Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Adoptat de către Parlament, bugetul este actul cel mai important din viaţa
publică, deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe
perioada de un an. El poate fi abordat sub patru aspecte esenţiale:
a)Din punct de vedere juridic, bugetul este document financiar cu putere de
lege care include anumite norme şi normative destinate organizării unei
gestiuni financiare clare şi explicite; el reclamă studierea diverselor reguli
(norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la adoptarea sa de
către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale; aceste norme sunt
destinate organizării unei gestiuni transparente a finanţelor de stat şi
precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar.
b)Din punct de vedere contabil bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care
se gestionează resursele financiare ale statului. Aici din punct de vedere tehnic,
ne interesează îndeosebi procesele de elaborare şi executare a bugetului,
precum şi metodele de previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri
şi cheltuieli cuprinse în buget.
c)Din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care
trec prin contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin
impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente
privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială.
d)Din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor
Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica
economică, socială, educativă, culturală, militară etc.); aceste opţiuni sunt
relevate prin evoluţia şi repartiţia veniturilor şi cheltuielilor şi sunt
determinate de multipli factori, legaţi de doctrinele partidelor politice, de
atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de presiune, de
ponderea constrângerilor economice şi politice internaţionale, de influenţa
trecutului, de fenomenele inerţiale etc.
Indiferent de modul de elaborare şi adoptare, de structura şi detalierea sa, bugetul
trebuie să îndeplinească trei funcţii:
1.Controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată execuţia bugetului de
către autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile (adesea, Guvernul
şi Parlamentul) şi chiar, într-un mod indirect, de către cetăţeni, care sunt atât
finanţatorii, cât şi beneficiarii bugetului.
2.Gestiunea eficace al activităţii publice, prin care executanţii se asigură de
utilizarea eficace a resurselor financiare şi a personalului pus la dispoziţie pentru
a conduce şi realiza activităţile prevăzute şi autorizate prin buget.
3.Proiectarea activităţilor statului, prin care obiectivele urmărite sunt formulate în
diferite programe alternative, fiind evaluate şi însoţite de posibilităţile de
finanţare.
Importanţa acestor funcţii se modifică pe parcursul anului bugetar. Funcţia de
control domină iniţial, deoarece se urmăreşte evitarea abuzului de putere din partea
Executivului, accentul punându-se apoi pe o bună gestiune a resurselor publice, ca
în final să se încerce o planificare mai bună a cheltuielilor conform nevoilor şi
cerinţelor manifestate în timp.
2
4.2 Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale.
Potrivit reglementărilor legale şi a situaţiei de fapt care are loc în decursul procesului
bugetar, principalii participanţi la procesul bugetar sunt:
1) entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi administrativ-
terotiriale etc.), cunoscute ca ordonatori secindari sau terţiari de buget,
2) ordonatorii principali de buget (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi
conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale)
3) Ministerul Finanţelor
4) Guvernul
5) Legislativul (Parlamentul)
6) Grupurile de interese şi cetăţenii.
Executorii de buget (principali, secundari, terţiari) se consideră că încearcă să-şi
extindă activităţile entităţilor pe care le reprezintă, cererile lor fiind aproape
6
nelimitate. Motivele pentru dorinţa acestora de expansiune includ prestigiul, mai
mulţi subordonaţi, mai mult spaţiu, mai mari salarii etc.
Ministerul Finanţelor elaborează pentru Guvern proiectul bugetului de stat în
baza proiectelor bugetelor locale. El are sarcina de a comunica executorilor principali
limitele de cheltuieli stabilite în baza politicii financiare a Guvernului, în vederea
definitivării proiectelor de buget. Sarcina principală a Min Fin este ca pe baza
proiectelor de buget să întocmească proiectul bugetului de stat pe care să-l depună la
Guvern.
Guvernul, după ce îşi însuşeşte proiectul bugetului de stat elaborat de MinFin, îl
supune spre aprobare Parlamentului, însoţit de un raport privind situaţia economico-
financiară a ţării şi proiecţia acesteia pentru anul viitor.
Parlamentul aprobă bugetul de stat pe ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe
executorii principali de buget. Legislatorul încearcă de mai multe ori să majoreze
cheltuielile publice. Motivaţia constă în faptul că parlamentarii sunt conştienţi că
alegerile viitoate vor depinde de abilitatea de care dau dovadă pentru furnizarea de
servicii publice, de realizare unor programe şi creşterea numărului de locuri de muncă
în circumscripţiile pe care le reprezintă.
Grupurile de interes sunt preocupate şi ele de creşterea bugetului de stat. Ele
caută să obţină mai multe avantaje pentru membrii săi şi să fie sprijinite fie prin
creşterea cheltuielilor publice în favoarea lor, fie prin reducerea impozitelor pe care le
plătesc.
Cetăţenii, deşi nu au un rol direct în procesul bugetar, au adesea un rol indirect.
Ei pot să voteze prin referendum limitarea veniturilor fiscale, să respingă anumite
forme de fiscalitate sau să ceară echilibrul bugetar. Ei pot să-şi exprime opiniile cu
ocazia alegerilor sau cerînd aleşilor săi să ţină cont de opiniile prezentate de ei.
