Sunteți pe pagina 1din 308

Slava lumeasca Slava lumeasca este ca o stanca pe fundul marii, care e acoperita de ape, pe care corabierul n-o cunoaste,

pana ce partea de jos a corabiei nu se loveste de ea si corabia se umple de apa; asa face si slava desarta cu omul, pana il cufunda si-l pierde. Si despre ea au zis Parintii, ca in sufletul iubitor de slava desarta, se intorc iarasi patimile, care au fost odata biruite si care iesisera din acel suflet . Credinta crestina si musulmanii Niste crestini au fost prinsi de catre musulmani si inchisi in temnita. Nevoind sa ii omoare, musulmanii cautau insa sa-i faca sa se lepede de credinta in Hristos si sa il recunoasca mai mare pe Mohamed. Crestinii insa mai bine preferau moartea, ca prin aceasta sa dobandeasca viata cea vesnica, decat sa castige viata aceasta de aici, in schimbul celei vesnice. Musulmanii veneau adesea la ei, spre a ii atrage la ratacirea lor. Intr-o zi, musulmanii au zis astfel: - Mohamed este adevaratul proroc, iar nu Hristos. Crestinii, ascultandu-le amageala, au raspuns: - Daca ati vedea doi oameni care se cearta pentru un camp, fiecare zicand cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, al cui este campul? Musulmanii, nepricepand intentia lor, au raspuns: - Fara indoiala ca al celui cu multi martori. Crestinii au zis, apoi: - Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi. Musulmanii au ramas rusinati si au mai incercat sa se apere astfel: - Credinta noastra e mai buna decat cea crestina, pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre!

Atunci, crestinii au raspuns, zicand: - Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii! Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre. Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata Nu sunt vrednic sa fiu staret Era odata un staret (avva) care, impreuna cu ucenicul sau, ducea o viata foarte duhovniceasca. In afara de chilia in care se nevoiau, mai aveau in proprietatea lor o casuta parasita, aflata la mica distanta de chilie. Intr-o buna zi, a venit la el un alt avva si i-a zis: - Avva, nu-mi dai mie aceasta coliba, ca sa traiesc si eu pe langa voi? - De ce sa nu ti-o dau? Sa fie binecuvantat, poti s-o iei, i-a raspuns avva. Zis si facut. Intrucat era foarte vestit, noul avva era vizitat zilnic de multa lume. Vedea deci celalalt avva multimea de oameni si se gandea: cum de la acela vine atata lume si la mine nu vine nimeni? Nu se putea impaca cu gandul acesta. Dupa un rastimp, i-a poruncit ucenicului sau: - Du-te si spune-i noului avva sa plece sa lucuiasca altundeva, fiindca am nevoie de acea coliba. - Sa fie binecuvantat, a raspuns ucenicul si indata a si plecat. Mergand deci acesta la celalalt avva, l-a intrebat: - Ce faci, parinte? - Ce sa fac, copilul meu, uite ma nevoiesc si eu cum pot. - Ai multe salutari de la batranul meu, care te iubeste foarte mult, i-a zis

ucenicul. - Ii multumesc foarte mult. Sa-i spui sa se roage pentru mine, caci nu ma simt prea bine. Ma chinuie ingrozitor stomacul. Dupa cateva zile, vazand avva ca celalalt avva inca nu plecase si ca lumea continua sa mearga la el, l-a trimis din nou pe ucenicul sau la el, ca sa-i spuna sa plece numaidecat din coliba aceea. S-a dus deci din nou ucenicul la el. - Ce faci, copilul meu, de ce ai venit iar?, l-a intrebat celalalt avva pe ucenic. - Am venit sa vad cum esti, parinte. A auzit gheronda ca esti bolnav si ma trimis sa vad daca esti bine. Mi-a zis de asemenea sa-ti transmit binecuvantarile si urarile sale de bine, caci te iubeste si pretuieste tare mult. - Nu am cuvinte sa-i multumesc pentru multa sa iubire pe care mi-o arata. Mergi si spune-i ca m-am facut bine datorita rugaciunilor sale. Se intoarce deci ucenicul la gheronda si-i zice ca pana duminica va pleca, cu voia lui Dumnezeu. Pentru moment, gheronda s-a mai linistit. Intrucat insa, in zilele urmatoare, a vazut din nou multime de oameni mergand la acela si, desi trecuse ziua de duminica, tot nu plecase, pierzandu-si rabdarea, a zis: - Acum ma voi duce eu insumi la el si-l voi alunga cu bastonul din coliba mea. Zicand acestea, s-a pornit sa mearga la el. - Gheronda, l-a strigat ucenicul, stai putin, sa merg eu inainte sa-i spun sa plece, ca sa nu te mai obosesti tu. Sa vad poate este lume adunata la el, ca nu cumva sa provocam vreun scandal. Se duce deci ucenicul la celalalt avva si-i zice: - Parinte, va veni gheronda sa te viziteze cu multa dragoste si sa te invite in chilia noastra.

Auzind acela ca va veni la el insusi avva, proprietarul chiliei, i-a iesit in intampinare ca sa-l scuteasca de o oboseala in plus. Cum l-a vazut, i s-a inchinat pana la pamant, adresandu-i-se cu urmatoarele cuvinte: fratioare, parintele meu, binefacatorul meu si altele asemenea, pline de dragoste. Impresionat de cuvintele de dragoste ale aceluia, gheronda l-a imbratisat si l-a luat la chilia sa, fara sa-i spuna nimic. Abia mai tarziu l-a intrebat pe ucenicul sau: - Nu i-ai zis nimic din toate cate ti-am poruncit? - Nu, a raspuns ucenicul. Atunci, scotandu-si fesul, l-a dat ucenicului, zicandu-i: - Ia-l tu, ca eu nu sunt vrednic sa fiu staret

Vorbirea prin fapte Odata, l-a rugat un frate pe Avva Sisoe sa-i spuna un cuvant. Acesta i-a raspuns: "De ce ma silesti sa vorbesc in zadar? Iata, ce vezi, fa". Tacerea e scara cereasca Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ? Iar batranul i-a raspuns: - Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele. O, liniste fara de galceava ! O, scara cereasca ! O, fara de grija, maica umilintei ! O, fara de grija, luminatoarea sufletului ! O, tacere vorbitoare cu ingerii ! O, tacere, stralucitoarea inimii !

O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui ! O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi ! O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!" Rabdarea Rabdarea curata, preface si innoieste sufletul. Ceara de nu se va infierbanta in foc ca sa se inmoaie, nu se va putea intipari pecetea ce se pune pe ea, tot asa si omul. De nu va fi muiat de fierbinteala focului scarbelor, a ostenelilor, a bolilor, a suferintelor si a ispitelor, nu se poate intipari intr-insul pecetea Sfantului Duh. Nejudecarea pacatelor aproapelui O femeie, ajunsa la spovedanie, a inceput sa-i marturiseasca preotului mai mult greselile sotului si mai putin propriile caderi. Desi preotul i-a spus ca ea trebuie sa-si marturiseasca doar propriile pacate, femeia nu s-a oprit din enumerarea pacatelor sotului ei. La final, duhovnicul i-a dat canon pentru pacatele ei - sa rosteasca de cinci ori pe zi rugaciunea "Tatal nostru", iar pentru pacatele sotului sa rosteasca de cinci ori pe zi "Crezul". Femeia i-a raspuns preotului: - De ce trebuie sa iau canon si pentru pacatele sotului? Iar preotul i-a spus: - Pentru ca le-ai marturisit. Altadata sa le marturisesti numai pe ale tale. Pacatele preotilor au si ele plata lor Din viata Sfantului Macarie Egipteanul, vrednicul Paladie marturiseste aceasta intamplare. La acest sfant m-am dus eu odata si l-am gasit in afara chiliei lui, langa care sedea un preot al satului, al carui cap intreg era mancat de boala

numita cancer si i se vedea chiar si osul din frunte. Venise, deci, sa fie vindecat. Dar sfantul nu a primit sa se intalneasca cu el. L-am rugat si eu, zicand: - Te rog, primeste-l, ai mila de el si raspunde-i ! Iar Sfantul Macarie mi-a zis: - Este nevrednic sa fie vindecat. Caci i s-a trimis boala spre invatatura. Dar, daca voieste sa fie vindecat, convinge-l sa se opreasca a mai savarsi Sfanta Liturghie. Caci a savarsit Sfanta Liturghie, curvind. Si, de aceea se pedepseste. Si Dumnezeu il va vindeca. Cand i-am spus aceasta celui bolnav, acesta s-a invoit, jurand sa nu mai implineasca slujba Preotiei. Atunci, sfantul l-a primit si i-a zis: - Crezi ca exista Dumnezeu ? I-a raspus preotul: - Da ! - N-ai putut sa nu-ti bati joc de El ? - Nu ! Si i-a mai spus apoi sfantul: - Daca-ti recunosti pacatul si lectia ce ti-o da Dumnezeu pentru acest pacat, de aici inainte cauta dreptatea. Preotul s-a angajat ca nu va mai liturghisi si ca va reveni la starea de mirean. Si, numai asa i-a pus sfantul mana pe cap, iar in putine zile s-a si vindecat, i-a crescut parul si a plecat sanatos la casa lui. Vederea unui om curat sufleteste Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat pe avva Pamvo sa se pogoare, din pustie, la Alexandria. Deci, pogorandu-se si vazand acolo o femeie desfranata, ochii batranului s-au umplut de lacrimi. Vazand aceasta, cei ce erau impreuna cu dansul, l-au intrebat pentru ce a lacrimat. Atunci, batranul a zis: Doua pricini m-au pornit: una, pierzarea aceleia, iar alta, ca nu am acest fel de silinta, spre a placea lui Dumnezeu, cat are aceasta sa placa barbatilor patimasi.

Gandul la chinurile iadului Odata, pe Parintele Atanasie Pavaluca de la Manastirea Neamt, l-a vazut ucenicul cu care pastea oile, ca a sarit cu picioarele goale in spini si i-a zis: - De ce ai sarit cu picioarele in spini, Parinte Atanasie? - Iarta-ma, frate, a raspuns batranul. In clipa aceea uitasem de muncile iadului! Batranul si ucenicul cel tacut Un tanar carturar a venit odata la un parinte zavorat si l-a rugat sa-l primeasca ca ucenic. Parintele cel zavorat i-a spus: - De voiesti sa te primesc ucenic, imparte averea ta saracilor ! Tanarul a facut intocmai dupa cuvantul batranului, apoi a venit din nou, cu rugamintea de a-l primi ca ucenic. - Oare, te vei putea pazi sa nu vorbesti ? - Fagaduiesc ! - a raspuns tanarul. Si acesta a fost singurul cuvant rostit de noul ucenic al batranului, vreme de cinci ani. Pentru ca se dusese vestea in zona si multi veneau in munte, sa il vada pe parinte si pe ucenicul sau, batranul l-a trimis pe ucenicul cel ce pazea tacerea la o manastire, drept incercare. Vroia sa vada, va vorbi sau va pazi in continuare tacerea? Insa ucenicul a pastrat fagaduiala de a tacea, precum spusese odinioara. Staretul acelei manastiri, vrand sa-l incerce pe tanar, l-a trimis sa duca un mesaj scris la o alta manastire, aflata peste un rau care tocmai se revarsase, crezand ca se va intoarce sa spuna: "Nu pot trece." Si a trimis staretul si un alt frate, in urma lui, sa vada cum si ce va face. Tanarul cel ce pazea tacerea a ajuns la rau, l-a vazut revarsat si s-a pus in genunchi, la rugaciune staruitoare. Indata, un crocodil s-a apropiat de mal si s-a oprit. Pasind pe spatele lui, animalul l-a trecut pana pe partea cealalta. Tot asa se petrecura lucrurile si la intoarcere.

Dupa un timp, staretul ce il trimisese la drum a primit veste de la acea manastire, careia ii scrisese: - Chiar daca era mut, ingerul lui Dumnezeu era monahul acela !

Adevarata smerenie naste smerita ascultare Odata, batranul staret Ioanichie Moroi a patimit o oarecare ispita din lucrarea vrajmasului. Deci, mustrandu-se pe sine, a doua zi a spus in biserica: - Parintilor, de acum nu pot sa va mai fiu egumen si parinte duhovnicesc, caci am gresit inaintea Domnului. Cautati alt povatuitor in locul meu. Iar parintii i-au zis cu lacrimi: - Parinte staret, nu ne lasa sarmani, ca n-are cine sa ne povatuiasca pe calea mantuirii. Sa ramana pacatul asupra noastra, numai sa nu ne lasi singuri. - Raman mai departe egumen, a spus batranul, numai daca imi fagaduiti sa impliniti cuvantul meu. - Facem orice ne vei spune, parinte. Atunci s-a asezat staretul cu fata in jos pe pragul bisericii si a zis: - Nu are parte de Hristos cel care nu va calca peste mine! Deci au trecut toti, calcand pe trupul lui. Asa a ramas staretul mai departe la conducerea manastirii, iar parintii si fratii s-au folosit mult de smerenia batranului. Cum pune diavolul saua pe om "Omul pune pe cal mai intai poclada, apoi seaua; strange bine tofturul, ii aseaza in gura zabala de la frau, pune piciorul in scara si apoi ii sare in spate. Tot asa pune si dracul stapanire pe om, cu incetul: mai intai ii arunca o pofta mai mica, apoi altele, din ce in ce mai mari si mai vinovate. Si dupa ce ti-a sarit in spate si te hatuieste bine, mai fa tu,

omule, ceva ca sa scapi de necurat sau mai zi daca ai ce zice". (Toader Hordrag din Plopenii Mici - Botosani)

Ateul si existenta lui Dumnezeu Un oarecare om de stiinta, dupa destula argumentatie in a arata ca nu exista Dumnezeu, a spus: - Daca exista Dumnezeu, sa ma omoare in clipa asta ! Si deoarece nu s-a intamplat nimic, a continuat: - Vedeti ? Daca ar fi existat, m-ar fi omorat. Atunci, o batrana il intreba: - Aveti copii ? - Da, raspunde el. - Cati ? - Trei. - Sunt cuminti ? - Eee, nu toti... doi ma asculta, al treilea... - Adica ? intreaba batrana. - Iata, imi vorbeste impotriva, nu asculta de cele ce ii spun, e capricios... - Atunci trebuie sa-l omorati ! ii spune batrana. - Pe fiul meu ? a spus uimit savantul. - Atunci, cum stau lucrurile ? Daca dumneavoastra nu vreti sa va omorati copilul, cum va puteti inchipui ca va va omora Dumnezeu pe dumneavoastra, care va iubeste nemasurat mai mult decat va iubiti dumneavoastra copilul ?

De ce nu mai vedem minunatia lumii Intr-o zi avva Evloghie, nereusind sa-si ascunda tristea, a fost intrebat de un batran: - De ce esti trist, avva? - Incep sa ma indoiesc de judecata fratilor in problema maretelor realitati ale lui Dumnezeu. Este deja a treia oara cand, aratandu-le o bucata de panza de in pe care am desenat un punct rosu si intrebandu-i ce vad, toti mi-au raspuns: "un punct rosu", insa nici macar o data "o bucata de panza".

Cand este permisa mania Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce inseamna a te mania in zadar pe fratele tau?". El a zis: "Orice nedreptate iti face fratele tau, daca te manii, in zadar te manii; chiar daca iti scoate ochiul drept si iti taie mana dreapta, daca te manii, in zadar te manii. Dar daca vrea sa te desparta de Dumnezeu, atunci manie-te foarte!". Calea mantuirii Odata, s-a facut sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai tarziu, avva Pior a iesit. A luat un sac, l-a umplut cu nisip si l-a purtat pe umarul lui. Apoi, a pus intr-o traista putin nisip si a purtat-o pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis: sacul cu nisip mai mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar traista cu putin nisip este a fratelui meu si o port inaintea mea, pentru ca ma preocup doar de judecata faptelor lui. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis: cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

Ziua si noaptea Un batran intelept si-a intrebat ucenicii. Cum stiti ca s-a terminat noaptea si incepe ziua? Va spun eu, s-a repezit un ucenic. Cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! Nu, a raspuns batranul. Ar putea fi inceputul zilei, a spus altul, cand vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin. Nici, a insistat inteleptul. Atunci cum putem sti? au strigat ucenicii. Cand privind in fata un om, vom vedea in el un frate! Altfel, orice ora a zilei ar fi, tot noapte este! Sa nu lenevim Un frate i-a zis lui avva Pimen: - De voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor. Avva Pimen i-a raspuns: - Desi pentru placerea oamenilor se fac, noi sa dam pentru trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda: - Doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintre ei semanand, a facut cele putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se, nimic. Deci, facandu-se foamete, care dintre ei poate sa traiasca? A raspuns fratele: - Cel ce a facut cele putine si necurate. Iar avva Pimen i-a grait: - Asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame

Plansul Un frate i-a zis avvei Petru, ucenicul avvei Lot: "Cat stau in chilie, sufletul meu este impacat. Dar cum vine la mine un frate si-mi povesteste ce se intampla pe-afara, sufletul se tulbura. Avva Petru ii zice: "Avva Lot spunea: "Cheia ta deschide usa mea". Fratele il intreaba: "Ce inseamna asta?. Batranul zice: "Daca vine cineva la tine, tu il intrebi: "Ce faci? De unde vii? Ce fac fratii? Te-au primit sau nu?", si asa deschizi usa fratelui si afli ceea ce nu vrei. "Asa este, zice fratele, "ce trebuie sa faca omul cand un frate vine la dansul? Batranul zice: "Plansul este toata invatatura, unde nu este plans omul nu se poate pazi. Cum poate un sfant sa se socoteasca pacatos? In manastirea unde se nevoia minunatul avva Dorotei, un pelerin a auzit spunandu-se ca, cu cat este un om mai aproape de Dumnezeu, cu atat se simte mai pacatos si si-a exprimat indoiala in aceasta privinta: "Cum poate un om sfant sa se socoteasca pacatos?" Atunci Avva Dorotei l-a intrebat: "Ce esti tu in cetatea ta?" - "Sunt printre cei dintai dintre mai marii cetatii!", raspunse acesta. "Dar daca vei merge in marea cetate a Cezareei, acolo cum vei fi socotit?" - "Ultimul dintre capeteniile cetatii!" "Dar daca vei merge in cetatea si mai mare a Antiohiei?" "Acolo voi fi asemenea cu oamenii de rand!", spuse omul. "Dar daca vei merge la Constantinopol si te vei infatisa inaintea fetei luminate a imparatului, acolo cum vei fi socotit?", a continuat sa-l intrebe avva Dorotei. Pelerinul ii raspunse: " Ei, acolo voi fi de-a dreptul un nimeni!" Atunci avva Dorotei ii spuse: "Iata, astfel este si cu sfintii: cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se socotesc mai pacatosi". Ascultarea Pe cand se afla in Sketis, intr-o zi, avva Arsenie i-a zis avvei Alexandru: "Dupa ce termini de taiat smicelele, sa vii sa mananci cu mine! Dar daca ai oaspeti straini, sa mananci cu ei!". Avva Alexandru lucra asezat si tacticos, iar cand a venit ora mesei inca mai avea ramuri de taiat. Cum voia sa asculte sfatul batranului a stat sa le termine pe toate. Avva

Arsenie, vazand ca zaboveste, a mancat singur, socotind ca fratele are oaspeti straini. Avva Alexandru a terminat lucrul tarziu si a plecat. Batranul ii zice: "Ai avut oaspeti straini?". El raspunde: "Nu". Batranul: "Atunci de ce n-ai venit la masa?". El: "Fiindca mi-ai spus sa vin dupa ce termin de taiat smicelele. Ca sa-ti pazesc cuvantul n-am venit, pentru ca abia acum am ispravit". Si, minunandu-se batranul de atentia lui, ii zice: "Dezleaga postul mai repede, ca sa-ti faci pravila si sa bei un pic de apa, altfel iute se va imbolnavi trupul tau". Rana trebuie vindecata Soldatii aflati in razboi, atunci cand sunt raniti intr-o lupta, alearga imediat la medic, isi leaga rana si continua sa se lupte cu marime de suflet. Intre timp dobandesc si experienta din ranire si se pazesc tot mai bine, astfel incat sa nu mai fie raniti. Asa si noi, atunci cand suntem raniti in nevointa noastra, nu trebuie sa ne pierdem curajul, ci sa alergam la medic - la duhovnic - sa-i aratam rana sa ne vindecam duhovniceste si sa continuam din nou "lupta cea buna". (Cuviosul Paisie Aghioritul) Nemurirea sufletului Un copil, indurerat de moartea bunicului sau, l-a intrebat pe tatal sau daca o sa se mai intalneasca vreodata cu acesta. Atunci tatal, ca sa-i potoleasca durerea si sa-i arate ca nu pierim definitiv prin moarte, si-a luat ceasul si a separat carcasa de mecanismul ei. - Vezi, ii spuse el, chiar daca i-a fost luata imbracamintea, ceasul functioneaza in continuare. Asa si bunicul, chiar daca este lipsit de trup, el traieste, se bucura de rugaciunile noastre si se roaga pentru noi. Nu sunt eretic Se povestea despre avva Agathon, ca odata, au venit la dansul cativa frati, caci auzisera ca avea mare discernamant. Si vrand sa-l incerce daca se manie, i-au zis: - Tu esti Agathon? Am auzit ca esti curvar si plin de mandrie. - Da. - Flecar si barfitor?

- Eu sunt acela. - Tu esti Agathon, ereticul? El insa a raspuns: "Nu sunt eretic". Atunci ei l-au intrebat: "De ce ai acceptat tot ce ti-am spus pana acum, iar ultimul cuvant nu l-ai suportat?". El raspunde: "Cele dintai acuze mi le insusesc, pentru ca sunt de folos sufletului meu. Dar a fi eretic inseamna a te rupe de Dumnezeu, si eu nu vreau sa ma rup de Dumnezeu". Ei l-au ascultat si, minunandu-se de discernamantul lui, au plecat ziditi sufleteste. Ce este un mormant? Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce sa fac?". Batranul ii zice: "Cand a intrat in pamantul fagaduintei, Avraam si-a cumparat un loc de mormant si prin acest mormant a mostenit pamantul". Fratele intreaba: "Ce este un mormant?". Batranul ii raspunde: "Un loc al plangerii si al tanguirii".

Puterea sfintei cruci Odata, avva Dorotei din Tebaida (sec. al IV-lea) si-a trimis ucenicul sa aduca apa de la put. Cand ucenicul s-a aplecat sa scoata apa, a vazut in put un sarpe veninos urias. Speriat, a scapat vadra din mana si a fugit la batranul sau. - Parinte, suntem distrusi. Apa este otravita. Am gasit o vipera in fantana! - Si daca Diavolul hotaraste sa arunce vipere in toate fantanile, o sa mori atunci de sete? l-a intrebat batranul, dand din cap cand a vazut slabiciunea ucenicului. Dupa aceea, batranul s-a dus la put si a scos el insusi vadra afara. A facut semnul crucii si a baut el primul, apoi a dat si ucenicului sau sa bea. - Acolo unde este crucea, a spus el, rautatea dusmanului nu poate salaslui. Despre smerenie Un parinte a fost vizitat o data de cineva care era pentru prima data in pelerinaj la manastirea unde el vietuia.

- Vorbiti-ne despre ceva, a fost rugat parintele. - Despre ce sa va vorbesc? a intrebat cu blandete. - Despre smerenie, i s-a raspuns. - Vai de mine, dar cum sa incepem chiar asa de sus? a zis cu smerenie acelasi staret. Pelerini in aceasta lume Dupa o zi de drum, o persoana se hotari sa ramana peste noapte la o manastire. Cand i-a fost aratata camera in care urma sa se odihneasca, aceasta a spus: "Nu aveti mobilier?" Calugarul care a insotit-o a raspuns: "Dar al dumneavoastra unde este?" "Al meu?", a intrebat calatorul. "Eu sunt aici in calitate de pelerin, nu am de ce sa port cu mine mobilierul". Si noi suntem la fel, i-a raspuns monahul, niste pelerini in aceasta lume. Postul "Postul este hrana sufletului; si dupa cum hrana trupeasca ingrasa trupul, tot asa si postul face mai puternic sufletul, il face mai usor, ii da aripi, il face sa stea la inaltime, sa se gandeasca la cele de sus si sa se ridice mai presus de placerile si dulcetile acestei vieti. Si dupa cum corabiile usoare strabat mai iute marile, iar daca sunt incarcate peste masura se scufunda, tot asa si postul face mai usoara mintea si o pregateste sa strabata cu usurinta oceanul acestei vieti; o face sa se indragosteasca de cer si de cele din cer, sa socoteasca o nimica pe cele din lumea aceasta si sa treaca pe langa ele cu mai multa nepasare decat pe langa umbra si vis". (Sfantul Ioan Gura de Aur) Drumul spre Imparatia Cerurilor Era un mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la Avva Pimen. S-au mai intamplat la batranul si alti frati, cerand sa auza de la el vreun

cuvant. Si a zis batranul mireanului celui credincios: Graieste fratilor vreun cuvant! Iar el se ruga, zicand: Iarta-ma, avvo, eu ca sa invat am venit. Si silit fiind de batran, a zis: Eu sunt mirean, si vanzand si negutatorind verdeturi, dezleg legaturile si le fac mici, cumpar cu putin si vand cu mult; insa nu stiu din Scriptura sa vorbesc, dar o pilda voi zice. Un om a zis prietenului sau: Fiindca am pofta sa vaz pe imparatul, vino cu mine! A zis lui prietenul: Vin cu tine pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten: Vino tu de ma du la imparatul! A zis lui: Te duc pana la palatul imparatului. Zis-a si celui de-al treilea: Vino cu mine la imparatul! Iar el a zis: Eu vin si te duc la palat, si stau si graiesc si te bag la imparatul. Si l-a intrebat pe el: Care este puterea pildei? Si raspunzand, a zis lor: Cel dintai este nevointa care povatuieste pana la drum, cel deal doilea este curatia, care ajunge pana la cer, iar al treilea este milostenia, care duce pana la imparatul Dumnezeu cu indrazneala. Si asa fratii, fo-losindu-se, s-au dus. Suntem marfa scoasa la vanzare In lumea aceasta suntem ca marfa scoasa la vanzare. Unii negutatori ridica pretul nostru pana la cer, altii il coboara pana la nimic. Intotdeauna lauda sau defaimarea care vin de la oameni impart sufletul nostru in doua: cu o jumatate de suflet ne bucuram de lauda, iar cu cealalta ne intristam; cu o jumatate de suflet ne mahnim din pricina defaimarii, iar cu cealalta ne bucuram - caci simtim in adancurile tainice ale cugetului nostru ca nici lauda si nici defaimarea n-au spus totul despre noi. Fii cu luare aminte la laudele umflate, ca si la defaimarile peste masura, si socoteste-te mai mic decat zic cele dintai si mai mare decat zic cele din urma - ca sa nu zbori fara aripi, si sa nu te pierzi fara nadejde. (Sfantul Nicolae Velimirovici) Omul e ca si copacul Cand se abate frigul peste copac, ramane lipsit de frunze si flori. Acelasi lucru se intampla cu orice om: cand frigul ispitelor si al pacatelor cade peste el, nu mai aduce roada placuta lui Dumnezeu. Dar asemeni copacului, omul se poate trezi din nou la viata cand vine primavara credintei. Indrazneala de a fi servit

Cativa batrani din Sketis petreceau mancand impreuna. Avva Ioan se afla si el acolo. Un batran de seama, s-a ridicat sa dea fiecaruia ulciorul cu apa proaspata, dar nimeni n-a indraznit sa ia, in afara de Ioan cel Pitic. Ceilalti s-au mirat si i-au zis: "Cum, tu, cel mai mic dintre toti, ai indraznit sa fii servit de batran?". El raspunde: "Eu, cand ma ridic sa iau ulciorul, ma bucur foarte mult cand toti primesc sa le torn. Ma simt rasplatit. De aceea am luat, ca sa-l rasplatesc pe batran. Altfel, s-ar fi suparat ca nimeni n-a luat apa de la dansul". Fratii s-au minunat de aceste cuvinte si au tras folos din vorbele sale. Ce ne asteapta in rai Odata, avva Paladie din Tesalonic a povestit ce l-a determinat sa se calugareasca: In tara mea, ca la trei stadii departare de zidurile orasului, era un monah care statea zavorat in chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, milostiv si infranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat inchis in chilia lui 60 de ani. Din pricina barbarilor, zidurile orasului erau pazite de ostasi. Intr-o noapte, ostasii care pazeau zidul din partea in care se afla chilia calugarului, au vazut ca prin toate ferestrele chiliei iesea foc. Soldatii au crezut ca barbarii au dat foc chiliei. Cand s-a facut ziua, soldatii au iesit si s-au dus la chilia batranului, insa au gasit pe batran nevatamat si chilia intreaga. Noaptea urmatoare, au vazut acelasi foc in chilie. Asa s-a intamplat nopti de-a randul. Asta s-a aflat in tot orasul si tinutul acela, incat multi oameni privegheau, noaptea, pe zid, ca sa vada focul. Asa sa intamplat pana la moartea batranului. Vazand aceasta minune de mai multe ori, mi-am zis: Daca Domnul daruieste robilor Sai in lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava in veacul viitor, cand fata lor va straluci ca soarele!. M supr doar cnd vreau eu Un clugar era irascibil. Se supra foarte repede, aproape din orice. Dei se ruga nencetat lui Dumnezeu s l scape de suprare, de fiecare dat cnd se ridica de la rugciune, se mnia pe unul dintre frai. La un moment a ndrznit s-I spun lui Dumnezeu: "Doamne, nu Te-am rugat eu s m scapi de suprare? De ce m lai s m cert cu fraii aa des?". Dumnezeu i-a rspuns: Cum vrei tu s exersezi refuzul suprrii fr materie prim? Nu Mi-ai spus tu s te

scap de suprare? De aceea i trimit mereu pe cineva, ca s ai ocazie s nu te superi chiar dac i d motiv. Tu poi s nvei s noi ntr-un bazin fr ap? Tot aa este i cu rspunsul Meu la rugciunile tale! Numai tu eti stpn pe reaciile tale. Clugrul s-a luminat i de atunci i spunea mereu: "M supr doar cnd vreau eu". i aa a scpat clugrul de suprare. Minciuna ne fereste de multe alte pacate Avva Agathon l-a intrebat, odata, pe avva Alonios: - Cum sa-mi stapanesc limba, ca sa nu mai spuna minciuni. Avva Alonios i-a raspuns: - Daca nu vei spune minciuni, multe pacate ai sa faci. - Cum adica? - intreba celalalt. Batranul ii zice: - Doi oameni au omorat in fata ta, si unul dintre dansii a fugit in chilia ta. Dregatorul il cauta si te intreaba: "In fata ta s-au intamplat acestea?" Daca nu minti, il trimiti pe om la moarte. Mai bine-l lasi in fata lui Dumnezeu, cu mainile dezlegate, caci El le stie pe toate. Sotia istorica Un sot s-a intalnit cu un prieten al sau si i-a zis: - Stii, sotia mea, cand ne certam devine istorica. Amicul s-a uitat la el cu o anumita banuiala si i -a spus: - Vrei sa zici, isterica. - Nu , domnule, nu isterica, ci istorica. Atunci ea isi aduce aminte de toata istoria noastra si-mi recita toate greselile pe care le-am facut de cand ma stie. Deci, tineti minte, nu deveniti istorici in acest sens! Nu trebuie sa tinem evidenta greselilor partenerului nostru. A-i aminti celuilalt toate greselile este un act de razbunare si de rautate. Iar prin acest act, pierdem asemanarea cu Dumnezeu.

Gandurile rele Avva Olimpiu a zis: "Odata, a coborat la Sketis un preot al grecilor si a venit la chilia mea, ca sa doarma. Vazand felul de viata al calugarilor ma intreaba: "Voi, cu o asemenea viata ascetica, nu aveti nici o viziune de la Dumnezeul vostru?". Eu ii raspund: "Nu". Preotul imi zice: "Noi, cand celebram slujba pentru Dumnezeul nostru, el nu ne ascunde nimic, ci ne reveleaza toate misterele Sale. Iar voi, care va truditi atat, in privegheri, contemplatie si asceza, spuneti ca nu aveti nici o viziune? Atunci, intradevar, daca nu vedeti nimic, inseamna ca rele ganduri aveti in sufletele voastre, care va tin departe de Dumnezeu si, de aceea, nu va destainuie tainele Sale". Eu m-am dus si am spus batranilor cuvintele preotului, iar ei s-au mirat si mi-au raspuns ca asa este: gandurile necurate il tin departe pe Dumnezeu de om". Adevarata smerenie naste smerita ascultare Odata, batranul staret Ioanichie Moroi a patimit o oarecare ispita din lucrarea vrajmasului. Deci, mustrandu-se pe sine, a doua zi a spus in biserica: - Parintilor, de acum nu pot sa va mai fiu egumen si parinte duhovnicesc, caci am gresit inaintea Domnului. Cautati alt povatuitor in locul meu. Iar parintii i-au zis cu lacrimi: - Parinte staret, nu ne lasa sarmani, ca n-are cine sa ne povatuiasca pe calea mantuirii. Sa ramana pacatul asupra noastra, numai sa nu ne lasi singuri. - Raman mai departe egumen, a spus batranul, numai daca imi fagaduiti sa impliniti cuvantul meu. - Facem orice ne vei spune, parinte. Atunci s-a asezat staretul cu fata in jos pe pragul bisericii si a zis: - Nu are parte de Hristos cel care nu va calca peste mine! Deci au trecut toti, calcand pe trupul lui. Asa a ramas staretul mai departe la conducerea manastirii, iar parintii si fratii s-au folosit mult de smerenia batranului. Diavolul iubeste barfa Avva Casian mai povestea despre un alt batran din pustie ca l-a rugat pe Dumnezeu sa i se dea har, in asa fel incat sa nu dormiteze niciodata

cand are loc vreo convorbire duhovniceasca; si, dimpotriva, daca cineva se apuca sa barfeasca ori sa spuna fleacuri, sa adoarma pe loc, pentru ca urechile sale sa nu guste un asemenea venin. Zicea: "Diavolul atata la vorbarie goala si lupta impotriva invataturilor duhovnicesti, dand urmatorul exemplu: "Odata, cand spuneam unor frati lucruri folositoare, acestia au cazut intr-un somn atat de adanc, incat nici genele nu si le miscau. Vrand sa arat ca la mijloc este lucrarea demonului, am inceput sa povestesc fleacuri, indata fratii s-au inveselit si s-au trezit. Eu am suspinat si le-am zis: "Cat timp am vorbit despre lucruri ceresti, ochii vostri, ai tuturor, au fost cuprinsi de somn, dar indata ce am inceput sa spun fleacuri, toti v-ati trezit cu mare graba". Recunoasteti, asadar, fratilor, lucrarea demonului si fiti atenti si paziti-va sa nu mai adormiti cand faceti sau ascultati ceva duhovnicesc. L-au ntrebat unii pe avva Macarie: Cum trebuie s ne rugm? Nu e nevoie de vorbrie, ci ntindei-v mnile i zicei Doamne, cum vrei i cum tii, miluiete i dac v vine vreo lupt, Ajut-m, Doamne. i El tie ce e bine i ne miluiete. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean Cred ca voi mosteni raiul Cineva a zis avvei Ioan Persanul: "Atat de mult ne-am chinuit pentru imparatia cerurilor, oare o vom mosteni?". Batranul a raspuns: "Eu cred ca voi mosteni Ierusalimul de sus, inscris in ceruri. Cine a fagaduit e vrednic de incredere. Si de ce n-as crede? Am devenit ospitalier ca Avraam; bland ca Moise; sfant ca Aaron; rabdator ca Iov; smerit ca David; pustnic ca Ioan; intristat ca Ieremia; invatator ca Pavel; credincios ca Petru; intelept ca Solomon. Cred, ca talharul cel bun, ca Cel care mi-a daruit toate acestea din bunatatea Sa, imi va da si imparatia". Cum il impacam pe cel suparat ? Un parinte l-a intrebat pe avva Pimen: - Cineva este suparat pe mine si eu ii cer iertare, dar el nu ma crede. Ce sa fac? Batranul i-a raspuns, zicand: - Ia cu tine inca doi si cere-i din nou iertare. Daca nu te crede, ia cu tine cinci frati si, daca nici cu cinci nu te crede, ia-l pe preot. Daca insa nici

asa nu te crede, nu-ti mai ramane decat sa te rogi, netulburat, lui Dumnezeu, ca sa-l convinga pe acel frate si sa fii fara nici o grija. Postul - porunca bisericeasca Un parinte, vazand un comandant de armata ca nu posteste, in Postul cel Mare, i-a zis acestuia cum ca el a incalcat porunca randuita de Biserica in privinta postului. Comandantul, spre a se justifica in fata parintelui, zise: - Parinte, postul este o porunca bisericeasca, dupa cum bine ai zis, insa poruncile bisericesti sunt doar niste porunci omenesti. Auzind aceasta scuza, parintele ii spuse comandantului: - De cand sunt eu, nu am vazut pe cineva care sa incalce poruncile bisericesti, dar sa le tina pe cele dumnezeiesti ! Mai traiesti? Avva Varsanufie a trait timp de patruzeci de ani intr-un mormant, timp in care nu a vorbit cu nimeni. Cand a iesit de acolo, l-au intrebat ceilalti: "Mai traiesti?". Iar el a raspuns: "Traiesc cu adevarat". Apoi l-au intrebat iar: "Spune-ne ce faci, cum iti petreci timpul". La care avva a raspuns: "Guvernez lumea, impreuna cu Dumnezeu". Cainta Un principe, cercetand intr-o zi pe cei din galera, i-a intrebat cu ce au gresit. Fiecare se scuza, zicand ca este nevinovat, numai unul raspunse ca ar fi meritat o pedeapsa cu mult mai mare. - Ei bine, zise principele, atunci locul tau nu este aici, raufacatorule, intre oamenii acestia de treaba. Pleaca de aici! Si indata il puse in libertate. Asa face si Dumnezeu cu noi; El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se caiesc si isi recunosc pacatele. Glume la adresa celor sfinte O tanara s-a logodit cu un tanar si casatoria lor urma sa aiba loc in scurta vreme. Intr-o seara, cei doi tineri se aflau la o petrecere, iar tanarul era voios, plin de spirit si cuprins de dorul de a distra intreaga societate. Glumele lui au ajuns insa sa atinga si sfera religiei. Tanara

fata s-a mahnit auzind glumele lui, iar cand acesta a spus inca una, in care se referea la Dumnezeu Insusi, fata s-a inspaimantat si a zis: - Din acest moment, in care am observat ca nu cinstesti nici religia, nici pe Dumnezeu, eu nu mai sunt logodnica ta. Cine nu iubeste pe Dumnezeu, nici sotia nu si-o poate iubi cu adevarat. Catehizarea Cineva alerga de zor dupa un gheronda, strigand in urma lui: Oprestete, gheronda, ca pentru Hristos fug dupa tine!. Insa gheronda nu se oprea, ci ii striga: Si eu tot pentru Hristos alerg!. Catehizarea inseamna sa-l inveti pe celalalt prin faptele tale, nu prin cuvinte VIERMELE - Sfantul Tihon din Zadonsk pro(a)dus oferit din data de 11 iulie 2012 Vezi un trandafir sau un mar frumoase pe dinafara, dar stricate pe dinauntru de un vierme veninos, prin aceasta devenind pentru om nu doar nefolositoare, ci si vatamatoare. ntocmai e si fapta omeneasca: pe dinafara pare a fi buna, dar daca izvoraste dintr-o inima ce se adapa din iubirea de sine, din trufie si din mndrie, atunci nu-i foloseste omului la nimic, ba i mai este si spre pagubire. Caci unul ca acesta nu da slava lui Dumnezeu, de la Care tot binele purcede si el si nsuseste ceea ce este doar a lui Dumnezeu, ntrebuintnd darurile Domnului ntru rautatile sale si pentru a sa proslavire si nu spre slava Domnului; astfel se asaza pe sine, ca pe un idol nsufletit, n locul pe care trebuie sa i-L dea numai lui Dumnezeu. Facnd acestea, el se desprinde de Dumnezeu, se departeaza cu inima de Dnsul si cade n patima idolatriei duhovni cesti, care este urciune naintea Domnului. Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 115. Doi vecini bogati Unul patimea din pricina iubirii de arginti, iar celalalt din invidie pentru primul. Amandoi au murit in aceeasi zi. Prietenii lor s-au sfadit care dintre cei doi era mai bun. Ca sa sfarseasca cearta, ei s-au hotarat sa deschida cele doua trupuri si sa scoata inimile celor doi - si dupa inima sa-i pretuiasca. La cel iubitor de arginti au gasit o piatra in loc de inima, iar la cel invidios au gasit un sarpe in loc de inima. Sarpele a sarit si s-a

ascuns sub acea piatra. O, fratele meu, inima ta sa nu-i invidieze pe cei pacatosi! Invidia este un sarpe care se hraneste cu inima ta.

Trupul este precum o haina


Un calugar, fara sa tina seama de sfaturile duhovnicului sau, s-a nevoit peste masura, incat trupul ii era ca o umbra. A postit aspru, timp de mai multe zile. Duhovnicul sau, vazand starea la care a ajuns din cauza ispitelor, i-a spus: - Trupul este precum o haina. Daca o ingrijim, o putem purta mai mult timp, iar daca ne batem joc de ea, se va rupe si va trebui sa o aruncam. Te rog sa-ti intaresti trupul prin mancare si rugaciune. Fatarnicia cea buna Paisie, fratele lui Avva Pimen, a aflat un vas mic cu bani si a zis catre fratele sau, Avva Anuv: "Stii caci cuvantul lui Avva Pimen este aspru foarte? Haideti sa ne zidim noua manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija". Raspunsa lui Avva Anuv: "Si de unde avem a zidi?". Iar el i-a aratat lui banii; si vazandu-i pe ei Avva Anuv, foarte s-a mahnit, socotind paguba sufletului fratelui cea dintru aceasta, insa i-a zis: "Bine, haideti si sa zidim chilie de cea parte de rau". Si a luat vasul Avva Anuv si l-a pus in culionul sau. Deci trecand raul, cum au ajuns la mijloc, s-a facut Avva Anuv pe sine de ca si cum s-ar rasturna, si a cazut culionul cu banii in rau. Iar pentru aceasta Avva Anuv se prefacea a se mahni. Si a zis catre dansul Paisie: "Nu te mahni, Avvo, ca, de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru". Si intorcandu-se, au petrecut cu pace. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh Spunea oarecare din batrani, ca a mers dracul la un batran in chip de monah si batand la usa, a deschis batranul si a zis: Fa rugaciune! Iar dracul a zis: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Si iar a zis batranul: Roaga-te si zi: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor! Iar dracul, fiind ars ca de foc, a fugit Simplitatea atrage harul

L-au intrebat unii pe avva Macarie: Cum trebuie sa ne rugam? Nu e nevoie de vorbarie, ci intindeti-va manile si ziceti Doamne, cum vrei si cum stii, miluieste! si daca va vine vreo lupta, Ajuta-ma, Doamne! Si El stie ce e bine si ne miluieste. Gandul cel rau Cineva l-a intrebat pe Cuviosul Pimen despre cum se rasplateste raul cu rau. Si cuviosul a raspuns: Raul cu rau se rasplateste mai intai in gand, apoi in privire, dupa aceea in cuvant si la urma in fapta. Dar daca inlaturi gandul cel rau, la celelalte nu mai ajungi. Cum il impacam pe cel suparat ? Un parinte l-a intrebat pe avva Pimen: - Cineva este suparat pe mine si eu ii cer iertare, dar el nu ma crede. Ce sa fac? Batranul i-a raspuns, zicand: - Ia cu tine inca doi si cere-i din nou iertare. Daca nu te crede, ia cu tine cinci frati si, daca nici cu cinci nu te crede, ia-l pe preot. Daca insa nici asa nu te crede, nu-ti mai ramane decat sa te rogi, netulburat, lui Dumnezeu, ca sa-l convinga pe acel frate si sa fii fara nici o grija. Vulturul si cocosul Un vultur zbura in inaltimi, se desfata de frumusetea lumii si gandea in sinea lui: Trec in zbor peste departari intinse: peste vai si munti, mari si rauri, campii si paduri; vad multime de fiare si pasari; vad orase si sate si cum traiesc oamenii. Dar cocosul de la tara nu cunoaste nimic in afara ograzii in care traieste si nu vede decat cativa oameni si cateva dobitoace. Voi zbura la el si-i voi povesti despre viata lumii. Si vulturul a venit sa se aseze pe acoperisul gospodariei si a vazut cat de tantos si de vesel se plimba cocosul in mijlocul gainilor lui si s-a gandit: inseamna ca e multumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, ii voi povesti cele ce cunosc. Si vulturul a inceput sa-i vorbeasca cocosului despre frumusetea si bogatia lumii. La inceput cocosul l-a ascultat cu atentie, dar nu intelegea nimic. Vazind ca nu intelege nimic, vulturul s-a mahnit si

i-a fost greu sa mai vorbeasca cu cocosul. La randul lui, cocosul, neintelegand ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea si-i era greu sa-l asculte. Si fiecare a ramas multumit de soarta lui. Asa se intampla atunci cand un om invatat vorbeste cu unul neinvatat si, inca si mai mult, atunci cand un om duhovnicesc vorbeste cu unul neduhovnicesc. Omul duhovnicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocosului. Mintea omului duhovnicesc cugeta ziua si noaptea la legea Domnului [Ps 1, 2] Si se inalta prin rugaciune spre Dumnezeu, dar mintea celui neduhovnicesc e lipita de pamant sau e bantuita de ganduri. Sufletul celui duhovnicesc se desfateaza de pace, dar sufletul celui neduhovnicesc sta gol si imprastiat. Omul duhovnicesc zboara ca vulturul spre inaltimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu si vede lumea intreaga, chiar daca s-ar ruga in intunericul noptii; dar omul ne-duhovnicesc se bucura sau de slava desarta, sau de bogatii, sau cauta desfatarile trupesti. Si atunci cand un om duhovnicesc se intalneste cu unul neduhovnicesc, legatura amandurora e lucru plictisitor si anevoios. (Sfantul Siluan Athonitul)

Vietuirea sfanta nu cere performante Au mers odinioara trei frati la Schit, la un batran sfant si a zis unul: - Am invatat, parinte, Vechiul Testament pe de rost. Si i-a raspuns batranul: - Ai umplut vazduhul de cuvinte. Al doilea a zis: - Eu mi-am si scris Testamentul Vechi si pe cel Nou. Si i-a zis batranul: - Tu ai umplut ferestrele de hartii. Iar cel de-al treilea, a zis: - Mie mi-au crescut buruieni pe vatra focului. Si i-a zis batranul: - Tu ai gonit iubirea de straini de la tine.

Plansul Un frate i-a zis avvei Petru, ucenicul avvei Lot: "Cat stau in chilie, sufletul meu este impacat. Dar cum vine la mine un frate si-mi povesteste ce se intampla pe-afara, sufletul se tulbura. Avva Petru ii zice: "Avva Lot spunea: "Cheia ta deschide usa mea". Fratele il intreaba: "Ce inseamna asta?. Batranul zice: "Daca vine cineva la tine, tu il intrebi: "Ce faci? De unde vii? Ce fac fratii? Te-au primit sau nu?", si asa deschizi usa fratelui si afli ceea ce nu vrei. "Asa este, zice fratele, "ce trebuie sa faca omul cand un frate vine la dansul? Batranul zice: "Plansul este toata invatatura, unde nu este plans omul nu se poate pazi. Dreptatea dumnezeiasca "Cateva zile in urma a venit la mine la spovedanie o fetita de vreo 8 anisori. O iau de cap si o intreb: - "Cum te cheama?" - Lenuta. - "Ia zi Lenuta, ce s-a mai intamplat, ce te framanta?" Zice: - "Am ganduri rele despre Dumnezeu". - "Mai, mai, Lenuta, si ce fel de ganduri rele ai tu despre Dumnezeu?" - "Ca Dumnezeu e rau". - "Dar cum ti-ai dat tu seama ca Dumnezeu e rau?" - "E rau, pentru ca El ii pedepseste pe oameni". - "Chiar asa? Pe care oameni ii pedepseste El? Stii tu vreun om pe care l-a pedepsit Dumnezeu?"

- "Pe oamenii necredinciosi". - "Cine ti-a zis tie asta?" - "Scrie intr-o carte". - "Nu-i buna cartea aceea, Lenuta, cine ti-a dat tie asa o carte?" - "Am citit eu". - "Lenuta, ia spune tu, daca un om face o fapta rea, asa-i ca el nimereste la inchisoare?" - "Da". - "Si cine-l pedepseste pe el, oare nu se pedepseste el singur, pentru ca a facut o fapta rea si oamenii il pun la inchisoare?" - "Da". - "Dar Dumnezeu nu-l pedepseste, numai oamenii il pedepsesc si el singur se pedepseste cand face o fapta rea. Dumnezeu ne-a spus noua sa ne ducem la cei din inchisoare si sa le ducem de mancare si sa-i ajutam pe ei, asa-i?" - "Da". - "Si-atunci, Dumnezeu ii pedepseste pe cei necredinciosi sau ii iubeste, daca El ne-a dat porunca sa-i ajutam pe ei?" - "Ii iubeste". - "Si cum iti pare tie, Dumnezeu e bun sau rau?" - "E bun". - "M-ai esti suparata pe Dumnezeu, Lenuta?" - "Nu".

- "L-ai iertat pe Dumnezeu?" - "Da". (parintele Savatie Bastovoi) Absurditatea zgarceniei Un om zgarcit isi ingropase banii in gradina. Intr-o zi, banii au disparut din ascunzatoare, fiind inlocuiti cu o piatra mare. - Nenorocitul de mine, a inceput el sa planga inaintea vecinului sau, ce ma voi face acum? Vecinul insa i-a raspuns: - Tu nu aveai de gand sa te folosesti vreodata de comoara ta. De aceea, inchipuie-ti ca piatra este o comoara, asa ca nu esti mai sarac decat mai inainte! - Chiar sa nu fiu mai sarac de cum am fost, a zis zgarcitul, totusi acum hotul care mi-a furat comoara va fi mai bogat decat mine. Gandul ca un altul a devenit mai bogat cu suma furata ma face sa turbez de manie. Omul zgarcit are si multe alte pacate, tot atat de grele ca zgarcenia.

Chipuri ale tacerii


Zis-a un staret: Este un om care pare ca tace, dar inima lui osandeste pe altii; unul ca acesta totdeauna vorbeste. Si este altul care vorbeste de dimineata pana seara, dar tacerea o pazeste, adica nu vorbeste nimic fara folos. Taina aproapelui Zicea avva Ioan Colov : nu este cu putinta sa zideasca cineva casa de sus in jos, ci de la temelie in sus. I-au zis lui: ce este cuvantul acesta? Le-a zis lor : temelia, aproapele este, ca sa-l castig si sa-l folosesc intai. Ca de el sunt atarnate toate poruncile lui Hristos. Dumnezeu este pretutindeni

Calatorea odata avva Daniel cu avva Ammes. Iar avva Ammes spuse: - Cand ne vom aseza si noi in chilie, parinte? - Cine ni-L ia noua pe Dumnezeu acuma? Dumnezeu este in chilie si in afara ei.

Ispita Sfantul Antonie a fost chemat de episcopul sau sa vina din pustie spre oras. Trecand el pe langa o cetate inconjurata de zid si avand el puterea de a vedea duhurile necurate, datorita vietii lui dumnezeiesti, l-a vazut pe diavol in chip de demon. Acesta dormea pe zidul cetatii, la poarta, si sforaia. Atunci il intreaba: Ce faci, necuratule? Iar el ii raspunde: Pazesc cetatea. Si cum pazesti cetatea, ca tu dormi! Nici o grija, toti sunt ai mei; dimineata ma mai uit asa sa vad daca vreunul vrea sa faca ceva, am eu grija de restul, toti sunt ai mei, fac numai ce vreau eu. Atunci s-a intristat sfantul. Mergand mai departe, a trecut printr-o stramtoare si deasupra unei pesteri a vazut o multime de demoni care faceau galagie, cu strigate infioratoare. Si atunci a intrebat: Ce faceti, spurcatilor? Si ei au raspuns: De ani de zile ne luptam cu nemernicul acesta de calugar sa-l ispitim de la rugaciune, si n-am putut, n-am reusit; si am adus atatea intarituri si mai aducem, ca poate il ispitim vreodata. Si atunci a vazut sfantul cat de mare este puterea rugaciunii; diavolul nu te poate ispiti decat numai daca vrei tu.

Vrednic este lucratorul de plata sa Odata, avva Isaia, impreuna cu ucenicii sai, a venit la aria unui plugar cu o ramura de finic in maini si a spus: "Gospodarule, da-mi graul!. Plugarul ii spuse: "Tu ai secerat, avva?. Avva ii raspunse: "Nu. Plugarul ii zice: "Atunci cum vrei sa iei grau daca n-ai secerat?.

Avva a zis: "Oare cel ce nu secera nu primeste rasplata?. Plugarul ii spune: "Tu nu stii ce spune Domnul: Vrednic este lucratorul de plata sa? Iar tu, avva, fara sa te trudesti, ceri rasplata?. Dupa aceasta, staretul s-a indepartat. Ucenicii, vazand cele petrecute, au cazut la picioarele lui si l-au rugat sa le spuna pentru ce a procedat astfel cu ei. Staretul le-a spus: "Fiilor, aceasta am facut-o spre pilda voua, ca cine nu lucreaza in veacul acesta, acela nu va primi rasplata in veacul viitor de la Dreptul Judecator. Sa-i fericim pe toti Un parinte pustnic a primit intr-o zi un vizitator in chilia in care se nevoia. Persoana care l-a vizitat, i-a spus la plecare: - "Iarta-ma, parinte, ca te-am retinut de la rugaciune". Iar parintele i-a grait: - "Rugaciunea mea frate este sa te primesc, sa te odihnesc si sa te petrec cu dragoste". Timpul schimbarii La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere sfat: -Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa? -Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus: -Vezi acest vlastar? -Da, parinte!

-Smulge-l! Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt. -Acum scoate-l pe acesta. S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus: -Smulge-l acum pe acela. -Dar e destul de mare, nu pot singur. - Du-te si mai cheama pe cineva. Intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata. -Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul. -Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea nicioadata sa-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni. -Acum vezi, fiule? Si apucaturile rele din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mic, il poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata mai tarziu va fi mult mai greu. "Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra daca in noi raman radacinile. Acestea vor creste din nou."(Sfantul Grigorie Dialogul) Curatenia sufletului

Un parinte povestea despre avva Pavel ca era din partile de jos ale Egiptului si locuia la Tebaida. Prindea cu mana serpi veninosi, scorpioni si naparci si-i rupea in doua. Fratii s-au inchinat inaintea lui si l-au intrebat: "Spune, ce-ai facut de-ai capatat harul acesta?". El a zis: "Iertati-ma, parintilor, daca omul dobandeste curatenia, i se supun toate vietuitoarele, asa cum i se supuneau lui Adam in rai, inainte de a incalca porunca". Viata este o carte "Viata noastra pe pamant este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre si prin gandurile noastre. Cat suntem inca in viata aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gandul. Prin pocainta, prin indreptare, prin inceputul bun, corectam capitole din viata noastra, fraze intregi din cartea vietii noastre, exprimari gresite! Dar,atunci cand s-a incheiat viata noastra pe pamant se pune sigiliu pe cartea vietii noastre si nu mai putem indrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci raman asa cum ne-a gasit ceasul mortii si ziua judecatii". (Sfantul Isaac Sirul)

Cuvant din Pateric despre adevarata postire: A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicand : cand eram mai tanar am venit la Tebaida si m-am pogorat la un oras sa-mi vand lucrul mainilor mele. Si era acolo un om cu numele Evloghie, cu mestesugul sapator de piatra, care din tanara varsta aceasta lucrare avea: din lucrul mainilor sale, in fiecare zi ce dobandea, cheltuia si pana seara petrecea postind, iar seara iesea in oras si pe strainii ce se aflau ii aducea la casa sa si picioarele lor cu mainile sale le spala, ca nu avea pe altcineva impreuna cu el. Si dupa putere ii hranea, iar din bucatelele ce prisoseau, cu unele isi mangaia nevoia firii, iar altele le arunca la canii satului, caci pana si la acestia isi arata omul milostivirea. Dragostea atrage dar peste dar Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand:

- Pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ? Raspuns-a lui batranul, zicand: - Fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindca s-a stins dragostea intre preoti, fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult. Fuga in chilie Se spunea despre avva Isidor, ca atunci cand mergea vreun frate la el, fugea inlauntrul chiliei. Atunci fratii ii spuneau: - Avvo, ce inseamna asta? - Si fiarele fug in vizuinile lor si scapa, le raspundea avva Isidor spre folosul fratilor.

Cand reusim sa nu vedem pacatele aproapelui A zis Avva Moise: De nu va avea omul in inima sa cunostinta ca este pacatos, Dumnezeu nu-l asculta pe el. Si a intrebat fratele: Ce inseamna a avea in inima cunostinta ca esti pacatos? Iar Avva Moise a raspuns: Cel ce-si poarta pacatele sale, nu le vede pe ale aproapelui sau.

Pacatul nemarturisit
Odata, doi zidari faceau un zid. La un moment dat, unul dintre ei a asezat mult in afara zidului o caramida. Celalalt zidar observand acest lucru, a cerut sa indrepte caramida respectiva: - Daca nu faci asa, zidul se va prabusi!

- Ei, cum are sa strice zidul un lucru asa de nimic, a spus zidarul care ridica gresit zidul. Dupa ce a rostit aceste cuvinte, a construit in continuare. A doua zi au gasit zidul prabusit din cauza caramizii gresit puse, care a facut ca zidul sa fie inclinat. La fel se intampla si cu pacatul nemarturisit: la inceput credem ca putem trai in curatie si cu o mica greseala, dar pe masura ce creste, ea aduce caderea noastra. Sfntul Ioan Scrarul, "Trei sunt gropile pe care ni le sapa demonii, cand voim sa ne ducem viata potrivit vointei lui Dumnezeu. In primul rand se lupta pentru a ne impiedica sa facem binele. Nereusind intr-acest chip, in cel de-al doilea rand ei se straduiesc sa ne determine ca tot ceea ce savarsim sa facem impotriva voii lui Dumnezeu. Iar cand furii nu si-au putut realiza nici acest plan, atunci se furiseaza in sufletul nostru, laudandu-ne pentru aceea ca toata viata noastra este dupa placul lui Dumnezeu. Vrajmasa celei dintai viclenii diavolesti este grija si amintirea mortii; a celei de-a doua, ascultarea si smerenia; a celei de-a treia, neincetata defaimare de sine. Aceasta este osteneala noastra pana ce focul dragostei dumnezeiesti va fi aprins pe altarul inimii noastre (Ps. 72,17). Atunci obisnuinta care o ia inaintea voii si a cunostintei nu va mai fi pentru noi ceva care sa ne impinga cu sila spre pacat; caci Dumnezeul nostru este foc ce mistuie toata infierbantarea si miscarea noastra spre pacat, deprinderile rele si invartosarea, cele ce sunt cu putinta sau cu neputinta de vazut si de inteles" Dac la moarte suntem fr rod, n-avem din ce ne hrni n viaa viitoare. Atunci vom muri sufletete de tot, din lips de hran. Cci acolo ne vom hrni din rodul pe care l-am rodit n viaa aceasta din harul lui Dumnezeu i din srguina noastr, desigur un har pe care ni-l va nsuti Domnul. Am ajutat pe alii, vom fi ajutai. Am vzut pe Dumnezeu prin inima noastr curit, l vom vedea nesfrit mai mult atunci i ne vom hrni de vederea Lui. Altfel vom muri de foame; dar vom fi contieni de moartea aceasta. Vom suferi de un cumplit gol contient n sufletul nostru i n jurul nostru.

(Printele Dumitru Stniloae, nota 78 la Sfntul Ioan Scrarul,

Discernamantul in prietenie Un invatator nu permitea niciodata copiilor sa se imprieteneasca cu copiii care nu aveau o crestere aleasa si un comportament bun. Intr-o zi, fiica lui de 17 ani, i-a zis: - Tata, ma crezi un copil, de nu ma lasi sa merg la prietena mea mai putin cuminte decat mine, crezand ca prietenia ei poate sa-mi fie periculoasa ? Tatal lua un carbune stins din soba si il datu fetei, zicand: - Ia-l, nu mai este fierbinte. Fata a luat carbunele. Nu s-a fript, dar si-a murdarit si mana, si rochia. - Vezi, ii zise tatal, chiar daca este stins, carbunele te murdareste: asa se intampla cand vii in contact cu oameni care nu au o buna purtare.

Refuzul unui ajutor


Parintii au povestit ca, odata, avva Pimen si fratii sai lucrau fitile de lampa, dar nu sporeau, pentru ca nu aveau cu ce sa cumpere in. Un prieten de-al lor i-a povestit unui negustor de incredere cum stateau lucrurile, dar avva Pimen nu voia sa ia nimic de la nimeni, ca sa nu aiba necazuri. Negustorul insa, vrand sa-l ajute pe batran, prefacandu-se ca are nevoie de fitile, si-a adus camila si le-a luat. Cand fratele a venit la avva Pimen si a auzit ce facuse negustorul, a spus, ca sa-l laude: "La drept vorbind, avva, el nu le-a luat fiindca avea nevoie, ci ca sa ne ajute". Auzind avva Pimen ca-i luase fitilele fara sa aiba nevoie, i-a zis fratelui: "Du-te, plateste o camila si adu-le inapoi, iar daca nu le vei aduce, Pimen nu va mai sta aici cu voi. Caci nu pot sa-l insel pe un om care, neavand nevoie, isi face paguba luand castigul meu". Fratele a plecat si, cu multa truda, a adus totul inapoi, altfel batranul i-ar fi parasit. Cand a aflat insa

ca totul a fost adus inapoi, s-a bucurat de parca ar fi gasit o mare comoara. Staretul Haralambie, Dascalul rugaciunii mintii " Odata, la Noul Schit am observat ca picioarele imi erau putin umflate. Ingrozit, am alergat indata la staret pentru a-i spune ca mi se intampla ceva serios. Staretul, de indata de a auzit, a zambit putin si mi-a raspuns: - Atat de mare nevoitor esti? Atat de repede te-ai ingrozit? Nu este nimic, fiul meu. Aceasta se intampla de la statul in picioare. Vrei sa vezi si picioarele mele? Atunci si-a ridicat putin pantalonii si mi-a aratat picioarele pana la genunchi. Cand le-am vazut, m-am ingrozit. Era o priveliste infricosatoare. Amandoua picioarele erau atat de umflate, incat credeai ca sunt burdufuri. Si ca si cum nu ar fi fost destul aceasta, a apasat tare cu degetele pe picioarele umflate si indata acestea au intrat cu totul in ele, lasand niste gauri adanci. Atunci am strigat plin de groaza: - Gheronda, sunteti intr-o stare foarte grava! Trebuie sa va ingrijiti de picioarele Sfintiei voastre. Dar Staretul mi-a raspuns linistit: - De ce te ingrozesti, fiul meu? Aceasta o am inca de la inceputul calugariei mele. Nu este nimic serioc, este din pricina statului in picioare. Altceva este ceea ce ma deranjeaza putin. Dar nu-i nimic, are grija Dumnezeu! - Adica? - Iata, din pricina ca am stat mult in picioare, ma supara hernia. Am gasit insa o solutie. Ma leg bine la mijloc cu o cingatoare, iar caldura pricinuita de stransoare usureaza durerea. Cu adevarat m-am minunat de jetfelnicia staretului meu care, desi a avut aceasta suferinta la picioare pana la sfarsitul vietii, cu toate acestea nu a vrut sa cedeze in fata trupului. Atata timp cat l-au ajutat puterile trupesti nu a renuntat pana la batranete la nevointa de a sta in picioare. Dar si hernia, vreme de multi ani, a legat-o si a rabdat fara murmur durerea care, asa cum se stie, este mult mai puternica atunci cand stai in picioare. Dupa mai multi ani, interesandu-ma de sanatatea Staretului, l-am intrebat: - Gheronda, oare ce se intampla cu hernia Sfintiei voastre? Iar Staretul, ca si cum nu ar fi fost vorba despre un lucru important, a raspuns:

- A disparut, fiul meu. Maica Domnului a facut minune si m-a scapat de ea." .

Parintele care a ras de diavoli


Se spune despre avva Pamvo ca nu zambea niciodata. Intr-o zi diavolii, vrand sa-l faca sa rada, au legat o pana de un lemn si o tarau pe jos, facand taraboi si zicand: - Ale, ale! Vazand comedia, avva Pamvo a ras. Demonii au inceput sa danseze, strigand: - Ua, ua! Avva Pamvo a ras. Dar el le-a raspuns: - N-am ras, ci mi-am ras de neputinta voastra: atatia draci carand o pana. Indrazneala Avva Petru, ucenicul avvei Lot, a zis: Odata, pe cand avva Agathon se afla in chilie, a venit la dansul un frate si l-a intrebat: "Vreau sa locuiesc impreuna cu fratii. Spune-mi, dar, ce trebuie sa fac ca sa locuiesc impreuna cu ei?". Batranul ii zice: "Fii strain fata de ei in toate zilele vietii tale, ca in prima zi in care i-ai cunoscut, si nu le vorbi cu indrazneala". Avva Macarie intreaba: "Ce inseamna indrazneala?". Batranul raspunde: "Indrazneala este ca o arsita mare. Cand se iveste, toti fug din fata ei; si strica rodul pomilor. Zice avva Macarie: "Atat de rea este indrazneala?". Avva Agathon: "Nu exista patima mai rea decat indrazneala. Din ea se nasc toate celelalte patimi. Se cuvine, asadar, ca lucratorul (calugarul) sa nu aiba indrazneala, nici macar atunci cand sta singur in chilie. Intradevar, stiu un frate care a locuit multa vreme intr-o chilie unde avea un patut. Si el zicea: M-am mutat din chilia mea fara sa stiu ca aveam un patut; am aflat de la altcineva. Iata un adevarat lucrator si luptator!".

" Grairea in desert, zice Sf. Ioan Scararul, este scaunul slavei desarte, semn al nepriceperii, urmare a imbuibarii si necuratiei, pierderea

umilintei si intunecare rugaciunii (Treapta 11). Este o irosire a celui mai de cinste dar pe care l-a dat dumnezeu omului, darul cuvantului si prefacerea lui in prilej de pacatuire si pierzare. Cuvantul omenesc are o mare si tainica putere, aduce cu el ceva din fiinta celui care il rosteste. Daca Cuvantul lui Dumnezeu este Dumnezeu Insusi, si cuvantul omului este omul insusi. DACA VREI SA STII CE ESTE IN INIMA OMULUI, zic Parintii, IA AMINTE LA CELE CE SPUN BUZELE LUI ! Vorbaria si palavrageala arata un launtru stricat, care duce la stricarea altora; lipseste cuvantul de tainica lui putere, il face cuvant fara pret. De aceea, Mantuitorul ne spune ca " pentru tot cuvantul desert pe care il vor grai, oamenii vor da seama in ziua judecatii" (Matei 12,36). Sfintii Parinti, temandu-se de marea raspundere a cuvantului, au iubit si laudat tacerea mai mult decat vorbirea. "Pentru ca am vorbit", zice Cuv. Arsenie, "adesea m-am cait; iar pentru ca am tacut, niciodata". Cuv. Agaton trei ani a purtat o piatra in gura pentru a deprinde tacerea, iar Sf. Isaac Sirul zice ca "tacerea este graiul veacului viitor". Chiar si vorbirea despre cele duhovnicesti este pagubitoare, cand este prea multa. Spune si intelepciunea poporului: "Vorba este de argint, iar tacerea de aur!". Usile Pocaintei, Protos. Petroniu Tanase Nu citeste nimic, dar face totul Unul dintre calugarii rusi de la Manastirea "Sfantul Pantelimon", putin contrariat de faptul ca Siluan Athonitul era un monah simplu si neinvatat, a intrebat bibliotecarul lavrei: "De ce oare se duc atatia oameni la el? Mi se pare ca nu citeste totusi nimic". Bibliotecarul i-a raspuns: "Nu citeste nimic, dar face totul, pe cand ceilalti citesc totul, dar nu fac nimic".

Sensul vietii, reincarnarea si o solutie


Odata, un jurist l-a intrebat pe un parinte despre reincarnare. Parintele ia raspuns. Dupa o bucata de vreme, deoarece juristul insista pe aceeasi problema, parintele ii spune: - Bine, dar nu iti pare rau de timpul tau ocupandu-te cu acestea ? - E rau asta, parinte ? - Bre, fiule, nu e rau in sensul ca cercetezi o chestiune, dar iti pierzi timpul in zadar.

- Imi place sa caut. - Cati ani ai ? - In jur de 40. - Ai 40 de ani si cauti inca ? Si cand te vei aseza ? Iar dupa ce te vei aseza vei avea oare inaintea ta ani ca sa-ti aranjezi viata potrivit cu convingerile pozitiei tale ? Viata e foarte scurta si alearga repede. Nu-ti poti face din cautare un scop al vietii tale. Trebuie neaparat sa te asezi undeva. - Parinte, eu nu primesc lozinca: "Crede si nu cerceta!" - Eu nu iti spun sa nu cercetezi. Eu iti spun simplu ca, odata, trebuie sa te asezi undeva. Deja ai intarziat. Dupa putin, juristul a plecat si parintele a spus: - Stii ce inseamna sa ti se fi uscat limba de sete si izvorul sa fie aproape, iar tu sa nu te apropii sa te racoresti, ci sa te multumesti cu apa de balta ? Stii ce inseamna sa tremuri de frig, sa ai alaturi focul, iar tu sa nuti intinzi mainile sa te incalzesti ? Ce oameni lipsiti de minte ! Orice si oricum, dar nu eretic ! Se povesteste despre Avva Agaton ca odata au venit la el niste frati, cu gandul de a-l ispiti si incerca in smerenia lui. Fratii i-au spus: - Parinte, multi vorbesc despre tine ca esti clevetitor si ca neincetat osandesti pe semeni. A cugetat batranul in sinea sa la acestea si zise in gandul sau: - Oare, nu am osandit niciodata, macar in gand, pe fratii mei? Si le-a raspuns: - Adevarat este ca sunt clevetitor si osandesc ! Fratii insa au continuat:

- Mai mult decat acestea, esti si desfranat ! Sfantul Agaton si-a amintit atunci de cuvintele Domnului: "Ca oricine se uita la femeie, poftind-o a si savarsit adulter cu ea in inima lui" (Matei 5, 28) si a recunoscut smerit: - Adevarat este, sunt desfranat! Astfel, fratii au insirat multe pacate, invinuindu-l pe Sfantul Agaton cum ca le-ar fi savarsit, si de care acesta se recunostea deplin vinovat. In cele din urma, fratii i-au spus sfantului: - Nu vom ascunde de tine nici aceasta, ca multi socotesc ca esti eretic! Auzind insa aceasta, batranul s-a aprins de ravna dumnezeiasca si le-a zis: - Nu ! Viu este Dumnezeu ! Martor imi este ca nu sunt eretic ! Mirandu-se fratii de acest raspuns hotarat al parintelui, l-au rugat pe acesta sa-i lamureasca de ce a incredintat la toate invinuirile dintai, iar pe ultima a respins-o atat de hotarat. Atunci, Sfantul Agaton le-a spus: - Pacatele cele dintai de care m-ati invinuit le-am primit ca sa dobandesc smerenie si pentru ca voi sa nu aveti o parere inalta despre mine. Pe cel din urma insa, l-am respins pentru ca erezia este indepartare de Dumnezeu, iar eu pazesc credinta sfanta, ca sa nu pier impreuna cu ereticii!

