerale al animalului. Cea mai raţională modalitate de combatere ar fi medicamentaţia scroafelor cu sulfamide şi antibiotice cu spectru larg care să ajungă la purcei prin laptele supt. la porc fiind izolată varietatea Pomona. stress. dar la scroafe. prezintă motilitate şi pătrund cu uşurinţă în sistemul circulator unde se multiplică. care. În evoluţiile cronice boala nu prezintă o simptomatologie deosebită. din urină sau din avortoni. Ciclurile leptospirelor pot fi oprite prin vaccinări sau tratamente cu antibiotice. animalele prezintă hipertermie. existente în tractul digestiv. în ultimele 3 săptămâni de gestaţie se înregistrează avorturi frecvente şi implicit pierderi mari de purcei.Boala se poate răspândi prin fecale. animalele prezintă diaree cu aspectul particular de “zeamă de orez” Atât în cazul formei acute. carenţa de fier şi vitamina A. iar tratamentul se face conform protocolului stabilit de medicul veterinar. producându-se hipersecreţie de mucus şi necroza epiteliului. vome şi diaree (la început fecale apoase. condiţiile proaste de zooigienă conduc la slăbirea rezistenţei organismului şi la exacerbarea virulenţei bacilului E. diagnosticul cert se stabileşte prin examen bacteriologic de laborator. LEPTOSPIROZA este produsă de bacterii din genul Leptospira. la scurt timp devin negricioase. Diagnosticul cert se stabileşte numai prin examene de laborator. unde bacteriile se multiplică masiv. În evoluţiile acute animalele prezintă febră. la care pot fi asociate şi alte varietăţi (B. denumită iniţial “avortul contagios” este o boală produsă de bacteria Brucella suis. amestecate cu sânge şi mucus). cât şi celei cronice. Moartea animalelor se instalează datorită dezechilibrului balanţei hidroelectrolitice sau a şocului toxi-infecţios cu coagulare intravasculară. Cu o rată a mortalităţii de chiar 100% la purcei. furaje mucegăite şi îngheţate. inapetenţă. cenuşii. apă. În forma cronică. Măsurile preventive vizează asigurarea condiţiilor de zooigienă în maternitate şi dezinfecţia cordonului ombilical al purceilor imediat după fătare. În formă acută. scăderea poftei de mâncare. în componenţa florei intestinale normale. dar şi alte varietăţi (Icterohemoragiae sau Canis).

accentul punându-se pe cel preventiv (vaccinarea întregului efectiv). febră. locală sau generală. EDEMUL MALIGN (Gangrena gazoasă) este tot o infecţie cu clostridii produsă de bacteria Clostridium septicum care invadează rănile pe care le au animalele. abatere. etc). din diferite motive. bruceloza. boala se manifestă prin avorturi care apar la 22-45 de zile după monta fecundă sau în a doua parte a gestaţiei (când infecţia s-a produs după montă). asociate cu reducerea apetitului sexual. iar tratamentul curativ este puţin indicat. cu măsuri severe de carantină. deoarece odată fixată în sistemul nervos central. etc. a muşchilor. iar fibrele musculare devitalizate creează cavităţi datorită contracturii). Animalele afectate de listerioză au sfârşit letal. astfel că după 24-36 de ore apar spasmele tetanice ale musculaturii scheletului (tetania muşchilor spatelui şi gâtului curbează linia spinării. Manifestările clinice sunt mascate de simptomatologia bolilor la care se asociază. Boala se caracterizează printr-un edem puternic al zonelor afectate (fascia şi ţesutul adipos se deschid. etc). Apoi. are loc ridicarea anormală a urechilor. tetania muşchilor masticatori înţepeneşte maxilarul. urmat de hemoragii. La scroafe. Tratamentul constă în administrarea în doze mari de antibiotice cu spectru larg şi curăţirea severă a plăgilor. inapetenţă.Semnele clinice generale sunt reprezentate prin: stări de inapetenţă. se multiplică la locul de pătrundere şi produce o toxină care difuzează în zonele înconjurătoare. primul simptom al bolii constă în contractura uşoară. înţepeniri ale membrelor similare celor din tetanos). Semnele clinice generale constau în febră. iar diagnosticul cert se stabileşte prin examene histopatologice şi bacteriologice de laborator. diagnosticul cert se poate stabili prin examen bacteriologic de laborator. Pe lângă manifestările clinice. 109 . La fătare pot apare purcei morţi sau neviabili (subponderali). De regulă. Prevenirea se face prin serul antitetatic. boala progresează rapid. Diagnosticul sigur se face prin examene serologice de laborator. iar în final moartea survine prin asfixie. La vieri apar orhitele uni sau bilaterale. Tratamentul constă în administrarea de sulfamide şi antibiotice cu spectru larg. toxina este greu de combătut. variola. tetania musculaturii respiratorii permite doar o respiraţie rapidă şi superficială. Boala este declarabilă. pareze şi chiar paralizii ale trenului posterior. prezentându-se sub formă de febră şi afecţiuni legate de sistemul nervos central (neconcordarea în mişcări. tratamentul nu este eficient. apoi apare un prolaps al muşchiului. depresie generală. ea putând apare ca o infecţie de asociaţie atunci când rezistenţa organismelor este scăzută datorită altor boli (enteritele. Cu o perioadă de incubaţie de 1-3 săptămâni. iar apoi în sistemul nervos central al animalului. LISTERIOZA este declanşată de bacteria aerobă Listeria monocitogenes şi este mai puţin întâlnită ca atare. TETANOSUL este o infecţie cu clostridii produsă de bacteria Clostridium tetani (Bacilus tetani) care contaminează rănile. iar moartea survine după 2-3 zile datorită acţiunii toxinelor bacteriene.

nervoase. intestinală şi septicemică. La suine. boala debutează brusc cu febră. care în contact cu oxigenul din atmosferă formează spori deosebit de rezistenţi la condiţiile de mediu. antraxul evoluează sub 3 forme: faringeală. Este interzisă sacrificarea animalelor. iar tratamentul curativ se face prin sulfamidoterapie şi antibioterapie. organele se vor recolta cu foarte mare atenţie. În forma septicemică. iar cadavrele se incinerează în mod obligatoriu. STREPTOCOCIA apare datorită pătrunderii şi multiplicării rapide a streptococilor în organism. De regulă. la porc. febră. În cazul formei pulmonare. neconcordare în mişcări. dar poate fi declanşat de un bacil aerob numit Bacillus anthracis. bacilii antraxului pătrunşi prin cavitatea bucală se localizează la nivelul mucoasei faringiene. În prima formă. cu febră mare. etc. Sursele de contaminare sunt reprezentate de păşunile infectate cu asemenea spori foarte rezistenţi (îşi păstrează viabilitatea şi virulenţa. Cea de-a doua formă se caracterizează prin prezenţa leziunilor inflamatorii cu zone necrotice şi ulcere la nivelul mucoasei intestinale şi a ganglionilor limfatici mezenterici. iar moartea se poate instala la 24 de ore de la apariţia edemului (prin deshidratare şi afixie). boala evoluează sub formă septicemică acută şi pulmonară subacută. prezintă diaree. Evoluţia formei subacute durează 5-8 zile şi se încheie frecvent cu moartea animalelor. Categoria de suine cea mai sensibilă la această formă sunt purceii sub vârsta de 8 săptămâni. diaree. cea de-a treia formă evoluează supraacut. pe lângă febră. inapetenţă şi depresie apare tusea prin sunete caracteristice de şuierături şi bolboroseală (exudatele pulmonare trec din alveole în bronhii). cardiace. iar moartea survine în 10-36 de ore. urinare cu sânge şi hemoragii cutanate moartea putând surveni într-un interval de 12-18 ore. cu descărcări mucopurulente la nivelul râtului. la nivel articular. iar pentru punerea în evidenţă a bacilului prin examen de laborator. inapetenţă. chiar câţiva zeci de ani) sau de utilizare în furajare a făinurilor de carne insuficient sterilizate sau chiar a consumului direct de carne contaminată cu antrax. febră şi chiar sânge în fecale. Deşi mai rară la suine. lipsa consumului de apă. În forma nervoasă. PASTEURELOZA denumită şi Septicemia hemoragică este produsă de bacilul aerob Pasteurella multocidae şi afectează în general tineretul suin cu mase corporale cuprinse între 25-60 kg. Animalele îşi pierd apetitul. Confirmarea diagnosticului trebuie făcută prin examen bacteriologic de laborator. În prima formă. infecţiile streptococice pot apare sub diferite forme: septicemice. Tusea este uscată. localizarea infecţiei cu streptococi are loc la nivelul encefalului şi meningelui. Pentru dezinfecţia zonelor se va folosi o soluţie de 5% hidroxid de sodiu. deoarece bacilii antraxului pătrund în sânge şi invadează în acest fel întregul organism. îndeosebi iarna şi primăvara când rezistenţa 110 . iar în cazurile severe poate apare peritonita.ANTRAXUL la suine este mai rar întâlnit. iar debutul bolii este brusc. Sub aspect clinic. amigdalelor şi ganglionilor limfatici din zona faringiană şi generează un proces inflamator exprimat printr-un edem al zonei. depresie. inapetenţă. depresie. streptococii pătrund în sânge. Animalele prezintă o stare generală de depresie.

