Adevrul sau cucoul de la moar

Autor : Alecu Donici Cucoul, tii prea bine, c are nsuire De a ne da de tire Prefacerile zilei -a timpului schimbri. El, fr-a se supune La reguli i cercri, Cnd adevrul spune, E ca un fabulist; Iar cnd arat timpul e cam naturalist. tiu dar c la o moar, cucoul prin cntare Morarului da veste la vreme de mncare. ns-ntr-o zi, cnd moara umbla mereu vuind, i unda zgomotoas, n roi cu-a sa iuime Izbea din nlime n aer spumegnd, Morarul simea foame. Deci iese el din moar i vede cum cucoul, srind pe-o grindioar, n pene se umfla, Din gt se ncorda, -apoi, cscndu-i pliscul, se pare c cnta. ns a lui cntare, de vuiet mistuit, Era neauzit. Morarul trist se duse n moar, ateptnd S-aud mai degrab cucoul su cntnd. Ateapt, mi morare, C-aa-i i-n lumea mare: Cnd relele nravuri vuiesc nencetat, Atuncea adevrul nu este ascultat.