Sunteți pe pagina 1din 16

Ce sunt TICURILE?

Ticurile sunt definite ca fiind micri sau vocalizri (sunete) brute, rapide, recurente (repetate), neritmice, ce au o componenta involuntara cat si una voluntara (pot fi reproduse inconstient sau pot fi controlate) i care reproduc un act motor sau vocal normal. Acestea, se pot controla uneori, dar efortul este similar cu retinerea unui stranut, care, la un moment dat, tot trebuie eliberat.

Intensitatea si frecventa ticurilor


Ticurile au o evolutie inegala, capricioasa: pot fi accentuate in cazul unei emotii puternice, in perioade tensionate si mai pot fi inrautatite de conditii de stres, de oboseala, de starea de excitare, sau atunci cand ticul a fost observat de cei din jur. Ele scad in intensitate atunci cand persoana se relaxeaza si, de asemenea sunt mai putin frecvente atunci cand acea persoana este concentrata asupra unei anumite activitati.

In timpul somnului, ticurile dispar complet.

Conform opiniei specialistilor, exista trei tipuri de ticuri. Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului (clipitul, sucirea capului, scuturatul piciorului cnd se ede, ridicatul umerilor, rosul unghiilor, etc. ), altele sunt verbale, manifestandu-se prin sunete sau cuvinte, iar ultima categorie include ticurile complexe, care combina secvente complicate de ticuri verbale dar si motorii.

Ticurile debuteaza in copilarie (apar mai frecvent in prima decada a vietii; mai rar ele se pot instala si in perioada adolescentei sau a climaxului - ultima etapa a vietii) si pot avea grade diferite de frecventa si severitate, astfel ca, dupa aceste doua criterii ele se pot clasifica in: Ticuri tranzitorii: persoana are un tic vocal si/sau motor ce
survin(e) de mai multe ori pe zi, aproape zilnic, timp de o luna de zile, insa nu mai mult de 12 luni consecutive.

Ticuri cronice: persoana are un tic verbal sau motor, dar


niciodata pe ambele, exprimat in mod regulat sau intermitent intr-o perioada de peste un an si fara pauze mai mari de 3 luni.

Tulburarea/Sindromul Tourette: in comportamentul


persoanei respective exista cel putin un tic vocal si mai multe ticuri motorii, manifestate pentru mai mult de un an de zile. Aceasta tulburare, este recunoscuta ca fiind cea mai severa forma a ticurilor.

Ticurile tranzitorii sunt cele mai frecvente. Majoritatea sunt prezente in copilarie si dispar pana la varsta adulta. Aproape un sfert dintre copiii de varsta scolara vor dezvolta un tic tranzitor la un moment dat, adesea intre 7 si 9 ani, insa ticurile se pot instala chiar de la varsta de 3 ani. In comparatie cu acestea, ticurile cronice sunt foarte rare, dar se pot mentine si la persoana adulta.

De ce apar ticurile?
Nu se cunoaste mecanismul prin care apar ticurile. Pentru ca s-a observat ca uneori mai multi membri ai familiei au acelasi gen de manifestare, se crede ca exista o componenta ereditara in aparitia ticurilor. Anumite medicamente stimulante, folosite in tratamentul ADHD, pot produce ticuri, dar acestea dispar la intreruperea tratamentului .

Ali factori care pot creste probabilitatea de aparitie a ticurilor sunt:


mama a prezentat greturi si varsaturi severe in timpul primului trimestru de sarcina; mama a suferit un stres sever in timpul sarcinii; in timpul sarcinii, mama a baut multa cafea, a fumat sau a consumat alcool; in timpul nasterii, copilul nu a primit suficient oxigen sau aportul de sange a fost insuficient; evaluarea copilului efectuata imediat dupa nastere nu a fost normala (scor Apgar scazut); greutate mica la nastere si semne de afectare a creierului sau o cutie craniana mare; greutate la nastere mai mica decat la fratele geaman monozigot;

Tratamentul ticurilor:
Tratamentul acestei tulburari de comportament depinde de severitatea ticului, de discomfortul pe care il produce si de efectele asupra activitatii zilnice. O atitudine corecta este aceea de a ignora, cel putin pentru inceput, ticurile. Cu cat li se acorda mai multa atentie cu atat lucrurile se vor inrautati. Este foarte important pentru parintii copiilor cu ticuri sa nu puna o presiunea prea mare asupra lor pentru a-si retine acest gen de manifestari, intrucat stresul creat poate agrava ticul. De obicei, un tic ignorat la inceput va disparea relativ repede din comportamentul copilului.

O buna terapie de combatere a ticurilor o reprezinta detasarea din mediul generator de stres, prin plimbari, vacante, concedii, eliminarea insecuritatii, combaterea altor tulburari afective etc. In cazurile severe, care interfereaza cu activitatile cotidiene, poate fi necesara tratament medicamentos sau psihologic.

Sunt vocalize rapide si involuntare, sunt cuvinte sau grupuri de sunete, repetate in mod excesiv si involuntar, care pana la urma se transforma intr-un reflex si care din pacate uneori supara auzului, alteori pot fi comice si de cele mai multe ori sunt extrem de criticate.