meningitele. În forma articulară. Tratamentul este eficient dacă se instituie în faza incipientă bolii şi dacă se întinde pe o perioadă de 7-10 zile cu tylozină. În forma supraacută se instalează brusc o înroşire cutanată generalizată (pielea devine caldă. În forma cardiacă infecţia cu streptococi se localizează la nivelul cordului şi se manifestă prin semne de insuficienţă cardiacă datorită endocarditei vegetative. Convulsiile specifice meningoencefalitelor declanşează moartea animalelor în interval de 24-36 de ore. Pe măsură ce boala progresează apare inflamaţia ganglionilor limfatici. păsări contaminate. infecţia se instalează la nivelul articulaţiilor şi se manifestă prin inflamarea acestora. 111 . Infectate cu bacteria Mycobacterium tuberculosis. acută şi cronică. etc. orhite. în debut animalele prezintă semnele caracteristice infecţiilor generale (febră.organismului este mai scăzută. artrite. În evoluţia bolii se disting trei forme: supraacută. Diagnosticul se poate stabili pe baza semnelor clinice şi vârstei animalelor. moartea survenind ca urmare a emboliilor şi infarctelor. Receptivi la boală sunt purceii cu vârsta cuprinsă între câteva zile şi 5 săptămâni. dezinsecţie şi dezinfecţie. În forma acută. Diagnosticul cert se poate stabili fie prin examen de laborator. întâlnindu-se cu o frecvenţă mai ridicată la suinele cu vârste cuprinse între 2-5 luni. fie prin testul de reacţie la tuberculină. metrite şi chiar paralizii. eritromicină sau sulfamide potenţate. În cazuri de tuberculoză se va face testul la tuberculină pentru întregul efectiv de suine şi se vor elimina de urgenţă cazurile cu reacţii pozitive. Sursele de infecţie le reprezintă contactul direct al animalelor sănătoase cu cele bolnave. ampicilină. iar părul este aglutinat). aspect recunoscut după mersul greoi al animalelor. TUBERCULOZA la suine poate apare mai rar şi numai datorită contactului direct al acestora cu vite. Totodată. scăderea în masă corporală. conform legislaţiei sanitarveterinare. întâlnită mai des la purceii în vârstă de 3-10 săptămâni. prin leziunile pielii. deşi leziuni cutanate produse de stafilococi pot fi întâlnite şi la porcii adulţi. Adăposturile vor fi supuse acţiunilor de deratizare. pe suprafaţa pielii apare un exudat uleios. EPIDERMITA EXUDATIVĂ A PORCILOR este cauzată de Staphylococcus hycus. crustele fiind mai numeroase şi mai extinse – moartea instalându-se în 5-10 zile. care prin uscare determină apariţia unor cruste situate periocular şi pe abdomen. tusea. iar temperatura corporală este în limitele fiziologice. diareea. În nici o formă de manifestare nu apar mâncărimi (pruritul). dar certitudinea este dată prin examene de laborator. RINITA ATROFICĂ se caracterizează prin atrofia volutelor nazale şi consecutiv devierea râtului de la poziţia normală. amoxacilină. Tratamentul recomandat în streptococie este cel pe bază de penicilină retard (cu perioadă lungă de acţiune). de culoare brun-cenuşiu. de tipul Moldaminului. Purceii sunt lipsiţi de vlagă se deshidratează şi mor în 24-48 de ore. etc). mastite. inapetenţă. Forma cronică este mai rară. oameni. bacterie rezistentă la factorii fizico-chimici de mediu şi la antisepticele uzuale. dar întâlnită mai mult la tineretul suin. dublat de măsuri de zooigienă. evoluţia este mai lungă şi predomină fenomenele cutanate exudative.

3. Forma subacută evoluează la aceiaşi categorie de vârstă cu bronhopneumonii. aspergiloza. La scroafe apar avorturile.1. iar purceii nou-născuţi pe cale ombilicală. În situaţiile în care afecţiunea este unilaterală. primele manifestări clinice observate sunt strănutul. PIOBACILOZA PORCULUI este declanşată de agentul Actinomyces pyogenes. iar tratamentul se face prin vaccinări şi îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere. pufăitul şi sforăitul . la suine pot fi întâlnite: tricofiţia. Pe măsură ce boala avansează apar scurgeri hemoragice de diferite intensităţi. Totodată. mici şi de culoare gri. Datorită 112 . Porcii mari se contaminează pe cale digestivă. iar când sunt afectate volutele de pe ambele părţi ale nasului se reduce lungimea şi diametrul cavităţii nazale. Totodată. în relief faţă de nivelul pielii. etc.stări prin care animalele tind să elimine exudatul din cavitatea nazală. iar în final cu moartea animalelor. Măsurile preventive constau în asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare şi condiţiilor optimr de zooigienă. diaree. Diagnosticul sigur se stabileşte prin examen bacteriologic de laborator. subacută şi cronică. după o perioadă de incubaţie de 1-4 săptămâni produce o exotoxină şi enzime proteolitice. actinomicoza. TRICOFIŢIA este produsă de ciuperci din genul Trichophyton şi se caracterizează prin leziuni ale pielii. şira spinării şi regiunile corporale laterale. Forma acută se întâlneşte la purcei în vârstă de până la o săptămână şi se manifestă prin lipsa poftei de mâncare. cutanată şi respiratorie. Boala poate fi întâlnită în formă acută. râtul este deviat în partea care se atrofiază ajungând chiar până la o deplasare de 450. candidoza. Se manifestă prin abcese superficiale sau profunde. râtul devenind mai scurt. furajele. Boli micotice Din grupa bolilor micotice. artrite şi chiar fenomene nervoase. care apar iniţial pe cap.care. care apoi se acoperă cu descuamări roşiatice. 6. mamitele şi infecunditatea. sursele de infecţie sunt reprezentate de materialul purulent evacuat din abcese. iar apoi se răspândesc pe regiunile joase ale pieptului şi abdomenului. Dacă sunt afectate şi sinusurile frontale are loc o reducere a lărgimii capului între ochi fiind modificat faciesul animalului.Deşi există mai multe ipoteze ştiinţifice asupra agenţilor patogeni cauzatori. Forma cronică este întâlnită la tineretul suin şi la porcii adulţi. pityriazis rozea. La început. leziunile apar sub formă de papule. frecvente abcese la nivelul articulaţiilor. Apariţia bolii este favorizată de condiţiile de alimentaţie şi întreţinere necorespunzătoare şi se caracterizează prin procese supurative în ţesuturi şi organe. care contaminează aşternutul. la unghiul intern al ochiului apar scurgeri de secreţie lacrimală care menţin umedă zona (scurgerea lacrimală apare datorită înfundării cu exudate a canalului lacrimal nazal sau ca urmare a unei conjunctivite). Tratamentul curativ constă în administrarea de antibiotice cu spectru larg sau în instilaţii nazale cu soluţii de sulfamide şi antiinflamatoare. diaree şi moartea în 3-4 zile.