Toţi aceşti participanţi nu au numai scopuri bugetare diferite şi potenţial
conflictual, dar ei, în mod obişnuit, au niveluri diferite de putere.
Teoria bugetară clasică atribuia Parlamentului puterea de decizie în domeniul
financiar, controlul încasărilor şi cheltuielilor bugetare fiind consecinţa sistemelor
politice din acele vremuri, simplitatea problemelor financiare ale epocii oferind
parlamentarilor posibilitatea asamblării informaţiilor necesare pentru adoptarea
deciziilor. Dezvoltarea intervenţiilor economice ale puterii publice a declanşat
procesul de declin al rolului financiar al Parlamentului, printre altele, şi devenind
principalul mijloc al politicii economice, bugetul impunea parlamentarilor exigenţe
de înţelegere şi interpretare.
Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul Guvernului, al
organismului său specializat – Ministerul Finanţelor, adoptarea proiectului de buget
de către Parlament constituind un compromis în favoarea Executivului.
7
4.4 Etapele procesului bugetar.
Procedura de elaborare si adoptare de catre Parlament a legii bugetare anuale
face obiectul Legii Republicii Moldova „ Privind sistemul bugetar si procesul
bugetar”, Nr.847 din 24.05.96.
Etapele procesului bugetar constau în: elaborarea proiectului de buget; adoptarea
acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
controlul bugetar.
I. elaborarea proiectului de buget
Datele economice de bază, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului de
stat, se prezintă Ministerului Finanţelor în termenul stabilit de Guvern şi include, în
special:
a) prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor, care
este determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Economiei;
b) prognoza indicatorilor şi cerinţelor bugetului asigurărilor sociale de stat,
care este determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale
şi a Familiei.
c) prognoza balanţei de plăţi, a creditelor, a obligaţiunilor externe şi a altor
indicatori ce caracterizează politica monetar-creditară a statului, determinată,
elaborată si prezentată de către Banca Naţionala a Moldovei.
În temeiul datelor prezentate şi al altei informaţii relevante, Ministerul
Finanţelor determină totalurile estimărilor preliminare de venituri şi cheltuieli pentru
bugetul de stat.
Estimările preliminare se transmit autorităţilor publice de către Ministerul
Finanţelor la data stabilită de ministrul finanţelor. Ministerul Finanţelor emite
pentru autorităţile publice note metodologice detaliate referitoare la elaborarea
proiectului bugetului de stat.
Autorităţile publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la
data stabilită de ministrul finanţelor şi care conţin:
a) propunerile de venituri şi cheltuieli;
b) informaţia şi justificările prevăzute.
Deciziile Ministerului Finanţelor referitoare la partea de venituri şi la partea
de cheltuieli ale bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autorităţilor publice
la data stabilită de ministrul finanţelor. În temeiul informaţiei prezentate,
autorităţile publice reexaminează propunerile lor de buget şi le prezintă din
nou Ministerului Finanţelor la data stabilită de ministrul finanţelor. Dacă autorităţile
publice nu sunt de acord cu deciziile Ministerului Finanţelor divergenţele
existente se soluţionează în ultima instanţă de Guvern.
În termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului
proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor, care include anexele si nota
explicativă. Guvernul examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota
explicativă. La solicitarea Guvernului, Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau
explicaţii adiţionale referitoare la proiectul legii bugetare anuale şi la nota
explicativă. Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul legii bugetare
anuale şi la nota explicativă şi controlează operarea amendamentelor respective
8
de către Ministerul Finanţelor. După includerea amendamentelor, dacă acestea
există, Guvernul aprobă proiectul legii bugetare anuale.
Până la 1 octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi nota explicativă;
b) lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare
anuale.
9
În decursul lecturii a treia, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget
şi finanţe:
a) examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
b) stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate în mod prioritar;
c) examinează alte detalieri din legea bugetară anuală.
Pînă la 5 decembrie a fiecarui an, Parlamentul adoptă legea bugetară
anuală.
Daca legea bugetară anuală nu este adoptată şi publicată pînă la 31 decembrie,
finanţarea cheltuielilor pentru anul curent se efectuează lunar în mărime de a
douăsprezecea parte din suma cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar
precedent.
10
IV. Întocmirea dării de seamă cu privire la executarea legii bugetare anuale şi
aprobarea ei.
Bibliografia:
1. Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar, Nr.847-XIII din 24.05.1996
2. Legea RM privind finanţele publice locale Nr. 397 din 16.10.2003
3. Talpoş I. „Finanţele României”, Vol.I, Timişoara, 1995,
4. Gh. Manolescu "Buget: abordare economică si financiară" Bucureşti, 1997;
5. Manole Tatiana „Finanţele publice locale”, Chişinău, 2003.
6. Casian A. „Gestiunea finanţelor publice”, Chişinău, 2007
7. Casian A., Petroia A. „Politica bugetar-fiscală”, Tranziţie: retrospective şi perspective.,
culegere, ed.Junivas, Chişinău 2002
8. Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2008-2010.
12