Sunteți pe pagina 1din 1

Vad poeti ce-au scris o limba , ca un fagure de miere

Mihai Eminescu

Limba este tezaurul cel mai pretios pe care-l mostenesc copii de la parinti, dep ozitul sacru lasat de generatiile trecute, care merita a fi pastrat cu sfintenie de generatiile care-l primesc, patrimoniul, opera de noblete a unui neam, testa mentul de nationalitate al poporului. Limba este lantul tainic ce leaga impreuna oamenii si-i face a se numi frati. Noi insine nu ne dam seama, dar multi strain i spun ca limba noastra este atat de frumoasa, lirica, rotunda , muzicala. Limba no astra e un cantec, niste note dulci, usoare de vioara, un figure de miere ravnit d e atatea guri hapsane. Graiul nu poate fi doar un mijloc de comunicare intr-un m ediu. Este un produs spiritual national ce intruchipeaza viata, istoria si moral itatea natiunii. La transmiterea si impodobirea acestui grai stramosesc au cotri buit valoros scriitorii si cronicarii titanii istoriei si limbii. Datorita lor, aceasta limba strabuna a ajuns pecetea buzelor si inimilor noatre. Acesti poeti a i limbii au scris-o cu dor si patima, au trait-o, au rupt-o din mainile hotesti, pastrad-o pentru popor ca ceva sacru, ca painea cea de toate zilele. Unul din ce i mai importanti poeti ai limbii este si M. Emiescu ostasul spiritual ce a lupta t cu penita si cuvantul pentru limba si popor. In nenumaratele versuri si citate el inaugureaza subiectul dureros al limbii, libertatii, trecutului glorios si p rezentului fabricat. In poezia Epigonii este prezenta anume aceasta exaltare a tre cutului si critica prezentului decazut O cantam prin doina, cantec si poezie, ea insasi fiind intaiul poem universal al neamului.