Tratamentul constă în aplicarea locală de pomezi cu acid salicilic. Aceşti noduli de culoare maronie prezintă în centru o uşoară depresiune. Totodată se vor evita tratamentele prelungite cu antibiotice. Clorox şi Femerol. De regulă. iar apoi sub formă de leziuni la nivelul splinei. centrul leziunilor tinde către vindecare. precum şi prin asigurarea condiţiilor de zooigienă corespunzătoare în adăposturi şi padocuri. diaree. apărând o zonă din care lipseşte părul. şi în respectarea condiţiilor optime de zooigienă. prin punerea în evidenţă a sporilor în descuamările de ţesuturi de la locul leziunilor. la nivelul pielii apar o serie de puncte mici. Semnele generale constau în reducerea apetitului animalelor. sub forma unor plăgi albicioase la nivelul mucoasei nazale. putând fi întâlnită pentru început la ugerul scroafei (datorită leziunilor produse de purceii cu colţii netăiaţi). culoarea este roşiatică şi lipsită de cruste. uşor îngroşate care se concentrează formând noduli. Tratamentul se face local prin tunderea părului. CANDIDOZA este o micoză sistematică (pătrunde în organismul animalului) produsă de Candida albicans (Monilia albicans). Agenţii patogeni se localizează frecvent în muşchii abdominali şi diafragmatici. Diagnosticul se stabileşte şi prin examen de laborator. ASPERGILOZA este o micoză sistematică (pătrunde în organismul animalului) produsă de ciuperci din genul Aspergillius. sulf. Treptat. Astfel. aspect care conduce la deprecierea carcaselor. unde culoarea leziunilor este gălbuie şi acoperită de cruste. Apoi. iar părul nu este complet îndepărtat din zonele afectate. regiunile afectate se îngroaşă şi capătă o culoare roşie. stări care sunt urmate în scurt timp de apariţia unor leziuni cutanate. fie chirurgical pentru zonele accesibile. etc. la suine. ACTINOMICOZA este o micoză sistematică (pătrunde în organism şi se poate localiza la nivelul mucoaselor şi diferitelor organe) produsă de Actinomicoza bovis – un saprofit întâlnit la nivelul mucoasei bucale şi care pătrunde în ţesuturi pe cale mecanică. Faţă de taurine. vezicii urinare. sete exagerată. îndepărtarea ţesuturilor descuamate şi aplicarea unor pomezi de tip Osmatin. roşii. Boala evoluează sub formă cronică şi afectează ţesuturile moi. PITYRIAZIS ROZEA este o micoză cutanată care afectează îndeosebi specia suină. 113 . Diagnosticul sigur se stabileşte prin examen de laborator. bucale şi a buzelor. mergând de la modificarea apetitului. rinichilor. boala este consecinţa tratamentelor excesive şi de lungă durată cu antibiotice (rezidurile de antibiotice favorizează dezvoltarea agentului patogen) şi apare la tineretul suin. ficatului. precum şi administrarea de micostatice. până la simptome de encefalită. La necropsia animalele prezintă pseudomembrane la nivelul mucoasei intestinale. fie prin administrarea de micostatice şi antibiotice.scărpinatului. leziunile progresează din centru spre periferie dând un aspect caracteristic de “inel”. purceii şi tineretul. iar tratamentul general se face. cu predilecţie. Semnele clinice sunt variate. vomitări. Tratamentul constă în aplicarea pe zonele afectate a badijonărilor cu glicerină şi borax. etc.

în decursul timpului au fost utilizate diferite metode (ungerea pielii animalelor cu petrol. Buhăţel. Boli parazitare Din grupa bolilor parazitare. nu se hrănesc. care combate atât parazitozele externe cât şi pe cele interne. 1983) 114 . iar sporul în masă corporală scade vizibil. În condiţiile unei zooigiene deficitare. se scarpină cu putere. etc. suis (după T. Buhăţel. purecii. 78 Haematopinus suis (după T. Agenţii patogeni (fig. animalele devin agitate. 1983) Femelele sunt mai mari decât masculii (4-6 mm) şi depun zilnic 3-4 ouă ataşate la baza firului de păr. 79) trăiesc în galerii sau tunele săpate în straturile cornoase ale pielii animalelor. PARAZITOZELE EXTERNE ale suinelor sunt provocate de paraziţi externi care aparţin încrengăturii Artropoda (nevertebrate cu picioarele articulate). suis.1. În cazul infestaţiilor masive. aceste insecte parazitează corpul tuturor categoriilor de suine. de componentele boxelor. micotice. iar în prezent se recomandă tratamentul injectabil cu Ivermectină. reprezentanţi ai claselor Insecta şi Arahnida (muştele. la suine pot fi întâlnite: parazitoze externe şi parazitoze interne. căpuşele şi alte insecte). care eclozionează după 12-20 de zile. Fig. Râia porcină este declanşată de Sarcoptes scabiei var. F M Fig.4. irită pielea şi determină animalele să se frece. deoarece el nu poate trăi pe alt animal.6. 79 Sarcoptes scabiei. cu ulei şi diverse insecticide). (fig 78) parazitează în exclusivitate porcul. var. Ca tratament. provocându-şi răni – porţi deschise pentru infecţiile virale. bacteriene. Păduchele porcului (Haematopinus suis). uneori violent. păduchii.

în timpul scărpinării. la încheieturi sau alte zone cu părul şi pielea fină. iar în cazul formelor pulmonare şi hepatice pot produce tuse şi icter. Produc boala numită metastrongiloză. diminuează viteza de creştere. Trichinella (Trichinella spiralis) produce trichineloza . Trematoda şi Cestoda. precum şi tratament pe cale generală cu Ivermectină. aritmii cardiace. scăderea apetitului. Diagnosticul se stabileşte prin examen de laborator (evidenţierea ouălor din fecale şi chiar eliminarea formelor adulte prin defecare). Animalele prezintă inapetenţă. La nivelul bronhiilor. iar larvele migratoare inflamaţii ale ganglionilor limfatici şi endocardite. la nivelul mucoasei şi submucoasei intestinului gros. Cu un ciclu biologic de 50 de zile provoacă animalelor inapetenţă. dificultăţi în respiraţie. ochilor. Diagnosticul se stabileşte prin examen de laborator. dar se pot utiliza produse organo-fosforice. în special în pulmoni şi ficat. Limbricii stomacali (Hyostrolgylus rubidus) se instalează la nivelul stomacului şi produc leziuni ale mucoasei. care din punct de vedere zoologic pot fi încadraţi de la organisme unicelulare din încrengătura Protozoa. ca forme adulte. Primele leziuni care apar datorită infestării cu râie sarcoptică se observă în jurul râtului. Limbricii de porc (Ascaris lumbricoides) în stadiul adult se instaleză la nivelul intestinului subţire. completat cu cel de laborator. Prin scărpinare se eliberează fluidele din veziculele formate la suprafaţa pielii şi se formează cruste care pot modifica considerabil aspectul pielii. slăbire până la hemoragii. 115 . Produc bola numită ascaridioză. până la viermii din încrengăturile Nematoda. Tratamentul este dificil. Piperazină. etc) şi se repetă la 60 de zile. prezenţa lor în corpul animalelor reduce apetitul. îngroşări şi arii pulmonare enfizematoase sau cu conţinut de exudat. iar tratamentul se face cu preparate pe bază de fenotiazină şi piperazină. iar tratamentul recomandat este administrarea de Ivermectină. ca forme adulte la nivelul plămânilor. indivizii sau ouăle căzute de pe acesta rămân vii timp de 2-3 săptămâni şi au posibilitatea să se mute pe alt animal. iar larvele migrează în alte organe interne putând fi găsite şi în inimă. iar tratamentul se face cu diferite substanţe ascaricide (uleiul de Chenopolium. animalele sunt neliniştite şi se scarpină violent. Animalele prezintă tuse. Tratamentul constă în aplicarea locală de soluţii uleioase sau unguente acaricide. iar ca forme larvare de noduli închistaţi. diaree şi slăbire progresivă.Deşi reproducerea paraziţilor nu are loc decât pe corpul animalului gazdă. Limbricii de plămâni (Metastrongylus elongatus) au corpul filiform şi se localizează. paraziţii produc leziuni care conduc la dilataţii. până la ulcere stomacale. urechilor. Viermii nodulari (Oesophagostomum dentatum).una din cele mai periculoase boli pentru om. iar diagnosticul se pune pe baza examenului clinic. Treptat are loc o inflamaţie şi o tumefiere a ţesuturilor infestate. Cu un ciclu biologic de 50-60 de zile. PARAZITOZELE INTERNE ale suinelor sunt produse de o serie întreagă de paraziţi. se întâlnesc la nivelul intestinului gros. iar în stadiile larvare sunt transportaţi prin sânge şi limfă la nivelul unor organe interne.