Cum se strecoara pacatul in viata


Un arab locuia intr-un cort si se ocupa cu tamplaria. Intr-o zi auzi un zgomot la usa din panza a cortului. - "Cine e?" - "Eu, camila. Lasa-ma sa-mi incalzesc nasul in cortul tau. Afara e foarte frig".

- "Bine, dar sa nu intri mai mult". Isi vazu de treaba mai departe. Cand se intoarse, camila era cu tot capul in cort. - "Nu ti-am spus sa nu intri?" - "Mi-era frig la cap si m-am gandit ca daca m-ai lasat sa-mi incalzesc nasul, imi vei lasa si capul. Nu mai inaintez, ai incredere". - "Bine, dar sa nu mai inaintezi". Cand vazu ca arabul, atent la lucrul sau, nu-i mai dadu nici o atentie, camila intra si cu umerii si cu picioarele de dinainte. Cand o vazu arabul, se supara si-i porunci sa iasa imediat. Vru sa ia ceva s-o loveasca, dar in clipa aceea camila intra cu totul inauntru si-l azvarli pe arab afara. Arabul nici nu avu timp sa-si ia ceva cu el. Camila deveni stapana cortului! Asa e si cu pacatul pe care il lasam putin cate putin sa ni se strecoare in viata. In cele din urma pune stapanire pe noi. Ai grij s nu te neli. Invidia nu se nfieaz sub numele ei adevrat. Curvia se ascunde sub numele dragostei, iubirea de argin i sub numele chiverniselii, jocurile de noroc sub numele divertismentului , beia sub numele iubirii de prieteni iar invidia sub numele drept ii i egalitii. i n tine nsui invidia se nfieaz ca o revolt mpotriva nedreptii i inegalitii. O, fiul meu, ai grij s nu te n eli. Tot tlharul ce vine la u strig: Eu sunt binefctorul tu i prietenul tu. Pzete-te s nu te nele glsuirea lui i nu deschide u a ta." Sfntul Nicolae Velimirovici - Inima n Marele Post Frailor, bun este postul, numai de va avea i pe nsoitoarele lui, pe cele care i se cuvin lui, care sunt: pacea, buna voire, buna ascultare, blndeea, milostivirea i toate celelalte, cte sunt ndreptrile buntii. Ci diavolul, ca un vrjma i tulburtor al mntuirii noastre ce este, ce meteugete i ce iscodete? Toate cele potrivnice pune n postitori i i face pe ei s fie obraznici i s ntoarc vorba, aspri, mnioi, iui, mrei n zadar, pizmuitori, gritori de cele urte. i n ce chip? Pricinuindu-le celor ce postesc mai mult vtmare i pagub din patimile acestea, dect folosin prin postirea lor. Ci noi s cunoatem nelegerile i meteugirile lui i s petrecem aceste cuvinte i, totdeauna cu pace, cu blndee i cu linite, suferind fiecare pe cei muli, cu dragoste, cunoscnd c o postire ca aceasta este plcut i bine primit la Dumnezeu. Iar dac ne vom lipsi de acestea, oriict osteneal vom face, ea va fi zadarnic i ne

alegem numai cu greaua ptimire a postului. De la Sfntul Teodor Studitul

Postitorul
Spuneau parintii ca era intr-un sat unul care postea mult, incat se chema numele lui postitorul. Si auzind avva Zinon de dansul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie. Si rugandu-se ei, au sezut. Deci a inceput batranul sa lucreze tacand, iar postitorul neafland sa vorbeasca cu dansul, a inceput sa se supere de trandavie. Si a zis batranului: roaga-te pentru mine, avvo, ca voi sa ma duc! Zis-a lui batranul: pentru ce? Iar el raspunzand, a zis: caci inima mea arzand este si nu stiu ce are. Caci cand eram in sat, pana seara posteam si niciodata asa nu mi s-a facut. Zis-a lui batranul: in sat te hraneai din urechile tale. Ci mergi de acum si mananca la ceasul al noualea. Si orice faci, intru ascuns fa! Si cum a inceput sa faca, cu necaz a asteptat ceasul al noualea, si ziceau cei ce-l stiau pe el, ca postitorul s-a indracit si venind el, a spus batranului toate. Iar el i-a zis lui: aceasta cale este dupa Dumnezeu.

Postul fara ascultare nu ne foloseste


Un frate a intrebat pe un staret, zicand: "Cum se cuvine a savarsi masura postului?". Si a zis staretul: "Nimic peste cea poruncita; caci multi, voind mai presus de puterea lor sa posteasca, mai pe urma, nici putin nu au putut savarsi".

Moartea ne arata valoarea lucrurilor


Doi oameni, unul credincios si altul necredincios, au mers in padure, spre a taia lemne. Doborand un copac, omul cel necredincios a zis: - Vezi, frate, asa este si cu viata noastra. Cand vine moartea ne doboara jos si s-a terminat cu noi. Auzind acest gand, omul cel credincios a zis: - O, fratele meu, nu-i adevarat ca viata noastra se termina cand vom muri. Vezi tu arborele acesta? L-am doborat, dar abia acum, dupa ce lam taiat, se va vedea de ce este bun. Abia acum vom vedea daca este sanatos si bun, ori daca este doar bun de foc.

" Lumea si-a pierdut controlul. A plecat de la oameni marimea de suflet, jertfa. V-am spus de cateva ori in ce situatie eram atunci cu hernia acolo la Coliba... Atunci cand cineva suna clopotelul la poarta, ieseam sa le deschid, chiar si prin zapada. Daca cel ce venea avea probleme serioase, atunci nici nu mai simteam durerea mea, desi mai inainte eram cazut la pat. Il serveam cu o mana, iar cu cealalta imi tineam hernia. Cat timp vorbeam nici macar nu ma sprijineam, desi ma durea tare, ca sa nu inteleaga acela ca ma doare. Atunci cand pleca, cadeam iarasi jos gramada de durere. Si aceasta nu pentru ca mai inainte imi trecuse durerea, ca ma facusem bine prin minune, ci il intelegeam pe celalalt si astfel uitam de durerea mea. Minunea se savarseste atunci cand participa cineva la durerea celuilalt. Totul este sa-l simti pe celalalt ca pe fratele tau si sa te doara pentru el. Durerea aceasta il misca pe Dumnezeu si atunci El savarseste minunea. Pentru ca nu exista nimic altceva care sa miste pe Dumnezeu ca nobletea, adica jertfa. Dar in vremea noastra este rara nobletea, pentru ca a intrat iubirea de sine, interesul. Rar se afla un om sa spuna: Sa dau randul meu celuilalt si lasa sa mai intarzii eu. Putine sunt sufletele acestea binecuvantate care se gandesc la celalalt. Chiar si la oamenii duhovnicesti exista un duh potrivnic, un duh al nepasarii. Binele este bine, dar numai atunci cand cel ce il face jetfeste ceva din sine: somn, odihna etc. De aceea a spus Hristos: din saracia ei... (Luca 21,4) Atunci cand sunt odihnit si fac binele, acesta nu are valoare. Sau cand sunt satul de somn si merg sa stau noaptea cu cineva care are nevoie de ajutor, nici aceasta nu are mare valoare. Daca-mi place si vorba, pot sa fac aceasta casa ma bucur de tovarasie, sa ma destind putin. Dar daca sunt obosit si fac jertfa ca sa ajut pe cineva, atunci simt o bucurie paradisiaca. Atunci binecuvantarea lui Dumnezeu ma bombardeaza." Trezire duhovniceasca, Pr. Paisie Aghioritul Lupta duhovniceasca impotriva patimilor Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen, zicand: "Ce voi face, ca sunt luptat spre desfranare si spre manie?". Si a raspuns lui staretul, zicand: "Zicea David: pe leu il ciomageam si pe urs il sugrumam (Imparati 17: 34-37), aratand cuvantul ca se cuvine ca pe manie trebuie a o taia cu indelunga rabdare, iar desfranarea a o stramtora cu osteneli si cu post"

Prin Marta, si Maria este laudata Mers-a un frate in Muntele Sinai la Avva Siluan si, vazand pe frati lucrand, a zis staretului: "Nu lucrati mancare pieritoare, ca Maria partea cea buna si-a ales (cf. Luca 10: 42), precum zice Mantuitorul". Zis-a staretul ucenicului sau, Zaharia: "Da fratelui carte si-l pune intr-o chilie ce nu are nimic". Si el a facut asa. Deci cand a venit ceasul al noualea, fratele cel din strainatate lua aminte la obste, vrand sa afle daca nu vor trimite sa-l cheme si pe dansul la mancare. Iar daca nimeni nu l-a chemat, sculandu-se, a mers la staret si i-a zis: "Avvo, dar n-au mancat fratii astazi?". Iar batranul a zis: "Ba da (au mancat)". Si fratele a zis: "Dar pentru ce nu m-ati chemat?". Raspuns-a staretul: "Pentru ca om duhovnicesc esti, si nu ai trebuinta de mancarea aceasta, iar noi, trupesti fiind, voim a manca, si pentru aceasta lucram. Iar tu partea cea buna ti-ai ales, citind toata ziua, si nu poftesti sa mananci mancare trupeasca". Iar el, cum a auzit acestea, a facut metanie, zicand: "larta-ma, Avva!". Si staretul a zis: "Negresit si Maria are trebuinta de Marta, ca, prin Marta, si Maria este laudata".

Sa pastram darurile primite de la Hristos


Povestea Avva Petru ca intru atata nerautate trecea Avva Macarie catre toti fratii, incat ii ziceau lui unii: "Pentru ce te faci pe sineti asa?". Iar el raspundea: "Doisprezece ani am slujit Hristosului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta, iar acum, voi ma sfatuiti a-l lepada pe dansul?"

Lupta cu sine pana la sange


Venind unul dintre calugarii batrani la avva Ahila, il vede pe acesta scuipand sange. Intrebandu-l ce s-a intamplat, avva Ahila a raspuns: - Este cuvantul fratelui care m-a mahnit si m-am silit sa nu-l vestesc lui si m-am rugat lui Dumnezeu ca sa-l ridice de la mine. Si s-a facut cuvantul lui ca sangele in gura mea si l-am scuipat jos si m-am linistit si mahniciunea am uitat-o.

Constiinta, ceasul desteptator al sufletului

Staretul Iosif de la Optina invata adesea: constiinta omului e asemenea unui ceas desteptator. Daca ceasul a sunat si te scoli imediat, stiind ca trebuie sa mergi la ascultare, atunci inseamna ca il vei auzi intotdeauna. Dar daca nu te scoli imediat cateva zile la rand, spunandu-ti: "Mai stau putin!, atunci la urma urmelor nu vei mai reusi sa te trezesti cand suna.

Ravna fara masura


Un crestin, citind viata Sfantului Serafim de Sarov, a luat hotararea de a petrece in fiecare noapte cateva ore in rugaciune. Venind sa ia binecuvantare pentru asta, duhovnicul l-a intrebat: - Acum cat timp te rogi in fiecare zi ? - Cam jumatate de ora. Nu mai mult, caci sunt obosit, din cauza serviciului. - Si de acum serviciul o sa iti fie mai usor ? - Nu, o sa fie la fel, dar am sa ma lupt mai mult cu oboseala. - Lasa socotelile astea, lasa ravna fara masura. Daca vei citi viata Sfantului Ierarh Nicolae, o sa iti propui sa faci cateva minuni? Nu merge asa. Ia-o incet, sa nu ajungi in prapastie. Si, dupa ce vei incepe sa te rogi mai mult in fiecare zi, abia apoi sa imi vorbesti despre privegherea de noapte.

Rugaciunea parintelui pentru ucenic


Un pustnic avea un negustor care locuia intr-un sat. Si s-a intamplat ca acesta sa nu vina mai multe zile la pustnic. Pustnicului ii lipseau atat cele necesare pentru munca, cat si cele necesare pentru hrana. Atunci i-a zis ucenicului: du-te in sat. Ucenicul i-a raspuns: voi face ceea ce-mi poruncesti parinte. Fratele insa avea frica de a merge in sat, pentru a nu cadea in ispita, dar pentru a-l asculta pe parintele s-a dus. Batranul i-a zis: eu am incredere in Dumnezeul Parintilor nostri ca te va ocroti de toate ispitele. Dupa ce s-a rugat, i-a dat drumul.

Ajuns in sat fratele a intrebat unde sta negustorul batranului. Cand a gasit casa si a batut la usa, din intamplare era acasa numai fata negustorului. Ea a deschis usa, iar fratele a intrebat: - De ce a intarziat negustorul? Ea l-a poftit sa intre in casa, incercand chiar sa-l traga inauntru. El nu voia, iar ea il tragea cu putere, intelegand ca-l trage cu gand pacatos, si ca i se tulbura simtirile, a suspinat si a strigat catre Dumnezeu: Doamne, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma in ceasul acesta! Abia zicand acestea s-a aflat pe malul fluviului, aproape de sihastria lui. Si asa s-a intors nepangarit la parintele sau.

Un printe contemporan spunea: - Dac vei duce un copil ntr-o cofetrie aflat n vrful unui munte i i lai deschise toate uile, nu va fi niciun pericol ca el s ias i s cad n vreo prpastie, deoarece toat atenia lui va fi concentrat asupra dulciurilor. La fel este ns i cu mintea. Ea este ataat de ceea ce i este plcut, de ceea ce o atrage. Din acest motiv trebuie s ne exersm i noi duhovnicete minile noastre. Patericul atonit, Arhim. Ioanikios

Dumnezeu nu se supara
Un batran i-a marturisit ucenicului ca dupa rugaciunea de seara, Hristos a venit in chilia sa si i-a stins lumanarea. Tanarul, entuziasmat, il intreaba: - Si ce ai zis Domnului? - Sa plece imediat, spuse senin avva. - Cum asa? - Ei bine, daca era o ispita diavoleasca, s-a risipit de la sine, iar daca era Domnul, Acesta sigur nu S-a suparat!

"La un btrn clugr, a venit ntr-o zi un tnr pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorb n vorb, tnrul i spuse: -Printe, sunt un om destul de ru. As vrea s m schimb, dar nu pot. Am ncercat s m schimb dar nu am putut. Totusi eu sper c dup ce voi mai creste, voi putea s m schimb, nu-i asa? -Nu, i-a rspuns btrnul. Vino cu mine! L-a dus pe tnr n spatele chiliei, unde ncepea pdurea, si i-a spus: -Vezi acest vlstar? -Da, printe! -Smulge-l! Tnrul a scos brdutul imediat. Mergnd mai departe, clugrul s-a oprit lng un brdut ceva mai nalt, aproape ct un om. -Acum scoate-l pe acesta. S-a muncit biatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pn la urm s-l scoat. Artndu-i un brad ceva mai mare, clugrul i-a spus: -Smulge-l acum pe acela. -Dar e destul de mare, nu pot singur. - Du-te si mai cheam pe cineva. ntorcndu-se cu nc 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu mult greutate, au reusit, n sfrsit, s-l scoat. -Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse clugrul. -Printe, dar acela e un copac mare si btrn, cu rdcini adnc nfipte n pmnt. Nu am putea nicioadat s-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni. -Acum vezi, fiule? Si apucturile rele din suflet sunt la fel! Orice pcat pare la nceput inofensiv si fr mare important, dar, cu timpul, prinde rdcini n fiinta omului, creste si pune stpnire din ce n ce mai mult pe sufletul tu. Ct este nc mic, l poti scoate si singur. Mai trziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te s lasi rul s ti se cuibreasc adnc n suflet, cci atunci nimeni nu va mai putea s ti-l scoat. Nu amna niciodat s-ti faci curtenie n viat mai trziu va fi mult mai greu." "Degeaba tiem crengile pcatului n afara noastr dac n noi rmn rdcinile. Acestea vor creste din nou."(Sf.Grigorie Dialogul)

Sa luam pilda de la cei morti


Un frate s-a dus la Avva Macarie Egipteanul si i-a zis: - Avvo, spune-mi cuvant sa ma mantuiesc ! Si i-a zis batranul:

- Du-te la mormant si ocaraste mortii ! Deci, ducandu-se fratele, a ocarat si a azvarlit cu pietre si, venind, a vestit batranului. Si i-a zis batranul: - Nimic nu ti-au grait ? Iar el a raspuns: - Nu. I-a zis lui batranul: - Du-te maine si ii slaveste ! Deci mergand fratele, i-a slavit zicand: - Apostolilor, sfintilor si dreptilor ! Si a venit la batranul si i-a zis: - I-am slavit. Si a zis batranul: - Nimic nu ti-au raspuns ? A zis fratele: - Nu. I-a zis lui batranul: - Stii cu cate i-ai necinstit si nimic nu ti-au raspuns si cu cate i-ai slavit si nimic nu ti-au grait. Asa si tu, daca voiesti sa te mantuiesti, fa-te mort inaintea lumii si a celor din lume. Nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor sa nu o socotesti, ca cei morti sa fii si poti sa te mantuiesti. Parinte, sunt bolnav de nesimtire: da-mi o reteta pentru aceasta boala de temut, care imi leaga toate puterile sufletesti. Poftim o reteta veche, minunata si incercata pentru nesimtire aceasta boala ucigatoare, de care insusi Sfantul Ioan Gura de Aur se ruga sa se izbaveasca, invatandu-i si pe altii sa se roage zilnic pentru aceasta, la ceasul al patrulea al amiezii: "Doamne! Izbaveste-ma de toata nestiinta, uitarea, neindraznirea, si de nesimtirea cea impietrita." Iata, deci, reteta pentru nesimtire: in nesimtirea sufletului,

frate, este de folos deasa citire a Dumnezeiestii Scripturi si a cuvintelor umilincioase ale de Dumnezeu purtatorilor Parinti, aducereaaminte de Infricosatoarea Judecata dumnezeiasca, de iesirea sufletului din trup si de cumplitele puteri care au a-l intampina si cu impartasirea carora a facut rau in viata aceasta de scurta vreme si necajita. O a doua reteta pentru aceeasi boala: este de folos si sa ne amintim ca ne vom infatisa infricosatoarei si Dreptei Judecati a lui Hristos si vom da seama inaintea lui Dumnezeu si a tuturor ingerilor - si, indeobste, inaintea intregii zidiri-nu numai pentru fapte, ci si pentru cuvinte si pentru ganduri. A treia reteta: este bine, in nesimtire, si sa ne amintim marile necazuri omenesti, ca macar asa sa se inmoaie sufletul impietrit si nesimtitor si sa ajunga la intelegerea relei stari in care se afla (Ava Dorotei). In bolnavul meu a aparut o noua boala - racirea dragostei, care cere doctorie: ce sfat sa ii dau? Da-i urmatoarea povata: slabesti in iubirea de frati pentru ca primesti ganduri de banuiala asupra aproapelui si dai crezare inimii tale; asta ti se mai intampla si pentru ca nu vrei sa suferi nimic impotriva vointei tale. Asadar, mai intai de toate esti dator, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa nu dai nicidecum crezare parerilor tale. Vindeca, Doamne, sufletul nostru de toata boala, ca sa fie in stare sa-Ti slujeasca Tie si aici, si dincolo! (Ava Dorotei). Bolnavul meu cere doctorie pentru iutime (irascibilitate): ce sa faca pentru a scapa de aceasta? Spune-i asa: daca vreunul dintre frati te va supara sau intrista in vreun fel, roaga-te pentru el, precum spun Parintii, ca pentru cineva care ti-a adus un mare folos si ca pentru un doctor al iubirii tale de stapanire. Prin aceasta, iutimea ta se va micsora, deoarece, spun Sfintii Parinti, dragostea este fraul iutimii (Ava Dorotei).

Milostenia nu cunoaste limite


Se spune despre un calugar batran din Lavra Turnurilor. Desi era foarte sarac, el avea totusi harul milosteniei. Intr-o zi a venit un sarac la turnul

lui, cerandu-i pomana. Batranul nu avea decat o singura paine, pe care a dat-o saracului. Saracul insa, i-a zis: - Nu vreau paine, ci o camasa ! Batranul, voind sa-l ajute, l-a luat de mana si l-a dus in turnul lui. Cand saracul a vazut ca nu gaseste nimic afara de camasa ce o purta, s-a mirat de sufletul plin de virtute al batranului si si-a dezlegat traista de la gat si a desertat in mijlocul chiliei tot ce avea, zicand: - Ia acestea, calugare ! Voi mai gasi eu in alta parte cele ce imi trebuiesc. M supr doar cnd vreau eu Un clugar era irascibil. Se supra foarte repede, aproape din orice. Dei se ruga nencetat lui Dumnezeu s l scape de suprare, de fiecare dat cnd se ridica de la rugciune, se mnia pe unul dintre frai. La un moment a ndrznit s-I spun lui Dumnezeu: "Doamne, nu Te-am rugat eu s m scapi de suprare? De ce m lai s m cert cu fraii aa des?". Dumnezeu i-a rspuns: Cum vrei tu s exersezi refuzul suprrii fr materie prim? Nu Mi-ai spus tu s te scap de suprare? De aceea i trimit mereu pe cineva, ca s ai ocazie s nu te superi chiar dac i d motiv. Tu poi s nvei s noi ntr-un bazin fr ap? Tot aa este i cu rspunsul Meu la rugciunile tale! Numai tu eti stpn pe reaciile tale. Clugrul s-a luminat i de atunci i spunea mereu: "M supr doar cnd vreau eu". i aa a scpat clugrul de suprare Primul om era chemat, dupa Sfntul Maxim Marturisitorul, (...) sa reuneasca Raiul cu restul pamntului, adica purtnd totdeauna n el nsusi Raiul, ntr-o comuniune statornica cu Dumnezeu, el trebuia sa transforme tot pamntul n Rai. Dupa aceea, trebuia sa desfiinteze conditiile spatiale nu numai pentru mintea, ci si pentru trupul sau, adunnd pamntul si cerul, toata lumea vazuta. Depasind marginile lumii sensibile, trebuia sa patrunda n lumea inteligibila printr-o cunoastere egala cu cea a duhurilor ngeresti, ca sa reuneasca n el nsusi lumea inteligibila si lumea sensibila. n sfrsit, neavnd n afara lui dect numai pe Dumnezeu, n-ar mai fi ramas omului dect s se daruiasca n ntregime Lui, ntr-un elan de dragoste, redndu-I universul ntreg unit n fiinta omeneasca. Atunci Dumnezeu nsusi S-

ar fi dat la rndul Sau omului, care ar fi avut n virtutea acestui dar, adica prin har, tot ceea ce Dumnezeu poseda prin firea Sa. n felul acesta, s-ar fi ndeplinit ndumnezeirea omului si a ntregii lumi create. Aceasta sarcina prescrisa omului nefiind mplinita de Adam, o putem ntrezari prin lucrarea lui Hristos, al doilea Adam. ( Vladimir Lossky)

Monahul
Avva Macarie i-a zis avvei Zaharia: "Spune-mi ce trebuie sa faca monahul?". Acesta ii raspunde: "Pe mine ma intrebi, parinte?". Avva Macarie zice: "Am incredere in tine, copile Zaharia. Cel de sus ma indeamna sa te intreb". Atunci Zaharia ii spune: "Dupa mine, parinte, a fi monah inseamna a sta impotriva ta insuti in toate".

Ascultarea
Pe un frate l-a trimis staretul sa adune balega uscata. Faceau focul cu ea, ca erau saraci. Vazand ucenicul ca pe locul de unde avea sa o culeaga era o leoaica, i-a zis staretului: - Pai, ma trimiti acolo unde e leoaica? - Cum, nu te duci pentru ca e o leoaica acolo? Sa mi-o aduci legata incoace!, i-a raspuns staretul. Ucenicul s-a dus la ea. Leoaica, fugi. Atunci ucenicul i-a spus: Stai, ca mi-a spus staretul sa te leg! Si a legato. Si o tara. Iar cand a vazut ca o aduce, a zis staretul, pentru smerenia lui: -De ce mi-ai adus cateaua asta? Da-i drumul, sa n-o vad! Si a grait ucenicul: - Da, dar eu am crezut ca e leoaica. Si, intru adevar, era leoaica.

Pedeapsa pentru fratii neoranduiti

S-a dus avva Macarie la avva Pahomie al Tabenisiotilor. Pahomie l-a intrebat: - Cand fratii sunt neoranduiti, e bine sa-i pedepsesc? - Pedepseste-i si-i judeca drept pe cei supusi tie; in afara lor nu judeca pe nimeni, caci e scris "Oare pe cei dinauntru nu-i judecati voi? Pe cei din afara ii judeca Dumnezeu" (I Corinteni 5, 12)

A fi pe placul lui Dumnezeu


Cineva l-a intrebat pe avva Antonie, zicand: - Ce trebuie sa pazesc ca sa plac lui Dumnezeu? Batranul i-a raspuns: - Pazeste aceste trei porunci: oriunde vei merge sa-L ai totdeauna pe Dumnezeu inainte, orice vei face sa ai marturie din Sfintele Scripturi si ori in ce loc vei sedea sa nu te misti degraba. Daca pazesti aceste trei porunci te vei mantui.

Rabdarea
Rabdarea curata, preface si innoieste sufletul. Ceara de nu se va infierbanta in foc ca sa se inmoaie, nu se va putea intipari pecetea ce se pune pe ea, tot asa si omul. De nu va fi muiat de fierbinteala focului scarbelor, a ostenelilor, a bolilor, a suferintelor si a ispitelor, nu se poate intipari intr-insul pecetea Sfantului Duh.

Inauntru pazeste-te, afara pazeste-te


Avva Pimen a povestit ca, odata, un frate l-a intrebat pe avva Simon: "Daca ies din chilie si dau peste un frate care se distreaza, si ma distrez si eu cu dansul; apoi dau peste unul care rade, si rad si eu cu dansul, cand intru iar in chilie, nu-mi mai gasesc pacea dinainte. Batranul ii zice: "Cum, dupa ce iesi din chilie si dai peste unul care rade, si razi si tu cu el, dai peste unii care sporovaiesc si sporovaiesti si tu, cand te intorci in chilie ai vrea sa fii cum erai mai inainte?. Fratele intreaba: "Si atunci?.

Batranul ii zice: "Inauntru pazeste-te, afara pazeste-te.

Pestele adus de Sfantul Spiridon


Odata, parintii de la Chilia Sfantul Spiridon, chilie ce apartine de Manastirea Cutlumusiu, erau ingrijorati datorita faptului ca nu gasisera inca peste pentru praznicul sfantului, care se apropia. Calugarii spuneau staretului sa cumpere morun uscat, dar batranul le raspundea: - Aveti rabdare si veti vedea ca Sfantul Spiridon ne va aduce peste. Apoi, staretul a intrat in chilia lui si a inceput sa se roage. Parintii isi pierdusera aproape rabdarea si erau foarte mahniti deoarece trebuiau sa gateasca pestele, iar peste nu era. Deodata, ei au auzit batai in poarta. Cand au deschis, au vazut doi pescari, cu doua panere pline de peste, care-l cautau pe staret. Ucenicii l-au chemat pe staret, dar cand a venit batranul pescarii au spus: - Nu acesta este staretul. La noi a venit un alt staret si ne-a spus: Sa duceti pestele la Chilia Sfantului Spiridon, unde este hram, si veti fi platiti cu un pret bun. Daca vreti, va dau si arvuna. Staretul a inteles minunea si i-a dus in biserica sa se inchine. De indata ce au zarit icoana Sfantului Spiridon, ei au spus: - Acesta este staretul care ne-a spus sa aducem pestele aici !

Lucrarea harului
Odata am intrebat un parinte: - Cum poate o persoana sa primeasca harul divin? - Nu se poate primi harul divin daca nu induri toate ispitele care vin, a raspuns el. Si apoi a adaugat: - Cel mai mare obstacol care impiedica harul lui Dumnezeu este iubirea de sine. Cand Dumnezeu gaseste inima golita de toate dorintele, El o umple cu harul Sau, ceea ce este imposibil de descris. Poate fi numai trait in inima. Dar chiar o clipa de ganduri pacatoase poate face ca acest har sa se retraga.

Raspuns intelept
Pe cand era tanar, Cuviosul Macarie se lupta cu slabiciunile pe care le avea, dorind sa le biruiasca. Intr-o zi a pornit prin desert pentru a culege cateva curmale. Intalnind un copil ce pazea animalele, l-a intrebat: - Ce sa fac, copile, ca imi este foame?! - Mananca, i-a raspuns acesta. Sfantul i-a spus apoi: - Am mancat si tot imi este foame. - Poate ca esti ca un magar, fiindca vrei sa rumegi neincetat, i-a raspuns baiatul cu seriozitate. Si astfel, cuviosul a plecat spre chilie, inteleptit de raspunsul unui copil .

Despre iertarea celor de aproape


Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen: - Daca vad o greseala a fratelui meu, e bine s-o trec cu vederea? Si a zis lui batranul: - De fiecare data cand noi trecem cu vederea o greseala a fratelui nostru, si Dumnezeu ne trece cu vederea o greseala a noastra; si de fiecare data cand noi o dam in vileag pe-a fratelui, si Dumnezeu o da in vileag pe-a noastra.

Lepadarea de lume
Parintele Neofit de la Sfanta Ana, un parinte batran care a plecat doar o singura data din Muntele Athos pentru o problema urgenta, obisnuia sa spuna: - Ma rog Maicii Domnului sa nu-mi mai ingaduie sa ies inca o data in lume.

L-a ntrebat un frate pe avva Cronie: n ce chip ajunge omul la smerenie? Prin frica lui Dumnezeu. i prin ce fapt ajunge la frica lui Dumnezeu? Dup mine, s se nfrneze de la tot lucrul, s se dedea trudei trupeti, i, dup puteri, s se gndeasc la ieirea sa din trup i la judecata lui Dumnezeu. Pentru avva Cronie, Patericul Egiptean

Sotia cea impodobita


Un parinte, intalnind o aleasa doamna, sotie a unui inalt demnitar, impodobita peste masura cu hainele si cu bijuteriile, i-a atras acesteia atentia asupra dreptei masuri si a smereniei, necesare unui crestin. Auzind indemnurile parintelui, ea zise acestuia, aparandu-se: - Parinte, dar nu sunt destul de impodobita, tinand cont ca sotul meu este un atat de mare demnitar. Parinte, ascultand-o pe femeie, zise: - Nu, nu esti, daca privesti astfel lucrurile, dar esti prea impodobita pentru o crestina. In acel moment, femeia intelese gandul parintelui. Acesta avea dreptate. Statutul social nu ii dadea voie, mai mult sau mai putin, la a se aransa sau nu, cu atat mai mult nu o obliga la aceasta.

Ochii iscoditori
Un parinte s-a dus cu ucenicul in oras. Acolo au vazut o fata. Atat ucenicul cat si parintele au privit bine fata. Parintele ii spune ucenicului ca e tare frumoasa. - "Da, parinte", i-a raspuns ucenicul. Parintele a continuat: - "Pacat ca are ceva la un ochi". Ucenicul i-a grait: - "Nu, parinte, nu are nimic". - "Ba are", i-a zis parintele.

- "Nu, ca eu m-am uitat cum se cade si nu are nimic", i-a marturisit ucenicul. Dupa acest raspuns, parintele nu l-a mai tinut de ucenic, fiindca a zis ca nu-i bun, de vreme ce se uita cu ochi iscoditori.

Curatirea inimii
Intr-o zi, un calugar tanar si-a intrebat duhovnicul: - Avva, ce ma sfatuiesti sa fac, pentru ca de cand sunt in manastire tot spun rugaciunea lui Iisus dar nu simt nimic. Parintele i-a raspuns: - Mergi si ia un butoi mare cat sa incapi tu in el. Il asezi la o distanta de 10 metri de raul ce curge-n vale. Iei sita aia veche din magazie si cari apa cu ea pana umpli butoiul in intregime. Vii la mine peste o luna. Tanarul calugar a facut ascultare si a venit peste o luna la duhovnicul sau. - S-a umplut butoiul, l-a intrebat duhovnicul? - Nu. - Dar sita? Cum era sita veche la inceput? - Ruginita, Avva. - Si acum cum este? - Curata, a raspuns calugarasul. - Vezi, a spus batranul: Nu umplerea butoiului este ceea ce urmarim noi, ci curatirea sitei!. Paisie Aghioritul. Parintele povestea: "O femeie ce sufera de rinichi si de ani de zile face tratament pentru purificarea sngelui mi-a spus: - Parinte, faceti, va rog, semnul Crucii pe mna mea. Venele mi sunt

numai rana si nu mai pot suporta sa fac acest tratament. - Aceste rani, i-am spus, n cealalta viata vor fi niste diamante mai pretioase dect diamantele din aceasta lume. (...) Dupa aceea, mi arata o rana la cealalta mna si mi spune: - Parinte, rana aceasta nu se nchide si se vede osul. - Da, dar de acolo din rana se vede cerul, i spun. Ma rog ca Hristos sa-ti dea rabdare si sa-ti mareasca dragostea pentru El, ca sa uiti de durere. Desigur, exista si alta rugaciune - pentru a alina durerile, dar atunci se micsoreaza si rasplata cea mare. Prin urmare, rugaciunea de mai nainte este mai buna. Si astfel s-a mngiat mult, sarmana" Oare cti dintre noi ne-am mngia la auzul unor astfel de cuvinte? Oare cti dintre noi nu s-ar mhni auzind ca preotul caruia i cerem sa se roage pentru alinarea durerilor ne spune ca e de preferat sa rabdam durerea? Si totusi, femeia s-a mngiat. Prin aceasta, a facut dovada credintei sale.

Rasplata in functie de daruire


Un boier si-a invitat intr-o zi toti slujitorii la palatul sau. Cu ocazia petrecerii pe care avea sa o faca in cinstea aniversarii sale, boierul le-a cerut slujitorilor sa umple fantana care secase din curtea palatului sau. Unii au carat apa cu ulcelele, altii cu butoaiele, fiecare dupa modul in care isi iubea stapanul. La finalul petrecerii, boierul le-a cerut slujitorilor sa treaca pe la vistiernicul sau cu vasul in care a adus apa la palat, pentru a fi umplut cu aur. Multi si-au reprosat ca nu au dus apa cu un vas mai mare.

Locul unde cerul se uneste cu pamantul


Doi calugari afla intr-o zi ca exista un loc unde cerul se uneste cu pamantul. Dornici sa vada cum arata locul in cauza, decid sa ajunga acolo. Trec prin nenumarate greutati si ispite, dar dupa un timp ajung la

locul dorit, in pragul unei usi. Cand o deschid se trezesc in chilia de unde au inceput calatoria. Atunci cnd omului i lipsete ceva Omul lipsit de cunotina lui Dumnezeu crede c el nsu i nu este bine ntocmit i caut ajutor n lucrurile exterioare. De pild i vopse te prul, ii pune cercei pe tot corpul, i face tatuaje, se mbrac extravagant sau cu haine nepotrivite acionnd la oapta ,,cuiva" nepotrivit i tot ce i mai optete acela. CULMEA este, dac s-ar fi nscut cu tatuaje, ar fi fcut orice s le scoat.

Marturisirea pacatelor
Nu putem primi vindecare daca nu ne marturisim pacatele. Sa ne imaginam ca intr-un salon de spital ar veni doctorul sa-si cerceteze pacientii. Cei care ii vor spune doctorului ce-i doare, cei care vor descrie simptomele bolii lor, vor avea sansa sa primeasca tratamentul adecvat pentru vindecare. In vreme ce persoanele care vor marturisi ca pe ele nu le doare nimic, vor fi lipsite de vindecare. Tot asa nici Dumnezeu nu intervine sa ne vindece, atata vreme cat noi nu acceptam ca suntem bolnavi

Sa-L lasi pe Dumnezeu sa-ti vorbeasca


O femeie ajunge la vladica Antonie al Surojului si i se plange: "Vladica, citesc acatiste in fiecare seara, canoane, nici o bucurie n-am, ma irita, nu stiu ce sa mai fac, pentru ca nu-L simt pe Dumnezeu, nici un semn nam". Vladica i-a raspuns: "Stii ceva, incearca, du-te acasa, pune-te in fata icoanei si taci. Si incearca sa auzi, sa asculti ce-ti va spune tie Dumnezeu, pentru ca tu, palavragind atata, nu-L lasi sa-ti vorbeasca si El". Si s-a dus si a facut asa femeia, si a venit cu mare bucurie. L-a auzit!

Cum scapam de vorbirea de rau?


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau?. Batranul zice: "Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun, gaseste ca fratele este rau.

Sa-L gasiti pe Dumnezeu

Trei ucenici ai unui vestit parinte au plecat in lume sa-L propovaduiasca pe Hristos. Inainte ca acestia sa plece, parintele le-a grait: In tot ceea ce faceti urmariti un singur lucru: sa-L gasiti pe Dumnezeu. Dupa cativa ani, ucenicii s-au intors la parintele care ii indrumase in cele duhovnicesti. Ajunsi in fata acestuia, primul ucenic i-a spus ca a scris carti care s-au tiparit in multe exemplare. Parintele i-a raspuns: Ai umplut lumea de hartii. Al doilea ucenic i-a marturisit ca predicat in multe locuri. Pe acesta parintele l-a intampinat cu cuvintele: Ai umplut vazduhul de vorbe. Al treilea i-a grait ca i-a facut o perna pe care sa o foloseasca atunci cand se simte ostenit. Tu, ii raspunse parintele, L-ai gasit pe Dumnezeu.

Suntem vinovati ca nu avem preoti virtuosi


La un ierarh a venit un grup de enoriasi sa-si reclame preotul din sat ca a cazut in patima bauturii. Ierarhul i-a rugat sa vina peste cateva zile insotiti de preotul care ii pastoreste. Primindu-i, ierarhul s-a uitat la preot si a grait catre enoriasi: "Nu acesta este preotul pe care pe care eu l-am numit paroh pentru satul vostru. Mergeti sa mi-l aduceti pe cel pe care eu vi l-am daruit". Enoriasii au spus ca acesta este preotul pe care ierarhul la instalat paroh pentru satul lor. Ierarhul le-a raspuns: "Eu v-am dat un preot cuminte, fara patima betiei. Dupa cativa ani imi aduceti unul cu apucaturi necucernice. Va rog sa mi-l aduceti asa cum vi l-am daruit si apoi il vom judeca". Enoriasii au plecat rusinati, caci viata lor nu era virtuoasa. Ei erau impreuna vinovati ca parohul capatase deprinderea de a bea. La orice intalnire cu preotul, enoriasii insistau ca el sa bea cu ei

Cat de importanta este ascultarea


Parintele Azaria se plangea si plangea de cate ori era neascultator. Cand era intrebat despre tristetea sa, el raspundea: - Un calugar din ascultare este sub binecuvantarea si apararea parintelui sau. Chiar si in absenta lui, binecuvantarile il ocrotesc de multe rele. Un calugar neascultator seamana cu o barca prea incarcata, care e lovita de valuri si pana la urma e scufundata de ele.

Ascunderea faptelor celor bune

Se povestea despre un frate, ca facand cosnite si punandu-le toarte, l-a auzit pe vecinul lui, zicand: - Ce sa fac, ca targul este aproape si nu am toarte sa pun la cosnitele mele ? Si mergand acela a dezlegat toartele cosnitelor lui si le-a adus la frate, zicand: - Iata, acestea imi prisosesc, pune-le la cosnitele taie ! Si a facut de a sporit lucrul fratelui, iar pe al sau l-a lasat. Rugaciunea neincetata Au venit odata, la avva Lucius, la Ennaton, cativa calugari euhiti. Batranul i-a intrebat: Ce lucrati voi cu mainile?. Ei au raspuns: Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugam neintrerupt. Batranul ii intreaba: Dar nu mancati?. Ei zic: Da. El: Si cand mancati, cine se roaga pentru voi?. Apoi: Nici nu dormiti?. Ei: Da. Batranul: Si cand dormiti, cine se roaga pentru voi?. N-au stiut ce sa-i raspunda. El a continuat: Iertati-ma, dar voi nu faceti cum spuneti. Eu am sa va arat ca, desi lucrez cu mainile, ma rog neincetat. Iata cum: Ma asez, cu Dumnezeu, sa-mi umezesc smicelele. Apoi le impletesc in funie zicand: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Si-i intreaba: Oare aceasta nu-i rugaciune?. Ei au raspuns: Ba da. Apoi continua: Toata ziua lucrez si ma rog si castig mai mult sau mai putin de saisprezece parale. Dau doua de pomana, la poarta, iar de restul mananc. Cine primeste cele doua parale se roaga pentru mine in timp ce mananc si dorm. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, indeplinesc porunca de a ma ruga neintrerupt.

Anii se numara dupa gandurile curate


Un frate l-a intrebat pe un parinte cu barba alba, care-si petrecuse multi ani in asceza grea: - Cati ani ai parinte? - Nu se numara anii dupa trecerea timpului, ci dupa gandurile curate si

viata curata, i-a raspuns parintele. Si, miscat in inima sa, a continuat, plangand: - Fiul meu, pe masura ce trec anii, creste si saracia mea duhovniceasca

Ganduri impotriva grabei


Astazi traim un raport nefiresc cu timpul. Pasul molcom este demodat in acest secol al vitezei. Graba a devenit unul din cei mai mari dusmani din viata noastra. In vechime oamenii isi chiverniseau bine timpul, stiind ca "graba strica treaba". Ei cunosteau ca lucrurile care dureaza in timp, necesita timp. Trebuie sa reinvatam de la natura cum sa traim. De exemplu soarele nu se agita, nu se grabeste si lucreaza fara zgomot. Incalzeste, lumineaza, ajuta natura sa creasca si sa rodeasca, si pe toate le face fara sa intarzie sa rasara sau sa apuna. Luati seama la lucrarea soarelui si multe se vor schimba in bine in viata dumneavoastra.

Sa nu judecam semenii
Parintele pustnic Filaret din Karulia a fost dus la Salonic pentru a aparea in instanta, fiind acuzat pe nedrept de furtul unei carti vechi, care de fapt fusese furata de un turist. Nu avea nici un ban pentru a plati amenda. - Parinte, ori platesti amenda, ori mergi la inchisoare, i-a spus judecatorul. - Prefer sa merg la inchisoare. Nu am nici un ban. Si, pe langa asta, imi voi aminti de inchisoarea vesnica, a raspuns parintele. Cand, intr-un final, cineva dintre credinciosi i-a platit amenda, el a spus: - Am fost eliberat din inchisoarea pamanteasca. Ma intreb daca voi fi lasat liber din cea vesnica? Cineva l-a intrebat: - Cum a fost, parinte, la Salonic? Cum au fost oamenii acolo? El nu mai mersese la Salonic de 50 de ani si i-a raspuns:

- Ce pot sa va spun, parinti? Se grabeau cu totii dupa mantuire. Eu am fost singurul nepasator si lenes.

Purtarea lui Avva Pior


Avva Pior obisnuia sa manance umbland. Cineva l-a intrebat: - De ce mananci asa? El a raspuns: - Nu vreau sa fac din mancare un lucru principal, ci unul secundar. Iar altuia, care i-a pus aceeasi intrebare, i-a zis: - Pentru ca sufletul meu sa nu simta nici o placere trupeasca. Ce rost are sa postim ? Un frate l-a intrebat pe Avva Moise: - Ce fac posturile si ce rost au privegherile? Batranul ii raspunse, zicand: - Acestea fac sufletul smerit, pentru ca este scris: "Uita-te la smerenia mea si la osteneala mea si iarta-mi toate pacatele." (Psalm 24, 19) Daca sufletul da asemenea roade, si Dumnezeu se apleaca spre el, datorita lor.

Paza simturilor
Fratii s-au dus la avva Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, si l-au intrebat dupa ce acesta revenise dintr-o vizita intr-un oras: "Cum e orasul?". El a raspuns. "Fratilor, drept sa va spun, n-am vazut nici un om, in afara de arhiepiscop". Auzind, fratii s-au speriat si au zis: "Cum, au fost nimiciti cu totii, avva?". El a grait: "Nu, dar nu m-a biruit gandul sa ma uit la vreunul". Auzind acestea, ei s-au minunat si s-au intarit in hotararea de a-si pazi ochii de priviri imprastiate.

Minunea o face Dumnezeu


Un calugar primise darul de a vindeca bolnavii. Intr-o zi, un om suferind a pornit in cautarea lui, nadajduind vindecarea. Ajuns in apropierea chiliei calugarului, a intalnit o persoana care l-a intrebat ce cauta pe acolo. Bolnavul i-a spus ca doreste sa ajunga la calugarul care ii tamaduieste

pe cei bolnavi. Persoana care l-a intalnit pe omul suferind i-a spus: "E un nevrednic, un pacatos fara pereche si nu are nicio putere de a tamadui pe cei in suferinta. Intoarce-te la casa ta si roaga-L pe Dumnezeu sa te vindece. El este Cel care poate orice si El te va face sanatos, daca te rogi Lui cu credinta". Bolnavul s-a increzut in cuvintele trecatorului si a plecat spre casa. Pe drum s-a rugat cu lacrimi sa fie izbavit de suferinta sa. Inainte de a ajunge acasa, s-a vindecat. Persoana care ii graise ca monahul pe care doreste sa-l intaleasca este un pacatos, era chiar calugarul pe care bolnavul il cauta.

Minciuna ne fereste de multe alte pacate


Avva Agathon l-a intrebat, odata, pe avva Alonios: - Cum sa-mi stapanesc limba, ca sa nu mai spuna minciuni. Avva Alonios i-a raspuns: - Daca nu vei spune minciuni, multe pacate ai sa faci. - Cum adica? - intreba celalalt. Batranul ii zice: - Doi oameni au omorat in fata ta, si unul dintre dansii a fugit in chilia ta. Dregatorul il cauta si te intreaba: "In fata ta s-au intamplat acestea?" Daca nu minti, il trimiti pe om la moarte. Mai bine-l lasi in fata lui Dumnezeu, cu mainile dezlegate, caci El le stie pe toate.

Smerenia
A venit fericitul vladica Teofil la avva Arsenie cu un dregator. Si-i cerea vladica sa asculte un cuvant de la el. Tacand putin, batranul le-a spus: - Daca va spun, o sa-l urmati? Iar ei fagaduira sa-l urmeze. Si le-a spus batranul: - Oriunde auziti de Arsenie, sa nu va apropiati.

Nu strange comoara pe pamant


Intr-un sat, credinciosii s-au gandit sa-si restaureze biserica. Le trebuia lemn pentru constructie si multe binale pentru schelarie. Ar fi trebuit sa cumpere lemnul de departe si era scump. Un boiernas local avea o mare padure de brazi, nu departe de sat, si era foarte mandru de proprietatea

lui. Nu mai erau alte paduri in regiune si scotea bani buni din vanzarea lemnelor. Impreuna cu preotul, oamenii s-au gandit sa apeleze la dansul. Sa-i ceara sa contribuie si el la lucrarile de restaurare cu lemnele de constructii, iar ei se obligau sa contribuie cu munca. Cautandu-l, l-au gasit chiar in padure. I-au spus care ii era pasul, luandu-l de departe si cu binisorul. - Nu va dau nimic. Platiti. E padurea mea si fac ce vreau cu ea. Ii adusera aminte ca o mostenise si ca nici n-o uda, nici n-o facea el sa creasca, ci totul ii venea de-a gata de la Dumnezeu, si ca ar putea sa faca si el ceva pentru biserica, doar era crestin. - Ei, nu ma luati pe mine cu de-alde astea. Viata e grea. Totul se plateste. Trebuie sa ne gospodarim bine, nu sa risipim. Fata de mostenirea aceasta am si eu o raspundere. Vazand ca nu-l pot convinge, s-au hotarat sa plece, lasandu-l sa-si admire mostenirea. Dar unuia din ei i-a venit un gand: - Domnule, il intreba, din toata padurea aceasta, care e bradul dumitale? - "Toti brazii sunt ai mei. Toata padurea e a mea, raspunse el contrariat. Ce cei fi gandind?" - "Asta stiu eu. Dar care e bradul dumitale, pe care il vei stapani in veci, caci pe ceilalti ii vei vinde, sau ii vei lasa aici, si nu-ti vor mai apartine". - Nu inteleg ce vrei sa spui! - Vreau sa te intreb din care te-ai hotarat sa-ti faci cele patru scanduri pentru sicriu. Sa stii ca numai acela e bradul dumitale. Pe ceilalti doar ii administrezi temporar. Numai de acela ai de fapt nevoie! E un brad intelept. Acela, vrei nu vrei, te va duce la biserica! Dar iti va fi prea tarziu ca sa-ti mai fie de folos! Proprietarul intelese. Se umili, isi ceru iertare si-i lasa sa-si ia tot lemnul de care aveau nevoie.

Mai multa lupta in afara chiliei


Se spunea despre avva Serenus ca lucra mult si manca totdeauna cate doi posmagi. Si venind la el avva Iov, mare nevoitor, i-a spus: - In chilie imi pazesc randuiala, insa daca ies din chilie fac compromisuri. Avva Serenus i-a raspuns:

- Nu e mare virtute sa-ti pazesti randuiala in chilie, ci atunci cand iesi din chilie.

Taci, fugi si te linisteste


Un frate suparat fiind de cineva, s-a dus la un batran la chilie si i-a zis: - Parinte, un frate m-a necajit si ma supara dracul, ca sa-i rasplatesc si eu lui. Zis-a lui batranul: - Asculta-ma fiule, si mergi la chilia ta si linisteste-te, rugandu-te lui Dumnezeu cu deadinsul pentru fratele cel ce te-a nedreptatit si degraba te vei izbavi de patima. Deci a facut fratele precum l-a sfatuit batranul. Si intr-o saptamana a sters Dumnezeu iutimea de la dansul, pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea pe care a aratat-o catre batranul.

Adevaratii calugari
Sfantul Macarie spunea: "Eu inca nu m-am facut calugar, dar am vazut calugari", referindu-se la adevaratii calugari a marturisit: "M-am dus si am aflat acolo un iezer de apa si ostrov in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa dintr-insul. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si s-a inspaimantat trupul meu, caci am socotit cum ca sunt duhuri, iar ei daca m-au vazut inspaimantat, au grait catre mine: nu te teme, caci si noi oameni suntem. Si am zis lor: de unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta? Iar ei au raspuns: de la chinovie suntem si ne-am intocmit intre noi si am iesit aici. Si iata avem patruzeci de ani si unul din noi este egiptean, iar celalalt este libian. Si m-au intrebat si ei zicand: cum se afla lumea, de vine apa la vremea sa si de are lumea indestularea sa, si am zis lor: are. Si eu i-am intrebat cum pot sa ma fac calugar si ei mi-au raspuns: de nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor: eu sunt slab si nu pot ca voi. Iar ei mi-au zis: daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele tale. Si i-am intrebat: cand se face iarna, nu raciti? Si cand se face arsita, nu se ard trupurile voastre? Iar ei mi-au zis: Dumnezeu ne-a facut noua iconomia aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita. Pentru aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari."

Avva Antonie: Dac aia nu putei, aia nu vrei, ce s v fac?


Au venit frai la avva Antonie zicnd: spune-ne un cuvnt prin care s ne - Ai auzit Scriptura, v ajunge. Iar ei: i de la tine vrem s auzim, printe. - Spune Evanghelia, Dac te lovete cineva peste obrazul drept, ntinde-i-l i pe cellalt. - Nu putem face aa. - Dac nu-l putei ntinde i pe cellalt, atunci rbdai mcar unul. - Nici asta nu putem. - Dac nu putei nici asta, atunci mcar nu rspundei cu ru pentru ru. - Nici asta nu putem. Atunci i spuse btrnul ucenicului su: f-le puin fiertur, cci sunt neputincioi. i lor le zise: dac aia nu putei, aia nu vrei, ce s v fac? Trebuiesc rugciuni (Fragment din Patericul sau apoftegmele prinilor notri din pustia Egiptului , apoftegma 19 la Avva Antonie, Editura nvierea, Arhiepiscopia Timioarei, Timioara 2002.

Sfatuirea cea duhovniceasca


Trei batrani s-au dus la Avva Pafnutie, numit Kefala, ca sa-i ceara un cuvant. Batranul le-a zis: - Ce vreti sa va spun, un cuvant trupesc sau unul duhovnicesc? Ei au zis: - Unul duhovnicesc. Batranul zise:

- Mergeti si iubiti chinul mai mult decat odihna, dispretul mai mult decat lauda si daruiti mai mult decat luati.

Cu femeia in brate, dar nu in inima


Doi calugari au ajuns la un curs de apa. Nefiind pod, ei au fost nevoiti sa treaca prin apa involburata. O femeie care astepta acolo i-a rugat ca sa o treaca pe celalalt mal. Unul dintre calugari a trecut-o in brate, lasand-o jos pe malul celalalt, apoi cei doi calugari au plecat spre manastire. Odata ajunsi acolo, celalalt calugar i-a spus celui dintai: - Cum frate, ai dus o femeie in brate ? La aceasta, cel dintai raspunse: - Da frate, eu am dus-o in brate peste apa si am lasat-o pe celalalt mal, observ insa ca tu ai dus-o cu tine pana la manastire !

Lectie despre rabdarea nedreptatilor


Avva Antonie a zis odata catre un frate: - Tu trebuie sa sporesti inca mult intru frica lui Dumnezeu, deoarece iti lipseste inca foarte mult pana la desavarsire. Apoi il conduse la o piatra si ii zise: - Ocaraste piatra aceasta si bate-o intruna. Calugarul facu asa, iar Antonie il intreba daca i-a raspuns ceva piatra. Calugrul rspunse negativ. - Asa trebuie sa induri si tu toate nedreptatile, fara a le lua in seama. Abia atunci te vei apropia de desavarsire.

Simplitatea atrage harul


L-au intrebat unii pe avva Macarie: Cum trebuie sa ne rugam? Nu e nevoie de vorbarie, ci intindeti-va manile si ziceti Doamne, cum vrei si cum stii, miluieste! si daca va vine vreo lupta, Ajuta-ma, Doamne! Si El stie ce e bine si ne miluieste.

Fuga in chilie

Se spunea despre avva Isidor, ca atunci cand mergea vreun frate la el, fugea inlauntrul chiliei. Atunci fratii ii spuneau: - Avvo, ce inseamna asta? - Si fiarele fug in vizuinile lor si scapa, le raspundea avva Isidor spre folosul fratilor.

Datorita bunatatii nu vedea rautatea


Despre avva Ammona a prorocit avva Antonie zicand: vei inainta in teama lui Dumnezeu. Si l-a petrecut din chilie si i-a aratat o piatra, spunandu-i: injur-o si bate-o. Si asa a facut. Iar avva Antonie l-a intrebat: N-a zis nimic piatra? - Nu, a raspuns avva Ammona. - Asa vei ajunge si tu cu vremea, i-a grait avva Antonie. Si asa a si fost, ca a inaintat atata avva Ammona, incat de multa bunatate sa nu vada rautatea.

Cum scapam de vorbirea de rau?


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau?. Batranul zice: "Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun, gaseste ca fratele este rau.

Au mancat din dragoste


S-au dus odata avva Silvan cu ucenicul sau Zaharia la o manastire. Aici fratii le-au facut ceva de mancare inainte de a pleca la drum. Dupa ce plecara, ucenicul sau gasi apa in drum si a dorit sa bea. Batranul ii spuse: - Zaharia, azi e post. - Dar n-am si mancat, parinte? - Ceea ce am mancat, era din dragoste; noi sa ne tinem postul nostru, fiule.

Iubirea vrajmasilor
Odata, un ucenic l-a intrebat pe parintele sau: - Ce trebuie sa faca omul sa fie asemenea lui Dumnezeu? - Sa faca numai ceea ce Dumnezeu poate face, a raspuns parintele.

- Si ce poate face numai Dumnezeu, a intrebat din nou ucenicul. - Sa iubeasca pe dusmanul Sau.

Omul cu nadejde in Dumnezeu


In timpul unei furtuni pe mare, cand corabia se invaluia de valurile naprasnice, sotia unui ofiter zise catre sotul ei: - Cum poti fi tu atat de linistit in mijlocul unei astfel de furtuni? Atunci ofiterul si-a scos sabia, a indreptat-o cu varful spre pieptul sotiei si a intrebat-o: - De ce esti linistita si nu ti-e frica? - De ce sa-mi fie frica, raspunse sotia, caci sabia se gaseste in mana barbatului meu, care ma iubeste si nu poate sa-mi poata vreun rau. - Daca este asa, raspunse sotul, cugeta la Acela in care credem noi si vezi ca vantul si valurile sunt in mana Lui. Oare ce motiv sa am sa fiu nelinistit si cuprins de frica?

Sa luptam pentru indreptarea aproapelui


"Daca s-ar intampla sa vada cineva pe fratele sau pacatuind, sa nu-l dispretuiasca pe el, si sa taca si sa-l lase sa se piarda; dar nici sa nu-l defaime si sa-l cleveteasca, ci cu impreuna patimire si cu frica de Dumnezeu, sa spuna celui ce poate indrepta pe acela, sau sa-i graiasca el insusi aceluia cu iubire si smerenie, zicand: Iarta-ma, fratele meu, ca, desi sunt imprastiat, mi se pare ca nu facem bine acest lucru. Si de nu va asculta sa spuna altuia, fata de care vede ca acela are incredere, sau sa-i spuna povatuitorului lui, sau Avvei, dupa taria gresealei lui si sa nu fie fara grija. Dar cum am spus, sa le spuna acelora in scopul indreptarii fratelui si nu pentru a flecari sau barfi; nu dispretuindu-l, nu voind sa-l dea de pilda rea altora, nu osandindu-l, nu prefacandu-se ca o face, chipurile, spre indreptarea lui, dar inlauntru avand ceva din acestea pe care le-am spus". (Avva Dorotei

Vindecarea prin parintele duhovnicesc


Avva Serapion zicea: "Cand eram mai tanar, locuiam impreuna cu Parintele meu. Si mi se intampla ca dupa ce mancam noi, sa ma ridic de la masa si sa fur cate un posmag indemnat de diavol, si-l mancam fara

stirea batranului. Deci staruind eu asa o bucata de vreme, am fost biruit de acest obicei si nu-i mai puteam sta impotriva. Cugetul ma mustra, dar batranului mi-era rusine sa-i spun. S-a intamplat insa, prin purtarea de grija a iubitorului de oameni Dumnezeu, de-au venit niste frati la batranul, pentru folos duhovnicesc. Acestia l-au intrebat despre gandurile lor. Si a raspuns batranul: -Nimic nu vatama pe monahi si nu bucura pe draci mai tare ca ascunderea gandurilor de catre Parintii cei duhovnicesti. Le-a vorbit apoi si despre infranare. Spunandu-le el acestea, mi-am venit in sine-mi si gandindu-ma ca Dumnezeu a descoperit batranului greselile mele, m-am umilit si am inceput a plange. Am scos apoi din san posmagul, pe care-l furam dupa obiceiul meu cel rau si aruncandu-ma la pamant am cerut iertare pentru cele trecute si rugaciune de intarire pentru cele ce vor veni. Atunci a zis batranul: -O fiule, te-a izbavit, chiar tacand eu, marturisirea ta. Spunand gresala ta, ai junghiat pe dracul, care te ranea prin tacere. Pana acum l-ai facut sa te stapaneasca, fiindca nu i-ai grait impotriva si nu l-ai scos la aratare. De acum nu va mai avea loc intru tine, caci l-ai scos din inima ta la aratare. Si nu ispravi batranul vorba si iata lucrarea diavoleasca se arata ca o para de foc, iesind afara din sanul meu, iar chilia se umplu de putoare, cat socoteau fratii aceia ca s-a aprins pucioasa multa. Deci a zis atunci batranul: -Iata, prin semnul ce s-a facut, Domnul a dat adeverire cuvintelor mele si slobozirii tale. Asa a iesit de la mine, prin marturisire, patima lacomiei pantecelui si lucrarea diavoleasca, incat nici in minte nu-mi mai venea acest fel de pofta".

Inger, nu om
Se spunea despre micul Ioan tebanul, ucenicul avvei Ammo, ca a slujit batranului, care era bolnav, vreme de doisprezece ani, si sedea cu el pe rogojina. Batranul insa nu-l baga in seama, si, macar ca se trudea mult pentru el, niciodata nu i-a spus batranul "fii mantuit" - formula obisnuita de salut. Cum am zice azi "nu-i dadea nici buna-ziua". Cand tragea sa moara, cand au venit batranii, l-a apucat de mana si i-a spus: fii mantuit, fii mantuit, fii mantuit! Si il incredinta batranilor, zicand: el e inger, nu om.

Moartea fata de lume


Un monah locuia intr-o pestera din pustiu. Rudele sale dupa trup au venit la el si i-au zis: - Tatal tau este foarte bolnav, pe moarte, du-te sa-l mostenesti. Acesta le-a raspuns: - Eu am murit inaintea lui fata de lume. Un mort nu mosteneste un viu.

Despre smerenie
Un parinte a fost vizitat o data de cineva care era pentru prima data in pelerinaj la manastirea unde el vietuia. - Vorbiti-ne despre ceva, a fost rugat parintele. - Despre ce sa va vorbesc? a intrebat cu blandete. - Despre smerenie, i s-a raspuns. - Vai de mine, dar cum sa incepem chiar asa de sus? a zis cu smerenie acelasi staret

Despre calugarie
Odata, avva Pimen s-a dus cu avva Anub prin partile orasului Diolkos si trecand ei pe langa un mormant, vad o femeie lovindu-se cumplit si plangand amarnic. S-au oprit si s-au uitat indelung la ea. Apoi, mergand mai incolo, s-au intalnit cu cineva. Avva Pimen l-a intrebat: "Ce-i cu femeia aceea, de plange atat de amarnic?". El ii zice: "I-au murit barbatul, fiul si fratele". Atunci avva Pimen ii zice avvei Anub: Iti spun, daca un om nu-si omoara toate dorintele carnii si nu dobandeste plansul acesta, nu poate deveni calugar. Toata viata si mintea acestei femei stau in plans".

Lucrul nedorit de suflet


Ziceau despre un frate ca era ispitit catre blasfemie, dar se rusina sa spuna. Auzise de marii parinti, se pornea la ei, ca sa se marturiseasca, dar cand ajungea i se facea rusine. S-a dus de mai multe ori si la avva Pimen. Batranul isi dadea seama ca fratele e ros de ganduri si se intrista ca nu vorbeste. Intr-o zi, insa, petrecandu-l, i-a zis: "Iata, de atata timp vii la mine, ca sa-mi spui ce ganduri te framanta, si cum ajungi nu mai vrei sa mi le spui, ci de fiecare data pleci la fel de tulburat ca la sosire. Spune-mi, copile, ce-i cu tine?". Atunci el i-a zis: "Ma ispiteste demonul blasfemiei si mi-era rusine sa vorbesc". Dupa ce i-a povestit ce si cum,

indata s-a simtit usurat. Batranul i-a zis: "Nu te framanta, copile. Ori de cate ori iti vine acest gand, spune-i: "Nu e treaba mea. Blasfemia ta sa cada asupra ta, satana, sufletul meu nu vrea asa ceva". Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin. Si, dupa ce s-a vindecat, fratele a plecat. Ce este ura de rutate? (Avva Pimen) Ce este ura de rautate? Un frate s-a dus la avva Pimen i, stnd ei mpreun, a nceput s-l laude pe un alt frate, zicnd despre el c ur te rutatea. Atunci avva Pimen il ntreaba: "Ce este ura de rutate?. Fratele s-a poticnit i n-a tiut ce s rspund. S-a ridicat, s-a nchinat n faa btranului i i-a zis: "Spune-mi, ce este ura de rutate?. Batrnul i-a rspuns: "Iata ce este: cnd cineva urate pcatele sale i-i d dreptate aproapelui.

Incercarile
Un frate i-a zis avvei Pimen: "Inima mea este abatuta de se-ntampla sa sufar putin". Batranul i-a raspuns: "Sa nu ne miram atunci ca Iosif, un tinerel de numai optsprezece ani, si-a rabdat incercarea pana la capat? Si Dumnezeu l-a slavit. Nu-l vedem si pe Iov, care nu s-a induplecat si a rabdat pana la sfarsit? Incercarile n-au izbutit sa-i clinteasca speranta in Dumnezeu".

Cresterea duhovniceasca
Se spunea pentru avva Ammoi, ca atunci cand se ducea la biserica, nu lasa pe ucenicul sau sa umble aproape de el, ci de departe. Si de venea sa-l intrebe pentru ganduri, dupa ce-i spunea, indata il izgonea, zicand: nu cumva vorbind noi pentru folos, sa cada vreo vorba straina. Pentru aceasta nu te las aproape de mine.

Drumul spre Imparatia Cerurilor


A spus cineva avvei Ioan Persul: - Am trudit atata pentru Imparatia Cerurilor - oare avem s-o mostenim?

Avva Ioan Persul a raspuns: - Eu am incredere ca voi mosteni Ierusalimul cel de sus, cel care este scris in ceruri, ca cel care a fagaduit e de incredere (Evrei 10, 23.). De ce sa nu ma incred? Sunt primitor ca Avraam, bland ca Moise, sfant ca Aaron, rabdator ca Iov, smerit ca David, pustnic ca Ioan, tanguitor ca Ieremia, invatator ca Pavel, de incredere ca Petru, intelept ca Solomon. Si ma incred ca talharul, ca cel care mi le-a harazit pe acestea in bunatatea sa, imi va da si imparatia.

Usa limbii trebuie pazita cu tacerea


O sora a intrebat-o pe Fericita Teodora: - Vreau sa-mi mantuiesc sufletul, cum pot sa fac aceasta? I-a spus ei sfanta: - Cum am putea sa ne mantuim sufletul, buna mea sora, daca usa limbii noastre este deschisa? De nu ne vom sili sufletul spre liniste, rugaciune si tacere, nu ne vom putea mantui.

Sufletul si trupul
Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat: - Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ? - Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul. - Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ? - Ar fi, desigur, o nedreptate. - Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ? - Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ? - Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt.

Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort.

Ganduri curate
Au mers doi batrani, pustnici mari, din partile Pelusiului, la maica Sara. Si plecand s-au vorbit intre ei: - Hai sa o umilim pe batranica asta. Si i-au zis: - Vezi sa nu se inalte gandul tau si sa zici: "Iata ca au venit pustnicii la mine, care sunt femeie". Maica Sara a raspuns: - Cu firea sunt femeie, dar nu cu gandul.

Pentru Dumnezeu vine sa auda cuvant


S-a dus avva Avraam la avva Ares. Cand s-au asezat, a venit un frate la batran si i-a spus: - Spune-mi ce sa fac sa ma mantuiesc. - Haide, anul acesta manca paine cu sare, numai seara, si vino iar, si mai vorbim. Si a plecat facand astfel. Iar daca s-a implinit anul, a venit iar fratele la avva Ares. Si se intampla sa fie acolo si avva Avraam. Si i-a zis iar batranul fratelui: - Haide, posteste si anul acesta tot la doua zile. Cand s-a dus fratele, i-a spus avva Avraam avvei Ares: - De ce le pui tuturor fratilor jug usor, iar pe acesta il incarci cu poveri grele? - Fratii, cum vin sa intrebe, asa si pleaca; acesta insa pentru Dumnezeu vine sa auda cuvant. Caci e truditor si daca-i spun ceva, face cu sarg. De aceea si eu ii spun cuvantul lui Dumnezeu.

Uitarea

Era la Sketis un batran, nevoitor cu trupul, dar nu prea tare la minte si sa dus la avva Ioan, ca sa-l intrebe despre uitare. L-a ascultat, dar pana sa se intoarca la chilia sa a uitat ce-i spusese avva Ioan. S-a dus sa-l intrebe din nou. A ascultat iar cuvantul, apoi s-a intors si cand a ajuns la chilie, din nou il uitase. Si asa, s-a dus de mai multe ori, la intoarcere fiind mereu stapanit de uitare. Dupa acestea, l-a intalnit intr-o zi pe batran si-i zice: "Stii, avva, tot am uitat ce mi-ai spus, dar n-am mai venit, ca sa nu te necajesc". Avva Ioan ii zice: "Du-te si aprinde o lampa". El a aprins. Apoi: "Mai ia cateva lampi si aprinde-le de la prima". A facut intocmai. Apoi avva Ioan i-a zis: "S-a micsorat oare lumina primei lampi fiindca le-ai aprins pe celelalte de la ea?". Zice: "Nu". Batranul continua: "Asa si Ioan. Chiar daca toata Sketis ar veni la mine, nu ma va opri de la harul lui Hristos. Prin urmare, vino cand vrei, fara sa mai stai pe ganduri". Astfel, prin rabdarea amandurora, Dumnezeu a vindecat uitarea batranului.

Participarea la Liturghie
Odata, in Manastirea Iviru, un preot slujitor tamaia in fata unor calugari din conducerea manastirii. El a trecut pe langa unul dintre ei fara sa-l tamaieze. Dupa Liturghie, preotul a fost chemat sa explice. El a spus ca nu a vazut pe nimeni cand a trecut prin acel loc; era gol. Mai marele l-a chemat pe acel calugar si i-a spus ce s-a intamplat, adaugand: - Parinte, fii atent, pentru ca preotul slujitor, care e un om simplu, ne-a spus exact ce a vazut. Iar calugarul, cu regret, a raspuns: - Preotul slujitor are dreptate. Eram in acel loc numai cu trupul. Mintea mea era in alta parte, gandindu-se la metocul nostru de afara, din lume.

Cresterea copiilor
Un parinte a spus: Rugaciunea este semn al increderii in Dumnezeu. Cand increderea in Dumnezeu este totala, nu este necesar sa te rogi pentru ceva, pentru ca Dumnezeu are grija de ce e nevoie. Atunci trebuie sa astepti cu rabdare ca fructul sa se coaca si sa cada din copac. De aceea, parinti, incredintati-va copiii lui Dumnezeu, pentru ca voi le-ati dat numai trupul, iar Dumnezeu le-a creat sufletul. Deci este obligat sa aiba grija de ei.

Puterea tamaduitoare a rabdarii

Povesteau parintii despre Avva Isidor, preotul din pustia Sketis: Daca cineva avea un frate slab, dispretuitor, certaret si vroia sa-l dea afara din chilie, Avva Isidor ii zicea: - Adu-l aici ! Si il lua Avva Isidor la chilia lui pe acel frate si, prin marea lui rabdare, il vindeca pe el de orice neputinta.

Cautarea gresita a parintilor


A mers odata un dregator sa-l vada pe avva Simon. Luandu-i-o inainte, clericii ii zisera avvei: - Avvo, pregateste-te, ca dregatorul auzind despre tine, vine sa-l binecuvintezi. - Ma pregatesc. S-a imbracat cu o haina peticita, si luand paine si branza, s-a asezat in prag sa manance. Cand a sosit dregatorul si l-a vazut, l-a dispretuit zicand: Asta este pustnicul de care am auzit? Si s-au intors. Rabdarea Avva Pavel mesterul si Timotei fratele sau sedeau la Sketis, si se ivea adesea cearta intre ei. Spuse avva Pavel: - Cat o s-o mai tinem asa? - Fii bun, cand voi mai veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni tu asupra mea, o sa te rabd si eu. Si facand asa, s-au linistit pentru restul zilelor lor.

