Sunteți pe pagina 1din 8

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

1. Natura si notiunea DIP



Definitie:DIP este acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme
juridice preponderent conflictuale,care reglementeaza conflictele de legi in spatiu,conflictele de
jurisdictii(competenta internationala a instantelor si autoritatilor romane,inclusiv recunoasterea si
executarea hotararilor straine),precum si conditia juridica a strainului in tara noastra
Trasaturi:
a)DIP este o ramura de drept
b)normele DIP sunt in marea majoritate norme de conflict
-ele nu reglementeaza in mod direct relatia privata,ci misiunea lor este aceea de a indica legea
normativa sau sistemul aplicabil
-au un caracter prealabilin orice situatie trebuie solutionat prima data conflictul de legi(o lege
conflictuala de jurisdictie,doua conflicte de legi)
-sunt numeroase si variate
-orice norma de conflict presupune doua elemente:
continutul
legea normativa de conflictindica un anume sistem de drept,prin intermediul punctului de
legatura
-din punct de vedere al etatizarii logice al operatiunilor,instanta va proceda la solutionarea
conflictului de jurisdictie,iar apoi,in masura in care se considera competenta sa asculte cauza,va trece
la solutionarea conflictului de legi;in solutionarea conflictului de legi,intotdeauna instanta va avea ca
punct de reper primar norma de conflict prevazuta de legea romana(Legea 105/1992)
-DIP porneste intotdeauna de la premisa vocatiei egale de aplicare a tuturor sistemelor de drept,in
care raportul juridic prezinta legaturi prin elementele sale de extraneitate
-pozitiei juridice de egalitate a subiectelor participante la raportul de drept privat ii corespunde
vocatia egala a aplicarii sistemelor de dreptexista posibilitatea de inlaturare a aplicarii unei legi
straine principal competenta,daca dispozitiile ei contravin esential principiilor fundamentale ale
sistemului nostru de drept;nu toate dispozitiile care au caracter imperativ in dreptul intern sunt
dispozitii de ordine publica in DI
-in domeniul DIP intra toate domeniile dreptului privat
-normele de conflict pot imbraca doua forme:
1) conflictul pozitiv
-conflictul pozitiv de legi exista atunci cand fiecare dintre normele de conflict cu care raportul juridic
prezinta legea prin elementele sale de extraneitate,isi revendica aplicarea in privinta acestuia
-de exemplu,un cetatean francez cu domiciliul in Anglia,ridicandu-se apoi o problema legata de
capacitatea sa contractuala;in acest caz,norma de conflict franceza din art. 3 Codul Napoleon isi
revendica aplicarea deoarece,potrivit DI francez,starea si capacitatea persoanei este supusa legii sale
nationale,adica legea statului a carei cetatenie o poseda persoana in cauza;in egala masura,si dreptul
englez isi revendica competenta de aplicare in temeiul principiului lex domicili,avand deci in vedere
ca domiciliul acestui francez se gaseste in Anglia
-tot astfel,ne aflam in prezenta unui conflict pozitiv de legi si in cazul succesiunii unui defunct italian
a carui masa succesorala se compune din bunuri mobile situate in Franta,deoarece legea franceza isi
revendica competenta de aplicare in speta,in temeiul principiului lex rei sitae(legea locului situarii