prin iritaţiile produse la aceste nivele poate constitui factor favorizant pentru infecţiile cu alţi germeni. Ca tratement se recomandă Ivermectina. Biocenoza animalelor sălbatice. la rândul lor reprezintă surse de infestaţie pentru alte animale. Infestarea altor specii se realizează prin ingerarea cărnii contaminate care nu a fost supusă unui proces de prelucare prin căldură. La suine. ea reprezintă un potenţial pericol pentru îmbolnăvirea omului. Trypanosomiazele sunt produse de înţepăturile unor insecte care se hrănesc cu sângele animalelor şi care inoculează în organism diferiţi paraziţi unicelulari. Buhăţel. trichinela produce suferinţe cumplite şi chiar moartea. (fig. 80 Ciclul evolutiv la Trichinella spiralis (după T. precum şi o serie de gazde intermediare (şobolanul. vaginală) şi care. Larvele acestui parazit migrează prin peretele intestinelor în sânge. plini cu lichid clar. Fig. iar formele larvare migrează în ficat sau alte organe din cavitatea peritoneală. Deşi boala evoluează adeseori inaparent. calul. 1983) a. Giardia este un flagelat care se localizează în ficat şi canalele biliare. b. 116 . iar corpul este lung şi împărţit în segmente numite proglote. 80). ajunge apoi la nivelul pulmonilor sau ficatului unde formează chişti de diferite dimensiuni. ca adult trăieşte în intestin. care.). Teniile sunt paraziţi interni aparţinători încrengăturii Cestoda. Chistul hidadic este produs de un parazit intern numit Echinococcus granulosis. Lipsa unor tratamente eficiente impune obligatoriu examenul trichinoscopic al cărnii şi este interzis consumul de carne de porc din surse necunoscute. care ajunse la maturitate se desprind şi sunt eliminate odată cu fecalele care. iepurele. Acestea prezintă un scolex dotat cu cârlige pentru fixare. etc. Este periculos pentru oameni şi în special pentru copii. Ultimele două proglote conţin ouă. câinele. cel mai des întâlnită este Tenia hydatigena. Caracteristic acestui parazit este pătrunderea larvelor în sarcolema fibrei musculare unde se închistează putând rămâne ani de zile viabile în acest stadiu.Are ca gazde principale porcul şi omul. Trichomonasul este un parazit flagelat întâlnit de regulă pe diferite mucoase (nazală. La om. Viermi adulţi (mascul şi femelă).

agitaţie. dar cu asigurarea apei la discreţie. Boala se poate întâlni la tineretul suin (nu trebuie confundată cu rahitismul). Prevenirea acestor tipuri de tulburări se face prin hrănirea animalelor cu raţii echilibrate de hrană. Tratamentul constă administarea unor raţii de furaje. urmate de mişcări în cerc. de săruri minerale. În stadiul avansat se instalează o paralizie cu tremurături care se transformă în convulsii şi se termină cu moartea animalelor. care. La exterior. pericardiac. nu este pregătit să consume cantităţi mari de furaj concentrat cu nivel proteic ridicat. frecveţă ridicată la fracturi. a simptomatologiei clinice. cu vârste cuprinse între 8-14 săptămâni. datorită faptului că hormonii sexuali sunt implicaţi în metabolismul proteic şi al calciului. Boli de nutriţie Din grupa bolilor de nutriţie. urechilor şi ţesutului subcutan al feţei şi împrejurul rectului. de vitamine. Edemul pulmonar este vizibil prin respiraţia dispneică şi secreţii sangvinolente la nivelul nărilor.6. Osteoporoza se poate instala în cazul unei alimentaţii deficitare în proteină şi se defineşte ca fiind o atrofie osoasă consecutivă unei insuficienţe de osenogeneză (oseina este o substanţă preosoasă de origine proteică cu rol în cursul osificaţiei). La necropsie acesta este confirmat de edemele şi infiltraţiile hemoragice de la nivelul pulmonilor. iar de regulă sunt surprinşi purceii cei mai bine dezvoltaţi. 117 . dar şi la suinele castrate. care consumă cantităţi mari de furaje. de lipide. al rinichilor şi al intestinelor. la suine pot fi întâlnite tulburările legate de: nivelul de proteine. Boala edemelor nu are o etiologie bine cunoscută. Tratamentul impune susţinerea funcţiilor vitale prin administrarea de cardiotonice. etc). scăderea apetitului. iar la apariţia primelor simptome animalele se supun unui post sever. Boala se caracterizează prin tulburări locale şi generale (deformarea şi fragilitatea oaselor lungi. îngroşarea pielii cu pierderea elasticităţii. eliminându-se complet hrana timp de 24-48 de ore. Hipotrepsia apare numai la tineretul suin şi se caracterizează prin subdezvoltare. Boala debutează brusc cu necoordonarea mişcărilor. TULBURĂRILE LEGATE DE NIVELUL DE PROTEINE pot apare atât în cazul carenţei cât şi excesului de proteine în raţia suinelor. atât echilibrate proteic.5. decubit prelungit şi întârzieri în creştere. boala se recunoaşte după edemele pleoapelor. cât şi în ceea ce priveşte raportul calciu-fosfor. neavând încă tractul digestiv bine dezvoltat.1. dar se suspicionează a fi o enterotoxiemie specifică tineretului suin. Diagnosticul trebuie stabilit pe baza vârstei animalelor. o aparentă orbire ce determină ca animalele să se lovească de pereţii boxelor sau diferite obiecte din boxe. Afecţiunea apare la tineretul suin după înţărcare. TULBURĂRILE LEGATE DE NIVELUL DE LIPIDE sunt mai rar întâlnite la suine şi se caracterizează prin deficienţe în creştere. întârzierea maturităţii sexuale şi apariţia diferitelor dermatoze.

doza toxică de NaCl fiind de 0. pareze post-partum. excesul de clorură de sodiu (sare de bucătărie) în alimentaţie conduce la intoxicaţii severe . salivaţie şi pedalări ale membrelor. oasele lungi apar curbate. iar fosforul în fenomenele de absorţie intestinală. Tratamentul curativ constă în administrarea de soluţii de glucoză intraperitoneal. În perioada de gestaţie. tremurături.010-0. dar mai ales la rasele şi liniile de suine cu o dinamică foarte mare de creştere. colaps. precum şi evitarea acţiunii stresante a frigului asupra purceilor nou-născuţi. deviaţii ale coloanei vertebrale. a echilibrului acido-bazic şi a permeabilităţii celulare. procesele de sinteză energetică şi constituient al moleculei de ADN). Intoxicaţiile se manifestă prin vomă. au rol plastic şi de constituire a unor enzime şi coenzime (calciul intervine în permeabilitatea celulară.220 kg. în excitabilitatea neuromusculară şi echilibrul acido-bazic. cad în lateral şi prezintă masticaţie în gol. de aplomb. cu repercursiuni asupra dezvoltării şi sănătăţii acestora. La suine. masa corporală. iar părul apare zbârlit şi lipsit de luciu. excesul unui element agravând simptomele carenţei în celălalt element. Tratamentul constă în administrarea de suplimente minerale şi vitamina A+D. anorexie (reducerea poftei de mâncare). în excitabilitatea neuromusculară şi în creşterea animalelor (pentru o dezvoltare normală. Hipoglicemia purceilor se instalează la purcei. dinamica de creştere. Carenţa celor două elemente se poate datora fie eliminării lor în anumite stări fiziologice. Asociată cu factorul frig şi starea de agalaxie (lipsa de secreţie a laptelui de către scroafe). urmată de manifestări nervoase. tulburări nervoase. o boală specifică perturbării metabolismului fosfo-calcic este rahitismul. Calciul şi fosforul. Măsurile de prevenire constau în asigurarea alimentaţiei scroafelor gestante şi în lactaţie cu raţii corespunzătoare cantitativ şi calitativ.TULBURĂRILE LEGATE DE NIVELUL DE GLUCIDE se manifestă mai mult la purceii nou. iar după fătare. dar reuşita tratamentului depinde de stadiul la care se intervine. O altă boală datorată perturbării echilibrului fosfo-calcic şi îndeosebi a lipsei de calciu din alimentaţie este hipocalcemia scroafelor (tulburările apar datorită solicitării intense a organismului scroafelor în perioada de gestaţie şi lactaţie). Potasiul are rol în procesele de osmoză. pareze. iar procentul de mortalitate poate ajunge la 70-80%. etc. contracţii musculare şi fragilizarea oaselor (la nivelul oaselor se instalează osteomalacina care le face fragile). Purceii hipoglicemici devin neliniştiţi. boala se caracterizează prin scăderea nivelului glucozei în sânge (sub 50 mg%). vârsta. fie cantităţilor relativ reduse din organism. care se traduce prin lipsa de mineralizare şi de formare a oaselor.15%). în corelaţie cu rasa. pareze şi paralizii. Un aspect important este cel legat de raportul sodiu-potasiu.născuţi. în primele 3 zile de viaţă şi reprezintă principala cauză a mortalităţii din această perioadă. 118 . etc. La exemplarele afectate de rahitism se remarcă deformări articulare. la scroafe pot apare avorturi. Boala poate fi întâlnită la tineretul suin. Clorul şi sodiul participă la menţinerea presiunii osmotice din ţesuturi. legate printr-o solidaritate metabolică. TULBURĂRILE LEGATE DE NIVELUL SĂRURILOR MINERALE pot fi întâlnite la toate categoriile de suine. paralizii. în raţia purceilor poate participa în procent de 0. La suine.