Ospitalitatea
Odata, impreuna cu ieromonahul Pantelimon Kartsona si cu un grup de pelerini evlaviosi ce treceau prin Schitul Sfanta Ana, am vizitat chilia saracacioasa a lui Filaret din minunata Karulia. Pustnicul ne-a primit cu bunatate si cu bucurie. Ne-a dat apa de ploaie din rezerva sa, fiindca era vara si soarele era foarte fierbinte. - De ce nu cauti un vas din lut care tine apa rece, parinte? - Daca as vrea apa rece, as merge la Sfanta Ana, unde este din plin! A staruit sa ramanem sa ne gazduiasca.

- Dar unde vom sta, de vreme ce nu ai chilii unde sa ne gazduiesti peste noapte? - Ba am, a raspuns el serios. Am Arhondaricul (un fel de salon, de camera de primire a oaspetilor). Veniti sa-l vedeti. - Arhondaric in Karulia! Suna ciudat. Parea sa vorbeasca despre situatie dintr-o inima plina de dorinta de a fi ospitalier. A deschis usa la a doua chilie, pe care o numea arhondaric, si a intrat. - Acesta este, a spus el. Am aruncat o privire la acoperisul plin de gauri, peretii ce aproape cadeau si la cei cativa cartofi imprastiati in coltul camerei. - Stati aici si va voi pregati cina! - Ce vom manca, parinte? - Am cateva papadii proaspete! In cele din urma i-am multumit din adancul inimii noastre, am luat binecuvantare si ne-am minunat de sfanta lui simplitate, binecuvantata lui ospitalitate, saracia, inima lui curata, dragostea lui, ca a lui Hristos, si toate, care la el se imbinau in duhul lui Hristos. Ce viata binecuvantata a trait! - Nu schimb mica mea chilie pentru nimic altceva, fiule, i-a spus unuia din pelerinii care incerca sa-l convinga sa stea in schit. Pentru mine, chilia mea e cel mai luxos palat!

Implinirea poruncilor lui Dumnezeu


Avva Ioan eunucul, cand era tanar, l-a intrebat pe un batran: - Cum de voi ati putut face lucrul lui Dumnezeu in tihna, iar noi nu-l putem face nici cu truda? - Noi am putut, fiindca lucrul lui Dumnezeu ne era fundamental, iar trebuinta celor trupesti secundara. Voua va e de capatai trebuinta trupeasca, iar lucrul lui Dumnezeu ca neesential. De asta va si truditi, si de asta a spus Mantuitorul ucenicilor: "Neincrezatorilor, cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte vi se vor da pe deasupra".

Sa traim precum pestii


Un om i-a spus prietenului sau ca nu intelege cuvintele Mantuitorului: "Voi sa fiti din lume, dar sa nu fiti ai lumii". Prietenul sau i-a raspuns: - "Cu oamenii in lume trebuie sa petreci dupa cum petrec pestii in mare.

Desi apa marii este sarata, pestii nu sunt sarati. Asa si cu oamenii, ei pot trai in lume, fara a lua asupra lor pacatele ei". Calugarul si lumea Parintele Neofit de la Sfanta Ana, un parinte batran care a plecat doar o singura data din Muntele Athos pentru o problema urgenta, obisnuia sa spuna: - Ma rog Maicii Domnului sa nu-mi mai ingaduie sa ies inca o data in lume.

O viata sfanta
Povestea avva Casian despre un anume avva Ioan, chinoviarh, ca ducea o viata sfanta. Si spunea: cand se apropia de sfarsit si pleca cu veselie si bucuros spre Dumnezeu, fratii l-au inconjurat cerandu-i sa le lase mostenire un cuvant scurt si mantuitor, prin care sa poata inainta pe calea desavarsirii in Hristos. Iar el spuse gemand: Niciodata n-am facut voia mea, nici n-am invatat pe altul ceva ce n-am facut eu inainte.

Calugarul
"Calugarul

este ca un vultur care zboara la mare inaltime, care n-ar putea fi prins niciodata intr-un lat de vrabii. Pentru ce pricina va putea sa-l vatame vreun om? Bani n-are, asa ca nu-i este teama de hoti. Patrie nu are, asa ca nu-i este teama de surghiun. Slava nu doreste, asa ca nu-i este teama ca-si va pierde slava. Mai ramane un singur lucru, moartea, dar, in aceasta privinta mai ales, nimeni nu va putea sa-l intristeze, caci, daca il ameninta cu moartea, ii face cel mai mare bine, il trimite spre cealalta viata, dorita de el, spre care sunt indreptate toate faptele si toate gandurile lui. Astfel moartea, departe de a fi o pedeapsa, este o scapare de dureri, un sfarsit al sudorilor, odihna". (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Lucrurile dracului
Odata, o femeie i-a adus parintelui Irodion*, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar cuviosul parinte Irodion i-a raspuns: - Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta !

- Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este. - Dar n-ai dat-o ieri diavolului ? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta ! Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea nu a mai dracuit. ________ *Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu a fost duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica. Acesta a fost staret al Manastirii Lainici, judetul Gorj. Trupul sau a fost gasit in chip minunat, din randuiala dumnezeiasca. Astazi, parintele este propus canonizarii

Gasesti ceea ce cauti


Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze, la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba: - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul ii raspunse printr-o intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare: - Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat, auzise aceste convorbiri si, pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros: - Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite, la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane? - Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut, nu va gasi nici aici nimic bun.

Dimpotriva, acela care a avut prieteni si in alt oras va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei! Bruno Ferrero

Pocainta
Avva Ioan de la Chilii povestea: Era o desfranata in Egipt, frumoasa si foarte bogata. Toti dregatorii o frecventau. Intr-o buna zi, s-a nimerit sa treaca pe langa biserica si a vrut sa intre, dar ipodiaconul, care statea la usa, n-a lasat-o, zicandu-i: Nu esti vrednica sa intri in casa lui Dumnezeu, caci esti spurcata. Atunci s-a incins sfada; episcopul a auzit tumultul si a iesit. Desfranata ii zice: Nu-mi da voie sa intru in biserica. Episcopul ii raspunde: Nu se cuvine sa intri, pentru ca esti spurcata. Strapunsa de durere, ea fagaduieste: Nu voi mai curvi. Episcopul ii zice: Daca-ti aduci la biserica toata averea, voi sti ca nu vei mai curvi. Ea a adus-o, iar el a luat totul si i-a dat foc. Apoi femeia a intrat in biserica, plangand si zicand: Daca aici mi s-a intamplat aceasta, ce voi pati pe lumea cealalta?. Si s-a pocait si a devenit un vas ales.

In trecere
Un turist il intreaba pe un preot sarac: - Numai atat aveti? Preotul arata spre valiza turistului: - Dar dumneavoastra, numai atat aveti? Turistul raspunde: - Eu sunt in trecere. - Si eu la fel, spuse preotul.

Stiam, dar am tacut


Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: "Daca suntem intr-o calatorie si calauza ne rataceste, trebuie sa-i atragem luarea-aminte?". Batranul zice: "Nu". Fratele intreaba: "Sa-l lasam atunci sa ne rataceasca?". Batranul zice: "Dar ce sa faceti, sa luati un ciomag si sa-l bateti? Eu am cunoscut cativa frati care calatoreau sprin pustiut si calauza lor i-a ratacit, noaptea. Erau doisprezece si toti stiau ca s-au ratacit si fiecare se lupta cu sine, ca sa nu spuna. Cand s-a facut ziua, calauza si-a dat

seama ca au gresit drumul si le-a zis: Iertati-ma, ne-am ratacit. Toti iau zis: Stiam, dar am tacut. El a fost uluit si le-a zis: Fratii se stapanesc pana la moarte, ca sa nu vorbeasca. Si L-a slavit pe Dumnezeu. Bucata de drum pe care o ratacisera era de douasprezece mile".

Smerenia
Un batran a petrecut 70 de saptamani mancand o data la sapte zile. Se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvant din Scriptura. Cerea sa-i descopere intelesul acelui cuvant. Pentru ca Dumnezeu nu i-a implinit cererea, si-a zis intru sine: "Desi am facut osteneala, nu am castigat nimic. Voi merge la un frate si-l voi intreba". Si indata ce a iesit din chilia sa, dorind sa plece, a fost trimis ingerul Domnului catre el si i-a grait: "70 de saptamani ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta catre Dumnezeu. Iar cand te-ai smerit pe tine a merge la fratele tau si a-l intreba, am fost trimis sa-ti vestesc tie cuvantul". Dupa ce l-a vestit, a plecat de la dansul. Lumea Un frate l-a intrebat pe un batran: - Cum se cade a sedea cu tacere calugarul in chilia sa? Batranul i-a grait: - A sedea calugarul in chilie este ca sa-si aduca aminte pururea de starea sa inaintea lui Dumnezeu si sa-si pazeasca dupa putinta sa mintea si inima de gandurile necuvioase, cele semanate de vrajmasul si aceasta este a fugi de lume. Fratele i-a spus: - Ce este lumea? Iar batranul i-a raspuns: - Lumea este a lucra peste fire si a-ti implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup decat de suflet, a-ti petrece viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult pentru agoniseala trupeasca decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh


Spunea oarecare din batrani, ca a mers dracul la un batran in chip de monah si batand la usa, a deschis batranul si a zis: Fa rugaciune! Iar

dracul a zis: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Si iar a zis batranul: Roaga-te si zi: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor! Iar dracul, fiind ars ca de foc, a fugit.

Puterea cuvantului
Oarecari frati au venit la avva Antonie si au pus inaintea lui un cuvant din cartea preotiei (adica a Leviticului). Deci a iesit batranul in pustie si a mers avva Ammona pe urma lui in ascuns, stiind obiceiul lui, si, dupa ce s-a departat batranul, stand la rugaciune, a strigat cu glas mare: Dumnezeule, trimite pe Moise ca sa ma invete cuvantul acesta! Si a venit glas vorbind cu dansul. Deci a zis avva Ammona: glasul care vorbea lam auzit, dar puterea cuvantului n-am inteles-o.

Cursele vrajmasului
Avva Nichita povestea despre doi frati ca voiau sa locuiasca impreuna. Unul dintre ei si-a zis in sinea lui: "Ce vrea fratele, aceea fac". La fel a socotit si celalalt: "Ce vrea fratele, aceea fac". Si au trait multi ani cu multa dragoste. Vazand aceasta, vrajmasul a venit sa-i desparta; s-a asezat in tinda, aratandu-i-se unuia in chip de porumbel, iar celuilalt in chip de cioara. Primul zice: "Vezi porumbelul?". Celalalt raspunde: "Ba e o cioara"; si au inceput sa se ia la harta. Apoi s-au ridicat, s-au batut pana la sange, spre deplina multumire a dusmanului, si s-au despartit. Dupa trei zile si-au revenit in fire, cerandu-si iertare unul altuia si marturisind ceea ce fiecare dintre ei credea ca vazuse in pasarea aceea. Si-au dat seama ca au fost asmutiti de vrajmas si au trait pana la sfarsit nedespartiti.

Pentru cei curati toate sunt curate


Avva Pimen a zis: "Daca omul ajunge la vorba Apostolului: "Toate sunt curate pentru cei curati", se va vedea pe sine mai prejos decat toate creaturile". Fratele il intreaba: "Dar cum pot sa ma socotesc mai prejos decat un ucigas?". Batranul raspunde: "Cine ajunge la vorba Apostolului si vede un ucigas zice: "Acesta a pacatuit o singura data, eu insa ucid in fiecare zi". Optimism - Sfntul Nicolae Velimirovici Lumea aceasta este mai rea dect toate lumile pe care omul le poate

ndura. Mai rea dect aceasta, nu este alta pentru oameni, poate pentru demoni. Toi oamenii simt acest lucru, ns fug de acest sentiment ca i nottorul nepriceput, care, speriat de adncimea mrii, ntoarce spatele mrii i noat n ap mic, spre rm. Toi oamenii simt acest lucru, i de aceea i socotesc pe optimiti uuratici, arlatani. i ntr-adevr, este mai mult arlatanie dect optimism curat la aceia care bucuros privesc asupra lumii, dar socotesc moartea ca cel din urm punct al vieii noastre. Singurul optimism fr arlatanie este cel care are curajul s recunoasc toat grozvia vieii, dar are i puterea s socoteasc moartea nu punct, ci virgul a vieii, dup care ncepe foaia curat, pe care nu se va mai scrie cu snge i lacrimi, ci cu razele de aur ale luminii i bucuriei dumnezeieti. Sfntul Nicolae Velimirovici Sursa: "nvturi despre bine i ru", Editura Sofia, Bucureti, 2006

Asceza si lupta cu ispitele Un staret intra odata in chilia unui calugar care, din cauza ispitelor, a suferit mult post si privegheri, asa ca trupul ii era ca o umbra. Staretul ii vorbi prieteneste calugarului: - Frate, prin sarguinta ta proprie nu vei putea scapa de ispitele diavolului. Roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti daruiasca binefacatorul Sau har, intareste-ti trupul tau prin mancare, recreeaza-te noaptea prin somn si nu te mai chinui cu lucrul prea strict. Staretul ii spuse in continuare: - Trupul nostru este ca si o haina. Daca o ingrijim, putem sa o pastram, vreme indelungata, iar daca nu o ingrijim in scurt timp, va fi rupta, murdara si va trebui sa o aruncam. Fratele bolnav urma sfatul bun al staretului si isi intari trupul si sufletul.

De ce nu mai vedem minunatia lumii

Intr-o zi avva Evloghie, nereusind sa-si ascunda tristea, a fost intrebat de un batran: - De ce esti trist, avva? - Incep sa ma indoiesc de judecata fratilor in problema maretelor realitati ale lui Dumnezeu. Este deja a treia oara cand, aratandu-le o bucata de panza de in pe care am desenat un punct rosu si intrebandu-i ce vad, toti mi-au raspuns: "un punct rosu", insa nici macar o data "o bucata de panza".

Oamenii care fac doar zgmot


Intr-o zi, un tata statea impreuna cu baiatul sau de vorba in curtea casei. La un moment dat, se auzi zgomotul unei carute. Tatal ii spuse fiului ca va trece o caruta goala. Fiul, mirat de raspuns l-a intrebat pe tatal sau: - De unde stii ca este goala, de vreme ce nu o vezi? Tatal i-a raspuns: - E usor sa stii cand trece o caruta goala. Cu cat este mai goala, cu atat face mai mult zgomot. De multe ori, la fel se intampla si cu oamenii. Se lauda cu faptele altora. Fac doar zgomot, caci sunt lipsiti de fapte.

Postul care nu surpa


A intrebat avva Iosif pe avva Pimen: - Cum trebuie a posti ? I-a zis avva Pimen: - Eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu se satura. I-a zis avva Iosif: - Cand erai mai tanar, nu posteai din doua in doua zile, avvo ? Si a zis batranul: - Cu adevarat, si trei, si patru zile si o saptamana. Si acestea toate le-au cercetat Parintii ca niste puternici si au aflat ca este bine in fiecare zi a manca, dar putin; si ne-au dat noua calea cea imparateasca, ca este usoara.

Neincetata multumire

Avva Sisoe l-a intrebat pe un frate: "Ce faci?". El a raspuns: "Imi pierd timpul, parinte". Batranul ii zice: "Eu ii multumesc lui Dumnezeu chiar si cand imi pierd timpul". Cele mari vin dupa cele mici La parintele Ilarion a venit un om sa ii ceara sfaturi duhovnicesti. Dupa ce au vorbit putin, omul a plecat, insa nu inainte de a-i spune femeii de la pangar: - Mare faima are parintele vostru, dar nu e bun de nimic. Tulburandu-se in sinea ei, femeia s-a dus la parintele: - Ce ati avut cu omul acela, ca doar v-a asteptat patru ore. De ce l-ati expediat asa de repede? - Soro, in cinci minute mi-a dat doua citate din duhovnicii contemporani si trei din Sfintii Parinti. El este genul de om care face colectie de invataturi duhovnicesti, insa nu pentru a le urma, ci pentru a se lauda cu ele, pentru a se fali cu intelepciunea sa. Cum l-am intrebat daca a citit un anumit cuvant despre smerenie, s-a suparat, spunandu-mi ca despre smerenie ar trebui sa vorbesc cu incepatorii. Cu el ar trebui sa discut lucruri mai inalte - despre rugaciunea neincetata sau despre energiile necreate. Si cand i-am spus ca multi vorbesc si scriu despre energiile necreate si despre vederea luminii dumnezeiesti, dar putini vor sa duca o viata de nevointa, a plecat.

Harul lui Dumnezeu si libertatea omului


"Ca

sa iubeasca omul pe Dumnezeu trebuie incet-incet sa se arate deasupra oricarui lucru de care se ocupa, pana la starea la care au ajuns Parintii, incat si la starea biologica sa-l refuze, fapt care ajunge sa fie si astazi de necrezut. Si totusi este real. Cu aceasta tagaduire absoluta si cu aceasta grija exclusiva a ascultarii fata de voia dumnezeiasca, incepe dumnezeiescul har, care este inauntrul nostru, sa actioneze. Harul nu are putere daca nu este precedat de libertatea personalitatii umane; daca libertatea personalitatii umane nu se misca, dumnezeiescul har, cu toate ca se gaseste prezent, nu actioneaza. Omul trebuie sa dovedeasca de buna-voie ce prefera. Prefera sa iubeasca pe Dumnezeu si sa dovedeasca aceasta prin fapta? Atunci actioneaza dumnezeiescul har, care distruge pe omul cel vechi si modeleaza pe cel nou, dupa Hristos". (Gheron Iosif Vatopedinul)

Cum poti deveni monah

Zis-a oarecand avva Moise catre fratele Zaharia: - Spune-mi, ce voi face? Si auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicand: - Tu ma intrebi, parinte? Zis-a lui batranul: - Cred mie, fiule Zaharia, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste tine si dintru aceasta sunt silit sa te intreb. Atunci luand Zaharia culionul din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-l a zis: - De nu se va zdrobi omul asa, nu poate sa fie monah.

Adevarata mucenicie
Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Voiesc sa marturisesc pentru Dumnezeu. Si i-a zis batranul: - Daca in vreme de nevoie isi va suferi cineva vecinul, este intocmai cu cuptorul celor trei tineri din Babilon

Vederea pacatelor
"Sa presupunem ca au intrat intr-o casa mare, cu multe lucruri, unelte, vase, doi oameni: unul cu vederea buna, iar altul bolnav de ochi. Cel ce nu poate vedea totul va spune ca in casa nu sunt decat dulapuri, paturi, scaune, mese si altele pe care le-a identificat nu atat cu ochii, cat pipaindu-le. Dimpotriva, cel cu ochi sanatosi vede chiar si cele mai ascunse lucruri si spune ca in acea casa sunt multe si nenumarate alte lucruri mici. Acestea, daca ar fi stranse gramada, ar egala sau ar intrece prin multimea lor pe cele putine, pe care le pipaie cel cu vederea slaba. Asa sunt sfintii, care sunt, ca sa zic asa, vazatori. Ei, avand cea mai mare dorinta de desavarsire, chiar pe acelea pe care ochii intunecati ai mintii noastre nu le vad, le surprind in ei repede si le osandesc foarte aspru. Cei ce nu si-au patat constiinta cu nici cel mai mic pacat, tot asa cum se vede bine un neg pe o piele alba ca zapada, se socotesc plini de multe pete [...]. Dimpotriva, cei care isi acopera ochii inimii lor cu

vesmantul gros al patimilor si, potrivit cuvantului Mantuitorului, "vad fara sa vada si aud fara sa auda si sa inteleaga" (Mt. 13, 13) abia daca vad in adancul inimii lor pacatele mari si aducatoare de moarte; cum ar putea ei sa vada cum se strecoara gandurile vinovate sau acele porniri ascunse si necurate ale desfranarii, care atata mintea prin usoare si viclene ispite. Ei nu pot sa-si priveasca cu vedere limpede robia sufletului lor". (Sfantul Ioan Casian)

Milostivul parinte Haralambie de la Noul Schit a fost tintuit la pat de o boala grava. El a fost vizitat de un frate parinte . Cum te descurci, parinte? l-a ntrebat parintele Haralambie. Bine, parinte, cu binecuvntarea ta. Ai mncare? Eu am niste pine uscata, a spus el, si cu putina osteneala s-a ridicat, ntinzndu-si picioarele lui slabe ct a putut de mult si a luat de pe raft o bucata de pine. Ia-o, frate si parinte, si roaga-te pentru mine. Aceasta ntmplare m-a ntarit, a spus mai trziu parintele , si mi-a ramas ntiparita n memorie pentru tot restul vietii. Se lupta cu moartea, dar grija pentru fratele lui a ntrecut propriile lui suferinte.

Cum l-a biruit Hristos pe diavol?


Prin acelea prin care diavolul ne-a biruit, prin acelea l-a biruit Hristos pe diavol. A luat aceleasi arme si cu ele le-a doborat. Iata cum! Semnele infrangerii noastre au fost : fecioara, lemnul si moartea. Fecioara a fost Eva - nu cunoscuse inca pe barbat cand a fost inselata -, lemn a fost pomul si moartea a fost pedeapsa data lui Adam. Iata ca aceleasi au fost si pricinile biruintei. In locul Evei, Maria ; in locul pomului, lemnul crucii, in locul mortii lui Adam, moartea Stapanului. Prin pom l-a biruit diavolul pe Adam ; prin Cruce l-a biruit Hristos pe diavol. Lemnul acela, cel dintai, a trimis in iad, iar lemnul acesta, al Crucii, a chemat din iad pe cei plecati acolo. Lemnul acela, cel dintai, l-a ascuns pe Adam cel gol, ca pe un rob, lemnul acesta, al Crucii, L-a aratat tuturor gol pe Biruitorul, pironit in varful Crucii. Si iarasi, moarte intr-o parte si moarte in alta: una a osandit pe cei dupa Adam, iar cealalta a inviat cu adevarat pe cei ce murisera inainte de moartea lui Hristos. "Cine va grai puterile Domnului si cine va face auzite toate laudelele Lui?" (Ps 105, 2). Din muritori am ajuns

nemuritori. Am fost doborati si am inviat, am fost biruiti si am ajuns biruitori. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Pot sa renunt, dar nu pot sa refuz


"Regretatul parinte profesor Constantin Galeriu (1918-2003) obisnuia adesea sa stea la spovedit pana dupa miezul noptii, ascultand si sfatuind cu rabdare zeci de credinciosi, din cele mai diverse categorii sociale. Intre ei, oameni simpli, de varsta inaintata, cu auzul slab, care vorbeau tare, parintele fiind nevoit sa le raspunda la fel. Asa se face ca uneori conversatia era auzita de toata lumea, in mod inevitabil, iar cei care asteptau la rand, minute si ore in sir, auzeau cum unii, pe langa pacate, ii spuneau parintelui fel de fel de maruntisuri din viata lor, a familiei. Dupa cativa ani de asemenea auziri (si indelungi asteptari), un fiu duhovnicesc a indraznit sa-l atentioneze pe parintele ca unii crestini abuzeaza de bunavointa preacucerniciei sale, retinandu-l cu fleacuri, in detrimentul crestinilor seriosi, care asteapta excesiv la rand. "Stiu! - a replicat parintele. Pentru dumneata (si pentru mine, recunosc!) poate sunt fleacuri. Dar pentru ei, ceea ce-mi spun reprezinta cele mai importante lucruri din lume! N-am cum sa nu-i ascult, pentru ca am un principiu: pot sa renunt, dar nu pot sa refuz. Pot sa renunt la confortul meu, dar nu pot sa refuz solicitarea lor" (pr. prof. univ. dr. Vasile GORDON)

Poruncile
Odata, s-a poruncit la Sketis: "Saptamana aceasta postiti!". Dar tocmai atunci s-a intamplat sa vina cativa frati din Egipt la avva Moise si el le-a facut putina fiertura. Vazand fumul, vecinii au zis clericilor: "Moise a incalcat porunca, si-a facut fiertura". Ei le-au raspuns: "Vorbim cu el cand vine la slujba". Sambata, clericii, vazand nobila purtare a avvei Moise, iau zis in fata intregii obsti: "Avva Moise, ai incalcat porunca oamenilor, dar ai implinit porunca lui Dumnezeu".

Judecatile lui Dumnezeu


Avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, i-a cerut: - Doamne, cum se face ca unii mor de tineri, iar altii prea imbatranesc? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati? Si cum cei nedrepti sunt bogati, iar cei drepti saraci?

Si a auzit un glas, zicandu-i: - Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este de folos sa le stii.

Mucenicia
Odata, avva Moise le-a zis fratilor care stateau cu el: "Astazi vin barbarii la Sketis. Sculati-va si fugiti". Ei il intreaba: "Dar tu nu fugi, avva?" El a raspuns: "Eu astept ziua aceasta de atatia ani, ca sa se implineasca cuvantul stapanului Hristos, care zice: "Toti care iau sabia, de sabie vor muri". Ei ii zic: "Atunci nu fugim nici noi, vrem sa murim impreuna cu tine". El le zice: "Nu-i treaba mea. Fiecare sa vada cum sta". Erau sapte frati si el le zice: "Barbarii sunt la usa". Au intrat si i-au omorat. Doar unul singur a scapat, ascunzandu-se in spatele unei gramezi de funii, si a vazut sapte coroane coborand din cer si asezandu-se peste capetele lor.

Care pacat este mai mare?


Avva Matoes zicea: "A venit un frate la mine si mi-a zis: "Barfa este mai rea decat curvia". Eu am zis: "Tare cuvant!". El imi zice: "Tu ce crezi despre asta?". Eu am raspuns: "Barfa este rea, dar se vindeca repede. Foarte des barfitorii isi cer iertare, zicand: "Am vorbit rau". Curvia insa este moarte trupeasca".

Desavarsirea
Avva Iacob a zis: "M-am dus la avva Matoes si, inapoindu-ma, i-am zis: "Vreau sa merg la Chilii". El mi-a zis: "Saluta-l din partea mea pe avva Ioan". M-am dus la avva Ioan si i-am zis: "Avva Matoes te saluta". Batranul imi zice: "Avva Matoes, iata, cu adevarat, un israelit in care nu exista viclenie". Dupa un an, m-am intors la avva Matoes si l-am salutat din partea avvei Ioan. Batranul imi zice: "Nu sunt vrednic de cuvantul batranului, dar sa stii un lucru: cand auzi ca un batran isi lauda aproapele mai mult decat pe sine insusi, a ajuns la o mare inaltime duhovniceasca. Aceasta e desavarsirea: sa lauzi pe cineva mai mult decat pe tine insuti".

Curatenia sufletului

Un parinte povestea despre avva Pavel ca era din partile de jos ale Egiptului si locuia la Tebaida. Prindea cu mana serpi veninosi, scorpioni si naparci si-i rupea in doua. Fratii s-au inchinat inaintea lui si l-au intrebat: "Spune, ce-ai facut de-ai capatat harul acesta?". El a zis: "Iertati-ma, parintilor, daca omul dobandeste curatenia, i se supun toate vietuitoarele, asa cum i se supuneau lui Adam in rai, inainte de a incalca porunca".

Prezenta gandurilor rele


Un frate a venit la avva Pimen si a spus: "Avva, am multe ganduri rele si ma pun in primejdie. Batranul l-a scos afara din chilie si i-a spus: "Umfla-ti pieptul si opreste vantul!. Fratele a raspuns: "Nu pot sa fac asta. Atunci batranul i-a zis: "Cum nu poti sa faci asta, nu poti impiedica nici gandurile rele sa navaleasca peste tine. Dar macar tine-le piept. I-a spus cineva avvei Arsenie: m muncesc gndurile spunndu-mi: nu poi nici posti nici munci, cerceteaz-i mcar pe bolnavi, c i asta e iubire. Btrnul i rspunse: mergi, bea i mnc, ezi i nu lucra; dar din chilie s nu iei. tia el c rbdarea n chilie l duce pe clugr n rnduiala lui. A spus avva Arsenie: monahul strin n ar strin s nu se amestece n cele de acolo, i va avea pace. I-a spus avva Marcu avvei Arsenie: Pentru ce fugi de noi? Btrnul i-a rspuns: tie Dumnezeu c v iubesc; dar nu pot fi i cu oamenii i cu Dumnezeu. Miile i zecile de mii de sus au o singur voie, iar oamenii au multe voine. Nu pot deci s-l las pe Dumnezeu i s merg printre oameni. Spunea avva Daniel despre avva Arsenie c petrecea toat noaptea veghind, i cnd voia spre zori s doarm pentru nevoia firii, spunea somnului: haide, rob ru; i dormea puintel, aezat pe scaun, i se trezea ndat. Spunea avva A Avva Ioan a ntrebat: Cine l-a vndut pe Iosif?. Un frate a rspuns: Fraii si. Btrnul zice: Nu, smerenia lui. Cci putea s le spun: Sunt fratele vostru, i s-i nfrunte. Dar a tcut,

smerenia l-a vndut. i tot smerenia l-a fcut mare dregtor n Egipt. (Pateric ) DOUA POVESTIOARE CU TALC ! SOIMII Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo. - Cum ai facut? si-a intrebat supusul - A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare. Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura. CASA CELOR 1000 DE OGLINZI Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept Casa celor 1000 de oglinzi. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada. Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!. In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata. Morala: Toate chipurile sunt oglinzi. Ziceau unii despre avva Antonie c era purttor de duh, dar nu voia s vorbeasc despre oameni, ci vestea doar cele ce se fceau n lume i cele ce aveau s vin. Odat avva Antonie a primit scrisoare de la Constantin mpratul ca s

mearg la Constantinopol. i se gndea ce s fac. Atunci i-a spus avvei Pavel, ucenicul lui: S plec? Dac pleci, Antonie te vei numi; dac nu, avva Antonie. A mai spus avva Antonie: eu nu m tem nicidecum de Dumnezeu, ci l iubesc, fiindc iubirea izgonete teama. A spus avva Antonie: avnd n faa ochilor frica de Dumnezeu pururea s ne amintim de moarte, s urm lumea i toate cele din ea, orice rgaz trupesc i s lepdm viaa aceasta ca s trim n Hristos; c acestea le va cere de la noi n ziua judecii. S nsetm, s flmnzim, s veghem, s fim goi, s ntristm i s gemem n inima noastr, s msurm dac suntem vrednici de Dumnezeu, s iubim suferina ca s-l gsim pe Dumnezeu, s dispreuim trupul ca s se mntuie sufletul nostru. A venit odat avva Antonie la avva Ammun n muntele Nitriei. i dac sau ntlnit, i-a spus avva Ammun: Devreme ce pentru rugciunile tale s-au nmulit fraii i vor s-i dureze chilii departe ca s aib linite, la ce deprtare vrei s fie cele zidite de cele de-aici? S gustm la ceasul al noulea12(La orele 1415 dup-amiaza.) i vom iei s strbatem pustia spre a vedea locul. i mergnd prin pustie, pn a nceput s asfineasc soarele, i-a spus avva Antonie: s ne rugm i s punem aici o cruce, ca s zideasc cei care vor, ca cei de acolo, dup ce vor gusta la ceasul al noulea s vin aici, apoi, i cei de acolo s fac la fel, ca s se ntlneasc fr s-i uite de ale lor. i era deprtarea de dousprezece mile. A spus avva Antonie: cel care bate fierul, mai nti se gndete ce va face, secer, sabie, secure. Aa i noi trebuie s ne gndim, ce virtute vrem s dobndim, ca s nu ne ostenim n zadar.

Mania - aproape sau departe de oameni ?


Un calugar, care traia intr-o manastire si era din fire plin de manie, se hotara sa traiasca in singuratate, caci, isi zicea el: - Daca nu voi avea pe nimeni sa ma nacajeasca si sa ma certe, poate ca se va potoli patima mea. Dar, pe cand locuia in pustietate, intr-o pestera, intr-o zi i se intampla ca ulciorul de apa, pe care-l aseza jos, sa se rastoarne. Il umplu din nou, iar ulciorul cu apa s-a rasturnat iarasi. Atunci, calugarul lua ulciorul si, in

mania sa, il tranti la pamant, spargandu-l. Dupa ce-si veni iar in fire, recunoscu ca mania il orbise, singur fiind, si isi zise: - Iata, acum sunt singur si totusi m-a biruit mania. Ma voi intoarce iar la manastire si, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi lupta oriunde impotriva patimii mele.

Mantuirea lumii
Arhimandritul Sofronie Saharov spune ca Dumnezeu asteapta ca noi sa repetam viata Lui pe pamant. Daca intreaga lume s-ar pune pe calea urmaririi lui Hristos, a-si da viata ca ceilalti sa traiasca, atunci s-ar realiza mantuirea lumii.

Sotia istorica
Un sot s-a intalnit cu un prieten al sau si i-a zis: - Stii, sotia mea, cand ne certam devine istorica. Amicul s-a uitat la el cu o anumita banuiala si i -a spus: - Vrei sa zici, isterica. - Nu , domnule, nu isterica, ci istorica. Atunci ea isi aduce aminte de toata istoria noastra si-mi recita toate greselile pe care le-am facut de cand ma stie. Deci, tineti minte, nu deveniti istorici in acest sens! Nu trebuie sa tinem evidenta greselilor partenerului nostru. A-i aminti celuilalt toate greselile este un act de razbunare si de rautate. Iar prin acest act, pierdem asemanarea cu Dumnezeu.

Roadele pocaintei
Un frate i-a spus avvei Pimen: "Ori de cate ori cad in vreun pacat nenorocit, cugetul ma roade si ma invinuieste: De ce-ai cazut?". Batranul i-a raspuns: "Oricand, la orice ora ar cadea cineva in greseala, daca spune: Am gresit, indata se linisteste". Cum sa ne raportam la glume ? Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand:

- Parinte, de va voi vreun frate sa-mi vorbeasca si sa-mi spuna niste cuvinte nefolositoare sau glume lumesti si vorbe desarte, oare mi se cade a-i zice sa taca, sa nu vorbeasca vorbe desarte si nefolositoare si glume lumesti ? Raspuns-a lui batranul: - Nu, fiule, nicidecum nu ti se cade sa-i zici sa taca, orice va vorbi. Ca de-i vei zice sa taca, sa nu vorbeasca vorba fara de treaba, atunci cu acel cuvant il ocarasti pe fratele tau si-l rusinezi, ca si cum l-ai lovi cu palma peste obraz. Si peste putin, si tu insuti vei vorbi vorbe desarte si fara de treaba. Si in zadar, spre pacatul tau, ai ocarat si ai osandit cu mandrie pe fratele tau, poruncindu-i sa taca. Dar daca nu iti place a vorbi vorba fara de treaba, atunci nu vorbi, ci taci cu smerenie, si asa, cu tacerea si smerenia ta, ii vei da lui si altora chip bun.

Vindecarea prin credinta


O femeie avea cancer la san. A auzit despre avva Longinus si a cautat sa-l intalneasca. El locuia la vreo noua mile departare de Alexandria. Tot cautandu-l, femeia l-a intalnit pe fericit cand el aduna lemne pe tarmul marii. Apropiindu-se, l-a intrebat: "Avva, unde locuieste avva Longinus, robul lui Dumnezeu?". Nu stia ca el este. Batranul intreaba: "Dar ce vrei cu mincinosul acela? Nu te duce la dansul. E un mincinos. Ce-ai patit?". Femeia i-a aratat boala. Atunci el a facut o cruce peste loc si a lasat-o sa plece, zicand: "Mergi, Dumnezeu o sa te vindece, Longinus nu-ti poate fi de nici un folos". Femeia a plecat cu credinta in cuvantul lui si s-a vindecat indata. Pe urma a povestit catorva persoane despre cele intamplate, descriindu-l pe batran, si asa a aflat ca el era avva Longinus.

Credinta cat un graunte de mustar


Cativa frati din pustie au mers la Avva Serapion si l-au intrebat: Avva, ce inseamna: "De veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia mute-te de aici dincolo, si se va muta?" (Matei 17,20). Si Avva le-a spus: "Nu intelegeti? Ei bine, cuvintele: De veti avea credinta cat un graunte de mustar si veti zice muntelui acestuia muta-te de aici dincolo...!" si s-a oprit Ava, pentru ca un zgomot asurzitor s-a pornit de deasupra. Si a strigat Avva: "Stai, munte, nu am poruncit sa te muti, ci cautam doar sa explic fratilor mei ce inseamna sa ai credinta".

Sa vorbesti sau sa taci?


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - "Ce este mai sanatos, sa vorbesti ori sa taci?. Batranul i-a raspuns: "Cine vorbeste din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu.

Puterea sfintilor
S-a dus odata avva Theodor cu fratele sa ia apa si mergand mai inainte fratele a vazut un sarpe. Si i-a zis lui batranul : - Du-te de-l calca pe cap! Dar temandu-se nu s-a dus. Atunci a venit batranul si vazandu-l fiara si rusinandu-se, a fugit in pustie.

Dumnezeu este pretutindeni


Calatorea odinioara avva Daniil si avva Ammoi. Si a zis avva Ammoi: - Cand vom sedea si noi la chilie, parinte? Si a raspuns avva Daniil: - Cine ia de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este si in chilie si in afara de chilie.

Lucrul bun pe care trebuie sa-l facem


Un frate l-a intrebat pe un batran: - Care lucru este bun sa-l fac si sa traiesc cu el? Batranul a raspuns: - Dumnezeu stie care este bun. Insa auzim ca a intrebat cineva din parinti pe avva Nistero cel mare, prietenul lui avva Antonie: - Care lucru este bun sa-l fac? Si i-a grait: - Au nu sunt toate lucrurile intocmai? Scriptura zice ca Avraam a fost iubitor de straini si Dumnezeu era cu dansul. Ilie iubea linistea si Dumnezeu era cu dansul si David a fost smerit si Dumnezeu era cu dansul. Deci, ce vezi cu sufletul tau ca voiesti, dupa Dumnezeu aceasta fa, si-ti pazeste inima.

Cred ca voi mosteni raiul


Cineva a zis avvei Ioan Persanul: "Atat de mult ne-am chinuit pentru imparatia cerurilor, oare o vom mosteni?". Batranul a raspuns: "Eu cred

ca voi mosteni Ierusalimul de sus, inscris in ceruri. Cine a fagaduit e vrednic de incredere. Si de ce n-as crede? Am devenit ospitalier ca Avraam; bland ca Moise; sfant ca Aaron; rabdator ca Iov; smerit ca David; pustnic ca Ioan; intristat ca Ieremia; invatator ca Pavel; credincios ca Petru; intelept ca Solomon. Cred, ca talharul cel bun, ca Cel care mi-a daruit toate acestea din bunatatea Sa, imi va da si imparatia".

Sa lucram cu buna stiinta


Zis-a avva Antonie: cel ce bate bucata de fier, intai socoteste cu mintea ce va sa faca: secere, cutit sau topor? Asa si noi trebuie sa socotim, care fapta buna uneltim, ca sa nu ne ostenim in desert.

Soacra care si-a spovedit nora


O femeie oarecare a mers sa se spovedeasca si a inceput sa o cleveteasca pe nora ei. Parintele a oprit-o si, cu un ton aspru, i-a zis: - Las-o pe nora ta ! Spune-mi pacatele tale ! Aceea, ca si cum nu auzise, a continuat clevetirea fara sa se opreasca. In cele din urma a terminat. Atunci parintele se scoala si-i spune: - Sa ii spui nurorii tale sa vina sa-i citesc rugaciunea de dezlegare ! Aceea insa il intreba cu nedumerire: - Dar mie ? - Tie ti-o voi citi cand iti vei marturisi propriile tale pacate. --------------------Intamplare din viata Parintelui Epifanie Teodoropulos

Cuvintele Parintilor
Un frate l-a intrebat pe staret: - Avva, iata, ii rog pe batrani si ei imi spun mie despre sufletul meu si intru nimic nu ma tin din cuvintele lor. Deci, la ce sa-i mai rog, daca nu fac nimic? Caci sunt cu totul necuratie.

Si erau acolo doua vase, iar staretul i-a raspuns: - Du-te de adu unul din vase, pune untdelemn in el, astupa-l si apoi muta-l, punandu-l la locul lui. Si a facut fratele asa o data si de doua ori. Desertand untdelemnul, a pus vasul unde era mai inainte si staretul i-a zis: - Adu-le acum pe amandoua si vezi care este mai curat. Fratele a grait: - Cel in care am pus untdelemn. Staretul i-a spus: - Tot asa este si sufletul: desi nu tine nimic din cele ce intreaba, se curateste mai mult decat cel ce niciodata nu intreaba .

Pelerini in aceasta lume


Dupa o zi de drum, o persoana se hotari sa ramana peste noapte la o manastire. Cand i-a fost aratata camera in care urma sa se odihneasca, aceasta a spus: "Nu aveti mobilier?" Calugarul care a insotit-o a raspuns: "Dar al dumneavoastra unde este?" "Al meu?", a intrebat calatorul. "Eu sunt aici in calitate de pelerin, nu am de ce sa port cu mine mobilierul". Si noi suntem la fel, i-a raspuns monahul, niste pelerini in aceasta lume.

Fratele de jos si fratele de sus


Un staret a venit la un parinte din muntele Raith si i-a zis: - Avvo, cand trimit undeva pe fratele care este cu mine la slujba, ma necajesc si mai aprig atunci cand zaboveste. Parintele i-a grait: - Eu, cand il trimit pe slujitorul meu pentru vreo trebuinta stau aproape de usa si privesc, iar cand mie imi zice gandul "Oare cand va veni fratele?", zic si eu gandului "Apoi de va apuca inainte alt frate a veni sa mai ia catre Domnul, adica ingerul, ce voi face?". Si asa sed in toate zilele

cautand la usa, ingrijindu-ma si plangandu-mi pacatele si zic: Oare care frate apuca inainte si vine, cel de jos sau cel de sus? Auzind aceste cuvinte, staretul s-a umilit, s-a dus si de atunci inainte tinea lucrarea acelui parinte.

Lepadarea de lume
Un frate l-a intrebat pe un batran: - De vreme ce rudele mele imi sunt datoare cu o suma de bani pe care eu doresc sa o dau saracilor, iar aceia nu par ca vor sa mi-o dea, ce trebuie sa fac? Batranul i-a raspuns: - De nu vei taia gandul cel trupesc, si asa sa iei putina indrazneala catre Dumnezeu, vei cadea in placerea omeneasca

Inaltarea de sine
Un sihastru oarecare ce traia in pustie, avea un frate mirean intr-un oras. Dupa cateva vreme a murit fratele acela si i-a ramas un copil mic de trei ani. Sihastrul, auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo, a luat pruncul si l-a dus in pustie, la chilia lui. Il hranea cu finice si cu alte verdeturi din pustie, din care manca si el. Copilul n-a vazut nici un om, in afara de batranul care-l hranea, de cand l-a dus in pustie. Nici femei, nici sat n-a vazut, nici paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si cum este viata lumii acesteia. Totdeauna era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu. A petrecut in aceasta nevointa optsprezece ani, apoi a trecut la Domnul. Dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, sa-i descopere pentru acel copil in care ceata de sfinti este randuit. Dupa multa rugaciune pe care a facut-o cu mare osardie, a adormit si a vazut in vis un loc intunecat si plin de toata scarba, iar in mijloc era copilul zacand intr-o suparare nespusa. Acestea vazandu-le, batranul s-a mirat si a inceput a se ruga catre Dumnezeu, zicand: "Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Oare nu era curat acest copil de toate necuratiile trupesti si lumesti? Oare nu Te lauda pe Tine in toate zilele si noptile, postea, priveghea si se ostenea si de nici un pacat lumesc nu era atins? Dar acum ce este aceasta ca il vad pe el pedepsit in acel loc de

intristare? Dar noi care suntem nascuti, crescuti si imbatraniti in pacate, ce nadejde de mantuire vom avea? O, amar si vai de mine!" Aceasta si mai multe zicand batranul cu plangere si cu tanguire, a stat inaintea lui ingerul Domnului si i-a zis: "Ce plangi asa, batranule, si de ce te tanguiesti pentru copil care cu adevarat nu s-a atins de pacate trupesti si lumesti. L-ai invatat a posti, a priveghea si a se ruga, dar copilul avea mandrie mare si inaltare in inima lui, socotindu-se pe sine, pentru curatenia lui si viata cea neatinsa de lume, ca este un mare sfant, mai mare decat cei din lume, si a murit in aceasta gandire inalta de sine. Deci sa stii ca nu este nedreptate la Dumnezeu, caci tot cel ce se inalta pe sine cu gandul sau, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice prorocul". Aceasta zicandu-i, ingerul s-a facut nevazut. Batranul si-a venit in fire si in constiinta si a plans neincetat pentru moartea copilului pana la sfarsitul vietii sale.

Nevointele in lume
Avva Apfy ducea un trai aspru. Dupa ce a ajuns episcop, a vrut sa faca aceleasi nevointe si in lume, dar n-a izbandit. Si a cazut inaintea lui Dumnezeu, zicand: nu cumva din pricina vladiciei m-a parasit harul? Si i s-a descoperit lui: nu; caci atunci era pustie, si nefiind om, te ajuta Dumnezeu; acum e lume, si te ajuta oamenii.

Lepadarea grijilor lumesti


La un frate care se nevoia langa Raul Iordan a venit un batran din Lavra Calamon si i-a spus: - Spune-mi, frate, ce fapte deosebite ai savarsit in atata vreme de sihastrie si asceza? - Du-te si vino dupa zece zile, i-a zis fratele, si-ti voi spune. Batranul a venit in a zecea zi si l-a gasit pe frate mort, iar pe o coaja scrise urmatoarele cuvinte:" Iarta-ma, parinte, ca niciodata nu mi-am lasat mintea pe pamant cand faceam canonul meu".

Taina aproapelui
Zicea avva Ioan Colov : nu este cu putinta sa zideasca cineva casa de sus in jos, ci de la temelie in sus. I-au zis lui: ce este cuvantul acesta?

Le-a zis lor : temelia, aproapele este, ca sa-l castig si sa-l folosesc intai. Ca de el sunt atarnate toate poruncile lui Hristos.

Cu razboaie sporeste sufletul


Avva Pimen s-a rugat lui Dumnezeu si s-au ridicat patimile de la dansul, si s-a facut fara de grija. Si ducandu-se la un batran, i-a spus: - Ma vad pe mine ca ma odihnesc si nu am nici un razboi. Batranul i-a grait: - Du-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti vina razboiul, zdrobirea si smerenia pe care le aveai mai inainte! Caci cu razboaie sporeste sufletul. Deci s-a rugat, si dupa ce a venit razboiul nu s-a mai rugat sa-l ia de la dansul, ci zicea: Da-mi, Doamne, rabdare in razboaie!

Lupta cu patimile
A intrebat Avva Iosif pe Avva Sisoe: - In cati ani trebuie omul sa-si taie patimile? Avva Sisoe a raspuns: - Anii voiesti sa-i stii? In orice ceas vine patima, indata tai-o.

Nu luam cu noi nimic dupa moarte


O vulpe a zarit intr-o curte o multime de pui. S-a invartit in jurul curtii, pana ce a gasit o gaura in gard. Dand sa intre, si-a dat seama ca spartura este prea mica. Revine dupa cateva zile lipsite de hrana. Din cauza nehranirii, slabise si reuseste sa intre in curtea mult dorita. Ajunsa in curte, se pune bine pe mancat. Satula, dori sa iasa prin spartura prin care intrase, dar nu reusea. Atat de mult mancase, incat nu mai putea iesi. Pentru a reusi sa iasa, s-a pus pe infometare cateva zile. Dupa ce a iesit, si-a zis: "Ce proasta am fost, cum am intrat, asa am iesit". La fel se intampla si cu noi, intram in aceasta lume lipsiti de lucruri si iesim din ea fara insotirea lor.

Vindecarea prin parintele duhovnicesc


Avva Serapion zicea: "Cand eram mai tanar, locuiam impreuna cu Parintele meu. Si mi se intampla ca dupa ce mancam noi, sa ma ridic de la masa si sa fur cate un posmag indemnat de diavol, si-l mancam fara

stirea batranului. Deci staruind eu asa o bucata de vreme, am fost biruit de acest obicei si nu-i mai puteam sta impotriva. Cugetul ma mustra, dar batranului mi-era rusine sa-i spun. S-a intamplat insa, prin purtarea de grija a iubitorului de oameni Dumnezeu, de-au venit niste frati la batranul, pentru folos duhovnicesc. Acestia l-au intrebat despre gandurile lor. Si a raspuns batranul: -Nimic nu vatama pe monahi si nu bucura pe draci mai tare ca ascunderea gandurilor de catre Parintii cei duhovnicesti. Le-a vorbit apoi si despre infranare. Spunandu-le el acestea, mi-am venit in sine-mi si gandindu-ma ca Dumnezeu a descoperit batranului greselile mele, m-am umilit si am inceput a plange. Am scos apoi din san posmagul, pe care-l furam dupa obiceiul meu cel rau si aruncandu-ma la pamant am cerut iertare pentru cele trecute si rugaciune de intarire pentru cele ce vor veni. Atunci a zis batranul: -O fiule, te-a izbavit, chiar tacand eu, marturisirea ta. Spunand gresala ta, ai junghiat pe dracul, care te ranea prin tacere. Pana acum l-ai facut sa te stapaneasca, fiindca nu i-ai grait impotriva si nu l-ai scos la aratare. De acum nu va mai avea loc intru tine, caci l-ai scos din inima ta la aratare. Si nu ispravi batranul vorba si iata lucrarea diavoleasca se arata ca o para de foc, iesind afara din sanul meu, iar chilia se umplu de putoare, cat socoteau fratii aceia ca s-a aprins pucioasa multa. Deci a zis atunci batranul: -Iata, prin semnul ce s-a facut, Domnul a dat adeverire cuvintelor mele si slobozirii tale. Asa a iesit de la mine, prin marturisire, patima lacomiei pantecelui si lucrarea diavoleasca, incat nici in minte nu-mi mai venea acest fel de pofta".

Intalnirea fata catre fata


Intr-o zi, cineva s-a dus la un psihiatru. Acesta i-a zis "Ma concentrez mai bine daca nu va privesc in fata. Intindeti-va pe canapea, iar eu voi sta in spatele acestei draperii." Dupa un timp, simtind o prea mare liniste in spatele draperiei, pacientul devine suspicios. S-a ridicat si, mergand in varful picioarelor, a dat incetisor draperia deoparte. Banuiala sa era intemeiata. Acolo era intr-adevar un scaun, dar pe el se afla un

casetofon care-i inregistra spusele. Psihiatrul disparuse prin usa aflata in spatele scaunului. Pacientul nu s-a tulburat prea tare deoarece isi avea povestea vietii inregistrata pe o caseta, caci o spusese de mai multe ori diferitilor psihiatri pe care-i consultase. Si-a scos propriul casetofon din servieta, a instalat caseta, l-a pus pe canapea, i-a dat drumul si a plecat sa bea o cafea intr-o cafenea aflata pe cealalta parte a strazii. Aici l-a gasit si pe medic cu un pahar in fata. S-a apropiat si s-a asezat la aceeasi masa. "Pai, a protestat psihiatrul, aici ar trebui sa fiti? Nu pe canapeaua din cabinet povestindu-va viata?" "Nu va faceti griji, i-a raspuns pacientul, casetofonul meu vorbeste casetofonului dumneavoastra." Datoria noastra de crestini este tocmai afirmarea valorii supreme a partasiei directe, a intalnirii reale, de la persoana la persoana, nu de la masina la masina. Fata catre fata.

Iubire smerita
"Te opresti cateodata dezorientat in fata unor idei, mai ales in fata pacatului cuiva, si te intrebi, sa-l iau cu asprime sau cu smerenia iubirii? E bine sa raspundem mereu: cu iubire smerita. De vei hotari de fiecare data astfel, vei cuceri lumea. Smerenia in iubire este o forta facatoare de minuni, mai mare ca toate si pe care nimic n-o poate egala." (Staretul Zosima din romanul Fratii Karamazov)

Uitarea
Era la Sketis un batran, nevoitor cu trupul, dar nu prea tare la minte si sa dus la avva Ioan, ca sa-l intrebe despre uitare. L-a ascultat, dar pana sa se intoarca la chilia sa a uitat ce-i spusese avva Ioan. S-a dus sa-l intrebe din nou. A ascultat iar cuvantul, apoi s-a intors si cand a ajuns la chilie, din nou il uitase. Si asa, s-a dus de mai multe ori, la intoarcere fiind mereu stapanit de uitare. Dupa acestea, l-a intalnit intr-o zi pe batran si-i zice: "Stii, avva, tot am uitat ce mi-ai spus, dar n-am mai venit, ca sa nu te necajesc". Avva Ioan ii zice: "Du-te si aprinde o lampa". El a aprins. Apoi: "Mai ia cateva lampi si aprinde-le de la prima". A facut intocmai. Apoi avva Ioan i-a zis: "S-a micsorat oare lumina primei lampi fiindca le-ai aprins pe celelalte de la ea?". Zice: "Nu". Batranul continua: "Asa si Ioan. Chiar daca toata Sketis ar veni la mine, nu ma va opri de la harul lui Hristos. Prin urmare, vino cand vrei, fara sa mai stai pe ganduri".

Astfel, prin rabdarea amandurora, Dumnezeu a vindecat uitarea batranului.

Ce trebuie sa facem pentru mantuire


"Pe

mine, cand ma intreaba cineva cum sa se mantuiasca, eu ii raspund asa: Ca sa ne putem mantui, cu darul lui Dumnezeu, trebuie sa respectam trei conditii: sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, adica sa-L iubim si sa ascultam de El, precum asculta un fiu bun de tatal sau; sa avem catre aproapele inima de mama, adica sa avem mila fata de toti oamenii, fara deosebire, si sa-i ajutam atat sufleteste, la mantuire, cat si trupeste, cu cele de nevoie vietii, dupa a noastra putere; sa avem catre noi insine inima de judecator, adica permanent sa ne judecam ca noi suntem mai pacatosi decat toti oamenii. Cine implineste aceste trei conditii, acela intotdeauna se roaga cu folos, se spovedeste cu lacrimi si se impartaseste cu vrednicie cu Preacuratele Taine. Iar cine nu le respecta, niciodata nu se apropie cu vrednicie de cele dumnezeiesti". (Parintele Ilie Cleopa)

Rugaciunea facuta cu dragoste are putere


Sa va povestesc acum o intamplare minunata petrecuta cu un ucenic al Sfantului Ioan, pe nume Moise. Intr-o zi, Sfantul l-a trimis pe Moise sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit. In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: - Moise este in primejdie. Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat: - Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat ? - Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat ! - Cum asa ? - De la caldura, adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum

bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream. - Mare este Domnul !, a spus Sfantul Ioan. Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu

Ai pacatuit?
"Ai pacatuit? Vino in Biserica si sterge pacatul tau. Ori de cate ori cazi pe un drum, tot de atatea ori te si ridici; astfel, ori de cate ori pacatuiesti, de atatea ori sa te si pocaiesti. Nu deznadajdui, nu fi nesarguincios, ca sa nu-ti pierzi nadejdea in bunatatile ceresti care s-au pregatit pentru noi. Si chiar daca si la batranete ai pacatuit, pocaieste-te si vino in Biserica. Aici este spital, nu tribunal. Aici se da iertare, nu ti se cere a raspunde pentru pacate. Spune-I lui Dumnezeu: "Tie unuia am gresit si rau in fata Ta am facut" (Psalmul 50, 4), si te va ierta. Arata-I pocainta si te va milui." (Sfantul Ioan Gura de Aur).

Cum devenim bine placuti Domnului


Avva Alonie l-a intrebat pe avva Agaton: "Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare de lucrarea cea din afara sau de paza cea dinlauntru?" Si avva Agaton i-a raspuns: "Lucrarea cea din afara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mantuitorul, in martea cea mare, a blestemat smochinul acela in care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca in tine roada in veac". Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara. Apoi a grait avva Alonie: "Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru; pentru credinta cea dreapta in Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru infranare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei". Roada duhului este: dragostea, bunatatea, indelunga rabdare, infranarea poftelor, facerea de bine, blandetea, credinta. Dar unui pom ii sta bine cand are si frunze si roade. Atunci este complet. Daca ai vedea un pom numai cu roade si nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine sa aiba si uniforma cea din afara si roada dinlauntru ca sa-l vada pe crestin asemenea unui pom care-i incarcat de roade, dar are si frunze.

Invatatura sa fie traita

Avva Pimen a spus: "Un om care invata pe altii, dar nu practica ceea ce invata, seamana cu o fantana: tuturor le da sa bea si pe toti ii spala, numai pe ea nu se poate curati. A-l invata pe aproapele este treaba unui om sanatos si nepatimas, altfel, la ce bun sa construiesti casa altuia si so darami pe a ta?".

Limpezirea sufletului
Trei oameni s-au hotarat sa faca ceva pentru Dumnezeu. Unul a zis: "Eu ma duc in pustie, pentru Dumnezeu"; al doilea a zis: "Eu, precum scrie in Scriptura - fericiti sunt facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema -, ma duc sa-i impac pe oameni ca sa ma numesc fiul lui Dumnezeu"; ultimul a zis: "Este scris in Scriptura - bolnav am fost si Mai cercetat -; eu ma duc sa ajut bolnavii". Si s-a dus fiecare dintre cei trei la locul pe care si l-a fixat si la osteneala pe care si-a luat-o pentru a se apropia de Dumnezeu. Si de la o vreme, cei doi care s-au dus, unul sa impace pe oameni, altul sa ingrijeasca bolnavii, au vazut ca nu au rezultatele dorite de ei si s-au gandit sa mearga la fratele din pustie, sa vada ce a realizat. S-au dus acolo si i-au spus de necazurile lor, ca oamenii nu vor sa se impace, ca nu se lasa induplecati, ca bolnavii nu-s multumiti de felul cum sunt ajutati, si zic: "Frate, tu ce ai realizat, ce ai implinit aici in retragerea ta?". Si fratele zice: "Aduceti niste apa din balta" (era o balta acolo si au adus apa intr-un vas). Si dupa ce au mai stat de vorba, de la o vreme apa s-a limpezit in vas si zice cel din pustie: "Ati vazut apa asta, cand am adus-o, cat era de tulbure. Vedeti cum este acum? Limpede! Asta am realizat eu in pustie, mi-am limpezit sufletul!". Si au constatat cei doi ca el a fost cel mai castigat, ca si-a limpezit sufletul. Dar pana-ti limpezesti sufletul, iti vezi murdariile, iti vezi mizeria din tine.

Calugarul care a vrut sa devina inger


Avva Ioan cel Pitic a zis odata fratelui sau mai mare: "Vreau sa fiu fara nici o grija, cum sunt ingerii, fara griji, nelucrand, ci doar slujindu-L pe Dumnezeu neincetat". Si-a dezbracat haina si a plecat in pustiu. Dupa o saptamana, s-a intors la fratele sau, a batut la usa si l-a auzit intreband, inainte de a deschide: "Tu cine esti?". El a raspuns: "Ioan, fratele tau. Dar celalalt i-a zis: "Ioan a devenit inger, nu mai este printre oameni". El a inceput sa strige: "Eu sunt, Ioan". Dar fratele sau nu i-a deschis, ci l-a

lasat sa se chinuie pana spre dimineata; in cele din urma, i-a deschis si ia zis: "Te-ai facut om din nou si ai nevoie sa lucrezi, ca sa mananci?. Celalalt s-a inchinat in fata lui si i-a zis: "Iarta-ma, frate".

Un principe a cercetat odat o galer i l-a ntrebat pe fiecare rob cu ce a greit. Fiecare se scuza, zicnd c este nevinovat, numai unul rspunse c ar fi meritat o pedeaps cu mult mai mare. - Ei bine, zise principele, atunci locul tu nu este aici, rufctorule, ntre oamenii acetia de treab. Pleac de aici! i ndat l puse n libertate. Aa face i Dumnezeu cu noi. El las n pcatele lor pe cei ce se scuz i iart pe cei care se ciesc i i recunosc pcatele. (Grigorie Coma, O mie de pilde)

Sa nu ne grabim in a da verdicte
Un batran intelept, taietor de lemne, traia la granita cu Mongolia. Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba, sari gardul si trecuse in minile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze: - Ne pare rau de calul tau... ce veste rea. Batranul le spuse: - De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna. Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa, se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii ii erau entuziasmati de asta data: - Ce cal frumos, ce veste buna! Raspunsul batranului i-a socat iarasi: - De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea. A doua zi, singurul copil pe care-l avea, a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus: - Ne pare tare rau, ce veste rea. Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:

- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna. La o luna dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt. Atunci, batranul zile prietenilor sai: - Vedeti, lucrurile pe care voi le -ati considerat bune au fost, de fapt, rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune. Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de mila, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramne credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta. - Toate lucrurile lucreaza impreuna, spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu

Cum poti deveni foc


Un frate s-a dus la avva Sisoe, pe muntele avvei Antonie, si l-a intrebat: -Ai reusit sa ajungi la nivelul avvei Antonie? Avva Sisoe a raspuns: - Daca as avea macar unul dintre gandurile avvei Antonie, as deveni tot numai foc. Totusi, cunosc pe cineva care, cu truda, i-ar putea duce gandul.

Linistea sufleteasca
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Cum trebuie sa fiu in locul in care traiesc?". Batranul i-a spus: "Simte-te precum un strain, ca sa nu cauti sa-ti azvarli cuvintele inaintea ta. Asa vei avea liniste.

Tacerea monahului
Odata, cativa preoti din tinut au venit la manastirea unde traia avva Pimen. Avva Anub a intrat si-i zice: "Sa-i chemam azi pe preoti la noi. El a stat mult timp pe ganduri, dar nu i-a dat nici un raspuns. Atunci avva Anub s-a suparat si a plecat. Fratii care stateau langa avva Pimen il

intreaba: "Avva, de ce nu i-ai raspuns?. Avva Pimen zice: "Fiindca nu e treaba mea. Eu am murit si un mort nu vorbeste.

Activitatea diavolului este mai intensa


Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: - Oare tot asa ii prigonea diavolul si pe cei din vechime? Batranul i-a raspuns: - Acum o face mai rau, pentru ca i s-a apropiat vremea si se zbuciuma.

E nevoie de truda pentru a-L avea pe Dumnezeu


Avva Ilie a zis: "Un batran a ramas in templu. Au venit demonii si i-au zis: "Pleaca din casa noastra!". Batranul a zis: "Voi nu aveti casa". Atunci, ei au inceput sa-i imprastie ramurile de palmier. Batranul insa le-a adunat la loc. Apoi demonul l-a prins de mana si l-a tras afara. Cand au ajuns la usa, batranul s-a apucat cu mana cealalta de canat si a strigat: "Iisuse, ajuta-ma!" si demonul a fugit indata. Batranul a inceput sa planga si Domnul l-a intrebat: "De ce plangi?". Batranul zice: "Fiindca demonii indraznesc sa se ia de oameni si sa le faca asemenea lucruri". Domnul ia zis: "Tu n-ai avut grija. Pentru ca indata ce M-ai cautat, ai vazut cum M-ai gasit?". Va spun: e nevoie de multa truda. Fara truda, nimeni nu-L poate avea pe Dumnezeu, caci El s-a rastignit pentru noi.

Doua tradari
Pe un munte traia un mare isihast, iar intr-o zi au venit peste el hotii. Batranul a strigat, vecinii l-au auzit, i-au prins pe hoti si i-au trimis la guvernator, iar acesta i-a intemnitat. Atunci, fratii s-au intristat, zicandusi: "Din cauza noastra au fost predati". S-au sculat, s-au dus la avva Pimen si i-au povestit totul. El i-a scris batranului (isihast) urmatoarele: "Gandeste-te unde a fost prima tradare si o vei vedea si pe a doua. Caci daca nu ai fi tradat mai intai bunurile launtrice, nu ai fi facut nici a doua tradare". Citind scrisoarea avvei Pimen - care era renumit in tot tinutul, desi nu iesea din chilia sa -, batranul s-a sculat, s-a dus in oras, i-a scos pe hoti din inchisoare si i-a eliberat de fata cu toata lumea.

Puterea rugaciunii duhovnicului


Un frate a venit de la schit la avva Ammun si i-a zis: ma trimite parintele meu la slujba si ma tem de ispita trupeasca. I-a zis lui batranul: ori in ce

ceas iti va veni ispita, zi asa: Dumnezeul puterilor, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma! Deci in una din zile o fata a incuiat usa dupa dansul. Iar el, strigand cu glas mare, a zis: Dumnezeul puterilor, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma! Si indata s-a aflat pe calea catre schit.

Rabdarea
Ioan cel Nou din Theba a slujit multa vreme un batran. Si-a implinit in toate cum se cuvine slujirea, chiar daca batranul nu i-a spus niciodata un cuvant de multumire. Dimpotriva, primea de la acesta numai cuvinte aspre. In apropierea trecerii la cele vesnice, batranul a chemat la sine multi frati si le-a spus: - Acesta nu este om, ci inger, caci dei doisprezece ani de-a randul m-a servit si nu i-am zis nici un cuvant mai bland, el m-a slujit cu credinta. A indurat toate nedreptatile fara a le lua in seama. Cand reusim sa nu vedem pacatele aproapelui A zis Avva Moise: De nu va avea omul in inima sa cunostinta ca este pacatos, Dumnezeu nu-l asculta pe el. Si a intrebat fratele: Ce inseamna a avea in inima cunostinta ca esti pacatos? Iar Avva Moise a raspuns: Cel ce-si poarta pacatele sale, nu le vede pe ale aproapelui sau. Cum il impacam pe cel suparat ? Un parinte l-a intrebat pe avva Pimen: - Cineva este suparat pe mine si eu ii cer iertare, dar el nu ma crede. Ce sa fac? Batranul i-a raspuns, zicand: - Ia cu tine inca doi si cere-i din nou iertare. Daca nu te crede, ia cu tine cinci frati si, daca nici cu cinci nu te crede, ia-l pe preot. Daca insa nici asa nu te crede, nu-ti mai ramane decat sa te rogi, netulburat, lui Dumnezeu, ca sa-l convinga pe acel frate si sa fii fara nici o grija. Osteneala cea odihnitoare Un calugar din Muntele Sinai, desi avea foarte mult de lucru, in fiecare zi el trebuind sa gateasca mancare pentru cateva sute de oameni, totusi el nu era niciodata nacajit sau trist, ci intotdeauna luminos la chip, vesel si voios.

Staretul sau il admira pentru aceasta buna dispozitie, iar odata ii si ceru sa-l lamureasca asupra voiosiei lui. Calugarul de la bucatarie ii raspunse, zicand: - Eu muncesc ca si cand tot ceea ce fac ar fi slujba pentru Dumnezeu, numind apoi cuvintele lui Hristos: "Tot ce ati facut unuia dintre acestia mai mici ai Mei, Mie mi-ati facut. Ziua si noaptea Un batran intelept si-a intrebat ucenicii. Cum stiti ca s-a terminat noaptea si incepe ziua? Va spun eu, s-a repezit un ucenic. Cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! Nu, a raspuns batranul. Ar putea fi inceputul zilei, a spus altul, cand vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin. Nici, a insistat inteleptul. Atunci cum putem sti? au strigat ucenicii. Cand privind in fata un om, vom vedea in el un frate! Altfel, orice ora a zilei ar fi, tot noapte este! Sa ne eliberam de lume, ramanand in ea Avva Pimen a zis: - Daca monahul invinge doua lucruri, se elibereaza de lume. Fratele a intrebat: - Care sunt acelea? El a zis: - Odihna trupeasca si slava desarta Haina calugarului Calugarul trebuie sa poarte o asemenea haina, incat daca o va arunca afara din chilie trei zile, sa n-o ia nimeni. Povestea lupilor O bunica ii spune nepotului ca in ea se da o batalie intre doi lupi: unul rau, furios, invidios, arogant, gelos, orgolios, mincinos, plin de manie iar celalalt bun, vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, increzator, optimist, plin de compasiune si credinta, recunoscator Auzind nepotul marturisirea bunicii, intreaba:

- Si cine va castiga aceasta batalie? Batrana i-a raspuns: - Cel pe care il hranesc Smerenia Un frate l-a ntrebat pe un Btrn: Ce este smerenia? Btrnul i-a zis: A face bine oricui ne face ru. Fratele a struit: i dac nu ajung la msura aceasta? Btrnul i-a zis: Atunci du-te i ncearc s- i ii gura nchis. Ce-i mai mare: cinstea sau averea? Un credincios a fost intrebat de prietenul sau: - Ce-i mai mare: cinstea sau averea? Omul credincios a raspuns: Cinstea. Averea, chiar daca ai pierdut-o, o poti face din nou cu cinstea, insa, daca ai pierdut cinstea, nu o poti capata din nou, indiferent cata avere ai cheltui pentru aceasta. Lepadarea totala de lume Un frate, dupa ce s-a lepadat de lume si a impartit averile sale saracilor, tinand putin pentru sine, a mers la avva Antonie. Si de aceasta, instiintandu-se batranul, a zis lui: De voiesti sa te faci calugar, mergi in satul acela si cumpara carne, si pune-o imprejurul trupului tau gol, si asa vino aici. Si facand asa, cainii si pasarile rupeau trupul lui. Si venind el la batranul, il intreba de a facut cum l-a sfatuit. Iar acela aratandu-i trupul rupt, zice Sfantul Antonie: Cei ce se leapada de lume si voiesc sa aiba bani, asa se rup fiind luptati de diavoli Simplificati-va viata Odata, la Sinai un german i-a spus unui copil de beduin, care era foarte destept: - "Tu esti destept, poti invata carte". - "Si dupa aceea?", il intreba copilul. - "Dupa aceea o sa devii mecanic". - "Si dupa aceea?" - "Dupa aceea iti vei deschide un atelier de reparat masini". - "Si dupa aceea?". - "Dupa aceea o sa-l maresti". - "Si dupa aceea?".

