mas rotund

Domeniul alimentatiei, bauturilor, productiei de lapte Principalele probleme de protectie a mediului in Romania si Bulgaria - Cele mai bune practici disponibile

Procesarea alimentelor si bauturilor importanta sigurantei alimentare

Industria alimentara reprezinta un sector foarte strict reglemenentat atat in Uniunea Europeana, cat si in alte state dezvoltate. Scopul acestor reglementari este de a asigura instituirea si respectarea unor reguli de buna practica privind constructia spatiilor de procesare, igiena si personalismul personalului, curatenia si dezinfectia in spatiul de productie si la nivelul utilajelor, combaterea daunatorilor, igiena transportului si a depozitarii, etc. Toate aceste reglementari urmaresc asigurarea livrarii de produse igienice si sigure pentru sanatatea consumatorului final, garantand calitatea igienica a produselor.

Ce inseamna siguranta produselor alimentare?

Produsele alimentare- procesate sau proaspete- ce sunt vandute consumatorilor finali trebuie sa nu afecteze sanatatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al prepararii, in functie de destinatia fiecaruia. In acest sens, siguranta alimentara presupune siguranta procesului de procesare a alimentelor si/sau bauturilor, stabilirea metodelor de selectie a materiilor prime, controlul procesului de procesare, practici de igiena si siguranta livrarii, depozitarii si transportului alimentelor. Ce agenti pot afecta produsulu alimentar si/sau bauturile? Varietatea acestora determina analiza intregului proces de initiere si transformare a alimentelor si bauturilor, pana la consumatorul final: bacterii, virusi, paraziti, toxine, chimicale, materiale straine. Procesele de control vor fi, de asemenea, variate, de la procese de control microbiologice (controlul conditiilor ce pot determina contaminarea cu microorganisme la un nivel inacceptabil, cresterea acestui nivel sau raspandirea acestora), pana la procese de siguranta alimentara, precum pasteurizarea (siguranta este asigurata prin incalzirea un timp adecvat si la temperaturi optime a produsului, astfel incat microorganismele sunt eliminate). Siguranta procesarii produselor alimentare face distinctia intre factorii de contaminare, in functie de efectele determinate, astfel: Contaminarea poate fi determinata de echipamente murdare/neigienizate, materiile prime, insecte/rozatoare prezente in spatiul de lucru, prezenta aerosolilor sau a condensului, echipamente infectate, etc; Supravietuirea daunatorilor poate fi favorizata de metodele inadecvate (temperaturi, timp, etc) de procesare a alimentelor sau de recongelare/ reincalzirea alimentelor procesate; Cresterea gradului de contaminare poate fi favorizat de pastrarea inadecvata a alimentelor procesate sau a materiilor prime (temperaturi de racire/inghetare inadecvate, mentinerea pentru un timp indelungat a produselor calde, etc) In anii 1960, NASA demara proiectele cosmice americane. In acest context, se punea problema obtinerii de produse alimentare incapsulate pentru membrii misiunii spatiale. Produsele alimentare trebuiau sa fie absolut sigure pentru consum si sa nu fie contaminate cu agenti patogeni de natura bacteriana sau virala, toxine, substante chimice, corpuri straine periculoase, intrucat prezenta acestora ar fi putut produce imbolnaviri sau raniri, cu efecte catastrofale asupra intregii misiuni. Cercetarea pentru dezvoltarea sistemului de control al acestor alimente a fost desfasurata de laboratoarele Natick ale Armatei SUA si Grupul de Proiectare pentru Laboratoare Spatiale ale Fortelor Aeriene ale SUA, alaturi de compania Pillsbury. Sistemul dezvoltat - HACCP (Hazard Analysis of Critical Control Points) a cunoscut, in anii ce au urmat, o intrebuintare foarte larga la nivelul industriei alimentare, permitand cresterea gradului de siguranta al bauturilor si produselor alimentare. In prezent, HACCP (Hazard Analysis of Critical Control Points) sistemul analizei pericolelor in punctele critice de control reprezinta o metoda de abordare sistematica a asigurarii inocuitatii

alimentelor, bazate pe identificarea, evaluarea si tinerea sub control a tuturor riscurilor, ce ar putea interveni in procesul de fabricare, manipulare si distributie a acestora. HACCP este un sistem care identifica, evalueaza si controleaza pericolele care sunt semnificative pentru securitatea alimentara. In buna functionare si dezvoltare a sistemului HACCP se cunosc 7 principii importante: P1 conducerea unei analize de pericol pas cu pas pentru a se putea descrie pericolul si totodata pentru a se putea aplica masurile necesare de corectie;
Abordarea Metro Bulgaria1 referitor la acest principiu: Riscul este considerat a fi semnificativ daca: - exista o probabilitate mare ca produsul contaminat cu agentul de risc sa fie consumat; - incidenta evenimentului de risc are consecinte grave pentru sanatatea publica; - exista o probabilitate mare ca santatea consumatorilor sa fie afectata de contaminarea produsului Spre exemplu, in realizarea salatei de pui, exista urmatoarele surse de risc: Utilizarea maionezei expirate; Utilizarea de echipament de bucatarie insuficient igienizat (uleios); Expunerea excesiva la caldura; Pastrarea improprie a produselor componente, pierzandu-si calitatile de prospetime

P2 determinarea punctelor critice de control (CCP) din productie;

Punctele critice de control identificate in cadrul Metro Bulgaria sunt: Livrarea si transportul produselor alimentare; Depozitarea produselor alimentare; Adaptarea temperaturii in timpul pregatirii produselor preparate in magazin; Servirea rapida a produselor preparate.

P3 stabilirea limitelor critice pentru fiecare punct critic de control;

Limitele critice sunt reprezentate de criteriile ce fac distinctia intre produs sigur si potential produs nesigur, respectiv limite valorice cu baza stiintifica sau standarde generale. Limitele critice sunt parametri ce pot fi masurati si monitorizati. Spre exemplu, pentru salata de pui: - temperatura recomandata de pastrare a carnii de pui (max +4C; - temperatura recoamndata de depozitare inscrisa pe eticheta maionezei, corelat cu timpul maxim de depozitare (recipient inchis/deschis) recomandat;

P4 stabilirea procesului de monitorizare a CCP;

Monitorizarea presupune masurarea si compararea sistematica a punctelor critice de control, comparativ cu limitele critice identificate, spre exemplu: - metoda: verificarea datei de expirare, a temperaturii de depozitare; - periodicitate: saptamanal sau zilnic, in functie de necesitati; - responsabilitate: bucatar, managerul operatiunilor de preparare a produselor calde;

P5 stabilirea actiunilor corective in cazul unei devieri a limitelor critice de control;

In cazul in care apar devieri de la limitele critice, sunt impuse actiuni corective, spre exemplueliminarea maionezei improprii din consum/productie, eliminarea carnii de pui depozitata necorespunzator, etc.

P6 stabilirea unui sistem de documentare si a unei inregistrari corecte a datelor;

Sistemul de documentare si inregistrare a datelor este util atat functionarii corecte a HACCP, cat si pentru asigurarea clientilor/consumatorilor asupra sistemului de manipulare/depozitare/productie a produselor alimentare, cu atat mai mult in eventualitatea unor reclamatii. De asemenea, documentele de sistem sunt utile pentru a asigura implementarea omogena a acestuia in cadrul firmei.

http://www.metro.bg

P7 stabilirea procedurilor de verificare pentru o buna functionare a sistemului HACCP.