Tratamentul constă în administrarea de suplimente minerale şi vitamina A+D, în funcţie de rasă, vârstă, masa corporală, etc. Seleniul, în corelaţie cu vitamina E prezintă funcţii antioxidante şi de catalizator biologic în cadrul unor sisteme enzimatice. La suine, lipsa seleniului poate produce o gamă largă de afecţiuni de reproducţie (la scroafe se poate declanşa mortalitatea embrionară), întârzieri în creştere, miopatii ale cordului, artrite, scăderea rezistenţei generale la infecţii, etc. Zincul reprezintă un constituent al unor enzime sau factor de activare al altora în corelaţie cu vitamina A sau unii hormoni. Lipsa acestui element mineral din alimentaţia suinelor produce maladia cunoscută sub numele de paracheratoză, întâlnită îndeosebi la porcii în vârstă de 5-8 luni, cu mase corporale de 60-70 kg. Boala este o epidermoză distrofică caracterizată prin apariţia de scuame sau cruste pe suprafaţa corpului animalelor. Tratamentul constă în suplimentarea raţiilor cu săruri de zinc sau chiar injectarea zincului în suspensii uleioase. Iodul este necesar dezvoltării normale şi funcţionării glandei tiroide, fiind un component al tiroxinei care controlează rata metabolismului energetic. Deficienţa de iod se remarcă prin apariţia la fătare a purceilor fără păr, cu pielea de pe cap, gât şi umeri îngroşată şi edematoasă, care, deşi se nasc vii, mor în câteva ore de la naştere. Fierul constituie componentul esenţial al moleculei de hemoglobină cu funcţie fiziologică în transportul oxigenului, precum şi a unor enzime. Lipsa de fier se manifestă îndeosebi la purceii nou-născuţi (în primele 2-3 zile după naştere), dar şi la tineret şi la animalele adulte. Mai mult, chiar laptele scroafelor este sărac în acest element, lucru care poate conduce la instalarea anemiei de tip hipocromatic TULBURĂRILE LEGATE DE NIVELUL VITAMINELOR afectează procesele de creştere şi dezvoltare a materialului biologic suin, de la stări de hipovitaminoze uşoare până la avitaminoze. Vitamina A, cu rol în integritatea structurală şi funcţională a celulelor epiteliale ale organismului animal este absolut necesară în alimentaţia suinelor. La tineret, deficienţele în această vitamină sunt însoţite de întârzieri în creştere, iar la scroafele gestante apare o rată crescută a mortalităţii embrionare, avorturi şi purcei morţi la fătare. Vitamina D acţionează favorabil asupra metabolismului fosfo-calcic, iar lipsa ei din raţiile suinelor conduce la dereglări de creştere, iar în final la rahitism. Vitamina E, în cantităţi insuficiente conduce la tulburări cardiace, distrofii musculare şi tulburări de reproducţie, în special legate de ovulaţie şi implantarea embrionilor. Vitamina K, cu rol antihemoragic poate deveni deficitară în organismul suinelor în cazul intoxicaţiilor cu unele raticide, cum ar fi Varfarina (drivat al Dicumarinei care acţionează ca antagonist al vitaminei K). Vitamina B1 este prezentă în cereale, iar la suine, lipsa ei din alimentaţie este mai rar întâlnită. Vitamina B2 este prezentă în furajele verzi. Carenţa vitaminei B2 din alimentaţia suinelor conduce la reducerea secreţiei lactate a scroafelor, la apariţia de erupţii şi ulceraţii ale pielii, întârzierea creşterii materialului biologic, etc.

119

Vitamina B6 are rol în metabolismul proteinelor şi este întâlnită relativ rar în mod natural la suine. Totuşi, lipsa ei din raţii conduce la întârzieri în creştere, anemii hipocrome severe, necoordonarea mişcărilor, excitabilitate nervoasă. Vitamina PP, denumită şi acid nicotinic sau niacină intervine în sinteza substanţelor cromoproteice. Lipsa acestei vitamine din raţii determină o evoluţie mult mai gravă a salmonelozei, sub formă de enterite necrotice fără posibilităţi de vindecare. Vitamina C intervine în procesele de oxidoreducere, iar lipsa ei din raţii determină stări astenice, întârzierea cicatrizării plăgilor, predispoziţia animalelor la infecţii, etc. 6.1.6. Tehnopatii Tehnopatiile se definesc ca fiind acele maladii generate de greşelile managementului tehnologic necorespuzător şi mai puţin ştiinţific aplicat în creşterea şi exploatarea suinelor domestice. Şocul termic, insolaţia şi arsurile pot fi întâlnite în sezoanele călduroase, când animalele sunt expuse în mod necontrolat la radiaţiile solare. Datorită stratului de grăsime, suinele adulte sunt sensibile la căldură, iar în condiţiile unei umidităţi relativ crescute este împiedicată termoreglarea corporală prin procesul de transpiraţie şi evaporare a transpiraţiei. În cazul şocului termic se instalează anoxia (situaţie deficitară în folosirea oxigenului la nivelul celulelor şi ţesuturilor), respiraţia dispneică cu gura larg deschisă, hipertermia mucoasele capătă aspect cianotic, apare coma, iar în final moartea animalelor. Arsurile se întâlnesc de obicei la rasele de suine cu pielea depigmentată (albă), iar severitatea lor este în strânsă legătură cu durata expunerii animalelor la soare. La tineretul suin pot apare chiar necroze ale urechilor şi cozii. Şocul de stress reprezintă consecinţa influenţei unor factori care depăşesc limitele fiziologice admise şi care produc modificări neuro-hormonale ce perturbă echilibrul organismului (efortul fizic exagerat şi prelungit, aglomerările mari de indivizi în spaţiile de cazare, condiţiile de microclimat necorespunzătoare, transport, tratamente, sacrificare, etc). În prezent se cunoaşte că sensibilitatea la stress este guvernată de prezenţa genei HAL, responsabilă cu acest caracter. Prin profilaxie genetică şi prin intermediul diferitelor tehnici se pot identifica şi elimina de la reproducţie indivizii purtătorii de asemenea gene. Sindromul de pică se manifestă prin tendinţa animalelor de a linge sau consuma substanţe complet străine de alimentaţia normală. Cu o etiologie complexă, în declanşarea acestui sindrom sunt incriminaţi factori tehnologici, de nutriţie şi chiar infecţioşi. În mod frecvent, sindromul de pică este declanşat de carenţele de proteine, săruri minerale şi vitamine, corelate cu insuficienţa spaţiilor de cazare a animalelor, lipsa de mişcare, etc. În atare situaţii, animalele încep să consume tencuiala de pe pereţii boxelor, cărămizile din zid, aşternutul, placenta sau chiar purceii nou-născuţi. Sindromul de canibalism se manifestă prin muşcarea de către unii indivizi a urechilor sau cozilor altor indivizi din acelaşi grup de animale. Astfel, la apariţia