bunului);in egala masura si dreptul italian se considera competent,deoarece potrivit art. 46 din legea
italiana de DIP,numarul 218 din 31 mai 1995,succesiunea este supusa,indiferent de natura bunurilor
care compun masa succesorala si indiferent de locul situarii acestor bunuri,legii nationale a autorului
succesiunii
2) conflictul negativ
-conflictul negativ apare atunci cand niciuna dint-insele nu isi revendica competenta de aplicare
-de exemplu,in cazul unui contract se ridica problema capacitatii unui cetatean englez cu domiciliul
in Franta;legea engleza atribuie competenta legii franceze ca lex domicili,in vreme ce nici legea
franceza nu-si cunoaste competenta,atribuind-o ca competenta legii engleze ca lex patria
-tot astfel,cazul succesiunii unui francez care a lasat bunuri imobile in Italia,cand nici legea
succesorala franceza nu-si revendica competenta de aplicare,deoarece imobilele sunt situate in
Italia,competenta apartinand in viziunea franceza dreptului italian,in vreme ce nici dreptul italian nu
se considera competent,deoarece autorul succesiunii este un national francez;in cazul dat,acela al
succesiunii,bunurile imobile fiind situate in Italia,norma de conflict franceza trimite la dreptul
italian,ca drept al locului situarii imobilului din masa succesorala;trimiterea poate fi privita intr-o
acceptiune mai restransa,considerandu-o ca fiind facuta la dreptul material al tarii respective,in cazul
din speta,la dreptul succesoral italian
-nu aceasta este insa acceptiunea pe care o vom avea in vedere,ci cea extensiva,care priveste
trimiterea dispusa de lex fori la intregul sistem de drept strain,cuprinzand deci si norme de conflict
straine aferente
-acestea,la randul lor,pot sa accepte trimiterea dispusa de lex fori,ipoteza in care se va aplica dreptul
material al tarii respective sau dimpotriva,pot sa nu accepte trimiterea,atribuind la randul lor
competenta de reglementare fie legii forului,fie legii unei terte tari;in aceasta din urma ipoteza,deci
atunci cand dreptul strain la care a trimis lex fori nu accepta aceasta competenta legislativa,se spune
ca el retrimite fie inapoi la legea forului,fie la legea unei terte tari
-retrimiterea poate imbaraca doua forme :
a) retrimitere de gradul I(ruckverveisung)
-este aceea prin care legea straina la care a trimis lex fori,neconsiderandu-se
competenta,atribuie,la randul ei,competenta legii forului
b) retrimitere de gradul II(weiterverveisung)
-este aceea prin care legea straina la care a trimis lex fori,neacceptand aceasta competenta,o
atribuie sistemului legislativ apartinand unei terte tari
-de exemplu,cazul unui cetatean danez care are domiciliul in Regatul Unit si se ridica in fata
unei instante germane o chestiune legata de capacitatea lui de a incheia un contract;legea forului este
legea instantei germane,legea lui nationala este lex domicili,potrivit dreptului danez;legea germana
trimite la dreptul danez;dreptul danez nu-si revendica dreptul si retrimite in Anglia,caci acolo are
domiciliul persoana
Defintitie:Retrimiterea esre procedeul juridic prin care norma de conflict straina la care a
trimis lex fori,neacceptand competenta ce i-a fost atribuita,atribuie la randul ei competenta de
reglementare,legii unei alte tari.