- "Dupa aceea vei lua si pe altii sa lucreze si vei avea mult personal". - "Adica, ii spune, sa am eu durere de cap, apoi sa dau si altuia durere de cap, si dupa aceea altuia? Nu este mai bine acum, cand nu am nicio durere de cap?" Cea mai mare durere de cap vine din gandurile acestea: "Sa facem aceasta, sa facem cealalta". Calugarul nu-i purtator de haine negre Dupa multe incercari, vazand diavolul ca nu-l poate birui pe Sfantul Antonie cel Mare, a stat la taifas cu el. Sfantul Antonie l-a intrebat pe diavol daca sunt multi calugari in iad. - Calugari?! nu sunt, a spus diavolul. - Cum asa, se mira Sfantul Antonie, doar au fost si sunt monahi nevrednici. - Nu-i nici un calugar, afirma din nou diavolul. - Poate ca sunt si nu-i stii tu, staruie Sfantul Antonie. - Pe toti ii stiu, nu poate fi vreunul despre care sa nu fiu informat! Iar sfantul se tot mira si se minuneaza. - Aha! striga deodata vrajmasul, stiu la ce te gandesti: la oamenii aceia imbracati in negru de sus pana jos, purtand un soi de tichie pe cap si un val deasupra-i. Da, din aia, avem o multime, de oameni in negru nu ducem lipsa, dar calugari, sa stii, calugari nu avem macar unul. Umilinta Un frate oarecare, silitor fiind, isi facea rugaciunea si pravila impreuna cu alt frate al lui si cum incepea a citi, il biruiau lacrimile si umilinta sa. Pentru aceea nu putea sa citeasca, ci lasa cate un stih din psalmi. Odata l-a rugat vecinul lui sa-i spuna ce gandeste cand sta el la pravila si rugaciunea sa, de plange cu asa amar? Iar el i-a raspuns: - Iarta-ma, frate, ca totdeauna cand stau la pravila si rugaciunea mea, vad pe Judecatorul si pe mine ca pe un osandit stand, intrebat si mustrat fiind si zicandu-mi Judecatorul: pentru ce ai facut cutare pacat si cutare? Si de aceea eu nu mai stiu ce voi raspunde, ca mi se astupa gura de vadirea cugetului meu si nu pot citi, ci las cate un cuvant din psalmi. Ma iarta, frate, ca si pe tine te smintesc si pentru aceea, frate, daca vei vrea, sa facem separat fiecare pravila sa. Raspuns-a lui fratele, zicand:

- Nu, frate, ca eu macar de nu am darul umilintei, ca sa pot plange, vazandu-te pe tine, ma vad si ma cunosc pe mine nevrednic si ticalos. Iar Dumnezeu vazand smerenia lui, i-a dat si lui darul umilintei si lacrimi ca si celuilalt. Haina pentru Hristos Un iubitor de Hristos, mergand pentru o trebuinta, a intalnit pe cale un sarac gol si, facandu-i-se mila de dansul, i-a daruit lui haina sa. Iar saracul a vandut-o. Iar cel care a facut milostenia, afland de ceea ce facuse saracul, s-a intristat. In noaptea urmatoare, Hristos a stat inaintea lui, in vis, purtand acea haina si aratand-o, a zis: "Nu te scarbi, ca iata, port ceea ce Mi-ai dat!" Sa-i fericim pe toti Un parinte pustnic a primit intr-o zi un vizitator in chilia in care se nevoia. Persoana care l-a vizitat, i-a spus la plecare: - "Iarta-ma, parinte, ca te-am retinut de la rugaciune". Iar parintele i-a grait: - "Rugaciunea mea frate este sa te primesc, sa te odihnesc si sa te petrec cu dragoste". Sa nu lenevim Un frate i-a zis lui avva Pimen: - De voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor. Avva Pimen i-a raspuns: - Desi pentru placerea oamenilor se fac, noi sa dam pentru trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda: - Doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintre ei semanand, a facut cele putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se, nimic. Deci, facandu-se foamete, care dintre ei poate sa traiasca? A raspuns fratele: - Cel ce a facut cele putine si necurate. Iar avva Pimen i-a grait: - Asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame. Unde trebuie sa locuim

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - Am gasit un loc care are toata odihna fratilor, voiesti sa locuiesc acolo? Si avva Pimen i-a raspuns: - Unde nu tulburi pe fratele tau, acolo sa locuiesti. Tacerea Avva Iosif i-a spus lui avva Nistero: - Ce voi face limbii mele, caci nu o pot stapani? Si i-a raspuns lui batranul: - Dar de vei vorbi, ai odihna? - Nu, a grait avva Iosif. Si a zis batranul: - Deci, daca nu ai odihna pentru ce vorbesti? Mai bine taci si de se va intampla vorba, mai vartos asculta decat sa vorbesti Aducerea aminte de moarte Aducerea aminte de moarte este de mare folos, ca smereste pe om si ne da ravna pentru rugaciune si uneori si lacrimi. Sa mearga fratii mai des in cimitir si sa vorbeasca cu cei morti, ca ei ii vor invata cam asa: "Ce esti tu azi, am fost noi ieri; si ce suntem noi azi, vei fi tu maine". Puterea sfintei cruci Odata, avva Dorotei din Tebaida (sec. al IV-lea) si-a trimis ucenicul sa aduca apa de la put. Cand ucenicul s-a aplecat sa scoata apa, a vazut in put un sarpe veninos urias. Speriat, a scapat vadra din mana si a fugit la batranul sau. - Parinte, suntem distrusi. Apa este otravita. Am gasit o vipera in fantana! - Si daca Diavolul hotaraste sa arunce vipere in toate fantanile, o sa mori atunci de sete? l-a intrebat batranul, dand din cap cand a vazut slabiciunea ucenicului. Dupa aceea, batranul s-a dus la put si a scos el insusi vadra afara. A facut semnul crucii si a baut el primul, apoi a dat si ucenicului sau sa bea. - Acolo unde este crucea, a spus el, rautatea dusmanului nu poate salaslui. Cuvant duhovnicesc

Avva Matoi povestea ca trei batrani s-au dus la avva Pafnutie, caruia i se zicea Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant. Si le-a zis lor avva Pafnutie: - Ce voiti sa va zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc? I-au raspuns lui: duhovnicesc. Iar avva Pafnutie le-a grait: - Duceti-va, iubiti necazul mai mult decat odihna si necinstea mai mult decat slava si a da mai vartos decat a lua.

Pacatul nemarturisit
Odata, doi zidari faceau un zid. La un moment dat, unul dintre ei a asezat mult in afara zidului o caramida. Celalalt zidar observand acest lucru, a cerut sa indrepte caramida respectiva: - Daca nu faci asa, zidul se va prabusi! - Ei, cum are sa strice zidul un lucru asa de nimic, a spus zidarul care ridica gresit zidul. Dupa ce a rostit aceste cuvinte, a construit in continuare. A doua zi au gasit zidul prabusit din cauza caramizii gresit puse, care a facut ca zidul sa fie inclinat. La fel se intampla si cu pacatul nemarturisit: la inceput credem ca putem trai in curatie si cu o mica greseala, dar pe masura ce creste, ea aduce caderea noastra.

Nu suntem ingeri
Avva Ioan Colov a zis odata fratelui sau cel mare: doresc fara de grija sa fiu, precum ingerii sunt fara de grija, nimic lucrand, neincetat slujind lui Dumnezeu. Si dezbracandu-se de haina, a iesit in pustie. Si dupa o saptamana, s-a intors catre fratele sau. I-a batut in usa, iar fratele, desi stia cine este, a intrebat: - Tu cine esti? Iar el a raspuns: - Sunt Ioan, fratele tau. Fratele i-a grait: -Ioan s-a facut inger si nu mai este printre oameni. Si nu i-a deschis, l-a lasat pana dimineata sa se trudeasca. In zori, deschizandu-i, i-a spus: om esti, trebuinta ai sa lucrezi iarasi ca sa te

hranesti. Si Ioan a facut metanie, zicand: iarta-ma!

Cum poti deveni monah


Zis-a oarecand avva Moise catre fratele Zaharia: - Spune-mi, ce voi face? Si auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicand: - Tu ma intrebi, parinte? Zis-a lui batranul: - Cred mie, fiule Zaharia, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste tine si dintru aceasta sunt silit sa te intreb. Atunci luand Zaharia culionul din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-l a zis: - De nu se va zdrobi omul asa, nu poate sa fie monah.

Cum a fost evitat un avort


O mama cu trei copii a ramas insarcinata din nou. Ea considera ca trei sunt deja prea multi si s-a dus la doctor pentru a primi sfaturi in privinta avortului. Doctorul, om credincios, i-a vorbit despre pericolele la care se expune o femeie atunci cand avorteaza si a incheiat discutia spunand: - Nu va necajiti ! Exista un mod prin care putem evita avortul. Vom lasa sa se nasca cel de al patrulea copil, dar il vei aduce sa il ucidem pe cel de al treilea! Astfel vom evita avortul si copiii vor ramane tot trei! Dupa aceste cuvinte, femeia s-a luminat si a alungat din minte gandul ca trebuie sa avorteze.

Nu te numara pe tine
"Avva Pafnutie spunea: in toate zilele vieii batranilor, de doua ori pe luna ma duceam la dansii, avand pana acolo departare ca la 12 mile si tot cugetul il spuneam lor si nimic altceva nu-mi ziceau, decat aceasta: indiferent de locul in care vei merge, nu te numara pre tine si te vei afla odihnindu-te".

Gropile sapate de diavoli


Trei gropi ne sapa noua demonii: intai dau lupta impotriva noastra pentru a ne opri de a face binele; a doua, daca nu reusesc, cauta sa ne abata si sa faptuim binele fara Dumnezeu; daca nici asa nu reusesc,

intrebuinteaza a treia groapa: ne lauda pentru binele faptuit, ca sa ne umflam de mandrie (Sf. Ioan Scararul).

Omul pacatului
Preotul din Pelusios a auzit, odata, despre cativa frati, ca merg des in oras, se imbaiaza si nu au grija de sufletul lor. La prima Liturghie le-a luat schima. Dupa aceea insa, l-a durut inima si i-a parut rau. S-a dus la avva Pimen, ametit de ganduri, luand cu sine si vesmintele fratilor, si i-a povestit batranului totul. Batranul ii zice: "Nu ti-a ramas nimic din omul cel vechi? Dezbraca-l!". Preotul a zis: "Am o parte din omul cel vechi. Batranul i-a zis: "Asadar, si tu esti ca fratii. Chiar daca ai numai putin din omul vechi, esti la fel de supus pacatului". Atunci preotul s-a dus, i-a chemat pe frati si, dupa ce si-a cerut iertare in fata celor unsprezece din sfat, i-a imbracat din nou in schima calugareasca si le-a dat drumul.

Poftele desarte
Avva Anub l-a intrebat pe avva Pimen despre gandurile necurate, care se nasc in inima omului, si despre poftele desarte. Avva Pimen zice: "Se va lauda securea fara cel care taie cu ea? Asa si tu, nu da prilej poftelor, nu te indulci din ele si nu-ti vor putea face nimic".

Teama de razboiul duhovnicesc


Un frate l-a intrebat pe avva Agathon: "Am primit porunca si unde este porunca este si razboi. Vreau sa ascult porunca, dar ma tem de razboi". Batranul i-a raspuns: "Daca ar fi fost Agathon in locul tau, indeplinea porunca si biruia razboiul".

Adevaratul prieten
Sfantul Grigorie cel Mare a fost intrebat de un ucenic: - "Cine trebuie sa ne fie cu adevarat prieten?". Sfantul Grigorie i-a raspuns: - "Prieten imi este cel care imi arata greselile si dusman imi este acela care ma lauda".

Ajuta-ti aproapele

Un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca vad un frate despre care am auzit ca a pacatuit, nu vreau sa-l aduc in chilia mea. Daca insa vad unul bun, ma bucur de tovarasia lui". Batranul ii zice: "Daca fratelui bun ii faci un mic bine, celuilalt trebuie sa-i faci dublu, caci el este neputinciosul. Era in chinovie un anahoret pe nume Timotei. Egumenul a auzit ceva zvonuri despre ispitirea unui frate, l-a intrebat pe Timotei ce crede si acesta l-a sfatuit sa-l dea afara din chinovie. Dar, dupa ce l-au dat afara, ispita a trecut pe seama lui Timotei si l-a framantat pana cand l-a invins. Timotei plangea inaintea lui Dumnezeu si zicea: "Am gresit, iarta-ma!". Atunci a venit un glas care i-a zis: "Timotei, sa nu crezi ca ti-am facut asta din vreo alta pricina, ci doar pentru ca nu l-ai ajutat pe fratele tau atunci cand a fost ispitit".

Iubirea semenilor
In lavra Turnurilor locuia un calugar batran. Desi era foarte sarac, el avea totusi harul milosteniei. Intr-o zi a venit un sarac la el, cerandu-i pomana. Batranul avea o singura paine si pe aceasta i-a dat-o saracului. Saracul i-a zis: - Nu vreau paine, ci o camasa! Batranul voind sa-l ajute, l-a luat de mana si l-a dus in turnul lui. Cand saracul a vazut ca nu gaseste nimic decat camasa ce o purta, s-a minunat de sufletul plin de virtute al batranului, si-a dezlegat traista de la gat si a desertat in mijlocul chiliei tot ce avea zicand: - Ia acestea! Voi mai gasi eu in alta parte cele ce-mi lipsesc.

Mandria
Un calugar a fost laudat de frati catre avva Antonie. Calugarul, cand a mers la avva Antonie, era mandru de cele graite despre dansul. Avva Antonie vazand ca nu se afla in suferinta din cauza cuvintelor rostite de frati, i-a spus: esti asemenea unui oras, care dinainte este impodobit, iar dinapoi se jefuieste de talhari.

Cum sa ne ferim de pacate


Trei batrani s-au dus la avva Sisoe, caci auzisera despre el. Primul ii zice: "Parinte, cum pot sa scap de raul de foc?. Dar el nu i-a raspuns. Al doilea ii spune: "Parinte, cum pot sa scap de scrasnirea dintilor si de viermele neadormit?. Al treilea graieste: "Parinte, ce sa fac, amintirea

intunericului din afara ma omoara?. Batranul le-a raspuns: "Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri. Lui Dumnezeu ii place sa fie milostiv si eu sper sa-i fie mila si de mine. Auzind asemenea cuvinte, batranii au plecat intristati, dar batranul n-a vrut sa-i lase asa, i-a intors din drum si le-a zis: "Fericiti sunteti, fratilor, va invidiez. Primul a vorbit despre raul de foc, al doilea, despre tartar, al treilea, despre intuneric. Daca mintea voastra tine intr-insa astfel de ganduri, este cu neputinta sa faceti pacate. Dar ce voi face eu, batran cu inima impietrita, care nu vreau sa stiu macar ca exista o pedeapsa pentru oameni si de aceea pacatuiesc in fiecare ceas?. Aceia s-au inchinat inaintea lui si au zis: "Cum am auzit, asa am vazut.

Rodul ascultarii
Sfantul Ioan Colov a invatat ascultarea de la parintele sau duhovnicesc, staretul Pavel. Staretul a luat un lemn uscat, l-a infipt in pamant si i-a spus: - Sa-l uzi cu un vas de apa in fiecare zi, pana ce va face rod. Apa se gasea foarte departe de ei, astfel incat Sfantul Ioan, care-l asculta cu sfintenie pe parintele sau, se ducea de dimineata dupa apa si se intorcea seara. Vreme de trei ani a udat lemnul si el a inverzit si a dat rod. Atunci staretul a cules rodul, l-a dus in biserica si l-a impartit celorlalti monahi, spunandu-le: - Luati de mancati , acesta este rodul ascultarii ! ''Un alt calugar l-a intrebat : parinte Paisie, dati-mi un cuvant de folos. Lasa-te intotdeauna in voia lui Dumnezeu si vei avea pace in sufletul sfintiei tale. Fa ce ti se porunceste, nu lucra nimic fara binecuvantare, cind nu stii intreaba, iar cind nu ai pe cine intreba, roaga-te si Dumnezeu iti va arata calea cea buna.

Vietuirea la un loc cu rudele


Se spune despre un mare demnitar cum, intr-o zi oarecare, trecand pe langa o casa din satul din apropiere, vazu cum cei ai casei locuiau toti la un loc: parinti, copii, nepoti, gineri si nurori, cu totii traiau in cea mai buna inelegere. Chemandu-l pe tatal familiei, un batran cu chip luminos, il intreba:

- Cum se face ca, atatia fiind la un loc, de la mic si pana la mare, puteti trai in intelegere ? Atunci, batranul ii zise: - Rabdare, rabdare, rabdare Purtarea de grija a lui Dumnezeu Un frate l-a intrebat pe un batran: - Doresc sa tin la mine doi bani, pentru vreme de boala trupeasca. E rau? Si batranul i-a spus: - Nu este bine sa tii mai mult decat iti este de trebuinta. De vei tine acei doi bani, nadejdea ta se afla la dansii. Si de se va intampla sa-i pierzi pe ei, iti vei pierde si nadejdea. Gandul nostru trebuie sa fie neincetat la Domnul, caci El ne poarta tot timpul de grija.

Cum sa ne purtam crucea


Un om obisnuit vietuia alaturi de alti oameni care purtau in spatele lor o cruce. Si omul obisnuit isi avea de dus propria cruce. La un moment dat, omul obisnuit obosit de atata drum si cu greutatea mare a crucii pe umerii lui, se roaga Domnului spunand: - "Doamne, Te rog scurteaza-mi crucea; simt ca nu mai pot! Ar fi mult mai bine pentru mine". Si incepe a taia din crucea ce-o purta - "Doamne, iti multumesc atat de mult!" Isi continua bucuros drumul anevoios gandind: "Daca acum mi-ai ingadui sa mai tai putin din ea, ar fi si mai bine.". Si o mai scurteaza putin. Si mai bucuros continua pe drumul vietii. Uitandu-se in jurul lui, observa ca ceilalti sunt din ce in ce mai obositi si necajiti. Dupa ceva vreme intalneste in drum o prapastie mare, peste care trebuia sa treaca. Ceilalti se folosesc de propria cruce pentru a trece; crucea fiecaruia era suficienta ca inaltime - atunci cand o culca - unea cu ea cele doua maluri. Transformand crucea in podul necesar, cei de langa el au reusit sa treaca peste prapastie. Numai el a ramas neputincios in fata prapastiei. Indiferent de suferinta, trebuie sa o purtam cu credinta. Stie Domnul ca purtarea ei cu credinta ne aduce izbavire.

Sufletul este fratele trupului

Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat si lipsit de credinta, iar celalalt era credincios. Omul credincios l-a intrebat pe bogat: - Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept? - Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul. - Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi? - Ar fi, desigur, o nedreptate. - Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce uiti de suflet? Tu te ocupi doar de trup, neglijand cu totul sufletul. Ia aminte ca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit.

Ce inseamna sa devii calugar


Odata, Macarie Egipteanul a mers de la Sketis la muntele Nitriei, la liturghia avvei Pambo. Batranii de aici l-au rugat: "Spune un cuvant fratilor!". El a zis: "Eu inca nu am devenit calugar, dar am vazut calugari. Odata, stateam in chilia mea, la Sketis, si ma sacaiau gandurile, zicandumi: "Du-te in pustiu si vezi ce-i acolo!". M-am luptat cinci ani cu gandul acesta, intrebandu-ma: oare nu vine de la demoni? Dar cum gandul staruia, am plecat in pustiu. Si am gasit acolo un iezer cu apa, iar in mijlocul iezerului o insula. Cand fiarele pustiului au venit sa se adape, am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si am inceput sa tremur din tot trupul, gandindu-ma ca sunt duhuri. Dar ei m-au vazut ca tremur si mi-au zis: "Nu te teme, si noi suntem oameni". Eu i-am intrebat: "De unde sunteti si cum ati ajuns in pustiul acesta?". Ei au raspuns: "Suntem de la chinovie. Ne-am inteles intre noi si am venit aici impreuna, acum patruzeci de ani: unul este egiptean si celalalt libian". Apoi m-au intrebat ei pe mine: "Ce se mai intampla in lume, ploua la timp, sunt de toate?". Eu le-am zis: "Da". I-am intrebat din nou: "Cum pot deveni calugar?". Ei imi zic: "Daca nu renunti la tot ce-i lumesc, nu poti deveni calugar". Le-am raspuns: "Dar eu sunt slab, nu pot face ca voi". Ei mi-au zis: "Daca nu poti face ca noi, stai in chilia ta si plange-ti pacatele". I-am intrebat: "Iarna nu va este frig? Vara nu va ardeti trupurile?". Ei au zis: "Dumnezeu ne-a randuit astfel, incat iarna sa nu ne fie frig, iar vara sa nu ne vatame arsita". De aceea va spun, eu inca n-am devenit calugar, dar am vazut calugari. Iertati-ma, fratilor".

Folosul plansului

"Un frate l-a intrebat pe un batran zicand: ce voi face, parinte, ca sa ma mantuiesc? Spune-mi un cuvant de invaatura! Batranul i-a raspuns: cand a batut si a certat Dumnezeu Egiptul, atunci nu era acolo nici o casa in care sa fie plangere. Asa fa si tu, fiule, de vrei sa te mantuiesti: lacrimeaza si plangi si Dumnezeu te va milui si te vei mantui".

Teama de Dumnezeu
Un frate l-a intrebat pe avva Euprepios: "Cum vine in suflet teama de Dumnezeu?". Batranul a raspuns: "Daca omul este smerit, nu agoniseste si nu judeca pe altul, atunci se naste n sufletul lui teama de Dumnezeu".

Calugarul sa nu-l subestimeze pe mirean


Pe cand sedea odata impreuna cu fratii, Avva Siluan si-a iesit din sine si a cazut cu fata la pamant. Dupa putin s-a ridicat si, iata, plangea. Fratii l-au rugat, zicand: - Parinte Siluan, spune-ne, ce ai ? Iar el tacea si plangea. Cum ei il sileau mai mult, a zis: - Am fost rapit la Judecata si am vazut multi monahi care erau dusi inspre osanda si multi mireni care mergeau in Imparatie. Din pricina aceasta, Batranul se tanguia mereu cu inima si niciodata nu vroia sa iasa din chilia sa. Daca, insa, se intampla sa iasa, silit de vreo trebuinta, isi acoperea chipul cu culionul.

Imi ajunge sa te privesc


Trei parinti obisnuiau sa mearga in fiecare an la fericitul Antonie. Doi dintre ei il intrebau despre gandurile lor si despre mantuirea sufletului. Unul tacea si nu intreba nimic. Dupa un timp, avva Antonie ii zice: "Vii aici de o gramada de vreme si nu ma intrebi niciodata nimic". El i-a raspuns: "Imi ajunge sa te privesc, parinte".

Marturisirea pacatelor
Doua femei au venit la parintele Ambrozie al Optimei. Una avea un pacat mare si din cauza lui era trista tot timpul. Cealalta era mai voioasa, ca nu avea nici un pacat mare. Ascultandu-le marturisirea, parintele Ambrozie le-a trimis la rau. Celei care savarsise pacatul cel mare i-a spus sa aduca

o piatra mare, iar celeilalte femei i-a grait sa vina cu mai multe pietre mici. Femeile au procedat intocmai. Apoi staretul le-a spus sa mearga si sa puna pietrele inapoi, la locurile de unde le-au luat. Prima a gasit usor locul pietrei mari, iar a doua s-a intors cu toate pietrele la staret. Acesta le-a explicat ca prima isi amintea mereu de pacatul ei cel mare, se pocaia de el si acum putea sa si-l ridice de pe suflet; cea de-a doua nu si-a luat in seama pacatele mici, si, intrucat erau multe, ea nu era in stare sa si le aminteasca si nu se putea pocai pentru ele.

Maica Domnului este grabnic ajutatoare


Cineva a fost inchis si a stat 20 de ani in inchisoare, un tanar imbatranit in suferinte. Intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea si si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc ca sa-si curme viata. Si-a adus aminte insa ca, in tinerete, cand era liber, bunica ii spunea: "Cand ai un necaz mare, sa te rogi Maicii Domnului!". Si-a adus aminte de acest lucru, si spunea el: "Catre Mantuitorul n-aveam curajul sa ma rog, dar catre Maica Domnului, care a fost si ea pamanteana ca si noi, m-am rugat!". Scurt. O rugaciune la disperare: "Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici! Ajuta-ma!". Se ruga in celula. Si, peste cateva clipe, vede intrand prin usa inalta a celulei o faptura in alb, cu un Prunc in brate: "M-ai chemat! Am sa te ajut. Fii in pace!". Si a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat dupa aceea la ancheta. L-au mutat intr-un alt loc, la Polul Nord, undeva, si toata viata lui de dupa aceea - ca a trait inca multi ani in inchisoare - a avut o viata foarte linistita in sufletul lui, desi suferintele din afara erau destul de grele din cand in cand. Maica Domnului l-a ajutat in momentul urmator dupa rugaciune.

Cum sa ne ferim de pacate


Trei batrani s-au dus la avva Sisoe, caci auzisera despre el. Primul ii zice: "Parinte, cum pot sa scap de raul de foc?. Dar el nu i-a raspuns. Al doilea ii spune: "Parinte, cum pot sa scap de scrasnirea dintilor si de viermele neadormit?. Al treilea graieste: "Parinte, ce sa fac, amintirea intunericului din afara ma omoara?. Batranul le-a raspuns: "Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri. Lui Dumnezeu ii place sa fie milostiv si eu sper sa-i fie mila si de mine. Auzind asemenea cuvinte, batranii au plecat intristati, dar batranul n-a vrut sa-i lase asa, i-a intors

din drum si le-a zis: "Fericiti sunteti, fratilor, va invidiez. Primul a vorbit despre raul de foc, al doilea, despre tartar, al treilea, despre intuneric. Daca mintea voastra tine intr-insa astfel de ganduri, este cu neputinta sa faceti pacate. Dar ce voi face eu, batran cu inima impietrita, care nu vreau sa stiu macar ca exista o pedeapsa pentru oameni si de aceea pacatuiesc in fiecare ceas?. Aceia s-au inchinat inaintea lui si au zis: "Cum am auzit, asa am vazut.

Analiza gandurilor
Un frate l-a intrebat pe avva Iosif: "Vreau sa ies din chinovie si sa traiesc in singuratate". Batranul ii zice: "Asaza-te unde vezi ca sufletul tau este linistit si nu se tulbura". Fratele ii zice: "Eu sunt linistit si in chinovie, si in singuratate. Ce sa fac?". Batranul ii zice: "Daca esti linistit si in chinovie si in singuratate, pune cele doua ganduri ale tale ca intr-o cumpana, vezi care dintre ele iti foloseste si te atrage mai mult, si implineste-l pe acela".

Cuvintele strambe
Un frate povestea: "M-am dus odata la Heracleea, in Egiptul de Jos, la avva Iosif. Si era acolo, in manastire, un dud foarte frumos. Dimineata, avva imi zice: Du-te si mananca. Dar, cum era vineri, n-am mancat, din cauza postului. Apoi l-am rugat: Pentru numele lui Dumnezeu, lamureste-mi gandul acesta. Tu mi-ai spus: Du-te si mananca, dar eu nam mancat din cauza postului, ba chiar mi-a fost rusine de porunca ta, cugetand in sine-mi: cu ce gand mi-a poruncit batranul? Ce trebuia sa fac cand mi-ai spus: Du-te si mananca?. El a zis: La inceput, parintii nu zic fratilor cuvinte drepte, ci strambe, iar daca vad ca acestia fac lucrurile stramb, nu le mai vorbesc stramb, ci le spun adevarul, stiind ca-i asculta in toate".

Sa nu judecam pacatele semenilor


Un frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, au trimis dupa avva Moise, dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand: vino, ca te asteapta norodul! Atunci, el, sculandu-se, a venit si luand o cosnita gaurita si umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis: ce este aceasta, parinte? Zis-a lor batranul: pacatele mele sunt inapoia mea curgand jos si eu nu le vad, dar am venit

astazi sa judec pacatele straine. Si ei, auzind, n-au grait nimic fratelui, ci l-au iertat.

Puterea rugaciunii duhovnicului


Un frate a venit de la schit la avva Ammun si i-a zis: ma trimite parintele meu la slujba si ma tem de ispita trupeasca. I-a zis lui batranul: ori in ce ceas iti va veni ispita, zi asa: Dumnezeul puterilor, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma! Deci in una din zile o fata a incuiat usa dupa dansul. Iar el, strigand cu glas mare, a zis: Dumnezeul puterilor, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma! Si indata s-a aflat pe calea catre schit.

Ajutorul dumnezeiesc
"Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, ca suindu-se de la Schit si ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand: Dumnezeule, Tu stii ca nu mai pot! Si indata s-a aflat langa rau." Pacatele betiei Povesteau despre avva Isidor, preotul, ca odata a venit un frate sa-l invite la masa, dar batranul n-a primit, zicand: "Adam a fost alungat din rai fiindca s-a lasat inselat de mancare". Fratele l-a intrebat: "Ti-e frica sa iesi din chilie?". El i-a raspuns: "Copile, mi-e frica. Diavolul umbla ca un leu racnind si cautand pe cine sa inghita". Zicea adesea: "Cine se deda bautului de vin nu mai scapa de urzelile gandurilor rele. Lot a fost silit de fiicele sale sa se imbete cu vin si, din pricina betiei, diavolul l-a impins usor spre curvia cea nelegiuita".

Boala trebuie cautata la radacina


Un copacel a fost sadit de tatal unui baiat. Copilul tinea la copac ca la un frate si-i purta de grija. Copacelul insa se imbolnavi si i se veatejeau tot mai mult frunzele. Baiatul era foarte amarat din pricina aceasta si in fiecare zi ii smulgea frunzele vestede si-l stropea la radacina cu apa proaspata. Intr-o zi, copacelul si-a plecat varful spre baiat si i-a zis: - Boala mea sta in radacinile mele. De aceea, daca vrei sa ma lecuiesti, sa ma cauti la radacina. Cat despre frunzele mele, ele vor inverzi apoi singure. Baiatul a sapat la radacinile copacelului si gasi acolo un cuib de

sobolani. Dupa ce a starpit toti sobolanii, copacelul a prins din nou putere si viata. Cand sufera semenii nostri, nu trebuie sa ne uitam la semnele exterioare ale suferintei. Leacul trebuie cautat la radacini si trebuie starpita pricina raului, iar urmarile pier de la sine.

Cum pune diavolul saua pe om


"Omul pune pe cal mai intai poclada, apoi seaua; strange bine tofturul, ii aseaza in gura zabala de la frau, pune piciorul in scara si apoi ii sare in spate. Tot asa pune si dracul stapanire pe om, cu incetul: mai intai ii arunca o pofta mai mica, apoi altele, din ce in ce mai mari si mai vinovate. Si dupa ce ti-a sarit in spate si te hatuieste bine, mai fa tu, omule, ceva ca sa scapi de necurat sau mai zi daca ai ce zice". (Toader Hordrag din Plopenii Mici - Botosani)

Neincetata Liturghie
Avva Apollo ca avea un ucenic pe nume Isaac, format cu desavarsire pentru infaptuirea lucrului bun. A dobandit linistea absoluta in timpul Sfintei Liturghii si cand mergea la biserica nu ingaduia nimanui sa se apropie de el. Avea o vorba: "Toate lucrurile sunt frumoase la timpul lor. Caci exista un timp pentru orice lucru". Cand se desfacea adunarea, alerga spre chilie ca urmarit de foc. De multe ori, dupa slujba, fratilor li se dadea cate un pesmet si un pahar cu vin, el insa nu lua, nu ca sa refuze binecuvantarea fratilor, ci ca sa pastreze linistea dobandita in timpul Liturghiei. S-a intamplat ca a cazut bolnav la pat, iar fratii, auzind, au venit sa-l vada. S-au asezat langa dansul si l-au intrebat: "Avva Isaac, de ce fugi de frati dupa Liturghie?". El le-a raspuns: Nu fug de frati, ci de urzelile demonilor, caci, daca cineva, cu o faclie aprinsa, intarzie mai mult timp in vant, faclia se stinge. Tot asa si noi, iesind iluminati de Sfanta Liturghie, daca intarziem mult timp afara din chilie, mintea ni se intuneca.

Lupta cu mania
Avva Casian a povestit: "Avva Ioan, egumenul unei mari chinovii, s-a dus la avva Paisie, care traia in pustiul cel mai aspru de patruzeci de ani. Si cum il iubea foarte mult, l-a intrebat cu indrazneala dragostei: Ce ai reusit sa infaptuiesti aici, retras de atatia ani si ferit de orice legatura cu

oamenii?. El a raspuns: De cand am devenit monah, soarele inca nu m-a vazut mancand. Avva Ioan i-a zis: Nici pe mine maniindu-ma".

Cum poate naste sufletul


Un frate l-a rugat pe avva Kronios sa-i spuna un cuvant. Avva Kronios i-a zis: "Elisei a venit la somaniteanca si a vazut ca nu avea nici o legatura cu nimeni. A zamislit si a nascut prin prezenta lui Elisei". Fratele i-a grait: "Ce inseamna cuvantul acesta?". Batranul i-a raspuns: "Cand sufletul este treaz si se aduna din imprastiere, renuntand la vointa proprie, atunci Duhul lui Dumnezeu vine asupra lui. Asa poate sa nasca, altfel ramane sterp".

Milostenia
Intr-o manastire, traia un calugar batran. Desi era foarte sarac, el avea totusi harul milosteniei. Intr-o zi, a venit la el un sarac, cerandu-i pomana. Batranul nu avea decat o paine, pe care a dat-o saracului. Saracul insa a zis: - Nu vreau paine, ci o camasa! Batranul voind sa-l ajute, l-a luat de mana si l-a dus in chilie. Cand saracul a vazut ca nu gaseste nimic decat camasa ce o purta calugarul, s-a minunat de sufletul plin de virtute al batranului si si-a dezlegat traista de la gat si a desertat in mijlocul chiliei tot ce avea zicand: - Ia acestea, parinte! Voi mai gasi eu in alta parte cele ce-mi trebuiesc. Vitejia este rasplatita Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ma uit la mine: unde ma duc, gasesc ajutor. Batranul ii zice: "Si pe cei cu sabia in mana Dumnezeu ii miluieste in vremurile noastre. Daca suntem viteji, El are mila de noi".

Din curatia inimii trebuie sa vorbim


Avva Ammun de la Raito i-a spus avvei Sisoe: "Cand citesc din Scriptura, cugetul meu vrea sa alcatuiasca un discurs, ca sa pot raspunde daca ma intreaba cineva". Batranul i-a raspuns: "Nu-i nevoie. Mai bine din curatenia mintii castiga si sa fii fara de grija cum vorbesti". Despre smerenie

Avva Pimen a zis: "Odata, cand batranii stateau jos si mancau, avva Alonios statea in picioare si servea. Ei, vazandu-l, l-au laudat, dar el n-a raspuns nimic. Cineva il ia deoparte si-l intreaba: "De ce n-ai raspuns batranilor, cand te-au laudat?. Avva Alonios ii zice: "Daca raspundeam, as fi parut ca primesc lauda".

Lumina ochilor
Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag: - Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei. - Vrei sa te casatoresti cu mine? Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea n aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse: - Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse: - Nu ma pot casatori cu un orb. Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul ia soptit: - Sa ai grija, te rog de ochii mei!

Ascultarea
Avva Pistos a povestit: "Avva Or si avva Athre nu erau din aceeasi regiune, dar s-au impacat de minune pana la iesirea din trup. Avva Athre era foarte ascultator, iar avva Or, din cale afara de smerit. Am petrecut cateva zile cu ei, ca sa-i iscodesc, si am vazut o minune pe care a facuto avva Athre. Cineva le-a adus putin peste si avva Athre a vrut sa i-l pregateasca batranului. A luat cutitul ca sa-l curete, dar tocmai atunci l-a strigat avva Or. El a lasat cutitul in peste si n-a mai curatit, iar eu am

ramas uimit de marea lui ascultare, fiindca n-a spus: Mai asteapta un pic, pana curat pestele. L-am intrebat: Cum ai dobandit o asemenea ascultare?. El mi-a zis: Nu eu sint ascultator, ci batranul. Apoi m-a luat si mi-a zis: Vino sa-i vezi ascultarea. A fript pestele, arzandu-l anume, si i l-a dus batranului. Acesta a mancat fara sa zica nimic. Si cand l-a intrebat: E bun pestele, avva?, el a raspuns: Foarte bun. Apoi i-a adus si putin gatit cum trebuie, zicandu-i: Pe acesta l-am ars, avva, iar batranul i-a raspuns: Da, l-ai ars un pic. Atunci avva Athre mi-a zis: Vezi cat de ascultator este?. Am plecat de la ei straduinduma din rasputeri sa fac ce-am vazut".

Cand omul vorbeste ca un magar


Un baiat de liceu, rau crescut, intorcandu-se acasa, dupa lectia de cateheza, imediat a inceput, cu multa obraznicie sa-l ironizeze pe profesorul lui: - Ca sa intelegi, spunea, cat de imbecil este, ne-a spus ca magarul lui Valaam* a vorbit ca un om. Bunica l-a certat pe nepot pentru necuviinta lui fata de Vechiul Testament. Atunci, nepotul se intoarse spre bunica sa si o intreba cu aroganta si dispret: - Nu cumva si tu, bunico, crezi in aceste prostii, ca magarul a putut vorbi ca un om ? Si bunica i-a raspuns: - Daca tu, fiule, care esti om, poti sa vorbesti ca un magar, de ce sa nu cred ca si magarul a putut vorbi ca un om ?!

Umilinta
Un frate oarecare, silitor fiind, isi facea rugaciunea si pravila impreuna cu alt frate al lui si cum incepea a citi, il biruiau lacrimile si umilinta sa. Pentru aceea nu putea sa citeasca, ci lasa cate un stih din psalmi. Odata l-a rugat vecinul lui sa-i spuna ce gandeste cand sta el la pravila si rugaciunea sa, de plange cu asa amar? Iar el i-a raspuns: - Iarta-ma, frate, ca totdeauna cand stau la pravila si rugaciunea mea, vad pe Judecatorul si pe mine ca pe un osandit stand, intrebat si mustrat fiind si zicandu-mi Judecatorul: pentru ce ai facut cutare pacat si cutare? Si de aceea eu nu mai stiu ce voi raspunde, ca mi se astupa gura de

vadirea cugetului meu si nu pot citi, ci las cate un cuvant din psalmi. Ma iarta, frate, ca si pe tine te smintesc si pentru aceea, frate, daca vei vrea, sa facem separat fiecare pravila sa. Raspuns-a lui fratele, zicand: - Nu, frate, ca eu macar de nu am darul umilintei, ca sa pot plange, vazandu-te pe tine, ma vad si ma cunosc pe mine nevrednic si ticalos. Iar Dumnezeu vazand smerenia lui, i-a dat si lui darul umilintei si lacrimi ca si celuilalt

Cand este permisa mania


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce inseamna a te mania in zadar pe fratele tau?". El a zis: "Orice nedreptate iti face fratele tau, daca te manii, in zadar te manii; chiar daca iti scoate ochiul drept si iti taie mana dreapta, daca te manii, in zadar te manii. Dar daca vrea sa te desparta de Dumnezeu, atunci manie-te foarte!".

Monahul
Avva Macarie i-a zis avvei Zaharia: - "Spune-mi ce trebuie sa faca monahul?". Acesta i-a raspuns: - "Pe mine ma intrebi, parinte?". Avva Macarie i-a grait: - "Am incredere in tine, copile Zaharia. Cel de sus ma indeamna sa te intreb". Atunci Zaharia i-a marturisit: - "Dupa mine, parinte, a fi monah inseamna a sta impotriva ta insuti in toate".

Smerenia
Un dregator a auzit despre avva Moise si a venit la Sketis, ca sa-l cunoasca. Cativa frati l-au vestit pe batran, iar el s-a sculat si a fugit in lunca. Pe drum, s-a intalnit cu convoiul dregatorului si l-au intrebat: "Unde este chilia avvei Moise?. El zice: "Dar ce vreti de la el? E un om nebun. Dregatorul s-a dus la biserica si le-a zis clericilor: "Am auzit despre avva Moise si am venit sa-l vad. Dar am intalnit un batran care mergea in Egipt si l-am intrebat: "Unde este chilia avvei Moise?", iar el ne-a raspuns: "Ce vreti de la el? E un nebun". Auzind acestea, fratii s-

au intristat si au zis: "Cum arata batranul care ti-a spus aceste marsavii despre sfant?". El a raspuns: "Batran, imbracat in haine vechi, inalt si negru. Fratii au zis: "El era avva Moise. V-a spus asa, ca sa nu se intalneasca cu voi". Dregatorul a plecat, tragand mult folos duhovnicesc.

Rabdarea
Ioan cel Nou din Theba a slujit multa vreme un batran. Si-a implinit in toate cum se cuvine slujirea, chiar daca batranul nu i-a spus niciodata un cuvant de multumire. Dimpotriva, primea de la acesta numai cuvinte aspre. In apropierea trecerii la cele vesnice, batranul a chemat la sine multi frati si le-a spus: - Acesta nu este om, ci inger, caci dei doisprezece ani de-a randul m-a servit si nu i-am zis nici un cuvant mai bland, el m-a slujit cu credinta. A indurat toate nedreptatile fara a le lua in seama.

Ce este lumea?
Un frate l-a intrebat pe un batran: - Ce este lumea? Iar batranul i-a raspuns: - Lumea este a lucra peste fire si a-ti implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup decat de suflet, a-ti petrece viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult pentru agoniseala trupeasca decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule.

Depasirea necazurilor
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - "Ce sa fac cu aceasta greutate care ma copleseste?". Batranul i-a raspuns: - "Corabiile, mici si mari, au braie, pentru ca, atunci cand nu bate vantul, marinarii sa-si lege la pieptul lor funiile si braiele si sa traga putin corabia pana cand Dumnezeu trimite vant prielnic. Iar daca vad ca se lasa negura, atunci ancoreaza corabia intr-un par, ca sa nu se zgaltaie "Cnd a fost ntrebat dac minunile apar sau nu i n alte religii, un btrn a rspuns:

Este o diferen; pn i hogea este un lucrtor de minuni. Folosind magia, el ncearc s fac lumin. ns noi ignorm orice lumin care vine de la diavol. Unii i in nasul, se trag de urechi, i freac ochii i provoac iluzii. Noi ne rugm lui Dumnezeu pentru minuni i nu diavolului. Ne luptm cu diavolul zi i noapte. Un aghiorit evlavios i harismatic, care a trit muli ani n America de Nord, a spus: Biserica Ortodox este la fel de smerit ca nsui Iisus Hristos. Muli au vzut frumuseea i adevrul acestei credine i s-au transformat din eretici n ortodoci." Odat, printele B. s-a dus ntr-un sat cu treburi ale mnstirii. De ndat ce a ajuns, stenii au venit la el i l-au rugat insistent s-i ajute s apere credina adevrat n faa unui predicator evanghelic. Acesta, cu citate din Sfnta Scriptur, i tulbura pe ei, defimndu-i pe sfini i pe Maica Domnului. Clugrul era simplu i aproape analfabet i s-a simit stnjenit, dar dup ce s-a gndit puin, amintindu-i ceea ce a citit despre sfini i vieile lor, l-a invitat pe predicatorul protestant s se ntlneasc cu el i a propus aceasta: Lsai-ne s aprindem un foc n mijlocul pieii din sat. Fiecare va trece prin el i Dumnezeu va dovedi astfel care dintre noi poart cu el Adevrul. n ziua urmtoare, dimineaa devreme, stenii au adunat lemne i au cldit un rug n mijlocul pieii. Printele B. a sosit, dar predicatorul nu. El a fugit cu primul vapor din ziua aceea. ntregul sat s-a bucurat pentru victoria glorioas asupra predicatorului neltor. Cnd printele B. s-a ntors la mnstire, ceilali clugri l-au ntrebat: Erai pregtit s treci prin foc? Eram nelinitit, dar nu m-am ndoit de credina noastr i am gndit: Pe pmnt eu nu merit nimic, dect s merg n iad. Ar fi mai bine s ard aici, pe pmnt, dect s ard venic. Astfel, acest smerit i simplu clugr a aprat credina aa cum au aprat-o primii martiri i prinii duhovniceti naintea lui."

Mahnirea

Un intelept a fost intrebat de ucenicul sau: - De ce oamenii sunt atat de mahniti? Inteleptul i-a raspuns: - Pentru ca se intristeaza nu doar din cauza suferintelor venite asupra lor, ci si de reusita semenilor.

O lupta cere hotarare si nebunie


Ferdinand Cortez, cel care a ocupat Mexicul, si-a intrebat oamenii cu care a debarcat: - Cine dintre voi doreste sa-mi urmeze in tara aurului? Toti au raspuns, in cor: - Nimeni nu vrea sa se intoarca, ci dorim cu totii sa intram in Mexic. La raspunsul acesta se asteptase cuceritorul. Apoi le zise: - Sa dam foc corabiilor cu care am venit, caci nu mai avem nevoie de ele. Prin aceasta insa si-au nimicit speranta reintoarcerii si revederea patriei. De aici incolo, pentru ei nu ramasesera decat lupta si astfel au ocupat Mexicul. Astfel este necesar pentru fiecare crestin sa rupa cu curaj legaturile care il leaga de pamantul acesta, ca sa nu se mai intoarca la ceea ce le-ar putea rapi cerul.

Ingerului ierbii
Peste tot ce a creat, Dumnezeu a randuit un inger care sa vegheze. Unul veghea copacii, altul pasarile, altul florile si asa mai departe. Chiar si iarba pe care calcam a fost data in grija unui inger. Dar ingerul ierbii si-a zis: Celorlalti ingeri Dumnezeu le-a dat lucruri importante in supraveghere. Mie mi-a dat iarba cea cu totul lipsita de importanta. N-am sa ma ocup deloc de ea. Poate creste si singura. Si, intr-adevar, nu s-a ocupat de ea deloc. Intr-o zi, ingerul copacilor s-a dus la Dumnezeu plangandu-se ca mor copacii din gradinile oamenilor si din paduri, pentru ca iarba care intretine umezeala e toata uscata. In alta zi s-a dus ingerul florilor, plangandu-se ca florile nu pot creste pe campuri pentru ca nu mai exista iarba care sa pastreze roua pentru ele. In cele din urma a venit omul, plangandu-se: Doamne, mor animalele in gospodarii pentru ca nu mai avem iarba sa le hranim. Ia-ma de pe pamant. Altadata pamantul era inimos, dar acum arata ca un desert. Atunci Dumnezeu, chemandu-l la Sine pe ingerul Ierbii, l-a intrebat: "Tiam dat o sarcina mica sau mare, inger al ierbii?" Dandu-si seama ca

Dumnezeu i-a cunoscut gandurile, a ingenuncheat si a zis: "Nu trebuia sa spun ce am spus. Acum imi dau seama ca sarcina pe care mi-ai dat-o era mai mare decat eram eu vrednic S-o primesc, iarta-ma. De acum incolo imi voi face datoria, si lumea va fi frumoasa din nou. Imi dau seama acum ca nimic in lume nu e lipsit de importanta si fara rost". Si iarba ingrijita facu sa creasca din nou copacii, sa infloreasca din nou florile si sa-si raspandeasca mirosul peste lume.

Timpul nu trebuie pierdut


Un frate a venit sa ia cateva cosuri de la avva Ioan. Batranul iese si-i zice: "Ce vrei, frate?". El raspunde: "Cosuri, avva". Batranul a intrat sa i le aduca, dar a uitat. S-a asezat si a inceput sa impleteasca. Fratele a batut din nou la usa, iar cand batranul a iesit, l-a intrebat: "Nu-mi aduci cosurile, avva?". El a intrat si iar s-a apucat sa impleteasca. Fratele a batut din nou. Inca o data si batranul a iesit si l-a intrebat: "Ce vrei, frate?". Acela a raspuns: "Cosurile, avva". Atunci avva l-a luat de mana, l-a dus inauntru si i-a zis: "Daca vrei cosuri, ia-ti si du-te, caci eu n-am vreme".

A munci pentru Dumnezeu


Un monah avea datoria de a face zilnic mancare pentru 250 de persoane. Desi numarul era foarte mare, el niciodata nu era trist. Intr-o zi, staretul l-a intrebat cum reuseste sa fie tot timpul vesel. Monahul i-a raspuns: - Eu muncesc ca pentru Dumnezeu. Insusi Mantuitorul spune: Adevar va spun, intrucat ati facut unuia dintr'acesti foarte mici frati ai Mei, Mie Mi-ati facut. De aici reiese ca omul poate indeplini orice munca cu voie buna, daca se gandeste ca a munci pentru aproapele inseamna a munci pentru Dumnezeu.

Sabia si coiful
Regele Carol al V-lea al Frantei a vrut sa incerce vrednicia si intelepciunea fiului sau. Astfel, intr-o zi oarecare, el aseza doua mese intr-o camera din palatul sau. Pe una dintre ele, el a asezat sceptrul si coroana, iar pe cealalta a pus o sabie si un coif. Dupa aceasta, el si-a chemat fiul si i-a zis:

- Alege din acestea doua: sau sabia, sau coroana. Privind fiul spre cele doua mese, spre sabie si spre coroana, el a ales in cele din urma sabia si coiful. Vazand aceasta, imparatul s-a bucurat, insa a si intrebat: - De ce ai ales sabia si coiful ? Fiul sau i-a raspuns, zicand: - Cu sabia si cu coiful voi cuceri coroana si sceptrul.

Trupul este precum o haina


Un calugar, fara sa tina seama de sfaturile duhovnicului sau, s-a nevoit peste masura, incat trupul ii era ca o umbra. A postit aspru, timp de mai multe zile. Duhovnicul sau, vazand starea la care a ajuns din cauza ispitelor, i-a spus: - Trupul este precum o haina. Daca o ingrijim, o putem purta mai mult timp, iar daca ne batem joc de ea, se va rupe si va trebui sa o aruncam. Te rog sa-ti intaresti trupul prin mancare si rugaciune.

Neincetat Fecioara
O persoana a aflat intr-o zi de la un crestin ca Maica Domnului a ramas Fecioara chiar daca a nascut. Neintelegerea acestui lucru, l-a determinat sa intrebe un preot. Preotul i-a raspuns: - "Lumina soarelui trece prin geam - si vine la noi fara sa strice geamul. La fel si Lumina vietii (Hristos) a trecut prin Maica Preacurata, fara sa-i strice trupul."

Plansul pentru pacate


Doi frati dupa trup s-au lepadat de lume si au mers amandoi la muntele Nitriei si petreceau acolo in sihastrie si in ascultare. Dumnezeu le-a dat amandurora darul umilintei si lacrimi, in rugaciunile lor. Odata, batranul sihastriei a vazut in vis pe amandoi fratii stand la rugaciune si fiecare tinea cate o hartie scrisa in mana lui si udand hartia cu lacrimile lor, se spalau slovele scrisorii de pe hartie si scrisoarea unuia lesne se spala, iar a celuilalt cu anevoie si chiar daca se spala, iarasi se cunosteau slovele. Batranul s-a rugat lui Dumnezeu sa-i arate acea vedenie cu acei doi frati. Si trimitand Dumnezeu ingerul Sau, i-a spus zicand: - Slovele si scrisoarea scrisa pe acele hartii pe care le-ai vazut tinandu-le

in mainile lor, acelea sunt pacatele lor. Unul din ei a pacatuit fireste, adica dupa fire, si pentru aceea aceluia lesne i se spala slovele. Celalalt a cazut in necuratii si spurcaciuni peste fire. De aceea, mai multa osteneala ii trebuie intru pocainta lui. Si de atunci totdeauna ii zicea batranul: - Sileste-te, frate, osteneste-te, frate, ca se cunosc slovele. Dar nu i-a aratat batranul, nici nu i-a spus aceasta, pana la moartea lui, ca nu cumva scarbindu-se sa-si sminteasca silinta sa, ci totdeauna ii zicea: - Sileste-te, frate, caci cu multa osteneala se spala slovele zapisului.

Laptele cel pentru Dumnezeu


Moise intalneste in desert un pastor. Petrece impreuna cu el intreaga zi, il ajuta sa-si mulga oile, iar la sfarsitul zilei il vede pe pastor ca toarna laptele cel mai gras intr-o strachina de lemn pe care o lasa pe o piatra turtita aflata la o oarecare distanta. Moise il intreaba pentru ce a facut aceasta, iar pastorul ii raspunde: - Acesta este laptele lui Dumnezeu. Moise este nedumerit, asa ca ii cere sa-i explice. Atunci pastorul ii raspunde: - Intotdeauna pun deoparte laptele cel mai bun, pe care-l aduc ca o jertfa lui Dumnezeu. Moise, care este mult mai perspicace decat pastorul in credinta lui naiva, il intreaba: - Si crezi ca Dumnezeu il bea? - Da, raspunde pastorul, il bea. Atunci Moise se simte indemnat sa-l lumineze pe sarmanul pastor si sa-i explice ca, intrucat Dumnezeu este o fiinta absolut spirituala, El nu bea lapte, insa pastorul este foarte convins ca Dumnezeu il bea, asa ca s-au certat putin pe tema asta, pana cand Moise ii propune pastorului sa se ascunda dupa niste tufisuri, pentru a vedea daca intr-adevar Dumnezeu vine si bea laptele. In timp ce el se va duce in desert ca sa se roage, pastorul se ascunde, noaptea vine, iar in lumina lunii vede o vulpe mica furisandu-se prin

desert; vulpea se uita in dreapta, apoi in stanga, dupa care se repede la strachina, lipaie tot laptele si dispare la loc in desert. In dimineata urmatoare, Moise il gaseste pe pastor trist si descurajat. - Cum a fost?!, il intreaba. Pastorul ii raspunde: - Ai avut dreptate, Dumnezeu este numai Duh si nu voieste laptele meu. Moise este mirat ca pastorul este atat de abatut, ii spune, deci: - Ar trebui sa fii fericit. Acum stii mai multe despre Dumnezeu decat stiai inainte. - Asa este, raspunde acesta, numai ca singurul lucru pe care-l puteam face pentru a-mi exprima iubirea pentru El mi-a fost luat. Moise pricepe. Se retrage in desert si se roaga fierbinte. In plina noapte, el are o vedenie in care Dumnezeu i se arata spunandui: - Moise, ai gresit. Este adevarat ca Eu sunt Duh. Cu toate acestea, am primit intotdeauna cu bucurie laptele pe care mi-l dadea pastorul acela, ca semn al iubirii lui pentru Mine; dar pentru ca sunt Duh, nu am trebuinta de lapte, asa ca-l imparteam cu acea vulpe micuta, careia ii place laptele atat de mult.

Truda trupeasca sau grija de cele launtrice


Avva Agathon a fost intrebat: "Ce este mai presus: truda trupeasca sau grija de cele launtrice?". Batranul a raspuns: "Omul este ca un pom, iar truda trupeasca sunt frunzele, in vreme ce grija celor launtrice sunt fructele. Fiindca sta scris: "Pomul care nu face fructe bune e taiat si aruncat in foc", este limpede ca noi trebuie sa ravnim pentru fructe, adica pentru pazirea mintii. Dar sa nu neglijam nici acoperisul si podoaba frunzelor, adica truda trupeasca".

Ce este ura de rautate?


Un frate s-a dus la avva Pimen si, stand ei impreuna, a inceput sa-l laude pe un alt frate, zicand despre el ca uraste rautatea. Atunci avva Pimen il intreaba: "Ce este ura de rautate?. Fratele s-a poticnit si n-a stiut ce sa raspunda. S-a ridicat, s-a inchinat in fata batranului si i-a zis: "Spune-mi, ce este ura de rautate?. Batranul i-a raspuns: "Iata ce este: cand cineva uraste pacatele sale si-i da dreptate aproapelui.

Vindecarea prin cuvant


Avva Daniel a zis ca, inainte de a veni avva Arsenie la parinti, acestia au stat cu avva Agathon. Avva Agathon il iubea foarte mult pe avva Alexandru, pentru ca era ascet si masurat. Odata, s-a intamplat sa-si spele toti ucenicii lui hainele in rau. Avva Alexandru le spala mai incet, iar ceilalti ucenici i-au zis batranului: "Fratele Alexandru nu spala". El, vrand sa-i vindece, i-a zis: "Frate Alexandre, spala bine hainele ca sunt din in". Auzind fratele asemenea cuvinte, s-a intristat. Dupa aceea insa batranul l-a chemat si i-a zis: "Doar stii ca-ti faceai bine treaba! Eu ti-am vorbit asa pentru ceilalti, ca sa-i vindec de gandul cel rau prin ascultarea ta, frate".

Nesocotirea slavei omenesti


Datorita faptelor minunate pe care le savarsea Sfantul Macarie, un ucenic l-a intrebat daca nu se simte cuprins de duhul maririi. Sfantul Macarie i-a raspuns: - "O inima care cauta spre slava oamenilor, dovedeste ca nu L-a cunoscut inca pe Dumnezeu; iar cel care s-a invrednicit de duhul lui Dumnezeu, nesocoteste slava oamenilor".

Semnul crucii inainte de masa


Intr-o zi, un om dintr-un sat, ajunge la o nunta care se petrecea intr-un oras din apropiere. Inainte de a se aseza la masa, s-a insemnat cu semnul sfintei cruci. Cei de langa el au inceput sa rada si l-au intrebat: - La dumneata acasa, toti se inchina inainte de a se aseza la masa? - Da, raspunse sateanul, afara de doi porci care mananca mereu fara sa se inchine.

Nu luam cu noi nimic dupa moarte


O vulpe a zarit intr-o curte o multime de pui. S-a invartit in jurul curtii, pana ce a gasit o gaura in gard. Dand sa intre, si-a dat seama ca spartura este prea mica. Revine dupa cateva zile lipsite de hrana. Din cauza nehranirii, slabise si reuseste sa intre in curtea mult dorita. Ajunsa in curte, se pune bine pe mancat. Satula, dori sa iasa prin spartura prin

care intrase, dar nu reusea. Atat de mult mancase, incat nu mai putea iesi. Pentru a reusi sa iasa, s-a pus pe infometare cateva zile. Dupa ce a iesit, si-a zis: "Ce proasta am fost, cum am intrat, asa am iesit". La fel se intampla si cu noi, intram in aceasta lume lipsiti de lucruri si iesim din ea fara insotirea lor.

Cum scapam de mlastina vietii


Un om avea o balta pe tarina lui. Din cauza acesteia, nu putea sa faca nicio recolta. A inceput sa scoata apa cu galeata din ea, dar fara rezultat. Un vecin gospodar, vazand truda lui, i-a spus: - Daca doresti sa scapi de balta, trebuie sa-i seci mai intai izvoarele. Omul a facut dupa cum i-a grait vecinul si pamantul a devenit bun de semanat. La fel se intampla si cu cele ale sufletului. Pentru a scapa de mlastina vietii, trebuie sa seci mai intai izvoarele ei: vorbele desarte, reaua faptuire si toate cele asemenea lor.

Taina fratelui
Un batran calugar spunea: "Intr-o zi, privind spre padure, am vazut alergand spre mine o fiara. Cand s-a apropiat de mine am vazut ca este om. Cand mi-a cazut in brate, plangand, am inteles ca este fratele meu". L-a ntrebat un frate pe avva Pimen: Dac-i dau fratelui meu puin pine sau altceva, demonii pngresc fapta, ca i cum ar veni din plcere omeneasc. i dac vine din plcere omeneasc, noi trebuie totui s-i dm cele trebuincioase fratelui. i i-a spus pilda aceasta:

Doi plugari locuiau n acelai sat, iar unul dintre ei, semnnd, a treierat puine (roade) i cu neghin, pe cnd cellalt, nengrijindu-se s semene, n-a secerat nimic-nimic. Dac vine foamete, care din cei doi va tri? Cel care a treierat puine roade, i cu neghin. Aa i noi, s semnm cte puin, fie i cu neghin, ca s nu murim de foame. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

Sa nu judecam
Daca suntem atenti la pacatele noastre, nu mai vedem pacatele aproapelui. E o nebunie ca un om cu un mort in casa sa-si lase mortul sau si sa se duca sa planga mortul aproapelui. A muri fata de aproapele tau inseamna a-ti duce pacatele proprii si a nu avea grija altuia, daca-i bun sau rau. Sa nu faci rau nimanui si sa nu ai nici un gand rau pentru cineva in inima ta. Nu-l dispretui pe cel care face rau, nu fi de partea celui care face rau semenului sau si nu te bucura impreuna cu el. Nu barfi pe nimeni, ci spune: "Dumnezeu ii cunoaste pe toti". Nu fi alaturi de cel care barfeste, nu te bucura de barfa lui, dar nici nu-l uri. Iata ce inseamna sa nu judeci pe nimeni. Nu dusmani pe nimeni si nu tine dusmania in inima ta. Nu-l uri pe cel care-si dusmaneste aproapele. Aceasta este pacea, in toate mangaie-te cu gandul ca truda dureaza putin, iar odihna totdeauna, prin harul lui Dumnezeu, Cuvantul.

Nici prea mult, nici prea putin


Un sot isi acuza sotia ca este prea zgarcita, iar sotia ii spunea sotului ca este prea risipitor. Pentru a pune capat neintelegerii, au mers la duhovnicul lor sa-i ceara sfat. Preotul, dupa ce a aflat cauza neintelegerii lor, le-a aratat mana deschisa si le-a spus: - Daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar mai fi ea la fel de buna? - Nu, parinte! au raspuns cei doi. Apoi preotul a strans puternic pumnul si le-a spus: - Dar daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar fi de ajutor? - Bineinteles ca nu, parinte. - E, atunci mai ganditi-va la asta si o sa vedeti care are dreptate!

Tot ce intrece dreapta masura e vatamator. Nici prea mult, nici prea putin!

Purtarea de grija
Intr-o zi, tatal unei familii primeste vestea ca trebuie sa ajunga urgent intr-un oras dintr-o tara vecina. Fara prea mari pregatiri, si-a luat sotia si copiii si a pornit la drum. Sotia, pentru ca nu reusise sa faca bagajul asa cum obisnuia, era nelinista si punea o multime de intrebari: "Cunosti drumul?", "Daca trebuie sa manacam, unde vom opri?", "Daca vom avea probleme cu masina, unde le vom rezolva?" etc. Obosita de intrebarile adresate sotului, privi in oglinda si observa ca cei doi copii, aflati pe bancheta din spate, erau linistiti si admirau bucurosi peisajele. Observand cat de calmi erau, mama i-a intrebat: "Nu sunteti ingrijorati pentru aceasta calatorie?" Unul dintre ei a raspuns: "Conduce tata, de ce mi-as face griji?" Acelasi lucru se intampla si in viata, suntem chemati sa ajungem la o destinatie. Daca avem credinta ca Dumnezeu ne conduce pe drumul unde suntem chemati, nu avem de ce sa ne facem griji.

Despre smerenie
Un parinte a fost vizitat o data de cineva care era pentru prima data in pelerinaj la manastirea unde el vietuia. - Vorbiti-ne despre ceva, a fost rugat parintele. - Despre ce sa va vorbesc? a intrebat cu blandete. - Despre smerenie, i s-a raspuns. - Vai de mine, dar cum sa incepem chiar asa de sus? a zis cu smerenie acelasi staret

Semnele cuielor
Un tata avea un fiu care se arata neascultator zilnic. Intr-o zi, tatal a decis ca pentru fiecare neascultare a fiului, sa bata un cui in tocul usii. Cand tocul s-a umplut de cuie, tatal si-a chemat fiul si i-a marturisit ca a batut cate un cui pentru fiecare necaz adus de neascultarea lui. Fiul, vazand suferinta tatalui, i-a promis acestuia ca va savarsi zilnic o fapta buna, ca tocul usii sa ramana lipsit de cuie. Si cand tatal a scos ultimul cui, l-a imbratisat pe fiul sau plangand. - De ce plangi ? a intrebat fiul. - Cuiele au fost scoase, dar semnele au ramas, a raspuns tatal.

O patima aduce alte patimi


Un frate era tare bantuit de duhul desfranarii. Si atunci, s-a dus la un parinte si i-a zis: "Parinte, roaga-te pentru mine, ca ma lupta patimile, ma lupta duhul desfranarii! Ce sa fac? Roaga-te pentru mine!" Parintele s-a apucat si s-a rugat. Dupa o saptamana, fratele se duce din nou la el si ii zice: "Parinte, roaga-te pentru mine, ca nu ma slabeste deloc pornirea aceasta, rautatea aceasta; sunt asuprit de duhul desfranarii!" Parintele sa rugat din nou si atunci a aparut diavolul si a zis: "Eu m-am indepartat de el de cand te-ai rugat intai, dar el are dracii lui: lacomia pantecelui si somnul cel mult". Deci acestea favorizau patima lui.

Linistea sufleteasca
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Cum trebuie sa fiu in locul in care traiesc?". Batranul i-a spus: "Simte-te precum un strain, ca sa nu cauti sa-ti azvarli cuvintele inaintea ta. Asa vei avea liniste".

Puterea cuvantului
Avva Ioan povestea: "Ne-am dus odata din Siria la avva Pimen, pentru ca voiam sa-l intrebam despre impietrirea inimii. Batranul nu stia greceste si n-am gasit nici talmaci. Vazandu-ne suparati, el a inceput sa vorbeasca greceste, zicand: "Apa este moale din fire; piatra, tare. Dar picatura cu picatura, apa gaureste piatra. Tot asa, cuvantul lui Dumnezeu este moale; inima noastra, tare. Omul care asculta des cuvantul lui Dumnezeu isi deschide inima si se teme de Dumnezeu".

A te osteni impreuna cu alte persoane


Un frate l-a intrebat pe un batran: - Ce inseamna a te osteni impreuna cu altii? Batranul i-a raspuns: - Ostasul, de nu se va osteni intai impreuna cu multi, nu poate sa invete mestesugul biruintei razboiului, ca sa se poata bate singur cu vrajmasul sau. Asa si calugarul, de nu se va invata intai a trai impreuna cu fratii in manastire si a-si infrana limba si pantecele si mania sa si alte patimi, a-si goni gandurile si a-si pazi mintea sa, unul ca acela nu va putea sa traiasca deosebit in singuratate.

Faptele rele

Cand intr-o mancare este prezent ceva necurat, o refuzam, nu mai mancam din ea. La fel se intampla si cu faptele rele, murdaresc sufletul si inceteaza sa mai fie placut lui Dumnezeu

Omul e ca si copacul
Cand se abate frigul peste copac, ramane lipsit de frunze si flori. Acelasi lucru se intampla cu orice om: cand frigul ispitelor si al pacatelor cade peste el, nu mai aduce roada placuta lui Dumnezeu. Dar asemeni copacului, omul se poate trezi din nou la viata cand vine primavara credintei.

O mama si opt copii


O mama avea opt copii. Cineva, mirat de cati copii avea, a intrebat: - "Cati copii imbraci si hranesti?" Mama ii raspunse: - "Daca ii iubesc, nu-i mai numar".

Sa nu calculam iubirea
Intr-o zi, un copil a venit inaintea mamei sale cu o foaie de hartie pe care scrisese: "Pentru ca am facut curat in camera mea: 10 lei. Pentru ca am fost la cumparaturi: 5 lei. Pentru ca m-am jucat cu fratele meu: 15 lei. Pentru ca am luat note bune in aceasta saptamana la scoala: 10 lei. In total: 40 lei." Mama l-a privit cu bucurie pe copil si a scris pe spatele hartiei: "Pentru ca te-am purtat in pantece vreme de noua luni: 0 lei. Pentru tot ceea ce te-am invatat zi de zi: 0 lei. Pentru toate mesele pe care ti le-am pregatit: 0 lei. Pentru viata pe care ti-o dau zi de zi: 0 lei. In total: 0 lei." Sa daruim dragostea, fara a astepta ceva in schimb.

Lupta cu sine pana la sange

Venind unul dintre calugarii batrani la avva Ahila, il vede pe acesta scuipand sange. Intrebandu-l ce s-a intamplat, avva Ahila a raspuns: - Este cuvantul fratelui care m-a mahnit si m-am silit sa nu-l vestesc lui si m-am rugat lui Dumnezeu ca sa-l ridice de la mine. Si s-a facut cuvantul lui ca sangele in gura mea si l-am scuipat jos si m-am linistit si mahniciunea am uitat-o.

Adevaratul prieten
Sfantul Grigorie cel Mare a fost intrebat de un ucenic: - "Cine trebuie sa ne fie cu adevarat prieten?". Sfantul Grigorie i-a raspuns: - "Prieten imi este cel care imi arata greselile si dusman imi este acela care ma lauda".

Ce-i mai mare: cinstea sau averea?


Un credincios a fost intrebat de prietenul sau: - Ce-i mai mare: cinstea sau averea? Omul credincios a raspuns: - Cinstea. Averea, chiar daca ai pierdut-o, o poti face din nou cu cinstea, insa, daca ai pierdut cinstea, nu o poti capata din nou, indiferent cata avere ai cheltui pentru aceasta

Omul este asemeni animalelor?


O persoana povestea zilnic, tuturor celor din vecinatatea sa, ca doreste sa scrie o lucrare in care sa demonstreze ca omul nu se deosebeste de animale. Intr-o zi, un vecin, tulburat de repetitia constanta, l-a intrebat: "Vecine, cartea pe care vrei s-o scrii este autobiografica?". Dupa aceasta intrebare, vecinii nu au mai fost exasperati de dorinta vecinului .

Nepatimirea
Un parinte a zis: "Eu am murit patimilor si patimile au murit pentru mine". Un alt parinte, cand a auzit acestea, l-a intrebat: - Tu ai zis vorba asta? - Da.

- Daca mergi pe un drum si vezi niste harburi si aur in mijlocul lor, atunci poti tu sa socotesti aurul ca si harburile? - Nu, dar ma silesc sa nu iau aurul. - Daca te duci in chilia ta si gasesti acolo o femeie, zici ca nu-i femeie? - Nu zic ca nu-i femeie, dar ma silesc sa nu ma ating de ea. - Dar daca auzi ca unii te vorbesc de bine si ca altii te vorbesc de rau, tu zici ca pe cei care te vorbesc de rau ii poti avea la fel cu cei care te vorbesc de bine? - Nu, dar ma silesc sa-i am pe cei care ma vorbesc de rau ca pe cei care ma vorbesc de bine. Si-atunci a zis parintele: "Vezi, patimile nu au murit pentru tine, ci sunt numai nelucratoare, dar trebuie sa-ti dai silinta ca sa faci deosebire intre unele si altele si ca sa te raportezi corect la patimire".

Omul ales de Dumnezeu


Un om a mers in padure ca sa aleaga un copac din care sa faca grinzi pentru acoperis. Si a vazut doi copaci, unul langa altul. Unul era neted si inalt, dar era putred pe dinauntru, si celalalt era cu damburi si urat pe dinafara, dar era sanatos pe dinauntru. Omul a oftat si si-a zis: "La ce-mi foloseste mie acest copac inalt, necioturos, daca este putred pe dinauntru si din care nu pot sa fac barne? Celalalt, chiar daca este cioturos si urat, cel putin este sanatos pe dinauntru si astfel, daca muncesc putin mai mult, pot sa-l folosesc la barne de acoperis pentru casa mea." Si, fara sa se gandeasca mai mult, a ales acel copac. Tot la fel va alege si Dumnezeu intre doi oameni pentru casa Sa si nu va alege pe cel care pare bun pe dinafara, ci pe cel a carui inima este plina de dreptatea sanatoasa a lui Dumnezeu

Visul zgarcitului
Un zgarcit a visat intr-o noapte ca impartise toata averea saracilor. S-a trezit din somn inspaimantat, a luat o franghie si s-a spanzurat de grinda casei, dupa ce a scris pe o hartie: "Ma voi spanzura pentru ca am pierdut toata averea". Iata unde duce avutia atunci cand il stapaneste pe om. Chiar un vis ii poate aduce moartea.

Taina rastignirii lui Hristos


Un crestin, neintelegand taina rastignirii lui Hristos, l-a intrebat intr-o zi pe un preot. - Parinte, in momentul in care trupul Mantuitorului a fost rastignit, nu a fost rastignita si dumnezeirea Sa? Parintele i-a raspuns: - Fiule, intamplarea de aici se aseamana cu pomul luminat de soare. Cand tai pomul, oare tai si lumina din jurul lui? Nu. Asa e si cu Mantuitorul. Oamenii puteau sa-I batjocoreasca trupul Sau de om, dar nu si pe Dumnezeu Care salasluia in El.