120

sângelui sau din spirit de imitaţie sunt atarşi tot mai mulţi indivizi, care muşcă acelaşi animal, din acelaşi loc. Pentru prevenirea canibalismului, în crşterea intensivă se recomandă amputarea cozilor încă din stadiul de purcel. Desmorexiile sacropubiene se întâlnesc de regulă la scroafe, în ultima perioadă de gestaţie sau chiar înaintea fătării. Această tehnopatie este determinată de alunecările scroafelor pe pardoselele şi aleile alunecoase, deoarece înainatea fătării ligamentele devin mai elastice. Membrele posterioare alunecă în lateral exercitând presiuni asupra simfizei pubiene şi deplasarea oaselor centurii pelviene din poziţia normală. Desprinderea capului femural poate fi uni sau bilaterală şi este favorizată de particularităţile anatomice ale articulaţiei coxo-femurale la porc. Aât în cazul desmorexiilor sacropubiene cât şi în situaţiile desprinderii capului femural se recomandă sacrificarea animalelor. Afecţiunile podale cuprind o varietate de crăpături ale copitei şi panariţii care îngreunează vizibil deplasarea animalelor. Asemenea afecţiuni sunt provocate de pardoselile necorespunzătoare (duritatea prea mare a pardoselilor, dimensiunea necorespunzătoare a elementelor grătarelor, aşternuturile murdare şi contaminate cu diverşi germeni, etc.).

6.2. ACŢIUNI ZOO-VETERINARE ÎNTÂLNITE ÎN CREŞTEREA SUINELOR

Încă de la naşterea animalelor, în sectoarele de creştere şi exploatare a suinelor domestice pot fi întâlnite o serie de acţiuni cu caracter zoo-veterinar – manopere care, în principal trebuie efectuate cu responsabilitate şi conştinciozitate, fie de către fermier, fie de medicul veterinar sau chiar direct de către îngijitor. Pentru efectuarea în bune condiţii a acestor acţiuni sunt necesare o serie de instrumente care trebuie dezinfectate şi păstrate permanent în condiţii corespunzătoare de lucru (fig. 82). Secţionarea cordonului ombilical se face cu ajutorul unei foarfeci chirurgicale, la 4-5 cm de abdomen cu scopul de a preveni pătrunderea diferitelor infecţii în organismul purceilor nou născuţi. După secţionare, partea de ombilic rămasă se va badijona cu tinctură de iod.

A

121

codotomia trebuie realizată sub anestezie şi presupune incizia pielii. Incizia se practică la nivelul discului intervertebral. secţionarea discului intervertebral şi sutura pielii în puncte separate. Acţiunea se face cu ajutorul unei seringi automate. 122 . cu ajutorul unui cleşte special. Anestezia generală se aplică în mod obligatoriu în operaţiile de mare chirurgie şi se realizează cu ajutorul unor substanţe narcotice transportate de sânge. B. Operaţia trebuie urmată în mod obligatoriu de antibioterapie. 1982) A. C. Acţiunea constă numai în retezarea vârfurilor celor 4 colţi. Anestezia suprimă cunoştiinţa. coada se taie în primele zile după naştere cu ajutorul unei foarfeci chirurgicale. cu eventuale leziuni ale cozii. păstrând primele 2-3 vertebre codale. La suinele adulte. Tăierea cozii (codotomia) se practică în scop preventiv sau curativ. Instrumente pentru hemostază şi sutură. La purcei. a unei foarfeci curbate sau chiar a unei unghiere mai mari. Buhăţel. Îndepărtătoare Tăierea colţilor la purceii nou-născuţi are drept scop prevenirea rănirii glandei mamare a scroafei pe timpul suptului. asigurând prin injectare intramusculară 150 mg de fier pentru fiecare purcel. păstrând integral marile funcţii ale organismului. Instrumente pentru incizii şi secţionare. 81 Diverse instrumente necesare acţiunilor zoo-veterinare (după T. Administrarea de fier organic se face la 3-4 zile după naşterea purceilor şi are drept scop prevenirea anemiei feriprive. astfel încât purceii nu mai pot să sugă şi mor. durerile şi reflexele animalelor pe timpul anumitor intervenţii zoo-veterinare. în caz de canibalism. iar hemostaza se realizează prin cauterizarea bontului. regională şi locală.B C Fig. Anestezia poate fi: generală. fără a mai fi necesare alte îngrijiri postoperatorii. Tăierea prea jos a colţilor poate conduce la congestionarea maxilarelor. ligatura vaselor de sânge.

30 g/kg masă corporală pe cale intraperitoneală).Combelen Bayer (se administrează intramuscular în doză de 0. anestezia pe traiectul nervilor (soluţia anestezică se administrează pe traiectul nervilor în punctele unde aceştia pot fi abordaţi). La suine. . cu ajutorul unei chiurete sau a unui tampon de tifon steril fixat într-o pensă se îndepărtează membrana piogenă astfel încât vindecarea să se facă cât mai repede. acestea se administreză în doze de 3-5 mg/kg masă corporală vie. 5% (se administrează în doză de 0.Clorhidrat sol. abcesele faringiene se caracterizează prin febră. îndeosebi. Tratarea abceselor la suine trebuie făcută cu mare atenţie.Clorhidrat sol. Anestezia regională suspendă temporar sensibilitatea unei regiuni corporale. iodoform sau antibiotice. Mai întâi. 7-25 ml.Cloroform (se administrează prin inhalaţie. dar fără a face sutura pileii. verticală pentru scurgerea cât mai completă a colecţiei purulente.La suine.15-0. Nu se recomandă deschiderea abcesului când este dur (fără colecţia purulentă). vierilor pentru reproducţie. Abcesele de la nivelul urechilor şi pielii formate datorită infectării unor răni provocate prin muşcături sau accidente în spaţiile de cazare se tratează prin deschidere şi drenare. Propaphenin. pentru grăbirea colecţiei purulente. anestezie paravertebrală (soluţia anestezică se injectează la locul de ieşiere a nervilor rahidieni din canalul vertebral). îngreunarea deglutiţiei şi a respiraţiei.3 ml pentru 10 kg masă corporală. Mucoasele se pot anestezia prin badijonare cu cocaină 3-5%. . . Tranchilizantele sau neuroplegicele.17 g/kg masă musculară). Clordelazin. Astfel. deoarece acestea pot avea o etiologie complexă şi se pot localiza sub diverse forme şi mărimi la nivelul diferitelor regiuni corporale. Plegomasin. Anestezia locală se realizează prin infiltraţii cu soluţii de procaină sau xilină 1-2% sau prin aspersiuni cu kelen. cornul excedentar sau crescut defectuos la nivelul unghiilor trebuie curăţat. putându-se încheia cu moartea animalului. în zona abcesului se recomandă pensulaţii cu tinctură de iod. cu bisturiul sterilizat se practică o incizie largă. asociate cu anestezia locală sunt: Largactylul. anestezie epidurală (în spaţiul epidural se introduce soluţie anestezică 2%). iar efectul lor apare după 1015 min. tăiat şi pilit. blocând trunchiul nervos cu soluţie de procaină 3-4 %. asociat cu anestezie locală). Îngrijirea copitelor trebuie acordată. După scurgerea colecţiei purulente. în cavitatea formată se pulverizează manis. 20% (se administrează în doză de 0. timp de 1-2 ore. Combelen. deoarece afecţiunile podale pot genera dureri şi implicit refuzul de a efectua saltul şi monta. din interior către exterior. Periodic. Apoi. Când abcesul a devenit moale şi flatulent. în funcţie de masa corporală. dar imprimă miros neplăcut cărnii).25-0. pentru asemenea intervenţie se poate folosi: . urmate de pareze şi paralizii nu se tratează şi se recomandă identificarea cât mai timpurie în vederea sacrificării animalului în cauză. Aceasta pot fi: rahianestezie (în lichidul cefalorahidian se administrează soluţie de procaină 8%). Abcesele piobacilare ale coloanei vertebrale. 123 .2-0.