2. Dezvoltarea istorica a DIP

Cunoasterea aparitiei si dezvoltrii normelor dreptului international privat prezint o important
deosebit, n sensul c n raport cu alte ramuri de drept, ajut la cunoasterea diferitelor teorii si
doctrine specifice dreptului international privat. Aparitia primelor norme de solutionare a conflictelor
de legi a fost opera juristilor timpului care cutau solutii problemelor ridicate de dezvoltarea social,
iar cunoasterea diferitelor doctrine privind dreptul international privat este necesar tocmai pentru
cunoasterea acestui drept. Dintre factorii care au determinat aparitia normelor dreptului international
privat putem aminti: - un schimb intens de mrfuri ntre locuitorii unor tri sau provincii diferite si,
deplasri de oameni dintr-o parte n alta; - un drept civil diferit prin continutul su de la o provincie
la alta sau de la o tar la alta, ntre care existau relatii economice; - posibilitatea de a recunoaste
strinului unele drepturi dobndite potrivit legii sale personale si, deci, posibilitatea de a se
recunoaste efectele unei legi strine. a) Cauzele care au impus aparitia normelor de drept
international privat. Aparitia normelor de drept international si a problemelor care au impus edictarea
unor norme a fost provocat, asa cum am mai artat, de anumite conditii economico-sociale
corespunztoare fiecrei societti n parte; ele au prut ntr-un anumit stadiu al societtii si anume,
atunci cnd dezvoltarea fortelor de productie a dus la un anumit nivel al productiei, nivel ce s-a
tradus printr-un schimb intens de mrfuri si deplasri de oameni, dar si printr-un sistem juridic
corespunztor. n societatea sclavagist au luat nastere unele raporturi juridice ca urmare a unor
relatii comerciale pe care literatura juridic ulterioar le-a ncadrat n domeniul dreptului
international privat si le-a privit ca fiind probleme de drept international privat, probleme care se
refereau la situatia juridic a strinilor, adic la drepturile pe care le putea avea un cettean ntr-o tar
strin. Istoria a cunoscut cu privire la situatia juridic a strinilor urmtoarele sisteme: 1) cel
mai vechi sistem este acela care i refuza strinului orice drept, n sensul c nu i se aplicau nici legile
sale proprii si nici legile locale, astfel c, acesta era ca si cum nu ar fi existat ca entitate; nu putea s
execute nici o operatie juridic; nu se bucura de o protectie legal, ci se afla n afara societtii. 2)
al doilea sistem era cel n virtutea cruia strinului i se aplicau toate legile sale personale, dar se fcea
abstracie de legile trii pe teritoriul creia se afla - principiu care mai este cunoscut si sub numele
de "principiul personalittii legilor" (sec. V-X). Explicatia acestui sistem se datoreaz mai multor
mprejurri si anume: - ntre imigranti si populatia local nu exista un schimb echivalent pentru c
acesta era nlocuit prin tribut sau prestatii obligatorii; - triburile imigrante considerau dreptul lor ca
fiind aplicabil numai membrilor tribului ca un privilegiu exclusiv al lor; - ntre legile imigrantilor
care erau expresia unui nivel inferior de dezvoltare a economiei, deoarece triburile cuceritoare abia
pseau pe calea organizrii de stat si legile romane care erau expresia unui anumit grad de
dezvoltare a economiei si schimbului era o mare deosebire, n sensul c legile romane erau
superioare legilor imigrantilor; - situatia teritorial a statelor prefeudale din sec. V X nu era
destul de precis pentru a se putea aplica cu usurint o lege teritorial. Acest sistem juridic al
statelor prefeudale din apusul Europei n care pe acelasi teritoriu se aplicau dou sau mai multe legi a
fost cunoscut si n dreptul roman, iar n cadrul acestui sistem fiecare populatie era reglementat de
propria lege (de exemplu: romanii erau crmuiti de legile romane; burgunzii de legile burgunde;
francii de legea salic, etc.) 3) al treilea sistem este cel al teritorialittii legilor, sistem n cadrul
cruia toti indivizii aflati pe un teritoriu fie c erau strini, fie c erau cetteni erau supusi numai
legilor locale ale trii pe teritoriul creia se afla, este propriu ornduirii feudale unde situatia juridic
si social era accesoriul pmntului. n cadrul ornduirii feudale si n lupta cu sistemul teritorialittii
legilor au aprut primele norme conflictuale legate de faptul c sistemul era incompatibil cu
recunoasterea drepturilor strinilor.

3. Clasificarea conflictelor de legi

1. NoNiune, denumire ConIlictul de legi reprezint situaNia n care un raport
cu element de
extraneitate se aIl n legtur cu mai multe sisteme de drept. Desi aparNin unor
state diferite, aceste legi sunt susceptibile de a fi aplicate raportului cu element
de extraneitate. Legile n cauz se gsesc n conIlict sau n concurs.