Lenea
Un tanar a venit la invatatorul sau si l-a intrebat cum poate scapa de ispite. Invatatorul i-a spus: - Scapa de lene. Ia aminte la pasarea care nu poate fi prinsa atunci cand zboara, ci numai in momentul in care sta pe loc

Spovedanie neincetata Parintele Isaachie se spovedea inaintea fiecarei Liturghii. Intrebat de ce face acest lucru, a raspuns: Lasati aceasta masa pentru o saptamana intr-o camera cu ferestrele inchise si usa incuiata. Veniti apoi si puneti degetul peste ea. Pe masa va ramane o urma curata, iar pe deget praful ce nici nu l-ai fi observat ca pluteste in aer. Astfel e si cu pacatele, mari sau mici, ele se aduna necontenit. Si e nevoie sa le cureti prin pocainta si marturisire.

Marturisirea pacatelor
Doua femei au venit la parintele Ambrozie al Optimei. Una avea un pacat mare si din cauza lui era trista tot timpul. Cealalta era mai voioasa, ca nu avea nici un pacat mare. Ascultandu-le marturisirea, parintele Ambrozie le-a trimis la rau. Celei care savarsise pacatul cel mare i-a spus sa aduca o piatra mare, iar celeilalte femei i-a grait sa vina cu mai multe pietre mici.

Femeile au procedat intocmai. Apoi staretul le-a spus sa mearga si sa puna pietrele inapoi, la locurile de unde le-au luat. Prima a gasit usor locul pietrei mari, iar a doua s-a intors cu toate pietrele la staret. Acesta le-a explicat ca prima isi amintea mereu de pacatul ei cel mare, se pocaia de el si acum putea sa si-l ridice de pe suflet; cea de-a doua nu si-a luat in seama pacatele mici, si, intrucat erau multe, ea nu era in stare sa si le aminteasca si nu se putea pocai pentru ele.

As vrea sa te cunosc mama


5 octombrie: Astazi a inceput viata mea. Parintii mei inca nu stiu. Sunt mai mica decat un sambure de mar, dar sunt eu insami, o fiinta umana. Si desi sunt atat de putin formata, e sigur ca voi fi fetita. Voi avea ochi albastri si stiu ca voi iubi florile. 19 octombrie: Am mai crescut putin, dar sunt prea mica si nu pot face nimic. Mama face aproape totul pentru mine. Ceea ce este curios este faptul ca nu stie ca ma poarta in pantece si ca ma hraneste din sangele ei. 25 octombrie: A inceput sa mi se formeze gura. Ia ganditi-va putin! Peste un an, am sa rad, mai tarziu am sa vorbesc. Cine poate sustine ca nu sunt o adevarata persoana? Sunt cineva; asa cum firmitura de paine, oricat de mica ar fi, este, totusi paine. 27 octombrie: Inima mea a inceput sa bata. Ca a ta mama: tap-tap, taptap. Si va bate mereu pana ce eu voi vorbi si voi muri. Dar eu sunt la inceputul existentei mele, nu la sfarsit. 12 noiembrie: Au inceput sa mi se formeze minuscule degete la mainile mele. E de mirare cat sunt de mici si de minunate. Ele vor sti sa mangaie un caine, sa arunce o minge, sa culeaga o floare Poate intr-o zi vor picta un tablou? 20 noiembrie: Astazi, pentru prima oara, doctorul i-a spus mamei ca eu sunt acolo, plina de viata Esti fericita mama? 25 noiembrie: Tatal meu si mama mea nici nu stiu ca sunt o fetita. Poate ei isi doreau un baiat. Dar eu o sa le fac o surpriza. O sa ma cheme Ecaterina, ca pe mama! 10 decembrie: Mi s-a format fata. Sper sa seman cu mama. 13 decembrie: Am inceput chiar sa vad, dar e inca intunecat in jur. In curand, ochii mei se vor deschide la lumina soarelui, a florilor, a copilasilor. N-am vazut inca marea, muntii sau curcubeul. Oare cum or fi in realitate? Si tu, mama, cum esti in realitate?

24 decembrie: Mama, aud cum iti bate inima. Ti-e frica de ceva! Eu sunt cu tine O sa ai o fetita frumoasa si voinica, ai sa vezi! Abia astept sa ma cuibaresc in bratele tale, sa te privesc in ochi. Si tu ma astepti cum te astept si eu, nu-i asa? 29 decembrie: Mama, mama de ce i-ai lasat sa puna capat vietii mele? Am fi fost asa de fericite impreuna!

Cum aduce viata un monah


Parintele Paisie Aghioritul acuzat de o persoana ca este asemeni unui pom sterp, ca nu aduce viata in lumea aceasta, a raspuns: "Mai frate, daca vreun monah sterp, cum ii zici, se sfinteste, el si dupa moarte naste: naste din femei sterpe zamisliri (multe familii au ajuns sa aiba parte de copii datorita rugaciunilor acestora), naste din pacatosi sfinti si naste din morti".

Credinta cat un graunte de mustar


Cativa frati din pustie au mers la Avva Serapion si l-au intrebat: Avva, ce inseamna: "De veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia mute-te de aici dincolo, si se va muta?" (Matei 17,20). Si Avva le-a spus: "Nu intelegeti? Ei bine, cuvintele: De veti avea credinta cat un graunte de mustar si veti zice muntelui acestuia muta-te de aici dincolo...!" si s-a oprit Ava, pentru ca un zgomot asurzitor s-a pornit de deasupra. Si a strigat Avva: "Stai, munte, nu am poruncit sa te muti, ci cautam doar sa explic fratilor mei ce inseamna sa ai credinta".

Cum sa stam la rugaciune


Cineva l-a intrebat pe un pustnic: "Cum sa stau la rugaciune?". Si acela i-a raspuns: "Sa stai ca la judecata, cu privirea atintita la buzele Domnului, Care in urmatorul moment, asa sa crezi, va pronunta ultima sentinta pentru tine: Vino la Mine! sau Pleaca departe de la Mine!".

Dumnezeu raspunde omului credincios


Se povesteste ca o femeie era foarte bolnava si avea nevoie urgenta de un medicament. Era departe de orice farmacie si era iarna. Farmacia era in satul vecin. Avea o fetita de varsta scolara si nu avea altceva de facut

decat s-o trimita pe fetita sa mearga pana la farmacie sa ceara picaturile de cate avea nevoie. Fetita se incumeta sa plece. Ajunse la farmacist si acesta, care stia boala femeii, ii dadu fetitei o slicluta cu picaturi. Fetita pleca in fuga. Dupa cateva clipe, farmacistul, batran si cu vederea slaba, controla mai atent locul de unde luase sticluta. Constata ca in loc sa-i dea medicamentul pentru boala de inima a femeii, ii daduse o sticluta cu otrava. Pe fetita n-o mai putea ajunge. Cazu in genunchi si se ruga. Ceru doar un singur lucru: "Doamne, fa o minune! Sa nu ajunga fetita acasa!" Cererea lui era dreapta si fu puternica. Inca aflandu-se in rugaciune, auzi usa deschizandu-se si o vazu pe fetita intrand in farmacie: "Domnule, alergand am cazul ti-am sport sticluta, iertati-ma, dar dati-mi alta sticluta. Altfel, mama va muri! Fetita plangea, zdrobita de parere de rau. Farmacistul incepu sa planga de bucurie si emotie. Ii multumi lui Dumnezeu. Era in afara de orice indoiala ca i se raspunsese la rugaciunea lui.

Rugaciunea ne salveaza din orice "naufragiu"


In apele oceanului s-a scufundat odata un vapor. A scapat cu viata un singur calator. Folosind o barca de salvare s-a lasat in voia valurilor, in voia lui Dumnezeu. Nu putea sti daca vaslind, se apropie sau se departeaza de o posibila insula, pe care nu o vedea nicaieri. Intr-un tarziu barca a ajuns la un tarm. Era noapte. A tras barca la mal si a pornit cu grija spre interior. Nu stia ce era: o insula, un continent! Cu locuitori? Fara? Cu animale salbatice? Fara viata? Avea in buzunar o cutie de chibrituri. A facut un foc de vreascuri si ierburi, l-a intretinut mereu pana dimineata cand, la lumina zilei, a constatat ca era pe o insula nelocuita. Parea a fi populata totusi de animale salbatice. Si-a construit o coliba si grija lui cea mai mare a fost sa nu lase focul sa i se stinga nici ziua, nici noaptea. A locuit acolo ani in sir. Se ruga lui Dumnezeu sa-l descopere vreo corabie care ar trece pe acolo, dar se vedea ca zona nu era navigabila. intr-o noapte, dupa ce alergase sa prinda ceva vanat, obosit, a adormit un somn greu. S-a starnit un vant puternic si focul lui mic, alcatuit din jar acoperit cu stiinta dobandita de-a lungul anilor, rascolit, i-a aprins coliba, transformand-o intr-o valvataie. A sarit ca ars, a incercat sa stinga

flacarile, dar coliba a ars toata ridicand spre inaltimi o lumina mare. Spera sa-si opreasca la urma atata foc din toata lemnaria ce ardea, cat sa-l ajute sa-si aiba macar focul mai departe, pentru ca chibrituri nu mai avea de mult. Se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute sa-si salveze macar atata. Dar spre nenorocirea lui, vantul fu urmat de o ploaie torentiala extraordinara care ii stinsese pana la ultimul carbune aprins lasandu-l in intuneric si disperare. Nu mai stia ce i se va intampla. Nu mai avea nimic. Totul era pierdut. Rugaciunile nu-i fusesera ascultate. Dupa ce statu ploaia, adormi pe un pat de vreascuri, cu ochii in lacrimi. Dimineata se petrecu insa un fapt cu totul neasteptat. Il trezira din somn voci de oameni care strigau: "E cineva pe aici?" Se ridica si raspunse strigand cat il tinea vocea: "Da. Aici!" Se intalnira. Erau niste marinari. "Am vazut focul pe care l-ai aprins asta-noapte. Ne-am imaginat ca e un apei. Am lasat vaporul in apele navigabile si am venit cu o salupa. Esti desigur un naufragiat. Stiam ca insula e nelocuita". Omul izbucni in lacrimi. El crezuse ca focul fusese ultima nenorocire pe care i-o trimisese Dumnezeu, si iata ca Dumnezeu ii aprinsese focul ca sa poata fi vazut si sa fie salvat!

Lucrarea Duhului
Un monah s-a certat intr-o zi cu un alt monah dintr-o alta manastire. S-a cait dupa aceea si a vrut sa-si ceara iertare, dar celalalt monah nu mai voia sa stie de el, asa era de ranit. Monahul care s-a cait dorea sa se impartaseasca, dar nu se putea apropia de Trupul si Sangele Domnului, caci ranise pe fratele sau. Si cum se gandea la pocainta, si-a amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: "glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tau". Monahul si-a adus aminte de acest glasuieste si a zis: "Doamne! glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca eu il iert". Si data urmatoare cand l-a vazut, parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea lor era deja facuta .

Ascultarea
Pe un frate l-a trimis staretul sa adune balega uscata. Faceau focul cu ea, ca erau saraci. Vazand ucenicul ca pe locul de unde avea sa o

culeaga era o leoaica, i-a zis staretului: - Pai, ma trimiti acolo unde e leoaica? - Cum, nu te duci pentru ca e o leoaica acolo? Sa mi-o aduci legata incoace!, i-a raspuns staretul. Ucenicul s-a dus la ea. Leoaica, fugi. Atunci ucenicul i-a spus: Stai, ca mi-a spus staretul sa te leg! Si a legato. Si o tara. Iar cand a vazut ca o aduce, a zis staretul, pentru smerenia lui: -De ce mi-ai adus cateaua asta? Da-i drumul, sa n-o vad! Si a grait ucenicul: - Da, dar eu am crezut ca e leoaica. Si, intru adevar, era leoaica.

Timpul
Pentru crestinul ortodox timpul este o vreme pentru mantuire. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "De va pierde cineva aur sau argint, poate va afla in locul lui altul, dar cel ce pierde timpul vietii sale in nelucrare sau in nerodire, altul nu mai poate afla". Boala este diamantul RAIULUI, care se da celor care rabda multumind in boala. La dansul au ravnit si multi cuviosi in pustie, cerand de la Dumnezeu ca sa le dea boala grea, in locul celorlalte nevointe. Rasplata celor care rabda in boli este mai mare decat pentru alte nevointe. Pentru cei pacatosi, boala este curatire, pentru cei slabi este intarire, iar pentru adevaratii robi ai lui Dumnezeu, ea este cununa nevestejita, impletita de Ingeri din florile Raiului, ca un semn al veseliei vesnice. Sa nu-i stingheresti cu vreun semn de nerabdare sau cartire pe Ingerii care iti impletesc cununa rabdarii in ceruri (Sf. Ioan Iacob, Hrana duhovniceasca)

Convorbire cu un cersetor
Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand: - Buna ziua, batrane! Batranul ii raspunde: - Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea!

Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus: - Sa-ti dea Domnul fericire! Batranul a raspuns: - Eu niciodata nu am fost nefericit! S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait: - Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare.. Batranul i-a raspuns iar: - Eu niciodata nu am fost nenorocit. Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus: - Iti doresc ceea ce singur iti doresti. Batranul a rostit: - Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut. - Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri! - Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit.

Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis: - Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad? - Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El. S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat: - De unde ai venit aici? - De la Dumnezeu am venit. - Unde L-ai gasit pe Dumnezeu? - Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata. - Cine esti tu? - Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale. - Dar unde este imparatia ta? Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer: - Acolo este imparatia mea. - Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune? - Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa. Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac.

Cum sa-i primim pe fratii straini


Cativa parinti au urcat la avva Iosif, la Panefisi, ca sa-l intrebe cum se cuvine sa-i primeasca pe fratii straini: sa lase de la ei sau sa se poarte cu indrazneala? Inainte de a-l intreba ei, batranul i-a zis ucenicului sau: "Fii

atent la ce voi face astazi si rabda". Apoi, a pus pe jos doua perne, una in dreapta si alta in stanga sa si le-a zis oaspetilor: "Asezati-va!". A intrat in chilie, s-a imbracat in zdrente de cersetor, a iesit afara si a inceput sa se plimbe printre ei. Pe urma, a intrat din nou in chilie, s-a imbracat cu hainele lui obisnuite, a iesit si s-a asezat in mijlocul lor. Fratii se intrebau ce sens are purtarea batranului. El le-a zis: "Ati fost atenti ce-am facut?". Ei zic: "Da". "Oare m-am schimbat fata de cum eram cand purtam zdrentele de doi bani?" Ei zic: "Nu". "Asadar, continua, eu sunt acelasi in amandoua hainele, nici prima nu m-a schimbat, nici a doua nu mi-a stricat. La fel trebuie sa facem si cand ii primim pe fratii straini, dupa sfanta Evanghelie. Caci se spune: "Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu". Cand vin fratii in ospetie, ii vom primi cu toata indrazneala; iar cand suntem singuri, ramanem cu plansul." Ei au ascultat uimiti, pentru ca le-a spus si ce gandeau in sufletul lor inainte de a pune intrebarea. Si l-au slavit pe Dumnezeu.

Renuntarea la lume
Un tanar l-a intrebat pe un batran: - Avva, ar trebui sa renunt de tot la lume? - Nu te teme, ii raspunse acesta, daca viata ta este cu adevarat crestina, lumea va fi aceea care va renunta imediat la tine.

Sa daruim ce nu avem
Intr-o manastire, se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului: - Sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am. Staretul ii raspunde: - Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, nadejde - le vei dobandi si tu.

Gandurile rele

Avva Olimpiu a zis: "Odata, a coborat la Sketis un preot al grecilor si a venit la chilia mea, ca sa doarma. Vazand felul de viata al calugarilor ma intreaba: "Voi, cu o asemenea viata ascetica, nu aveti nici o viziune de la Dumnezeul vostru?". Eu ii raspund: "Nu". Preotul imi zice: "Noi, cand celebram slujba pentru Dumnezeul nostru, el nu ne ascunde nimic, ci ne reveleaza toate misterele Sale. Iar voi, care va truditi atat, in privegheri, contemplatie si asceza, spuneti ca nu aveti nici o viziune? Atunci, intradevar, daca nu vedeti nimic, inseamna ca rele ganduri aveti in sufletele voastre, care va tin departe de Dumnezeu si, de aceea, nu va destainuie tainele Sale". Eu m-am dus si am spus batranilor cuvintele preotului, iar ei s-au mirat si mi-au raspuns ca asa este: gandurile necurate il tin departe pe Dumnezeu de om".

Indemn pentru prezenta la slujbele Bisericii


Un presedinte, intors dintr-o calatorie, a fost intrebat ce l-a marcat in mod deosebit in tara pe care a vizitat-o. Acesta a raspuns fara retineri: - Am fost marcat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce bisericile, desi sunt deschise, sunt goale.

Cum sa te mantuiesti
Cineva l-a intrebat pe avva Antonie, zicand: - Ce trebuie sa pazesc ca sa plac lui Dumnezeu? Batranul i-a raspuns: - Pazeste aceste trei porunci: oriunde vei merge sa-L ai totdeauna pe Dumnezeu inainte, orice vei face sa ai marturie din Sfintele Scripturi si ori in ce loc vei sedea sa nu te misti degraba. Daca pazesti aceste trei porunci te vei mantui.

Cine vrea sa traga folos, va trage folos


Un parinte povestea despre avva Teodor de la Ferme ca s-a dus intr-o seara la dansul si l-a gasit imbracat intr-o haina zdrentaroasa, cu pieptul gol si culionul dinainte. Tocmai atunci a venit la el un satean, ca sa-l vada. A batut la usa, iar batranul a venit sa-i deschida si, iesindu-i inainte, s-a asezat langa poarta, ca sa stea de vorba cu el. Acesta a luat o bucata din haina lui si i-a acoperit umerii, dar batranul a intins mana si-

a dat-o la o parte. Dupa ce a plecat sateanul, fratele l-a intrebat: "Avva, de ce ai facut aceasta? Omul a venit ca sa traga un folos, nu ca sa se sminteasca". Batranul, zice el, mi-a raspuns: "Ce vorbesti, avva? Oare noi suntem aici ca sa-i slujim pe oameni? Am facut ce trebuia. Cine vrea sa traga folos, va trage folos; cine vrea sa se sminteasca, se sminteste. Eu cum sunt imbracat, asa imi primesc oaspetii. Apoi zice ucenicului sau: "Cand vine sa ma vada cineva, nu cauta scuze omenesti: daca mananc, spune-i ca mananc; daca dorm, spune-i ca dorm".

Surubul insurubat cu o injuratura


Un tanar l-a viziat oarecand pe un parinte si i-a zis: - Parinte, injur. Dar se intampla ceva ciudat. Cand incerc sa insurubez un surub si el nu se insurubeaza, ma infurii. Cum injur, imediat se insurubeaza surubul. Parintele i-a raspuns fara tulburare: - Asa si trebuie sa se intample ! La uimirea tanarului, parintele continua: - Un diavol impiedica surubul sa se insurubeze si un altul te indeamna sa injuri. Cand al doilea te biruieste sa injuri, primul pleaca de la surub si indata se insurubeaza. Ia aminte, fiule, sa nu injuri, ci sa te rogi cand lucrezi.

Moartea nu priveste spre intentii


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: - Avvo, au fost doi oameni: unul calugar si altul mirean. Calugarul a socotit seara ca dimineata sa lepede cinul monahal si sa plece in lume, iar mireanul a socotit seara ca dimineata sa devina calugar, insa amandoi au murit in noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti lor? Si a zis batranul: - Calugarul a murit calugar si mireanul mirean, caci in ce s-au aflat, in aceea s-au dus.

Comportamentul crestinului
Un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca-i dau unui frate o bucata de paine sau altceva, demonii murdaresc acest gest, ca si cum ar fi facut pentru a placea oamenilor. Batranul zice: "Chiar daca ar fi pentru a placea

oamenilor, noi tot ii vom da fratelui ce-i trebuie. Si i-a spus urmatoarea parabola: "Doi tarani locuiau in acelasi sat. Unul dintre ei, dupa ce a semanat, a strans un pic de recolta necurata; celalalt nu s-a ostenit sa semene si n-a strans nimic. Venind foametea, care dintre ei va supravietui?. Fratele a raspuns: "Cel care a strans putina recolta necurata. Batranul zice: "Asa si noi, sa semanam putin, chiar daca seminte necurate, ca sa nu murim de foame.

Infranarea gandurilor
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Poate oare cineva sa-si tina toate gandurile in frau si sa nu dea nici unul dusmanului?". Batranul a raspuns: "Exista unii care tin zece si dau unul".

Grija zilei de maine


Fost-a intrebat Avva Isaia: - Ce este iubirea de argint? - Iubirea de argint este a nu crede lui Dumnezeu ca poarta grija de tine, a te deznadajdui de fagaduintele lui Dumnezeu si a iubi peste masura ca sa te intinzi cu avutiile.

Bunul pastor
"Precum corabia care are un bun carmaci si se bucura de ajutorul lui Dumnezeu ajunge fara primejdie la liman, tot astfel sufletul care are un bun pastor cu usurinta urca la cer, chiar daca mai inainte a savarsit multe rele". Limba: cand prieten, cand dusman. Un stapan cu mari bogatii avea in ascultare o multime de sclavi. Intre acestia se afla si unul, renumit intre ei pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, stapanul ii spune ca pentru a doua zi sa ii pregateasca o masa cu cea mai buna mancare posibila. A doua zi, stapanul a ramas fara cuvinte cand, pe masa, a vazut mai multe mancaruri facute numai din limbi. Sclavul cu pricina se scuza, zicand: - Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugam, vestim pacea, mangaiem pe cei intristati, certam pe cei rai, comunicam adevarul, intelepciunea si dreptatea.

Stapanul casei il iarta, insa numai cu conditia ca in ziua urmatoare sa-i pregateasca mancare cu ceea ce este mai rau posibil. A doua zi, stapanul gasi la masa iarasi toate mancarurile gatite din limba. Maniinduse tare, stapanul aproape ca porunci slugilor sa-l bata pe sclav, gandind ca acela a ras de el. Sclavul insa se scuza, zicand: - Ce poate fi mai rau decat limba? Cu limba injuram pe Dumnezeu, ne certam, stricam pe cei nevinovati, semanam ura, nedreptate, tagaduim adevarul si multe altele asemenea. Atunci, stapanul a inteles intelepciunea Mostenirea vietii vesnice

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - Ce sa fac pentru a mosteni viata vesnica? - Avva Pimen i-a raspuns: Avraam, cand a intrat in tara fagaduintei, si-a cumparat mormant si prin mormant a mostenit pamantul. - Ce inseamna "mormant"? a intrebat fratele. - Locul plansului si jalei, i-a spus avva Pimen.

Sfintele Pasti fara sfarsit


Intr-una din chiliile de la Xeropotamu a trait parintele Antonie Tsukas, un om simplu si bland. Odata, un frate care trecea pe acolo, l-a intalnit si l-a intrebat: - Ce mai faci, parinte? - Ce pot sa fac, decat sa astept Sfintele Pasti! - Sfintele Pasti? Au trecut! Suntem acum in Cincizecime. - Cincizecime? Cand au trecut? Eu inca postesc. Nu mi-am intrerupt inca postul, a spus batranul, minunandu-se intr-un mod simplu si neobisnuit.

Un mod diferit de viata


Spunea avva Veniamin, preotul Chiliilor: am mers la Sketis la un batran si am vrut sa-i aducem putin ulei. El ne-a spus: Uitati vasul pe care mi lati adus acum trei ani. Unde l-ati pus, asa a si ramas. Si auzind noi neam minunat de felul de trai al batranului .

Sa nu cautam sa invingem in orice imprejurare. Sunt victorii care vatama si sunt infrangeri care folosesc. De plida cei ce se manie, se pare ca biruie cel ce ocaraste mai mult; dar nu; el este cel biruit de aceasta patima cumplita, el este cel vatamat. Si, dimpotriva , cel ce sufera cu curaj ocarile, acela biruie, acela invinge. Celalalt n-a fost in stare sa-si stinga boala lui; acesta a curmat-o si pe a celuilalt (Sf.Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei)

Nevointele in lume
Avva Apfy ducea un trai aspru. Dupa ce a ajuns episcop, a vrut sa faca aceleasi nevointe si in lume, dar n-a izbandit. Si a cazut inaintea lui Dumnezeu, zicand: nu cumva din pricina vladiciei m-a parasit harul? Si i s-a descoperit lui: nu; caci atunci era pustie, si nefiind om, te ajuta Dumnezeu; acum e lume, si te ajuta oamenii.

Nu judeca si nu vei fi judecat


Un frate din Pateric ce vietuise fara a implini cu prea multa constiinciozitate randuielile zilnice a fost vazut pe patul de moarte cu un chip luminat si linistit. Atunci parintii din manastire l-au intrebat cum de este atat de linistit acum cand se apropie plecarea catre Dreapta Judecata, de vreme ce nu si-a implinit toate ascultarile manastiresti. Raspunsul sau i-a uimit pe toti: "Cu adevarat nu mi-am implinit toate datoriile pe care le-am avut in obste, insa din ziua cand am pasit pe poarta manastirii si pana in prezent nu-mi aduc aminte sa fi judecat pe cineva, iar eu cred cuvintelor Domnului - nu judeca si nu vei fi judecat!"

Increderea in Dumnezeu
Un parinte a spus: Rugaciunea este semn al increderii in Dumnezeu. Cand increderea in Dumnezeu este totala, nu este necesar sa te rogi pentru ceva, pentru ca Dumnezeu are grija de ce e nevoie. Atunci trebuie sa astepti cu rabdare ca fructul sa se coaca si sa cada din copac. De aceea, parinti, incredintati-va copiii lui Dumnezeu, pentru ca voi le-ati dat numai trupul, iar Dumnezeu le-a creat sufletul. Deci este obligat sa aiba grija de ei.

Haina calugarului Calugarul trebuie sa poarte o asemenea haina, incat daca o va arunca afara din chilie trei zile, sa n-o ia nimeni.

Vorbele l-au facut Avva


A spus avva Iosif: cand sedeam noi cu avva Pimen, l-a numit pe Agathon avva. Noi i-am spus: - E tanar, de ce-l numesti avva? - Gura lui l-a facut sa se numeasca avva.

Sa nadajduim, dar nu exagerat


O femeie, care obisnuia sa mearga la biserica si se credea cuvioasa, era tinuta de patima mandriei, dispretuindu-si semenii si indreptatindu-se in acestea prin cuvintele: "Dumnezeu singur imi ajunge, iar eu nu nadajduiesc spre om." Dar Dumnezeu a vrut s-o tamaduiasca si i-a trimis o "doctorie" destul de amara. Astfel, intr-o buna zi, pe cand se intorcea femeia de la biserica, trecand peste o punte, cazu in apa. Astfel stand lucrurile, incepu biata femeie sa strige dupa ajutor. Cum in preajma era ceva lume, un vecin ajunse imediat acolo, dar vazand cine este in apa, zise: - De buna seama ca nu de ajutorul meu ai mata nevoie, caci mereu spui ca "Dumnezeu singur iti ajunge si in om nu nadajduiesti" - si pleca omul mai departe. Ajunse la punte si barbatul ei. Cand o vazu acesta pe femeia lui in apa, ii zise cu mahnire: - Cred ca nu dupa ajutorul meu, al unui pacatos, strigi tu, femeie. Tu de buna seama asteapti vreun inger trimis de Dumnezeu ca sa te scoata. Cum mereu zici ca n-ai nevoie de ajutor omenesc, ma duc sa imi vad de treburi. Si pleca. La putin timp, batran fiind si mergand anevoie, veni la punte si tatal ei. Acesta o ajuta cum putu el mai bine si cu greu o scoase afara din apa. Apoi, o intreba pe aceasta: - Oare nu au trecut pe aici si alti oameni, ba chiar si barbatul tau ? - Au trecut, tata, dar pe buna dreptate nu m-au ajutat. Eu, dispretuindu-i, totdeauna le spuneam: nu am nevoie de ajutorul oamenilor; in om nu-mi pun nadejdea, ci singur Dumnezeu imi este de ajuns.

Drept aceea, prin oameni lucreaza Dumnezeu, chiar daca omul nu are de fiecare data ochi sa vada aceasta.

Neagoniseala
Avva Teodor de la Ferme avea trei carti bune. S-a dus la avva Macarie si-i zice: "Am trei carti bune, care-mi trebuie, iar fratii mi le cer, si ei, cu imprumut si le folosesc. Spune-mi, ce sa fac: sa le tin pentru folosul meu si al fratilor ori sa le vand si sa dau banii saracilor?". Batranul a raspuns: "Bune sunt toate faptele, dar mai buna dintre toate este neagoniseala". Cum a auzit, avva Teodor s-a dus, a vandut cartile si a dat banii saracilor.

Vitejia este rasplatita


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ma uit la mine: unde ma duc, gasesc ajutor. Batranul ii zice: "Si pe cei cu sabia in mana Dumnezeu ii miluieste in vremurile noastre. Daca suntem viteji, El are mila de noi".

Doua tradari
Pe un munte traia un mare isihast, iar intr-o zi au venit peste el hotii. Batranul a strigat, vecinii l-au auzit, i-au prins pe hoti si i-au trimis la guvernator, iar acesta i-a intemnitat. Atunci, fratii s-au intristat, zicandusi: "Din cauza noastra au fost predati". S-au sculat, s-au dus la avva Pimen si i-au povestit totul. El i-a scris batranului (isihast) urmatoarele: "Gandeste-te unde a fost prima tradare si o vei vedea si pe a doua. Caci daca nu ai fi tradat mai intai bunurile launtrice, nu ai fi facut nici a doua tradare". Citind scrisoarea avvei Pimen - care era renumit in tot tinutul, desi nu iesea din chilia sa -, batranul s-a sculat, s-a dus in oras, i-a scos pe hoti din inchisoare si i-a eliberat de fata cu toata lumea.

Nu ne putem hrani cu aur


Cativa calatori au ratacit in pustiu. Din cauza lipsei de hrana se aflau in primejdia de a muri de foame. Dupa un timp, au gasit o traista plina cu aur. Insa, pentru ca nu se puteau hrani cu aurul, au murit langa el. Asa se intampla si in pustiul acestei lumi. Multe suflete mor langa bogatiile si averile trecatoare.

Unde duce castigul fara munca

O pasare a venit sa-i ceara unui pescar cativa viermisori. I s-a parut mai comod sa ceara, decat sa caute acolo unde ar fi gasit fara indoiala. "Dami si mie doi viermisori, a spus ea. "Iti dau, dar da-mi si tu o pana din aripile tale. Zambind, pasarea i-a dat. Dupa ce a mancat viermisorii, a zburat in inaltimi. In a doua zi, a venit din nou catre pescar si i-a dat acestuia doua pene pe alti viermisori. Si acest schimb l-a facut timp de mai multe zile. Cand a venit iarna, nu a mai putut sa zboare spre tarile calde. Isi vanduse puterea pe nimic, pe ceea ce ar fi putut capata prin propria sa munca. A fost victima propriei trandaveli.

Sa glumim cu masura
Era un om care vana animale salbatice prin pustie si l-a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii; si s-a smintit. Iar batranul, vrand sa-l incredinteze pe el ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui: "Pune sageata in arcul tau si intinde-l". Si a facut asa. Si batranul i-a spus: " Mai intinde-l putin". Si l-a intins. Si iarasi i-a zis: "Intinde-l si mai mult". Si a grait vanatorul: "De voi intinde arcul peste masura, se va frange". Zis-a lui batranul: "Asa si la lucrul lui Dumnezeu: daca-i intindem pe frati peste masura, degraba se frang. Trebuie deci, cate putin si cateodata, a ne pogori fratilor". Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus. Iar fratii, intarindu-se, au mers la locul lor.

Nepatimirea
Zis-a Avva Macarie: De s-a facut intru tine defaimarea ca lauda, si saracia ca bogatie, si lipsa ca indestularea, nu vei muri.

Curatirea inimii
Intr-o zi, un calugar tanar si-a intrebat duhovnicul: - Avva, ce ma sfatuiesti sa fac, pentru ca de cand sunt in manastire tot spun rugaciunea lui Iisus dar nu simt nimic. Parintele i-a raspuns: - Mergi si ia un butoi mare cat sa incapi tu in el. Il asezi la o distanta de 10 metri de raul ce curge-n vale.

Iei sita aia veche din magazie si cari apa cu ea pana umpli butoiul in intregime. Vii la mine peste o luna. Tanarul calugar a facut ascultare si a venit peste o luna la duhovnicul sau. - S-a umplut butoiul, l-a intrebat duhovnicul? - Nu. - Dar sita? Cum era sita veche la inceput? - Ruginita, Avva. - Si acum cum este? - Curata, a raspuns calugarasul. - Vezi, a spus batranul: Nu umplerea butoiului este ceea ce urmarim noi, ci curatirea sitei!.

Importanta ispitirii
Avva Ioan cel Pitic l-a rugat pe Dumnezeu sa-i ridice patimile. Dumnezeu i-a ascultat ruga si acesta a devenit fara griji. Intr-o zi s-a dus la un batran si i-a zis: "M-am linistit, nu trebuie sa ma razboiesc cu nici o patima". Batranul i-a raspuns: "Du-te si roaga-L pe Dumnezeu sa-ti dea razboiul inapoi, ca sa-ti revina zdrobirea si smerenia pe care le aveai. Sufletul inainteaza razboindu-se". S-a rugat si dupa ce a primit din nou razboiul, nu mai cerea sa-i fie luat. Acum zicea: "Da-mi, Doamne, rabdare in lupte".

Indemnuri pentru desavarsire


"Cu dragoste fa ascultarea, fara cartire, fara manie, fara lauda, fara rautate. Fii in toate calm, cu vorbire blanda. Nu judeca pe nimeni. Fa-te toate tuturor, de curvie fugi ca de sarpe, de manie fugi ca de leu, de lauda ca de diavol. Fugi, fugi de oameni, fii tacut in toate si strain tuturor, ca asa sa te poti bine ruga. Cugeta la moarte, ca de ea nu vei scapa. Rabda ispitele, ca ele te incoroneaza. Citeste, cugeta, scrie, roaga-te, toate fa-le cu dragoste, fara lene, fara plictiseala, ca sa-ti fie de folos. Iar in inima plangi neincetat". (Parintele Ioanichie Balan)

Refuzul laudei
Avva Pimen a zis: "Odata, cand batranii stateau jos si mancau, avva Alonios statea in picioare si servea. Ei, vazandu-l, l-au laudat, dar el n-a raspuns nimic. Cineva il ia deoparte si-l intreaba: De ce n-ai raspuns batranilor, cand te-au laudat?. Avva Alonios ii zice: Daca raspundeam, as fi parut ca primesc lauda".

Prietenia
Cu mult timp in urma, in China, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta s-a imbolnavit si a murit. Prietenul sau a taiat corzile harpei si nu a mai cantat niciodata.

Iubirea adevarata
Dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata. (Parintele Teofil Paraian) PILDA ZILEI

Renuntarea la lume
Un tanar l-a intrebat pe un batran: - Avva, ar trebui sa renunt de tot la lume? - Nu te teme, ii raspunse acesta, daca viata ta este cu adevarat crestina, lumea va fi aceea care va renunta imediat la tine.

Ascunderea virtutilor
Odata, cativa batrani au venit la avva Arsenie si i-au cerut sa le spuna o vorba despre cei ce se linistesc si nu dau ochii cu nimeni. Batranul le-a spus: Cat timp fecioara sta in casa tatalui ei, multi vor s-o ia in casatorie, dar cand isi alege un barbat, nu mai place la toti. Unii o

ponegresc, altii o lauda si nu mai gaseste cinstea de la inceput, cand statea ascunsa. Tot astfel si cu cele sufletesti. Odata iesite in vazul lumii nu pot convinge pe toti.

Postul
"Postul este hrana sufletului; si dupa cum hrana trupeasca ingrasa trupul, tot asa si postul face mai puternic sufletul, il face mai usor, ii da aripi, il face sa stea la inaltime, sa se gandeasca la cele de sus si sa se ridice mai presus de placerile si dulcetile acestei vieti. Si dupa cum corabiile usoare strabat mai iute marile, iar daca sunt incarcate peste masura se scufunda, tot asa si postul face mai usoara mintea si o pregateste sa strabata cu usurinta oceanul acestei vieti; o face sa se indragosteasca de cer si de cele din cer, sa socoteasca o nimica pe cele din lumea aceasta si sa treaca pe langa ele cu mai multa nepasare decat pe langa umbra si vis". (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Lupta cu diavolii
"Se spune ca la un parinte s-a dus cineva si i-a zis: "Parinte, pe mine ma lupta dracii!" Si cuviosul a zis: "Nu se poate, frate, pe tine sa te lupte dracii! Nu se poate, zice el mai departe, pentru ca dracii se lupta cu oameni mari, ca Moise si ca Ilie, iar pe noi ne lupta patimile noastre si acestia-s dracii nostri: patimile noastre."

Crestinul
O femeie i-a marturist preotului ca L-a gasit pe Mantuitorul. Acesta a intrebat-o: - Si cum te simti acum? Femeia raspunse fara retineri: - Inainte de convertire am fost o pacatoasa care alerga dupa pacate, iar acum sunt o pacatoasa care fuge de pacate

Pescuitul interzis

Protosinghelul Vichentie Malau, de la Manastirea Secu, oprea pe calugari sa pescuiasca. Odata i-a zis ucenicul sau: - Parinte staret, da-mi voie sa prind peste din iaz. - De ce sa omori pestele pentru lacomia ta? - Dar ucenicii lui Hristos cum prindeau peste in Marea Galileei? - Dar tu esti ucenicul lui Hristos? i-a raspuns staretul. Si s-a rusinat fratele de cuvintele lui.

Puterea sfintei cruci


Odata, avva Dorotei din Tebaida (sec. al IV-lea) si-a trimis ucenicul sa aduca apa de la put. Cand ucenicul s-a aplecat sa scoata apa, a vazut in put un sarpe veninos urias. Speriat, a scapat vadra din mana si a fugit la batranul sau. - Parinte, suntem distrusi. Apa este otravita. Am gasit o vipera in fantana! - Si daca Diavolul hotaraste sa arunce vipere in toate fantanile, o sa mori atunci de sete? l-a intrebat batranul, dand din cap cand a vazut slabiciunea ucenicului. Dupa aceea, batranul s-a dus la put si a scos el insusi vadra afara. A facut semnul crucii si a baut el primul, apoi a dat si ucenicului sau sa bea. - Acolo unde este crucea, a spus el, rautatea dusmanului nu poate salaslui.

Ascunderea faptelor celor bune


Se povestea despre un frate, ca facand cosnite si punandu-le toarte, l-a auzit pe vecinul lui, zicand: - Ce sa fac, ca targul este aproape si nu am toarte sa pun la cosnitele mele ? Si mergand acela a dezlegat toartele cosnitelor lui si le-a adus la frate, zicand: - Iata, acestea imi prisosesc, pune-le la cosnitele taie ! Si a facut de a sporit lucrul fratelui, iar pe al sau l-a lasat.

Gandurile necurate

Avva Anub l-a intrebat pe avva Pimen despre gandurile necurate, care se nasc in inima omului, si despre poftele desarte. Avva Pimen zice: "Se va lauda securea fara cel care taie cu ea? Asa si tu, nu da prilej poftelor, nu te indulci din ele si nu-ti vor putea face nimic".

O cale spre desavarsire


Sfantul Antonie, ca sa-l invete pe un calugar cum sa indure toate nedreptatile, l-a pus sa ocarasca si sa loveasca o piatra. Calugarul a implinit cele cerute, iar Antonie l-a intrebat: - Ti-a raspuns ceva piatra? Calugarul i-a spus ca nu. Sfantul Antonie i-a grait ca numai atunci se va apropia de desavarsire, cand nu va mai lua in seama nedrepatile.

Sunt strain
Un frate i-a zis lui avva Olimp: Da-mi un sfat! Avva Olimp i-a raspuns: Sa nu sezi cu ereticii, ii spuse el! Infraneaza-ti limba si pantecele si oriunde te-ai afla spune necontenit: sunt strain.

Indrazneala
Avva Petru, ucenicul avvei Lot, a zis: "Odata, pe cand avva Agathon se afla in chilie, a venit la dansul un frate si l-a intrebat: Vreau sa locuiesc impreuna cu fratii. Spune-mi, dar, ce trebuie sa fac ca sa locuiesc impreuna cu ei?. Batranul ii zice: Fii strain fata de ei in toate zilele vietii tale, ca in prima zi in care i-ai cunoscut, si nu le vorbi cu indrazneala. Avva Macarie intreaba: Ce inseamna indrazneala?. Batranul raspunde: Indrazneala este ca o arsita mare. Cand se iveste, toti fug din fata ei; si strica rodul pomilor. Zice avva Macarie: Atat de rea este indrazneala?. Avva Agathon: Nu exista patima mai rea decat indrazneala. Din ea se nasc toate celelalte patimi. Se cuvine, asadar, ca lucratorul (calugarul) sa nu aiba indrazneala, nici macar atunci cand sta singur in chilie. Intr-adevar, stiu un frate care a locuit multa vreme intr-o chilie unde avea un patut. Si el zicea: M-am mutat din chilia mea fara sa

stiu ca aveam un patut; am aflat de la altcineva. Iata un adevarat lucrator si luptator!".

Eliberarea monahului de lume


Avva Pimen a zis: "Daca monahul invinge doua lucruri, se elibereaza de lume". Fratele a intrebat: "Care sunt acelea?". El a zis: "Odihna trupeasca si slava desarta".

Ma supar doar cand vreau eu


Un calugar era irascibil. Se supara foarte repede, aproape din orice. Desi se ruga neincetat lui Dumnezeu sa il scape de suparare, de fiecare data cand se ridica de la rugaciune, se mania pe unul dintre frati. La un moment a indraznit sa-I spuna lui Dumnezeu: "Doamne, nu te-am rugat eu sa ma scapi de suparare? De ce ma lasi sa ma cert cu fratii asa des?" Dumnezeu i-a raspuns: Cum vrei tu sa exersezi refuzul supararii fara materie prima? Nu mi-ai spus tu sa te scap de suparare? De aceea iti trimit mereu pe cineva, ca sa ai ocazie sa nu te superi chiar daca iti da motiv. Tu poti sa inveti sa inoti intr-un bazin fara apa? Tot asa este si cu raspunsul meu la rugaciunile tale! Numai tu esti stapan pe reactiile tale. Calugarul s-a luminat si de atunci isi spunea mereu: "Ma supar doar cand vreau eu". Si asa a scapat calugarul de suparare.

Vitejia este rasplatita


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ma uit la mine: unde ma duc, gasesc ajutor. Batranul ii zice: "Si pe cei cu sabia in mana Dumnezeu ii miluieste in vremurile noastre. Daca suntem viteji, El are mila de noi".

Credinta si necredinta in acelasi lucru


Un vestit predicator din Paris s-a nimerit intr-un restaurant la aceeasi masa cu un necredincios. Necredinciosul a inceput sa intre in vorba, zicand ca el nu crede in Dumnezeu. Predicatorul nu a raspuns nimic, insa celalalt, iritat de tacerea preotului, si-a iesit din fire si i-a zis:

- Spune-mi domnule, nu este o nebunie a crede in ceva pe care nu-l poti cuprinde si intelege ? - In nici un caz, i-a raspuns linistit predicatorul. Si, spre a-i umili necredinta, ii zise glumind: - Cum se poate ca la aceeasi caldura sa se topeasca untul, iar oul sa se intareasca, doua efecte deosebite care au aceeasi cauza ? - Nu pricep, a raspuns necredinciosul. Ce voiti sa ziceti cu aceasta ? - Nimic, raspunse preotul, decat ca nu crezi in foc ! Necredinciosul a tacut. Gluma a placut celor din jur si i-a pus pe ganduri pe unii.

Cu ce poti plati in rai?


Un om foarte bogat, avea un palat somptuos, caleasca aurita, multime de slujitori, etc. Apropiindu-i-se ziua mortii, bogatasul ar fi dorit sa ia cu el macar o parte din toate acestea. Se gandea ca, odata ajuns pe lumea cealalta, ar putea sa plateasca pentru a i se ingadui sa aiba parte de ceea ce a avut si in viata pamanteasca. Atunci i s-a aratat un inger si i-a grait: "Nu stii ca in rai nu poti plati decat cu cele pe care le-ai daruit pe pamant?". La auzul acestor cuvinte, bogatasul s-a intristat, pentru ca nu daruise nimic. Puterea exemplului Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Cativa frati locuiesc cu mine, vrei sa le poruncesc?. Batranul zice: "Nu, fa tu intai ce ai de facut si, daca ei vor sa traiasca, vor vedea si vor face si ei. Fratele ii zice: "Parinte, dar ei vor sa le poruncesc. Batranul zice: "Nu, fii pentru ei pilda, nu legiuitor.

Si gandurile ne vatama

Odata au venit la fericita Maica Teodora niste surori si au intrebat-o despre gandurile cele necuviincioase si murdare. Fericita Teodora a lacrimat si a zis: - N-auziti oare ce zice Domnul: "Voua insa si perii capului toti sunt numarati."? Parul sunt gandurile, iar capul, mintea. Orice gand insotit de o impreuna-indulcire si invoire cade sub judecata si Dumnezeu socoteste pofta de femeie drept desfranare, mania drept ucidere, ura drept crima, caci zice: "Tot cel ce se manie pe fratele sau in desert este supus judecatii" si "Cel ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni". De asemenea, marele Pavel zice: "Va descoperi Domnul sfaturile inimii si va da pe fata cele ascunse ale intunericului" si inca: "Cel ce va osandi si cu gandul, va raspunde in ziua Judecatii". Asadar sa nu ziceti ca gandurile nu ne vatama, ca numai unirea cu ele este judecata ca si fapta. Auzind acestea, monahiile s-au mirat si au proslavit pe Dumnezeu, Care i-a daruit Fericitei Teodora un asemenea har si o astfel de judecata si, aratandu-i recunostinta, s-au dus cu un mare folos sufletesc.

Diavolul iubeste barfa


Avva Casian mai povestea despre un alt batran din pustie ca l-a rugat pe Dumnezeu sa i se dea har, in asa fel incat sa nu dormiteze niciodata cand are loc vreo convorbire duhovniceasca; si, dimpotriva, daca cineva se apuca sa barfeasca ori sa spuna fleacuri, sa adoarma pe loc, pentru ca urechile sale sa nu guste un asemenea venin. Zicea: "Diavolul atata la vorbarie goala si lupta impotriva invataturilor duhovnicesti, dand urmatorul exemplu: "Odata, cand spuneam unor frati lucruri folositoare, acestia au cazut intr-un somn atat de adanc, incat nici genele nu si le miscau. Vrand sa arat ca la mijloc este lucrarea demonului, am inceput sa povestesc fleacuri, indata fratii s-au inveselit si s-au trezit. Eu am suspinat si le-am zis: "Cat timp am vorbit despre lucruri ceresti, ochii vostri, ai tuturor, au fost cuprinsi de somn, dar indata ce am inceput sa spun fleacuri, toti v-ati trezit cu mare graba". Recunoasteti, asadar, fratilor, lucrarea demonului si fiti atenti si paziti-va sa nu mai adormiti cand faceti sau ascultati ceva duhovnicesc.

Surubul insurubat cu o injuratura


Un tanar l-a viziat oarecand pe un parinte si i-a zis: - Parinte, injur. Dar se intampla ceva ciudat. Cand incerc sa insurubez un surub si el nu se insurubeaza, ma infurii. Cum injur, imediat se insurubeaza surubul. Parintele i-a raspuns fara tulburare: - Asa si trebuie sa se intample ! La uimirea tanarului, parintele continua: - Un diavol impiedica surubul sa se insurubeze si un altul te indeamna sa injuri. Cand al doilea te biruieste sa injuri, primul pleaca de la surub si indata se insurubeaza. Ia aminte, fiule, sa nu injuri, ci sa te rogi cand lucrezi

Despre adevarata prietenie


Un tanar a fost foarte trist cand a murit cel mai bun prieten al sau. Un altul, de langa el, ii zise: - Nu te intrista asa, caci prin plans si lacrimi nu vei putea indrepta nimic. La aceasta, tanarul a zis: - Stiu adevarul acesta prietene, dar mi-a murit prietenul mai inainte de a-l pretui cum se cuvine.

Linistea sufleteasca
Un frate de la Chilii era tulburat de traiul in singuratate. S-a dus la avva Teodor de la Ferme si l-a intrebat ce sa faca. Batranul i-a zis: "Mergi, smereste-ti gandul, supune-te si traieste laolalta cu altii". Dupa un timp. se intoarce la batran si-i zice: "Nu-mi gasesc linistea nici impreuna cu altii".

Batranul ii zice: "Daca nici singur, nici cu altii nu-ti gasesti linistea, de ce teai facut calugar? Oare nu ca sa induri necazuri? Spune, de cati ani porti schima?. "De opt ani", a raspuns el. Atunci batranul i-a zis: "Eu port schima de saptezeci de ani si nici o singura zi n-am fost linistit. Si tu, in opt ani, vrei sa dobandesti linistea?". Auzind acestea, fratele a plecat intarit.

Usa limbii trebuie pazita cu tacerea


O sora a intrebat-o pe Fericita Teodora: - Vreau sa-mi mantuiesc sufletul, cum pot sa fac aceasta? I-a spus ei sfanta: - Cum am putea sa ne mantuim sufletul, buna mea sora, daca usa limbii noastre este deschisa? De nu ne vom sili sufletul spre liniste, rugaciune si tacere, nu ne vom putea mantui.

Lumina ochilor
Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag: - Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei. - Vrei sa te casatoresti cu mine? Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea n aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse: - Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse: - Nu ma pot casatori cu un orb. Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit: - Sa ai grija, te rog de ochii mei!

Prioritatile crestinului Un frate l-a intrebat pe avva Teodor: "Ce este lucrarea sufletului, care acum a devenit, pentru noi, secundara, si ce este lucrarea secundara, care a devenit, pentru noi, principala?. Batranul zice: "Tot ce facem din porunca lui Dumnezeu este lucrare a sufletului, in vreme ce tot ce facem si adunam dupa capul nostru trebuie socotit ca fiind lucru secundar. Fratele zice: "Lamureste-ma in aceasta privinta. Batranul raspunde: "Iata, auzi despre mine ca sunt bolnav si trebuie sa vii sa ma vezi. Iti spui in sinea ta: "Oare trebuie sa-mi las lucrul si sa plec chiar acum? Nu, termin intai ce am de facut si dupa aceea ma duc". Mai tarziu iti vine alt chef si pana la urma renunti de tot sa mai pleci. Alt frate iti zice: "Ajuta-ma, frate!". Iar tu cugeti asa: "Trebuie sa-mi las lucrul si sa merg sa lucrez pentru altul?". Daca nu te duci, incalci porunca lui Dumnezeu, care este lucrarea sufletului, si faci un lucru secundar, care este lucrarea mainilor.

Impartasania continua cu Sfintele Taine


Un batran calugar se retrase in chilia sa si se hotara sa nu mai manance nimic, ci sa se impartaseasca zilnic cu Trupul si Sangele Domnului. Insa vestea despre hotararea lui se raspandi repede printre ceilalti vietuitori ai manastirii. Unii din dragoste, altii ca ispitire, fratii cautau sa-l abata de la aceasta hotarare, aducandu-i fel de fel de bucate. Parintele insa era de neinduplecat. Vestea despre nevointa acestuia ajunse insa si la episcop. Episcopul a trimis un om sa-l intrebe despre ascultare.

Ajungand la manastire, trimisul episcopului veni la parintele cel batran si ii zise: - Care este cea mai mare virtute ? Parintele, plin de smerenie si simplitate, raspunse: - Ascultarea ! In acel moment, omul ii aduse paine si vin si ii porunci sa manance. Batranul se smeri pe sine, isi taie voia si il asculta pe acela. In acel moment insa pe batran il apucara carcei la stomac, intr-atat incat cei din jurul sau credeau ca o sa moara in acele clipe. Din acel moment, toti cei din manastire il lasara pe batran sa se nevoiasca in liniste, intelegand darul lui Dumnezeu cu acela. Parintele a mai trait inca vreo 20 de ani, numai impartasindu-se zilnic cu Sfintele Taine.

Credinta crestina si musulmanii


Niste crestini au fost prinsi de catre musulmani si inchisi in temnita. Nevoind sa ii omoare, musulmanii cautau insa sa-i faca sa se lepede de credinta in Hristos si sa il recunoasca mai mare pe Mohamed. Crestinii insa mai bine preferau moartea, ca prin aceasta sa dobandeasca viata cea vesnica, decat sa castige viata aceasta de aici, in schimbul celei vesnice. Musulmanii veneau adesea la ei, spre a ii atrage la ratacirea lor. Intr-o zi, musulmanii au zis astfel: - Mohamed este adevaratul proroc, iar nu Hristos. Crestinii, ascultandu-le amageala, au raspuns:

- Daca ati vedea doi oameni care se cearta pentru un camp, fiecare zicand cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, al cui este campul? Musulmanii, nepricepand intentia lor, au raspuns: - Fara indoiala ca al celui cu multi martori. Crestinii au zis, apoi: - Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi. Musulmanii au ramas rusinati si au mai incercat sa se apere astfel: - Credinta noastra e mai buna decat cea crestina, pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre! Atunci, crestinii au raspuns, zicand: - Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii! Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre. Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata.

Iubirea aproapelui
Cativa batrani s-au dus la avva Pimen si l-au intrebat: "Daca-i vedem pe frati atipind la Liturghie, sa-i scuturam, ca sa-i tinem treji?. El le zice:

"Eu, cand vad un frate atipind, ii pun capul pe genunchii mei si-l odihnesc.

Usa limbii
Un frate s-a dus la avva Pimen in a doua saptamana din Postul Mare si, dupa ce i-a destainuit gandurile si si-a gasit pacea, ii zice: "Cat pe ce sa nu vin aici astazi. Batranul il intreaba de ce. Fratele zice: "Mi-am spus ca din cauza Postului Mare nu-mi vei deschide. Avva Pimen ii zice: "Noi n-am invatat sa incuiem usa de lemn, ci mai degraba usa limbii.

Cum scapam de lupta trupului ?


Un frate, luptat de poftele trupului, l-a intrebat odata pe un parinte calugar: - Ce sa fac parinte, caci nu mai pot suporta ispitele care au navalit asupra trupului meu ? Batranul ii raspunse, zicand: - Frate, astfel de ispitiri eu nu am avut, deci nu stiu ce sa iti zic. Mahnit pentru ca nu a gasit nici o cale spre a izbandi in luptele sale, fratele merse la un alt parinte. Acestuia, vorbindu-i despre luptele sale, ii spuse si despre raspunsul primit de la calugarul cel dintai. Parintele ii raspune si el, zicand: - Adevarat ti-a grait acela, dar intoarce-te la dansul si intreaba-l cum de nu a fost el ispitit. Intelegand fratele ca de la acela poate afla calea spre a nu mai fi luptat de trup, se reintoarse la el si ii zise: - Iarta-ma, parinte, ca indraznesc a te intreba iarasi, dar de ce in viata ta nu ai fost ispitit dinspre trup ? La aceasta, batranul ii raspunse:

- De cand sunt calugar, niciodata nu m-am saturat de paine, apa si somn. Acest lucru m-a aparat de acele ispite pe care le amintesti ca dau navala asupra sufletului tau.

Vindecarea adusa datorita credintei


O femeie avea cancer la san. A auzit despre avva Longinus si a cautat sa-l intalneasca. El locuia la vreo noua mile departare de Alexandria. Tot cautandu-l, femeia l-a intalnit pe fericit cand el aduna lemne pe tarmul marii. Apropiindu-se, l-a intrebat: "Avva, unde locuieste avva Longinus, robul lui Dumnezeu?". Nu stia ca el este. Batranul intreaba: "Dar ce vrei cu mincinosul acela? Nu te duce la dansul. E un mincinos. Ce-ai patit?". Femeia i-a aratat boala. Atunci el a facut o cruce peste loc si a lasat-o sa plece, zicand: "Mergi, Dumnezeu o sa te vindece, Longinus nu-ti poate fi de nici un folos. Femeia a plecat cu credinta in cuvantul lui si sa vindecat indata. Pe urma a povestit catorva persoane despre cele intamplate, descriindu-l pe batran, si asa a aflat ca el era avva Longinus.

Cum rezistam in fata barfelor ?

Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis: - Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai? Auzind aceasta, Socrate zise: - Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit "Testul celor trei. - Trei ? - Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat? - Nu. De fapt doar am auzit despre el.

- E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine? - Nu, dimpotriva... - Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat? Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur. Socrate a continuat. - Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos? - Nu, nu chiar... In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica: - Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!

Pilda primita in armata


In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a intrebat: - De ce nu-i ajuti si dumneata ? - Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca ! Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit

sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului: - Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata ! - Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ? - Sunt generalul acestei divizii !

(Gradul de "general" este superior celui de "caporal", diferenta dintre acestea fiind chiar foarte mare.)

Dovada ca exista diavol


Oricine poate fi concentrat, chiar si mai multe ceasuri, gandindu-se la o problema sau la o afacere, fara ca sa i se distraga atentia la nimic altceva. Mai demult, pe cand nu existau calculatoarele, contabilii lucrau cate 8 ore facand socoteli, fara sa ridice capul si fara ca mintea lor sa alerge in alta parte, chiar daca alaturi de ei mai lucrau si altii. Tot asa se intampla si cu studentii care invata si isi pregatesc examenele. Insa cand incepe cineva sa se roage, atunci toate preocuparile lui personale, familiale si profesionale ii apar si-l raspandesc. Aceasta este dovada clara ca exista diavol si ca rugaciunea il arde, de aceea si lupta impotriva ei cu atata putere.

Recunoasterea pacatului din noi


Avva Moise a zis: "Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta". Fratele a intrebat: "Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?". Batranul a zis: "Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui".

Mania - aproape sau departe de oameni ?


Un calugar, care traia intr-o manastire si era din fire plin de manie, se hotara sa traiasca in singuratate, caci, isi zicea el:

- Daca nu voi avea pe nimeni sa ma nacajeasca si sa ma certe, poate ca se va potoli patima mea. Dar, pe cand locuia in pustietate, intr-o pestera, intr-o zi i se intampla ca ulciorul de apa, pe care-l aseza jos, sa se rastoarne. Il umplu din nou, iar ulciorul cu apa s-a rasturnat iarasi. Atunci, calugarul lua ulciorul si, in mania sa, il tranti la pamant, spargandu-l. Dupa ce-si veni iar in fire, recunoscu ca mania il orbise, singur fiind, si isi zise: - Iata, acum sunt singur si totusi m-a biruit mania. Ma voi intoarce iar la manastire si, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi lupta oriunde impotriva patimii mele.

Am vazut moartea in pestera !


Un batran ostenitor, mergand prin pustie, a intrat intr-o pestera, sa se adaposteasca de ploaie, si a gasit acolo o comoara. Vazand multimea de aur, batranul a iesit peste masura de speriat din pestera, strigand: - Am vazut moartea ! Alergand speriat, la mica distanta de locul acela, el s-a intalnit cu trei talharii care, privind in jur si nevazand nimic, l-au intrebat: - Mosule, unde este moartea ?! Batranul i-a dus pe cei trei talhari in pestera si le-a aratat multimea de bogatii, descoperite din intamplare. La vederea aurului, cei trei talhari si-au simtit inima tresaltand de bucurie si, cu viclesug, i-au spus batranului: - Ai dreptate, mosule, pleaca, fugi repede de aici. Dupa plecarea batranului, hotii au ramas langa aur, intrebandu-se cum sa-l care din varful muntelui pana jos. In cele din urma, ei au hotarat ca unul sa mearga sa aduca mancare si cosuri de carat, iar ceilalti doi sa ramana de paza, in pestera. Talharul care a coborat in localitate, dupa mancare si cele de trebuinta, se gandea in sine:

- In targ voi bea si voi manca pe saturate, apoi voi cumpara provizii, pe care le voi otravi si astfel voi ramane singurul stapan al comorii. Cei doi talhari ramasi de paza, in pestera, gandeau si ei alt gand ascuns: - O jumatate din comoara este mai mare decat o treime. La intoarcere, il vom ucide pe cel plecat in targ si vom imparti comoara pe jumatate. Si asa au facut. L-au omorat pe tovarasul venit din targ cu provizii si carute, iar mai apoi au mancat mancarea cea otravita. Astfel, ei au murit cu totii, implinidu-se cuvantul batranului, care zicea: "Am vazut moartea!"

Pocainta din inima


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Am facut un pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani. Batranul zice: "E mult. Fratele ii zice: "Dar un an?. Batranul, iarasi: "E mult. Cei care erau de fata zic: "Patruzeci de zile?. El raspunde: "E mult si continua: "Eu spun ca, daca omul se pocaieste din toata inima si nu mai continua sa faca pacate, Dumnezeu il iarta si in trei zile.

Discernamantul in prietenie
Un invatator nu permitea niciodata copiilor sa se imprieteneasca cu copiii care nu aveau o crestere aleasa si un comportament bun. Intr-o zi, fiica lui de 17 ani, i-a zis: - Tata, ma crezi un copil, de nu ma lasi sa merg la prietena mea mai putin cuminte decat mine, crezand ca prietenia ei poate sa-mi fie periculoasa ? Tatal lua un carbune stins din soba si il datu fetei, zicand: - Ia-l, nu mai este fierbinte. Fata a luat carbunele. Nu s-a fript, dar si-a murdarit si mana, si rochia. - Vezi, ii zise tatal, chiar daca este stins, carbunele te murdareste: asa se intampla cand vii in contact cu oameni care nu au o buna purtare.

Invidia impiedica orice bucurie


Un tanar, intrebandu-se despre viata, despre suferinta si despre fericire, il intreba pe un parinte: - Parinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mahniti ? Parintele i-a raspuns, zicand: - Pentru ca, de multe ori, ei sunt suparati nu numai de necazurile lor, ci si de bunastarea si reusita altora.

Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin


Ziceau despre un frate ca era ispitit catre blasfemie, dar se rusina sa spuna. Auzise de marii parinti, se pornea la ei, ca sa se marturiseasca, dar cand ajungea i se facea rusine. S-a dus de mai multe ori si la avva Pimen. Batranul isi dadea seama ca fratele e ros de ganduri si se intrista ca nu vorbeste. Intr-o zi, insa, petrecandu-l, i-a zis: "Iata, de atata timp vii la mine, ca sa-mi spui ce ganduri te framanta, si cum ajungi nu mai vrei sa mi le spui, ci de fiecare data pleci la fel de tulburat ca la sosire. Spune-mi, copile, ce-i cu tine?. Atunci el i-a zis: "Ma ispiteste demonul blasfemiei si mi-era rusine sa vorbesc. Dupa ce i-a povestit ce si cum, indata s-a simtit usurat. Batranul i-a zis: "Nu te framanta, copile. Ori de cate ori iti vine acest gand, spune-i: Nu e treaba mea. Blasfemia ta sa cada asupra ta, satana, sufletul meu nu vrea asa ceva. Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin. Si, dupa ce s-a vindecat, fratele a plecat.

Banii - o piedica in calea mantuirii


Un frate, dupa ce s-a lepadat de lume si si-a dat averile saracilor, pastrand putin pentru el, s-a dus la avva Antonie. Afland despre ce facuse, batranul ii zice: "Daca vrei sa devii calugar, mergi in orasul tau, cumpara cateva bucati de carne, infasoara-le imprejurul trupului tau gol si vino asa pana aici!. Fratele a facut intocmai, iar cainii si pasarile de prada i-au sfasiat tot trupul. Cand a ajuns in fata batranului, acesta l-a intrebat daca facuse ce-l sfatuise. Si cum el i-a aratat trupul sfartecat, Sfantul Antonie ii zice: "Cei care s-au lepadat de lume, dar vor sa pastreze bani, asa sunt razboiti de draci si rupti in bucati.

Taina fratelui
Un batran calugar spunea: "Intr-o zi, privind spre padure, am vazut alergand spre mine o fiara. Cand s-a apropiat de mine am vazut ca este om. Cand mi-a cazut in brate, plangand, am inteles ca este fratele meu".

Ravna spre mantuire


Un ucenic al unui mare batran era razboit de gandul desfranarii. Si vazandu-l batranul luptand i-a zis lui: "Voiesti sa rog pe Dumnezeu sa-ti usureze razboiul?". Iar acela a zis: "Macar ca ostenesc, Avva, dar vad din osteneala un rod in mine. Roaga mai bine pe Dumnezeu sa-mi dea rabdare".

Rugaciunea fara dragoste


Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: - Parinte, sunt doi frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste, cu mare infranare, toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu? Raspuns-a batranul: - Cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.

Istoria camasii fericitului


Un rege bolnav si bogat a adus in jurul sau toti marii doctori din lume ca sa-l vindece. Le-a oferit bani si bunuri, dar cu toate eforturile nici unul n-a putut face nimic. S-a prezentat la urma un necunoscut care i-a spus regelui asa: "Te vei vindeca, dar cu conditia sa gasesti un om fericit, sa-i iei camasa si s-o imbraci, si de indata te vei face sanatos ca si inainte!"

Au fost trimisi oameni peste tot, cu porunca sa gaseasca un om fericit si sa-i ia camasa. Dar nimeni nu putea gasi un om fericit. Fiecare din cei intrebati avea cate ceva de care sa se planga, o boala, un neajuns, fie barbati, fie femei, fie copii. I-au spus imparatului. "Cum, in toata imparatia mea sa nu fie nici un om fericit? Mai cautati". Si iarasi pornira oamenii imparatiei sa caute. Intr-un sat, undeva, la o margine, la poalele unui munte, vazura un om foarte sarac, imbracat intr-o haina ponosita, contempland natura. L-au intrebat daca e fericit. "Sunt fericit", raspunse el, zambind si luminandu-si dintr-o data fata. "Sunt foarte, foarte fericit. Nu-mi lipseste nimic. Am totul. Multumesc Domnului pentru bucuria de a trai. Ce mi-as mai putea dori altceva? Pot sa va fiu de folos cu ceva?" intreba el. "Scoate-ti imediat camasa", ii poruncira oamenii stapanirii, si dadura sa-i dezbrace haina cu care era imbracat. Cand i-o deschisera, spre stupefactia lor descoperira ca era atat de sarac, incat nici camasa nu avea pe el!

Gandul cel bun


Indreptandu-se spre casa, un taran a gasit la marginea drumului, pe camp, un sac plin cu porumb. Uitandu-se el de jur-imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa, fiindca i-ar fi prins tare bine si, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o data inainte, inapoi, in dreapta si in stanga si s-a apleacat sa ia sacul. Dar, deodata, s-a oprit, amintindu-si ca, intr-o singura directie, nu s-a uitat: in sus. Privind cerul, lasa acolo sacul si, zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunandu-si: - Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun. E drept ca as avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat si linistit. Cu siguranta ca vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodata si se va intoarce dupa sac. Daca l-as fi luat nu m-ar fi vazut nici un om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu.

Nimic nu dobandim fara de osteneala

Avva Kronios a zis - Daca Moise nu si-ar fi manat turma pe Muntele Sinai, n-ar fi vazut Rugul Aprins. Fratele l-a intrebat pe batran: - Ce reprezinta rugul? El ii zice: - Rugul reprezinta lucrarea trupeasca, caci este scris: - Imparatia Cerurilor seamana cu o comoara ascunsa intr-un ogor. Fratele intreaba: - Asadar, fara osteneala trupeasca omul nu se va invrednici de nicio cinstire? Batranul zice: - E scris: "Cu ochii tinta la Cel Care incepe si desavarseste credinta, Iisus, Cel Care in locul bucuriei a indurat crucea", iar David zice: "Nu voi da odihna ochilor mei si atipire pleoapelor mele" si asa mai departe.

Care fapta este mai grea decat toate ?


Fratii l-au intrebat pe Avva Agathon: - Parinte, care este dintre toate lucrarile noastre, cea care cel mai mult efort ? El a raspuns, zicand: - Iertati-ma, dar nu cred sa existe lucrare mai mare decat rugaciunea catre Dumnezeu. De fiecare data cand un om vrea sa se roage, vrasmasii lui, demonii, incearca sa-l impiedice; deoarece ei stiu ca nimic nu-i tine pe ei mai departe decat rugaciunea catre Dumnezeu. In oricare

lucrare a sa, omul persevereaza si apoi se odihneste, dar in ceea ce priveste rugaciunea, omul trebuie sa lupte pana la ultima lui suflare.

Cine este drept in fata lui Dumnezeu?


Intr-o veche traditie se pastreaza amintirea cuiva care s-a dus la un intelept si l-a intrebat: - Inteleptule, am vazut un om zburand. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu? - Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns acela. - Am mai vazut si un om mergand pe apa ca pe uscat. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu? - Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns si de data aceasta inteleptul. - Am vazut si un om ca toti oamenii, unul ca noi, care isi facea datoria cea de toate zilele in fata lui Dumnezeu, dar nu se deosebea cu nimic de ceilalti oameni, nici nu zbura, nici nu mergea pe apa ca pe uscat. Acesta cum o fi? Inteleptul a raspuns fara ezitare: - Acesta este drept in fata lui Dumnezeu, pentru ca acesta face cele ale oamenilor. Nu este dat oamenilor nici sa zboare, nici sa mearga pe apa ca pe uscat, dar le este dat oamenilor sa fie oameni cumsecade. Si daca sunt oameni cumsecade, acestia sunt drepti in fata lui Dumnezeu.

Smerenia poate fi usor incercata


La o manastire, un calugar ii tot marturisea staretului: "Parinte staret, sunt un pacatos, nu sunt in stare de nimic, sunt mai rau decat ceilalti. Intr-o zi, staretul l-a pus la incercare. Venind din nou calugarul la el, i-a spus: "Am auzit ca nu prea iti faci datoria, fratii spun ca dormi prea mult, mananci pe ascuns, lipsesti de la pravila. In urma acestor cuvinte, calugarul a spus: "Cum adica? Eu nu-mi fac datoria? Cum adica? Sunt eu mai pacatos decat ei?

Staretul l-a inteles pe loc: "Parca asa spuneai inainte, ca esti pacatos! Doreai sa-ti arati un chip al smereniei pe care nu-l aveai, ca sa-l ascunzi pe cel adevarat, al mandriei. Du-te! Nu esti smerit. Sa stii ca smerenia devine virtute cand indreapta slabiciunile, nu cand doar le afirma. Si smerit nu este cel care spune despre sine ca este smerit, ci acela care rabda cu smerenie si adevarul si neadevarul spus de altii despre sine

Usa care trebuie inchisa in post


La avva Pimen a venit candva un incepator in ale calugariei si, discutand cu marele avva, ii spuse printre altele ca s-a hotarat greu sa-i faca vizita. - De ce? l-a intrebat avva Pimen. - M-am gandit ca nu ma vei primi, pentru ca suntem in Postul cel Mare! - a raspuns tanarul. Auzind aceasta, avva Pimen i-a raspuns: - Aici, in Postul cel Mare nu obisnuim sa inchidem acea usa mica de lemn, ci pe aceasta ! Si avva Pimen puse degetul pe buze.

O lectie despre inchinare


Intr-un sat traia un copil care se nascuse fara maini. Cu toate ca era de mic orfan, se arata tuturor plin de bucurie. Intr-o zi de sarbatoare, un boier al locului, iesind din biserica, l-a vazut pe copil ca sarea cu picioarele desculte, inainte si inapoi, la dreapta si la stanga, peste o balta. Ce faci, blestematie? Asa se iese de la Sfanta Biserica? Copilul ii raspunse:

Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin cum pot, sarind crucis in cele patru colturi. Boierul s-a dat un pas inapoi, si-a facut o cruce mare, multumind lui Dumnezeu pentru cele descoperite

Lenea imputerniceste ispitele


Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat: - Ce sa fac spre a rezista ispitelor ? Fericitul Ieronim i-a raspuns: - Nu fii lenes, nu te trandavi. Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc.