grătarele sau aşternutul necorespunzător trebuie tratate prin toaletă chirurgicală urmată de tratamente antiinflamatorii şi antibioterapie. La vierii cu mase corporale de peste 30-40 kg (care au deja cordoanele testiculare mai groase şi cu vascularizaţia bine formată) după anestezia locală cu procaină 2%. secţionarea marginii urechii. având capul mai jos decât trenul posterior. Castrarea scroafelor trebuie efectuată de personalul veterinar calificat şi se execută în decubit lateral. deoarece necesită o intervenţie chirurgicală mai laborioasă. Mamelele capătă forma unor cupe. La purceii sugari. după ce locul a fost supus unei toalete locale cu un antiseptic. precum şi evidenţierea scobiturii flancului. a buzelor a cozii. femelele fiind contenţionate cu o frânghie solidă pe o scară (lungă de circa 2 m. la grosimea unui creion (6-7 mm) iar după a 60-a zi apare pulsul caracteristic vibrator. Diagnosticul gestaţiei la scroafă se stabileşte cu dificultate din cauza stratului de grăsime. Recoltările de sânge pentru diferite examinări se fac prin puncţionarea venelor (vena auriculară externă). deasupra ultimelor două mamele. castrarea se realizează prin incizia scrotului cu ajutorul bisturiului.20-a zi de gestaţie.82) sau pe o masă de operaţie înclinată la 450. exteriorizarea testiculelor şi detaşarea lor prin torsiune şi smulgere (datorită contracţiei fibrelor elastice din componenţa peretelui vascular. Artera uterină medie se îngroaşă de la dimensiunea unui pai (2-3 mm) în a 10 . cu 6-7 bare transversale lungi de 40-45 cm). În a II a perioadă de gestaţie se constată mărirea şi coborârea abdomenului. Castrarea vierilor criptorhizi revine în exclusivitate medicului veterinar. în urma torsiunii şi smulgerii se realizează hemostaza). Mai multă precizie în diagnosticul gestaţiei la scroafă dă aparatul cu ultrasunete. Plăgile se aspersează doar cu sulfatiazol 20%.Pododermatitele generate de pardoseala. 124 . palparea fetuşilor putându-se face numai în ultima perioadă de gestaţie. Castrarea vierilor se poate practica la orice vârstă. iar la vierii adulţi este indicată scroprevenţia antitetanică. prin laparatomie şi îndepărtarea testiculului captiv din cavitatea abdominală. câte 5-6 ml/cordon testicular. Examenul transrectal se face numai la scroafele cu masa corporală de cel puţin 150 kg şi se bazează pe diferenţa de calibru şi caracterul pulsatil al arterei uterine. (fig. cu scop economic şi de îmbunătăţire a calităţii carcaselor. începând de la stadiul de purcel sugar şi până la masculul supus reformei. faţă de artera iliacă externă. Castrarea suinelor se practică atât la masculi cât şi la femele. efectuarea celor două incizii scrotale şi exteriorizarea testiculelor este recomandabil să se utilizeze diferite tipuri de pense care se menţin strânse pe cordonul testicular timp de 3-5 minute. iar mameloanele devin turgescente şi alungite.

1982) Scopul unei asemenea poziţionări este acela de a deplasa anterior masa intestinală. Buhăţel. în plaga operatorie se fac aspersiuni cu sulfatiazol sau antibiotice. 82 Contenţia scroafei pentru castrare (după T. Ovarul se fixează între cele două degete şi este adus pe lângă perete în plagă. cu procaină 1-2 %). iar apoi pielea. iar cornele uterine au o consistenţă mai tare. După ce piciorul posterior stâng sau drept al scroafei se leagă întins cât mai în spate (în funcţie de poziţia pe care animalul o are pe planul înclinat) se trece la toaletarea regiunii (tunderea părului şi badijonarea cu tinctură de iod) şi efectuarea anesteziei locale (pe linia de incizie. După castrare este recomandabilă seroprevenţia antitetanică. În situaţia în care nu se găseşte ovarul se aduce în plagă cornul uterin care se deapană cu răbdare până la evidenţierea ovarului. Apoi. Peritoneul se secţionează cu foarfeca. A B 125 . iar orificul se lărgeşte cu mâna. Se prinde cu o pensă hemostatică peritonelul şi se aduce în plagă.Fig. Dacă plaga este mare se suturează cu catgut în fir continuu stratul musculoperitoneal. unde este identificat ovarul muriform şi elastic. pentru a avea acces mai uşor la nivelul aparatului genital intern. dirijate oblic în sus şi înapoi. pornind de la unghiul extern al iliumului (la un lat de deget) spre penultimul mamelon. în direcţie verticală. Uterul se repoziţionează cu grijă în cavitatea abdominală. cu mătase sau nylon în puncte separate (fig. în cavitatea abdominală se introduc degetele arătător şi mijlociu. cu ajutorul unui bisturiu foarte bine ascuţit se incizează cu atenţie pielea. 83). Apoi. unde se controlează dacă nu conţine o ansă intestinală. Al doilea ovar se abordează direct sau prin depănarea cornului uterin cu ovarul extirpat până la bifurcare şi de aici se deapănă celălalt corn până la ovar. ţesutul adipos şi fascia abdominală externă pe o distanţă de 5-8 cm. iar pentru prevenirea infecţiilor. de unde este extirpat cu ajutorul ovariotomului sau prin torsiune limitată cu două pense hemostatice. până la unghiul extern al iliumului. Stratul muscular se dilacerează manual până când apare stratul adipos subperitoneal.

Buhăţel. Lotizările au drept scop asigurarea unei dezvoltări normale a tuturor indivizilor dintr-un lot sau dintr-o boxă şi se impun la toate categoriile de suine. . În general. indivizii mai mici pot fi daţi la supt spre adoptare la alte scroafe cu temperament liniştit (“scroafe-doici”) care au fătat în aceiaşi zi cu scroafamamă. În asemenea situaţii. de fermă sau Primărie. . fluviale. foaia de parcurs a mijlocului de transport).dacă. . mijloace de transport feroviare. iar în sezonul rece. . După castrare animalele se ţin în boxe curate. în următoarele 4-5 zile numai jumătate din raţie. cu paie şi rumeguş). Sutură de fir continuu..pregătirea mijloacelor de transport (vehicule. iar densitatea se stabileşte prin înghesuirea lor. astfel încât circa 20% din suprafaţa pardoselii să rămână liberă. B Sutură în puncte separate La inciziile mici se suturează numai pielea.operaţiunile de îmbarcare şi debarcare a suinelor trebuie făcute în timpul zilei şi foarte rar pe timpul nopţii.în situaţiile în care transportul durează mai mult de 12 ore animalele trebuie să dispună de apă şi hrană. acţiunile de lotizare pot începe imediat după naşterea purceilor în situaţiile în care aceştia sunt prea numeroşi la o scroafă sau neuniform sub aspectul dezvoltării corporale. Firele de sutură se pot scoate după 8-10 zile.animalele îmbarcate în mijloacele de transport trebuie să fie cât mai uniforme sub aspectul dezvoltării corporale. prin acţiunile de lotizare se urmăreşte consituirea unor loturi sau grupuri cât mai uniforme de animale sub aspectul dezvoltării corporale.7-0.se interzice lovirea şi bruscarea animalelor pe timpul îmbarcării şi debarcării din mijloacele de transport. sub formă semilichidă administrată în 2-3 reprize.8 m. autovehicule. . pardoseala trebuie acoperită cu un strat de nisip umezit de 5 cm pe timpul verii. Practic. . 126 . .Fig. maritime. pe timpul transportului mor animale se va apela la prima circumscripţie sanitar-veterinară din zonă. certificatul sanitar-veterinar eliberat de medicul veterinar de circumscripţie care cunoaşte zona de influenţă. iar plaga se pensulează cu tinctură de iod. În prima zi animalul primeşte numai apă. a culorii. 1982) A. în cazul tineretului suin masa corporală să nu depăşească 2 kg de la un individ la altul şi 5-8 kg în cazul suinelor adulte. când trebuie asigurat un iluminat artificial de 500 lucşi/m2 la o înălţime de 1 m de la sol. etc. astfel încât.pentru efectuarea legală a transportului este nevoie de documente însoţitoare (adeverinţa de proprietate eliberată. curăţat şi dezinfectat. sau în caz contrar cad singure după 2-3 săptămâni. 83 Tipuri de suturi practicate la castrarea scroafelor (după T. avioane) trebuie făcută cu minuţiozitate (se va verifica cu atenţie integritatea pardoselii şi a pereţilor mijlocului de transport dinainte spălat. uscate şi dezinfectate. Transportul suinelor reprezintă o acţiune responsabilă care reclamă respectarea anumitor reguli generale. după caz. în şi din mijloacele de transport trebuie făcută prin intermediul unor rampe fixe sau mobile cu pereţii laterali rezistenţi şi cu înălţimea de 0. după cum urmează: .îmbarcarea şi debarcarea animalelor.