Dup elementele de extraneitate pe care le cuprinde raportul juridic, conIlictul
poate interveni ntre dou sau mai multe legi. n primul rnd, conIlictul se
produce ntre dou legi. De obicei, legile concurente sunt legea autoritNii
sesizate si legea strin artat de elementul de extraneitate. AstIel, un contract
de vnzare- cumprare ncheiat n Nara noastr de doi cetNeni romni reIeritor
la un bun situat n strintate pune n prezenN legea romn si legea Nrii unde
se aIl bunul.
n al doilea rnd, conIlictul se iveste ntre mai multe legi. Ele se aplic diIeritelor
aspecte ale raportului juridic. De exemplu, n cazul unui contract ncheiat n
strintate de un cetNean romn cu un cetNean strin, pot Ii n conIlict mai
multe legi si anume: legea personal cu privire la capacitatea de a contracta a
prNilor; legea locului de ncheiere pentru Iorma contractului; legea locului unde
se aIl bunul reIeritor la eIectele reale ale contractului; legea contractului pentru
drepturile si obligaNiile prNilor.
n cadrul dreptului internaNional privat, conIlictele de legi constituie o problem
speciIic. ConIlictele de legi apar n domeniile n care se admite aplicarea legii
strine. Ele sunt generate de diIerenNele existente ntre sistemele de drept ale
statelor, precum si de circulaNia dintr-o Nar n alta a persoanelor si bunurilor.
n activitatea pe care o desIsoar, instanNa sau autoritate este supus numai
legilor Nrii sale. n cazul unui raport cu element de extraneitate, instanNa va
Nine seama de regulile proprii de drept internaNional privat, care indic legea
competent. InstanNa nu soluNioneaz un conIlict de legi, ci doar aplic legea
proprie. Este adevrat c pe teritoriul unui stat se poate aplica si o lege strin,
dar situaNiile si limitele aplicrii legii strine sunt prevzute tot de legea Iorului.
n literatura de specialitate s-a artat c expresia conIlict de legi este o metaIor.
Ea exprim ndoiala, ce poate exista n cugetul interpretului sau lupta pur
psihologic ntre raNiunile care militeaz n Iavoarea aplicrii uneia din legi.
Conflictul de legi poate fi admis numai prin prisma unei instanNe internaNionale
sau de pe poziNia omului de stiinN. n IuncNie de situaNia concret,
judectorul sau cercettorul si va pune problema legii celei mai indicate de a Ii
aplicat raportului cu element de extraneitate.
2. Forme ale conflictelor de legi
2.1. Conflictele de legi n spaNiu si conflictele de legi n timp si spaNiu
ConIlictele de legi n spaNiu apar ntre dou legi n momentul nasterii,
modiIicrii, transmiterii sau stingerii unui drept. ExistenNa unui conIlict de legi
n spaNiu ridic problema stabilirii legii aplicabile. De exemplu, doi cetNeni
strini se cstoresc n Nara noastr. Cstoria va Ii ncheiat dup legea romn
sau dup legea strin? ExistenNa unui conIlict de legi n spaNiu ridic
problema stabilirii legii aplicabile.
ConIlictele de legi n timp si spaNiu apar ntre legea sub imperiul creia s-a
nscut un drept si legea unde se solicit recunoasterea lui. AstIel, n Nara
noastr, se cere recunoasterea unei hotrri judectoresti pronunNate de o
instanN strin. ConIlictul de legi n timp si spaNiu se produce posterior
nasterii, modiIicrii, transmiterii sau stingerii unui drept. n legtur cu invocarea
dreptului intereseaz problema determinrii eIectelor care se vor produce ntr-o
alt Nar.
2.2. Conflictele ntre legile provinciale si conflictele ntre legile naNionale
n conIlictele ntre legile provinciale, elementul de extraneitate are un caracter
aparent. Legile n prezenN desi diIerite, aparNin unei singure suveranitNi.