Frica de Dumnezeu mananca trupul


Cativa parinti l-au intrebat pe avva Macarie Egipteanul: Cum se face ca trupul tau ramane la fel de uscat fie ca mananci, fie ca postesti?. Batranul le zice: Lemnul cu care se intorc lemnele arzand e mancat tot timpul de foc. La fel, daca un om isi curata mintea prin frica de Dumnezeu, frica de Dumnezeu ii mananca trupul.

Rusinea alunga patimile


Trecand Efrem pe cale, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca niciodata nu-l vazuse cineva manios. Si a zis ei: - Vino dupa mine! Si apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei: - In locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea vazand norodul, a zis lui:

- Cum putem aceasta sa facem, atata norod stand si nu ne rusinam? Iar el a zis catre dansa: - Daca de oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care vadeste cele acunse ale intunericului. Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de isprava.

Infranarea limbii
Un frate l-a intrebat pe avva Matoes: "Ce sa fac, caci limba nu-mi da pace. Cand sunt intre oameni n-o pot tine in frau si-i judec si-i condamn pentru orice lucru bun pe care-l fac. Ce sa fac?. Batranul i-a raspuns: "Daca nu te poti infrana, fugi in singuratate, caci e o slabiciune. Cine locuieste cu fratii nu trebuie sa fie colturos, ci rotund, ca sa se rostogoleasca spre toti. Si batranul a continuat: "Nu din virtute locuiesc singur, ci din slabiciune. Puternici sunt cei care locuiesc printre oameni.

Adevarata dragoste
Intr-o manastire, un batran duhovnic era bolnav. Un monah i-a adus un strugure pe care batranul l-a daruit unui alt frate. Acesta a intalnit un alt calugar caruia i-a daruit strugurele. Gestul de dragoste a fost continuat pana cand strugurele a facut ocolul intregii manastiri. Ultimul calugar care a primit strugurele s-a dus sa-l daruiasca batranului. Acesta, profund emotionat, a tras concluzia ca dragostea dumnezeiasca este prezenta in ucenicii sai.

Unde nu este Dumnezeu?


Doi insi vorbeau despre existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Unul spunea ca da, altul spunea ca ba. Si atunci unul din ei a propus un arbitru: Sa intrebam un copil. Sa vedem ce ne spune o minte inca in stare pura in fata existentei. Poate sa nu fie concludent ceea ce gandeste el, inca nedezvoltat, dar sa vedem totusi. Macar asa din curiozitate.

Cel care nu credea l-a intrebat: - Copile, crezi in Dumnezeu? - Cred, a raspuns copilul. Mi-a spus mama ca El a facut totul si ca vede totul. - Dar poti tu sa-mi spui unde este Dumnezeu? Uite, ai de la mine un mar, daca-mi raspunzi. - Nene, i-a raspuns copilul, iti dau eu doua mere, daca imi spui dumneata mie, unde nu este Dumnezeu!

Prejudecatile ii tradeaza pe oameni


La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca: - Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua. La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea: - Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei. Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui: - Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste. Voi ce credei ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni.

Cum se strecoara pacatul in viata


Un arab locuia intr-un cort si se ocupa cu tamplaria. Intr-o zi auzi un zgomot la usa din panza a cortului.

- "Cine e?" - "Eu, camila. Lasa-ma sa-mi incalzesc nasul in cortul tau. Afara e foarte frig". - "Bine, dar sa nu intri mai mult". Isi vazu de treaba mai departe. Cand se intoarse, camila era cu tot capul in cort. - "Nu ti-am spus sa nu intri?" - "Mi-era frig la cap si m-am gandit ca daca m-ai lasat sa-mi incalzesc nasul, imi vei lasa si capul. Nu mai inaintez, ai incredere". - "Bine, dar sa nu mai inaintezi". Cand vazu ca arabul, atent la lucrul sau, nu-i mai dadu nici o atentie, camila intra si cu umerii si cu picioarele de dinainte. Cand o vazu arabul, se supara si-i porunci sa iasa imediat. Vru sa ia ceva s-o loveasca, dar in clipa aceea camila intra cu totul inauntru si-l azvarli pe arab afara. Arabul nici nu avu timp sa-si ia ceva cu el. Camila deveni stapana cortului! Asa e si cu pacatul pe care il lasam putin cate putin sa ni se strecoare in viata. In cele din urma pune stapanire pe noi.

Fara Dumnezeu nu exista cinste


Un bogat credincios pleaca in pelerinaj intr-o tara straina. Ajunge la un hotel si achita plata pentru cele cateva zile pe care le avea de petrecut acolo. Intrebat de receptioner daca doreste chitanta, acesta a raspuns: - Nu nu este nevoie, vede Dumnezeu. In urma acestui raspuns receptionerul l-a intrebat: - Credeti in Dumnezeu? - Sigur, dumneavoastra?, a spus bogatul. - Nu, eu nu cred a raspuspuns receptionerul.

- Atunci, va rog sa-mi dati chitanta, a zis bogatul.

Neagoniseala
Avva Teodor de la Ferme avea trei carti bune. S-a dus la avva Macarie si-i zice: "Am trei carti bune, care-mi trebuie, iar fratii mi le cer, si ei, cu imprumut si le folosesc. Spune-mi, ce sa fac: sa le tin pentru folosul meu si al fratilor ori sa le vand si sa dau banii saracilor?". Batranul a raspuns: "Bune sunt toate faptele, dar mai buna dintre toate este neagoniseala". Cum a auzit, avva Teodor s-a dus, a vandut cartile si a dat banii saracilor.

Din viata Sfantului Ioan Gura de Aur


Sfantul Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, cel mai mare predicator al Bisericii, a combatut cu multa putere invataturile eretice din vremea sa, cat si imoralitatile de tot soiul ce isi faceau loc printre crestini, in biserica. Din aceasta cauza a ajuns in conflict si cu imparatul Arcadius. Odata, sfatuindu-se imparatul cu sfetnicii sai, cum s-ar putea razbuna pe episcop, unul dintre ei l-a indrumat: - Confisca-i averile. Altul: - Pune-l la inchisoare. Al treilea: - Trimite-l in exil. Al patrulea: - Ucide-l. Al cincilea insa ii zise:

- Toti gresiti, aceste mijloace nu sunt potrivite pentru a te razbuna pe acest episcop. Cunosc un mijloc de a-l face cu adevarat nefericit: siliti-l sa pacatuiasca, caci acest om de nimic nu se teme mai mult ca de pacat.

Lacomia
Trei oameni treceau printr-o padure. Aici au gasit o comoara... Flamanzind, au hotarat sa mearga cel mai tanar sa aduca bucate. Pe drum, acesta isi zicea in sine: "Ce bine ar fi sa fie comoara a mea intreaga. Stiu ce voi face. Voi otravi mancarea. Le voi da lor. Eu voi spune ca deja am mancat. Ei vor muri si banii vor fi ai mei. Cei doi tovarasi, ramasi in padure, se sfatuira: "Daca ne-am putea scapa de copilandrul acesta, am imparti numai in doua comoara. Hai sa-l omoram, cand se intoarce. Cand s-a intors, l-au ucis; apoi au mancat din mancarea otravita si au murit.

Marturisirea pacatelor
Un credincios, dupa ce s-a marturisit, l-a intrebat pe preot: - Ce gandesti, parinte, despre cel mai mare pacatos? - Dupa ce te-a iertat Dumnezeu, mi se pare ca stralucesti de lumina harului Lui. - Dar, parinte, stii cine sunt? - Ceea ce ti-am spus. - Dar stii ce am fost? - Aceasta am uitat, caci de ce sa-mi amintesc ceea ce Dumnezeu a uitat?

Vasul placut Domnului


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "De ce demonii imi amagesc sufletul sa stau cu cei care sunt mult deasupra mea si sa-i dispretuiesc pe cei care sunt mai prejos decat mine?. Batranul zice: "Apostolul a spus ca intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si

de lut. Daca omul se purifica de toate acestea, va deveni un vas de pret, placut Stapanului, gata de orice fapta buna.

Omul ce credea in predestinare


Un pelerin, trecand in drumul sau pe langa un ogor, vazu un taran care semana pamantul. Oprindu-se si intrand in vorba cu taranul, spre a se mai odihni de osteneala drumului, pelerinul ajunse sa vorbeasca cu acesta chestiuni sufletesti. Vorbind ei despre Dumnezeu si despre om, despre prestiinta lui Dumnezeu si despre munca omului spre mantuire, taranul spuse: - Daca Dumnezeu a prevazut ca eu ma voi mantui, cu siguranta asa va fi, ori ca fac bine, ori ca fac rau, iar daca El a prevazut ca voi fi osandit la chinuri vesnice, voi fi osandit, chiar daca voi face bine, chiar daca voi face rau. Pelerinul, ascultand cu mahnire pe taran si vazand cele ce acela lucra pe pamant, ii spuse: - Daca Dumnezeu a prevazut ca aici se va face grau, de ce mai semeni, pentru ca ori de semeni, ori de nu semeni, aici se va face grau, si toata munca ta e deci degeaba .

Sa fim vrednici fii ai Tatalui


Un om pacatos se numea pe sine crestin, insa injura aproape toata ziua. Un cunoscut de-al sau, auzindu-l tot injurand, a indraznit sa il intrebe astfel: - Dumneata stii rugaciunea domneasca "Tatal nostru" ? Cu oarecare bucurie si mandrie, el ii raspunse, zicand: - Da, pai cum sa nu o stiu... doar merg si la biserica. Prietenul sau continua: - Astazi, de dimineata, L-ai numit pe Dumnezeu "Tatal nostru" ?

Omul cel care avea patima injuratului, nedumerit, zise: - Da, dar de ce ma intrebi aceasta ? Apoi, celalalt zise: - Pai cum poate fi Dumnezeu Tatal dumneavoastra daca-L injurati aproape tot timpul ?! Dandu-si omul seama de ceea ce facea s-a rusinat si oridecate ori rostea "Tatal nostru" se gandea ca nu cumva sa mai supere pe Dumnezeu cu ceva.

Calea spre smerenie


Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: "Vad ca amintirea lui Dumnezeu ramane in sufletul meu. Batranul i-a raspuns: "Nu este mare lucru sa ai mereu cugetul impreuna cu Dumnezeu, dar este cu adevarat mare lucru sa te vezi pe tine mai prejos de orice faptura. Aceasta si osteneala trupului duc la smerenie.

Ascultarea
Odata, o persoana a venit la avva Sisoe, ca sa se calugareasca. Batranul l-a intrebat daca are pe cineva in lume. El a zis: "Am un fiu. Batranul ii zice: "Du-te, arunca-l in fluviu si atunci o sa te faci calugar. Acela s-a dus sa-l arunce, dar batranul a trimis pe un frate sa-l impiedice. Fratele ii zice: "Gata, potoleste-te, ce faci?. El raspunde: "Avva mi-a spus sa-l arunc. Fratele ii zice: "Da, dar pe urma a spus sa nu-l mai arunci. Asadar, a lasat copilul, s-a intors la batran si a devenit un calugar iscusit datorita ascultarii sale.

Ravna fara masura


Un crestin, citind viata Sfantului Serafim de Sarov, a luat hotararea de a petrece in fiecare noapte cateva ore in rugaciune. Venind sa ia binecuvantare pentru asta, duhovnicul l-a intrebat:

- Acum cat timp te rogi in fiecare zi ? - Cam jumatate de ora. Nu mai mult, caci sunt obosit, din cauza serviciului. - Si de acum serviciul o sa iti fie mai usor ? - Nu, o sa fie la fel, dar am sa ma lupt mai mult cu oboseala. - Lasa socotelile astea, lasa ravna fara masura. Daca vei citi viata Sfantului Ierarh Nicolae, o sa iti propui sa faci cateva minuni? Nu merge asa. Ia-o incet, sa nu ajungi in prapastie. Si, dupa ce vei incepe sa te rogi mai mult in fiecare zi, abia apoi sa imi vorbesti despre privegherea de noapte.

Cainta
Un principe, cercetand intr-o zi pe cei din galera, i-a intrebat cu ce au gresit. Fiecare se scuza, zicand ca este nevinovat, numai unul raspunse ca ar fi meritat o pedeapsa cu mult mai mare. - Ei bine, zise principele, atunci locul tau nu este aici, raufacatorule, intre oamenii acestia de treaba. Pleaca de aici! Si indata il puse in libertate. Asa face si Dumnezeu cu noi; El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se caiesc si isi recunosc pacatele

Bunatatea naste bunatate


Au venit hotii in pustie la un batran calugar, si i-au luat tot din chilie. Tot ce avea. Mai ramasase acolo un vas. Calugarul s-a uitat prin chilie dupa ce au plecat hotii, a vazut vasul si a alergat dupa dansii: "Stati putin, ati uitat vasul acesta. Luati-l si pe acesta, fiindca eu tot n-am trebuinta de el. Voi n-ati facut decat sa ma eliberati de lucrurile de care nu aveam nevoie". Hotii au fost atat de impresionati, incat i-au dat inapoi tot ceea ce luasera, si unii din ei s-au facut si ei calugari si s-au pocait pentru toate relele pe care le facusera pana atunci.

Pravalia cu aromate
A zis un batran: - Cel care intra intr-o pravalie de aromate, chiar de nu cumpara nimic, se impartaseste de buna mireasma. Asa este si cu cel care ii cerceteaza pe Parinti; daca vrea omul sa lucreze, ei ii arata calea smereniei, care i se face zid inaintea navalirii dracilor.

Sufletul si trupul
Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat: - Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ? - Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul. - Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ? - Ar fi, desigur, o nedreptate. - Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ? - Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ? - Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt. Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort.

Rugaciunea facuta cu dragoste are putere


Sa va povestesc acum o intamplare minunata petrecuta cu un ucenic al Sfantului Ioan, pe nume Moise. Intr-o zi, Sfantul l-a trimis pe Moise sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit. In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: - Moise este in primejdie. Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat: - Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat ? - Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat ! - Cum asa ? - De la caldura, adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream. - Mare este Domnul !, a spus Sfantul Ioan. Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu.

Batranul invatat de un copil


Zicea avva Macarie: - Cand eram mai tanar, foarte mahnindu-ma in chilie, am iesit in pustie, zicand gandului meu: Pe oricine voi intalni, voi intreba pentru folos.

Si am aflat pe un copil pascand vacile, si i-am zis lui: - Ce sa fac, copile, ca mi-e foame ? Raspunsu-mi-a acela: - Dar mananca. Si i-am zis lui: - Am mancat, dar iar mi-e foame. Zisu-mi-a mie copilasul: - Dar mananca iar. Iar eu i-am zis lui: - De multe ori am mancat, si iar mi-e foame. Iat atunci mi-a zis: - Avva, doar nu esti asin, nu ? Ca vad ca totdeauna vrei sa mananci ! Si, mult folosindu-ma, m-am dus.

Cum sa ne ferim de pacate


Trei batrani s-au dus la avva Sisoe, caci auzisera despre el. Primul ii zice: "Parinte, cum pot sa scap de raul de foc?. Dar el nu i-a raspuns. Al doilea ii spune: "Parinte, cum pot sa scap de scrasnirea dintilor si de viermele neadormit?. Al treilea graieste: "Parinte, ce sa fac, amintirea intunericului din afara ma omoara?. Batranul le-a raspuns: "Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri. Lui Dumnezeu ii place sa fie milostiv si eu sper sa-i fie mila si de mine. Auzind asemenea cuvinte, batranii au plecat intristati, dar batranul n-a vrut sa-i lase asa, i-a intors din drum si le-a zis: "Fericiti sunteti, fratilor, va invidiez. Primul a vorbit despre raul de foc, al doilea, despre tartar, al treilea, despre intuneric. Daca mintea voastra tine intr-insa astfel de ganduri, este cu neputinta sa

faceti pacate. Dar ce voi face eu, batran cu inima impietrita, care nu vreau sa stiu macar ca exista o pedeapsa pentru oameni si de aceea pacatuiesc in fiecare ceas?. Aceia s-au inchinat inaintea lui si au zis: "Cum am auzit, asa am vazut.

Diferenta din viata unui crestin


O femeie povestea preotului ca L-a gasit pe Mantuitorul. Acesta a intrebat-o: - Te simti acum altfel decat inainte ? Femeia raspunse fara a sta pe ganduri: - Inainte de convertire, am fost o pacatoasa care alerga dupa pacate, iar acum sunt o pacatoasa care fuge de pacate.

Calugarul care a vrut sa devina inger


Avva Ioan cel Pitic a zis odata fratelui sau mai mare: "Vreau sa fiu fara nici o grija, cum sunt ingerii, fara griji, nelucrand, ci doar slujindu-L pe Dumnezeu neincetat". Si-a dezbracat haina si a plecat in pustiu. Dupa o saptamana, s-a intors la fratele sau, a batut la usa si l-a auzit intreband, inainte de a deschide: "Tu cine esti?". El a raspuns: "Ioan, fratele tau. Dar celalalt i-a zis: "Ioan a devenit inger, nu mai este printre oameni". El a inceput sa strige: "Eu sunt, Ioan". Dar fratele sau nu i-a deschis, ci l-a lasat sa se chinuie pana spre dimineata; in cele din urma, i-a deschis si ia zis: "Te-ai facut om din nou si ai nevoie sa lucrezi, ca sa mananci?. Celalalt s-a inchinat in fata lui si i-a zis: "Iarta-ma, frate".

Puterea credintei
Intr-un sat, o femeie avea un urs pe care il domesticise si il tinea legat. Intr-o zi, a dorit sa plece intr-un sat vecin, situat dupa o padure. S-a dus la urs si i-a spus: "Sa stai linistit aici, sa nu incerci sa te dezlegi. Ursul era puternic si se eliberase de mai multe ori, insa, i-a dat a intelege ca a priceput. Femeia a plecat. Trecand prin padure, la un moment dat a auzit tropote puternice in urma ei. S-a uitat in spate si a vazut ca ursul venea alergand. L-a asteptat, si-a pus mainile in solduri si a inceput sa-l certe:

"Nu ti-am spus sa stai acasa? Esti obraznic! Esti neascultator! L-a lovit peste obraz si i-a spus sa se intoarca acasa. Dupa ce femeia si-a rezolvat treburile in satul vecin, seara s-a intors si ea acasa. Spre marea ei mirare, ursul era legat asa cum il lasase. Ce se intamplase? Ursul din padure fusese alt urs. Un urs salbatic, care venea dupa dansa cu gand agresiv sa o atace. Dar femeia i-a poruncit cu atata siguranta si cu atata credinta ca este ursul ei, despre care stia ca o asculta, incat acest urs salbatic a ascultat-o ca si ursul ei de acasa.

Nepatimirea
Zis-a Avva Macarie: De s-a facut intru tine defaimarea ca lauda, si saracia ca bogatie, si lipsa ca indestularea, nu vei muri.

Ce este ura de rautate?


Un frate s-a dus la Avva Pimen si, stand ei impreuna, a inceput sa-l laude pe un alt frate, zicand despre el ca uraste rautatea. Atunci Avva Pimen il intreaba: - Ce este ura de rautate? Fratele s-a poticnit si n-a stiut ce sa raspunda. S-a ridicat, s-a inchinat in fata batranului si i-a zis: - Spune-mi, ce este ura de rautate? Batranul i-a raspuns: - Iata ce este: cand cineva uraste pacatele sale si-i da dreptate aproapelui.

Sfatul cerut trebuie si implinit


Un frate a mers odata la Avva Felix, impreuna cu cativa mireni. L-a rugat fratele sa le spuna cuvant, insa batranul tacea. Dupa ce l-au rugat mult, batranul le-a zis:

- Vreti sa auziti cuvant ? Au raspuns: - Da, avva. Atunci le-a spus: - Acum nu mai este cuvant. Atunci cand intrebau fratii pe batrani si faceau ce le spuneau batranii, Dumnezeu le dadea cuvant pentru folosul celor care intrebau. Acum, insa, pentru ca intreaba, dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la batrani si nu gasesc ce sa graiasca, fiindca nu mai este cel care sa lucreze.

Pocainta din inima


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Am facut un pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani. Batranul zice: "E mult. Fratele ii zice: "Dar un an?. Batranul, iarasi: "E mult. Cei care erau de fata zic: "Patruzeci de zile?. El raspunde: "E mult si continua: "Eu spun ca, daca omul se pocaieste din toata inima si nu mai continua sa faca pacate, Dumnezeu il iarta si in trei zile.

Mania - aproape sau departe de oameni ?


Un calugar, care traia intr-o manastire si era din fire plin de manie, se hotara sa traiasca in singuratate, caci, isi zicea el: - Daca nu voi avea pe nimeni sa ma nacajeasca si sa ma certe, poate ca se va potoli patima mea. Dar, pe cand locuia in pustietate, intr-o pestera, intr-o zi i se intampla ca ulciorul de apa, pe care-l aseza jos, sa se rastoarne. Il umplu din nou, iar ulciorul cu apa s-a rasturnat iarasi. Atunci, calugarul lua ulciorul si, in mania sa, il tranti la pamant, spargandu-l. Dupa ce-si veni iar in fire, recunoscu ca mania il orbise, singur fiind, si isi zise:

- Iata, acum sunt singur si totusi m-a biruit mania. Ma voi intoarce iar la manastire si, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi lupta oriunde impotriva patimii mele.

Roadele cele dulci ale ascultarii


La un parinte batran a venit un tanar care i-a cerut sa-i fie ucenic. Dupa ce l-a refuzat de mai multe ori, pentru a-i incerca vointa si sinceritatea dorintei, cat si smerenia, parintele l-a primit. Vorbindu-i despre ascultare si puterea acesteia in dobandirea vietii celei inalte, parintele i-a cerut sai fagaduiasca ascultare deplina intru toate, iar mai apoi i-a randuit ucenicului un loc linistit spre petrecere. Peste cateva zile, batranul a luat un toiag uscat, l-a infipt in pamant si i-a cerut tanarului sau ucenic sa-l ude zilnic, zicandu-i: - In toate zilele sa-l uzi cu apa, pana ce va infrunzi si va face roade. Fata de locul unde vietuiau ei, izvorul era atat de departe incat ucenicul trebuia sa plece dupa apa dis de dimineata, ca sa apuce sa se intoarca pana la lasatul serii. Timp de trei ani, ucenicul cel cu ascultare sfanta a facut ceea ce parintele sau ii ceruse, fara sa intrebe nimic, fara sa carteasca, fara sa oboseasca, si avand multa incredere in batranul sau. Dupa trei ani, toiagul cel uscat al batranului a inmugurit, a inverzit si a facut roade. Batranul, luand fructe din acel pom, a impartit fratilor, in biserica, zicand: - Luati de mancati, fratilor, acesta este rodul cel dulce al ascultarii

Toate ni se randuiesc spre folos


Odata, mergand spre cetate, Sfantul Efrem Sirul acest lucru il cerea de la Dumnezeu, zicand:

- Doamne, Iisuse Hristoase, invredniceste-ma ca intrand in cetate sa ma intalnesc cu acel barbat care va fi puternic a-mi grai cele spre folosul sufletului. Astfel rugandu-se, cand a ajuns la portile cetatii era ingrijorat. "Cum adica se va apropia de acel batran, ce va afla de la dansul si ce folos va dobandi?!" Deci, calatorind astfel cu atintirea mintii, o femeie indata il intampina si aceasta era o desfranata. Negresit al lui Dumnezeu lucru era acesta, caci pentru cele bune de multe ori le randuieste tainic pe cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, astfel intalnind pe desfranata, statea uimit oarecum, cautand catre dansa, mahnindu-se si patimind intru sine cu sufletul, ca nu i s-a implinit cererea dupa rugaciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea, vazandu-l, iarasi privea la dansul cu ochi necuviosi. Si fiindca astfel multa vreme se priveau unul pe altul, vrand sa o rusineze, si intru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: - Pentru ce nu te rusinezi, o, femeie, privind la mine cu ochii atintiti ? Si aceea zi-se: - Dar mie asa mi se cuvine, a privi la tine, caci din tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cuvine a te uita nu catre noi, ci in pamant, din care ai si fost luat. Acestea auzindu-le Sfantul Efrem a multumit si femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, si lui Dumnezeu ii inalta multumire; care chiar si prin cele fara de nadejde, de multe ori, poate face lucruri bune.

Taina fratelui
Un batran calugar spunea: "Intr-o zi, privind spre padure, am vazut alergand spre mine o fiara. Cand s-a apropiat de mine am vazut ca este om. Cand mi-a cazut in brate, plangand, am inteles ca este fratele meu".

Sa daruim ce nu avem
Intr-o manastire, se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului:

- Sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am. Staretul ii raspunde: - Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, nadejde - le vei dobandi si tu.

Consolarea
Un parinte a povestit despre avva Pimen si despre fratii sai ca, pe cand locuiau in Egipt, mama lor vroia sa-i vada si nu putea. Atunci i-a pandit cand mergeau la biserica si le-a iesit in cale, dar ei, vazand-o, s-au intors si i-au inchis poarta in fata. Atunci femeia a inceput sa strige la poarta, plangand in hohote si zicand: "Vreau sa va vad, copiii mei preaiubiti". Avva Anub, auzind-o, a intrat la avva Pimen si i-a zis: "Ce sa facem cu batrana care plange la poarta?". Chiar si dinauntru ii puteau auzi hohotele. Atunci a intrebat-o: "De ce plangi, batrano?. Dar ea, auzindu-i glasul, a inceput sa strige si mai tare, jelindu-se si spunand: "Vreau sa va vad, copiii mei. De ce nu pot sa va vad? Nu sunt eu mama voastra? Nu v-am alaptat eu? Acum am albit toata. M-am tulburat cum ti-am auzit glasul. Batranul o intreaba: "Vrei sa ne vezi aici sau pe lumea cealalta?". Batrana ii raspunde: Daca nu va vad aici o sa va vad pe lumea cealalta?. El ii zice: "Daca te stapanesti sa nu ne vezi aici, o sa ne vezi pe lumea cealalta. Atunci ea a plecat fericita, zicand: "Daca, intr-adevar, o sa-i vad pe lumea cealalta, nu mai vreau sa-i vad aici". Cum sa ne cerem datoria Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Daca un frate are o mica datorie la mine, sa i-o cer?. Batranul ii spune: "Cere-i o singura data.

Fratele intreaba: "Si ce fac daca nu izbutesc sa-mi alung gandul de la datorie?. Batranul ii zice: "Lasa gandul tau sa urle, dar nu-l supara pe frate.

Sotia care se plangea de sot


O femeie s-a dus la preot si s-a plans de comportamentul sotului: - Crezi in Dumnezeu ? - Da, parinte, sunt crestina. - Crezi ca Dumnezeu e bunatatea, intelepciunea si atotputernicia ? - Da. - Deci crezi ca Dumnezeu este bun, te iubeste si-ti vrea binele, ca, fiind intelept, ti-a dat acest barbat pentru a te deprinde in virtuti si a inainta in desavarsire si ca, fiind atotputernic, te va ajuta sa-ti atingi scopul ? Dupa aceste cuvinte, femeia a plecat linistita acasa.

Iubirea aproapelui
Cativa batrani s-au dus la avva Pimen si l-au intrebat: "Daca-i vedem pe frati atipind la Liturghie, sa-i scuturam, ca sa-i tinem treji?. El le zice: "Eu, cand vad un frate atipind, ii pun capul pe genunchii mei si-l odihnesc.

Nu strange comoara pe pamant


Intr-un sat, credinciosii s-au gandit sa-si restaureze biserica. Le trebuia lemn pentru constructie si multe binale pentru schelarie. Ar fi trebuit sa cumpere lemnul de departe si era scump. Un boiernas local avea o mare padure de brazi, nu departe de sat, si era foarte mandru de proprietatea lui. Nu mai erau alte paduri in regiune si scotea bani buni din vanzarea lemnelor.

Impreuna cu preotul, oamenii s-au gandit sa apeleze la dansul. Sa-i ceara sa contribuie si el la lucrarile de restaurare cu lemnele de constructii, iar ei se obligau sa contribuie cu munca. Cautandu-l, l-au gasit chiar in padure. I-au spus care ii era pasul, luandu-l de departe si cu binisorul. - Nu va dau nimic. Platiti. E padurea mea si fac ce vreau cu ea. Ii adusera aminte ca o mostenise si ca nici n-o uda, nici n-o facea el sa creasca, ci totul ii venea de-a gata de la Dumnezeu, si ca ar putea sa faca si el ceva pentru biserica, doar era crestin. - Ei, nu ma luati pe mine cu de-alde astea. Viata e grea. Totul se plateste. Trebuie sa ne gospodarim bine, nu sa risipim. Fata de mostenirea aceasta am si eu o raspundere. Vazand ca nu-l pot convinge, s-au hotarat sa plece, lasandu-l sa-si admire mostenirea. Dar unuia din ei i-a venit un gand: - Domnule, il intreba, din toata padurea aceasta, care e bradul dumitale? - "Toti brazii sunt ai mei. Toata padurea e a mea, raspunse el contrariat. Ce cei fi gandind?" - "Asta stiu eu. Dar care e bradul dumitale, pe care il vei stapani in veci, caci pe ceilalti ii vei vinde, sau ii vei lasa aici, si nu-ti vor mai apartine". - Nu inteleg ce vrei sa spui! - Vreau sa te intreb din care te-ai hotarat sa-ti faci cele patru scanduri pentru sicriu. Sa stii ca numai acela e bradul dumitale. Pe ceilalti doar ii administrezi temporar. Numai de acela ai de fapt nevoie! E un brad intelept. Acela, vrei nu vrei, te va duce la biserica! Dar iti va fi prea tarziu ca sa-ti mai fie de folos! Proprietarul intelese. Se umili, isi ceru iertare si-i lasa sa-si ia tot lemnul de care aveau nevoie.

De care lume sa fugim?


Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Cum se cade a sedea cu tacere calugarul in chilia sa ? Batranul i-a raspuns: - A sedea calugarul in chilie, este ca sa-si aduca aminte pururea de starea sa inaintea lui Dumnezeu si sa-si pazeasca, dupa putinta sa, mintea si inima de gandurile necuvioase, cele semanate de vrajmasul si aceasta este a fugi de lume. Fratele i-a zis: - Ce este lumea ? Iar batranul i-a raspuns: - Lumea este a lucra peste fire si a-ti implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup decat de suflet, a-ti petrece viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult pentru agonisita trupeasca decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule.

Tatal care a batut cuie in tocul usii


Un tata avea un fiu tare neascultator. De fiecare data cand venea acasa, fiul aducea cu el si vestea despre o noua napasta sau necaz pe care l-a facut. Aproape deznadajduit, tatal s-a gandit la o metoda de a atrage atentia fiului sau, spre cele bune, si si-a zis in sine astfel: - Voi bate cate un cui in tocul usii pentru fiecare necaz sau greseala a fiului meu. Astfel, a inceput tatal cel indurerat sa bata aproape in fiecare zi cate un cui in tocul usii. Cand tocul usii s-a umplut de cuie, incat cu greu se mai putea gasi un locsor pentru a mai bate un nou cui, tatal si-a chemat fiul si, aratandu-i locul cu pricina, i-a zis: - Uite, fiule, aici am batut cate un cui, pentru fiecare greseala a ta !

Vazand si intelegand cele ce facea tatal sau, fiul s-a mahnit mult in inima lui, pentru durerea tatalui. Privind spre multimea cuielor, fiul a hotarat sa isi rascumpere fiecare greseala cu cate o fapta buna. Dupa prima fapta buna, el si-a chemat tatal in fata usii, rugandu-l sa scoata un cui. Dupa a doua fapta buna, el a mai scos inca unul, si tot asa, pana la cel din urma cui. In ziua in care a fost scos si ultimul cui din tocul usii, tatal si-a imbratisat fiul, bucurandu-se impreuna cu el. Pentru a-l face insa pe aceste sa ia aminte, ca nu cumva sa revina la greselile sale cele dintai, ci mai mult sa ramana in faptele cele bune, tatal sau a mai spus: - Ma bucur mult fiule, vad cum toate cuiele au fost scoase, insa sa luam aminte, gaurile facute de acestea au ramas !

Ajuta pe fratele in chip tainic


Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau: - Stii despre cuvantul lui avva Pimen ca este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv: - Dar cu ce sa zidim ? Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis: - Bine, sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau. Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca si a cazut culionul cu bani in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie: - Nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru.

Si intorcandu-se, au ramas cu pace.

Nu judeca si nu vei fi judecat


Un frate din Pateric ce vietuise fara a implini cu prea multa constiinciozitate randuielile zilnice a fost vazut pe patul de moarte cu un chip luminat si linistit. Atunci parintii din manastire l-au intrebat cum de este atat de linistit acum cand se apropie plecarea catre Dreapta Judecata, de vreme ce nu si-a implinit toate ascultarile manastiresti. Raspunsul sau i-a uimit pe toti: "Cu adevarat nu mi-am implinit toate datoriile pe care le-am avut in obste, insa din ziua cand am pasit pe poarta manastirii si pana in prezent nu-mi aduc aminte sa fi judecat pe cineva, iar eu cred cuvintelor Domnului - nu judeca si nu vei fi judecat!"

Credinta crestina si musulmanii


Niste crestini au fost prinsi de catre musulmani si inchisi in temnita. Nevoind sa ii omoare, musulmanii cautau insa sa-i faca sa se lepede de credinta in Hristos si sa il recunoasca mai mare pe Mohamed. Crestinii insa mai bine preferau moartea, ca prin aceasta sa dobandeasca viata cea vesnica, decat sa castige viata aceasta de aici, in schimbul celei vesnice. Musulmanii veneau adesea la ei, spre a ii atrage la ratacirea lor. Intr-o zi, musulmanii au zis astfel: - Mohamed este adevaratul proroc, iar nu Hristos. Crestinii, ascultandu-le amageala, au raspuns: - Daca ati vedea doi oameni care se cearta pentru un camp, fiecare zicand cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, al cui este campul? Musulmanii, nepricepand intentia lor, au raspuns: - Fara indoiala ca al celui cu multi martori. Crestinii au zis, apoi:

- Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi. Musulmanii au ramas rusinati si au mai incercat sa se apere astfel: - Credinta noastra e mai buna decat cea crestina, pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre! Atunci, crestinii au raspuns, zicand: - Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii! Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre. Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata.

Un altfel de cersetor
Amurgul se lasa precum o cortina rosie peste orasul cu cladiri innegrite de smog, iar forfota incepu odata cu incheierea programului de lucru. Letitia iesi in graba pe usa biroului din mahon, schitand un zambet amabil catre ceilalti colegi. Stia ca amabilitatea face parte din rutina serviciului. Puse pe un umar geanta neagra din lac, cu doua barete prinse in clame de metal, iar pe celalalt brat trenciul cambrat de culoare cenusie. Era o fire vesela si degaja un aer boem mostenit de la tatal ei pictor. Ridica mana incinsa de un ceas auriu cu cadranul modern, patrat, si isi pironi ochii pe secundar care arata clipa de clipa scurgerea timpului. Oh, daca ai putea opri timpul in loc, gandi ea. Se duse catre fereastra intredeschisa de unde se itea o lumina obscura in holul lung al cladirii si

zari copacii ce erau goliti de frunze iar crengile jilave de burnita de toamna tarzie. La coltul strazii vazu un batran in straie ponosite care cerea mila trecatorilor. Letitia se intreba: - Pentru acest batran, oare, timpul conteaza? Il stia de cand venise cu recomandarea pentru angajare. Fata lui ridata cu niste ochi in care licarea o lumina speciala, umil si parca stingherit de situatia lui de a apela la bunavointa oamenilor, emana multa caldura. Tanara se cauta in buzunare pentru ceva maruntis cu un gest de milostenie, dar observa fata batranului care se ridica spre ea cu un aer care ii era familiar. Nu, nu era ca ceilalti, isi zise. Nu era de meserie cersetor. Gandul acesta avea sa ii persiste mult timp in minte. Batranul remarca miscarea fetei de uimire a Letitiei si isi lasa ochii in pamant rusinat de gandul citit din mintea fetei. Letitia scotocind precipitat prin buzunar nu stia ce sa mai faca, caci mai erau cativa pasi pana la batranul pe care vroia sa il cinsteasca cu cativa banuti si nu gasea nimic in buzunarul larg ca un burduf. Batranul cu ochii ageri schita un zambet larg ca si cum si-ar fi vazut o nepoata si ii spuse: - Lasa fata tatii, Domnul va sa vada gestul tau ! Mergi in pace ! Fetei ii trecu un fior la aceste vorbe pline intelepciune si de blandete ale batranului. Bajbai cateva scuze nestiind cum sa reactioneze. Se grabi multumind in gand pentru indemnul batranului si se indrepta catre cladirea unde va avea sa lucreze. Acolo de unde il priveste acum pe acest batran.
"Batranul intelept"

Indemn pentru prezenta la slujbele Bisericii


Un presedinte, intors dintr-o calatorie, a fost intrebat ce l-a marcat in mod deosebit in tara pe care a vizitat-o. Acesta a raspuns fara retineri: - Am fost marcat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce bisericile, desi sunt deschise, sunt goale.

Rugaciunea fara dragoste


Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: - Parinte, sunt doi frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste, cu mare infranare, toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu? Raspuns-a batranul: - Cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.

Unde duce rabdarea


Un ucenic a slujit invatatorului sau timp de doisprezece ani. Desi si-a implinit fara cartire datoria, invatatorul nu i-a spus niciodata un cuvant de mangaiere. Dimpotriva, il trata foarte aspru. Cand s-a apropiat ceasul mortii invatatorului, acesta a zis catre ascetii veniti in jurul lui: - Ucenicul meu nu este om, ci inger, caci desi doisprezece ani de-a randul m-a ascultat si nu i-am zis nici un cuvant bland, el m-a slujit cu credinta.

Ravna si intelepciunea

La avva Lucius a venit un frate care i-a spus gandurile sale si dorintele pe care le avea in inima. La un moment dat, tanarul i-a spus parintelui ca vrea sa se faca pelerin. Pentru ca a cerut sfat, avva Lucius i-a spus: - Da, dar dupa ce ai invatat sa pui paza limbii ! Apoi, fratele cel tanar i-a spus: - Vreau sa postesc. - Bine faci, i-a raspuns avva Lucius, dar sa incepi cu abtinerea de la orice gand rau. Fratele continua sa-i spuna: - Vreau sa fug de oameni. Batranul i-a raspuns: - Da, dar dupa ce ai dovedit ca esti capabil sa traiesti cu toata dragostea in mijlocul lor.

Sfatul cerut trebuie si implinit


Un frate a mers odata la Avva Felix, impreuna cu cativa mireni. L-a rugat fratele sa le spuna cuvant, insa batranul tacea. Dupa ce l-au rugat mult, batranul le-a zis: - Vreti sa auziti cuvant ? Au raspuns: - Da, avva. Atunci le-a spus: - Acum nu mai este cuvant. Atunci cand intrebau fratii pe batrani si faceau ce le spuneau batranii, Dumnezeu le dadea cuvant pentru folosul celor care intrebau. Acum, insa, pentru ca intreaba, dar nu fac ceea ce

aud, a luat Dumnezeu harul de la batrani si nu gasesc ce sa graiasca, fiindca nu mai este cel care sa lucreze. Auzind aceasta, au suspinat si au spus: - Roaga-te pentru noi, avva ! Ce ne asteapta in rai Odata, avva Paladie din Tesalonic a povestit ce l-a determinat sa se calugareasca: In tara mea, ca la trei stadii departare de zidurile orasului, era un monah care statea zavorat in chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, milostiv si infranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat inchis in chilia lui 60 de ani. Din pricina barbarilor, zidurile orasului erau pazite de ostasi. Intr-o noapte, ostasii care pazeau zidul din partea in care se afla chilia calugarului, au vazut ca prin toate ferestrele chiliei iesea foc. Soldatii au crezut ca barbarii au dat foc chiliei. Cand s-a facut ziua, soldatii au iesit si s-au dus la chilia batranului, insa au gasit pe batran nevatamat si chilia intreaga. Noaptea urmatoare, au vazut acelasi foc in chilie. Asa s-a intamplat nopti de-a randul. Asta s-a aflat in tot orasul si tinutul acela, incat multi oameni privegheau, noaptea, pe zid, ca sa vada focul. Asa sa intamplat pana la moartea batranului. Vazand aceasta minune de mai multe ori, mi-am zis: Daca Domnul daruieste robilor Sai in lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava in veacul viitor, cand fata lor va straluci ca soarele!.

Razbunarea celui sarac


Un sarac s-a dus la un bogat si i-a cerut de pomana. Cel bogat nu i-a dat nimic, ba mai mult, i-a zis: - Pleaca de aici.

Saracul insa nu s-a clintit din loc. Atunci bogatul s-a suparat, a luat o piatra si a azvarlit-o in omul sarac. Acesta o luat-o de jos, a pus-o in buzunar zicandu-si in sine: - Am sa pastrez aceasta piatra pana ce voi avea prilejul sa i-o arunc in cap. Un astfel de prilej s-a ivit curand, cand bogatul a savarsit o fapta rea, i-a fost confiscata toata averea si fost intemnitat. Saracul s-a apropiat de dansul, a scos piatra din buzunar, s-a pregatit sa i-o arunce in cap, dar, gandindu-se putin, a zis: - In zadar am purtat piatra pana acuma. Pe cand omul acesta era puternic si bogat, ma temeam de dansul; acum insa il plang si-l compatimesc.

Osteneala este placuta Domnului


Un batran pustnic era nevoit sa-si aduca apa necesara dintr-un loc indepartat. Intr-o zi, din cauza oboselii a cazut la pamant. - La ce sa ma mai chinuiesc atata cu caratul apei, isi zise batranul. Imi voi muta coliba la marginea raului si acolo voi locui. In timp ce spunea acestea, a auzit pe cineva venind dupa el, numarandu-i pasii. - Cine esti?, ii zise batranul. - Sunt ingerul trimis de Dumnezeu pentru a-i numara pasii si a te rasplati pentru osteneala ta. In urma celor vestite de inger, batranul s-a sculat si si-a mutat coliba si mai departe de apa.

O lupta cere hotarare si nebunie

Ferdinand Cortez, cel care a ocupat Mexicul, si-a intrebat oamenii cu care a debarcat: - Cine dintre voi doreste sa-mi urmeze in tara aurului? Toti au raspuns, in cor: - Nimeni nu vrea sa se intoarca, ci dorim cu totii sa intram in Mexic. La raspunsul acesta se asteptase cuceritorul. Apoi le zise: - Sa dam foc corabiilor cu care am venit, caci nu mai avem nevoie de ele. Prin aceasta insa si-au nimicit speranta reintoarcerii si revederea patriei. De aici incolo, pentru ei nu ramasesera decat lupta si astfel au ocupat Mexicul. Astfel este necesar pentru fiecare crestin sa rupa cu curaj legaturile care il leaga de pamantul acesta, ca sa nu se mai intoarca la ceea ce le-ar putea rapi cerul.

Sfantul Nicolae
Una din legendele Sfantului Nicolae ne spune ca acesta ar fi plecat cu Sfantul Ioan Cassian la intalnirea cu Dumnezeu. Mergand ei pe cale, dintr-o data in dreptul lor s-a ivit o caruta a unui amarat. Fiind grabiti spre intalnirea cu Dumnezeu, Sfantul Ioan Cassian i-a spus Sfantului Nicolae: "Parinte Nicolae, n-avem vreme de stat, trebuie sa ne grabim, sa alergam, ca ne asteapta Dumnezeu." Sfantul Nicolae si-a suflecat manecile si a zis: "Du-te tu inainte, Ioane! Te voi ajunge si eu din urma." S-a asezat la marginea drumului, s-a osarduit impreuna cu oamenii si, in sudoarea fruntii lui, murdarindu-se tot, din cap pana-n picioare - caci era noroiul mare la marginea drumului - au ridicat caruta, au pus-o pe drum, s-a sters repede de noroi si a plecat grabit sa se intalneasca cu Dumnezeu si sa-si ceara iertare pentru intarziere. Dumnezeu intre timp, vorbea cu Sfantul Ioan Cassian. Sfantul Nicolae, apropiindu-Se de Dumnezeu, a zis: "Doamne, iarta-ma ca am intarziat. Iarta-ma ca sunt murdar". Mantuitorul ii raspunde: "Nicolae, erai aici dinainte de a fi aici. Pe cand ajutai la caruta aceea de la marginea drumului, tu erai deja la intalnirea cu Mine".

Nimic nu dobandim fara de osteneala


Avva Kronios a zis - Daca Moise nu si-ar fi manat turma pe Muntele Sinai, n-ar fi vazut Rugul Aprins. Fratele l-a intrebat pe batran: - Ce reprezinta rugul? El ii zice: - Rugul reprezinta lucrarea trupeasca, caci este scris: - Imparatia Cerurilor seamana cu o comoara ascunsa intr-un ogor. Fratele intreaba: - Asadar, fara osteneala trupeasca omul nu se va invrednici de nicio cinstire? Batranul zice: - E scris: "Cu ochii tinta la Cel Care incepe si desavarseste credinta, Iisus, Cel Care in locul bucuriei a indurat crucea", iar David zice: "Nu voi da odihna ochilor mei si atipire pleoapelor mele" si asa mai departe.

Suparat de ganduri
Un frate oarecare, fiind suparat de gandurile cele din pofta desfranarii, a mers la un batran mare si l-a rugat, zicand: - Rogu-te, parinte, fa rugaciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca ma supara foarte rau razboiul desfranarii, si pentru rugaciunea sfintiei tale ma va izbavi Dumnezeu de acea suparare! Raspuns-a lui batranul:

- Bine, fiule, voi face rugaciune. Si asa batranul a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, iar fratele s-a dus la chilia lui. Si dupa cateva zile iar a venit fratele la acel batran, jeluindu-se ca nu se poate izbavi de acea suparare si rugandu-l sa se roage cu deadinsul lui Dumnezeu pentru dansul. Iar batranul iar a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand: - Doamne, arata-mi mie fapta acestui frate si de unde-i vine lui acea deznadajduire si lucrare diavoleasca intr-insul, ca m-am rugat Tie pentru el si nu s-a izbavit de suparare. Si Dumnezeu i-a descoperit lui pe acel frate si l-a vazut pe el sezand si duhul desfranarii aproape de dansul cu care glumea si radea si se mangaia. Pe ingerul lui il vedea stand departe si maniindu-se pe el pentru ca nu alerga la ajutorul lui Dumnezeu, ci se indulcea cu necuvioasele sale ganduri si tot gandul si-l da spre mangaierea vrajmasului. Si a priceput batranul ca partea fratelui este pricina razboiului sau si chemandu-l, i-a zis: - Fiule, eu am cunoscut ca pricina acelui razboi esti tu insuti, pentru ca te indulcesti si te mangai si te dezmierzi cu acele ganduri spurcate pe care insuti de voia ta le gandesti si le primesti. Si asa l-a invatat cum sa se impotriveasca si sa stea impotriva gandurilor sale. Iar fratele, mult folosindu-se cu rugaciunea batranului, a mers la chilia sa.

Parintele care a mancat carne


Se spune despre Avva Stefan, ca era odata foarte bolnav si doctorii l-au silit sa manance carne. El avea un frate, foarte evlavios, care traia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a intamplat sa vina fratele acesta chiar atunci cand batranul manca din carne. Cand l-a vazut, s-a intristat foarte tare, zicandu-si ca, dupa atata asceza si infranare, a mancat, spre sfarsitul vietii, carne. Dar indata a cazut fratele in extaz si a vazut pe cineva, care i-a spus:

- Pentru ce te superi din pricina preotului pe care l-ai vazut mancand carne ? Nu stii ca el a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare ? Nu trebuie sa te superi. Iar daca vrei sa vezi in ce slava este fratele tau, intoarce-te si uita-te ! Cand s-a intors fratele, a vazut pe preotul Stefan alaturi de Hristos. Si i-a mai spus cel ce i s-a aratat: - Iata in ce slava este ! Slaveste, asadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce Il iubesc cu adevarat

Pocainta si doar apoi Impartasanie


Imparatul bizantin Teodosie cel Mare, in anul 390, a pedepsit o rascoala din Tesalonic cu mai bine de sapte mii de executari. Printre cei pedepsiti cu moartea se afla insa si multi oameni de rand, nevinovati. La putina vreme dupa trista intamplare, imparatului a vrut sa ia parte la Sfanta Liturghie, spre a se impartasi cu Sfintele Taine. In acea vreme slujea la Altar episcopul Ambrozie. Acesta, iesindu-i inainte, intristat inca de fapta cea cruda a imparatului, l-a oprit la usa bisericii si i-a zis: - La pacatul savarsit, vrei sa mai adaugi inca si un altul, indraznind sa te impartasesti in mod nedemn ? Imparatul incerca atunci sa il puna inainte pe Regele David, care si el cazuse intr-un mare pacat. Vazand cum incearca sa se scuze, Ambrozie ii zise imparatului Teodosie: - Urmeaza-i lui David in cainta, dupa cum i-ai urmat in pacat ! In acel moment, imparatul Teodosie a inteles greseala pe care era pe cale sa o implineasca. Cerand iertare episcopului, el renunta la gandul cu care venise la biserica, anume acela de a se impartasi. Din acel moment, pentru o anumita perioada, imparatul si-a lepadat toate

podoabele, iar timp de mai bine de cateva luni de zile el nu a mai participat la adunarile credinciosilor, caindu-se inaintea poporului intreg. Abia dupa aceea, episcopul i-a dat dezlegare spre a se impartasi cu Sfintele Taine.

Juramant mincinos facut pe icoana


Doi prieteni, Ioan si Serghie, s-au legat amandoi cu fratia de cruce inaintea unei Icoane a Maicii Domnului din Manastirea Pecerska. Ioan era un om foarte bogat si avea un fiu, Zaharia, in varsta de cinci ani. S-a intamplat insa ca Ioan s-a imbolnavit de moarte, inainte de a muri, el l-a incredintat pe fiul lui Zaharia in grija fratelui lui de cruce, Serghie, lasandu-i pentru aceasta si o mare cantitate de aur si argint, pe care Serghie sa o pastreze spre a i-o inmana tanarului la implinirea majoratului. Dar cand Zaharia a ajuns la varsta cuvenita, tutorele lui, Serghie, adica fratele de cruce al tatalui lui mort, a negat cum ca ar fi primit in grija mostenirea lui. Zaharia atunci a zis: - Sa jure ca nu a primit in grija mostenirea mea chiar inaintea Icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, in fata careia s-a legat odinioara prin fratie de cruce cu tatal meu. Si daca inaintea acelei icoane el se jura ca nu a primit nimic in grija de la tatal meu Ioan pentru mine, atunci nici eu nu voi mai cere nimic de la el. Serghie s-a invoit. Dar jurandu-se in fata acelei icoane si vrand apoi sa se apropie si sa o sarute, o putere il tinea departe, nedandu-i voie sa vina la icoana. Serghie a inceput atunci sa strige ca un nebun catre Sfintii Parintii Antonie si Teodosie, care erau de fata acolo, zicand: - Nu-l lasati pe acest inger nemilostiv sa ma omoare ! Acel inger era un diavol infricosator, care il chinuia prin ingaduinta lui Dumnezeu. Asa a dat Serghie la iveala comoara pe care Ioan i-o incredintase demult. Cand au deschis cufarasul, s-a vazut ca aurul si argintul inchis acolo se dublase in cantitate. Aceasta se intimplase prin purtarea de

grija a lui Dumnezeu. Primind banii, Zaharia i-a incredintat Manastirii Pecerska, iar el s-a tuns monah.

Calea spre smerenie


Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: "Vad ca amintirea lui Dumnezeu ramane in sufletul meu. Batranul i-a raspuns: "Nu este mare lucru sa ai mereu cugetul impreuna cu Dumnezeu, dar este cu adevarat mare lucru sa te vezi pe tine mai prejos de orice faptura. Aceasta si osteneala trupului duc la smerenie.

Destul imi este numai sa te vad


"Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau pentru gandurile lor si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme, i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele, i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte".

Despre mantuire
Se spune despre avva Ioan ca era mereu trist si ingandurat. Odata ucenicii i-au spus: - Avva, de ce esti mereu trist si abatut? Esti bolnav sau ai patit un necaz? Atunci avva Ioan le-a zis: - Ma gandesc la cuvintele Domnului Iisus Hristos si vad ca niciun om nu respecta porunca iubirii: "Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Iubirea vrajmasilor
Odata, un ucenic l-a intrebat pe parintele sau: - Ce trebuie sa faca omul sa fie asemenea lui Dumnezeu? - Sa faca numai ceea ce Dumnezeu poate face, a raspuns parintele. - Si ce poate face numai Dumnezeu, a intrebat din nou ucenicul.

- Sa iubeasca pe dusmanul Sau.

Dezlegare la lapte in Postul mare


In Manastirea Esfigmenu, din Sfantul Munte Athos, in vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tanar, dar bogat in virtuti. In afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa. Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci cand a inceput nevointa, s-a imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvantare sa bea lapte chiar si in Postul Mare. Fratele a primit si a spus: - Sa fie binecuvantat. Dar fiindca avea multa credinta in Dumnezeu, si-a spus gandul sau egumenului: - Daca-mi dati binecuvantare voi bea ceai, iar Hristos Care il poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai. Egumenul a fost foarte miscat si i-a dat binecuvantare sa bea ceai in loc de lapte. Batranul Dorotei, ingrijitorul de bolnavi, spunea ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. Dupa aceea isi implinea indatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti.

Ce ne asteapta in rai
Odata, avva Paladie din Tesalonic a povestit ce l-a determinat sa se calugareasca: In tara mea, ca la trei stadii departare de zidurile orasului, era un monah care statea zavorat in chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, milostiv si infranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat inchis in chilia lui 60 de ani. Din pricina barbarilor, zidurile orasului erau pazite de ostasi. Intr-o

noapte, ostasii care pazeau zidul din partea in care se afla chilia calugarului, au vazut ca prin toate ferestrele chiliei iesea foc. Soldatii au crezut ca barbarii au dat foc chiliei. Cand s-a facut ziua, soldatii au iesit si s-au dus la chilia batranului, insa au gasit pe batran nevatamat si chilia intreaga. Noaptea urmatoare, au vazut acelasi foc in chilie. Asa s-a intamplat nopti de-a randul. Asta s-a aflat in tot orasul si tinutul acela, incat multi oameni privegheau, noaptea, pe zid, ca sa vada focul. Asa sa intamplat pana la moartea batranului. Vazand aceasta minune de mai multe ori, mi-am zis: Daca Domnul daruieste robilor Sai in lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava in veacul viitor, cand fata lor va straluci ca soarele!.

Are rost sa intrebe cel care nu implineste ?


Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Parinte, umblu la batrani si imi spun de mantuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor ! Ce sa fac? Oare sa nu merg sa mai intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totui in necuratie ? Si avea batranul doua vase goale si i-a zis: - Mergi de adu un vas din acelea si toarna untdelemn si, clatinindu-l, varsa-l si pune-l la loc ! Daca a facut asa, de doua ori, i-a zis: - Adu-le pe amandoua acum, si vezi, care este mai curat ! I-a raspuns fratele: - Mai curat este cel in care am turnat untdelemn. I-a zis batranul: - Asa este si sufletul ! Chiar de nu va tine minte nimic din cele ce intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic.

Tacerea e scara cereasca


Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ? Iar batranul i-a raspuns: - Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele. O, liniste fara de galceava ! O, scara cereasca ! O, fara de grija, maica umilintei ! O, fara de grija, luminatoarea sufletului ! O, tacere vorbitoare cu ingerii ! O, tacere, stralucitoarea inimii ! O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui ! O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi ! O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!"

Cum sa mori fericit


Un om s-a dus odata la Sfantul Macarie, in pustie, si i-a cerut sa-i arate un mijloc de a muri fericit. - Mergi in curtea bisericii si defaima mortii, a fost raspunsul. Tanarul a facut dupa cum a fost sfatuit, si cand s-a intors la Macarie a fost intrebat de raspunsul mortilor.

- Nimic, a raspuns tanarul. - Mergi atunci maine si lauda-i, i-a zis Macarie. Tanarul, dupa ce a facut intocmai, s-a intors si a zis: - Nici acum nu mi-au raspuns nimic. Atunci sfantul i-a zis: - Asculta, fiul meu, daca vrei sa traiesti bine si sa mori fericit, atunci fii asemenea celor morti, adica nu cauta lauda sau defaimarea oamenilor, ci lasa-te in grija bunatatii si indurarii lui Dumnezeu

Lenesul si plata ascultarii


Intr-un sat vietuia un batran muncitor. El avea un fiu, insa pe cat de harnic era batranul, pe atat de lenes era fiul sau. La un moment dat, fiul veni la tatal sau si ii zise: - Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi. As vrea si eu asemenea ghete. - Mai baiete, i-a raspuns batranul, uite cum facem: in pod, este o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica; pana ce termini tu de vanturat, eu fac rost de bani si mergem sa cumparam ghetele pe care le vrei. Baiatul s-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Astfel, el s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand: - Gata treaba, am vanturat tot graul. Acum putem merge sa luam ghetele ?

- Nu ! a raspuns batranul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Baiatul s-a urcat iarasi in pod, dar nu putea intelege de unde stia tatal sau ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate. Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina. - Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum putem lua ghetele ? - Fiule, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ?! Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o traista cu o pereche de ghete nounoute, exact asa cum isi dorea el. De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai-nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea intr-adevar ca merita ghetele.

Diavolul iubeste barfa


Avva Casian mai povestea despre un alt batran din pustie ca l-a rugat pe Dumnezeu sa i se dea har, in asa fel incat sa nu dormiteze niciodata cand are loc vreo convorbire duhovniceasca; si, dimpotriva, daca cineva se apuca sa barfeasca ori sa spuna fleacuri, sa adoarma pe loc, pentru ca urechile sale sa nu guste un asemenea venin. Zicea: "Diavolul atata la vorbarie goala si lupta impotriva invataturilor duhovnicesti, dand urmatorul exemplu: "Odata, cand spuneam unor frati lucruri folositoare, acestia au cazut intr-un somn atat de adanc, incat nici genele nu si le miscau. Vrand sa arat ca la mijloc este lucrarea demonului, am inceput sa povestesc fleacuri, indata fratii s-au inveselit si s-au trezit. Eu am

suspinat si le-am zis: "Cat timp am vorbit despre lucruri ceresti, ochii vostri, ai tuturor, au fost cuprinsi de somn, dar indata ce am inceput sa spun fleacuri, toti v-ati trezit cu mare graba". Recunoasteti, asadar, fratilor, lucrarea demonului si fiti atenti si paziti-va sa nu mai adormiti cand faceti sau ascultati ceva duhovnicesc.

Care fapta este mai grea decat toate ?


Fratii l-au intrebat pe Avva Agathon: - Parinte, care este dintre toate lucrarile noastre, cea care cel mai mult efort ? El a raspuns, zicand: - Iertati-ma, dar nu cred sa existe lucrare mai mare decat rugaciunea catre Dumnezeu. De fiecare data cand un om vrea sa se roage, vrasmasii lui, demonii, incearca sa-l impiedice; deoarece ei stiu ca nimic nu-i tine pe ei mai departe decat rugaciunea catre Dumnezeu. In oricare lucrare a sa, omul persevereaza si apoi se odihneste, dar in ceea ce priveste rugaciunea, omul trebuie sa lupte pana la ultima lui suflare.

Firea celui stapanit de invidie


Odata, un imparat a voit sa ispiteasca firea celui invidios. I-a chemat la el pe un invidios si pe un iubitor de bani si le-a zis: "Poruncesc sa cereti de la mine orice veti voi si eu va voi da cu placere. Dar sa stiti ca celui ce va cere in urma, ii voi da indoit cat va cere cel dintai. Hai, cine cere intai?" Vazand imparatul ca se cearta multa vreme nevoind nici unul sa ceara intai, a poruncit invidiosului sa ceara primul. Acesta, atunci, de necaz ca va lua celalalt indoit, a cerut sa i se scoata un ochi, ca celuilalt sa i se scoata amandoi. Aceasta este firea celui stapanit de invidie.

Ziua si noaptea
Un batran intelept si-a intrebat ucenicii. Cum stiti ca s-a terminat noaptea si incepe ziua?

Va spun eu, s-a repezit un ucenic. Cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! Nu, a raspuns batranul. Ar putea fi inceputul zilei, a spus altul, cand vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin. Nici, a insistat inteleptul. Atunci cum putem sti? au strigat ucenicii. Cand privind in fata un om, vom vedea in el un frate! Altfel, orice ora a zilei ar fi, tot noapte este!

A intrat in moarte ca o fiinta vie


In cartea "Viata din inima mortii", Olivier Clement aminteste de o intamplare din viata mitropolitului Antonie Bloom. El avea un prieten care adesea i se plangea ca nu are timp de meditatie si rugaciune, iar post nu poate tine. Cand acesta se imbolnaveste de cancer, mitropolitul merge si il viziteaza, spunandu-i increzator: "Acum ai timp destul. Foloseste-l pentru a iti reciti viata si pentru a o impaca". Si, incet-incet, il invata postul, rugaciunea, il sfatuieste sa-si smulga din inima ura. La sfarsitul vietii, agonizand, bolnavul marturiseste: "Simt ca o sa mor, dar niciodata nu m-am simtit atat de viu. Afirmatia ulterioara a mitropolitului Antonie este remarcabila: "Si a intrat in moarte ca o fiinta vie".

Puterea credintei
Intr-un sat, o femeie avea un urs pe care il domesticise si il tinea legat. Intr-o zi, a dorit sa plece intr-un sat vecin, situat dupa o padure. S-a dus la urs si i-a spus: "Sa stai linistit aici, sa nu incerci sa te dezlegi. Ursul era puternic si se eliberase de mai multe ori, insa, i-a dat a intelege ca a priceput. Femeia a plecat. Trecand prin padure, la un moment dat a auzit tropote puternice in urma ei. S-a uitat in spate si a vazut ca ursul venea alergand. L-a asteptat, si-a pus mainile in solduri si a inceput sa-l certe: "Nu ti-am spus sa stai acasa? Esti obraznic! Esti neascultator! L-a lovit peste obraz si i-a spus sa se intoarca acasa. Dupa ce femeia si-a rezolvat treburile in satul vecin, seara s-a intors si ea acasa. Spre marea ei mirare, ursul era legat asa cum il lasase.

Ce se intamplase? Ursul din padure fusese alt urs. Un urs salbatic, care venea dupa dansa cu gand agresiv sa o atace. Dar femeia i-a poruncit cu atata siguranta si cu atata credinta ca este ursul ei, despre care stia ca o asculta, incat acest urs salbatic a ascultat-o ca si ursul ei de acasa.

Calugarul sa nu-l subestimeze pe mirean


Pe cand sedea odata impreuna cu fratii, Avva Siluan si-a iesit din sine si a cazut cu fata la pamant. Dupa putin s-a ridicat si, iata, plangea. Fratii l-au rugat, zicand: - Parinte Siluan, spune-ne, ce ai ? Iar el tacea si plangea. Cum ei il sileau mai mult, a zis: - Am fost rapit la Judecata si am vazut multi monahi care erau dusi inspre osanda si multi mireni care mergeau in Imparatie. Din pricina aceasta, Batranul se tanguia mereu cu inima si niciodata nu vroia sa iasa din chilia sa. Daca, insa, se intampla sa iasa, silit de vreo trebuinta, isi acoperea chipul cu culionul.

Convorbire cu un cersetor
Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand: - Buna ziua, batrane! Batranul ii raspunde: - Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea!

Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus: - Sa-ti dea Domnul fericire! Batranul a raspuns: - Eu niciodata nu am fost nefericit! S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait: - Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare.. Batranul i-a raspuns iar: - Eu niciodata nu am fost nenorocit. Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus: - Iti doresc ceea ce singur iti doresti. Batranul a rostit: - Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut. - Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri! - Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa

se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit. Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis: - Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad? - Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El. S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat: - De unde ai venit aici? - De la Dumnezeu am venit. - Unde L-ai gasit pe Dumnezeu? - Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata. - Cine esti tu? - Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale. - Dar unde este imparatia ta? Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer: - Acolo este imparatia mea.

- Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune? - Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa. Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac.

Prejudecatile ii tradeaza pe oameni


La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca: - Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua. La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea: - Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei. Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui: - Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste. Voi ce credei ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni

Semnul divin
Intr-un sat se ridica o biserica. Pentru finalizarea lucrarilor mai era nevoie de 6. 000 de lei. Doi boieri ai satului stateau langa biserica ce se ridica si se intrebau de unde sa ia banii pentru incheierea lucrarilor. In timp ce se sfatuiau, a cazut langa ei o grinda, fara a-i vatama. Atunci unul dintre ei a spus: - Eu dau 3.000 de lei.

- Si eu ceilalti 3.000, zise boierul celalalt.

Cum ne dam viata pentru aproapele ?


Un tanar l-a intrebat pe un batran calugar: - Ce inseamna, parinte, "mai mare dragoste nu este, decat sa isi puna cineva viata pentru prietenul sau" ? - Fiule, zise batranul, daca auzi ca un altul, aproapele tau, spune despre tine cuvinte de ocara sau te jigneste si ai putea sa-i raspunzi si tu la fel, dar nu o faci, ci dimpotriva, te silesti sa rabzi si sa nu rasplatesti raul cu rau, atunci iti pui viata pentru aproapele tau.

Are rost sa intrebe cel care nu implineste ?


Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Parinte, umblu la batrani si imi spun de mantuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor ! Ce sa fac? Oare sa nu merg sa mai intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totui in necuratie ? Si avea batranul doua vase goale si i-a zis: - Mergi de adu un vas din acelea si toarna untdelemn si, clatinindu-l, varsa-l si pune-l la loc ! Daca a facut asa, de doua ori, i-a zis: - Adu-le pe amandoua acum, si vezi, care este mai curat ! I-a raspuns fratele: - Mai curat este cel in care am turnat untdelemn. I-a zis batranul: - Asa este si sufletul ! Chiar de nu va tine minte nimic din cele ce intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic.

Ce ii este placut lui Dumnezeu?

Se zice ca Dumnezeu a trimis odata pe un inger pe pamant si i-a spus: "Ingere, du-te pe pamant, umbla pe unde vrei si cat vrei, si gaseste-mi cel mai pretios lucru pe care vei crede tu ca Mi-l poti aduce, din cele care exista pe pamant. Si a umblat ingerul prin multe locuri si multa vreme, cu multa atentie si cu multa bagare de seama. Trebuia sa aleaga un lucru care sa-I placa lui Dumnezeu, asa ca nu era lucru de gluma. A nimerit intr-un loc unde era in toi un razboi si unde un om murise la datorie. Lasase in urma o familie, lasase idealuri, lasase planuri acasa, dar a inteles sa-si dea viata pentru tara cu generozitate si eroism. Ingerul s-a apropiat de el si a cules o picatura din sangele lui si si-a spus: Sacrificiul acesta trebuie sa fie considerat de Dumnezeu drept cel mai mare". S-a dus la Dumnezeu si a luat Dumnezeu picatura de sange si a spus: Intr-adevar, ceea ce Mi-ai adus e un lucru extraordinar, un lucru mare. Dar poate ca nu e cel mai mare. Eu ziceam de cel mai mare. Mai du-te, mai umbla, mai plimba-te, mai vezi, mai cauta". Si s-a dus ingerul din nou si, la un moment dat, a nimerit intr-un spital. Acolo era pe moarte o sora de caritate care a ingrijit un bolnav, avand o boala infectioasa, din care cauza nimeni nu voia sa ingrijeasca de dansul. Ea insa s-a sacrificat ingrijind bolnavul acela, stiind ca se va molipsi si ea. Ceea ce s-a si intamplat. S-a imbolnavit si acum era pe moarte. Ingerul si-a zis: ,Acest sacrificiu trebuie sa fie cel mai mare". Si ia luat ultima rasuflare, inainte de a muri si i-a dus-o lui Dumnezeu. Si i-a spus Dumnezeu: Ingere, te-ai gandit bine. E mare intr-adevar sacrificiul pe care l-a facut infirmiera pentru aproapele ei. Si-a dat viata pentru el. Dar poate exista si altceva. Poate exista si ceva mai mare". Si a venit ingerul iarasi pe pamant si a dat de un mare hot, un faradelege si fara Dumnezeu, un om fara nici o norma morala, un om gata la toate relele, fara constiinta, care tocmai se hotarase sa se duca sa prade o familie de crestini. Se inarmase cu toate uneltele care ii trebuiau pentru furtul pe care si-l propusese. Astepta sa se faca seara si sa se innopteze. Cand s-a innoptat, s-a dus spre casa celor pe care era gata chiar sa-i ucida, numai sa-si ajunga scopul. Dar, inainte de a intra in casa, s-a uitat pe geam sa vada ce se intampla acolo. Si ce-a vazut inauntru? A vazut o femeie care tocmai isi culca pruncul. Isi facuse

rugaciunea, facea semnul crucii deasupra pruncului si era gata sa-l adoarma. In clipa aceea hotul si-a adus aminte de mama lui, care tot asa facea si cu dansul cand era mic, si un val de remuscare l-a cuprins dintr-o data. Parca s-ar fi intors sufletul inapoi intr-ansul. S-a gandit la nelegiuirea pe care voia s-o faca. S-a gandit la toate nelegiuirile pe care le facuse pana atunci si, impresionat de cumintenia pe care o vazuse in casa, de seninatatea pe care o citise pe chipul copilului si ingrozit de fapta pe care era gata s-o comita, i-a scapat o lacrima. Vazand-o, ingerul si-a zis: "Aceasta trebuie sa fie". A luat lacrima si i-a dus-o lui Dumnezeu. Si Dumnezeu i-a zis: Aceasta este. Ai gasit-o. Lacrima de pocainta. Lacrima de intoarcere a celui ce parea pierdut pentru totdeauna.

Usa limbii
Un frate s-a dus la avva Pimen in a doua saptamana din Postul Mare si, dupa ce i-a destainuit gandurile si si-a gasit pacea, ii zice: "Cat pe ce sa nu vin aici astazi. Batranul il intreaba de ce. Fratele zice: "Mi-am spus ca din cauza Postului Mare nu-mi vei deschide. Avva Pimen ii zice: "Noi n-am invatat sa incuiem usa de lemn, ci mai degraba usa limbii.

Vietuirea sfanta nu cere performante


Au mers odinioara trei frati la Schit, la un batran sfant si a zis unul: - Am invatat, parinte, Vechiul Testament pe de rost. Si i-a raspuns batranul: - Ai umplut vazduhul de cuvinte. Al doilea a zis: - Eu mi-am si scris Testamentul Vechi si pe cel Nou. Si i-a zis batranul: - Tu ai umplut ferestrele de hartii.

Iar cel de-al treilea, a zis: - Mie mi-au crescut buruieni pe vatra focului. Si i-a zis batranul: - Tu ai gonit iubirea de straini de la tine.