Se recomanda verificarea procedurilor cel putin o data pe an, cat si ori de cate ori este introdus un produs nou. Verificarea sistemului HACCP urmareste asigurarea viabilitatii si utilitatii sale pentru societate si pentru consumator

Utilitatea implementarii HACCP in procesarea alimentelor si bauturilor

-studiu de cazO societate ce cultiva capsune a putut cuantifica, dupa implementarea sistemului HACCP, cantitatea deosebit de mare de produse ce nu indeplineau cerintele consumatorilor. Aceste produse urmau a fi vandute la pret redus sau aruncate, in functie de stadiul de neconcordanta. Analiza punctelor critice de control si a limitelor acestora a demonstrat faptul ca aceste produse nu erau contaminate sau nesigure din punct de vedere alimentar, astfel ca aceasta companie a cautat alte piete pentru distribuirea acestor produse de o calitate mai scazuta. Produsele de calitate mai redusa, dar sigure din punct de veder al analizei HACCP, au fost vandute producatorilor de dulceata, gemuri sau creme pe baza de capsune. Ulterior, societatea a analizat sistemele de procesare a fructelor, iar solutiile tehnice au demonstrat ca pot fi integrate in cadrul societatii-mama fara investitii deosebite, dar cu efecte pozitive asupra rezultatelor financiare. Ulterior, firma si-a largit domeniul de activitate prin procesarea frunctelor inghetate: tehnologiile achizitionate au permis sortarea capsunelor ce erau lovite si nu se calificau pentru vanzare pe piata fructelor proaspete, eliminarea partilor stricate, taierea si inghetarea acestora. In acest mod, analizele realizate prin implementarea HACCP au permis dezvoltarea societatii si procesarea spre vanzare a unei cantitati mai mare de produse.

Importanta utilizarii HACCP in procesarea produselor alimentare

- studiu de cazUnitatea de productie: productie de prajituri cu crema destinate comercializarii de masa in unitati de retail. Descriere produs: prajitura contine biscuiti, ce sunt umpluti cu crema de diferite arome si gem. Produsul trebuie pastrat la rece (maxim 5C) pe intreaga perioada a vietii sale (producere, transport, depozitare, vanzare). Durata de viata a produsului este de maxim 3 zile de la producere. Descrierea procesului de fabricatie: aluatul de biscuiti (faina, lapte praf, apa, crema de oua pasteurizata, etc) este copt la 150-170C timp de 18,5 minute. Apoi, este racit la temperatura camerei, taiate automat si umplute cu crema si gem. Mini-prajiturelele individuale sunt ambalate in hartie si in cutii de carton. Puncte critice si metode de control: riscurile sunt de natura biologica, reprezentate de prezenta agentilor patogeni in ingrerdientele utilizate si, astfel, contaminarea intregului produs. Masurile de control au in vedere selectarea furnizorilor pe baza certificatelor de conformitate, testarea ingredientelor, etc. Testele vor viza, in principal contaminarea cu salmonella si listeria.

Care vor fi informatiile cuprinse intr-o fisa de date HACCP?

procesul analizat, inregistrarea sa, riscul asupra caruia se efectueaza controlul actiunile de control limitele critice fata de care se analizeaza monitorizarea: procedura utilizata si frecventa monitorizarii; actiunile corective intreprinse posturile responsabile pentru colectarea datelor si propunerea actiunilor corective

Exemplu:
Proces Gem Inregistrare 1 Risc Reziduuri de pesticide Actiuni de control Certificate de analiza ale furnizorilor Certificate de analiza ale furnizorilor Depozitarea la tem<5C; depozitarea pe termen limitat a materiilor prime cu continut de ou; depozitarea acoperita a materiilor prime Limite critice Conform reglementarilor legale Absent/<25 g Monitorizare Procedura Frecventa Anual Verificarea certificatelor de conformitate Fiecare Teste de livrare; laborator pentru 6 luni salmonella si listeria Verificare Inregistrari zilnica; automate a temperaturii de depozitare; Fiecare Verificari livrare de periodice a instructiunilro materii de utilizare si prime depozitare a materiilor prime; rotatia stocurilor Actiuni corective Negocieri cu funizorul; Renuntare la contract Refuzarea livrarii contaminate; Responsabil Manager calitate

Crema

Salmonella Listeria

Manager calitate

Depozitarea materiilor prime

Deteriorare fizica; Contaminare cu microorganisme

Numarul deteriorarilor; Temperatura de depozitare5C;

Eliminarea materiilor prime contaminare

Manager calitate

Produsul final trebuie de asemenea verificat, pentru ca firma sa se asigure, inca o data, asupra faptului ca ceea ce pleaca din unitate este un produs sigur, ce nu pune in pericol sanatatea consumatorului final. Ce se verifica? Conform analizelor preliminare, se fac verificari asupra riscurilor majore pentru sanatatea consumatorului- Listeria si Salmonella. Cand se verifica si cum? Se recomanda verificarea periodica a produselor finite (ex: 1 data/saptamana), utilizandu-se metoda sondajului de produs. In functie de necesitati, se pot face verificari pentru fiecare lot de produse finite. Prin metoda descrisa, sistemul HACCP permite controlul atat a procesului de productie, cat si a calitatii intrarilor de materiale- materii prime sau aditionale (apa). La finalul procesului de testare, producatorul are certitudinea indeplinirii responsabilitatilor sale legale privind siguranta si securitatea alimentara si lipsa oricaror substante si/sau microorganisme ce ar putea pune in pericol sanatatea consumatorului.

Legislatie specifica in Uniunea Europeana, Romania si Bulgaria

Preocuparile Uniunii Europene pentru siguranta si securitatea alimentelor isi are originile in anii 1960, cand, odata cu refacerea statelor europene dupa cel de-al doilea razboi mondial si intensificarea schimburilor comerciale intre statele membre UE, a aparut necesitatea controlului si eradicarii bolilor prezente la animale. Printre primele schimburi economice intense intre statele membre UE, importurile si exporturile de animale vii a cunoscut o dezvoltare accelerata, in contextul in care agricultura si cresterea animalelor era o activitate in plina dezvoltare. Uniunea Europeana a dezvoltat astfel, un set de reguli si reglementari pentru a asigura siguranta alimentara a consumatorilor europeni de produse din carne. Aceste reglementari se refereau in principal la prevenirea, monitorizarea, controlul si eradicarea bolilor prezente la animalele de ferma, o atentie sporita fiind acordata cercetarii in domeniul bolilor ce se pot transmite catre om. In 1982, a fost infiintat Sistemul de Notificare a Bolilor Animalelor, in cadrul caruia autoritatile nationale responsabile cu sanatatea animalelor de ferma trebuiau sa inscrie si sa notifice celelalte state membre asupra incidentei unei boli la animale si asupra pericolului unei epidemii. In 1964 a intrat in vigoare prima reglementare structurata a Uniunii Europene privind sanatatea animalelor- Directiva 64/432 privind problemele de santate ale animalelor (bovine si ovine) 5