Legea strin este numai o alt lege din acelasi stat. SoluNiile privind conIlictele
ntre legile provinciale pot Ii uniIicate. UniIicarea se realizeaz prin existenNa
unei instanNe supreme, care asigur uniIormitatea soluNiilor sau prin elaborarea
unei legi uniIorme de soluNionare a conIlictelor de legi. ntruct toate elementele
sunt interne, legea strin se aplic si n cazurile n care contravine principiilor
Iundamentale ale instanNei. Ca atare, n conIlictele ntre legile provinciale nu
prezint importanN mijloacele de nlturare a legii strine competente, cum ar Ii
ordinea public sau retrimiterea.
n conIlictele ntre legile naNionale elementul de extraneitate aparNine unui alt
stat. Legile n conIlict Iac parte din state diIerite. FaN de legea local, legea
unui alt stat este ntr-adevr strin. n cazul conIlictelor ntre legile naNionale
nu exist o instanN superioar comun sau o lege de soluNionare uniIorm.
Unificarea soluNionrii conIlictelor ntre legile naNionale nu este deocamdat
posibil.
Aplicarea legii strine se Iace cu mult prudenN. Datorit diIerenNelor dintre
legile n conIlict, instanNa poate decide ndeprtarea legii strine competente de
a fi aplicat raportului cu element de extraneitate.
IniNial, dreptul internaNional privat s-a ocupat de conIlictele existente n cadrul
aceluiasi stat. n secolele XII-XIV, problema legii aplicabile s-a pus n relaNiile
dintre locuitorii oraselor din nordul Italiei. Cu toate c Iceau parte din Imperiul
roman de naNiune german, orasele republicii italiene aveau o ntins
autonomie. SoluNiile preconizate de juristii italieni au Iost preluate n secolul al
XVI- lea de ctre statutarii Irancezi si Iolosite pentru soluNionarea conIlictelor
dintre cutumele diIeritelor provincii Iranceze. De altIel, dreptul internaNional
privat a aprut ca un drept al conIlictelor ntre legile provinciale.
Dup Iormarea statelor unitare si uniIicarea sistemelor juridice, studierea
conIlictelor de legi interprovinciale prezint un interes redus. Asemenea conIlicte
24
exist numai n cadrul statelor Iederale ori ntre provinciile sau regiunile unui
stat. ncepnd cu secolul al XIX-lea, conflictele ntre legile naNionale devin
Irecvente si, implicit, caracteristice pentru dreptul internaNional privat.
2.3. Conflictele de legi interpersonale
n sistemele tradiNionale, de inspiraNie religioas, relaNiile din unele domenii
sunt reglementate prin norme personale. Legea aplicabil se determin dup
apartenenNa persoanelor la o anumit religie, Ir a Nine seama de cetNenia
sau domiciliul lor. Conflictele de legi interpersonale intervin n probleme de
familie, succesiuni sau proprietate. Aceste conflicte suscit interes n urmtoarele
mprejurri:
- norma conIlictual a Iorului trimite la legea unui stat, care se stabileste n
IuncNie de criteriul conIesional;
- determinarea competenNei interne a tribunalului conIesional, n cadrul
procedurii pentru obNinerea exequatur-ului, n conIormitate cu legea statului
unde s-a pronunNat hotrrea strin.
3. SoluNionarea conflictelor de legi n soluNionarea conIlictelor de legi se
cunosc dou mari sisteme. Criteriile de
soluNionare au Iost inIluenNate de concepNia teritorialitNii cutumelor sau de
concepNia posibilitNii aplicrii legii strine.
n sistemul tradiNional al teritorialismului cutumelor, legea unui stat se aplic
tuturor elementelor care se gsesc pe teritoriul su. n cazul unui conIlict de legi,
intereseaz situarea elementului ntr-o anumit provincie sau regiune cutumiar
si nu ce lege se aplic raportului juridic. AstIel, persoana este supus legii locului
unde domiciliaz, bunul este crmuit de legea locului unde se aIl, iar actul
juridic este reglementat de legea locului unde se ncheie. Dac elementul
respectiv se gseste pe teritoriul altei cutume, se aplic legea strin. Pentru a
determina legea competent, teritorialismul cutumelor Ioloseste criteriul legturii
existente ntre un element si teritoriul unei provincii.