Neagoniseala
Avva Teodor de la Ferme avea trei carti bune. S-a dus la avva Macarie si-i zice: "Am trei carti bune, care-mi trebuie, iar fratii mi le cer, si ei, cu imprumut si le folosesc. Spune-mi, ce sa fac: sa le tin pentru folosul meu si al fratilor ori sa le vand si sa dau banii saracilor?". Batranul a raspuns: "Bune sunt toate faptele, dar mai buna dintre toate este neagoniseala". Cum a auzit, avva Teodor s-a dus, a vandut cartile si a dat banii saracilor.

O lectie despre inchinare


Intr-un sat traia un copil care se nascuse fara maini. Cu toate ca era de mic orfan, se arata tuturor plin de bucurie. Intr-o zi de sarbatoare, un boier al locului, iesind din biserica, l-a vazut pe copil ca sarea cu picioarele desculte, inainte si inapoi, la dreapta si la stanga, peste o balta. Ce faci, blestematie? Asa se iese de la Sfanta Biserica? Copilul ii raspunse: Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin cum pot, sarind crucis in cele patru colturi. Boierul s-a dat un pas inapoi, si-a facut o cruce mare, multumind lui Dumnezeu pentru cele descoperite.

Rabdarea poate intrece izbanda


Un batran l-a vazut pe ucenicul sau ca este foarte suparat si necajit razboit - de dracul curviei.

Si i-a zis lui: - Fiule, vrei sa-L rog pe Dumnezeu sa departeze de la tine si sa te paraseasca acest razboi? Iar el a zis: - Ba nu, parinte, ca de ma si supara si ma necajeste acest razboi si ma ostenesc muncindu-ma, dar vad din osteneala roada rabdarii intru mine. Pentru aceasta mai vartos te roaga pentru mine, parinte, sa-mi dea Dumnezeu rabdare ca sa pot purta cu multumire aceasta ispita. Zis-a lui, batranul: - Acum, fiule, am cunoscut ca esti in sporire si ca ma intreci.

Rabdarea inmulteste harul


Doi monahi locuiau intr-un loc si s-a dus la dansii un batran, ca sa-i cerce si a luat un toiag si a inceput a sfarama verdeturile unuia. Fratele vazand, s-a ascuns pana ce le-a sfaramat pe toate. Dupa ce a ramas o radacina, i-a zis batranului: - Parinte, de voiesti, las-o pe aceasta sa o fierb si sa gustam impreuna. Atunci a pus batranul metanie fratelui, zicand: - Pentru nerautatea ta, se odihneste Duhul Sfant peste tine, frate.

Timpul schimbarii
La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere sfat: -Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa? -Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus: -Vezi acest vlastar? -Da, parinte! -Smulge-l! Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt. -Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus: -Smulge-l acum pe acela. -Dar e destul de mare, nu pot singur. - Du-te si mai cheama pe cineva. Intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata. -Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul. -Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea nicioadata sa-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni. -Acum vezi, fiule? Si apucaturile rele din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mic, il poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata mai tarziu va fi mult mai greu. "Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra daca in noi raman radacinile. Acestea vor creste din nou."(Sfantul Grigorie Dialogul)

Dragostea nu cunoaste limite


Un pustnic, afland un om indracit si care nu putea sa posteasca, s-a rugat lui Dumnezeu sa se mute la sine dracul si acela sa se zlobozeasca. L-a ascultat deci Dumnezeu si a intrat dracul in pustnic, departandu-se de la omul acela. Iar pustnicul, fiind ingreuiat de drac, rabda nevoindu-se in post si rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu si de la dansul dracul.

Sa vorbesti sau sa taci?


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - "Ce este mai sanatos, sa vorbesti ori sa taci?. Batranul i-a raspuns: "Cine vorbeste din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu

Ravna si intelepciunea
La avva Lucius a venit un frate care i-a spus gandurile sale si dorintele pe care le avea in inima. La un moment dat, tanarul i-a spus parintelui ca vrea sa se faca pelerin. Pentru ca a cerut sfat, avva Lucius i-a spus: - Da, dar dupa ce ai invatat sa pui paza limbii ! Apoi, fratele cel tanar i-a spus: - Vreau sa postesc. - Bine faci, i-a raspuns avva Lucius, dar sa incepi cu abtinerea de la orice gand rau. Fratele continua sa-i spuna: - Vreau sa fug de oameni. Batranul i-a raspuns: - Da, dar dupa ce ai dovedit ca esti capabil sa traiesti cu toata dragostea in mijlocul lor.

Aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu inauntrul ei


In jungla, un vanator a constatat la un moment dat ca i s-a umezit praful de pusca si aceasta nu mai functiona. A aparut un leu. Cand a vazut leul, stiind ca pusca nu mai functioneaza, a inceput sa alerge. Stia ca in apropiere se afla o cabana unde s-ar fi putut adaposti. A alergat puna la cabana si leul nu l-a ajuns. A ajuns pana la usa cabanei, dar usa era incuiata si el nu avea cheia. A alergat bine pana atunci, a facut tot ceea ce trebuia ca sa scape, dar n-avea cheia. Imparatia scaparii era dincolo, inauntru, iar el era dincoace. Cativa centimetri, grosimea unei usi l-a despartit, dar acesti centimetri erau diferenta ca intre alb si negru, ca intre rai si iad. Era aproape, dar nu era inauntru.

Asadar, prin toate faptele crestinesti, daca nu sunt unite cu inima buna, esti aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu esti inauntrul ei.

Impartasania continua cu Sfintele Taine


Un batran calugar se retrase in chilia sa si se hotara sa nu mai manance nimic, ci sa se impartaseasca zilnic cu Trupul si Sangele Domnului. Insa vestea despre hotararea lui se raspandi repede printre ceilalti vietuitori ai manastirii. Unii din dragoste, altii ca ispitire, fratii cautau sa-l abata de la aceasta hotarare, aducandu-i fel de fel de bucate. Parintele insa era de neinduplecat. Vestea despre nevointa acestuia ajunse insa si la episcop. Episcopul a trimis un om sa-l intrebe despre ascultare. Ajungand la manastire, trimisul episcopului veni la parintele cel batran si ii zise: - Care este cea mai mare virtute ? Parintele, plin de smerenie si simplitate, raspunse: - Ascultarea ! In acel moment, omul ii aduse paine si vin si ii porunci sa manance. Batranul se smeri pe sine, isi taie voia si il asculta pe acela. In acel moment insa pe batran il apucara carcei la stomac, intr-atat incat cei din jurul sau credeau ca o sa moara in acele clipe. Din acel moment, toti cei din manastire il lasara pe batran sa se nevoiasca in liniste, intelegand darul lui Dumnezeu cu acela. Parintele a mai trait inca vreo 20 de ani, numai impartasindu-se zilnic cu Sfintele Taine.

Bucuria din ceasul mortii


Un crestin cu viata curata si mare evlavie, la un moment dat, peste ani, se imbolnavi grav. Cand se afla pe patul de moarte, rabdand niste grele dureri trupesti, deodata chipul sau se lumina si incepu a izvora o mare bucurie. Cei din jurul sau, vazand aceasta schimbare brusca si de neinteles, il intrebara care este cauza. Crestinul cel bolnav le-a raspuns, zicand: - Am citit odata ca Socrate se bucura fiind pe patul de moarte, pentru ca spera ca in lumea cealalta va avea ocazie sa vada pe Homer, Hesiod si ceilalti barbati filosofi ai lumii. Cu cat mai mult am eu sa ma bucur ca, in sfarsit, Il voi vedea pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos si lacasul Sau din ceruri, dimpreuna cu Maica Domnului si cu soborul tuturor sfintilor .

A fi una cu Hristos
Un crestin cu viata buna a batut la usa Mantuitorului sa-i deschida. Si a intrebat: "Cine este acolo?". "Un crestin iubitor al Tau". "Nu se poate. Nu esti pregatit. Nu-ti deschid!. Ingrijorat, foarte ingrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru ca el traise o viata crestina cum a stiut el. S-a framantat el: "Care ar putea sa fie motivul pentru care nu mi-a deschis?". Si, framantandu-se, a intrat intr-o smerenie autentica, caci nu e usor sa te framanti cand nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si traieste in Hristos, cu nadejdea vesniciei alaturi de Hristos. Si s-a dus smerit si a batut la usa. "Cine este acolo?". "Tu esti", a zis credinciosul. Mantuitorul i-a raspuns: "Daca tu esti Eu, intra!". Avea aceeasi identitate cu El! Cum spune Sfantul Simeon: "Dumnezeu se aduna cu dumnezeii, dupa har".

Cum trebuie sa ne rugam ?

Cativa frati l-au intrebat pe avva Macarie: - Cum trebuie sa ne rugam? Batranul le zice: - Nu trebuie sa rostiti vorbe multe, ci intindeti mainile si spuneti: "Doamne, miluieste-ma cum vrei si cum stii." Iar daca ai vreo ispita, spune: "Doamne, ajuta-ma!" El stie ce ne este de folos si se milostiveste de noi.

Asceza si lupta cu ispitele


Un staret intra odata in chilia unui calugar care, din cauza ispitelor, a suferit mult post si privegheri, asa ca trupul ii era ca o umbra. Staretul ii vorbi prieteneste calugarului: - Frate, prin sarguinta ta proprie nu vei putea scapa de ispitele diavolului. Roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti daruiasca binefacatorul Sau har, intareste-ti trupul tau prin mancare, recreeaza-te noaptea prin somn si nu te mai chinui cu lucrul prea strict. Staretul ii spuse in continuare: - Trupul nostru este ca si o haina. Daca o ingrijim, putem sa o pastram, vreme indelungata, iar daca nu o ingrijim in scurt timp, va fi rupta, murdara si va trebui sa o aruncam. Fratele bolnav urma sfatul bun al staretului si isi intari trupul si sufletul.

Voia Domnului
Un parinte l-a intrebat pe avva Sisoe: "Daca stau in pustiu si vine un barbar, care vrea sa ma omoare, iar eu sunt mai tare decat el, il omor?".

Batranul a zis: "Nu, lasa-i-l lui Dumnezeu. Prin orice incercare grea ar trece omul, trebuie sa spuna: "S-a intamplat din cauza pacatelor mele. Iar daca este o intamplare fericita: "Voia Domnului".

Rugaciunea pentru ucenic


Intr-o zi, Sfantul Ioan Scaraul l-a trimis pe Moise, ucenicul sau, sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit. In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: "Moise este in primejdie". Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat: - Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat? - Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat! - Cum asa? - De la caldura adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream. - Mare este Domnul!, a spus Sfantul Ioan. Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu.

Cum tainuim o fapta buna ?


Un comandant cu inima buna, trecand printre randurile de soldati, spre a verifica cele de trebuinta, a observat cum unul dintre cei mai viteji capitani avea, datorita faptului ca era sarac, un cal foarte slab. Pentru aceasta, el il chema pe capitan la el, spre a il intreba de una, de alta, despre soldati. In cele din urma, comandantul a zis: - Capitane, am sa-ti cer un serviciu si sper ca nu ma vei refuza. Stii ca nu mai sunt de treizeci de ani, asa ca nu mai pot incaleca usor pe caii prea

iuti. Insa calul dumitale, pe care l-am vazut ieri, mi se potriveste de minune. N-ai vrea sa mi-l dai? Capitanul, crezand ca face comandantului un serviciu, a incuviintat imediat si a primit in schimb unul dintre cei mai buni cai din armata.

Urechile cele mantuite


Mai inainte, circula printre crestinii cei din partea de rasarit a lumii o istorioara morala, plina de inteles pentru noi, crestinii. Se spune ca un om cu viata aleasa, ajungand in Rai, a vazut intre altele si o gramada de urechi stranse la un loc. Mirandu-se nespus, a intrebat pe Stapanul locului: - Ce inseamna aceasta gramada de urechi ? - Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie cuvantul lui Dumnezeu, dar nu l-au implinit in viata lor. Urechile care au ascultat, iata s-au mantuit si au ajuns in rai, dar stapanii urechilor se chinuiesc in iad. "Nu cei ce aud Legea sunt drepti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea vor fi indreptati." (Romani 2, 13)

Nemurirea sufletului
Un copil, indurerat de moartea bunicului sau, l-a intrebat pe tatal sau daca o sa se mai intalneasca vreodata cu acesta. Atunci tatal, ca sa-i potoleasca durerea si sa-i arate ca nu pierim definitiv prin moarte, si-a luat ceasul si a separat carcasa de mecanismul ei. - Vezi, ii spuse el, chiar daca i-a fost luata imbracamintea, ceasul functioneaza in continuare. Asa si bunicul, chiar daca este lipsit de trup, el traieste, se bucura de rugaciunile noastre si se roaga pentru noi

Dovada ca exista diavol


Oricine poate fi concentrat, chiar si mai multe ceasuri, gandindu-se la o problema sau la o afacere, fara ca sa i se distraga atentia la nimic altceva. Mai demult, pe cand nu existau calculatoarele, contabilii lucrau cate 8 ore facand socoteli, fara sa ridice capul si fara ca mintea lor sa alerge in alta parte, chiar daca alaturi de ei mai lucrau si altii. Tot asa se intampla si cu studentii care invata si isi pregatesc examenele.

Insa cand incepe cineva sa se roage, atunci toate preocuparile lui personale, familiale si profesionale ii apar si-l raspandesc. Aceasta este dovada clara ca exista diavol si ca rugaciunea il arde, de aceea si lupta impotriva ei cu atata putere.

Paza gurii
Cativa frati de la Sketis s-au dus la avva Antonie. Ca sa ajunga la el, sau urcat intr-o barca, unde au intalnit un batran care, si el, dorea sa mearga intr-acolo. Fratii insa nu-l cunosteau. Si, asezandu-se in barca, au prins a vorbi vorbe de-ale Parintilor si din Scriptura, precum si despre lucrul lor. Batranul tacea. In port, au vazut ca si batranul mergea la avva Antonie. Cum au sosit, avva Antonie le zice: "Frumoasa tovarasie ati gasit, pe batranul acesta!". Apoi ii zice si batranului: "Destoinici frati ai avut cu tine, avvo!". La care batranul raspunde: "Destoinici, destoinici, dar curtea lor n-are poarta si oricine vrea intra in grajd si dezleaga magarul!". Adica, vorbesc ce le vine la gura.

Primirea celui eliberat de pacat

Un frate a cazut intr-o ispita si, fiind alungat din manastire, s-a dus in munte la avva Antonie. Dupa ce fratele a ramas un timp, avva l-a trimis la manastirea de unde venise, dar cei din manastire l-au alungat. El s-a intors la avva Antonie, zicandu-i: "N-au vrut sa ma primeasca, parinte". Batranul l-a trimis inapoi, povatuindu-l sa le spuna acelora: "O corabie s-a sfaramat in valurile marii, a pierdut incarcatura si cu osteneala a scapat la uscat. Voi, insa, cele scapate la uscat vreti sa le aruncati in mare". Iar ei, auzind ca avva Antonie l-a trimis, l-au primit indata.

Judecatile lui Dumnezeu


Avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, i-a cerut: - Doamne, cum se face ca unii mor de tineri, iar altii prea imbatranesc? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati? Si cum cei nedrepti sunt bogati, iar cei drepti saraci? Si a auzit un glas, zicandu-i: - Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este de folos sa le stii.

Cum sa te mantuiesti
Cineva l-a intrebat pe avva Antonie, zicand: - Ce trebuie sa pazesc ca sa plac lui Dumnezeu? Batranul i-a raspuns: - Pazeste aceste trei porunci: oriunde vei merge sa-L ai totdeauna pe Dumnezeu inainte, orice vei face sa ai marturie din Sfintele Scripturi si ori in ce loc vei sedea sa nu te misti degraba. Daca pazesti aceste trei porunci te vei mantui.

Recunoasterea pacatului din noi

Avva Moise a zis: "Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta". Fratele a intrebat: "Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?". Batranul a zis: "Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui".

Pocainta si doar apoi Impartasanie


Imparatul bizantin Teodosie cel Mare, in anul 390, a pedepsit o rascoala din Tesalonic cu mai bine de sapte mii de executari. Printre cei pedepsiti cu moartea se afla insa si multi oameni de rand, nevinovati. La putina vreme dupa trista intamplare, imparatului a vrut sa ia parte la Sfanta Liturghie, spre a se impartasi cu Sfintele Taine. In acea vreme slujea la Altar episcopul Ambrozie. Acesta, iesindu-i inainte, intristat inca de fapta cea cruda a imparatului, l-a oprit la usa bisericii si i-a zis: - La pacatul savarsit, vrei sa mai adaugi inca si un altul, indraznind sa te impartasesti in mod nedemn ? Imparatul incerca atunci sa il puna inainte pe Regele David, care si el cazuse intr-un mare pacat. Vazand cum incearca sa se scuze, Ambrozie ii zise imparatului Teodosie: - Urmeaza-i lui David in cainta, dupa cum i-ai urmat in pacat ! In acel moment, imparatul Teodosie a inteles greseala pe care era pe cale sa o implineasca. Cerand iertare episcopului, el renunta la gandul cu care venise la biserica, anume acela de a se impartasi. Din acel moment, pentru o anumita perioada, imparatul si-a lepadat toate

podoabele, iar timp de mai bine de cateva luni de zile el nu a mai participat la adunarile credinciosilor, caindu-se inaintea poporului intreg. Abia dupa aceea, episcopul i-a dat dezlegare spre a se impartasi cu Sfintele Taine.

Intentia ascunsa a mandriei


In inima omului, diavolul poate sadi doua feluri de mandrii. Prima mandrie este aceea cand cineva nu cinsteste pe fratele sau si ii zice cuvinte urate, nesocotindu-l, iar pe sine mai de cinste ca acela crezanduse. Unul ca acesta de nu se va intoarce de indata si nu se va nevoi sa se indrepte, putin cate putin cade in cea de-a doua mandrie: mandria impotriva lui Dumnezeu, socotind ca tot lucrul bun ce a savarsit el singur l-a lucrat, cu mintea si intelepciunea lui, iar nu cu ajutorul lui Dumnezeu. Am vazut, fratilor, pe cineva odata in aceasta ticaloasa stare, caruia de ii zicea cineva dintre frati un cuvant, il scuipa si zicea: - Cine esti tu? Nu cunosc decat pe Zosima si pe Macarie. Apoi a inceput sa ii defaime si pe acestia si sa zica: - Nu stiu decat pe Vasile si pe Grigorie. Iar peste putina vreme, si pe acestia a inceput a-i defaima, zicand: - Nu stiu decat numai pe Petru si pe Pavel. Acestuia i-am raspuns: - Frate, curand o sa te vad ca ii defaimi si pe acestia. Si, credeti-ma, peste putina vreme a inceput sa zica: - Si cine este Petru si Pavel, nu sunt nici acestia nimic, afara de Sfanta Treime. Iar mai pe urma s-a mandrit si asupra lui Dumnezeu si asa s-a indracit. De aceea suntem datori, fratilor, sa ne nevoim din toata puterea noastra, sa nu primim mandria cea dintai.

Ajuta pe fratele in chip tainic


Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau: - Stii despre cuvantul lui avva Pimen ca este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv: - Dar cu ce sa zidim ?

Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis: - Bine, sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau. Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca si a cazut culionul cu bani in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie: - Nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu pace.

Purtarea de grija a lui Dumnezeu


Un batran adeseori patimea si se imbolnavea. Si s-a intamplat intr-un an sa nu se imbolnaveasca si s-a intristat cumplit si plangea, zicand : m-a parasit Dumnezeu si nu m-a cercetat

Omul lui Dumnezeu


Era un sfant pe nume Philagrios, care traia in pustiul Ierusalimului si muncea din greu ca sa-si castige painea. Cum statea, odata, in piata, incercand sa-si vanda lucrul mainilor sale, cineva pierde o punga cu o mie de galbeni. Batranul o gaseste si ramane pe loc zicandu-si: "Cine a pierdut-o trebuie sa vina". Si, intr-adevar, pagubasul a aparut dupa o vreme, plangand in hohote. Batranul il trage deoparte si-i da banii. Acela ii ia si vrea sa-i daruiasca din ei. Batranul insa n-a vrut. Atunci omul a inceput sa strige: "Veniti sa vedeti ce-a facut omul lui Dumnezeu". Dar batranul a fugit pe ascuns si a iesit din oras, ca sa nu fie laudat.

Rugaciunea inimii
Batranul Zaharia marturisea ca la Chilia "Schimbarea la Fata de la Noul Schit parintii ziceau "Rugaciunea inimii cu voce tare. Odata, s-au adunat diavolii si unul dintre ei a strigat: - Acesti parinti spun rugaciunea cu voce tare, dar nu are putere rugaciunea lor. Atunci unul dintre diavolii cei mai mari a grait:

- Fie ca spun rugaciunea cu voce tare, fie ca o spun cu mintea, ea are putere, din moment ce noi nu putem face nimic.

Unde duce rabdarea


Un ucenic a slujit invatatorului sau timp de doisprezece ani. Desi si-a implinit fara cartire datoria, invatatorul nu i-a spus niciodata un cuvant de mangaiere. Dimpotriva, il trata foarte aspru. Cand s-a apropiat ceasul mortii invatatorului, acesta a zis catre ascetii veniti in jurul lui: - Ucenicul meu nu este om, ci inger, caci desi doisprezece ani de-a randul m-a ascultat si nu i-am zis nici un cuvant bland, el m-a slujit cu credinta.

Drumul lui Dumnezeu


Odata, avva Ammonas a vrut sa treaca fluviul, dar gasind corabia in reparatie, s-a asezat langa ea. A venit o alta luntre si i-a trecut pe toti cei care se aflau pe mal. Fratii il imbie: "Vino si tu, avva, sa treci cu noi!". Dar el zice: "Eu nu ma urc decat in corabia pentru toata lumea". Avea cu el un snop de ramuri de palmier si s-a asezat sa impleteasca funie si s-o despleteasca, pana cand s-a dres corabia. Si atunci a trecut. Fratii i s-au inchinat si l-au intrebat: "De ce-ai facut aceasta?". Batranul zice: "Ca sa nu umblu tot timpul grabit de gandul meu, ci sa merg incet, cu randuiala, pe drumul lui Dumnezeu".

Gandurile rele
Avva Olimpiu a zis: "Odata, a coborat la Sketis un preot al grecilor si a venit la chilia mea, ca sa doarma. Vazand felul de viata al calugarilor ma intreaba: "Voi, cu o asemenea viata ascetica, nu aveti nici o viziune de la Dumnezeul vostru?". Eu ii raspund: "Nu". Preotul imi zice: "Noi, cand celebram slujba pentru Dumnezeul nostru, el nu ne ascunde nimic, ci ne reveleaza toate misterele Sale. Iar voi, care va truditi atat, in privegheri, contemplatie si asceza, spuneti ca nu aveti nici o viziune? Atunci, intradevar, daca nu vedeti nimic, inseamna ca rele ganduri aveti in sufletele voastre, care va tin departe de Dumnezeu si, de aceea, nu va destainuie tainele Sale". Eu m-am dus si am spus batranilor cuvintele preotului, iar

ei s-au mirat si mi-au raspuns ca asa este: gandurile necurate il tin departe pe Dumnezeu de om".

Cand iubim nu mai numaram


Demult, o mama avea opt copii, pe care ii hranea si-i imbraca din sudoarea fetei sale. Cineva a intrebat-o: "Cum reusesti, cum te descurci sa ingrijesti si sa hranesti opt copii?" Si mama, uitandu-se cu drag la ei, a raspuns: "Ii iubesc din adancul inimii mele". Altcineva a intrebat-o: "Cati copii zici ca imbraci si hranesti?" Si ea raspunse: "Domnule, daca-i iubesc, nu-i mai numar!".

Ravna si intelepciunea

La avva Lucius a venit un frate care i-a spus gandurile sale si dorintele pe care le avea in inima. La un moment dat, tanarul i-a spus parintelui ca vrea sa se faca pelerin. Pentru ca a cerut sfat, avva Lucius i-a spus: - Da, dar dupa ce ai invatat sa pui paza limbii ! Apoi, fratele cel tanar i-a spus: - Vreau sa postesc. - Bine faci, i-a raspuns avva Lucius, dar sa incepi cu abtinerea de la orice gand rau. Fratele continua sa-i spuna: - Vreau sa fug de oameni. Batranul i-a raspuns: - Da, dar dupa ce ai dovedit ca esti capabil sa traiesti cu toata dragostea in mijlocul lor.

Smerenia
Odata, Cuviosul Antonie a vazut toate cursele vrajmasului ca o mreaja intinsa pe pamant si, suspinand, a zis: "Oare cine poate scapa de ele?" Si a auzit un glas zicand: "Smerenia". Altadata, diavolul ii spune Cuviosului Macarie cel Mare: "Multa sila imi faci Macarie, si n-am nici o putere asupra ta. Caci iata, orice faci tu, fac si eu: postesti tu, dar si eu nu mananc deloc; tu priveghezi, dar eu nu dorm nicidecum; numai cu un lucru ma biruiesti tu". Si l-a intrebat Ava Macarie, care este acel lucru; si i-a raspuns diavolul: "Smerenia ta, din cauza ei nu am nici o putere asupra ta".

Vedeniile

"Un frate l-a intrebat pe Sfantul Pahomie (286-346): "Spune-ne ce vezi in vedeniile tale?". Acesta i-a raspuns: "Pacatosul de mine, nu-i cer lui

Dumnezeu sa am vedenii. O mare vedenie este sa vezi un om curat si smerit. Cu adevarat, ce vedenie poate fi mai mare decat sa-L vezi pe Dumnezeu cel nevazut intr-un om vazut, templu al lui Dumnezeu!"

Importanta duhovnicului
O persoana a primit vreme indelungata sfaturi de la duhovnicul ei. Le primea si implinea cu bucurie. La un moment dat, duhovnicul a intrebato: - Te simti altfel decat inainte de a veni la mine? Persoana a raspuns: - Inainte de a ajunge la tine, am fost un pacatos care alerga dupa pacate, acum sunt un pacatos care fuge de pacate.

Cum sa ne cerem datoria


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Daca un frate are o mica datorie la mine, sa i-o cer?. Batranul ii spune: "Cere-i o singura data. Fratele intreaba: "Si ce fac daca nu izbutesc sa-mi alung gandul de la datorie?. Batranul ii zice: "Lasa gandul tau sa urle, dar nu-l supara pe frate.

Sabia si coiful
Regele Carol al V-lea al Frantei a vrut sa incerce vrednicia si intelepciunea fiului sau. Astfel, intr-o zi oarecare, el aseza doua mese intr-o camera din palatul sau. Pe una dintre ele, el a asezat sceptrul si coroana, iar pe cealalta a pus o sabie si un coif. Dupa aceasta, el si-a chemat fiul si i-a zis: - Alege din acestea doua: sau sabia, sau coroana. Privind fiul spre cele doua mese, spre sabie si spre coroana, el a ales in cele din urma sabia si coiful. Vazand aceasta, imparatul s-a bucurat, insa a si intrebat: - De ce ai ales sabia si coiful ? Fiul sau i-a raspuns, zicand: - Cu sabia si cu coiful voi cuceri coroana si sceptrul.

Limba: cand prieten, cand dusman.


Un stapan cu mari bogatii avea in ascultare o multime de sclavi. Intre acestia se afla si unul, renumit intre ei pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, stapanul ii spune ca pentru a doua zi sa ii pregateasca o masa cu cea mai buna mancare posibila. A doua zi, stapanul a ramas fara cuvinte cand, pe masa, a vazut mai multe mancaruri facute numai din limbi. Sclavul cu pricina se scuza, zicand: - Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugam, vestim pacea, mangaiem pe cei intristati, certam pe cei rai, comunicam adevarul, intelepciunea si dreptatea. Stapanul casei il iarta, insa numai cu conditia ca in ziua urmatoare sa-i pregateasca mancare cu ceea ce este mai rau posibil. A doua zi, stapanul gasi la masa iarasi toate mancarurile gatite din limba. Maniinduse tare, stapanul aproape ca porunci slugilor sa-l bata pe sclav, gandind ca acela a ras de el. Sclavul insa se scuza, zicand: - Ce poate fi mai rau decat limba? Cu limba injuram pe Dumnezeu, ne certam, stricam pe cei nevinovati, semanam ura, nedreptate, tagaduim adevarul si multe altele asemenea. Atunci, stapanul a inteles intelepciunea sclavului. Limba este cand cea mai buna, cand cea mai rea sluga.

Facerea de bine
Un frate l-a vazut pe avva Nistheroos imbracat cu doua tunici si l-a intrebat: Daca vine un sarac si-ti cere o haina, pe care i-o dai?". El a raspuns: "Pe cea mai buna". Fratele zice: "Si daca vine si altul sa-ti ceara, lui ce-i dai?". Batranul zice: "Jumatate din cealalta. Fratele zice: "Daca vine si al treilea sa-ti ceara, ce-i dai?". El zice: "Rup din ce-a ramas si-i dau jumatate, iar cu restul imi acopar soldurile. Celalalt zice: Si daca cineva iti cere si bucata aceasta?. Batranul zice: "I-o dau si ma ascund undeva, pana cand Dumnezeu imi trimite cu ce sa ma acopar, caci eu nu cer de la nimeni alta.

Smerenia
Un batran a petrecut 70 de saptamani mancand o data la sapte zile. Se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvant din Scriptura. Cerea sa-i descopere intelesul acelui cuvant. Pentru ca Dumnezeu nu i-a implinit cererea, si-a

zis intru sine: "Desi am facut osteneala, nu am castigat nimic. Voi merge la un frate si-l voi intreba". Si indata ce a iesit din chilia sa, dorind sa plece, a fost trimis ingerul Domnului catre el si i-a grait: "70 de saptamani ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta catre Dumnezeu. Iar cand te-ai smerit pe tine a merge la fratele tau si a-l intreba, am fost trimis sa-ti vestesc tie cuvantul". Dupa ce l-a vestit, a plecat de la dansul.

Indrazneala
Avva Petru, ucenicul avvei Lot, a zis: Odata, pe cand avva Agathon se afla in chilie, a venit la dansul un frate si l-a intrebat: "Vreau sa locuiesc impreuna cu fratii. Spune-mi, dar, ce trebuie sa fac ca sa locuiesc impreuna cu ei?". Batranul ii zice: "Fii strain fata de ei in toate zilele vietii tale, ca in prima zi in care i-ai cunoscut, si nu le vorbi cu indrazneala". Avva Macarie intreaba: "Ce inseamna indrazneala?". Batranul raspunde: "Indrazneala este ca o arsita mare. Cand se iveste, toti fug din fata ei; si strica rodul pomilor. Zice avva Macarie: "Atat de rea este indrazneala?". Avva Agathon: "Nu exista patima mai rea decat indrazneala. Din ea se nasc toate celelalte patimi. Se cuvine, asadar, ca lucratorul (calugarul) sa nu aiba indrazneala, nici macar atunci cand sta singur in chilie. Intr-adevar, stiu un frate care a locuit multa vreme intr-o chilie unde avea un patut. Si el zicea: M-am mutat din chilia mea fara sa stiu ca aveam un patut; am aflat de la altcineva. Iata un adevarat lucrator si luptator!".

Cum sunt oamenii


Un ucenic si-a intrebat batranul dascal: Cate feluri de oameni sunt? Batranul i-a spus: Sunt patru soiuri de oameni: Cei care stiu si stiu ca stiu. Acestia sunt invatatii. Cei care stiu, dar nu stiu ca stiu. Acestia sunt visatorii si trebuiesc treziti. Cei care nu stiu si stiu ca nu stiu. Ei trebuie ajutati sa invete. Cei care nu stiu si nu stiu ca nu stiu. Acestia sunt neghiobii, pentru care nu mai e mare lucru de facut.

Rugaciunea parintelui pentru ucenic


Un pustnic avea un negustor care locuia intr-un sat. Si s-a intamplat ca acesta sa nu vina mai multe zile la pustnic. Pustnicului ii lipseau atat cele necesare pentru munca, cat si cele necesare pentru hrana. Atunci i-a zis ucenicului: du-te in sat. Ucenicul i-a raspuns: voi face ceea ce-mi poruncesti parinte. Fratele insa avea frica de a merge in sat, pentru a nu cadea in ispita, dar pentru a-l asculta pe parintele sa dus. Batranul i-a zis: eu am incredere in Dumnezeul Parintilor nostri ca te va ocroti de toate ispitele. Dupa ce s-a rugat, i-a dat drumul. Ajuns in sat fratele a intrebat unde sta negustorul batranului. Cand a gasit casa si a batut la usa, din intamplare era acasa numai fata negustorului. Ea a deschis usa, iar fratele a intrebat: - De ce a intarziat negustorul? Ea l-a poftit sa intre in casa, incercand chiar sa-l traga inauntru. El nu voia, iar ea il tragea cu putere, intelegand ca-l trage cu gand pacatos, si ca i se tulbura simtirile, a suspinat si a strigat catre Dumnezeu: Doamne, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma in ceasul acesta! Abia zicand acestea s-a aflat pe malul fluviului, aproape de sihastria lui. Si asa s-a intors nepangarit la parintele sau.

Sa nu petrecem mult in cadere


Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: Ce sa fac, avvo, ca am cazut? Ridica-te iar. M-am ridicat si am cazut iarasi. Ridica-te iar si iar. Pana cand? Pana cand vei fi luat sau in bine, sau in cadere. Ca in ce stare este gasit omul, in aceea si pleaca in lumea cealalta.

Dumnezeu, exista sau nu?


Erau doi insi care discutau despre existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Unul spunea ca da, altul spunea ca ba. Si atunci unul din ei

a propus un arbitru: Sa intrebam un copil. Sa vedem ce ne spune o minte inca in stare pura in fata existentei. Poate sa nu fie concludent ceea ce gandeste el, inca nedezvoltat, dar sa vedem totusi. Macar asa de curiozitate. Cel care nu credea l-a intrebat: - Copile, crezi in Dumnezeu? - Cred, a raspuns copilul. Mi-a spus mama ca El a facut totul si ca vede totul. - Dar poti tu sa-mi spui unde este Dumnezeu ? -Uite, ai de la mine un mar, daca-mi raspunzi. - Nene, i-a raspuns copilul, iti dau eu doua mere, daca imi spui dumneata mie, unde nu este Dumnezeu!

Focul si apa
Un credincios veni la cuviosul Pimen si-l intreba: - Parinte, cum sa fac sa scap de gandurile cele rele care navalesc de multe ori asupra mea? Uitandu-se cu blandete la el, parintele Pimen i-a spus: - Esti asemenea omului care are foc in stanga si apa in dreapta. Daca-l arde focul, ia apa din vas si-l potoleste sau il stinge de tot... - Ce inseamna aceasta, parinte? l-a intrebat omul credincios. - Focul din stanga inchipuieste gandurile cele rele pe care vrasmasul le arunca in inima omului precum ai arunca niste scantei intr-o casa spre a lua foc, iar apa din dreapta este rugaciunea catre Dumnezeu, care se varsa asupra focului pacatelor, il stinge si il goneste, i-a spus lui, cuviosul Pimen.

Ascultarea
Odata, o persoana a venit la avva Sisoe, ca sa se calugareasca. Batranul l-a intrebat daca are pe cineva in lume. El a zis: "Am un fiu. Batranul ii zice: "Du-te, arunca-l in fluviu si atunci o sa te faci calugar. Acela s-a dus sa-l arunce, dar batranul a trimis pe un frate sa-l impiedice. Fratele ii zice: "Gata, potoleste-te, ce faci?. El raspunde: "Avva mi-a spus sa-l arunc. Fratele ii zice: "Da, dar pe urma a spus sa nu-l mai

arunci. Asadar, a lasat copilul, s-a intors la batran si a devenit un calugar iscusit datorita ascultarii sale.

Nu fapta, cat nevointa


"Zis-a un batran: este un om care mananca mult si inca nu se satura si este altul care mananca putin si se satura. Deci, cel ce mananca mult si inca i-ar mai trebui, are mai mare plata decat cel care mananca putin si se satura."

Neinsusirea bunului gasit


Odata, avva Agathon calatorea impreuna cu ucenicii sai. Unul dintre ei a gasit o pastaie verde pe drum si-i zice batranului: "Parinte, poruncesti sa o iau?". Batranul s-a uitat lung si cu mirare la el si-l intreaba: "Tu ai pus-o acolo?". "Nu", raspunde fratele. Batranul: "Atunci cum vrei sa iei ce n-ai pus?".

Ateul si teologul
Un oarecare om de stiinta care sustinea ca universul a aparut de la sine, ca e din vesnicie si ca din sine si-a luat forta de miscare si organizare, sa dus in vizita la un teolog cu care era in disputa pe aceasta problema. A vazut pe un raft, un frumos glob pamantesc, lucrat artistic, cu orase, ape si relief, marcate prin lumini. L-a intrebat pe teolog: - Cine ti l-a lucrat? E foarte frumos! - Nimeni, i-a raspuns acesta. A aparut asa din senin, in biblioteca mea. - Cum nimeni? E o lucrare de artist! - Nu. A aparut asa, ca si universul despre care crezi dumneata ca a aparut de la sine.

Despre iertarea celor de aproape


Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen: - Daca vad o greseala a fratelui meu, e bine s-o trec cu vederea?

Si a zis lui batranul: - De fiecare data cand noi trecem cu vederea o greseala a fratelui nostru, si Dumnezeu ne trece cu vederea o greseala a noastra; si de fiecare data cand noi o dam in vileag pe-a fratelui, si Dumnezeu o da in vileag pe-a noastra.

Iesirea din manastire


Un batran a venit la Avva Teodor si i-a zis: - Iata, fratele cutare s-a intors in lume. Batranul i-a raspuns: - De ce te miri? Nu te mira de asta, ci mai degraba daca ai auzi ca cineva a scapat din gura dusmanului

Sa daruim ce nu avem
Intr-o manastire, se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului: - Sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am. Staretul ii raspunde: - Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, nadejde - le vei dobandi si tu.

Cand omul vrea razbunare


Un calugar, pe care il jignise un frate, se duse la staretul manastirii si-i zise: - Fratele m-a ofensat si vreau sa ma razbun. Staretul ii raspunse:

- Nu face aceasta, fiule, ci lasa razbunarea in seama lui Dumnezeu. Calugarul replica: - Nu ma voi linisti pana ce nu ma voi razbuna asupra lui. Atunci staretul zise impreuna cu el o rugaciune, la sfarsitul careia a adaugat urmatoarele: - Doamne, nu mai este nevoie sa Te gandesti la noi, caci ne vom razbuna singuri. Calugarul, auzind aceste cuvinte, cazu in genunchi si exclama: - Cearta cu fratele meu s-a sfarsit; eu il iert si Te rog si pe Tine, Doamne, iarta-ma pentru intentia pacatoasa de a ma razbuna.

Cel curat are puterea de a stapani toate


Vorbesc parintii despre unul dintre ucenicii lui Avva Pavel care, trimis fiind spre a culege niste ierburi din jurul manastirii, pe unde isi avea culcusul si o leoaica, ar fi spus batranului: - Dar daca vine leoaica ? Avva Pavel, vazand simplitatea ucenicului, i-a incercat si ascultarea, zicand: - Leag-o si adu-mi-o ! Ucenicul a plecat spre a culege ierburile cele de trebuinta, iar in timp ce facea aceasta, leoaica s-a apropiat de locul acela. Vazand-o el, fara a se speria catusi de putin, s-a ridicat si s-a indreptat spre ea, pentru a o lega. Speriat de increderea ucenicului, animalul a fugit. Vazand el ca leoaica fuge, i-a spus: - Stai ! Parintele meu a poruncit sa te leg si sa te duc la el ! In acel moment, pentru curatia ucenicului, ca si cum i-ar fi inteles cuvantul, leoaica s-a oprit. Ucenicul a legat-o si a dus-o la Avva Pavel. Avva Pavel s-a bucurat mult de ascultarea si curatia ucenicului sau dar, nevrand ca ucenicul sa se mandreasca si sa se sminteasca, i-a strigat: - Vai mie, ce fiara turbata mi-ai adus, alung-o !

Usa inimii
Pictorul terminase tabloul, care il reprezenta pe Iisus in fata unei usi. Si-a chemat prietenii pentru a le auzi parerea. Toti au admirat tabloul, frumusetea si blandetea chipului lui Iisus, atitudinea lui solemna in fata usii intunecate. Toti erau incantati si aveau numai cuvinte de lauda, cand unul a spus:

Maestre, mi se pare ca lipseste ceva usii. Ea n-are clanta, cum se poate intra? Pictorul a raspuns: Usa, la care bate Iisus, se deschide numai dinauntru ...

Adevarata dragoste
Intr-o manastire, un batran duhovnic era bolnav. Un monah i-a adus un strugure pe care batranul l-a daruit unui alt frate. Acesta a intalnit un alt calugar caruia i-a daruit strugurele. Gestul de dragoste a fost continuat pana cand strugurele a facut ocolul intregii manastiri. Ultimul calugar care a primit strugurele s-a dus sa-l daruiasca batranului. Acesta, profund emotionat, a tras concluzia ca dragostea dumnezeiasca este prezenta in ucenicii sai

Izbavirea de gandurile rele


Un frate l-a intrebat pe duhovnicul sau cum sa se izbaveasca de gandurile rele. Acesta i-a raspuns: "Cand mama vrea sa intarce pruncul, isi freaca sanul cu ierburi amare, iar cand pruncul vrea sa suga dupa obicei, el se departeaza din pricina amaraciunii. Adauga si tu peste tine o iarba amara". Atunci fratele l-a intrebat: "Care este aceasta iarba amara pe care trebuie sa o iau?" Duhovnicul i-a raspuns: "E aducerea-aminte de moarte si de pedepsele viitoare".

Focul si apa
Un credincios veni la cuviosul Pimen si-l intreba: - Parinte, cum sa fac sa scap de gandurile cele rele care navalesc de multe ori asupra mea? Uitandu-se cu blandete la el, parintele Pimen i-a spus: - Esti asemenea omului care are foc in stanga si apa in dreapta. Daca-l arde focul, ia apa din vas si-l potoleste sau il stinge de tot... - Ce inseamna aceasta, parinte? l-a intrebat omul credincios. - Focul din stanga inchipuieste gandurile cele rele pe care vrasmasul le arunca in inima omului precum ai arunca niste scantei intr-o casa spre a lua foc, iar apa din dreapta este rugaciunea catre Dumnezeu, care se

varsa asupra focului pacatelor, il stinge si il goneste, i-a spus lui, cuviosul Pimen.

Cand va fi sfarsitul lumii?


Monahul Galaction Ilie, fratele staretului Cleopa, a intalnit candva in padure un pustnic sfant si l-a intrebat: "- Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?" Cuviosul, oftand, i-a raspuns: " - Stii cand parinte Galaction? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin".

Lacomia
Trei oameni treceau printr-o padure. Aici au gasit o comoara... Flamanzind, au hotarat sa mearga cel mai tanar sa aduca bucate. Pe drum, acesta isi zicea in sine: "Ce bine ar fi sa fie comoara a mea intreaga. Stiu ce voi face. Voi otravi mancarea. Le voi da lor. Eu voi spune ca deja am mancat. Ei vor muri si banii vor fi ai mei. Cei doi tovarasi, ramasi in padure, se sfatuira: "Daca ne-am putea scapa de copilandrul acesta, am imparti numai in doua comoara. Hai sa-l omoram, cand se intoarce. Cand s-a intors, l-au ucis; apoi au mancat din mancarea otravita si au murit.

Dumnezeu este pretutindeni


Avva Dulas, ucenicul avvei Visarion, zicea: "Mergand noi odata pe tarmul marii, am insetat si i-am zis avvei Visarion: Avva, mi-e tare sete. Batranul a facut o rugaciune si-mi zice: Bea din mare. Apa s-a indulcit si am baut. Apoi am luat si intr-un vas, ca nu cumva sa-mi fie sete mai tarziu. Batranul insa m-a vazut si mi-a zis: De ce-ai pus apa in vas?. Eu zic: Iarta-ma, ca sa nu-mi fie sete mai tarziu. El mi-a raspuns: Dumnezeu nu este doar aici, ci pretutindeni".

De cine atarna poruncile lui Hristos


Avva Ioan cel Pitic spunea: "Nu se poate zidi o casa de sus in jos, ci de la temelie catre acoperis". Cand a fost intrebat: "Ce inseamna aceasta?".

El a raspuns: "Temelia este aproapele, pe care trebuie sa-l castig si sa-i fiu de folos mai intai. De el atarna toate poruncile lui Hristos".

Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin


Ziceau despre un frate ca era ispitit catre blasfemie, dar se rusina sa spuna. Auzise de marii parinti, se pornea la ei, ca sa se marturiseasca, dar cand ajungea i se facea rusine. S-a dus de mai multe ori si la avva Pimen. Batranul isi dadea seama ca fratele e ros de ganduri si se intrista ca nu vorbeste. Intr-o zi, insa, petrecandu-l, ia zis: "Iata, de atata timp vii la mine, ca sa-mi spui ce ganduri te framanta, si cum ajungi nu mai vrei sa mi le spui, ci de fiecare data pleci la fel de tulburat ca la sosire. Spune-mi, copile, ce-i cu tine?. Atunci el i-a zis: "Ma ispiteste demonul blasfemiei si mi-era rusine sa vorbesc. Dupa ce i-a povestit ce si cum, indata s-a simtit usurat. Batranul i-a zis: "Nu te framanta, copile. Ori de cate ori iti vine acest gand, spune-i: Nu e treaba mea. Blasfemia ta sa cada asupra ta, satana, sufletul meu nu vrea asa ceva. Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin. Si, dupa ce s-a vindecat, fratele a plecat.

Ispita parintelui Olimpiu


Avva Olimpiu de la Chilii a fost ispitit. Gandul rau ii zice: "Du-te si ia-ti femeie!". El s-a sculat, a facut lut si a plasmuit o femeie. Apoi isi zice in sine: "Iata femeia ta, trebuie sa muncesti mult pentru ea, ca sa o hranesti"; si a inceput sa munceasca mai abitir ca inainte. A doua zi a facut din nou lut si a plasmuit o fata, zicandu-si: "Femeia ta a nascut. Trebuie sa muncesti si mai mult, ca sa-ti hranesti si sa-ti imbraci copilul". Si facand asa a ramas fara vlaga. Atunci ii zice gandului: "Nu mai suport osteneala". Gandul i-a raspuns: "Daca nu suporti osteneala, atunci nu-ti cauta femeie"; si vazandu-i Dumnezeu chinul, i-a luat ispita si s-a potolit.

Marturisirea pacatelor
Un credincios, dupa ce s-a marturisit, l-a intrebat pe preot: - Ce gandesti, parinte, despre cel mai mare pacatos? - Dupa ce te-a iertat Dumnezeu, mi se pare ca stralucesti de lumina harului Lui.

- Dar, parinte, stii cine sunt? - Ceea ce ti-am spus. - Dar stii ce am fost? - Aceasta am uitat, caci de ce sa-mi amintesc ceea ce Dumnezeu a uitat?

Aducerea aminte de moarte


Aducerea aminte de moarte este de mare folos, ca smereste pe om si ne da ravna pentru rugaciune si uneori si lacrimi. Sa mearga fratii mai des in cimitir si sa vorbeasca cu cei morti, ca ei ii vor invata cam asa: "Ce esti tu azi, am fost noi ieri; si ce suntem noi azi, vei fi tu maine".

Aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu inauntrul ei


In jungla, un vanator a constatat la un moment dat ca i s-a umezit praful de pusca si aceasta nu mai functiona. A aparut un leu. Cand a vazut leul, stiind ca pusca nu mai functioneaza, a inceput sa alerge. Stia ca in apropiere se afla o cabana unde s-ar fi putut adaposti. A alergat puna la cabana si leul nu l-a ajuns. A ajuns pana la usa cabanei, dar usa era incuiata si el nu avea cheia. A alergat bine pana atunci, a facut tot ceea ce trebuia ca sa scape, dar n-avea cheia. Imparatia scaparii era dincolo, inauntru, iar el era dincoace. Cativa centimetri, grosimea unei usi l-a despartit, dar acesti centimetri erau diferenta ca intre alb si negru, ca intre rai si iad. Era aproape, dar nu era inauntru. Asadar, prin toate faptele crestinesti, daca nu sunt unite cu inima buna, esti aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu esti inauntrul ei.

Moartea pacatului
Paisie, fratele avvei Pimen, era prieten cu cineva din afara chiliei. Atunci, avva Pimen, care nu era de acord, a fugit la avva Ammonas si i-a zis: "Fratele meu Paisie este prieten cu cineva si asta nu-mi da pace". Avva Ammonas ii zice: "Pimen, inca mai traiesti? Intoarce-te in chilie si spuneti in inima ta ca esti de un an in mormant".

Postul - porunca bisericeasca

Un parinte, vazand un comandant de armata ca nu posteste, in Postul cel Mare, i-a zis acestuia cum ca el a incalcat porunca randuita de Biserica in privinta postului. Comandantul, spre a se justifica in fata parintelui, zise: - Parinte, postul este o porunca bisericeasca, dupa cum bine ai zis, insa poruncile bisericesti sunt doar niste porunci omenesti. Auzind aceasta scuza, parintele ii spuse comandantului: - De cand sunt eu, nu am vazut pe cineva care sa incalce poruncile bisericesti, dar sa le tina pe cele dumnezeiesti

Parintele care a ras de diavoli


Se spune despre avva Pamvo ca nu zambea niciodata. Intr-o zi diavolii, vrand sa-l faca sa rada, au legat o pana de un lemn si o tarau pe jos, facand taraboi si zicand: - Ale, ale! Vazand comedia, avva Pamvo a ras. Demonii au inceput sa danseze, strigand: - Ua, ua! Avva Pamvo a ras. Dar el le-a raspuns: - N-am ras, ci mi-am ras de neputinta voastra: atatia draci carand o pana

Dragostea fata de parinti


Legati in lanturi, detinutii unei temnite au iesit la lucru. In timp ce lucrau, un copil s-a apropiat de unul din detinuti si l-a sarutat. Paznicul acestor detinuti l-a intrebat pe copil: - Cum se poate sa fii atat de prietenos cu un criminal? Copilul a rosit si a spus: - Acela este tatal meu.

Stapani peste Egiptul patimilor


Avva Ioan Colov i-a intrebat pe monahi: "Cine l-a vandut pe Iosif? Un parinte a spus: Fratii sai. Acestuia, batranul i-a raspuns: Nu fratii, cat smerenia sa. Iosif ar fi putut spune ca este fratele lor si ar fi putut

protesta sa nu fie vandut, insa a pastrat tacerea. Smerenia sa, asadar, la vandut. Dupa o vreme, aceeasi smerenie l-a facut stapan peste Egipt".

Infranarea limbii
Un batran a venit la avva Achilas si l-a vazut scuipand sange. L-a intrebat: "Ce-i asta, parinte?". Batranul i-a spus: "E cuvantul unui frate care m-a suparat, iar eu m-am luptat sa nu i-l intorc si m-am rugat lui Dumnezeu sa-l indeparteze de la mine. Cuvantul s-a facut ca sangele in gura mea; l-am scuipat, m-am linistit si am uitat supararea".

Ravna diavolului
In Pateric ni se spune ca la un moment dat satana facea bilantul activitatii dracilor. "Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand: de unde vii si ce ai facut? Raspuns-a dracul si a zis: iata, in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana: in cate zile ai facut acestea? Raspuns-a dracul: in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand: numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile? Apoi a venit un altul, inchinandu-i-se, iar el l-a intrebat si pe acela, zicand: de unde ai venit? Raspuns-a: am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand: in cate zile ai facut acestea? Raspuns-a: in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand: pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile? Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el: de unde ai venit? Iar acela a raspuns zicand: in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornit sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun. Si l-a intrebat pe dansul, zicand: in cate zile ai facut aceasta? Si a zis: in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand: pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut? Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand: dar tu de unde ai venit? Raspuns-a acela, zicand: eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in desfranare.

Satana, auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia".

Pilda primita in armata


In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a intrebat: - De ce nu-i ajuti si dumneata ? - Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca ! Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului: - Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata ! - Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ? - Sunt generalul acestei divizii !

Descurajarea
Se povesteste ca diavolul s-a hotarat candva sa-si vanda toate instrumentele cu ajutorul carora si-i supunea pe oameni. A facut o multime de pachete, pe fiecare indicand ce contine: suparare, crima, minciuna, necinste, mandrie si asa mai departe. Dupa ce toate pachetele au fost vandute, cineva a observat ca un pachet n-a fost pus in vanzare, l-a intrebat pe diavol, de ce? - Pentru ca aceasta este cea mai puternica dintre armele mele si pe aceasta nu vreau s-o vand. Ea este descurajarea. Cand cineva ajunge la aceasta, il am in mod sigur in mana!".

Impartasania continua cu Sfintele Taine


Un batran calugar se retrase in chilia sa si se hotara sa nu mai manance nimic, ci sa se impartaseasca zilnic cu Trupul si Sangele Domnului. Insa vestea despre hotararea lui se raspandi repede printre ceilalti vietuitori ai manastirii. Unii din dragoste, altii ca ispitire, fratii cautau sa-l abata de la aceasta hotarare, aducandu-i fel de fel de bucate. Parintele insa era de neinduplecat. Vestea despre nevointa

acestuia ajunse insa si la episcop. Episcopul a trimis un om sa-l intrebe despre ascultare. Ajungand la manastire, trimisul episcopului veni la parintele cel batran si ii zise: - Care este cea mai mare virtute ? Parintele, plin de smerenie si simplitate, raspunse: - Ascultarea ! In acel moment, omul ii aduse paine si vin si ii porunci sa manance. Batranul se smeri pe sine, isi taie voia si il asculta pe acela. In acel moment insa pe batran il apucara carcei la stomac, intr-atat incat cei din jurul sau credeau ca o sa moara in acele clipe. Din acel moment, toti cei din manastire il lasara pe batran sa se nevoiasca in liniste, intelegand darul lui Dumnezeu cu acela. Parintele a mai trait inca vreo 20 de ani, numai impartasindu-se zilnic cu Sfintele Taine.

Crestinul nu se lauda
O familie de credinciosi nu se ducea la culcare fara sa-I multumeasca Domnului. Intr-o seara, unul din copii a fost biruit de somn si a adormit inainte de a-si face rugaciunea. Ceilalti copii i-au zis tatalui: - Vezi tata, fratele nostru doarme, iar noi ne rugam. Tatal le-a raspuns: - Dragii mei, mai bine dormiti decat sa va mandriti cu rugaciunea.

Criterii de alegere a viitoarei sotii


Odata, un tanar indragostit a mers la un duhovnic iscusit, pentru a-i cere sfatul in legatura cu o fata pe care o cunoscuse. Spera ca acesta ii va da indemn de casatorie sau de despartire. Intrebat asupra calitatilor fetei, baiatul a inceput sa o laude, spunand mai intai ca este frumoasa. La auzul acestor cuvinte, duhovnicul a asternut pe hartie un "zero". Apoi a aflat ca este bogata si a mai adaugat unul. Enumerarea s-a continuat, iar la fiecare calitate, avva adauga cate un zero. La un moment dat, el l-a intrebat pe tanar: "Dar credincioasa este?", iar tanarul a raspuns ca, in fapt, pentru aceasta a ales-o. Batranul a asezat in fata sirului bogat de zero-uri cifra unu si i-a spus tanarului: "Cu adevarat ti-ai gasit jumatatea, pentru ca daca nu ar fi avut credinta - acel "unu" din fata zero-urilor -, toate acestea, oricat

de multe ar fi fost, nu aveau nici o valoare".

Pomul cu roade
Un om credincios fiind asuprit de necredinciosi, merse intr-o zi la duhovnicul sau si i se planse, zicandu-i: - "Ce au cu mine, parinte, de nu ma lasa in pace?" Parintele, un om batran si plin de intelepciune, il lua si il duse in gradina. Acolo se aflau si pomi roditori si altii neroditori. - "Iata fiul meu, ai aici pilda vietii. Crezi tu oare ca arunca cineva cu pietre in pomii acestia cari au numai frunze? Nu, fiule - oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade. Fii vesel ca te asupresc oamenii - caci asemeni pomului cu roade esti. De-atunci, omul acela nu s-a mai vaitat de asupririle semenilor

Recunoasterea pacatului din noi


Avva Moise a zis: "Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta". Fratele a intrebat: "Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?". Batranul a zis: "Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui".

In iad, o ora a fost cat trei sute de ani


La muntele Athos, bolnav de vreo 30 de ani, un calugar era tinut la pat. Nu se putea ridica decat putin, cu ajutorul unei parghii legate deasupra patului. Se ruga lui Dumnezeu sa-l ia, pentru ca nu mai putea indura pe pamant suferinta aceasta pe care o rabda de 30 de ani. Sa-l ia Dumnezeu. Si dormind el, a venit un inger in vis si i-a spus: "Dumnezeu ti-a auzit rugaciunile si m-a trimis sa stau de vorba cu tine. Ai facui niste greseli mari, ramase nepocaite, de aceea ti-a fost data suferinta aceasta aici pe pamant, ca sa nu fii pedepsit dincolo. Dar Dumnezeu iti propune o invoiala: Vrei sa petreci trei ceasuri in iad sau inca 30 de ani aici pe pamant in aceasta suferinta?" A stat omul si s-a gandit: oricat de lungi ar fi trei ceasuri in iad, sunt mai scurte decat atatia ani de suferinta pe pamant, pe care n-o mai pot indura. I-a spus ingerului: "Accept sa ma duci trei ceasuri in iad.

Ingerul l-a lut de mana, si l-a dus in imparatia de smoala a intunericului, si 1-a lasat acolo. Si acolo au inceput suferintele. Si a stat un ceas, si a stat trei, dar ingerul n-a mai venit. Si a stat 3 zile, si 3 ani, si 30 de ani si 300 de ani, dupa socoteala lui, si ingerul n-a mai venit. La un moment dat, cand isi pierduse orice nadejde, aparu in fata lui o lumina. Ridicand ochii il vazu in sfarsit pe ingerul lui Dumnezeu care il privea zambind. El nu mai avea puterea sa se bucure. Ingerul l-a intrebat: "Dar de ce esti atat de trist?" " El a raspuns doar atat: "Nu credeam ca si ingerii lui Dumnezeu sa minta!" - "Cum adica sa minta?", se prefacu ingerul a-l intreba cu mirare. - "Mi-ai spus ca vei veni dupa trei ceasuri sa ma scoti de aici, si iata, au trecut 300 de ani si m-ai uitat". Atunci ingerul se uita cu bunavointa la el si-i spuse: "Te inseli amarnic dragul meu. N-a trecut decat un ceas, si mai ai doua". Atunci omul se agata de aripa ingerului si-l implora: Ingere al lui Dumnezeu, iama, du-ma de aici si lasa-ma pe pamant cu suferinta mea nu 30 de ani, ci 300 de ani, dar nu ma mai lasa aici!" Si ingerul l-a luat de mana si i-a spus: "Dumnezeu s-a indurat de rugaciunile tale si te-a eliberat". In clipa aceea s-a trezit. Ceasul de pe noptiera arata ca trecuse o ora de cand adormise.

Pestele adus de Sfantul Spiridon


Odata, parintii de la Chilia Sfantul Spiridon, chilie ce apartine de Manastirea Cutlumusiu, erau ingrijorati datorita faptului ca nu gasisera inca peste pentru praznicul sfantului, care se apropia. Calugarii spuneau staretului sa cumpere morun uscat, dar batranul le raspundea: - Aveti rabdare si veti vedea ca Sfantul Spiridon ne va aduce peste. Apoi, staretul a intrat in chilia lui si a inceput sa se roage. Parintii isi pierdusera aproape rabdarea si erau foarte mahniti deoarece trebuiau sa gateasca pestele, iar peste nu era. Deodata, ei au auzit batai in poarta. Cand au deschis, au vazut doi pescari, cu doua panere pline de peste, care-l cautau pe staret. Ucenicii l-au chemat pe staret, dar cand a venit batranul pescarii au spus: - Nu acesta este staretul. La noi a venit un alt staret si ne-a spus: Sa duceti pestele la Chilia Sfantului Spiridon, unde este hram, si veti fi platiti cu un pret bun. Daca vreti, va dau si arvuna. Staretul a inteles minunea si i-a dus in biserica sa se inchine. De indata ce au zarit icoana Sfantului Spiridon, ei au spus: - Acesta este staretul care ne-a spus sa aducem pestele aici !

Avva Macarie si mumia


Avva Macarie, mergand odata de la Sketis la Terenuti, a intrat intr-un templu sa doarma. Acolo se aflau vechi mumii grecesti. El a luat una si si-a pus-o sub cap, in loc de perna. Vazandu-i indrazneala, demonii au prins ciuda si, ca sa-l ingrozeasca, au inceput sa strige un nume de femeie: - Cutare, hai cu noi la baie. Un alt demon, pitit sub Macarie, i-a raspuns, ca din lumea mortilor: - Nu pot sa vin, pentru ca e un strain peste mine. Dar batranul nu s-a ingrozit deloc, ba, cu indrazneala, a dat un pumn mumiei, zicand: - Scoala-te si du-te in bezna. Acolo poti sa te duci. Auzind acestea, demonii au strigat cu glas mare si au zis: - Ne-ai invins ! Si au fugit rusinati.

Cum sunt oamenii


Un ucenic si-a intrebat batranul dascal: Cate feluri de oameni sunt? Batranul i-a spus: Sunt patru soiuri de oameni: Cei care stiu si stiu ca stiu. Acestia sunt invatatii. Cei care stiu, dar nu stiu ca stiu. Acestia sunt visatorii si trebuiesc treziti. Cei care nu stiu si stiu ca nu stiu. Ei trebuie ajutati sa invete. Cei care nu stiu si nu stiu ca nu stiu. Acestia sunt neghiobii, pentru care nu mai e mare lucru de facut.

Sfantul Nicolae
Una din legendele Sfantului Nicolae ne spune ca acesta ar fi plecat cu Sfantul Ioan Cassian la intalnirea cu Dumnezeu. Mergand ei pe cale, dintr-o data in dreptul lor s-a ivit o caruta a unui amarat. Fiind grabiti spre intalnirea cu Dumnezeu, Sfantul Ioan Cassian i-a spus Sfantului

Nicolae: "Parinte Nicolae, n-avem vreme de stat, trebuie sa ne grabim, sa alergam, ca ne asteapta Dumnezeu." Sfantul Nicolae si-a suflecat manecile si a zis: "Du-te tu inainte, Ioane! Te voi ajunge si eu din urma." S-a asezat la marginea drumului, s-a osarduit impreuna cu oamenii si, in sudoarea fruntii lui, murdarindu-se tot, din cap pana-n picioare - caci era noroiul mare la marginea drumului - au ridicat caruta, au pus-o pe drum, s-a sters repede de noroi si a plecat grabit sa se intalneasca cu Dumnezeu si sa-si ceara iertare pentru intarziere. Dumnezeu intre timp, vorbea cu Sfantul Ioan Cassian. Sfantul Nicolae, apropiindu-Se de Dumnezeu, a zis: "Doamne, iarta-ma ca am intarziat. Iarta-ma ca sunt murdar". Mantuitorul ii raspunde: "Nicolae, erai aici dinainte de a fi aici. Pe cand ajutai la caruta aceea de la marginea drumului, tu erai deja la intalnirea cu Mine".

Cand va fi sfarsitul lumii?


Un monah din Muntii Neamtului, fiind multi ani pastor la oi, umbla cu oile manastirii prin toate poienile din Sihla si Sihastria. Mergand cu oile pe munte, a intalnit un sihastru pe care-l cunostea si l-a intrebat: " Spunemi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?" Cuviosul, oftand din inima, i-a raspuns: "Parinte Galaction, stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin! Adica atunci cand nu va mai fi dragoste si intelegere crestineasca intre frati, intre rude, intre crestini, intre popoare. Atunci cand nu se vor mai iubi oameinii deloc, cu adevarat va fi sfarsitul lumii. Caci fara iubire si fara Dumnezeu, nu pot sa mai traiasca oamenii pe pamant!".

Preot pentru tine


Intr-una din predicile tinute intr-o duminica, preotul le-a vorbit credinciosilor despre rolul pe care trebuie sa-l aiba in Biserica si in societate. Un tanar, neintelegand mare lucru din cele spuse, a venit la preot dupa predica si l-a intrebat: "Parinte, as vrea sa-mi raspundeti la o singura intrebare: De ce v-ati facut preot?" Preotul i-a raspuns: "M-am facut preot pentru tine!".

Iubirea parintilor este de neinlocuit


Un tata si o mama, ocupati cu meseriile lor, au mers intr-un magazin si iau cerut vanzatoarei o jucarie care sa-i ocupe tot timpul copilului lor.

Vanzatoarea le-a raspuns: "Imi pare rau, nu avem jucarii care sa inlocuiasca parintii".

Pasii lui Dumnezeu


Un om, ajuns in rai, i-a cerut lui Dumnezeu sa-i descopere viata pe care a trait-o. Dumnezeu i-a infatisat-o ca si cand ea s-a desfasurat pe nisipul unei plaje. Omul a vazut ca in momentele de bucurie erau patru urme de pasi pe nisip, ale lui si ale lui Dumnezeu. Dar in clipele de suferinta, erau numai doua urme. Mahnit, omul i-a spus lui Dumnezeu: "De ce in momentele grele m-ai lasat singur?". Acesta i-a raspuns: "In clipele de suferinta erau doar urmele mele, pentru ca atunci te purtam pe brate".

Nevoia de Dumnezeu
Un elev s-a plans intr-o zi profesorului sau ca nu-L intalneste pe Dumnezeu. Profesorul i-a raspuns: "Daca iti vei spune ca ai nevoie de El, atunci Il vei intalni pe Dumnezeu". Elevul nu a inteles mesajul, motiv pentru care, intr-o zi, pe cand se aflau in fata unui rau, profesorul i-a cerut copilului sa stea cu capul sub apa. Cand acesta a iesit, profesorul la intrebat de ce nu a stat mai mult. Atunci copilul i-a raspuns: "Pentru ca simteam nevoia sa respir". Profesorul i-a raspuns: "Cand vei simti nevoia dupa Dumnezeu la fel de puternic precum cea pentru respiratie, atunci Il vei intalni pe Dumnezeu".

Plansul
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce sa fac impotriva pacatelor mele?. Batranul ii zice: "Cine vrea sa se izbaveasca de pacate, se izbaveste prin plans; cine vrea sa dobandeasca virtuti, le dobandeste prin plans. Plansul este calea pe care ne-au lasat-o mostenire Scriptura si Parintii, care au zis: Plangeti!. Nu exista alta cale in afara de aceasta

Ajuta-ti aproapele
Un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca vad un frate despre care am auzit ca a pacatuit, nu vreau sa-l aduc in chilia mea. Daca insa vad unul bun, ma bucur de tovarasia lui". Batranul ii zice: "Daca fratelui bun ii faci un mic bine, celuilalt trebuie sa-i faci dublu, caci el este neputinciosul. Era in

chinovie un anahoret pe nume Timotei. Egumenul a auzit ceva zvonuri despre ispitirea unui frate, l-a intrebat pe Timotei ce crede si acesta l-a sfatuit sa-l dea afara din chinovie. Dar, dupa ce l-au dat afara, ispita a trecut pe seama lui Timotei si l-a framantat pana cand l-a invins. Timotei plangea inaintea lui Dumnezeu si zicea: "Am gresit, iarta-ma!". Atunci a venit un glas care i-a zis: "Timotei, sa nu crezi ca ti-am facut asta din vreo alta pricina, ci doar pentru ca nu l-ai ajutat pe fratele tau atunci cand a fost ispitit".

Indrazneala de a fi servit
Cativa batrani din Sketis petreceau mancand impreuna. Avva Ioan se afla si el acolo. Un batran de seama, s-a ridicat sa dea fiecaruia ulciorul cu apa proaspata, dar nimeni n-a indraznit sa ia, in afara de Ioan cel Pitic. Ceilalti s-au mirat si i-au zis: "Cum, tu, cel mai mic dintre toti, ai indraznit sa fii servit de batran?". El raspunde: "Eu, cand ma ridic sa iau ulciorul, ma bucur foarte mult cand toti primesc sa le torn. Ma simt rasplatit. De aceea am luat, ca sa-l rasplatesc pe batran. Altfel, s-ar fi suparat ca nimeni n-a luat apa de la dansul". Fratii s-au minunat de aceste cuvinte si au tras folos din vorbele sale.

Sa ne ajutam semenul neincetat


Un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca-i dau unui frate o bucata de paine sau altceva, demonii murdaresc acest gest, ca si cum ar fi facut pentru a placea oamenilor". Batranul zice: "Chiar daca ar fi pentru a placea oamenilor, noi tot ii vom da fratelui ce-i trebuie". Si i-a spus urmatoarea parabola: "Doi tarani locuiau in acelasi sat. Unul dintre ei, dupa ce a semanat, a strans un pic de recolta necurata; celalalt nu s-a ostenit sa semene si n-a strans nimic. Venind foametea, care dintre ei va supravietui?". Fratele a raspuns: "Cel care a strans putina recolta necurata". Batranul zice: "Asa si noi, sa semanam putin, chiar daca seminte necurate, ca sa nu murim de foame".

Ascunderea faptelor celor bune


Se povestea despre un frate, ca facand cosnite si punandu-le toarte, l-a auzit pe vecinul lui, zicand:

- Ce sa fac, ca targul este aproape si nu am toarte sa pun la cosnitele mele ? Si mergand acela a dezlegat toartele cosnitelor lui si le-a adus la frate, zicand: - Iata, acestea imi prisosesc, pune-le la cosnitele taie ! Si a facut de a sporit lucrul fratelui, iar pe al sau l-a lasat.

Comportamentul crestin
Spuneau despre avva Serinos ca lucra mult si tot timpul manca doi pesmeti. A venit la el avva Iov, insotitorul sau, si i-a zis: "La mine in chilie am grija de lucrarea mea, dar cand ies, ma dau cu fratii". Avva Serinos ii zice: "Nu-i mare lucru sa-ti pazesti lucrarea cand esti singur in chilie, ci cand iesi din chilie".

Rugaciunea staruitoare
Un parinte a intalnit odata un frate intristat. Intrebat de ce sufera, fratele i-a spus: "Parinte, suntem necajiti din pricina lipsei de ploaie". Batranul ia zis: De ce nu cereti si nu va rugati lui Dumnezeu?". Fratele a marturist ca se roaga, dar tot nu ploua. Atunci batranul i-a grait: "Inseamna ca nu va rugati staruitor. Vrei sa stii cum se face?". Si-a intins mainile spre cer in rugaciune si pe loc a inceput sa ploua. Vazand aceasta, fratele s-a cutremurat, a cazut cu fata la pamant si i s-a inchinat, dar batranul a luato la fuga. Fratele a povestit apoi tuturor ce s-a intamplat si toti care au auzit L-au slavit pe Dumnezeu

Casa sufletului
Zis-a un batran catre un frate: Diavolul este vrajmasul, iar tu esti casa. Deci vrajmasul nu inceteaza sa arunce in casa ta orice afla, toata rautatea turnand-o. Insa tu sa nu te lenevesti, ci sa maturi afara tot. Dar, de te vei lenevi, se va umple casa ta de toata necuratia si, dupa aceea, nu vei mai putea intra in ea. Ci, indata ce arunca el, tu matura si va fi casa ta curata, cu darul lui Hristos.