subiect al comertului intra-comunitar, respectiv Directiva 64/433 privind conditiile de siguranta alimentara in productia si comertului produselor de carne proaspata. Aceste reglementari au fost introduse in legislatia tuturor statelor membre ale UE. Ulterior adoptarii acestor prime reglementari privind igiena produselor alimentare, legislatia europeana a fost completata cu prevederi specifice privind producerea si distributia produselor din lapte, oua, legume si fructe, etc. Pentru a tine pasul cu aceste reglementari din ce in ce mai stricte, producatorii de alimente au realizat cercetari si au dezvoltat tehnologii adecvate privind producerea, pastrarea si comercializarea pentru un timp indelungat, printre care sistemul UHT de ambalare si distributie a laptelui. Anii 1970-1980 au adus intensificarea productiilor agricole si de animale, prin utilizarea masiva a pesticidelor si a substantelor chimice, ceea ce a determinat cresterea preocuparilor pentru reducerea reziduurilor in produsele alimentare finite. Ultimele reglementari in domeniul alimentar sunt legate de trasabilitatea si etichetarea produselor, ce reglementeaza sistemul unitar de inscriere a etichetelor (informatiile necesare, date privind nutrientii, etc), respectiv sisteme unitare de evidenta a producerii, transportului, depozitarii si comercializarii produselor alimentare. In prezent, reglementarile europene privind siguranta alimentara sunt cuprinse in urmatoarele acte normetive: Cartea Alba a sigurantei alimentare (ianuarie 2000) Regulamentul CE 178/2002 legea privind siguranta alimentelor Obiective: un nivel inalt al sigurantei alimentelor comert liber armonizare Principii : analiza riscului transparenta independenta De asemenea, Regulamentul CE sistematizeaza la nivel european cerinte privind trasabilitatea, functionarea Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentelor, atat la nivelul cercetarii stiintifice cat si la nivel de informator european, respectiv operationalizarea sistemului rapid de alerta privind alimentele nesigure. Aceste reglementari generale au fost, ulterior, detaliate la nivelul domeniilor specifice de prelucrare, procesare si manipulare a alimentelor si a produselor alimentare, fiind integrate in legislatiile nationale, inclusiv in legislatia romana:

Norme de igiena a alimentelor

Aceste norme reglementeaza: responsabilitatea producatorilor si a autoritatilor cerinte de igiena (inclusiv pentru productia primara) proceduri pentru aprobarea unitatilor de productie si desfacere ghiduri de bune practici de igiena principii HACCP criterii microbiologice si de control al temperaturii import si export Uniunea Europeana Romania - Regulament 852/2004 - HG 924/2006 se aplica tuturor etapelor de productie, de procesare si de distributie a alimentelor, precum si activitatilor - Regulament 853/2004
de export.

Principii:
a) responsabilitatea primara pentru siguranta alimentelor apartine operatorului cu activitate in domeniul alimentar;

b) este necesar sa se asigure siguranta alimentelor pe tot lantul alimentar, incepand cu productia primara; c) este important sa se asigure lantul frigorific pentru alimente ce nu pot fi depozitate in siguranta la temperaturi ale mediului ambiant, in special pentru alimente congelate; d) implementarea generala a procedurilor bazate pe principiile HACCP, impreuna cu aplicarea bunelor practici de igiena, trebuie sa intareasca responsabilitatea operatorilor cu activitate in domeniul alimentar; e) ghidurile de bune practici sunt un instrument valoros pentru a ajuta operatorii cu activitate in domeniul alimentar, de la toate nivelurile lantului alimentar, sa fie in conformitate cu regulile de igiena a alimentelor si la aplicarea principiilor HACCP; f) este necesar sa se stabileasca criterii microbiologice si cerinte de control al temperaturii, bazate pe o evaluare stiintifica a riscului; g) este necesar sa se asigure ca alimentele importate sa fie cel putin la acelasi standard de igiena ca alimentele produse in Romania sau sa fie la un standard echivalent.

Conforma acestei hotarari (art 5, alin 1), operatorii cu activitate in domeniul alimentar trebuie sa puna in aplicare, sa implementeze si sa mentina o procedura sau proceduri permanente bazate pe principiile HACCP - HG 925/ 2006 stabileste reguli generale pentru realizarea de
controale oficiale pentru a se verifica conformitatea cu reguli ce au drept scop, in special: a) prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor pana la niveluri acceptabile pentru sanatatea publica si a animalelor, fie direct, fie prin intermediul conditiilor de mediu; b) garantarea de practici corecte in ceea ce priveste comertul cu hrana pentru animale si comertul cu alimente si protejarea intereselor consumatorilor, incluzand etichetarea hranei pentru animale si a alimentelor si alte forme de informare a consumatorilor.

Norme privind controlul oficial al alimentelor si a furajelor

Reglementeaza: Reguli privind controlul oficial Control bazat pe analiza de risc Plan de control unic; rapoarte Laboratoare oficiale Import tari terte Managementul crizei Finantare controale Uniunea Europeana Romania Regulament 882/2004 - HG 925/2005 Regulament 854/2004 - HG 955/2005

Cerinte privind trasabilitatea, etichetarea

Stabilesc cerinte specifice privind trasabilitatea si etichetarea, desemneaza autoritatile competente pentru implementarea si monitorizarea acestor prevederi, structureaza sistemul de sanctiuni si contraventii. Uniunea Europeana Romania Regulament 1830/2004 HG 173/2006 Regulament 18292004 HG 256/2006

Norme privind contaminantii

Uniunea Europeana reglementeaza acest Romania, prin Ordinul nr. domeniu prin Regulamentul CE 466/2001 1050/97/1145/505emis in comun de impreuna cu alte 10 Directive MAPDR, ANSVSA, MS, ANPC privind contaminantii din produsele alimentare 7

stabileste limitele maxime admise, cat si metodele de prelevare si criterii pentru metodele de analiza. Pachetul legislativ al Romaniei privind siguranta alimentelor este completat de Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si hranei pentru animale, modificata si completata prin Legea 412/2004. In Bulgaria, pachetul legislativ privind siguranta alimentelor este asigurata printr-o lege unitara Legea alimentatiei, amendata si completata in 2003. Aceasta reglementare armonizeaza reglementarile bulgare cu directivele si regulamentele UE privind siguranta alimentara, stabilind, de asemenea, implementarea principiilor HACCP in procesarea, depozitarea si manipularea produselor alimentare. Principalele responsabilitati in domeniul implementarii acquis-ului comunitar vizand siguranta alimentara stau in sarcina Minsiterului Sanatatii si a Serviciilor Nationale in domeniul Veterinar. In Romania, a fost adoptat in anul 2003 ca referential pentru certificare, de catre RENAR, standardul DS 3027 E:2002. Sistemul HACCP trebuie privit ca o investitie reala in imbunatatirea functionarii firmei si cresterea performantelor sale, intrucat, in afara de asigurarea respectarii reglementarilor legale, acesta asigura si o serie de avantaje. Printre acestea, putem mentiona: - garantarea calitatii igienice a produselor (siguranta alimentelor), - contributia la reducerea rebuturilor si reclamatiilor clientilor, - prelungirea duratei de valabilitate a produselor, - cresterea increderii clientilor si salariatilor in companie, in capacitatea acesteia de a realiza exclusiv produse de calitate, in mod constant, - crearea unui avantaj competitiv, - contributia la imbunatatirea imaginii firmei si credibilitatii pe pietele internationale, cat si fata de eventualii investitori.

Cum poate fi valorificata implementarea HACCP pentru imbunatatirea imaginii firmei?