Ticurile verbale sunt foarte frecvente, insa uneori pot fi greu de perceput, dar in unele cazuri ele pot fi destul de severe si usor de sesizat.

Acestea pot fi :

Ticuri vocale simple: sunete fara sens cum ar fi dresul vocii, fornaitul, grohaitul, tusitul, trasul nasului, pufaitul, mormaitul, suieratul, etc.
Ticuri vocale complexe: intereseaza vorbirea si limbajul si include pronuntarea brusca a unui singur cuvant sau fraze. Exemple: fluieratul, coprolalia ( pronunarea brusc, inadecvat, a unor cuvinte sau fraze inacceptabile social i include obsceniti ca i insulte cu specific etnic, rasial sau religios), palilalia (repetarea cuvintelor sau sunetelor proprii), ecolalia (repetarea ultimelor expresii auzite.)

Copilul poate sa isi constientizeze sau nu ticurile , iar parintii pot sa le ignore deoarece ticurile verbale pot fi usor de confundat cu simptomele sau manifestarile unor raceli sau alergiilor.

Aparitia ticurilor verbale, este determinata de preferinta estetic: ne plac unele expresii mai mult dect altele i tocmai de aceea le folosim ndeosebi. Cum s-ar spune, statistica e subordonat unei empatii de ordin interior: simim c anumite cuvinte ne reprezint mai mult dect altele i, prin urmare le preferm si le utilizam frecvent, uneori chiar excesiv. Auzim mereu ticuri verbale si persoanele predispuse la acest lucru par a fi profesorii prin natura muncii lor, deoarece sunt nevoiti ca o cariera intreaga sa foloseasca practic aceleasi denumiri, definitii, teoreme, in general aceleasi cuvinte care nu numai ca le intra in reflex, dar pe care continua sa le repete inconstient atat in familie cat si in cercul de prieteni

Manifestarile persoanelor cu ticuri verbale


Adesea, persoanele cu acest fel de tic foloseste cuvinte obscene, intrerupe brusc fluxul normal al unei conversatii sau isi incepe fraza cu astfel de exprimari. Multi oameni care au ticuri descriu sentimentul unei necesitati imperioase de a-si exprima ticul atunci cand incearca sa previna acest gen de manifestare. Dupa ce ticul a fost exprimat acesti oameni traiesc o senzatie de usurare pana in momentul in care dorinta de a se manifesta apare din nou.

ALTE TICURI

Asemanatoare ticurilor verbale sunt si ticurile mentale care au fost recent recunoscute de specialisti ca facand parte din lista ticurilor. Ele sunt orice gand constient pe care o persoana simte nevoia de a-l produce (am uitat gazul aprins, usa neincuiata, etc.)

Copromerimnia este forma mentala a coprolaliei (repetarea


cuvintelor obscene)

Palimerimnia este forma mentala a palilaliei (repetarea in gand


a propriilor sunete sau cuvinte/fraze)

Ecomerinmia este forma mentala a ecoprolaliei (repetarea in


gand a ultimei expresii auzite)

Numararea este un tic manifestat prin punerea accentului la


aceeasi distanta, de exemplu.

SINDROMUL TOURETTE
.

Tulburarea Tourette este o afectiune neurologica (cerebrala) care debuteaza de regula in timpul copilariei. Copilul cu aceasta tulburare pronunta diverse sunete sau cuvinte (ticuri vocale) si prezinta anumite miscari ale corpului (ticuri motorii) pe care nu le poate controla. Totusi, nu toate ticurile pot fi diagnosticate ca tulburare Tourette. Un copil poate avea ticuri, fara sa dezvolte tulburare Tourette. La majoritatea copiilor, ele dispar spontan sau se diminueaza semnificativ la varsta adolescentei. Totusi, la unele persoane, ele pot persista si la varsta adulta. Efectul pe care ticurile il au asupra copiilor este variabil. Unii copii prezinta ticuri usoare, care au un impact redus asupra vietii lor. Dar chiar si ticurile usoare sau care apar rar, pot afecta stima de sine a copilului, precum si relatiile interpersonale cu prietenii sau cu membrii familiei.

Ticurile severe sau frecvente pot necesita tratament, care cuprinde tratament medicamentos si consiliere (psihoterapie). Desi ticurile unui copil pot sa para minore, acestea pot interfera cu capacitatea lui de a invata si pot sa duca la aparitia sentimentului de jena. Este important de retinut ca: - ticurile nu sunt un semn al inteligentei scazute - ticurile nu afecteaza inteligenta - severitatea ticurilor nu este un bun indicator al capacitatii copilului de a face fata situatiilor scolare sau sociale si al performantei scolare - modalitatea copilului de a face fata ticurilor poate fi ajutata prin asigurarea unui mediu suportiv in familie, la scoala si in comunitate.

Bibliografie:
Psihologie scolara si optim educational Ioan Jude Comunicare eficienta Ion Ovidiu Panisoara Internet : www.terapialimbajului.info