Fuga de cinste si slava desarta


Un dregator a auzit despre Avva Moise si a venit la Pustia Sketis, ca sa-l cunoasca. Cativa frati l-au vestit pe batran, iar el s-a sculat si a fugit in

lunca. Pe drum insa, el s-a intalnit cu convoiul dregatorului, care l-a si intrebat: - Unde este chilia lui Avva Moise? Nezicandu-le cine este, el a zis: - Dar ce vreti de la el? E un om nebun. Dregatorul a continuat insa drumul, pana la biserica din Schit. Acolo, el a intrebat pe clerici: - Am auzit despre Avva Moise si am venit sa-l vad. Dar am intalnit un batran care mergea in Egipt si l-am intrebat: "Unde este chilia avvei Moise?", iar el ne-a raspuns: "Ce vreti de la el? E un nebun." Auzind acestea, fratii s-au intristat si au zis: - Cum arata batranul care ti-a spus aceste marsavii despre sfant? Dregatorul a raspuns, zicand: - Batran, imbracat in haine vechi, inalt si negru. Intelegand lucrarea, fratii au zis: - El era Avva Moise. V-a spus asa, ca sa nu se intalneasca cu voi, spre nu a fi laudat. Dregatorul a plecat, tragand mult folos duhovnicesc.

Calugarul care a vrut sa devina inger


Avva Ioan cel Pitic a zis odata fratelui sau mai mare: "Vreau sa fiu fara nici o grija, cum sunt ingerii, fara griji, nelucrand, ci doar slujindu-L pe Dumnezeu neincetat". Si-a dezbracat haina si a plecat in pustiu. Dupa o saptamana, s-a intors la fratele sau, a batut la usa si l-a auzit intreband, inainte de a deschide: "Tu cine esti?". El a raspuns: "Ioan, fratele tau. Dar celalalt i-a zis: "Ioan a devenit inger, nu mai este printre oameni". El a inceput sa strige: "Eu sunt, Ioan". Dar fratele sau nu i-a deschis, ci l-a lasat sa se chinuie pana spre dimineata; in cele din urma, i-a deschis si ia zis: "Te-ai facut om din nou si ai nevoie sa lucrezi, ca sa mananci?. Celalalt s-a inchinat in fata lui si i-a zis: "Iarta-ma, frate".

Neincetata multumire
Avva Sisoe l-a intrebat pe un frate: "Ce faci?". El a raspuns: "Imi pierd timpul, parinte". Batranul ii zice: "Eu ii multumesc lui Dumnezeu chiar si cand imi pierd timpul".

Cumpatarea
Un frate l-a intrebat pe avva Xoios: "Daca sunt intr-o vizita si mananc trei pesmeti, e mult?". Batranul i-a zis: "Dar unde mergi, la arie?". Fratele l-a mai intrebat: "Daca beau trei pahare cu vin, nu e mult?". Batranul i-a grait: "Daca nu-i nici un demon, nu-i mult, dar daca este, e mult. Caci vinul e strain de calugarii care traiesc dupa Dumnezeu".

Refuzul unui ajutor


Parintii au povestit ca, odata, avva Pimen si fratii sai lucrau fitile de lampa, dar nu sporeau, pentru ca nu aveau cu ce sa cumpere in. Un prieten deal lor i-a povestit unui negustor de incredere cum stateau lucrurile, dar avva Pimen nu voia sa ia nimic de la nimeni, ca sa nu aiba necazuri. Negustorul insa, vrand sa-l ajute pe batran, prefacandu-se ca are nevoie de fitile, si-a adus camila si le-a luat. Cand fratele a venit la avva Pimen si a auzit ce facuse negustorul, a spus, ca sa-l laude: "La drept vorbind, avva, el nu le-a luat fiindca avea nevoie, ci ca sa ne ajute". Auzind avva Pimen ca-i luase fitilele fara sa aiba nevoie, i-a zis fratelui: "Du-te, plateste o camila si adu-le inapoi, iar daca nu le vei aduce, Pimen nu va mai sta aici cu voi. Caci nu pot sa-l insel pe un om care, neavand nevoie, isi face paguba luand castigul meu". Fratele a plecat si, cu multa truda, a adus totul inapoi, altfel batranul i-ar fi parasit. Cand a aflat insa ca totul a fost adus inapoi, s-a bucurat de parca ar fi gasit o mare comoara.

Prietenii crestinului
Un om i-a zis prietenului sau: "Vreau sa-l vad pe imparat, vino cu mine". Prietenul ii raspunde: "Vin cu tine pana la jumatatea drumului". Atunci el ii zice altui prieten: "Vino tu si ma conduce pana la imparat". Acesta ii raspunde: "Te duc pana la palatul imparatului". Omul zice si unui al treilea prieten: "Vino cu mine pana la imparat". El ii raspunde: "Merg, intru in palat, stau, vorbesc si te duc la imparat. Primul prieten este asceza, care il conduce pe calugar o bucata de drum; al doilea este curatenia, care merge cu el pana la cer; al treilea este milostivirea, care-l duce pana la imparatul nostru Dumnezeu, cu indrazneala.

Plansul

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce sa fac impotriva pacatelor mele?. Batranul ii zice: "Cine vrea sa se izbaveasca de pacate, se izbaveste prin plans; cine vrea sa dobandeasca virtuti, le dobandeste prin plans. Plansul este calea pe care ne-au lasat-o mostenire Scriptura si Parintii, care au zis: Plangeti!. Nu exista alta cale in afara de aceasta.

Fara Dumnezeu nu exista cinste


Un bogat credincios pleaca in pelerinaj intr-o tara straina. Ajunge la un hotel si achita plata pentru cele cateva zile pe care le avea de petrecut acolo. Intrebat de receptioner daca doreste chitanta, acesta a raspuns: - Nu nu este nevoie, vede Dumnezeu. In urma acestui raspuns receptionerul l-a intrebat: - Credeti in Dumnezeu? - Sigur, dumneavoastra?, a spus bogatul. - Nu, eu nu cred a raspuspuns receptionerul. - Atunci, va rog sa-mi dati chitanta, a zis bogatul.

Cum se elibereaza monahul de lume?


Avva Pimen a zis: "Daca monahul invinge doua lucruri, se elibereaza de lume". Fratele a intrebat: "Care sunt acelea?". El a zis: "Odihna trupeasca si slava desarta".

Purtarea lui Avva Pior


Avva Pior obisnuia sa manance umbland. Cineva l-a intrebat: - De ce mananci asa? El a raspuns: - Nu vreau sa fac din mancare un lucru principal, ci unul secundar. Iar altuia, care i-a pus aceeasi intrebare, i-a zis: - Pentru ca sufletul meu sa nu simta nici o placere trupeasca.

Pocainta
Un soldat l-a intrebat pe avva Mios daca Dumnezeu primeste pocainta. Dupa ce i-a dat multe invataturi, avva il intreaba: "Spune-mi, iubitule, daca ti se rupe haina, tu o arunci?". Soldatul i-a raspuns: "Nu, o cos si o

folosesc mai departe". Batranul i-a zis: "Daca tu ai grija de o haina, oare Dumnezeu n-o sa aiba grija de propria Lui creatura?".

Cum pazim pacea inimii ?


Avva Pimen a povestit ca, odata, un frate l-a intrebat pe avva Simon: - Daca ies din chilie si dau peste un frate care se distreaza, si ma distrez si eu cu dansul; apoi dau peste unul care rade, si rad si eu cu dansul, cand intru iar in chilie, nu-mi mai gasesc pacea dinainte. Batranul ii zice: - Cum, dupa ce iesi din chilie si dai peste unul care rade, si razi si tu cu el, dai peste unii care sporovaiesc si sporovaiesti si tu, cand te intorci in chilie ai vrea sa fii cum erai mai inainte? Fratele intreaba: - Si atunci? Batranul ii zice: - Inauntru pazeste-te, afara pazeste-te !

Aducerea aminte de moarte


Aducerea aminte de moarte este de mare folos, ca smereste pe om si ne da ravna pentru rugaciune si uneori si lacrimi. Sa mearga fratii mai des in cimitir si sa vorbeasca cu cei morti, ca ei ii vor invata cam asa: "Ce esti tu azi, am fost noi ieri; si ce suntem noi azi, vei fi tu maine".

Marturisirea gandurilor
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "De ce nu pot vorbi liber cu batranii despre gandurile mele?". Batranul i-a raspuns: "Avva Ioan cel Pitic a zis: "Dusmanul nu se bucura de nimeni mai mult decat de cei care nu-si dezvaluie gandurile".

Omul lui Dumnezeu


Era un sfant pe nume Philagrios, care traia in pustiul Ierusalimului si muncea din greu ca sa-si castige painea. Cum statea, odata, in piata, incercand sa-si vanda lucrul mainilor sale, cineva pierde o punga cu o mie de galbeni. Batranul o gaseste si ramane pe loc zicandu-si: "Cine a pierdut-o trebuie sa vina". Si, intr-adevar, pagubasul a aparut dupa o

vreme, plangand in hohote. Batranul il trage deoparte si-i da banii. Acela ii ia si vrea sa-i daruiasca din ei. Batranul insa n-a vrut. Atunci omul a inceput sa strige: "Veniti sa vedeti ce-a facut omul lui Dumnezeu". Dar batranul a fugit pe ascuns si a iesit din oras, ca sa nu fie laudat.

Infranarea limbii
Un frate l-a intrebat pe avva Matoes: "Ce sa fac, caci limba nu-mi da pace. Cand sunt intre oameni n-o pot tine in frau si-i judec si-i condamn pentru orice lucru bun pe care-l fac. Ce sa fac?. Batranul i-a raspuns: "Daca nu te poti infrana, fugi in singuratate, caci e o slabiciune. Cine locuieste cu fratii nu trebuie sa fie colturos, ci rotund, ca sa se rostogoleasca spre toti. Si batranul a continuat: "Nu din virtute locuiesc singur, ci din slabiciune. Puternici sunt cei care locuiesc printre oameni.

Cum dobandim frica de Dumnezeu ?


Un frate l-a intrebat pe un Batran: - Cum vine frica de Dumnezeu in suflet ? Si a zis Batranul: - Daca omul alege smerenia, neagoniseala si sa nu judece pe altii si daca in fiece lucru isi cerceteaza sufletul, incat sa-si aduca aminte ca Il va intalni pe Dumnezeu, atunci frica de Dumnezeu vine in el.

Curatia mintii
Avva Ammun de la Raito l-a intrebat pe avva Sisoe: "Cand citesc din Scriptura, cugetul meu vrea sa alcatuiasca un discurs, ca sa pot raspunde daca ma intreaba cineva". Batranul ii zice: "Nu-i nevoie. Mai bine din curatenia mintii castiga si sa fii fara de grija cum vorbesti".

Ravna spre mantuire


Un ucenic al unui mare batran era razboit de gandul desfranarii. Si vazandu-l batranul luptand i-a zis lui: "Voiesti sa rog pe Dumnezeu sa-ti

usureze razboiul?". Iar acela a zis: "Macar ca ostenesc, Avva, dar vad din osteneala un rod in mine. Roaga mai bine pe Dumnezeu sa-mi dea rabdare

Raiul si iadul
Un mare pacatos s-a prezentat dincolo, la Casa judecatii si Marele judecator i-a spus: "Te voi trimite in iad". El i-a raspuns: - "Nu ma vei putea trimite in iad. - "De ce?" - "Pentru ca mi-am trait toata viata pamanteasca in iad. Sunt deja acolo. Mi l-am pregatit din vreme eu insumi". Dumnezeu a gandit ca aceasta ar putea insemna ca omul a venit pocait. "Te voi trimite in rai", i-a zis. - "Nu ma vei putea trimite in rai". - "De ce?" - "Pentru ca nu mi l-am imaginat niciodata, si nu m-am instalat in el cand as fi putut-o face". Asadar, sentinta si-o pregateste si si-o pronunta singur, fiecare.

Diavolul nu zice iarta-ma


"Doi frati de-o mama, calugari, veniti la manastire, au trait in pustie 30-40 de ani si nu s-au sfadit niciodata. Se duceau dracii la satana si ziceau: "Sunt doi calugari si au dragoste mare si sinceritate si iubire intre ei si nu putem sa-i facem sa se sfadeasca". Dar un drac mai mare zice: "Eu ii fac sa se bata!" Era unul dintre aceia mesteri, ca si ei sunt si prosti si mai destepti - soldati, capitani, generali, de tot felul. Cand stateau fratii amandoi la rugaciune, linistiti, in chilia lor, apare dracul. La unul s-a aratat porumbel si la unul s-a aratat cioara. Cel care a vazut cioara, a zis: "- Mai frate, uite o cioara! - Mai, dar tu nu vezi ca-i porumbel? "- Mai, dar tu esti chior, nu vezi ca-i cioara?" De cand erau ei, nu vorbisera asa. "- Tu esti chior! Nu vezi ca-i porumbel?",

si-i da o palma celuilalt. Atunci acela a zis: "- Iarta-ma, frate!" Cand a zis "Iarta-ma", n-au mai vazut nici cioara, nici porumbelul. Era dracul! Atunci au cunoscut ca sunt batjocoriti. Si degeaba i-a facut sa se bata, ca au cerut iertare unul de la altul. Au cerut iertare si tot ei au ramas mai mari decat dracul. Dracul niciodata nu zice "iarta-ma". (Parintele Ilie Cleopa)

Limba: cand prieten, cand dusman.


Un stapan cu mari bogatii avea in ascultare o multime de sclavi. Intre acestia se afla si unul, renumit intre ei pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, stapanul ii spune ca pentru a doua zi sa ii pregateasca o masa cu cea mai buna mancare posibila. A doua zi, stapanul a ramas fara cuvinte cand, pe masa, a vazut mai multe mancaruri facute numai din limbi. Sclavul cu pricina se scuza, zicand: - Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugam, vestim pacea, mangaiem pe cei intristati, certam pe cei rai, comunicam adevarul, intelepciunea si dreptatea. Stapanul casei il iarta, insa numai cu conditia ca in ziua urmatoare sa-i pregateasca mancare cu ceea ce este mai rau posibil. A doua zi, stapanul gasi la masa iarasi toate mancarurile gatite din limba. Maniinduse tare, stapanul aproape ca porunci slugilor sa-l bata pe sclav, gandind ca acela a ras de el. Sclavul insa se scuza, zicand: - Ce poate fi mai rau decat limba? Cu limba injuram pe Dumnezeu, ne certam, stricam pe cei nevinovati, semanam ura, nedreptate, tagaduim adevarul si multe altele asemenea. Atunci, stapanul a inteles intelepciunea sclavului. Limba este cand cea mai buna, cand cea mai rea sluga.

Razboiul duhovnicesc
"Demonii se silesc sa intre in comuniune cu omul si sa-l supuna, nu intotdeauna prin ganduri vadit pacatoase, ci il indeamna, la inceput, la actiuni care nu au nimic rau in sine, adesea chiar bune in aparenta, iar pe urma, capatand posibilitatea de a-l inrauri pe om si de a pune stapanire asupra lui, il arunca in faradelegi, care astfel sunt niste urmari ale ascultarii indemnurilor dracesti de la inceput. Acest lucru ne arata cat

de stramta si cu cate necazuri ne este calea si cu cata trezvie trebuie sa pasim pe ea" (Sf. Ignatie Briancianinov).

Formarea duhovniceasca
Odata cineva l-a vazut pe Avva Arsenie vorbind cu un batran egiptean. Ii cerea acestuia sa-i spuna cum ii sunt gandurile, sa-i descopere care sunt bune si care nu. Mentionam ca Avva Arsenie era unul dintre oamenii invatati ai vremii, dupa ce slujise lui Dumnezeu intr-o viata curata, mai intai ca diacon al Bisericii din Roma si apoi ca dascal si adevarat parinte sufletesc al fiilor imparatului Teodosie cel Mare, Arcadiu si Honoriu. Deci cunoscandu-l, cel care l-a vazut vorbind cu acel batran i-a spus: "Avvo Arsenie, cum atata invatatura latineasca si elineasca avand, intrebi pe acest taran pentru gandurile tale?". Iar el i-a raspuns: "Invatatura latineasca o am eu, cu adevarat, dar alfabetul acestui taran inca nu l-am invatat".

Monahul

Avva Macarie i-a zis avvei Zaharia: "Spune-mi ce trebuie sa faca monahul?". Acesta ii raspunde: "Pe mine ma intrebi, parinte?". Avva Macarie zice: "Am incredere in tine, copile Zaharia. Cel de sus ma indeamna sa te intreb". Atunci Zaharia ii spune: "Dupa mine, parinte, a fi monah inseamna a sta impotriva ta insuti in toate".

Afara din chilie, mintea se intuneca


Povesteau despre avva Apollo ca avea un ucenic pe nume Isaac, format cu desavarsire pentru infaptuirea lucrului bun. A dobandit linistea absoluta in timpul Sfintei Liturghii si cand mergea la biserica nu ingaduia nimanui sa se apropie de el. Avea o vorba: "Toate lucrurile sunt frumoase la timpul lor. Caci exista un timp pentru orice lucru". Cand se desfacea adunarea, alerga spre chilie ca urmarit de foc. De multe ori, dupa slujba, fratilor li se dadea cate un pesmet si un pahar cu vin, el insa nu lua, nu ca sa refuze binecuvantarea fratilor, ci ca sa pastreze linistea dobandita in timpul Liturghiei. S-a intamplat ca a cazut bolnav la pat, iar fratii, auzind, au venit sa-l vada. S-au asezat langa dansul si l-au intrebat: "Avva Isaac, de ce fugi de frati dupa Liturghie?". El le-a raspuns: "Nu fug de frati, ci de urzelile demonilor, caci, daca cineva, cu o faclie aprinsa, intarzie mai mult timp in vant, faclia se stinge. Tot asa si noi,

iesind iluminati de Sfanta Liturghie, daca intarziem mult timp afara din chilie, mintea ni se intuneca". Asa traia cuviosul avva Isaac.

Pelerini in aceasta lume


Dupa o zi de drum, o persoana se hotari sa ramana peste noapte la o manastire. Cand i-a fost aratata camera in care urma sa se odihneasca, aceasta a spus: "Nu aveti mobilier?" Calugarul care a insotit-o a raspuns: "Dar al dumneavoastra unde este?" "Al meu?", a intrebat calatorul. "Eu sunt aici in calitate de pelerin, nu am de ce sa port cu mine mobilierul". Si noi suntem la fel, i-a raspuns monahul, niste pelerini in aceasta lume.

Roadele cele dulci ale ascultarii


La un parinte batran a venit un tanar care i-a cerut sa-i fie ucenic. Dupa ce l-a refuzat de mai multe ori, pentru a-i incerca vointa si sinceritatea dorintei, cat si smerenia, parintele l-a primit. Vorbindu-i despre ascultare si puterea acesteia in dobandirea vietii celei inalte, parintele i-a cerut sai fagaduiasca ascultare deplina intru toate, iar mai apoi i-a randuit ucenicului un loc linistit spre petrecere. Peste cateva zile, batranul a luat un toiag uscat, l-a infipt in pamant si i-a cerut tanarului sau ucenic sa-l ude zilnic, zicandu-i: - In toate zilele sa-l uzi cu apa, pana ce va infrunzi si va face roade. Fata de locul unde vietuiau ei, izvorul era atat de departe incat ucenicul trebuia sa plece dupa apa dis de dimineata, ca sa apuce sa se intoarca pana la lasatul serii. Timp de trei ani, ucenicul cel cu ascultare sfanta a facut ceea ce parintele sau ii ceruse, fara sa intrebe nimic, fara sa carteasca, fara sa oboseasca, si avand multa incredere in batranul sau. Dupa trei ani, toiagul cel uscat al batranului a inmugurit, a inverzit si a facut roade. Batranul, luand fructe din acel pom, a impartit fratilor, in biserica, zicand: - Luati de mancati, fratilor, acesta este rodul cel dulce al ascultarii !

Desavarsirea unui parinte


Avva Pimen l-a intrebat pe avva Nistheroos de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie el nu

deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni. El a raspuns: "Iarta-ma, avva. Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cugetului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca si nu raspunde nimic, tot asa si tu". Cum zice psalmul: "Ca un dobitoc m-am facut in fata Ta si tot timpul voi fi cu Tine".

A fi fariseu
Intr-un orasel, vietuia o batrana care, lipsita de putere si ajutor, nu-si mai putea creste cei trei nepoti orfani. Preotul din acel loc, a cerut ajutorul in biserica. Insa, fara un rezultat concret. Dupa cateva zile, a facut acelasi anunt, adaugand ca donatorii si sumele vor fi publicate. In scurt timp, s-a strans o suma destul de mare. Vazand acest lucru, preotul a spus in biserica: - Multi dintre donatori au fost milostivi numai ca sa ii stie lumea.

Judecatile lui Dumnezeu


Avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, i-a cerut: - Doamne, cum se face ca unii mor de tineri, iar altii prea imbatranesc? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati? Si cum cei nedrepti sunt bogati, iar cei drepti saraci? Si a auzit un glas, zicandu-i: - Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este de folos sa le stii.

Suferinta unui orb


Am intrebat odata pe un orb intelept: cum isi poarta suferinta? In aparenta era linistit, impacat, pozitiv in gandurile si planurile lui, si era dat adesea drept exemplu de om fericit, chiar in suferinta lui. Mi-a raspuns cu o sinceritate pentru care nu stiu cum sa-l pretuiesc, ori de cate ori imi aduc aminte: Imi port suferinta cu durere. Cum as fi bucuros cand nu vad? Nu vad oamenii, care trebuie sa fie frumosi. Nu vad padurea. Nu vad florile. Nu

vad lumina. Nu pot citi cartile. Sunt impacat si nu cartesc. O iau ca pe o incercare a lui Dumnezeu. Si incerc sa fiu folositor si altora. Dar asta e cu totul altceva. Imi aduc bucurii lucrurile bune pe care le pot realiza, dar suferinta de a nu vedea nu trece! (IPS Antonie Plamadeala)

Inauntru pazeste-te, afara pazeste-te


Avva Pimen a povestit ca, odata, un frate l-a intrebat pe avva Simon: "Daca ies din chilie si dau peste un frate care se distreaza, si ma distrez si eu cu dansul; apoi dau peste unul care rade, si rad si eu cu dansul, cand intru iar in chilie, nu-mi mai gasesc pacea dinainte. Batranul ii zice: "Cum, dupa ce iesi din chilie si dai peste unul care rade, si razi si tu cu el, dai peste unii care sporovaiesc si sporovaiesti si tu, cand te intorci in chilie ai vrea sa fii cum erai mai inainte?. Fratele intreaba: "Si atunci?. Batranul ii zice: "Inauntru pazeste-te, afara pazeste-te.

Neputina de a ispiti
Parintii spuneau despre avva Pambo ca nu zambea niciodata. Intr-o zi, demonii vrand sa-l faca sa rada, au legat o pana de un lemn si o tarau pe jos facand taraboi si zicand: "Ale, ale!". Vazand comedia, avva Pambo a ras. Demonii au inceput sa danseze, strigand: "Ua, ua! Avva Pambo a ras". Dar el le-a raspuns: "N-am ras, ci mi-am ras de neputinta voastra: atatia draci carand o pana".

Ce ne asteapta in rai
Odata, avva Paladie din Tesalonic a povestit ce l-a determinat sa se calugareasca: In tara mea, ca la trei stadii departare de zidurile orasului, era un monah care statea zavorat in chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, milostiv si infranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat inchis in chilia lui 60 de ani. Din pricina barbarilor, zidurile orasului erau pazite de ostasi. Intr-o noapte, ostasii care pazeau zidul din partea in care se afla chilia calugarului, au vazut ca prin toate ferestrele chiliei iesea foc. Soldatii au

crezut ca barbarii au dat foc chiliei. Cand s-a facut ziua, soldatii au iesit si s-au dus la chilia batranului, insa au gasit pe batran nevatamat si chilia intreaga. Noaptea urmatoare, au vazut acelasi foc in chilie. Asa s-a intamplat nopti de-a randul. Asta s-a aflat in tot orasul si tinutul acela, incat multi oameni privegheau, noaptea, pe zid, ca sa vada focul. Asa sa intamplat pana la moartea batranului. Vazand aceasta minune de mai multe ori, mi-am zis: Daca Domnul daruieste robilor Sai in lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava in veacul viitor, cand fata lor va straluci ca soarele!.

Minunat, minunat, uluitor


Intr-un tren de distanta lunga se afla un pasager care in fiecare clipa, uitandu-se pe fereastra, exclama: "Minunat! Minunat! Uluitor! Cei care erau in acelasi compartiment, au crezut ca omul nu era sanatos. Unul din ei nu s-a putut abtine sa nu-l intrebe: "Cum se explica faptul ca in timp ce noi suntem plictisiti de monotonia peisajului, aceleasi pe sute de kilometri, tu esti singurul care exclami mereu: Minunat! Minunat! Uluitor. Nu ti se pare ca exagerezi? Pana la urma ai sa ne scoti din sarite! Omul raspunse stingherit, dorind sa se scuze, dar sa fie si inteles: "Am iesit din spital azi-dimineata. Pana azi am fost orb din nastere. Un mare doctor m-a operat si astazi, cand mi-a scos pansamentele de pe ochi, am vazut pentru prima oara in viata. Ceea ce vad eu acum, vad pentru intaia oara. Ceea ce este pentru voi un lucru obsinuit, pentru mine este minunat, uluitor, uimitor. Ce frumoasa este lumea!.

Ascultarea
Odata, o persoana a venit la avva Sisoe, ca sa se calugareasca. Batranul l-a intrebat daca are pe cineva in lume. El a zis: "Am un fiu. Batranul ii zice: "Du-te, arunca-l in fluviu si atunci o sa te faci calugar. Acela s-a dus sa-l arunce, dar batranul a trimis pe un frate sa-l impiedice. Fratele ii zice: "Gata, potoleste-te, ce faci?. El raspunde: "Avva mi-a spus sa-l arunc. Fratele ii zice: "Da, dar pe urma a spus sa nu-l mai arunci. Asadar, a lasat copilul, s-a intors la batran si a devenit un calugar iscusit datorita ascultarii sale.

Taci, fugi si te linisteste

Un frate suparat fiind de cineva, s-a dus la un batran la chilie si i-a zis: - Parinte, un frate m-a necajit si ma supara dracul, ca sa-i rasplatesc si eu lui. Zis-a lui batranul: - Asculta-ma fiule, si mergi la chilia ta si linisteste-te, rugandu-te lui Dumnezeu cu deadinsul pentru fratele cel ce te-a nedreptatit si degraba te vei izbavi de patima. Deci a facut fratele precum l-a sfatuit batranul. Si intr-o saptamana a sters Dumnezeu iutimea de la dansul, pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea pe care a aratat-o catre batranul.

Despre tacere
Un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca vad vreun lucru rau, vrei sa-l spun?". Batranul ii zice: "Este scris: Sa raspunzi inainte de a asculta e smintire si nerusinare. Daca esti intrebat, vorbeste, daca nu, taci".

Asceza si lupta cu ispitele


Un staret intra odata in chilia unui calugar care, din cauza ispitelor, a suferit mult post si privegheri, asa ca trupul ii era ca o umbra. Staretul ii vorbi prieteneste calugarului: - Frate, prin sarguinta ta proprie nu vei putea scapa de ispitele diavolului. Roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti daruiasca binefacatorul Sau har, intareste-ti trupul tau prin mancare, recreeaza-te noaptea prin somn si nu te mai chinui cu lucrul prea strict. Staretul ii spuse in continuare: - Trupul nostru este ca si o haina. Daca o ingrijim, putem sa o pastram, vreme indelungata, iar daca nu o ingrijim in scurt timp, va fi rupta, murdara si va trebui sa o aruncam. Fratele bolnav urma sfatul bun al staretului si isi intari trupul si sufletul .

De ce tac marii duhovnici

"Au venit la Avva Fillic niste frati, care aveau cu ei cativa mireni si i s-au rugat sa le spuna vreun cuvant. Iar batranul tacea. Si fiindca il rugau, lea zis lor: Cuvant voiti sa auziti? Si i-au zis: da Avvo. Deci a zis batranul: acum nu este cuvant. Cand intrebau fratii pe batrani si faceau cele ce le ziceau lor, Dumnezeu le da cum sa graiasca. Dar acum, pentru ca intreaba fara sa implineasca ceea ce aud, Dumnezeu a indepartat harul cuvantului Sau de la batrani. Si ei nu mai au ce sa graiasca, fiindca nu este cel ce sa lucreze. Si auzind fratii acestea, au suspinat, zicand: roaga-te pentru noi, Avvo!"

Cum trebuie sa stea calugarul in chilie


Un pustnic a fost intrebat de un novice: "Cum este bine sa stea calugarul in chilia sa?" Pustincul i-a raspuns: "Orice ar face si orice ar gandi, sa aiba deplina convingere ca se afla in fata lui Dumnezeu. Fara acest gand nu se poate mantui".

Ma supar doar cand vreau eu


Un calugar era irascibil. Se supara foarte repede, aproape din orice. Desi se ruga neincetat lui Dumnezeu sa il scape de suparare, de fiecare data cand se ridica de la rugaciune, se mania pe unul dintre frati. La un moment a indraznit sa-I spuna lui Dumnezeu: "Doamne, nu te-am rugat eu sa ma scapi de suparare? De ce ma lasi sa ma cert cu fratii asa des?" Dumnezeu i-a raspuns: Cum vrei tu sa exersezi refuzul supararii fara materie prima? Nu mi-ai spus tu sa te scap de suparare? De aceea iti trimit mereu pe cineva, ca sa ai ocazie sa nu te superi chiar daca iti da motiv. Tu poti sa inveti sa inoti intr-un bazin fara apa? Tot asa este si cu raspunsul meu la rugaciunile tale! Numai tu esti stapan pe reactiile tale. Calugarul s-a luminat si de atunci isi spunea mereu: "Ma supar doar cand vreau eu". Si asa a scapat calugarul de suparare.

Cand va fi sfarsitul lumii?


Un monah din Muntii Neamtului, fiind multi ani pastor la oi, umbla cu oile manastirii prin toate poienile din Sihla si Sihastria. Mergand cu oile pe munte, a intalnit un sihastru pe care-l cunostea si l-a intrebat: " Spunemi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?" Cuviosul, oftand din inima, i-a raspuns: "Parinte Galaction, stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai

fi carare de la vecin la vecin! Adica atunci cand nu va mai fi dragoste si intelegere crestineasca intre frati, intre rude, intre crestini, intre popoare. Atunci cand nu se vor mai iubi oameinii deloc, cu adevarat va fi sfarsitul lumii. Caci fara iubire si fara Dumnezeu, nu pot sa mai traiasca oamenii pe pamant!".

Omul ce credea in predestinare


Un pelerin, trecand in drumul sau pe langa un ogor, vazu un taran care semana pamantul. Oprindu-se si intrand in vorba cu taranul, spre a se mai odihni de osteneala drumului, pelerinul ajunse sa vorbeasca cu acesta chestiuni sufletesti. Vorbind ei despre Dumnezeu si despre om, despre prestiinta lui Dumnezeu si despre munca omului spre mantuire, taranul spuse: - Daca Dumnezeu a prevazut ca eu ma voi mantui, cu siguranta asa va fi, ori ca fac bine, ori ca fac rau, iar daca El a prevazut ca voi fi osandit la chinuri vesnice, voi fi osandit, chiar daca voi face bine, chiar daca voi face rau. Pelerinul, ascultand cu mahnire pe taran si vazand cele ce acela lucra pe pamant, ii spuse: - Daca Dumnezeu a prevazut ca aici se va face grau, de ce mai semeni, pentru ca ori de semeni, ori de nu semeni, aici se va face grau, si toata munca ta e deci degeaba ?!

Omul lui Dumnezeu


Era un sfant pe nume Philagrios, care traia in pustiul Ierusalimului si muncea din greu ca sa-si castige painea. Cum statea, odata, in piata, incercand sa-si vanda lucrul mainilor sale, cineva pierde o punga cu o mie de galbeni. Batranul o gaseste si ramane pe loc zicandu-si: "Cine a pierdut-o trebuie sa vina". Si, intr-adevar, pagubasul a aparut dupa o vreme, plangand in hohote. Batranul il trage deoparte si-i da banii. Acela ii ia si vrea sa-i daruiasca din ei. Batranul insa n-a vrut. Atunci omul a inceput sa strige: "Veniti sa vedeti ce-a facut omul lui Dumnezeu". Dar batranul a fugit pe ascuns si a iesit din oras, ca sa nu fie laudat.

Marturisirea pacatelor

Un credincios, dupa ce s-a marturisit, l-a intrebat pe preot: - Ce gandesti, parinte, despre cel mai mare pacatos? - Dupa ce te-a iertat Dumnezeu, mi se pare ca stralucesti de lumina harului Lui. - Dar, parinte, stii cine sunt? - Ceea ce ti-am spus. - Dar stii ce am fost? - Aceasta am uitat, caci de ce sa-mi amintesc ceea ce Dumnezeu a uitat?

Rugaciunea neincetata a unei taranci


La parintele Paisie Olaru venise o femeie sa se spovedeasca. Ea l-a intrebat: "Parinte, cum o fi cu mantuirea mea? Eu nu stiu multe rugaciuni pe de rost pentru ca nu am fost data la scoala si nu stiu sa citesc". Parintele a intrebat-o: "Si nu te rogi?", la care ea a grait: "Ma rog, cum sa nu ma rog". "Si cum te rogi?". "Uite cum ma rog. Atunci cand matur prin casa zic in mintea mea: "Doamne, curateste sufletul meu, cum curat eu gunoiul din casa". Atunci cand spal rufe spun din nou: "Spala, Doamne, negreala pacatelor din inima mea, ca sa fie frumoasa asa cum e o rufa curata si spalata". Cand fac orice alt lucru spun aceleasi cuvinte". Femeia l-a intrebat in final: "Parinte, o fi buna rugaciunea asta?", iar parintele Paisie i-a spus asa: "Numai asa sa te rogi toata viata de acum inainte!".

Puterea avvei Macarie


Un tata avea un copil paralitic. Intr-o zi l-a dus la chilia avvei Macarie. L-a lasat plangand langa usa si s-a retras cat mai departe. Batranul, vazandu-l pe copil, l-a intrebat: "Cine te-a adus aici?". Copilul a raspuns: "Tata m-a lasat aici si a plecat". Batranul i-a grait: "Scoala-te si du-te la dansul". Indata, copilul s-a vindecat, s-a sculat si s-a dus la tatal sau. Si asa s-au intors acasa.

Rugaciunea inimii
Batranul Zaharia marturisea ca la Chilia "Schimbarea la Fata de la Noul Schit parintii ziceau "Rugaciunea inimii cu voce tare. Odata, s-au adunat diavolii si unul dintre ei a strigat: - Acesti parinti spun rugaciunea cu voce tare, dar nu are putere

rugaciunea lor. Atunci unul dintre diavolii cei mai mari a grait: - Fie ca spun rugaciunea cu voce tare, fie ca o spun cu mintea, ea are putere, din moment ce noi nu putem face nimic.

Omul se deosebeste de animale?


Un "frate povestea zilnic tuturor celor din obstea sa, ca intentioneaza sa scrie o lucrare filosofica in care sa aduca dovezi ca omul nu se deosebeste de animale. Intr-o buna zi, un alt frate, exasperat de repetitia constanta, l-a intrebat: "Parinte, cartea pe care vrei s-o scrii este autobiografica?. Cu aceasta, discutia s-a incheiat definitiv

Vederea cea roditoare


Aveau trei dintre parinti obiceiul ca sa vina in fiecare an la Avva Antonie, pentru a lua cuvant. Si doi il intrebau despre ganduri si despre mantuirea sufletului, iar unul tacea malc, fara sa intrebe nimic. Intr-un tarziu, aceluia ii spuse Avva Antonie: - Iata ca vii de atata amar de vreme aici si nu ma intrebi nimic. Acela a raspuns, zicand: - Imi ajunge ca te vad, parinte.

Cand omul vorbeste ca un magar


Un baiat de liceu, rau crescut, intorcandu-se acasa, dupa lectia de cateheza, imediat a inceput, cu multa obraznicie sa-l ironizeze pe profesorul lui: - Ca sa intelegi, spunea, cat de imbecil este, ne-a spus ca magarul lui Valaam* a vorbit ca un om. Bunica l-a certat pe nepot pentru necuviinta lui fata de Vechiul Testament. Atunci, nepotul se intoarse spre bunica sa si o intreba cu aroganta si dispret: - Nu cumva si tu, bunico, crezi in aceste prostii, ca magarul a putut vorbi ca un om ?

Si bunica i-a raspuns: - Daca tu, fiule, care esti om, poti sa vorbesti ca un magar, de ce sa nu cred ca si magarul a putut vorbi ca un om ?! (Intamplarea cu "magarita lui Valaam" este relatata in Vechiul Testament, in Cartea Numerii 22, 1-41)

Lucrurile dracului
Odata, o femeie i-a adus parintelui Irodion*, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar cuviosul parinte Irodion i-a raspuns: - Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta ! - Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este. - Dar n-ai dat-o ieri diavolului ? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta ! Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea nu a mai dracuit. ________ *Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu a fost duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica. Acesta a fost staret al Manastirii Lainici, judetul Gorj. Trupul sau a fost gasit in chip minunat, din randuiala dumnezeiasca. Astazi, parintele este propus canonizarii.

Lupta cu gandurile
"Daca zice cineva: Asa cum se poate constata de oricine, nu desfranez, nu stric casele oamenilor, nu sunt iubitor de arginti, prin urmare sunt drept, se insala socotind ca a savarsit tot ceea ce este necesar pentru mantuire. Pentru ca nu sunt doar trei fete ale pacatului impotriva carora sa se asigure cineva, ci nenumarate. Ce este ingamfarea, obraznicia, ura, necredinta, invidia, viclesugul si prefacatoria? Oare nu trebuie sa te lupti si impotriva acestora si sa te razboiesti cu gandurile cele ascunse? Dupa cum atunci cand iti intra un hot in casa te necajesti si nu poti fi fara grija, ci incepi a te lupta cu el, il lovesti si te loveste, tot asa trebuie sa faca si sufletul: sa se impotriveasca, sa se lupte si sa raspunda la lovituri". (Sfantul Macarie cel Mare)

Laptele cel pentru Dumnezeu


Moise intalneste in desert un pastor. Petrece impreuna cu el intreaga zi, il ajuta sa-si mulga oile, iar la sfarsitul zilei il vede pe pastor ca toarna laptele cel mai gras intr-o strachina de lemn pe care o lasa pe o piatra turtita aflata la o oarecare distanta. Moise il intreaba pentru ce a facut aceasta, iar pastorul ii raspunde: - Acesta este laptele lui Dumnezeu. Moise este nedumerit, asa ca ii cere sa-i explice. Atunci pastorul ii raspunde: - Intotdeauna pun deoparte laptele cel mai bun, pe care-l aduc ca o jertfa lui Dumnezeu. Moise, care este mult mai perspicace decat pastorul in credinta lui naiva, il intreaba: - Si crezi ca Dumnezeu il bea? - Da, raspunde pastorul, il bea. Atunci Moise se simte indemnat sa-l lumineze pe sarmanul pastor si sa-i explice ca, intrucat Dumnezeu este o fiinta absolut spirituala, El nu bea lapte, insa pastorul este foarte convins ca Dumnezeu il bea, asa ca s-au certat putin pe tema asta, pana cand Moise ii propune pastorului sa se ascunda dupa niste tufisuri, pentru a vedea daca intr-adevar Dumnezeu vine si bea laptele. In timp ce el se va duce in desert ca sa se roage, pastorul se ascunde, noaptea vine, iar in lumina lunii vede o vulpe mica furisandu-se prin desert; vulpea se uita in dreapta, apoi in stanga, dupa care se repede la strachina, lipaie tot laptele si dispare la loc in desert. In dimineata urmatoare, Moise il gaseste pe pastor trist si descurajat. - Cum a fost?!, il intreaba. Pastorul ii raspunde: - Ai avut dreptate, Dumnezeu este numai Duh si nu voieste laptele meu. Moise este mirat ca pastorul este atat de abatut, ii spune, deci: - Ar trebui sa fii fericit. Acum stii mai multe despre Dumnezeu decat stiai inainte. - Asa este, raspunde acesta, numai ca singurul lucru pe care-l puteam face pentru a-mi exprima iubirea pentru El mi-a fost luat. Moise pricepe. Se retrage in desert si se roaga fierbinte. In plina noapte, el are o vedenie in care Dumnezeu i se arata spunandui:

- Moise, ai gresit. Este adevarat ca Eu sunt Duh. Cu toate acestea, am primit intotdeauna cu bucurie laptele pe care mi-l dadea pastorul acela, ca semn al iubirii lui pentru Mine; dar pentru ca sunt Duh, nu am trebuinta de lapte, asa ca-l imparteam cu acea vulpe micuta, careia ii place laptele atat de mult.

Mila ne pune inaintea lui Dumnezeu


Avva Teodor a rugat pe Avva Pamvo: - Spune-mi un cuvant. Si cu multa osteneala, i-a spus lui: - Teodore, mila ta sa o ai peste toti, caci mila a aflat indrazneala inaintea lui Dumnezeu

Poarta cea nepazita a omului


Cativa frai de la Sketis s-au dus la Avva Antonie, iar ca sa ajunga la el, s-au urcat intr-o barca, unde au intalnit un batran care, si el, dorea sa mearga intr-acolo. Fratii insa nu-l cunosteau. Si, asezandu-se in barca, au prins a vorbi vorbe de-ale Parintilor si din Scriptura, precum si despre lucrul lor. Batranul tacea. In port, au vazut ca si batranul mergea la Avva Antonie. Cum au sosit, Avva Antonie le-a zis: - Frumoasa tovarasie ati gasit, pe batranul acesta! Apoi, batranului i-a zis: - Destoinici frati ai avut cu tine, avvo! La aceasta, batranul i-a zis: - Destoinici, destoinici, dar curtea lor n-are poarta si oricine vrea intra in grajd si dezleaga magarul! Adica, ei vorbeau ce le venea la gura.

Suferintele trebuie indurate


Intr-o zi, un frate s-a dus la Avva Isaia spunandu-i ca pleaca in lume. Cuviosul l-a intrebat de ce face acest gest, iar fratele i-a raspuns ca batranul care ii este invatator il ocaraste tot timpul facandu-l "diavol". Avva i-a raspuns ca fiecare om care face cele bune merita sa fie numit cu calitatile lui Dumnezeu: bun, drept, iubitor, dar la fel, cel care face

cele rele merita sa fie numit diavol. Iar fratele, auzind acestea, s-a smerit pe sine si si-a recunoscut pacatele in fata avvei Isaia, spunand ca se va intoarce la invatatorul sau si isi va cere iertare pentru ca a plecat fara ascultare.

Cum sunt oamenii


Un ucenic si-a intrebat batranul dascal: Cate feluri de oameni sunt? Batranul i-a spus: Sunt patru soiuri de oameni: Cei care stiu si stiu ca stiu. Acestia sunt invatatii. Cei care stiu, dar nu stiu ca stiu. Acestia sunt visatorii si trebuiesc treziti. Cei care nu stiu si stiu ca nu stiu. Ei trebuie ajutati sa invete. Cei care nu stiu si nu stiu ca nu stiu. Acestia sunt neghiobii, pentru care nu mai e mare lucru de facut.

Pocainta din inima


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Am facut un pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani". Batranul zice: "E mult". Fratele ii zice: "Dar un an?". Batranul, iarasi: "E mult". Cei care erau de fata zic: "Patruzeci de zile?". El raspunde: "E mult" si continua: "Eu spun ca, daca omul se pocaieste din toata inima si nu mai continua sa faca pacate, Dumnezeu il iarta si in trei zile".

Crestinul
O femeie i-a marturist preotului ca L-a gasit pe Mantuitorul. Acesta a intrebat-o: - Si cum te simti acum? Femeia raspunse fara retineri: - Inainte de convertire am fost o pacatoasa care alerga dupa pacate, iar acum sunt o pacatoasa care fuge de pacate.

Ateul si teologul
Un oarecare om de stiinta care sustinea ca universul a aparut de la sine, ca e din vesnicie si ca din sine si-a luat forta de miscare si organizare, sa dus in vizita la un teolog cu care era in disputa pe aceasta problema. A

vazut pe un raft, un frumos glob pamantesc, lucrat artistic, cu orase, ape si relief, marcate prin lumini. L-a intrebat pe teolog: - Cine ti l-a lucrat? E foarte frumos! - Nimeni, i-a raspuns acesta. A aparut asa din senin, in biblioteca mea. - Cum nimeni? E o lucrare de artist! - Nu. A aparut asa, ca si universul despre care crezi dumneata ca a aparut de la sine.

Pocainta si doar apoi Impartasanie


Imparatul bizantin Teodosie cel Mare, in anul 390, a pedepsit o rascoala din Tesalonic cu mai bine de sapte mii de executari. Printre cei pedepsiti cu moartea se afla insa si multi oameni de rand, nevinovati. La putina vreme dupa trista intamplare, imparatului a vrut sa ia parte la Sfanta Liturghie, spre a se impartasi cu Sfintele Taine. In acea vreme slujea la Altar episcopul Ambrozie. Acesta, iesindu-i inainte, intristat inca de fapta cea cruda a imparatului, l-a oprit la usa bisericii si i-a zis: - La pacatul savarsit, vrei sa mai adaugi inca si un altul, indraznind sa te impartasesti in mod nedemn ? Imparatul incerca atunci sa il puna inainte pe Regele David, care si el cazuse intr-un mare pacat. Vazand cum incearca sa se scuze, Ambrozie ii zise imparatului Teodosie: - Urmeaza-i lui David in cainta, dupa cum i-ai urmat in pacat ! In acel moment, imparatul Teodosie a inteles greseala pe care era pe cale sa o implineasca. Cerand iertare episcopului, el renunta la gandul cu care venise la biserica, anume acela de a se impartasi. Din acel moment, pentru o anumita perioada, imparatul si-a lepadat toate podoabele, iar timp de mai bine de cateva luni de zile el nu a mai participat la adunarile credinciosilor, caindu-se inaintea poporului intreg. Abia dupa aceea, episcopul i-a dat dezlegare spre a se impartasi cu Sfintele Taine.

Banii orbesc
Un crestin, stiindu-l pe un vecin impatimit dupa bani, i-a facut cadou o pereche de ochelari, care, in loc de sticle, avea doua monede.

- "De ce-mi dai asa ceva?", a intrebat vecinul. - "Sa-i pui la ochi", i-a raspuns crestinul. - "Dar nu vad nimic", a continuat vecinul. - "Nici cand urmaresti doar sa te imbogatesti nu vezi nimic. Monedele te orbesc!"

Diavolul are leac pentru toti


Pana sa pacatuiesti diavolul iti spune: "Sa stii ca Dumnezeu este milostiv si iubitor si te va ierta daca vei savarsi acest pacat". Dupa ce ai savarsit pacatul, devine justitiar si-ti graieste: "Sa stii ca Dumnezeu este drept in judecata Sa si nu te va ierta".

Exemplul mamei-arici
Crestinul care a aflat din Biserica de invatatura lui Hristos, trebuie sa o impartaseasca si altora. Asa ii invata in vremea sa, Sfantul Antim Ivireanul pe crestini: "Sa faceti, zicea el, precum femela de arici, care, toamna, cand strugurii sunt destul de copti, merge in vie si mananca struguri pana ce se satura. Dar se gandeste si la puisorii sai cum sa-i sature si apuca cu gura o coarda de vita si o scutura cu putere ca sa cada destule boabe de strugure pe jos. Apoi se rostogoleste peste boabele de strugure care intra cu zecile in tepii ei si atunci cand crede ea ca s-au strans destule, pleaca spre cuibul sau, unde o asteapta puisorii infometati pe care-i hraneste cu struguri proaspeti. Asa trebuie sa procedeze si crestinii care iau parte la sfintele slujbe si asculta Evanghelia si talcuirea ei".

Povestea firului de ceapa


A fost odata ca niciodata o femeie rea si amarnica la suflet. Si femeia aceea a facut cat a facut umbra pamantului si, implinindu-i-se sorocul, a murit. Si murind n-a lasat dupa ea nici o fapta buna. Dracii au pus atunci gheara pe ea si au aruncat-o in iazul de foc. Iar ingerul ei pazitor sta pe mal si-si tot framanta mintea: - Oare ce fapta buna o fi savarsit in viata ei ca sa pot pune o vorba pentru ea la Dumnezeu?

Si, aducandu-si aminte, se duce el si-I spune lui Dumnezeu: - A smuls din gradina un fir de ceapa si l-a dat de pomana, a miluit o biata femeie saraca. - Ia firul acela de ceapa, zice Dumnezeu, si da-i-l sa se agate de el, si cauta s-o tragi afara. Daca izbutesti s-o scapi, sa vina aici in rai, daca nu, sa ramana unde se afla acum. Ingerul a coborat de graba in iad si, intinzandu-i firul de ceapa, a zis: - Apuca-te vartos de el, femeie, si eu am sa te scot afara. Si a inceput sa traga binisor, binisor de fir, pana ce a scos-o aproape toata din iaz. Dar ce sa vezi? Ceilalti osanditi, cand au prins de veste ca ingerul vrea s-o scape, s-au agatat care mai de care de ea, sa-i traga si pe ei afara. Scorpia de femeie insa, haina cum era la suflet, a inceput sa dea din picioare si sa urle: - Pe mine vrea sa ma scoata, nu pe voi, ceapa e a mea, nu a voastra! Nici n-a apucat sa termine, si firul de ceapa s-a rupt. Femeia a cazut inapoi in iad si arde si acum in focul gheenei, ingerul a izbucnit in plans si a plecat.

Nu citeste nimic, dar face totul


Unul dintre calugarii rusi de la Manastirea "Sfantul Pantelimon", putin contrariat de faptul ca Siluan Athonitul era un monah simplu si neinvatat, a intrebat bibliotecarul lavrei: "De ce oare se duc atatia oameni la el? Mi se pare ca nu citeste totusi nimic". Bibliotecarul i-a raspuns: "Nu citeste nimic, dar face totul, pe cand ceilalti citesc totul, dar nu fac nimic".

Omul firesc si omul duhovnicesc


Parintele Sofronie Saharov, ucenicul Sfantului Siluan Athonitul, marturisea ca cele duhovnicesti sunt asemeni undelor radio in viata practica. Daca esti posesorul unui aparat, gasesti pe diferite frecvente variate posturi de radio. Cel ce nu are aparat nu poate "percepe" multimea undelor radio care strabat atmosfera. Acelasi raport este intre oamenii duhovnicesti si oamenii firesti. Acest fapt este intarit si de spusele Sfantului Apostol Pavel: "Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga pentru ca ele sunt nebunie" (I Corinteni 2, 14).

Postul care nu surpa

A intrebat avva Iosif pe avva Pimen: - Cum trebuie a posti ? I-a zis avva Pimen: - Eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu se satura. I-a zis avva Iosif: - Cand erai mai tanar, nu posteai din doua in doua zile, avvo ? Si a zis batranul: - Cu adevarat, si trei, si patru zile si o saptamana. Si acestea toate le-au cercetat Parintii ca niste puternici si au aflat ca este bine in fiecare zi a manca, dar putin; si ne-au dat noua calea cea imparateasca, ca este usoara.

Atacul gandurilor rele


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen despre atacul gandurilor rele. Batranul ii zice: "Lucrul acesta seamana cu un om care are foc la stanga si un vas cu apa la dreapta. Daca focul se intinde, el ia vasul cu apa si-l stinge. Focul este samanta dusmanului; apa, a ne arunca in fata lui Dumnezeu".

De ce trebuie sa ne temem?
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce sa fac?". Batranul ii zice: "Cand Dumnezeu ne va cerceta, de ce trebuie sa ne temem?". Fratele raspunde: "De pacatele noastre". Batranul zice: "Atunci sa mergem in chilie, sa ne asezam si sa ne amintim pacatele, iar Domnul va fi cu noi in toate".

Neinsusirea bunului gasit


Odata, avva Agathon calatorea impreuna cu ucenicii sai. Unul dintre ei a gasit o pastaie verde pe drum si-i zice batranului: "Parinte, poruncesti sa o iau?". Batranul s-a uitat lung si cu mirare la el si-l intreaba: "Tu ai pus-o acolo?". "Nu", raspunde fratele. Batranul: "Atunci cum vrei sa iei ce n-ai pus?".

Tacerea e scara cereasca


Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ? Iar batranul i-a raspuns: - Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele. O, liniste fara de galceava ! O, scara cereasca ! O, fara de grija, maica umilintei ! O, fara de grija, luminatoarea sufletului ! O, tacere vorbitoare cu ingerii ! O, tacere, stralucitoarea inimii ! O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui ! O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi ! O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!"

Cand omul vorbeste ca un magar


Un baiat de liceu, rau crescut, intorcandu-se acasa, dupa lectia de cateheza, imediat a inceput, cu multa obraznicie sa-l ironizeze pe profesorul lui: - Ca sa intelegi, spunea, cat de imbecil este, ne-a spus ca magarul lui Valaam* a vorbit ca un om. Bunica l-a certat pe nepot pentru necuviinta lui fata de Vechiul Testament. Atunci, nepotul se intoarse spre bunica sa si o intreba cu aroganta si dispret: - Nu cumva si tu, bunico, crezi in aceste prostii, ca magarul a putut vorbi ca un om ? Si bunica i-a raspuns: - Daca tu, fiule, care esti om, poti sa vorbesti ca un magar, de ce sa nu cred ca si magarul a putut vorbi ca un om ?!

(Intamplarea cu "magarita lui Valaam" este relatata in Vechiul Testament, in Cartea Numerii 22, 1-41)

Ce sa faci cand esti ispitit


Fratele il intreaba pe batranul avva Moise: "Ce trebuie sa faca omul cand este ispitit sau cand vine asupra lui un gand al dusmanului?". Batranul ii zice: "Trebuie sa planga in fata bunatatii lui Dumnezeu, ca sa-l ajute; indata ne gasim linistea, daca ne rugam cu stiinta, caci este scris: "Domnul m-a ajutat, nu ma tem de ce-o sa-mi faca omul".

Raspuns intelept
Pe cand era tanar, Cuviosul Macarie se lupta cu slabiciunile pe care le avea, dorind sa le biruiasca. Intr-o zi a pornit prin desert pentru a culege cateva curmale. Intalnind un copil ce pazea animalele, l-a intrebat: - Ce sa fac, copile, ca imi este foame?! - Mananca, i-a raspuns acesta. Sfantul i-a spus apoi: - Am mancat si tot imi este foame. - Poate ca esti ca un magar, fiindca vrei sa rumegi neincetat, i-a raspuns baiatul cu seriozitate. Si astfel, cuviosul a plecat spre chilie, inteleptit de raspunsul unui copil.

Cea mai mare ispita in rugaciune


Vom reda ceea ce marturiseste Preafericitul Parinte Patriarh despre Parintele Dumitru Staniloae: "... o alta marturisire pe care as dori sa o aduc despre dansul ca om al rugaciunii mi-a fost inspirata de o intalnire ortodoxa din Franta, care a avut loc la Amiens, langa Paris, in 1977 am stat, in noaptea aceea in aceeasi camera, iar inainte de culcare, Parintele Staniloae a zis: "Sa ne rugam". Si ne-am rugat, am stat asa in pozitie de rugaciune, iar dansul a rostit pe de rost rugaciunile incepatoare, dar pentru ca n-aveam Ceaslovul cu noi, dansul s-a rugat liber. Eu cand am auzit cum se roaga, imi venea sa cred ca e alt om. O rugaciune simpla, profunda, sensibila, fara nici o idee teologica elaborata, zicea doar: "Doamne ajuta-ne! Doamne fii cu noi! Doamne iarta-ne!", exact asa cum vorbeste un copil cu tatal sau, in familie. O

simplitate pe care o vezi numai la oamenii de la tara, care n-au trecut niciodata printr-o scoala teologica, dar care se roaga cu foarte multa convingere si credinta, intr-o uimitoare intimitate si familiaritate cu Dumnezeu. Dupa aceea, in ziua urmatoare, eu am indraznit si am intrebat: "Parinte profesor, ma iertati, dar eu m-am mirat cand v-ati rugat atat de simplu aseara". El mi-a raspuns: "Cea mai mare ispita este sa teologhisesti in timpul rugaciunii. Atunci nu vorbesti cu Dumnezeu, vorbesti cu tine insuti despre El".

Smerenia
Un frate l-a intrebat pe avva Matoes: "Spune-mi un cuvant". El i-a zis: "Mergi si roaga-te lui Dumnezeu, ca sa-ti dea plans si smerenie in inima ta. Fii mereu atent la pacatele tale si nu-i judeca pe altii, ci socoteste-te mai prejos decat toti. Nu tine prietesug cu vreun copil si nu cunoaste nici o femeie, nu te imprieteni cu vreun eretic, rupe indrazneala din tine, stapaneste-ti limba si pantecele si gusta doar putin vin. Daca cineva iti vorbeste despre vreun lucru oarecare, nu te lua la harta cu el, ci, daca vorbeste bine, spune-i: Da, iar de vorbeste rau, spune-i: Tu stii ce vorbesti. Nu te certa cu el despre cele spuse. Aceasta e smerenia".

Limba: cand prieten, cand dusman.


Un stapan cu mari bogatii avea in ascultare o multime de sclavi. Intre acestia se afla si unul, renumit intre ei pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, stapanul ii spune ca pentru a doua zi sa ii pregateasca o masa cu cea mai buna mancare posibila. A doua zi, stapanul a ramas fara cuvinte cand, pe masa, a vazut mai multe mancaruri facute numai din limbi. Sclavul cu pricina se scuza, zicand: - Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugam, vestim pacea, mangaiem pe cei intristati, certam pe cei rai, comunicam adevarul, intelepciunea si dreptatea. Stapanul casei il iarta, insa numai cu conditia ca in ziua urmatoare sa-i pregateasca mancare cu ceea ce este mai rau posibil. A doua zi, stapanul gasi la masa iarasi toate mancarurile gatite din limba. Maniinduse tare, stapanul aproape ca porunci slugilor sa-l bata pe sclav, gandind ca acela a ras de el.

Sclavul insa se scuza, zicand: - Ce poate fi mai rau decat limba? Cu limba injuram pe Dumnezeu, ne certam, stricam pe cei nevinovati, semanam ura, nedreptate, tagaduim adevarul si multe altele asemenea. Atunci, stapanul a inteles intelepciunea sclavului. Limba este cand cea mai buna, cand cea mai rea sluga.

Cum scapam de poftele trupesti


Un tanar, chinuit de poftele trupesti, l-a intrebat pe duhovnicul sau cum poate scapa de ele. Duhovnicul i-a spus: - Nu putem opri pasarea atunci cand zboara deasupra casei noastre, dar putem sa o oprim sa nu-si faca cuib acolo.

Sa te convingi ca esti un pacatos


Avva Moise a zis: "Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta". Fratele a intrebat: "Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?". Batranul a zis: "Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui".

Interviu cu Dumnezeu
"- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci zise Dumnezeu. - Daca ai timp i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. - Timpul meu este eternitatea Ce intrebari ai vrea sa-mi pui? - Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns: - Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face baniiar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu timp la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat: - Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?

- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc..si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. - Multumesc pentru timpul acordat.am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus: - Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna. (Octavian Paler)

A intrat in moarte ca o fiinta vie


In cartea "Viata din inima mortii", Olivier Clement aminteste de o intamplare din viata mitropolitului Antonie Bloom. El avea un prieten care adesea i se plangea ca nu are timp de meditatie si rugaciune, iar post nu poate tine. Cand acesta se imbolnaveste de cancer, mitropolitul merge si il viziteaza, spunandu-i increzator: "Acum ai timp destul. Foloseste-l pentru a iti reciti viata si pentru a o impaca". Si, incet-incet, il invata postul, rugaciunea, il sfatuieste sa-si smulga din inima ura. La sfarsitul vietii, agonizand, bolnavul marturiseste: "Simt ca o sa mor, dar niciodata nu m-am simtit atat de viu. Afirmatia ulterioara a mitropolitului Antonie este remarcabila: "Si a intrat in moarte ca o fiinta vie ".

Gandurile murdare
Avva Isaia l-a intrebat pe avva Pimen despre gandurile murdare. Avva Pimen ii zice: "Ce se intampla cu o lada plina de haine? Daca le lasam acolo, cu timpul putrezesc. La fel si gandurile murdare, daca nu le intrupam, cu timpul se strica ori putrezesc

Tacerea
Avva Pimen l-a intrebat pe avva Nistheroos de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni". El a raspuns: "Iarta-ma, avva. Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cugetului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit nu scoate nici

un cuvant, nu ocaraste si nu judeca si nu raspunde nimic, tot asa si tu". Cum zice psalmul: "Ca un dobitoc m-am facut in fata Ta si tot timpul voi fi cu Tine".

Sunt strain
Un frate i-a zis lui avva Olimp: Da-mi un sfat! Avva Olimp i-a raspuns: Sa nu sezi cu ereticii, ii spuse el! Infraneaza-ti limba si pantecele si oriunde te-ai afla spune necontenit: sunt strain.

Cum scapam de vorbirea de rau?


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau?. Batranul zice: "Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun, gaseste ca fratele este rau.

Nevointele unui episcop


Povesteau despre avva Netras, un ucenic al avvei Silvan, ca atunci cand statea in chilia de pe muntele Sinai avea grija cu masura de nevoile trupului, iar cand a devenit episcop la Faran si-a impus o viata foarte aspra. Ucenicul sau ii zice: "Avva, cand eram in pustiu nu te nevoiai atat de tare". Batranul ii raspunde: "Acolo era pustiu, liniste si saracie si trebuia sa am grija de trup, ca sa nu ma imbolnavesc si sa caut ceea ce nu aveam. Aici insa este lumea si pot gasi oricand ce-mi trebuie: daca ma imbolnavesc este oricand cineva care sa ma ingrijeasca, sa nu-mi pierd calugaria".

Omul - oala de lut


"Cel mai bine este ca omul sa fie oala de lut, care este buna pentru toate si se foloseste de toti in fiecare zi, si pentru mancare si pentru apa si pentru orice lucru. Pe cand vasul de aur se pune pe polite, se incuie in dulapuri, este ravnit de hoti si se foloseste numai la zile mari sau o data pe an. Oala de lut este vasul trebuintelor zilnice, caci toti o cauta si se folosesc de ea. Asa si omul smerit, care nu cauta cinste si dregatorie. El ramane nebagat in seama intre cei de jos, dar pe toti ii foloseste, ii indeamna, ii ajuta, ii odihneste si toti il cauta si se bucura de el". (Parintele Paisie Olaru)

Cine vrea sa traga folos, va trage folos


Un parinte povestea despre avva Teodor de la Ferme ca s-a dus intr-o seara la dansul si l-a gasit imbracat intr-o haina zdrentaroasa, cu pieptul gol si culionul dinainte. Tocmai atunci a venit la el un satean, ca sa-l vada. A batut la usa, iar batranul a venit sa-i deschida si, iesindu-i inainte, s-a asezat langa poarta, ca sa stea de vorba cu el. Acesta a luat o bucata din haina lui si i-a acoperit umerii, dar batranul a intins mana sia dat-o la o parte. Dupa ce a plecat sateanul, fratele l-a intrebat: "Avva, de ce ai facut aceasta? Omul a venit ca sa traga un folos, nu ca sa se sminteasca". Batranul, zice el, mi-a raspuns: "Ce vorbesti, avva? Oare noi suntem aici ca sa-i slujim pe oameni? Am facut ce trebuia. Cine vrea sa traga folos, va trage folos; cine vrea sa se sminteasca, se sminteste. Eu cum sunt imbracat, asa imi primesc oaspetii. Apoi zice ucenicului sau: "Cand vine sa ma vada cineva, nu cauta scuze omenesti: daca mananc, spune-i ca mananc; daca dorm, spune-i ca dorm".

Sa nu-ti judeci aproapele


Odata, avva Stefan era foarte bolnav si doctorii l-au silit sa manance carne. El avea un frate, foarte evlavios, care traia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a intamplat sa vina fratele lui chiar atunci cand batranul manca din carne. Cand l-a vazut, s-a intristat foarte tare, zicandu-si ca, dupa atata asceza si infranare, a mancat, spre sfarsitul vietii, carne. Dar indata a cazut in extaz si a vazut pe cineva care i-a spus: - Pentru ce te superi din pricina preotului pe care l-ai vazut mancand carne? Nu stii ca a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare? Nu trebuie sa te superi. Iar daca vrei sa vezi in ce slava este fratele tau, intoarce-te si uita-te! Cand s-a intors, a vazut pe preot alaturi de Hristos. Si i-a spus cel ce i sa aratat: - Iata in ce slava este! Slaveste, asadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce Il iubesc cu adevarat.

Fapta trebuie sa consune cu rugaciunea


Avva Moise a zis: "Daca fapta nu consuna cu rugaciunea, degeaba te ostenesti". Un frate a intrebat: "Ce inseamna: fapta trebuie sa consune cu rugaciunea?". Batranul a zis: "Inseamna sa nu mai facem pacatele

pentru care ne rugam. Cand omul renunta la propria vointa, atunci Dumnezeu se impaca cu dansul si-i primeste rugaciunea". Un frate a intrebat: In toate ostenelile omului, ce-l ajuta mai mult?". Batranul ii zice: "Dumnezeu il ajuta. Caci este scris: Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutorul nostru in necazurile care ne-au lovit foarte tare".

Pravalia cu aromate
A zis un batran: - Cel care intra intr-o pravalie de aromate, chiar de nu cumpara nimic, se impartaseste de buna mireasma. Asa este si cu cel care ii cerceteaza pe Parinti; daca vrea omul sa lucreze, ei ii arata calea smereniei, care i se face zid inaintea navalirii dracilor.

De un an in mormant
Paisie, fratele avvei Pimen, avea odata prietesug cu cineva din afara chiliei. Atunci, avva Pimen, care nu era de acord, a fugit la avva Ammonas si i-a zis: "Fratele meu Paisie este prieten cu cineva si asta nu-mi da pace". Avva Ammonas ii zice: "Pimen, inca mai traiesti? Intoarce-te in chilie si spune-ti in inima ta ca esti de un an in mormant ".

Privegheati neincetat
Parintii duhovnicesti indeamna sa nu ne incredem niciodata in odihna, atata vreme cat ne aflam in aceasta lume. Nici sa ne incredem in noi insine atunci cand observam ca ne-am linistit pentru o vreme de razboiul patimilor, pentru ca vrajmasii sufletului se ascund o vreme cu viclenie, pana cand il vad pe om ca ii crede ca au incetat razboiul si slabeste supravegherea interioara. Atunci, spune avva Amona, "deodata navalesc asupra ticalosului suflet, il inhata ca pe o vrabiuta si, dupa ce pun stapanire pe el, il injosesc fara mila cu orice fel de pacat. Il injosesc cu pacate mai rele ca cele ce le-a facut mai inainte si pentru care a cerut iertare".

Ascultarea
Avva Pistos a povestit: "Avva Or si avva Athre nu erau din aceeasi regiune, dar s-au impacat de minune pana la iesirea din trup. Avva Athre era foarte ascultator, iar avva Or, din cale afara de smerit. Am petrecut cateva zile cu ei, ca sa-i iscodesc, si am vazut o minune pe care a facut-

o avva Athre. Cineva le-a adus putin peste si avva Athre a vrut sa i-l pregateasca batranului. A luat cutitul ca sa-l curete, dar tocmai atunci l-a strigat avva Or. El a lasat cutitul in peste si n-a mai curatit, iar eu am ramas uimit de marea lui ascultare, fiindca n-a spus: Mai asteapta un pic, pana curat pestele. L-am intrebat: Cum ai dobandit o asemenea ascultare?. El mi-a zis: Nu eu sint ascultator, ci batranul. Apoi m-a luat si mi-a zis: Vino sa-i vezi ascultarea. A fript pestele, arzandu-l anume, si i l-a dus batranului. Acesta a mancat fara sa zica nimic. Si cand l-a intrebat: E bun pestele, avva?, el a raspuns: Foarte bun. Apoi i-a adus si putin gatit cum trebuie, zicandu-i: Pe acesta l-am ars, avva, iar batranul i-a raspuns: Da, l-ai ars un pic. Atunci avva Athre mi-a zis: Vezi cat de ascultator este?. Am plecat de la ei straduinduma din rasputeri sa fac ce-am vazut".

Sa luptam pentru indreptarea aproapelui


"Daca s-ar intampla sa vada cineva pe fratele sau pacatuind, sa nu-l dispretuiasca pe el, si sa taca si sa-l lase sa se piarda; dar nici sa nu-l defaime si sa-l cleveteasca, ci cu impreuna patimire si cu frica de Dumnezeu, sa spuna celui ce poate indrepta pe acela, sau sa-i graiasca el insusi aceluia cu iubire si smerenie, zicand: Iarta-ma, fratele meu, ca, desi sunt imprastiat, mi se pare ca nu facem bine acest lucru. Si de nu va asculta sa spuna altuia, fata de care vede ca acela are incredere, sau sa-i spuna povatuitorului lui, sau Avvei, dupa taria gresealei lui si sa nu fie fara grija. Dar cum am spus, sa le spuna acelora in scopul indreptarii fratelui si nu pentru a flecari sau barfi; nu dispretuindu-l, nu voind sa-l dea de pilda rea altora, nu osandindu-l, nu prefacandu-se ca o face, chipurile, spre indreptarea lui, dar inlauntru avand ceva din acestea pe care le-am spus". (Avva Dorotei)

Ingerului ierbii
Peste tot ce a creat, Dumnezeu a randuit un inger care sa vegheze. Unul veghea copacii, altul pasarile, altul florile si asa mai departe. Chiar si iarba pe care calcam a fost data in grija unui inger.

Dar ingerul ierbii si-a zis: Celorlalti ingeri Dumnezeu le-a dat lucruri importante in supraveghere. Mie mi-a dat iarba cea cu totul lipsita de importanta. N-am sa ma ocup deloc de ea. Poate creste si singura. Si, intr-adevar, nu s-a ocupat de ea deloc. Intr-o zi, ingerul copacilor s-a dus la Dumnezeu plangandu-se ca mor copacii din gradinile oamenilor si din paduri, pentru ca iarba care intretine umezeala e toata uscata. In alta zi s-a dus ingerul florilor, plangandu-se ca florile nu pot creste pe campuri pentru ca nu mai exista iarba care sa pastreze roua pentru ele. In cele din urma a venit omul, plangandu-se: Doamne, mor animalele in gospodarii pentru ca nu mai avem iarba sa le hranim. Ia-ma de pe pamant. Altadata pamantul era inimos, dar acum arata ca un desert. Atunci Dumnezeu, chemandu-l la Sine pe ingerul Ierbii, l-a intrebat: "Tiam dat o sarcina mica sau mare, inger al ierbii?" Dandu-si seama ca Dumnezeu i-a cunoscut gandurile, a ingenuncheat si a zis: "Nu trebuia sa spun ce am spus. Acum imi dau seama ca sarcina pe care mi-ai dat-o era mai mare decat eram eu vrednic S-o primesc, iarta-ma. De acum incolo imi voi face datoria, si lumea va fi frumoasa din nou. Imi dau seama acum ca nimic in lume nu e lipsit de importanta si fara rost". Si iarba ingrijita facu sa creasca din nou copacii, sa infloreasca din nou florile si sa-si raspandeasca mirosul peste lume.

S-ar putea să vă placă și