- studiu de cazDrept la replica Snack Attack2 (octombrie 2007) Pe 21 octombrie 2007, 10 activisti Greenpeace au confiscat painea produsa de Snack Attack si distribuita in hipermarket-ul Carrefour Orhideea. Contactati de echipa redactionala a site-ului ResponsabilitateSociala.ro, reprezentantii Snack Attack au declarat urmatoatrele: "Produsele Snack Attack nu contin organisme modificate genetic. Nici unul din produsele Snack Attack nu contine organisme modificate genetic, fapt sustinut de documente puse la dispozitie de furnizorii nostri. Painea este produsa in brutaria proprie, folosind ingrediente sanatoase de la cei mai mari producatori mondiali de materie prima pentru panificatie: Puratos si Cargill. La fiecare livrare, primim de la producatori buletine de analiza calitativa si documente care atesta conformitatea cu legislatia europeana in vigoare. In cazul fainii de soia mentionate de Greenpeace, noi avem toate documentele care atesta faptul ca nu contine OMG. Buletinul de analiza si declaratia cu privire la programele care controleaza trasabilitatea OMG pana la producatorul boabelor de soia sunt atasate. Colaboram in acest moment cu ANPC si ANSVSA pentru o reexpertiza. Snack Attack saluta initiativa Greenpeace de a lupta impotriva alimentelor nesanatoase, fiind in linie cu valorile companiei noastre: crazy about healthy food. Toate produsele noastre contin ingrediente sanatoase si sunt etichetate conform normelor metodologice cu privire la etichetarea alimentelor. Incepand din iunie 2006, Snack Attack este acreditat HACCP. In data de 17 mai 2007 Snack
2

http://www.responsabilitatesociala.ro

Attack a castigat premiul pentru cel mai bun producator de sandwich-uri din afara Marii Britanii, dupa ce, n urma unui proces riguros de audit, Snack Attack a devenit membru al British Sandwich Association (BSA). BSA este cea mai mare organizatie de profil din industria sandwichurilor." (Florin Balu, Actionar Snack Attack) Societatea a pus la dispozitia site-ului ResponsabilitateSociala.ro, spre descarcare si consultare de catre toti cititorii interesati buletinul de analiza si declaratia cu privire la programele care controleaza trasabilitatea OMG pana la producatorul boabelor de soia. Astfel, prin implementarea unui sistem riguros de control si management al riscurilor in domeniul produselor alimentare, Snack Attack a putut raspunde, in mod documentat, acuzatiilor aduse produselor sale. De asemenea, implicarea managementului superior al firmei in implementarea HACCP si asigurarea de produse inalt calitative, a permis punerea la dispozitia tuturor celor interesati a documentelor de sistem si analiza, ce dovedesc si sustin calitatea si sigurata produselor Snack Attack. Fata de acuzatiile Greenpeace, replica Snack Attack devine astfel mult mai bine sustinuta de argumente si fapte concrete, determinand imbunatatirea imaginii firmei prin seriozitate si angajament fata de politica de firma promovata.

Marcajul CE

Marcajul CE este o mentiune emisa de producator care certifica faptul ca produsul satisface cerintele minime europene, esentiale cu privire la sanatatea sau siguranta publica si protectia mediului. Aceasta mentiune este aplicata in mod vizibil pe produs prin simbolul CE. In functie de riscuri, se stabileste pe grupe de produse daca mentiunea emisa trebuie sau nu sa fie certificata prin testare de catre o terta parte independenta sau de un organism acreditat. In cazul in care respectivul produs este conform cu toate criteriile aplicabile, stipulate in standardul european privind produsu in cauza, atunci exista o prezumtie legala de conformitate cu cerintele ce deriva din directiva, aplicabila acelui produs. O terta parte independenta efectueaza verificarea pe baza standardelor europene care atesta si confirma prezumtia de conformitate a produsului respectiv. Responsabilitatile privind produsele marcate CE implica urmatoarele: - Producatorul are responsabilitatea unica si finala de a garanta ca un produs care se intentioneaza a fi lansat pe piata Comunitatii este proiectat, fabricat si conformitatea sa este evaluata in acord cu cerintele de baza ale Directivei/ Directivelor corespunzatoare. Raspunderea producatorului se aplica, de asemenea, asupra oricarei persoane fizice sau juridice care asambleaza, impacheteaza, prelucreaza sau eticheteaza produsele finite, in scopul introducerii acestora pe piata Comunitatii. - Producatorul poate folosi produse finite, piese si componente sau poate sub-contracta diferite activitati. Cu toate acestea, el trebuie sa pastreze intotdeauna controlul general si sa aiba competenta necesara pentru a-si asuma responsabilitatea asupra produsului integral. - Raspunderea producatorului conform directivelor este aceeasi, indiferent daca acesta este stabilit in afara Comunitatii sau intr-un stat membru. - Raspunderea producatorului poate fi preluata in spatiul economic al UE de catre un reprezentant autorizat (RA) al productorului, numit si desemnat n mod oficial de acesta. Reprezentantul autorizat trebuie se fie stabilit pe teritoriul Comunitatii si sa actioneze in numele producatorului. Atributiile care pot fi delegate reprezentantului autorizat conform directivei sunt de natura administrativa. RA poate de asemenea sa participe la proiectarea si fabricarea produselor, in calitate de sub-contractant, cu conditia ca producatorul sa pastreze intotdeauna 9

controlul general asupra produsului, pentru a-si indeplini responsabilitatea in ceea ce priveste conformitatea cu prevederile directivelor aplicabile. - Un produs poate fi pus in functiune, fara a fi plasat in prealabil pe piata (ex: un produs fabricat pentru uzul propriu). Intr-un astfel de caz, persoana care da produsul in folosinta trebuie sa-si asume raspunderea producatorului. - Orice persoana care schimba destinatia unui produs, astfel incat devine necesar aplicarea altor cerinte esentiale, modifica in mod semnificativ sau reface un produs in vederea lansarii acestuia pe piata Comunitatii, devine responsabil pentru produsul respectiv. - Importatorul/ persoana responsabila pentru lansarea unui produs dintr-o tara din afara UE pe piata UE trebuie sa se asigure ca poate furniza autoritatii de supraveghere a pietei toate informatiile necesare privind produsul, in cazul n care producatorul nu este stabilit in Comunitate si nu are in Comunitate un reprezentant autorizat. In consecinta, importatorul poate sa-si asume in anumite situatii raspunderile ce revin producatorului. - Distribuitor este orice persoana fizica sau juridica, din lantul de distributie, care intreprinde actiuni comerciale ulterioare plasarii produsului pe piata, si in consecinta nu isi asuma raspunderea producatorului. Distribuitorul trebuie totusi sa actioneze cu prudenta, in conformitate cu Directiva privind siguranta generala a produselor, pentru a nu plasa pe piata Comunitatii produse evident necorespunzatoare. In unele cazuri, distribuitorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a demonstra organismului national de supraveghere ca au fost implementate masurile aplicabile privind conformitatea produsului si ca producatorul poate fi identificat cu usurinta. - Oricine asambleaza sau instaleaza un produs trebuie sa se asigure ca s-au luat toate masurile pentru ca articolul final asamblat sa fie conform cu Directiva aplicabila, in special in cazul in care un produs nu poate fi folosit decat dupa realizarea asamblarii, instalarii sau a altei manipulari.

Probleme de protectie a mediului ale agentilor economici din Romania si Bulgaria

Problematica de protectie a mediului trebuie incadrata in contextul regional si judetean al masurilor si strategiilor de protectie a mediului, cat si prin raportare la gradul de dezvoltare si dinamica economica a celor doua judete. Judetul CALARASI Industria judetului este profilata, in cea mai mare parte, pe activitati prelucratoare, fiind prezente ramuri ale industriei alimentare; industriei confectiilor din textile; industriei celulozei, hartiei si cartonului; industriei materialelor de constructii; constructiilor navale; metalurgice; constructiilor metalice. In cadrul industriei prelucratoare ponderea este detinuta de industria alimentara care, in anul 2003, a contribuit cu peste 46 % la productia industriala a judetului. Aceasta ramura este urmata de industria confectiilor textile (cca 30 % din total productie industriala), industria celulozei si hartiei (peste 6 %), industria materialelor de constructii (peste 3 %), industria chimica (peste 2%), industria metalurgica (peste 1%). Fiind un judet de campie, agricultura este activitatea economica principala a judetului Calarasi. Baza agriculturii o reprezinta terenurile agricole care masoara 426,8 mii hectare din care 97,4 % constituie terenurile arabile, 1,3 % vii si livezi si 1,3 % pasuni si fanete (la sfarsitul anului 2003). Circa doua treimi din productia agricola a judetului o reprezinta aportul sectorului vegetal, 10