Pentru a determina legea competent, teritorialismul cutumelor Ioloseste criteriul
legturii existente ntre un element si teritoriul unei provincii. n acest Iel, legea
local n vigoare se aplic elementului n cauz. Prin localizarea persoanei,
bunului sau actului juridic, aplicarea legii teritoriului nu este ns exclusiv. n
IuncNie de situarea elementului n spaNiu, se poate aplica si o alt lege.
n sistemul modern al posibilitNii aplicrii legii strine, conIlictele de legi se
soluNioneaz dup alte considerente. Dintre legile n prezenN, regula de drept
internaNional privat indic legea cea mai potrivit de a Ii aplicat raportului
juridic. Legea competent se stabileste Ninndu-se seama de un numr de
argumente, dintre care mai importante sunt protejarea intereselor statului suveran
si reglementarea corespunztoare a relaNiilor cu element de extraneitate. n
literatura de specialitate se Ioloseste noNiunea de localizare. n condiNiile
actuale, localizarea nu mai corespunde sarcinilor dreptului internaNional privat.
Legea aplicabil raporturilor cu element de extraneitate se determin dup o alt
concepNie, care nu are legtur cu localizarea. AstIel, ncepnd, cu secolul al
XIX-lea, capacitatea persoanei este reglementat, n
25
unele state, de legea naNional. Criteriul naNionalitNii nu implic localizarea
real a persoanei, ci legtura juridic cu o anumit lege.
ConcepNia modern a dreptului internaNional privat se aplic si n domeniul
bunurilor, care este speciIic localizrii. Potrivit unei localizri eIective, bunurile
sunt supuse legii locului unde se gsesc. n unele situaNii, prin prisma anumitor
interese, nu se mai utilizeaz localizarea, ci o alt soluNie. De exemplu, navele si
aeronavele, mrIurile n tranzit si bunurile aparNinnd statului strin au un regim
special, care exclude aplicarea legii situaNiei. n materia contractelor, termenul
de localizare are un alt nNeles. Principalele criterii pentru localizarea
contractului sunt locul ncheierii sau locul executrii. Dar contractul Iiind un
acord de voinN, nNelegerea prNilor nu se poate localiza n spaNiu.
Localizarea reprezint numai o indicaNie a Nrii cu care contractul are cea mai
mare legtur.
4.Raporturile juridice de DIP
Definirea i sfera raporturilor juridice de drept internaional
privat
Amplificarea frecvenei i gama tot mai variat de raporturi ce i face loc n peisajul
internaional contemporan ridic interogaii i cu privire la delimitarea sferei relaiilor sociale
reglementate de dreptul internaional privat. Determinarea obiectului dreptului internaional
privat presupune defi nirea raporturilor j uridice de drept i nt ernaional privat i
decant area trsturilor proprii acestora, prin raportare la relaiile reglementate de alte ramuri de
drept.
a) Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional
privat
Sfera raporturilor juridice de drept internaional privat a fost o chestiune controversat
pn la aparii a Legi i cu privi re l a regl ement area raporturil or de drept int ernaional
privat (LDIP). n ncercarea de a delimita domeniul relaiilor sociale care cad sub incidena acestei
r a m u r i d e d r e p t a f o s t e l a b o r a t t e o r i a a a - n u m i t
t r a d i i o n a l . P o t r i v i t c o n c e p i e i tradiionale, materia principal, dac nu
exclusiv a dreptului internaional privat, o constituie normele conflictuale . n literatura anterioar
elaborrii Legii nr.105/1992, s-a considerat, sub influena creterii diversitii raporturilor ce
intervin n societatea contemporan, c dreptul internaional privat include raporturile civile, de
familie, de munc i alte asemenea raporturi juridice cu unul sau mai multe elemente de extraneitate.
