GENURI JURNALISTICE. JURNALISMUL DE TEREN. STIREA.

Genurile jurnalistice pot fi abordate dintr-o dubl perspectiv, fiecare gen asumndu-i-le, pe rnd sau concomitent. Perspectiva semiologistic vizeaz cile de transmitere a articolelor, n funcie de canal, astfel nct distingem la acest nivel: - articole redactate pentru presa scris; - articole redactate pentru radio; - articole redactate pentru televiziune. Perspectiva semiologic se axeaz pe raportul dintre semne i refereni. Aici discursul poate urma dou trasee, criteriul fiind tipul de contact urmrit: - monstrativ scopul este unul pur informativ; - demonstrativ scopul dorit este de natur formativ. Generaliznd, ajungem s identificm, pe baza acestei dihotomii, cele dou tendine majore ale presei: informarea i captarea. Cea mai des utilizat, ns, este dihotomia genurilor jurnalistice din unghiul de abordare a prezentrii informaiilor i a documentrii. Distingem, astfel, ntre jurnalism de teren i jurnalism de opinie, cu meniunea, totui, c nici una dintre aceste categorii nu pote opera fr documentare. Ceea ce le difereniaz este manifestarea explicit a interveniei personale, a propriilor opinii sau dimpotriv, absena acestora. Apoi, dac jurnalismul de teren urmrete cu precdere informarea, jurnalismul formativ (de opinie) are drept scop captarea ateniei consumatorului asupra unor probleme de interes general. Primei categorii i corespund toate speciile care presupun munca pe teren, prezena la faa locului: tirea, reportajul, interviul, portretul, ancheta.