orientata cu precadere spre culturile de cereale boabe, plantele uleioase si plante de nutret. In zootehnie, in ultimii ani, s-a inregistrat o scadere aproape constanta a efectivelor de animale. Industria alimentara si a bauturilor in judetul Calarasi este dominata de 3 mari producatori locali- SC Aldis SRL (mezeluri si produse din carne) , SC ILSA SA (morarit si panificatie) si SC KARINA SRL (produse de patiserie, prajituri, etc). Pentru districtul Silistra, agricultura reprezinta cea mai importanta parte a economiei locale, fiind preferate culturile de grau, porumb si floarea-soarelui (84% din suprafata cultivata). Cu toate acestea, din punct de vedere al veniturilor generate, agricultura se regaseste pe locul trei (12% din totalul veniturilor generate in district), dupa comert (45%) si industria prelucratoare (28%). Unitatea economica reprezentativa pentru districtul Silistra in domeniul industriei alimentare este Mekom JSC, cu activitate in abatorizarea si prelucrarea carnii. De asemenea, in acest district sunt prezenti agenti economici cu activitate in domeniul achizitiei, procesarii si inmagazinarii produselor agricole (SC PARVI MAI JSC), respectiv in domeniul producerii de uleiuri vegetale prin prelucrarea culturilor de soia si floarea soarelui (SC GALAX OIL Ltd).

Poluarea prin produse alimentare

-studiu de caz-3 Hamburgerii sunt cele mai poluante produse din industria alimentara, contribuind semnificativ la cresterea temperaturilor la nivel global, arata un studiu american, citat de Mediafax. O simpla schimbare in dieta zilnica, precum renuntarea la friptura in favoarea salatelor, contribuie la reducerea nivelului de dioxid de carbon in aceeasi masura ca renuntarea la masina doua zile pe saptamana. Producerea carnii de vita este un proces extrem de ineficient, iar vacile elibereaza foarte mult metan in atmosfera, a declarat Nathan Pelletier de la Universitatea Dalhousie din Canada, care studiaza costurile alimentelor asupra mediului. Pentru obtinerea unui singur kilogram de carne de vita se produc 16 kilograme de dioxid de carbon, de patru ori mai mult decat porcinele si de zece ori mai mult decat obtinerea unui kilogram de carne de pasare. Daca oamenii ar renunta la bovine si ar consuma carne de pasare, emisiile de gaze nocive ar scadea cu 70%, a declarat Pelletier. In acest context, poluarea generate de sectorul alimentatiei, bauturilor si productiei de lapte pot fi identificate ca apartinand urmatoarelor etape de productie- furnizare- consum: a) Poluare generata prin materiile prime: o parte importanta din materia prima (sau sursele acesteia) este de origine animala, generand la randul sau deseuri ce trebuie administrate intr-o maniera prietenoasa mediului; b) Poluare generata prin activitatile de productie: acestea sunt de cele mai multe ori reglementate strict prin cadrul legislativ, existand autoritati responsabile pentru controlul indeplinirii obligatiilor de protectie a mediului; c) Poluare generata prin consum: se refera de cele mai multe ori la deseurile rezultate din ambalaje. Desi responsabilitatea producatorului nu este directa in producerea acestor deseuri, principiile de protectie a mediului impulsioneaza producatorii sa aiba un comportament responsabil vis-a-vis de acest subiect, prin dezvoltarea sistemelor de ambalare ecologice/biodegradabile.

Poluare generata prin materiile prime

Materiile prime utilizate in industria alimentara sunt de natura animala sau vegetala la care se adauga diversi compusi pentru a asigura protectia si durabilitatea produsului. Astfel, poluarea generata de industria alimentara prin materiile prime sunt determinate de modul de desfasurare al activitatilor agricole si impactul asupra mediului generat de aceste activitati.
3

http://www.ecomagazin.ro

11

Printre activitatile agricole care genereaza deficiente la nivelul protectiei solului se remarca utilizarea ingrasamintelor. De asemenea, in domeniul poluarii aerului, emisiile rezultate din activitatile agricole au un rol important. Un obiectiv de protectie a mediului in desfasurarea activitatilor agricole se refera astfel la reducerea emisiilor rezultate cu 8% pana in 2012. Prinicipalele surse ale acestui impact asupra mediului sunt: Oxizii de azot (N2O), rezultati din procesele de fertilizare Metan (CH4), rezultat din procesele de fermentare- 41% din totalul emisiilor din UE; Metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) rezultati din managementul deseurilor solide ale fermelor si managementul ingrasamintelor Tipuri de poluatori: - Produsele biocide sunt substante active si preparate continand una sau mai multe substante active, conditionate intr-o forma in care sunt furnizate utilizatorului, avand scopul sa distruga, sa impiedice, sa faca inofensiva si sa previna actiunea sau sa exercite un alt efect de control asupra oricarui organism daunator, prin mijloace chimice sau biologice. - Poluantii organici persistenti sunt substante chimice foarte stabile care se pot acumula in lanturile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sanatatii omului si mediului inconjurator. Substantele si produsele folosite in protectia plantelor sunt cunoscute in general sub denumirea de pesticide: substante minerale, organice sau organo-minerale cu efecte preventive sau curative asupra bolilor, daunatorilor, buruienilor si altor agenti ce pot afecta culturile agricole, se incadreaza ca metode ale chimioterapiei la plante care alaturi de metodele fizico-mecanice, biologice si agrotehnice alcatuiesc sistemul "luptei integrate", pastreaza intacta cantitatea si calitatea productiei agricole. Dupa actiunea fiziologica sau grupa de organisme pe care le combat, pesticidele se impart in: fungicide, insecticide, erbicide, acaricide, redenticide, moluscocide, regulatori de crestere, nesatocide si sterilizati de sol. Un subiect direct legat de productia alimentara se refera la protectia apelor. Aceasta este realizata prin reglementari legale privind sistemul deversarilor de ape uzate, fara epurare, cat si prin obligarea unitatilor de productie alimentara, in special a abatoarelor, de a realiza sisteme de epurare a apelor uzate din abatoare. Aceste reglementari au un grad de coercitie diferit in functie de marimea unitatii de productie, de tipul productiei si al deversarilor antrenate. Oricare ar fi sistemul de productie, Uniunea Europeana a reglementat prin directive specifice modalitatile de etichetare, astfel incat consumatorul final sa fie avizat complet asupra continutului produsului, asupra modului sau de ambalare si depozitare, spre exemplu: Produse obtinute din suc de fructe, concentrat de suc de fructe, deshidratarea sucului de fructe sau nectar de fructe: etichetarea trebuie sa precizeze in mod clar modalitatea de realizare a produsului, compozitia de fructe utilizata, tipul de indulcitor (natural sau inlocuitor), procentajul de concentrat utilizat; Produse obtinute din concentrat de fructe: etichetarea trebuie sa precizeze continutul de indulcitor adaugat, cantitatea de acid citric sau alte tipuri de acidifianti utilizati; Produse de tipul nectarului de fructe: eticheta trebuie sa precizeze cantitatea minima de suc de fructe/piure de fructe utilizat in compozitia produsului; Produse din carne de vita: importatorii si distribuitorii de produse trebuie sa inscrie pe eticheta (sau in alt loc vizibil) toate informatiile privind procesarea carnii: Numarul de referinta sau codul de identificare al animalului sau al grupei de animale din acre deriva carnea; Locul de abatorizare; Locul de triere/sortare a carnii; Statul de origine al animalului (statul de nastere, statul in care a fost crescut, statul de abatorizare); Prin mentiunea origine- se desemneaza locatia in care animalul s-a nascut, a fost crescut si abatorizat;