LDIP a adus, in terminis, explicaiile ateptate. Art.1 alin.2 statueaz c raporturile de
drept internaional privat sunt raporturile civile, comerciale, de munc, de procedur civil i
alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.
O prim precizare, i medi at necesar dup enunul l egal, est e aceea c enumerarea
coninut de LDIP este exemplificativ. Textul alineatul ui 2 al art . 1 suport completri, n
m s u r a n c a r e r a p o r t u r i j u r i d i c e d i n a l t e r a mu r i a l e d r e p t u l u i p r i v a t
c o n i n e l e me n t e d e extraneitate. Este vorba, dup cum pe bun dreptate s-a menionat
, de raporturi de dreptul familiei, raporturi de drept procesual civil, raporturi de dreptul muncii,
raporturi izvorte din contractul de transport intern sau internaional (contractul de transport,
conosamentul etc.),raporturi de propri et ate i ntel ectual (pent ru cat egorii precum
dreptul de autor , d r e p t u l d e inventator, mrcile) .a., n msura n care conin element de
extraneitate.
Apoi, nu toate raporturile juridice reglementate de ramurile de drept enumerate aparin
dreptului privat. S-a exemplificat, n acest sens, cu raporturile de munc, ce pot privi aspecte
referi toare l a prot ec ia i securit atea muncii. Obli gaiil e car e decurg din regimul
prot eci ei muncii sunt obli gaii l egal e, ni cidecum cont ract uale; i gnorarea acestora
atrage, de regul , sanciuni administrative ori penale.
Obi ectul drept ului internaional pri vat ca r amur de drept , l constitui e, aadar,
raporturile juridice de drept civil, n sensul larg, care cuprind unul sau mai multe elemente de
extraneitate

5.Metoda DIP
In cadrul procesului de reglementare a raportului cu un element strin,
dup caz, pot fi utilizate dou metode:
- reglementarea cu ajutorul normelor conflictuale, metod care indic doar legea competent
(legea local a instanei sau a familiei, legea strin sau ambele legi, situaie n care fiecare
din ambele legi reglementeaz numai anumite aspecte ale raportului juridic n cauz);
- reglementarea cu ajutorul normelor materiale sau substaniale, care se aplic direct i
nemijlocit aceluiai raport juridic.
Reglementarea raporturilor juridice ale dreptului comerului internaional se realizeaz, fie cu
ajutorul normelor conflictuale, fie cu ajutorul normelor materiale autohtone din domeniul acestei
ramuri de drept.
Tot n materie de comer internaional, n legtur cu utilizarea metodei conflictualiste, n consens cu
exigenele acestui segment al economiei, trebuie avute n considerare urmtoarele aspecte: "metoda
conflictualist presupune aplicarea legii care are cea mai mare legtur cu raportul juridic
vizat, exigenele specifice raporturilor de dreptul comerului internaional nu se ntlnesc i la
raporturile care aparin dreptului privat, metoda conflictualist se diversific pentru a corespunde ct
mai bine cerinelor vieii sociale, pentru reglementarea raporturilor cu element de extraneitate,
dreptul internaional privat folosete mai multe categorii de metode ceea ce sporete importana
normelor conflictuale uniforme i a celor materiale uniforme".
Caracterele metodei conflictualiste
Metodei conflictualiste i sunt proprii urmtoarele caractere:
- caracterul bilateral, n sensul c este asigurat opiunea asupra legii competente;
- existena unui sistem propriu de norme conflictuale al fiecrui stat;
- norma conflictual desemneaz legea unui anumit stat, adic soluioneaz conflictul de legi,
principalul aspect, care face subiectul dreptului internaional privat