. în secolul XXI. str. Î N C H E I E R E Folosesc prilejul să aduc sincere mulţumiri unor societăţi şi firme – instituţii private din România care au înţeles cu loialitate profesională necesitatea punerii la dispoziţia actualilor şi viitorilor fermieri. crescut şi exploatat în biobaza disciplinei. care va trebui: . 0744/703221 – este o firmă specializată în distribuţia de sisteme complete de adăpare. Satu –Mare. viitorii noştri specialişti în domeniul creşterii şi exploatării suinelor.să se acorde o perioadă de repaus de cel puţin 11 ore după transport. Aşadar.La ora actuală. Temă: După prezentarea teoretică a tematicii capitolului 6. trebuie să ştie că: ∗ “AVI-SUINTEH” . iar pentru purceii în vârstă de până la 4 săptămâni distanţa de transport nu trebuie să depăşească 50 km. furaje de calitate.să se efectueze în maxim 9 ore. în Comunitatea Europeană sunt în dezbatere noi reglementări privind transportul suinelor. studenţii vor face observaţii. etc. notaţii şi interpretări privind starea de sănătate şi comportamentală a materialului biologic suin de diferite categorii. 127 . toate destinate optimizării proceselor specifice unei Zootehnii moderne şi competitive pe plan european şi mondial. echipamente şi instalaţii de ultimă generaţie. nr. 1. Şoimului.Carei. jud. pentru o bună informare. tel/fax 0261/861741. organizaţi pe microcolective de lucru.

1%. în organizarea ceremonii creştine. jud. ∗ “EVOLUŢIA DAN” – Tg-Lăpuş. ILIE CORNOIU 128 . 9A (în spatele gării C. 9A (în spatele gării C. Cluj. str. 18. ∗ “HIDROMAR” . nr. crotalii pentru individualizarea animalelor. jud. Cluj. Bihor. silozuri de fibră de sticlă laminată). str.5%. execuţia. str. plase împotriva insectelor. luminatoare pentru adăposturi. instalaţii electrice şi electronice. Rarău. utilaje necesare fabricării nutreţurilor combinate pentru animale (mori cu ciocane cu capacitate de lucru cuprinsă între 300 kg/h şi 10 to/h. şnecuri). instalaţii hidraulice. 56.5%. aditivi furajeri. Maramureş. ∗ “VETLAND COMIMPEX” – Salonta. Tineretului. 0744/603044 – este o firmă specializată în producerea şi comercializarea de furaje (premixuri pentru furaje de 0. 0262/384483. 0740/064150 – sunt firme specializate în producerea şi comercializarea de ornamente florale. nr.R. 0264/455504 .Cluj-Napoca. Fabrica de Chibrituri. ferestre cu deschidere oscilo-batantă. Cluj. jud. 67. 3. rămân receptiv la orice sugestie constructivă menită să redea curaj optimizării şi eficientizării practicii de creştere şi exploatare a suinelor domestice în ţara noastră.este o firmă specializată în proiectarea. ∗ “CORONIŢA” şi “SILVANA” – Cluj-Napoca. malaxoare de diferite tipuri. nr. Fabrica de Chibrituri. elevatoare. 0264/420339. instrumentar necesar însămânţărilor artificiale. str. organe de maşini. păsări şi bovine.reprezentantă în România a fabricanţilor francezi şi elveţieni. tel. ing. fax. Cluj-Napoca).Spania. modernizarea şi reparaţia de maşini speciale. tel/fax 0259/433685. jud. 0744/515226 – este o firmă care oferă la preţuri promoţionale: uşi de intrare. tel. 0264/436690. Republicii. str. Conf. Totodată. Cluj-Napoca). ∗ “EVOTERM” . jud. tehnologii de creştere (diluant pentru sperma de vieri – “KUBUS” . nr. becuri infraroşii.R. ştanţe şi matriţe).furajare şi ventilaţie pentru porci. furaje concentrate). tel/fax 0264/436691.F. dr. nr.Cluj-Napoca. de înaltă precizie (maşini unelte. 0744/870201 – este o firmă specializată în comercializarea de paznici sau păstori electrici (garduri electrice pentru animale) .F. tel.

Cornoiu I şi colab. Pop T (1985) Tehnologia creşterii suinelor-lucrări practice. Ed. II-III. Editura M. (1982) . Simp. (1969) – Zootehnia României – Porcine. Mantea Şt. Rev. Editura Didactică şi Pedagogică. Man C şi colab. (1982) – Maşini şi instalaţii zootehnice. 4 (30). Prospects for the 3 rd. VI-VII. nr. Herman V (2004) . Ceres. Editura Alex-Alex & Leti Pres. Editura Risoprint. Risoprint Cluj. (2004) – Tehnologii ecologice pentru creşterea şi exploatarea bovinelor şi porcinelor.Napoca. Prică Angela (2004) – Piobaciloza porcului. Dumbrăviţa. 129 .T. Editura Risoprint. Negrea O. Zeneci N (2004) – Creşterea porcinelor în fermele mici (fermele familiale). Budapest. Bucureşti. august-septembrie. “Ferma”. Editura Academiei Române. Millenium agricultura. Tipo Agronomia Cluj. (2001) – Cercetări privind activitatea antimicrobiană a produsului Nutribac.Dicţionar enciclopedic de Zootehnie. Rev. Gligor V şi colab. nr. Bucureşti. Ed. (2002) – Tehnici utilizate în aprecierea şi creşterea suinelor.Epidermita exudativă a porcilor. Buhăţel T (1983) – Curs de patologie animală. Dumbrăviţa. Editura 7 Didactică şi Pedagogică. Tipo Agronomia Cluj-Napoca. Cornoiu I şi colab. Ciurdar A (2004) – Reglementări ale Uniunii Europene privind asigurarea confortului tehnologic pentru porcine. Prică Angela (2004) – Dizenteria serpulinică a porcului. (1993) – Îndrumător de lucrări practice pentru meseria de veterinar. T.A.Bibliografie selectivă Bereş M şi colab. nr. Cluj-Napoca. Bucureşti. Timiş. (2004) – Adăpători utilizate pentru alimentarea cu apă a 5 suinelor. Moisiu Maria şi colab. Timiş.Napoca. şi colab (1981) – Zooigiena şi protecţia mediului înconjurător. (2003) – Manualul crescătorului de porci. (2000) –Aspecte practice de zootehnie. Editura Transilvania Tg-Mureş. Cluj-Napoca. Timiş. vol III. 28. 1 (27). Dinu I şi colab. Timiş. “Ferma”. Bucureşti. Rev. Ed. “Ferma”. Editura Mezögazdasági Kiadö. nr. “Ferma”.Timiş. Farkas N. 1 (27). 6 pag. Rev. Căproiu Magdalena şi colab. Bucureşti.S. ClujNapoca. Ösz G. 25-27 X. Bucureşti. (1997) – Manualul fermierului. nr. Editura Promedia. Cluj-Napoca. Bungescu S. “Ferma”. Dumbrăviţa. Ceres. Rev. Popescu D. Dumbrăviţa. 2 (28) IVV. 3 (29). şi colab. Szép I (1956) – Gyakoribb sertésbetegségek-sertéshigiéne. Dumbrăviţa. Spădaru F (1997) – Aspecte practice de creşterea suinelor. II-III.

72) Fig. 163) Fig.84) 130 . 75 Fig. 79 Fig. 72 (fig.Fig.70) Fig. 76 (fig. pe primul rând pentru pag.74) (fig. 84 (fig. 82 (fig. 77 (fig. 81) Fig.76) (fig.71) Fig. 80) (fig. 83 (fig. 70 Fig.83) Fig. 74 Fig.78) Fig. 82) Aceasta poate fi: (sus.69) Fig. 80 (fig. 78 (fig. 71 (fig.77) Fig. 79) Fig. 73 (fig.73) Fig. 69 (fig. 81 (fig.

131 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->