12

 Produse prelucrate din carne de vita: in plus fata de cele mentionate mai sus, aceste produse trebuie sa contina pe eticheta locul si data de prelucrare al carnii; Ape minerale naturale: Aceste produse pot fi supuse doar procedurilor de separare a elementelor naturale instabile precum fier, magneziu si componenti sulfurati, respectiv de eliminare a surplusului de bioxid de carbon; Etichetarea acestor produse trebuie sa cuprinda informatii privind tipul de gazeificare (naturala sau cu adaos de dioxid de carbon), marca, numele si locatia izvorului, compozitia analitica a substantelor, orice tratamente efectuate asupra apelor minerale; In ceea ce priveste ambalarea produselor alimentare, Uniunea Europeana a initiat demersurile pentru autorizarea ambalajelor inteligente. Proprietatile acestui tip de ambalaj determina schimbarea caracteristicilor sale exterioare sau eliminarea de anumite substante pentru imbunatatirea produsului sau conservarea acestuia: - colorarea ambalajului, in functie de apropierea datei de expirare; - prevenirea formarii de gaze sau alt tip de substante ce ar putea dauna produsului alimentar; - eliminarea gradata de conservanti sau anti-oxidanti, etc

Poluare generata prin activitatile de productie

In industria alimentara se utilizeaza, prin dirijare corespunzatoare, atat efectele favorabile cat si cele nocive ale agentiilor fizico-chimici, dupa cum microorganismele sunt folosite in scopul tehnologiei sau sunt daunatoare, iar dezvoltarea lor trebuie oprita. In functie de intenstatea actiunii, agenti fizico-chimici (temperatura, oxigen, umiditate, presiune osmotica, concentratie de ioni de hidrogen (pH)etc.), pot avea asupra metabolismului bacteriilor efecte favorabile sau daunatoare. In afara unor limite maxime si minime, intre care dezvoltarea este posibila, actiunea unui agent fizico-chimic este nociva. Intre aceste limite exista o zona optima in care efectele favorabile sunt maxime, asigurand dezvoltarea si viata normala a celulelor bacteriene. Actiunea nociva are ca rezultat oprirea dezvoltarii bacteriilor, care pot fi reversibila (inhibare) sau ireversibila (omorare), dupa cum componentele celulare indispensabile au suferit sau nu modificari incompatibile cu viata. Alimentele in momentul punerii in consum, atat cele obtinute direct din natura prn recoltare, cat s cele care au fost supuse unui proces de prelucrare industriala sau culinara, trebuie sa contina un numar cat mai redus de microorganisme pentru a-si pastra cat mai indelungat calitatile organoleptice si nutritive si pentru a nu prezenta risc de imbolnavire pentru consumator. Materile prime alimentare, vegetale si animale, poseda din sursele naturale (plante, animale, ape uzate, sol, apa, aer) un grad initial de contaminare microbiana, care pana in momentul consumului, indiferent daca mai trece sau nu prin alte prelucrari, sufera diverse variatii de amplificare sau de micsorare, in functie de caracterul favorabil sau nefavorabil pentru dezvoltarea si supravieturea microbiana a operatiilor, contactelor si manipularilor la care sunt supuse. Prin alimente insa, se pot raspandi o serie de paraziti precum in cazul produselor din carne : trichinella si cisticercii sau dibotriocephalul din carnea de peste si icre. Infectarea cu paraziti se poate produce si prin legume si fructe nespalate, manipulate de persoane purtatoare de paraziti, sub diverse forme. Un domeniu deosebit de interesant atat pentru industria alimentara din Romania cat si pentru cea din Bulgaria o reprezinta piata produselor bio sau organice. Cele doua state au elaborat strategii de dezvoltare a domeniului, in vederea sprijinirii producatorilor si cultivatorilor in vederea autorizarii acestor tipuri de produse, inalt calitative si cu valoare adaugata mare. Avantajul acestor produse din perspective poluarii prin activitatile de productie in industria alimentara este reprezintat de scaderea riscului de contaminare cu substante toxice si microorganisme.

13

Bio are sens4

- studiu de cazSanatos, civilizat, dinamic, armonios, responsabil. Acestea sunt cateva dintre atributele clientului caruia i se adreseaza Biosens, o companie romaneasca, infiintata in 2007 si care comercializeaza pe piata autohtona produse 100% organice si biologice, cosmetice si alimentare. Odata cu cresterea nivelului de trai si cu evolutia societatii romanesti, creste si interesul pentru produsele naturale, sanatoase si bune pentru corp. Ciprian Lazarovici, directorul companiei, crede ca potentialul acestui sector nu este deloc de neglijat, chiar daca in prezent piata produselor bio reprezinta sub 1% din piata romaneasca de retail. La momentul actual exista mai mult perspectiva decat profitabilitate pe aceasta piata. Cei care au investit sau investesc in produse ecologice in acest moment se gandesc in primul rand la o afacere pe termen lung, avand in vedere ca aceasta piata se afla intr-o faza de formare, de cristalizare. Piata bio in Romania are un potential imens si se extinde intr-un ritm destul de bun. Daca in 2007 exista un singur magazin cu profil ecologic la Sibiu, in 2008 au aparut peste 10 magazine cu profil ecologic in toata tara, asta daca luam in considerare doar comertul de specialitate, arata Ciprian Lazarovici. Compania a introdus pe piata din Romania trei marci europene de produse organice, Biotta, Lima si Tautropfen. Sucurile Biotta sunt sucuri 100% ecologice, fara niciun fel de aditivi si conservanti, nefiind obtinute din concentrate. Procesul de prelucrare si materiile prime de calitate permit sucurilor Biotta mentinerea aromelor naturale ale fructelor si legumelor si a cantitatii maxime de vitamine si minerale. Compania este elvetiana si detine pentru sucuri si energizantul natural pe care le comercializeaza sapte tipuri de certificari bio. Sub brandul Lima, Biosens comercializeaza pe piata din Romania peste 200 de produse organice, de la condimente la sosuri si paste. Compania Lima este prezenta in peste 20 de tari si este una dintre cele mai mari din Europa pe segmentul produselor organice. Daca media europeana a pietei ecologice este de 5%-7% din piata de retail, in Romania e undeva la sub 1%, dar cu un potential de crestere considerabil, spune Ciprian Lazarovici. Desi in prezent distribuie produsele in magazine relativ mici, in restaurante sau in noile magazine cu produse organice, compania ii vizeaza pe viitor marii retaileri, lanturi ca Metro, Carrefour, Selgros sau Cora.

Poluare generata prin consum

Desi exista putine reglementari privind responsabilitatea producatorilor din industria alimentara pentru acest tip de poluare, societatea civila si autoritatile din domeniu incearca sa convinga agentii economici sa intreprinda actiuni voluntare in domeniul managementului deseurilor postconsum. Asumarea acestor deseuri de catre producatori este argumentata prin avantajele economice ce deriva din aceste actiuni, reflectate in reduceri de costuri si economii de scara. Pe termen lung, dorinta promotorilor acestei idei este de a include in design-ul produsului/ambalajului ideea de reciclare si recuperare a desurilor. O cutie de aluminiu dispare natural in 100 de ani. Cojile de banane si cotoarele de mere dispar in 2 ani. Pungile din plastic dispar in aproape 30 de ani. Producerea de cutii de aluminiu, din materii prime, necesita cu 20% mai multa energie decat producerea acelorasi cutii, insa, prin reciclare. Producerea de otel din materiale reciclate economiseste 75% din energia folosita in producerea de otel din materii prime. In mod concret, optimizarea tipului de ambalaj poate fi privita din urmatoarele aspecte: consumul de energie necesar pentru a produce materialul de ambalare; costul de depozitare si transport al ambalajului;
4

http://www.green-report.ro

14

gradul de toxicitate al materialului utilizat pentru ambalare; metode altemative disponibile de ambalare a produselor.

Ce inseamna ambalajul reciclabil ideal?

Ambalajul reciclabil ideal necesita o cantitale mica de energie pentru a fi reciclat si nu contine componente toxice, protejand produsul ambalat astfel incat pierderile acestuia sunt nule si permitand distribuirea si stocarea produselor la temperatura recomandata pe termen nelimitat. Ideea general raspandita este de a utiliza produse ambalate in materiale biodegradabile. In plus, trebuie dezvoltate solutii de reciclare si recuperare a ambalajelor utilizate din materiale nonbiodegradabile.

Care sunt avantajele acestor solutii? Care ar fi materialul ideal pentru ambalare? Aluminiul: Sunt necesare mari cantitati de energie pentru a produce aluminiul primar, in
timp ce pentru reciclare sunt necesare doar 1/12 din aceasta energie, iar produsul obtinut esle la fel de bun ca si cel rezultat din prelucrarile primare, putand fi prelucrat fara nici o restrictie specifica. Hartia poate fi reciclata, dar procesul necesita cantitati mari de energie si substantele chimice, iar produsul finit difera substantial fata de cel original, in ceea ce priveste caracteristicile sale, fiind inferior din punct de vedere calitativ fata de produsul primar. Sticla poate fi topita si reprelucrata cu succes, dar procesul necesita la fel de multa energie ca si in cazul prelucrarii primare, daca se iau in considerare si costurile cu transportul sticlei uzate. Plasticul nu poate fi considerat drept un sigur material, el find format mai degraba dintro mare varietate de materiale. Teoretic, unele dintre ele sunt reciclabile, altele nu, iar conform reglementarilor internationale, nici un material plastic nu poate f reprocesat pentru a fi reutilizal ca ambalaj in industria alimentara.

Sectorul alimentatiei si protectia mediului procese si tehnologii aplicate pentru reducerea impactului negativ asupra mediului. Exemple de bune practici ale agentilor economici din Uniunea Europeana
Conceptul de cele mai bune practici si tehnologii a fost introdus ca principiu cheie de protectie a mediului, prin Directiva 96/61/CE privind IPPC. BAT (Best available Techniques) sunt definite ca fiind cele mai eficiente si avansate tehnologii dezvoltate in cadrul unui domeniu de activitate economica, ce determina aplicarea adecvata a unor tehnici care sa reduca valorile emisiilor sau sa previna aparitia acestora ori impactul negativ provocat mediului inconjurator: B(est) desemneaza cele mai eficient tehnici in obtinerea unui nivel ridicat de protectie a mediului, ca urmare a desfasurarii activitatii economice; A(vailable) desemneaza acele tehnologii ce sunt dezvoltate si care permit exploatarea pe scara larga de catre majoritatea agentilor economici dintr-un anumit domeniu de activitate, prin raport la costuri si avantaje T(echniques) include atat tehnologii noi realizate, cat si modalitati de proiectare, constructie, operare si mentenanta a acestor instalatii, respectiv procese de management Tehnicile si consumul asociat si/sau nivelurilor de emisie din sectorul alimentatiei au fost impuse in cadrul unui proces repetat, proces care implica urmatoarele etape: identificarea problemei de mediu din acest sector, aceasta incluzand consumul de apa si de energie, generarea apei reziduale si a unei pierderi minime de material; alegerea tehnicilor cele mai relevante pentru solutionarea acestor probleme; identificarea celor mai bune niveluri performante de mediu, avand la baza standardele Uniunii Europene 15

examinarea conditiilor care au generat obtinerea acestor niveluri de performanta, asa cum sunt: costurile, factorii principali implicati in implementarea acestor tehnici; selectarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT- Best Available Techniques) si a consumului asociat si/sau nivelurilor de emisie caracteristice acestui sector in sensul general.

Cele mai bune tehnici disponibile pentru industria alimentara si a bauturilor se structureaza dupa cum urmeaza: I. BAT-uri generale pentru intregul sector al industriei alimentare si al bauturilor i. Management de mediu ii. Integrarea in activitatile economice din aval si amonte iii. Curatirea echipamentelor si a instalatiilor iv. BAT-uri aditionale pentru anumite unitati de procesare si operatii iv.1) BAT-uri aditionale pentru unitati de procesare si operatii specifice v. Minimizarea emisiilor de aer vi. Tratarea apelor uzate vii. Emisii accidentale II. BAT-uri aditionale pentru anumite sectoare din industria alimentara si a bauturilor i. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al carnii ii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al pestelui si a produselor similare acestuia iii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de fructe si alimente vegetale iv. BAT-uri aditionale pentru sectorul uleioase si grasimi v. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare a laptelui v.1) BAT-uri specifice pentru producerea laptelui praf v.2) BAT-uri specifice pentru producerea untului v.3) BAT-uri specifice pentru producerea branzeturilor v.4) BAT-uri specifice pentru producerea inghetatei vi. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al produselor ce contin amidon vii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare a zaharului viii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de obtinere si prelucrare a cafelei ix. BAT-uri aditionale pentru sectorul specific bauturilor ix.1) BAT-uri specifice pentru producerea berii ix.2) BAT-uri specifice pentru producerea vinului BAT-uri generale pentru intregul sector al alimentelor, bauturilor si produselor lactate Un numar de tehnici au fost determinate ca BAT-uri generale, aplicabile tuturor sau majoritatii operatiilor industriale vizand alimentele, bauturile si produsele lactate. Pentru sectorul alimentelor, bauturilor si produselor lactate, BAT indeplineste urmatoarele functii: 1. se asigura, de exemplu prin training cunoastere de catre angajati a aspectelor de mediu ale operatiilor companiei, dar si propriile responsabilitati; 2. alegerea echipamentului care optimizeaza consumul si nivelurile de emisie, faciliteaza operatiile corecte si intretinerea; 3. controleaza emisia de zgomot la sursa, prin schitarea, selectarea, operarea si mentinerea echipamentului, incluzand aici si vehicule care conduc la evitarea sau la reducerea expunerii, iar acolo unde este ceruta reducerea nivelurilor de zgomot, echipamente de imprejmuire a zgomotului; 4. programe de intretinere obisnuite; 5. aplica si mentine o metodologie pentru prevenirea si minimizarea consumului de apa si energie si pentru producerea pierderilor incorporate: obtinerea unui angajament de management, organizare si planificare 16

analiza proceselor de productie, incluzand etapele procesului individual pentru a identifica zonele cu cote maxime si consum de energie si emisii de pierderi ridicate pentru identificarea oportunitatilor de a le minimiza, avand in vedere cerintele de calitatea apei pentru fiecare aplicatie; igiena si siguranta alimentelor evaluarea obiectivelor, tintelor si sistemului de bariere identificarea optiunilor de minimizare a consumului de apa si de energie, a productiei neprelucrate, folosind o abordare sistematica realizarea unei evaluari si a unui studiu de fezabilitate implementarea unui program pentru minimizarea consumului de apa si de energie si a productiei neprelucrate monitorizarea continua a consumului de apa si de energie, a nivelurilor de productie neprelucrate 6. implementarea unui sistem pentru monitorizarea si revizuirea consumului si a nivelurilor de emisie atat pentru procesele de productie individuale, cat si la nivelul de amplasare; pentru asigurarea unor niveluri actuale de performanta optime. Exemplele de parametrii de monitorizare includ: consumul de energie; consumul de apa; volumul pierderii de apa; generarea pierderii de solid, beneficiul produsului si subprodusului, consumul substantelor daunatoare si frecventa si severitatea eliberarilor si varsarilor neplanificate. O buna cunoastere a input-urilor si output-urilor proceselor este ceruta pentru identificarea ariilor prioritare si a optiunilor pentru imbunatatirea performantelor de mediu. Un bun sistem de monitorizare va include rapoarte ale conditiilor de realizare, prelevari si metode analitice si se va asigura ca acel sistem de masurare este calibrat. 7. mentinerea unui inventar al input-urilor si output-urilor, la toate etapele procesului, de la receptia materialelor pana la expedierea produselor si tratamentele end-of-pipe; 8. aplicarea planului de productie pentru minimizarea pierderilor din productia asociata si frecventa procesului de curatire; 9. transportarea materialelor solide neprelucrate folosite in sectorul ABL, produselor, subproduselor, coproduselor si pierderilor uscate; 10. minimizarea timpului de depozitare pentru materialele perisabile; 11. separarea output-urilor, pentru optimizarea folosirii, refolosirii, recuperarii, reciclarii si dispunerii; 12. prevenirea prabusirii materialelor pe podea folosind ecrane protectoare corect pozitionate; 13. optimizarea segregarii apei curgatoare, pentru optimizarea refolosirii si tratamentului; 14. colectarea apei curgatoare ca de exemplu condensarea si racirea apei, separat pentru optimizarea refolosirii; 15. evitarea folosirii unei energii mai mare decat energia necesara proceselor de incalzire si racire, fara ca produsul sa sufere modificari; 16. aplicarea unei corecte ingrijiri; 17. minimizarea zgomotelor; 18. aplicarea metodelor de depozitare si manipulare. Controalele viitoare pot fi cerute pentru a dovedi si mentine standardele cerute de igiena si siguranta alimentelor. 19. optimizarea aplicatiei si aplicarea controalelor asupra prelucrarii, pentru, de exemplu prevenirea si minimizarea consumului de apa si de energie si pentru minimizarea generarii de pierderi si in particular: acolo unde se aplica procese de prelucrare la cald si/sau materialele sunt depozitate sau transferate la temperaturi critice acolo unde materialele sunt pompate sau curg, sa controleze curgerea si/sau nivelarea, prin masurarea corespunzatoare a presiunii si/sau prin masurarea debitului si/sau prin masurarea uniformizarii, folosind dispozitive de control, precum supapele

17

acolo unde lichidele sunt depozitate sau reactioneaza in vas, fie pe parcursul proceselor de fabricare si de curatare, se folosesc senzori de detectare a uniformizarii si senzori de masurare a uniformizarii folosirea masuratorilor analitice si tehnicilor de control pentru a reduce pierderea de material si de apa si pentru a reduce pierderea generarii de apa in procesul de prelucrare si de curatare 20. alegerea materialelor neprelucrate si a celor auxiliare care minimizeaza generarea pierderilor solide si a emisiiolor daunatoare in apa si aer BAT-uri aditionale pentru sectorul fructelor si legumelor BAT indeplineste urmatoarele functii pentru acest sector: acolo unde depozitarea nu poate fi evitata, minimizeaza timpul de depozitare, si acolo unde conditiile meteorologice nu conduc la cresterea vitezei de degradare si/sau dauneaza asupra calitatii, evita refrigerarea depozitand fructele si legumele si subprodusele lor in aer liber intr-o zona acoperita curata sau in containere aplica separarea uscata a materialelor neprelucrate respinse in procesul de sortare cojeste fructele si legumele folosind procesul pe baza de vapori dupa blansare, fructele reci si legumele inainte de inghetare prin trecerea lor prin apa rece optimizarea folosirii apei cu sau fara tratament, depinde de operatiile care cer apa dar si de calitatea apei cerute, asigurandu-se ca mentinerea igienei si standardelor de calitate ale alimentelor.

BAT aplicate in industria alimentara

Studiul de caz nr.1 Beneficiar: Unitate de procesare a carnii de pui din Aquitaine, Franta Instalatia existenta: Bazin de decantare cu capacitatea de 13,3 milioane litri si bazin de sedimentare de capacitate de 3,4 milioane litri. Debit: 874.000 litri / zi Situatia premergatoare: Apa tratata rezultata de la unitatea pentru conversie a proteinelor (in functiune) poate fi pulverizata pe camp, conform cu sistemul de legislatie regional, care insa impune restrictii legate de continutul de fosfor. Concentratia de fosfor era mare, la limita maxima admisibila. In acest sens, s-a folosit tratament chimic pentru reducarea CBO5 (consumului biochimic de oxigen) si a grasimilor. Aceasta nu a fost insa o solutie pentru eliminare fosfatilor. Tratament aplicat, conform BAT: Initial, s-a aplicat un tratament soc cu 418 litri de produs de neutralizare, cu o aplicare zilnica de 20 ppm. Analizele initiale ale namolului au relevat o concentratie de fosfati de 448,03 mg/l. Rezultate: S-a observat o reducere a namolului cu aproximativ 10 centimetri in bazinul final de depunere, in unele locuri ajungandu-se si la reduceri mai mari de 20 centimetri, dupa cum arata masuratorile de evaluare a namolului NR. DE ZILE 0 31 42 NIVELUL FOSFATI (PO4) 448,03 248,17 153,00 Studiu de caz nr.2 UNIT. mg/l mg/l mg/l

18

Beneficiar: Unitate de procesare si ambalare in industria alimentara (specializata in rosii, piersici si alte fructe) din Warka, Polonia Instalatia existenta: 6 lagune aerate si 2 bazine de retinere anaerobe Debit: Debitul mediu este de 1,2 milioane litri / zi Situatia premergatoare: Autoritatea locala de mediu sezizata in urma plangerilor a avertizat de cateva ori societatea in legatura cu mirosurile neplacute care se emanau din aceste lagune dupa care a inaintat un ultimatum premergator inchiderii instalatiilor si aplicarii unor amenzi ridicate. Societatea nu dezvolta solutii specifice de anihilare a acestor mirosuri. Tratament aplicat, conform BAT: Initial, s-a aplicat un tratament soc cu produs de neutralizare si curatire (cate un bidon de 209 litri pe fiecare laguna si bazin = in total 8 bidoane). Produsul de neutralizare si curatire a fost aplicat zilnic, direct in cursul de apa, cate 209 litri pe saptamana. Rezultate: Dupa doua saptamani de tratament, mirosurile neplacute au fost reduse semnificativ, iar ulterior nu s-a mai primit nici o plangere. In plus, autoritatile locale implicate au solicitat mai multe informatii despre produsul utilizat, ca o posibila solutie pentru alte cazuri legate de poluarea aerului.

Studiu de caz nr. 3 Beneficiar: Supermarket - Magazin alimentar din Lamia, Grecia Instalatia existenta: Doua campuri de drenaj deteriorate Situatia premergatoare: Un nou magazin se afla in proces de constructie, iar magazinul existent trebuie sa functioneze pentru o perioada aditionala de inca 6-9 luni. Solutie premergatoare: Rezervorul septic trebuia vidanjat frecvent, la costuri ridicate, deoarece campurile de drenaj nu mai erau capabile sa preia apa. Tratament aplicat, conform BAT: S-a implementat un program de recuperare a campurilor de drenaj, care consta intr-o dozare zilnica de produs de izolare si aplicare de bio-nutrienti direct in campul de drenaj. De asemenea s-a aplicat un pre-tratament, care a constat in aplicarea produselor specifice de drenaj cu ajutorul unei pompe elctrice automatizate, direct in fiecare scurgere tripla a canalelor colectoare, fara sa necesite existenta unui rezervor. Rezultate: Programul de recuperare a campurilor de drenaj s-a terminat dupa cinci luni, iar la final campurile de drenaj au fost recuperate si functioneaza la parametrii corespunzatori. Programul de pre-tratament a continuat ulterior in noul magazin (dupa un an). Costurile foarte mari de vidanjare au fost eliminate datorita recuperarii campurilor.

19